Sei sulla pagina 1di 3

Nume……………….. cl.

VII

Revolutii in Europa ( 1815-1848)

x.K 1830 júl

1.Ce dinastie a revenit pe tronul Frantei in anul 1814?

…………………………
2. Ce stii despre Charta adoptata in anul 1814?

…………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………
3.Cum a guvernat Franta:

Ludovic al XVIII-lea……………………………………………………………………………

………………………………………………

Carol al X-lea……………………………………………………………………………………
4. Ce evenimente au avut loc in Franta in iulie 1830?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………..
5.Ce evenimente au avut loc in Belgia in anul 1830?

…………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………
1m 1831varsó
6. Cine era tarul Rusiei in anul 1825?

………………………………………
7. Ce rascoala a izbucnit in Rusia in decembrie 1825?

…………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………….

…………………
8. Ce rascoala a izbucnit in Rusia in anul 1830?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………..
9. Ce societate secreta a fost organizat de catre patriotii italieni?

………………………………………………………
10. Ce evenimente au avut loc in Italia in anii 1820-1821?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………….
11. Ce rascoala a avut loc pe teritoriul Imperiului Otoman in anul 1821 ?

……………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………….
12. Ce stii despre batalia de Navarino?

……………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………
13.Ce stii despre pacea de la Adrianopol ?

……………………………………………………………………………………………….
Revolta a supusilor greci din Imperiul otoman împotriva dominatiei turce. A avut originile în ideile
nationaliste ale Eteriei -Philike hetairia (Societatea Amicala), care 1-a ales pe Alexandru Ipsilanti,
general în armata rusa si fiu al domnitorului Tarii Românesti, sa conduca revolta. Acesta a stabilit
legaturi cu taranii români, rebeli sârbi si cu Aii Pasa, stapânitorul partii de vest a Greciei. Ipsilanti a
patruns pe teritoriul Moldovei împreuna cu sustinatorii sai în martie 1821, dar numai dupa înfrângerea
sa în iunie în batalia de la Dragasani s-au rasculat masele de greci. S-au comis atrocitati de ambele
parti, dar revolta a capatat sprijinul lumii crestine, si multi voluntari straini s-au alaturat fortelor
grecesti, între care si poetul englez lordul Byron.La sfârsitul lui 1821 grecii obtinusera succese
rasunatoare pe mare si pe uscat, iar în ianuarie 1822, s-a reunit o adunare pentru a declara Grecia
independenta. Totusi, patru ani mai târziu, Mehmet Ali, pasa (vicerege) al Egiptului, a recucerit
Peloponesul amenintând cu reinstaurarea controlului turc. La Tratatul de la Londra din 1827, Anglia si
Rusia s-au oferit sa medieze si sa asigure un stat grec autonom.
Revolta decembriştilor a fost o rebeliune care a avut loc în Imperiul Rus pe 14 decembrie1825.
Ofiţeri ai armatei imperiale ruse au condus aproximativ 3.000 de soldaţi într-o mişcare de protest
împotriva preluării tronului de către Nicolae I, după renunţarea la dreptul de succesiune de către a
fratelui său mai mare, Constantin Pavlovici. Datorită faptului că evenimentele s-au petrecut în
decembrie, rebelii au fost numiţi „decembrişti” (rusă decabristî). Această rebeliune a avut loc în Piaţa
Senatului din Sankt Petersburg. Revolta a fost înăbuşită sub supravegherea personală a împăratului
Nicolae I al Rusiei.Când ţarul Alexandru I a murit pe 1 decembrie 1825, soldaţii gărzii imperiale au
jurat credinţă moştenitorului prezumtiv, fratele monarhului mort, Constantin. Când Constantin a
renunţat în mod public la dreptul la succesiune, iar Marele duce Nicolae, fratele său mai mic, şi-a
asumat titlul de împărat, Societatea Nordică a reacţionat. Liderii societăţii, dintre care mulţi făceau
parte din aristocraţia imperială, l-au ales pe Serghei Trubeţkoi ca dictator interimar. În dimineaţa zilei
de 14 decembrie, un grup de ofiţeri, care comandau cam 3.000 de soldaţi, s-au adunat în Piaţa
Senatului, unde şi-au făcut public refuzul depunerii jurământului de credinţă faţă de noul ţar, Nicolae I,
subliniând însă devotamentul faţă de ideea proclamării unei constituţii. Ofiţerii s-au aşteptat ca lor să li
se alăture restul regimentelor din capitală, dar au fost rapid dezamăgiţi de lipsa de reacţie a soldaţilor
staţionaţi în Sankt Petersburg. Nicolae I a petrecut aproape toată ziua pentru a strânge o forţă militară
suficient de mare cu care să înăbuşe revolta. După ce a considerat că este suficient de puternic, a
ordonat deschiderea focului cu tunurile asupra insurgenţilor. În scurtă vreme, revolta Societăţii
Nordice a fost înăbuşită Decembriştii au fost judecaţi şi condamnaţi: cinci dintre ei au fost condamnaţi
la spânzurătoare: Kahovski, Pestel, Kondrati Rîleev, Serghei Muraviov-Apostol şi Mihail Bestujev-
Riumin. Alţi decembrişti au fost exilaţi în Siberia şi în Orientul Îndepărtat
Revoluţia franceză din 1830. a durat trei zile 27, 28 şi 29 iulie 1830, în urma căreia, în locul celei de-
a doua Restauraţii, a urmat Monarhia din Iulie. Cauza principală a fost nemulţumirea populaţiei faţă de
ordonanţele Regelui Carol X cu privire la reducerea libertatilor si drepturilor cetatenesti, printre care si
suspendarea libertatii presei. Din cauza opoziţiei liberale crescânde, Carol al X-lea încearcă să impună
o serie de măsuri conservatoare. Acest lucru, coroborat cu înrăutăţirea situaţiei sociale cauzata de
Revoluţia industrială, a dus la izbucnirea unor mişcări de protest cunoscute sub numele de revoluţia
din 1830 sau cele trei zile glorioase, între 27 şi 29 iulie 1830. Pe 27 iulie cele mai importante ziare au
condamnat ordonanţele din 25 iulie, iar mai mulţi lideri politici s-au întrunit de urgenţă. De asemenea,
grupuri organizate au intrat în conflict cu poliţia şi Jandarmeria. A doua zi întreg Parisul era împânzit
de barica şi peste 10.000 de insurgenţi mergeau pe străzile capitalei cântând La Marseillaise. Liberalii
au operat negocieri pentru a anula ordonanţele anterioare. Pe 29 iulie, insurecţia a triumfat, forţele
armate regale fiind înfrânte. Câteva regimente au trecut de partea revoltaţilor, în aceste condiţii Regele
fiind nevoit să semneze abdicarea. moştenitorul tronului, Ludovic-Antoine, Duce de Angoulême
abdică şi el iar tronul îi revine lui Henric, conte de Chambord, nepotul lui Carol al X-lea. Acesta nu
este acceptat ca rege sub titul de Henric al V-lea de către parlamentul dominat de liberali. În urma unei
perioade de ezitare şi disensiuni între republicani şi liberalii monarhişti, Ludovic-Filip este numit rege,
ceea ce reprezintă începutul perioadei cunoscută sub numele de Monarhia din Iulie. Revoluţia din iulie
1830 este considerată a fi impulsul pentru începerea primăverii popoarelor din 1848. Totodată, aceasta
a avut un efect important asupra Belgiei, acolo începându-se de asemenea o insurecţie. Comunitatea
internaţională nu a reacţionat negativ la evenimentele din Franţa, recunoscând fără probleme noua
administraţie de la Paris.