Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”

Apologetica Ortodoxă în raport cu datele

recente din aria științelor universului

Coordonator: Susținător:
Lect. Dr. Ciprian Toroczkai Gheorghiaș Mihai-Alexandru

1
 Cuprins

Diversitatea și unitatea lumii. O posibilă perspectivă

științifică………………….......................................1

Universul și viața…………………………………..2

Diversitatea și unitatea lumii- o perspectivă

teologică……………………………………………3

2
 Diversitatea și unitatea lumii. O posibilă
perspectivă științifică.

Datele științelor naturii dezvăluie copleșitoarea complexitate și

diversitatea a Creației. Există o varietate de particule în lumea cuantică care au
proprietăți caracterizate de forme și tipare ordonate. O anumită parte din această
diversitate a microcosmosului asigură cărămizile de bază pentru structura a ceva
mai mult de 100 de atomi.

Această familie de atomi reprezintă reprezintă cărămizile de bază, lista

elementelor chimice pe care se sprijină întreaga diversitate a substanțelor
chimice compuse existente în univers, în lumea vie, în întreaga industrie creată
și dezvoltată de oameni, în civilizație. Toate acestea sunt posibile în condițiile
combinațiilor a aproape zece duzini de atomi care dau o chimie suficientă pentru
diversitatea copleșitoare de materiale, texturi, structuri de diverse feluri.

La un alt nivel, elementele chimice din sol și din aer, din apă întrețin
viața, asigurând hrana și mediul favorabil tuturor viețuitoarelor. Chimia
diversificată a lumii constituie nu doar hrana și mediul ci și corpul viețuitoarelor
și trupurile omenești. Miliarde de exemplare ale milioanelor de specii înrudite și
hrănite de pământ, trăiesc într-o horă complexă a vieții mișcându-se și trăind și
pentru viața celorlalte, slujind fiecare alteia, prin viața și lucrarea ei, și adesea
ajutând, prin moartea ei, ca celelalte viețuitoare să trăiască.

La rândul lor, milioanele de specii vii, de la cele mai mici până la cele mai
mari asigură o biosferă de o diversitate care depășește puterea de cuprindere a
minții omenești, pentru a prezerva de fapt, mediul de viață al omului.

Trebuie spus că toată această diversitate de lucruri și texturi, obiecte,

vietăți și materiale sunt țesute și au în substratul lor sensibil patru interacțiuni
fundamentale ca linii ce trasează un contur ferm, sensibil, prin care se poate
întrevedea o unitate a lumii.

Cu adevărat, până în prezent, fizica distinge în univers patru interacțiuni

fundamentale, prin care se pot descrie cele mai multe dintre fenomenele lumii.
Gravitația este interacțiunea ale cărei acțiuni se pot vedea cu ușurință la nivelul

3
experienței directe. În sarcina ei stau procese cosmice precum formarea stelelor,
prin comprimarea gravitațională a gazului și prafului protostelar, dar și mișcarea
și configurația planetelor, sistemelor stelare și galaxiilor.

Interacțiunea electromagnetică acoperă o mare varietate de fenomene ce

caracterizează sistemele fizice cu ordine de mărime de la scară atomică până la
scară planetară, determinând fenomene magnetice și electrice, fenomenele
optice și termice, forțele care stau la baza formării structurii substanțelor, în
toate cele trei stări de agregare.

Universul și viața

În orice lectură onestă a lumii, un anumit contrast extraordinar se poate

sesiza între viața lumii terestre și întinsele spații aride, moarte, întunecate și reci
ale universului extraterestru. De aceea, la o lectură superficială, s-ar putea
considera că viața este un accident în univers, că imensitatea cosmosului nu are
o contribuție, un rol, în configurația lumii terestre. Însă nu este așa.

În multe privințe, caracteristicile fizice ale universului, raporturile

existente între interacțiunile fundamentale și celelalte aspecte privind starea
inițială și evoluția structurilor cosmice, arată un univers admirabil de bine
potrivit pentru a îndeplini condițiile favorabile vieții. Ținând seama de faptul
acesta, un răspuns care să încerce o explicație rațională și cuprinzătoare privind
apariția și supraviețuirea vieții este dificil de formulat.

Unele formulări de acest fel din aria științelor, sunt surprinzătoare: „Ceva
extern (s.n.) universului a făcut alegerea (s.n.). Dacă așa stau lucrurile, atunci am
ajuns exact în punctul în care […] va fi rațional să folosim știința ca un
argument în favoarea religiei”. Altfel spus, plecând de la datele actuale, ar fi
greu să se explice „de ce universul a trebuit să înceapă exact așa, în afară de
faptul că a fost un act al lui Dumnezeu care intenționa să creeze ființe ca noi”.

4
 În demersul de a integra toate aceste date și situații miraculoase, care să
alcătuiască o descriere în care caracteristicile întregului cosmos, particulele
elementare, viața și omul, să fie legate cu sens, unii oameni de știință recunosc
faptul că sunt nevoiți să răstoarne întreg tabloul lumii.

Felul strâns legat în care stau toate aceste condiții favorabile lumii și
vieții, impune mai degrabă afirmația că universul întreg este adaptat vieții. Atât
de bine sunt potrivite între ele toate caracteristicile micro - și macrocosmosului ,
încât întreg universul este văzut ca un habitat, ca un ecosistem. Însă nu este
vorba de un habitat cosmic în care viața și omul s-au adaptat. Dimpotrivă,
universul pare, mai degrabă, adaptat nouă. Este ceea ce a afirmat și fizicianul
John Wheeler, laureatul premiului Nobel pentru fizică: „ Pe măsură ce privim în
univers și identificăm multele accidente de fizică și astronomie care au lucrat în
beneficiul nostru aproape pare că universul trebuie ca, într-un anumit sens, să fi
știut că noi venim.”

Diversitatea și Unitatea lumii – o perspectică

Teologică

În Epistola către Romani, Sf. Ap. Pavel scrie că: „ Cele nevăzute ale Lui
se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și
dumnezeire” ( Romani 1, 20). Sf. Maxim Mărturisitorul scrie aici că este vorba
de rațiunile lucrurilor întocmite dinainte de veacuri de Dumnezeu. Acestea,
„fiind nevăzute, se văd prin înțelegere din făpturi. Căci toate făpturile lui
Dumnezeu contemplate de noi prin fire, cu ajutorul cuvenitei științe și
cunoștințe, ne vestesc în chip ascuns rațiunile după care s-au făcut și ne
descoperă prin ele scopul așezat de Dumnezeu în fiecare făptură. În acest înțeles

5
și „Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”
(Psalmul 18, 2).

Există nenumărate locuri în teologia patristică și neopatristică unde sunt

dezvoltate reflecții privind armoniile, ordinea și diversitatea lumii înconjurătoare
și în care întreaga ei raționalitate este pusă în legătură cu Dumnezeu și este
văzută, după formularea utilizată adesea de Părintele Dumitru Stăniloae, ca dar
multiplu pentru om.

Mai mult chiar, și viața viețuitoarelor și, prin excelență, viața persoanei
umane în care este întipărit chipul lui Dumnezeu sunt înțelese ca daruri ale
iubirii Lui. Teologia ortodoxă cuprinde, în felul acesta, întreaga Creație, viața și
lucrurile lumii, viața persoanei și însușirile ei, conștiința, libertatea sau puterea
ei de înțelegere, înțelegându-le pe toate ca daruri ce arată bunătatea lui
Dumnezeu și să crească în solidaritatea cu semenii săi, și într-o folosință etică a
lumii și a lucurilor ei, în folosul lor, pentru a le face pe toate transparente pentru
El.

Adaptând inspirat o abordare folosită în metafizica greacă, Sf. Maxim

Mărturisitorul subliniază că ființa lumii și toate rațiunile ei sunt revelatoare,
descoperind fiecare în parte înțelesuri ce trimit la Dumenzeu- Creatorul, care se
dovedesc, prin aceasta, decisive pentru viața spirituală a omului și înțelegerea
lumii.

Concluzionând, putem spune că în maniera aceasta de înțelegere, Sf.

Maxim Mărturisitorul face o lectură integratoare a Creației, a ființei lumii și a
rațiunilor ei, o lectură deopotrivă simbolică și sintetică văzându-o ca pe o
Scriptură scrisă cu lucruri sensibile, din care omul poate desluși darurile
Creatorului, bunătatea și înțelepciunea Lui, precum și îndemnurile sădite de El
în ea pentru creșterea lui duhovnicească.

6
Bibliografie:
Aristotel, Metafizica, trad.Andrei Cornea,E. Humanitas, București, 2007

Apologetica Ortodoxă vol.II