Sei sulla pagina 1di 1

LUratoriu

Ricoddi di quanneru nicu


passati cca intra nnaiu assai.
Si ci penzu mi brillunu locchi
e lu me cori canta li prei.

Ievu ancora a scola media


e lu iocu era sulu palluni,
ppi la strada e piazzi piazzi
eru ittatu senza staziuni.

Mancava npostu unni si puteva stari


e cu lamici ciddiari,
finu a quannu nionnu iapriu
e luratoriu, di tannu npoi u me locu addivintau.

Fu ddocu ca passai li megghiu iunnati,


tra ping pong e biggliaddinu erunu spattuti li me iucati.
Stati e nvennu, non cera stagiuni
unni cca intra non si puteva stari.

Cu lamici turnei e pattiti


erunu belli e sempri ciccati,
e si ppi casu unu piddeva
ppo culu tuttu u ionnu si pigghiava.

Tra ntrasi e nesci e ncaliti i causi


non cerunu ne sosti ne mancu pausi,
e accuss si faceva sira
e ognunu a casa sarricugghieva.

Cera sempri na bella atmosfera


di amicizia e aria pura,
prima di tuttu leducazioni
poi pattiti a non finiri.

Postu di iocu ma puri di prieri,


luratoriu nsignava e carusi
comu o Signuri savana avvicinari.

Accuss tra na parrata e na pattita


ni iuncevumu tutti furmannu na catina
e nta li cori nostri puri e sinceri
vaddannuni nta llocchi ni mentevumu a priari.

Ancora oggi sugnu cca intra


e a vuatri leggiu sta puisia
cu la speranza ca non chiura mai
stu postu bbellu e chinu di la vita mia.

Cristo regni sempre!

Potrebbero piacerti anche