Embriogeneza somatică

Definire
În funcţie de modul de obţinere, embrionii pot fi de mai multe tipuri:
- somatici sau adventivi, obţinuţi prin regenerarea „in vitro” a celulelor sporofitului diploid
- partenogenetici, rezultaţi din ovule nefecundate
- androgenetici (n), rezultaţi din grăunciori de polen
- ginogenetici (n), rezultaţi din gametofitul femel
Embriogeneza somatică parcurge, în urma unor mitoze succesive, aceleaşi faze (stadii)
ca şi embriogeneza zigotică, în cazul dicotiledonatelor acestea fiind:
- stadiul „globular” (începe formarea ţesuturilor)
- stadiul de „inimă” (apar cele două cotiledoane)
- stadiul de „torpilă” (cotiledoanele se alungesc, se formează axul principal)
- stadiul „cotiledonar” (cotiledoane complet formate, apar meristemele primare la
extremităţile hipocotilului (apical-caulinar între cotiledoane şi apical-radicular în partea
opusă cotiledoanelor)
- stadiul de „maturare” (sinteza substanţelor de rezervă, deshidratarea şi intrarea în stare de
latenţă a embrionului) având ca finalitate sămânţa.

Deosebirile embriogenezei somatice, faţă de cea zigotică sunt:

- iniţierea embriogenezei are loc artificial
- suspensorul (formaţiune ce are rolul de a împinge embrionul în mediul nutritiv al
macroprotalului) lipseşte, fiind înlocuit de către mediul de cultură
- obţinerea unei embriogeneze somatice recurente la nivelul hipocotilului
- absenţa latenţei embrionului

Factorii care influenţează embriogeneza somatică:

1. Alegerea tipului de explant (inocul), în funcţie de specie, organ, vârstă, faza de
vegetaţie, condiţiile de vegetaţie, numărul de repicări (pasaje) de la prima inoculare (în
general, se aleg explante prelevate din meristeme nediferenţiate sau organe imature:
scutelum embrionar imatur, zona periferică sau bazală a meristemelor florale).
2. Mediile de cultură bogate în azot sub formă redusă (azotat de amoniu) ce facilitează o
bună inducere a embriogenezei şi o bună maturare a embrionilor.
3. Regulatorii de creştere (auxinele în primele etape, pentru stimularea rizogenezei,
citochininele ulterior, pentru stimularea caulogenezei).
4. Condiţiile de cultură specifice (to, u%, O2).
5. Tipul mediului de cultură (lichid, solid).

Avantajele embriogenezei somatice:

1. Obţinerea unui număr foarte mare de copii ale unui organism valoros într-un timp
foarte scurt. Embrionii somatici obţinuţi pot fi transformaţi în “seminţe artificiale” prin
încapsularea lor în materiale specifice, degradabile în sol, putând fi apoi uşor de păstrat
(în bănci de gene), transportat, semănat mecanizat.
2. Plantele rezultate din embrionii somatici sunt identice din punct de vedere genetic cu
planta donatoare.
3. Plantele primei generaţii obţinute din embrioni somatici sunt libere de agenţi
fitopatogeni, uniforme, viguroase şi cu însuşiri calitative deosebite.
4. Embrionii somatici pot reprezenta un tip de biomasă necesară obţinerii unor produşi
secundari valoroşi.
5. Utilizarea embrionilor somatici în mutageneză, pentru îmbunătăţirea calităţii
produselor agricole.
6. Permite obţinerea formelor haploide (n) sau a liniilor izogene homozigote
(monohaploizi din diploizi, dihaploizi din tetraploizi, trihaploizi din hexaploizi).
Dezavantajele embriogenezei somatice:
- latenţa embrionilor somatici nu este controlată încă suficient, respectând
specificul donatorului
- procentul embrionilor somatici rezultaţi „in vitro”dintr-un explant (inocul) este
destul de redus (< 50%).

Terminologie
ACID ABSCISIC – hormon vegetal cu rol în latenţă şi senescenţă.
ANDROGENEZĂ – formarea de embrioni haploizi (n) în cazul cultivării „in vitro” a
unui grăuncior de polen (dezvoltarea de plante din gametofitul mascul)
CALUS – ţesut vegetal ce se formează în mod natural (in vivo), la nivelul suprafeţelor
tăiate sau vătămate, asigurându-le cicatrizarea. În cazul culturilor „in vitro”, reprezintă o
aglomerare de celule cu creştere neorganizată şi nelimitată, când poate fi cultivat
indefinit, prin transplantări (repicări) repetate şi din care se pot regenera organe sau chiar
plante întregi.
CAULOGENEZĂ – procesul de diferenţiere şi dezvoltare a tulpinii.
EMBRIOGENEZĂ – dezvoltarea embrionului dintr-o celulă ou. Embriogeneza somatică
„in vitro” presupune regenerarea unui embrion somatic (sau adventiv) din celule ale
sporofitului (2n) (fragmente de embrioni, cotiledoane, scutelum, hipocotil, rădăciniţe,
muguraşi, frunze) prin organizarea celulelor şi ţesuturilor din calus în formaţiuni similare
embrionului rezultat din înmulţirea sexuată (zigotică).
FRIABILITATE – tendinţa celulelor de a se separa unele de altele.
GINOGENEZĂ - dezvoltarea unui individ haploid (n) din celulele gametofitului femel.
HAPLOID – organism care prezintă în celulele somatice acelaşi număr de cromozomi
care există în mod normal în gameţi (n= x); având câte un cromozom din fiecare pereche,
manifestă în fenotip toate genele (dominante şi recesive). Haploizii sunt homozigoţi şi
sterili, pentru refacerea fertilităţii necesitând refacerea stării diploide (ex. colchicinizare).
HIBRID SOMATIC – hibrid (celulă mononucleată) rezultat din contopirea celulelor
somatice, provenite din părinţi diferiţi d.p.v. genetic.
INCUBARE – proces de creştere, diferenţiere etc., desfăşurat în intervalul de timp de la
inoculare (introducerea explantului în mediul de cultură) până la sfârşitul perioadei de
cultivare „in vitro”.
LINIE CELULARĂ – cultură derivată dintr-o singură celulă.
LINIE IZOGENĂ – grup de plante cu acelaşi genotip (pure genetic), homozigote pentru
toate perechile de gene, obţinute prin dublarea numărului de cromozomi ai plantelor
haploide.
PASAJ sau SUBCULTURĂ– transferul celulelor, cu sau fără diluarea sau subdivizarea
lor, dintr-un vas (mediu) de cultură în altul.
POLIPLOID – organism cu mai multe seturi de cromozomi (ex. tetraploid = 4 seturi
haploide, hexaploid = 6 seturi haploide).
SUSPENSIE CELULARĂ – cultură în care celulele sau agregatele celulare cresc şi se
multiplică suspendate în mediu lichid.
SUSPENSOR – organ filiform format de zigotul în diviziune, orientat către micropil şi
care, în timpul creşterii embrionului, îl împinge pe acesta în masa albumenului sau
endospermului secundar, din care se va hrăni.
ZIGOT – celulă diploidă, rezultată din fecundarea gameţilor de sex opus, haploizi.

Etapele embriogenezei somatice

a1. Recoltarea şi fragmentarea embrionilor imaturi din ovule
a2. Prelevarea de explante din alte organe ale plantelor (ex. frunze)
b. Iniţierea culturii de embrioni “in vitro”
c. Criostocarea (facultiv)
d. Multiplicarea embrionilor tineri în culturi cu suspensii de celule
e. Maturarea embrionilor
f. Germinarea embrionilor somatici pe mediu solid
g. Aclimatizarea plantulelor în seră
h. Transferul plantelor în pepinieră/ locul de plantare definitiv