248 PSINOLOGIE SCOLARA 7. Atribuirea succesului si esecului scolar Una din temele importante ale psihologiei sociale, cu impact deosebit in mediul scoalar, 0 constituie studiul gandirit sociale sau al atribuirii cauzale, ‘Teoriile din acest domeniu descriu felul in care omul construieste explicatii cu privire la experientele sale, Indivizii caut& s& infeleag’ lumea seusc determinismele, ctici numai astfel isi pot duce la bun sfarsit actiunile. in cazul in care nu reusesc si obtind explicatii multumitoare cu privire la evenimentele mediului ce-i inconjura, ei traiesc o stare de disconfort psihic. Oamenii isi furesc explicafii atit pentru fenomenele lumii fizice (de exemplu, pentru un trasnet sau pentru erupfia unui vulcan), cat si pentra comportamentele umane (pentru manifestiri de furie, marinimie sau pentru esec). In general, astfel de explicatii au o naturi cauzali, in sensul c& ele atribuie efectului obgervat o cauza “Fritz Heider, initiatorul teoriei atribuirii a fost cel care a atras atentia cercetitorilor asupra importantei inferentelor pe care le face simul comun privire la evenimentele din mediu. El a asezat nevoia de infelegere, de ordine, de coerenti logica intre motivele umane fundamentale. Tn conceptia lui, cau- zele pe cate le atribuim comportamentelor celorlalti sunt de doua feluri: factori_interni (de pild’, motivatia persoanei) si factori externi (situatia,ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA $COLARA 249 presiunea social). De asemenea, el a aritat cX individul nu face numai hetero-atribuiri, cutand si explice conduitele celorlalti, dar si auto-atribuiri, in inceres a se injelege pe sine ones si Davis wu rafinat modelul tui Heider, insistind asupra atribuirilor interne, Teoria propusd de ei, a inferentelor corespondente, descrie maniera in care individul infereazi o dispozitie (0 trasitura) a actorului (persoana care desfasoari comportamentul si asupra cAreia se face atribuirea) pe baza comportamentului observat. Elementul central al unui astfel de demers este reperarea intentiei actorului, iar pentru a stabili existenta intentiei, obser: vatorul trebuie si stie daci actorul este sau nu constient cu privire la efectele actiunii sale, si dac& este capabil de a produce aceste efecte. fu cazul in care unul din cele dou elemente ale intentiei lipseste, atribuirea intern este com- promis’. Indivizii sunt interesati s4 faci atribuiri interne (deci si puna in corespondenti comportamente si dispozitii), intrucat cauzele din interiorul persoanei sunt stabile gi-i fac conduita predictibila in cadrul teoriei atribuirii, un camp de cercetiri deosebit de interesant s-a dovedit a fi cel al atribuirii succesului si esecului, Bernard Weiner, psihologul social care a studiat acest gen de activitate Cognitiva, a stabilit cZ, in general, cauzele pe care le invoci indivizii in incercarea de a explica reusita sau esecul proprii sau ale altora pot fi ordonate dupi dou dimensiuni ; intern (personal) ~ extern (situational) si stabil - instabil, Astfel, Weiner obfine patru tipuri de cauze posibile: interna si stabil (capacitatea), intern’ si instabila (efortul), externa si stabild (dificultatea sarcinii) si extern’ si instabild (sansa). Un elev poate s& explice nota proasti pe care tocmai a primit-o punand-o pe seama uneia din aceste cauze. Trebuie si observim ci performan(ele sale we, precum si confortul stu psihic depind de atribuirea pe care o face. Este evident ci el se va simti impicat cu sine si stima de sine ii va fi menajati dacit va invoca 0 cauzi externi si stabil. Pe de alt parte, un elev inclinat sf faci mereu atribuiri interne pentru nereusitele sale din clas va avea o stim de sine slab si, in egali misuri, asteptiri slabe cu privire la posibilititile sale de a obtine note foarte bune. Atribuirile stabile ale reugitei sau egecului pot marca o dimensiune foarte importamti a personalitatil, sentimentul propriei eficiente (self-efficacy) Acesta, definit ca aprecierea unei persoane asupra propriilor capacita(i de a organiza si duce la implinire actiuni necesare pentru atingerea unei_perior- manic, trebuie deosebit de stima de sine, care sé constituie ca o apreciere global a valorii propriei personalitii. Self-efficacy este un factor cardinal al succesului scolar. Elevii care obtin scoruri mari la scalele ce masoar& aceasti caracteristica au rezultate scolare mai bune. Totusi, trebuie spus c& exist, de exemplu, copii care au un sentiment al propriei eficiente foarte dezyoltat in ceca ce priveste domeniul literaturii, si au mult mai putind incredere in fortele lor cénd e vorba de a infrunta o problem& de matematic’250 PSIHOLOGIE $COLAR# Sentimentul propriei eficienfe poate fi amplificat prin atribuiri interne ale succeselor si prin auto-persuasiune, dar foarte importante rman obfiner succeselor reale si feed-back-ul profesorilor. 8. Status socio-economic si reusita scolara Peste tot in lume, dreptul la educatie este inclus in constitutii. Guvernele prociama educagia drept principalul mijloc de a obfine generajii de cetiteni loiali si in stare s4 aduci contribuiii la propisirea farilor. Educatia devine astfel 0 component ideologici a statului. Ideologia educatiei de mas pro- moveazii ideea ci oricine poate concura cu ceilalfi, pe picior de egalitate din punctul de vedere al sanselor de succes si cf succesul depinde exclusiv de meritele individului. Diferenjele dintre clasele sociale in ceea ce priveste reusita scolari n-ar exista, Totusi, stiintele sociale au pus in evidenti de multi vreme relatia reali dintre reusita scolar’ si stratificarea social’: copii cu aptitudini egale, provenind din medii sociale diferite pot obtine performante sociale diferite. In cele ce urmeazi vom considera societatea impartit’, in mod esential, in trei clase sau paturi socio-economice : superioard (minoritara numeric), mijlocie si inferioard (unde cea mijlocie nu este neaparat mai cuprinzitoare decat cea inferioar’, cel pusin in cazul societiyii romanesti contemporane). Ele se deosebesc prin prestigiu, avutie si putere, Este lim- pede, din acest punct de vedere, ci membrii clasei inferioare dispun de cele mai reduse resurse si au identitatea cea mai putin valorizati social. Cercetirile din perimetrul sociologiei au demonstrat in al treilea pitrar al secolului o corelatie semnificativa intre statusul socio-economic si randa- mentul scolar. Copiii din clasele mai putin avantajate economic au rezultate scolare inferioare ; ei objin note mai mici la aproape toate materiile si intra intr-o proportie mai redus% la liceu si la facultate. Ei isi termini mai repede studiile, iar rata abandonului scolar in randurile Jor este mai mare. fn cazul in care obtin rezultate slabe isi pierd orice interes pentru activitatile din clasi ; se plictisesc gi sunt mai agresivi si mai inclinati si lipseasc’ ne- motivat, Anchetele realizate au pus in evidengi faptul ci ei au aspiratii scolare reduse si cA socotesc intr-o misuri mai mic’ frecventarea scolii ca o premisi pentru implinirea profesional’. Mai mult, s-a aritat ci aceasti relatie de determinare devine tot mai pregnanti pe miisuri ce creste nivelul de sco- larizare, Ca si atenuim gravitatea acestor constatiri, trebuie si spunem ci influenta apartenenjei de clas inceteazd s& se manifeste Ja elevii foarte dotati sau foarte motivati. Unele din primele explicatii pentru aceasti stare de lucuri, apropiate de intuitiile simyului comun, au invocat ereditatea. Dar o astfel de explicatie echivaleaz, in fond, cu afirmatia c& diferitele pituri sociale ar fi inzestrateELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA SCOLARA 251 cu niveluri de inteligent& diferite, cea ce e absurd. Cauzele performantelor scolare diferite ale copiilor de origini sociale diferite sunt mult mai complexe. in legitura cu aceasta, merit amintit faptul c& in anii ‘50 in Statele Unite s-a iscat o disput legat% de diferentele in scorurile inteligent& pe care le obtineau copii apartinand diferitelor paturi sociale. Totusi, analize atente au revelat od testele care discriminau intre copii cu status diferit erau mai cu seam’ cele verbale. Diferentele se datorau, agadar, culturii, mai curdnd decdt capa t4{ilor subiectilor testati. De pild’, un item ce presupunea c& subiectii cunosc cuvantul ,sonati”, nu putea decit si-i dezavantajeze pe cei cu status socio- -economic inferior. intrucat cei mai multi din parintij de astazi nu au posibilitatea sa transmit copiilor lor un capital semnificativ, sau o fac numai cénd acestia sunt deja adulti, singura posibiltate de a-si ajuta copiii si se implineasci este de a investi in educatia lor (Dornbush $.a., 1996). Din pacate, cei din clasele mai putin avute investesc mai putin si astfe! copiii lor sunt handicapati in raport cu cei din clasele superioare. Aceasta se intampla in condifiile in care tocmai indivizii cu status socio-economic coborit ar avea nevoie de o educatie deo: sebiti, cici pentru ei singura modalitate de mobilitate sociali o reprezinti frecventarea facultitilor prestigioase. Dar influenta mediului familial este cu mult mai complex’ decat o arati simpla comparatie intre resursele materiale de care dispun familiile din diferitele paturi sociale. Este foarte cunoscuta, de exemplu, teoria lui Basil Bernstein cu privire la relatia dintre limbaj si structura sociali. in aceasti perspectiva, grupurile sociale s-ar deosebi, in cadrul aceleiasi comunititi lingvistice, prin folosirea unor ,coduri” diferite. Bernstein distinge doua coduri lingvistice fundamentale, ce caracterizeazi cele dow’ mari categorii socio-economice ale societitii: un cod axat pe simbolismul concret, conti- nand concepte insuficient conturate, cu semnificatii in mare parte implicite, folosit mai degrabi de indivizii din piturile inferioare, si un cod elaborat, abstract, cu semnificafii explicite, nuantat si in stare si transmit& idei din cele mai subtile, ce constituie modalitatea obisnuiti de comunicare a celor din clasele superioare. Primul cod nu numai cA intarzie achizitiile culturale ale copiilor din familiile defavorizate, dar este responsabil pentru esecul lor scolar ; profesorii si toate activititile desfasurate in institutia educativa impun utilizarea codului elaborat Ipoteza capitalului cultural, elaborata de P. Bourdieu si A. Passeron reprezint’ o alti incercare de a explica relatia dintre statusul socio-economic inferior si esecul scolar pe baza diferentelor dintre sub-culturile asociate claselor sociale. Capitalul cultural, /definit ca 0 sumi de resurse simbolice cuprinzind dispozitii si abilititi ale élitelor, precum si cunostinte despre elite, este transmis intre generatii, iar aceasti transmitere echivaleazi cu repro- ductia statusului superior. Copiii din clasele favorizate detin cunostinte valori- zate de elite, ce nu se predau in scoli, dar pe care profesorii le apreciazi.252 PSIHOLOGIE $COLARS Prin socializare, scrie Adrian Neculau, intelegem un complex proces psihosociologic de interiorizare a unor norme si modele sociale de comporta- ment, conducdnd la obfinerea statutului de membru al unei colectivititi sociale de citre individ” (Neculau, 1983, p. 53). Socializares familial’ prescolard. axati pe interactiunea pirinti-copii a format obiectul multor cercetiri, fiind vizutd ca principala cauzit a performantelor mai slabe a copiilor din familiile non-privilegiate. in esenti, se afirm% existenta unor diferente in functie de clasa social in pregitirea copiilor pentru scoali. Copiii din clasele cu posibilititi economice extinse au fost invatati sd rispunda pozitiv la situatiile scolare ; in cursul procesului de socializare ei isi insugese dispozitii cognitive si afective congruente cu asteptirile scolii in anii "50 s-a vorbit mult despre comportamentul autoritar al mamelor din piturile defavorizate si rolul tui in aparitia unor atitudini ambivatente fara de scoali la copiii acestora. Ele s-ar afla la baza conflictului dintre elev si autoritatea scolara, Astizi factorul acesta este considerat mai putin important, interventia lui fiind modelata de numeroase alte variabile. Si in privinta atitudinilor parintilor fati de scoali - 0 alt cauzi posibila a diferentelor in performantele scolare -, cercetarile critice si aprofundate au modificat ideile initiale. Este adevarat cX in general parintii din clasele favo- rizate au atitudini pozitive fafa de institutia educativa, apreciaz functiile ¢i de formare si de instruire, precum si potentialul ei de propulsare social’. Bi au, in plus, asteptiri foarte mari cu privire Ia performantele scolare ale copiilor. Dar si cei cu status socio-economic inferior igi incurajeaza copiii si obtind succese scolare, constienti ci aceasta este unica modalitate legitim’ de ascensiune sociala pentru ei. Din picate, parintii din cea de-a doua categorie au dificultiti in a traduce in comportamente specifice sprijinul lor general pentru educatia copiilor. Unul din factorii a c&rui influenta s-a dovedit decisiva asupra participarii elevilor cu handicap economic este profesorul. in general, profesorii apartin clasei mijlocii sau au aderat la valorile acesteia, si sunt mai pufin inclinati si manifeste simpatie si infelegere pentru copiii din clasele defavorizate. S-a demonstrat cA elevii provenind din aceste clase obtin rezultate mai slabe cu profesorii cu status inalt si c& performantele sunt cu atat mai nesatisfaczitoare cu cat diferena dintre statusul profesorului si cel al elevului creste. intr-adevar, evolutia elevului poate si depinda de reactia profesorului la statusul su. Profesorii sunt pregatiti st-i perceapa pe copii in termenii apartenentei lor la 0 categorie socio-economic’ si, mai mult, si stabileasci tristturile de personalitate ale tor relevante in situa(iile educative pe baza acestei apartenenfe. Un studi al lui Seligman si al colaboratorilor sai din 1972 a probat aceasti stare de lucruri. Cercetitorii au prezentat unui grup de profesori, spre evaluare, inregistriri ale lectur%rii unui fragment de prozi cu voce tare, compuneri si desene apartinand unor baieti de 9 ani, din care o parte erau elevi la 0 scoala dintr-o zona defavorizati, iar cealaltt parte la 0ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA SCOLARA 253, scoali dintr-un cartier rezidential. in plus, profesorilor le erau infitisate si fotografiile copiilor, pe care-i apreciau pe dimensiuni ca inteligent - non- -inteligent, elev slab - elev bun, dur ~ amabil etc. Autorii au constatat c& profesorii, in loc s& utilizeze informafiile furnizate de compuneri si desene, fac apel la vocea elevului cand apreciaz inteligema, si la voce si inf’tisarea (dimensiunea elev fizici atunei cand evalueazi capacitatea scolari geners bun ~ elev slab). Cat priveste scorurile la inteligen{a, se pare au tinut seama de accentul copiilor si, pe baza experientei lor anterioare si a unor indici de limbaj, au inferat de Ia un anumit accent un status socio- -economic inferior, iar de la acesta, o inteligenti mai curand medie sau inferioara. . Este in afara de orice indoiala cA procedand astfel profesorii gresesc. Mai mult, ei au tendinta de a supraestima corelatia dintre statusul socio-economic si inteligenta medie sau inferioar’ si au asteptiri mari cu privire la egecul scolar al unor astfel de copii. Constientizarea generalizarilor gribite si a credintelor legate de randamentul slab al acestor elevi poate constitui o pre- misi pentru o actiune educativé adecvati, {intind sii creeze conditii propice performantetor lor superioare. Esecul scolar al multor elevi din clasele defavorizate este, din nefericire, © certitudine. El reprezinti una din problemele mari cu care se confrunti institutia educativa, Este scoala un facilitator al mobilitafii sociale sau un mecanism pus in slujba perpetuirii inegalititilor sociale? Suntem nevoiti si admitem c%, in ciuda striduintei ei de a recompensa meritele personale ale indivizilor, i se poate reprosa ci nu face destul pentru a anihila efectele sta- tusului socio-economic al elevilor. evaluatorii intr-o admirabila sinteza de psihologie social aplicatd in stera educatiei, apirutd de curénd in limba romana, J.M. Monteil (1997) afirma cX rimane inca un drum lung de parcurs pani la inchegarea unei abordari stiintitice veritabile in acest domeniu. Spus mai brutal, nu existi o psihologie social a educatiei. Desi ne dim seama cA aceasti apreciere conjine multe elemente de adevar, desi stim ca buna parte din studiile de psihologie sociala sunt aride si departate de realitate, credem cA progresele cercetirii nu pot fi tigiduite. Ar fi nevoie poate ca scoala si intindi 0 mand acestui domeniu pe cale si se constituie. O psihologie social a educatiei riguros stiintifica si in acelasi timp aplicabila mu poate si se nascd decat din conlucrarea cercetatorilor cu profesorii, colaborare ce ar oferi acestora din urma prilejul de a-si marturisi dificultatile si aspiratile.