Sei sulla pagina 1di 45

CONTABILITATE BANCARĂ

Conf univ.dr. Adrian ENCIU


Conf. univ.dr. Iustina BOITAN
Cuprinsul cursului:
Introducere ……………………………………………………………………………………….. pag 5
1. Organizarea contabilității la nivelul instituțiilor de credit………………………………………….pag 6
1.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 8
1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit………………………………………….pag 9
1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit………………………….pag 11
1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit…………………………pag 13
1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară ……………………………………………pag 14
1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit……………………………...…pag 16
1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………...pag 20
1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1…………………………………………………………...pag 21

2. Decontări inter şi intrabancare. Operaţiuni de trezorerie…………………………………………..pag 22


2.1. Obiective……………………………………………………………………………………pag 24
2.2. Decontări inter şi intrabancare……………………………………………………………...pag 25
2.2.1. Decontări intrabancare………………………………………………………..pag 26
2.2.2 Decontări interbancare………………………………………………………...pag 27
2.2.3. Decontări cu BNR…………………………………………………………….pag 29
2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare………………………………………….pag 30
2.2.5. Depozite interbancare…………………………………………………………pag 31
2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare………………………………………….pag 32
2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice………………………………………………..pag 33
2.2.8. Provizioane…………………………………………………………………...pag 34
2.3. Operaţiuni de trezorerie………………………………………………………………pag 36
2.3.1. Operaţiuni de casă ………….…………………………………………pag 37
2.3.2. Cecul…………………………………………………………………..pag 38
2.3.3. Cărţi de plată…………………………………………………………..pag 39
2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………….pag 41
2.5. Bibliografia unităţii de învăţare 2…………………………………………………….pag 42
2.6. Test de evaluare............................................................................................................pag 43
3. Operațiuni cu clientela. Operaţiuni cu titluri………………………………………….………pag 44
3.1. Obiective……………………………………………………………………………pag 46
3.2. Operațiuni cu clientela……………………………...………………………………pag 47
3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – scontare……………………………pag 48
3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale – factoring…………………………...pag 49
3.2.3. Creditarea clientelei……………………………………………………..pag 50
3.2.4. Depozite bancare……………………………………………………….. pag 51
3.2.5. Valori primite sau date în pensiune……………………………………..pag 52
3.2.6. Creanţe restante şi îndoielnice…………………………….…………….pag 53
3.2.7.Provizioane………………………………………………………………pag 54
3.3. Operaţiuni cu titluri…………………………………………………………………..pag 56
3.3.1. Titluri de tranzacţie……………………………………………………..pag 57
3.3.2. Titluri de plasament…………………………………………………….pag 58
3.3.3. Titluri de investiţii……...………………………………………………pag 59
3.3.4. Emisiunea de titluri………………….………………………………….pag 60
3.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………………………..pag 63
3.5. Bibliografia unităţii de învăţare 3……………………………………………………..pag 64
3.6. Test de evaluare.............................................................................................................pag 65
4. Capitaluri. Cheltuieli bancare. Venituri bancare…………………………………………………pag 66
4.1. Obiective………………………………………………..……………….…………………pag 68
4.2. Capitaluri………………………………………………………………….………………..pag 69
4.2.1. Capital social…………………………………………………………………….pag 70
4.2.2. Prime legate de capital…………………………………………………………..pag 71
4.2.3. Rezerve ………………………………………………………………………….pag 72
4.2.4. Rezultatul exercițiului…………….......…………………………………………pag 73
4.3. Cheltuieli bancare…………………………………………………………………………..pag 76
4.4. Venituri bancare ……………………………………………………………………………pag 79
4.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………..pag 82
4.6. Bibliografia unităţii de învăţare 4………………………………………………………….pag 83
4.7. Test de evaluare......................................................................................................................pag 84
5. Operațiuni în devize. Operaţiuni în afara bilanțului………………………………………………pag 85
5.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 87
5.2. Operațiuni în devize…………………………………………………………………………pag 88
5.2.1. Operaţiuni de schimb la vedere……………………………………………………pag 89
5.2.2. Operaţiuni de schimb la termen……………………………………………………pag 91
5.2.3. Operaţiuni de schimb manual………………………………………………………pag 92
5.3. Operaţiuni în afara bilanțului…………………………………………………………………pag 94
5.3.1. Angajamente de finanţare………………………………………………………….pag 95
5.3.2. Angajamente de garanţie…………………………………………………………..pag 96
5.3.3. Angajamente privind titlurile………………………………………………………pag 97
5.3.4. Angajamente privind operaţiunile în devize……………………………………….pag 98
5.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………….pag 100
5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5…………………………………………………………….pag 101
5.6. Test de evaluare........................................................................................................................pag 102
Bibliografie……………………………………………………………………………………………pag 103
Introducere
Dragi studenti, ne bucurăm că ați ajuns în anul terminal de studii la ciclul licență !
Disciplina pe care o vom studia se numește Contabilitate bancară și se adresează tuturor studenților înscriși la
facultatea Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, programul ID. În planul de învățământ acest curs a fost poziționat în
anul 3, semestrul 1, întrucât urmărim să completăm cunoștințele conceptuale și cantitative pe care le-ați dobândit deja în
sfera financiar-bancară cu dimensiunea contabilă a acestora.
Principalele obiective pe care ni le-am propus prin acest curs constau în:
 punerea în temă cu privire la particularitățile contabilității la nivelul instituțiilor de credit;
 exemple practice referitoare la recunoașterea în contabilitate a celor mai importante operațiuni desfășurate de o instituție de
credit.
În urma parcurgerii acestui suport de curs veți dobândi o serie de competențe:
 veți fi familiarizați cu principalele tipuri de documente bancare ce țin evidența activității bancare curente;
 vă veți completa cunoștințele de natură conceptuală, dobândite în cadrul unor discipline ca Monedă, Instituții de credit,
Produse și servicii bancare, cu dimensiunea practică, concretă, dată de reflectarea în contabilitate a mecanismului de derulare
a acestora;
 veți conștientiza faptul că finalitatea activității contabile, la nivelul instituțiilor de credit, nu se limitează doar la evidențierea
contabilă a activității bancare și elaborarea de situații financiare, ci, în plus, cuprinde o serie de informații despre bancă sau
clienții băncii care sunt utilizate de către organele de supraveghere bancară sau organele fiscale.
Cursul de Contabilitate bancară este structurat pe cinci unități de învățare, patru dintre acestea cuprinzând câte o
lucrare de verificare, pe care o veți transmite tutorelui care v-a fost alocat.
Modalitatea de evaluare a cunoștințelor dobândite în cadrul acestui curs se va realiza sub două forme:
* evaluare pe parcurs, sub forma testelor de evaluare (lucrări de verificare) regăsite la sfârșitul unităților de învățare 2, 3, 4
și 5. Fiecare test rezolvat corect va fi notat cu 1,25 puncte;
* evaluarea finală, realizată prin examenul susținut în perioada de presesiune, punctajul maxim atribuit fiind de 5 puncte.
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1:

Organizarea contabilității la nivelul


instituțiilor de credit.
Cuprins:

 1.1. Obiective

 1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit

 1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit

 1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit

 1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară

 1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit

 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

 1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1


1.1. Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe despre:

 principiile contabile specifice activității bancare;

 regulile generale, dar și cele specifice, privind evaluarea patrimoniului bancar;

 principalele documente bancare prin intermediul cărora se înregistrează în


contabilitate operațiunile efectuate de instituțiile de credit;

 structura planului de conturi specific instituțiilor de credit;

 corespondența dintre planul de conturi și bilanțul bancar.


1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit

În organizarea și conducerea contabilității la nivelul unei instituții de credit sunt aplicate


aceleași principii contabile generale ca și în cazul societăților comerciale. Cu toate acestea, specificul
activității bancare face să existe numeroase derogări și excepții, pe care le vom prezenta în cele ce
urmează.

Principiul prudenței – urmărește să evite un transfer în viitor al incertitudinilor din prezent. Acesta permite
contabilizarea pierderilor certe și probabile, a veniturilor certe dar nu și a veniturilor potențiale. În
contabilitatea bancară se omite acest principiu în cazul operațiunilor de piață, atunci când sunt evaluate
la prețul pieței (titluri de tranzacție, devize, instrumente financiare la termen).

Principiul permanenței metodelor – care asigură comparabilitatea în timp a informațiilor contabile prin
menținerea acelorași norme și reguli de înregistrare în contabilitate. Schimbarea acestora se face numai
extraordinar și în mod justificat.

Principiul independenței exercițiilor – decupează activitatea băncii în perioade de timp de 12 luni, numite
exerciții. Un exercițiu cuprinde toate veniturile și cheltuielile angajate de către bancă în perioada
respectivă, indiferent de momentul în care acestea sunt încasate sau plătite. De exemplu, dobânzile
sunt înregistrate pe baza dobânzilor scurse în fiecare perioadă și nu în funcție de momentul încasării
sau plății lor.

Principiul continuării activității – pleacă de la premisa că banca își continuă în mod normal activitatea fără
să și-o reducă în mod sensibil sau să intre în stare de lichidare.

Principiul intangibilității bilanțului – cere ca bilanțul de deschidere să corespundă cu bilanțul de închidere


al exercițiului precedent.
1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit (continuare)

Principiul necompensării – în conformitate cu acest principiu, nu se poate face nicio compensare între
posturi de activ și posturi de pasiv din bilanț sau între venituri și cheltuieli în contul de rezultate. Prin
operațiuni specifice, banca face o serie de excepții de la acest principiu. Este cazul operațiunilor cu
titluri de tranzacție, cu instrumente financiare la termen sau cazul swap-urilor de dobânzi.

Principiul costului istoric – cere menținerea activelor și pasivelor bilanțiere la valoarea istorică de intrare.
Totuși, contabilitatea bancară reevaluează periodic o serie de operațiuni în funcție de prețul pieței.

Principiul importanței semnificative – în conformitate cu acest principiu, toate informațiile de importanță


semnificativă trebuie prezentate în situațiile financiare elaborate. Sunt semnificative acele informații a
căror importanță poate afecta deciziile și raționamentele utilizatorilor externi.

Principiul supremației realității asupra aparenței - pune pe primul plan aspectul economic și financiar în
raport cu cel juridic.

Principiul regularității, sincerității și imaginii fidele – urmărește furnizarea de informații clare, precise și
complete asupra patrimoniului, situației financiare, rezultatului, operațiunilor și riscurilor asumate.

Principiul cuantificării monetare – cere exprimarea într-o formă monetară a operațiunilor contabile
înregistrate. Moneda de bază este cea națională, leul, dar în funcție de specificul operațiunii
desfășurate, apar și alte monede străine. Ordinul BNR nr 11 din 04.07.2007 prevede că pe lângă
situațiile financiare anuale întocmite în monedă națională, instituțiile pot publica situațiile financiare
anuale și în euro, convertite prin utilizarea cursului valutar în vigoare la data bilanțului.
1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de
credit

 Evaluarea la data intrării în patrimoniu


Bunurile sunt evaluate, în momentul intrării în patrimoniu, la valoarea de intrare sau valoarea
contabilă. Aceasta se stabilește astfel:
 bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;
 bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în
funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora;
 bunurile produse de bancă, la cost de producție.
Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile,
cheltuieli de transport și aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de
utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și
materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte
de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acestuia.
Creanțele și datoriile sunt evaluate în contabilitate la valoarea lor nominală.

 Evaluarea la inventariere
Bunurile sunt evaluate cu ocazia inventarierii la valoarea actuală sau valoarea de utilitate a
fiecărui element, denumită și valoare de inventar. Aceasta se stabilește în funcție de utilitatea bunului
și de prețul pieței. Creanțele și datoriile sunt evaluate la valoarea lor probabilă de încasat sau de plată.

 Evaluarea la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum


În acest caz, al ieșirii din patrimoniu, bunurile sunt evaluate și se scad din gestiune la
valoarea lor de intrare.
1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de
credit (continuare)

 Evaluarea la închiderea exercițiului


Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv la
valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se compară valoarea
contabilă cu valoarea de inventar. Dacă există diferențe se procedează astfel:

 pentru elementele de activ, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de
intrare nu se înregistrează în contabilitate, ele rămânând evidențiate la valoarea de intrare. Diferențele
constatate în minus, în cazul imobilizărilor, se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării (când
deprecierea este ireversibilă) sau se constituie provizioane (când deprecierea este reversibilă). Pentru
celelalte elemente de activ se constituie provizioane. Valoarea elementelor de activ se menține, de
asemenea, la valoarea lor de intrare;

 pentru elementele de pasiv, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de
intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare.
Diferențele constatate în plus între valoarea stabilită la inventar și valoarea de intrare a elementelor de
pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente
menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de
credit

 la fiecare închidere anuală contabilă, operațiunile calificate de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat
pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la vedere sau cursul la termen, în
funcție de natura operațiunilor acoperite;
 operațiunile în devize se înregistrează în conturi deschise pe fiecare deviză în parte, iar soldul acestora
se evaluează la valoarea lor de piață;
 cesiunile temporare de active sunt considerate operațiuni de trezorerie cu menționarea în activ a
elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în conturile din
afara bilanțului;
 titlurile de tranzacție se evaluează la valoarea lor de piață;
 primele sau decotările aferente titlurilor de investiții se repartizează asupra conturilor de venituri sau
cheltuieli, după caz, pe durata de viață reziduală a titlurilor. În cazul scăderii valorii titlurilor de
investiții, ca urmare a deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizioane;
 în cadrul operațiunilor consorțiale de finanțare, fiecare bancă asociată într-un consorțiu sau sindicat
înregistrează numai cota-parte fixată prealabil, aplicându-se, în general, următoarele reguli:
 se înregistrează numai cota parte a băncii de finanțare sau prin angajamentul prin semnatură, în
conturile de credite, respectiv în conturile în afara bilanțului, indiferent de poziția băncii în cadrul
consorțiului sau sindicatului;
 în cazul în care cota-parte din riscul unei bănci este mai mare decât finanțarea, excedentul se
înregistrează în conturile în afara bilanțului, la angajamentul de garanție dat. În situația inversă,
diferența se înregistrează în conturile în afara bilanțului, la angajamente de garanție primite;
 activele gajate sau date în garanție, cu excepția numerarului, sunt menționate, în toate cazurile, în
bilanțul băncii, iar activele primite în gaj sau în garanție, cu excepția numerarului, nu figurează în
bilanțul băncii, chiar dacă se referă la angajamente proprii sau în contul terților;
 angajamentele date în contul terților se înregistrează în conturile în afara bilanțului, în cadrul
angajamentelor de garanție, iar cele date în cont propriu se evidențiază numai în conturile de evidență
în afara bilanțului.
1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară

Pentru a-și putea derula activitatea în scopul obținerii de profit, băncile efectuează zilnic o serie
de operațiuni interbancare, operațiuni cu clientela, operațiuni cu titluri, operațiuni cu devize, ca și
operațiuni care nu țin de specificul societăților bancare. Toate aceste operațiuni trebuie înregistrate în
contabilitate prin intermediul unor documente justificative. Documentele folosite în bănci pot fi
documente caracteristice băncilor sau documente generale, valabile pentru toate societățile comerciale.
În ambele cazuri, ele angajează răspunderea celor care le-au întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat în
contabilitate.
În general, documentele folosite de contabilitatea bancară se încadrează în una din următoarele
categorii:
 documente primare – acestea se completează, de regulă, pentru o singură operațiune, în momentul
desfășurării procesului sau fenomenului economic. În această categorie se încadrează cecurile, ordinele
de încasare sau de plată;
 documente de sinteză – acestea cumulează mai multe informații, într-o formă coerentă din punct de vedere
contabil, reflectând un fenomen mai complex sau o activitate economică. Sunt realizate pe baza
celorlalte documente justificative. În această categorie se încadrează jurnalele contabile, balanța de
verificare, contul de profit și pierdere, bilanțul;
 documente centralizatoare – cumulează, de regulă, mai multe informații privind același fenomen sau
proces economic. Se întocmesc pe baza unei serii de documente de același tip. Aici se întâlnesc, de
exemplu, borderourile de cecuri de decontare;
 documente statistice – sunt folosite în evidențele statistice și apar sub forma unor liste sau situații. De
exemplu, situația creditelor acordate de bancă.

În cele ce urmează vom prezenta câteva exemple de documente de sinteză pe care instituțiile
de credit sunt obligate să le întocmească.
A) Registrul jurnal este un document obligatoriu, ce trebuie ținut la centrala băncii și la fiecare subunitate
cu contabilitate proprie. El înregistrează în ordine cronologică operațiunile patrimoniale, ținând cont
de data de intrare sau întocmire a documentelor. Registrul jurnal este ținut sub forma unui registru
jurnal general și a unor registre jurnal auxiliare ( “Jurnalul operațiunilor zilei”, “Recapitulația pe
conturi a jurnalelor operațiunilor zilei”). Datele menționate în aceste jurnale fac referire la felul,
numărul și data documentului justificativ, explicațiile și conturile debitoare și creditoare
corespunzătoare operațiunilor efectuate.
1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară (continuare)

B) Registrul inventar înregistrează toate elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate în funcție de
natura lor, conform posturilor din bilanț. Înregistrarea acestor elemente se face pe baza unor liste de
inventariere, întocmite în conformitate cu normele legale în vigoare. În cazul în care inventarierea are
loc pe parcursul anului, datele rezultate din operațiunea de inventariere vor fi actualizate cu intrările și
ieșirile corespunzătoare perioadei cuprinse între data inventarierii și data încheierii exercițiului
financiar, datele actualizate urmând a fi incluse în registrul inventar, în scopul reflectării situației reale
a elementelor de activ și pasiv. Registrul inventar se ține centralizat și la nivelul fiecărei subunități
bancare.
C) Registrul cartea mare este un document contabil obligatoriu, întocmit de centrala băncii și de toate
subunitățile cu contabilitate proprie, în care se înscriu lunar, pentru fiecare cont, înregistrările efectuate
în registrul jurnal auxiliar “Recapitulația pe conturi a jurnalelor operațiunilor zilei”, stabilindu-se
situația fiecărui cont: sold inițial, rulaje debitoare, rulaje creditoare și sold final. Registrul “cartea
mare” se întocmeste în lei, pentru operațiunile efectuate în lei, în fiecare deviză, pentru operațiunile
efectuate în devize, și sub formă centralizată, în lei, pentru operațiunile efectuate atât în lei cât și în
valută. Potrivit ordinului BNR nr. 5 din 22.12.2005, registrul “cartea mare” în lei, pentru operațiunile
efectuate în lei, se întocmește pe baza rulajelor totale debitoare și creditoare, preluate din Recapitulația
pe conturi a jurnalelor operațiunilor (întocmită pentru operațiunile în lei) și a soldurilor finale aferente
lunii anterioare, înscrise în registrul “cartea mare” întocmit pentru operațiunile în lei. Datele înscrise
în registrul “cartea mare” sunt preluate la întocmirea balanței de verificare.
D) Balanța de verificare permite verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor
patrimoniale și stă la baza întocmirii bilanțului contabil. Balanța de verificare se întocmește în lei,
pentru operațiunile efectuate în lei, în fiecare deviză, pentru operațiunile efectuate în devize, și sub
formă centralizată, în lei, pentru operațiunile efectuate atât în lei cât și în valută.
E) Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este un document de sinteză ce realizează o analiză
în dinamică a veniturilor și cheltuielilor și evidențiază rezultatul contabil al activității desfășurate. El
permite, de asemenea, să se calculeze o serie de indicatori care să prezinte performanțele acestei
activități.
1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit

Conturile sunt simbolizate în baza sistemului zecimal și sunt grupate astfel:


 pe clase – corespund primei cifre din simbolul contului;
 pe grupe – corespund primelor două cifre din simbolul contului;
 pe conturi sintetice de gradul întâi – corespund primelor trei cifre din simbolul contului;
 pe conturi sintetice de gradul doi – corespund primelor patru cifre din simbolul contului;
 pe conturi sintetice de gradul trei – corespund primelor cinci cifre din simbolul contului.
O astfel de structură permite identificarea apartenenței unui cont la o anumită clasă, grupă sau
categorie de conturi și, în același timp, în baza apartenenței stabilite, contului respectiv i se atribuie o
serie de caracteristici (de exemplu, contul 6025 este un cont de cheltuieli, de activ, ce începe a funcționa
prin debitare, iar la sfârșitul perioadei nu prezintă sold).
Planul de conturi al instituțiilor de credit prezintă următoarea structură pe clase:
 Clasa 1 Operațiuni de trezorerie și operațiuni interbancare – cuprinde conturile din evidența centralei
băncii, conturile ce reflectă lichiditățile la alte bănci și conturile folosite pe relația cu banca centrală.
 Clasa 2 Operațiuni cu clientela – cuprinde conturi utilizate pentru evidențierea relației dintre bancă și
clienții săi.
 Clasa 3 Operațiuni cu titluri și operațiuni diverse – cuprinde conturi folosite pentru reflectarea
contabilă a operațiunilor cu titluri și o serie de conturi utilizate în gestiunea internă a băncii.
 Clasa 4 Valori imobilizate – conține conturi ce înregistrează bunurile și valorile caracterizate ca
imobilizări corporale și necorporale, amortizările acestora și operațiuni de leasing și de locație simplă.
 Clasa 5 Capitaluri proprii, asimilate și provizioane – înregistrează fondurile investite în bancă pentru o
perioadă lungă de timp (fonduri proprii și datorii subordonate), la care se adaugă o serie de provizioane
și fonduri de risc.
 Clasa 6 Cheltuieli – cuprinde conturi ce reflectă cheltuielile băncii.
 Clasa 7 Venituri – cuprinde conturi necesare înregistrării veniturilor bancare. Atât veniturile cât și
cheltuielile prezintă o structură ce reflectă specificul activității bancare. Elementul cel mai des întâlnit
este reprezentat de dobânda plătită sau încasată.
 Clasa 9 Operațiuni în afara bilanțului – conține conturi ce reflectă contabil angajamentele băncii în
relațiile cu alte bănci sau cu clienții.
1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit
(continuare)

La constituirea planului de conturi s-au urmărit anumite aspecte care să-i dea coerență și să-l
facă ușor de înțeles și utilizat. În continuare am prezentat câteva dintre aceste aspecte, fără a garanta o
aplicare strictă și generală:
 grupele țin cont de natura economică a conținutului conturilor;
 elementele de pasiv țin cont și de natura juridică a conținutului conturilor;
 conturile de venituri și cheltuieli sunt grupate în mod asemănător, după natura veniturilor și a
cheltuielilor;
 provizioanelor le sunt asociate grupe de conturi ale căror simboluri se termină cu cifra nouă;
 creanțelor restante și îndoielnice le sunt asociate grupe de conturi ale căror simboluri se termină cu cifra
opt;
 dobânzilor de încasat sau de plătit le sunt asociate conturi de creanțe sau de datorii, ale căror simboluri
se termină cu cifra șapte;
Între planul de conturi și bilanțul bancar există o corelație ce are la bază o regrupare a posturilor
bilanțiere. Astfel, un model al bilanțului bancar simplificat și regrupat după structura planului de conturi
se prezintă astfel:
Activ bilant bancar

 Casa, disponibilităţi la bănci centrale – aici intra numerarul (lei sau moneda străina) din casieria bancii, din ATM-
uri şi ASV-uri, cecuri de călătorie cumparate şi neremise încă spre încasare şi soldurile conturilor de disponibilităţi la
băncile centrale şi instituţiile de emisiune din Romănia şi din ţările unde instituţia de credit este implantată.
 Efecte publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale – activele din acest post sunt
evidenţiate pe două categorii: efecte publice şi valori asimilate, adică certificate de trezorerie şi titluri de creanţă
asupra organismelor publice emise în Romănia sau în străinătate, dacă sunt admise la refinanţare şi alte titluri
admise la refinanţare la băncile centrale, aici intrând unele titluri deţinute în portofoliu, care au fost achiziţionate de
la instituţii de credit sau de la clientelă.
 Creanţe asupra instituţiilor de credit – ce cuprind toate creanţele ce rezultă din tranzacţii bancare, altele decăt
cele sub forma obligaţiunilor sau altor titluri cu venit fix, deţinute de instituţia de credit asupra instituţiilor de credit
naţionale şi străine.
 Creanţe asupra clientelei – este un post cu o pondere mare în activul bilanţier şi cuprinde creanţe asupra clienţilor
naţionali şi straini, alţii decăt instituţiile de credit. Nu sunt cuprinse în acest post creanţele asupra clientelei sub
forma obligaţiunilor sau altor titluri cu venit fix.
 Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix – aici sunt cuprinse obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix negociabile, emise de
instituţii de credit, organisme publice (care nu pot fi cuprinse la punctul 2) sau alte societăţi. De asemenea, tot aici
sunt evidenţiate distinct propriile obligaţiuni cu condiţia să fie negociabile şi rascumpărate.
 Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil – cuprinde acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă conform
reglementărilor existente.
 Participaţii - cuprinde acţiuni sub formă de participaţii deţinute de bancă conform reglementărilor existente. Sunt
evidenţiate separat participaţiile la instituţii de credit.
 Părţi în cadrul societăţilor comerciale legate - cuprinde acţiuni sub formă de părţi în societăţi comerciale legate
deţinute conform reglementărilor existente. Sunt evidenţiate separat participaţiile la instituţii de credit.
 Imobilizări necorporale – aici sunt evidenţiate distinct cheltuielile de constituire şi fondul comercial achiziţionat
oneros
 Imobilizări corporale - aici sunt evidenţiate distinct clădirile şi terenurile utilizate de instituţia de credit pentru
desfăşurarea activităţii proprii.
 Capital subscris nevărsat
 Alte active
 Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate
Pasiv bilantier bancar

 Datorii privind instituţiile de credit – aici intră toate datoriile ce rezultă din tranzacţii bancare ale institu,tiei de
credit faţă de instituţiile de credit româneşti sau străine. Nu sunt incluse aici datoriile subordonate şi datoriile
reprezentate prin obligaţiuni. Datoriile din acest post sunt clasificate în datorii la vedere şi datorii la termen.
 Datorii privind clientela – aici sunt cuprinse toate sumele datorate clientelei, alta decât instituţiile de credit. De
asemenea, nici aici nu sunt cuprinse datoriile subordonate şi datoriile reprezentate prin obligaţiuni. Aceste
pasive evidenţiază în mod distinct depozitele. Certificatele de depozit nu fac obiectul acestui post.
 Datorii constituite prin titluri – în acest post sunt cuprinse datoriile ce au la baza titluri: obligaţiuni, certificate
de depozit, titluri de piaţă interbancară, titluri de creante negociabile şi alte titluri cu venit fix.
 Alte pasive.
 Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate.
 Provizioane.
 Datorii subordonate – reprezintă fonduri obţinute prin împrumut sau prin emiterea de titluri a căror rambursare
în caz de lichidare a instituţiei nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri. Scadenţa lor este
îndepartată şi nu există posibilitatea rambursării anticipate.
 Capital subscris – reprezintă sumele care apar ca fiind acţiuni emise sau parţi sociale.
 Prime de capital – sunt sume încasate de bancă în plus pe lângă valoarea nominală a acţiunilor în cazul
emisiunii sau reorganizării capitalului.
 Rezerve – aici sunt cuprinse rezervele legale, rezervele pentru riscuri bancare, rezervele statutare sau
contractuale sau alte rezerve, cu excepţia celor din reevaluare.
 Rezerve din reevaluare.
 Acţiuni proprii.
 Rezultatul reportat.
 Rezultatul exerciţiului financiar.
Test de autoevaluare

 Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1. Particularităţile contabilităţii bancare se referă la: a) finalitatea activităţii contabile; b)


comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile; c) descentralizarea funcţiei
contabile; d) gradul de informatizare; e) raportările contabile elaborate periodic
A. a+b+c+d B. a+b+d+e C. a+c+d D. a+c+e E. a+b+d

2. Care dintre următoarele afirmaţii defineşte principiul prudenţei:


a) permite transferul în viitor al incertitudinilor din prezent;
b) urmăreşte furnizarea de informaţii clare şi complete privind situaţia financiară a băncii;
c) permite contabilizarea veniturilor şi pierderilor certe, dar nu şi a celor probabile;
d) evită transferul în viitor al incertitudinilor din prezent;
e) asigură comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.

3. Documentele folosite în contabilitatea bancară se clasifică în:


a) primare; b) centralizatoare; c) de inventar; d) de sinteză; e) statistice. Alegeţi răspunsul
incorect.
Test de autoevaluare

4. Principiul intangibilităţii bilanţului se caracterizează prin:


a)interdicţia de a efectua compensări între posturile bilanţiere de activ şi pasiv;
b)menţinerea activelor şi pasivelor bilanţiere la valoarea istorică de intrare;
c)bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent;
d) toate informaţiile de importanţă semnificativă trebuie prezentate în situaţiile financiare;
e) prevalenţa aspectelor economice şi financiare asupra celor juridice.

5. Care dintre următoarele enunţuri este fals:


a) registrele contabile obligatorii sunt registrul jurnal, registrul inventar şi registrul cartea
mare;
b) bilanţul contabil evaluează performanţa si rezultatele financiare ale unei bănci;
c) contul de profit şi pierdere evidenţiază rezultatul contabil al activităţii bancare;
d) capitalurile proprii reflectă interesul rezidual al acţionarilor în activele bancare;
e) creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.
1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

Teste grilă:

1. C;
2. D;
3. C;
4. C;
5. B.
1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1

 Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 5-12,


Editura Economica, Bucuresti, 2009;
 Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 5–
12, Editura Universitara, 2008;
 Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor
de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de
garantare a depozitelor în sistemul bancar;
 Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare
şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2:

Decontări inter şi intrabancare.


Operaţiuni de trezorerie.
Cuprins:

 2.1. Obiective

 2.2. Decontări inter şi intrabancare


 2.2.1. Decontări intrabancare
 2.2.2 Decontări interbancare
 2.2.3. Decontări cu BNR
 2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare
 2.2.5. Depozite interbancare
 2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare
 2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice
 2.2.8. Provizioane

 2.3. Operaţiuni de trezorerie


 2.3.1. Operaţiuni de casă
 2.3.2. Cecul
 2.3.3. Cărţi de plată

 2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

 2.5. Bibliografia unităţii de invaţare 2


 2.6. Test de evaluare
2.1. Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştiinţe despre:

 mecanismul decontărilor intra şi interbancare şi modul cum sunt ele reflectate în


evidenţa contabila bancară;

 operaţiunile dintre instituţiile de credit şi Banca Naţională a României şi reflectarea


lor în contabilitate;

 operaţiunile interbancare privind creditele, împrumuturile, depozitele şi valorile în


pensiune şi reflectarea lor în contabilitate;

 tratamentul contabil al creanţelor restante, creanţelor îndoielnice şi provizioanelor


rezultate din operaţiuni interbancare;

 organizarea casieriei bancare şi reflectarea operaţiunilor de casă în contabilitate;

 operaţiuni de plăti cu cecuri şi carduri şi modul cum acestea sunt reflectate în


evidenţa contabilă.
2.2. Decontări intra şi interbancare

Piaţa interbancară este o piaţă rezervată instituţiilor de credit şi băncii centrale, pe care se
desfăşoară operaţiuni de creditare cu scadenţe ce merg de la 24 ore (operaţiuni de pe o zi pe alta sau
overnight) până la un an. Majoritatea operaţiunilor apar în urma procesului de compensare
interbancară sau din dorinţa de a obţine sau plasa lichidităţi disponibile.

Relaţiile dintre bănci se pot împărţi în relaţii interbancare şi relaţii intrabancare.


 relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite, privite ca persoane juridice
independente.
 relaţiile intrabancare sunt relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi ce aparţin aceleiaşi
bănci. Aceste relaţii se pot dezvolta în plan vertical, între filiale, sucursale şi centrală sau în plan
orizontal între subunităţi diferite. Operaţiunile intrabancare mai sunt cunoscute şi ca operaţiuni între
sedii (OIS).
2.2.1. Decontări intrabancare

 Decontările intrabancare realizează stingerea Exemple de contabilizare


obligaţiilor rezultate în urma unor operaţiuni comerciale
sau necomerciale, desfăşurate între clienţii aceleiaşi  Subunitatea plătitoare expediază un aviz de creditare
bănci sau realizate de către subunităţile băncii, în nume către centrală, în vederea efectuării plăţii:
şi în cont propriu. Decontările intrabancare, numite şi
operaţiuni între sedii, apar atât în contabilitatea unităţii
plătitoare, cât şi a unităţii beneficiară a plăţii. 2511 = 341
Conturi curente / plătitor = Decontări intrabancare
 Contabilizare - operaţiunile intrabancare sunt evidenţiate
contabil cu ajutorul conturilor:  Centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în
1111 – Cont curent la BNR vederea efectuării plăţii:
341 – Decontări intrabancare 341 = 1111
Decontări intrabancare = Cont curent la BNR
Contul 1111 – Cont curent la BNR este un cont
de activ ce se debitează la depunerea unor sume în cont,  Centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare
la încasări sau credite obţinute de bancă şi se creditează suma şi o decontează către subunitatea unde beneficiarul
cu ieşirile din cont sub forma unor retrageri de numerar, are contul:
plăţi către alte bănci sau rambursări de credite. Acest 1111 = 341
cont este folosit excepţional în cazul decontărilor
intrabancare. Contul 341 – Decontări intrabancare este Cont curent la BNR = Decontări intrabancare
un cont bifuncţional. Acesta se creditează cu sumele
virate către clienţii altor subunităţi şi se debitează cu  Încasarea sumei de către beneficiar la subunitatea unde
sumele primite de la aceşti clienţii. Creditarea sau are contul:
debitarea acestui cont stabileşte tipul avizului de 341 = 2511
decontare folosit între sediile băncii.
Decontări intrabancare = Conturi curente / beneficiar
2.2.2. Decontări interbancare

 Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar, Exemple de contabilizare


efectuate de unităţile bancare pentru clienţii lor sau în
nume propriu, având ca beneficiar o unitate bancară a  Subunitatea plătitoare expediază un aviz de creditare
altei bănci. Aceste operaţiuni se pot efectua în mod către centrală, în vederea efectuării plăţii:
direct, prin conturi de corespondent deschise reciproc de
bănci sau în mod intermediat, prin casele de compensaţii. 2511 = 341
Conturi curente / plătitor = Decontări intrabancare
 Decontări prin procesul de compensare - într-un
mecanism al procesului de compensare, fiecare bancă  Centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în
trebuie să opereze cu un cont curent pe lângă vederea efectuării plăţii:
compensator. În condiţiile în care o bancă doreşte să 341 = 1111
efectueze, la cererea unui client, o plată către un furnizor Decontări intrabancare = Cont curent la BNR
ce are contul la o altă bancă, va iniţia operaţiunea pe
lângă casa de compensaţii. Astfel, banca plătitorului va
transmite toate informaţiile de plată la casa de  Centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare
compensaţii. Pe baza acestor documente, casa de suma şi o decontează către subunitatea unde beneficiarul
compensaţii creditează contul curent al băncii, are contul:
operaţiune echivalentă cu o ieşire de fonduri din bancă şi 1111 = 341
debitează contul curent al băncii furnizorului, operaţiune Cont curent la BNR = Decontări intrabancare
echivalentă cu o intrare de fonduri în bancă.
Concomitent, fiecare bancă are grijă să opereze în contul
clientului său această operaţiune. Contul plătitorului este  Încasarea sumei de către beneficiar la subunitatea unde
debitat, iar contul furnizorului beneficiar este creditat. are contul:
341 = 2511
 Contabilizare - operaţiunile sunt contabilizate folosind Decontări intrabancare = Conturi curente / beneficiar
conturile prezentate la decontarea intrabancara: 1111 –
Cont curent la BNR şi 341 – Decontări intrabancare.
2.2.2. Decontări interbancare (continuare)

 Decontări prin conturi corespondente - în cadrul Exemple de contabilizare


relaţiilor bilaterale dintre bănci un loc important îl are
acordarea statutului de bancă corespondentă. Utilizând  Banca efectuează o încasare pentru un client prin conturi
conturile de corespondent, băncile pot realiza decontări de corespondent:
directe fără să apeleze la casele de compensaţii.
Conturile de corespondent pot fi: 121 = 2511
- conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale băncii Conturi de corespondent la bănci = Conturi curente
deschise la alte bănci, reprezentând plasamente la acele sau
bănci; 122 = 2511
- conturi loro – sunt conturi curente ale altor bănci Conturi de corespondent ale băncilor = Conturi curente
deschise la bancă, reprezentând resurse obţinute de la
acele bănci..
 Banca efectuează o plată pentru un client prin conturi de
corespondent:
 Contabilizare - decontările directe prin conturi de 2511 = 121
corespondent sunt reflectate contabil prin conturile:
121 – Conturi de corespondent la bănci (nostro) Conturi curente = Conturi de corespondent la bănci
122 – Conturi de corespondent ale băncilor (loro) sau
2511 = 122
Contul 121 – Conturi de corespondent la bănci Conturi curente = Conturi de corespondent ale băncilor
este un cont de activ ce se debitează cu sumele intrate în
cont, în favoarea băncii şi se creditează cu sumele plătite
de bancă. Contul 122 – Conturi de corespondent ale
băncilor este un cont de pasiv, ce se creditează cu
sumele intrate în cont în favoarea băncii titulare a
contului şi se debitează cu sumele ieşite din cont, ca plăţi
efectuate de aceasta.
O operaţiune dintre băncile corespondente
poate fi reflectată atât prin contul nostro cât şi prin
contul loro.
2.2.3. Decontări cu B.N.R.

 Băncile comerciale aflate în dificultate de trezorerie pot Exemple de contabilizare


apela la BNR pentru a obţine lichidităţi. În astfel de
situaţii, se acordă împrumuturi de refinanţare, în condiţii  Împrumut de refinanţare primit de la BNR:
stabilite de către banca centrală. La rândul său, Banca
Naţională a României este interesată de susţinerea 1111 = 112
băncilor aflate în dificultate, în contextul asigurării bunei Cont curent la BNR = Împrumuturi de refinanţare de la BNR
funcţionări a sistemului bancar şi menţinerii încrederii în
acesta. În acelaşi timp, prin refinanţare ea poate influenţa  Înregistrarea dobânzii de plătit:
activitatea băncilor comerciale în sensul atingerii
obiectivelor monetare şi de credit urmărite. 6011 = 1172
Dobânzi la BNR = Datorii ataşate
 Contabilizare - evidenţa contabilă a împrumuturilor de
refinanţare primite se ţine folosind conturi din grupa 11 –  Plata dobânzii:
Decontări cu Banca Naţională a României. 1172 = 1111
Datorii ataşate = Cont curent la BNR
Contul 112 – Împrumuturi de refinanţare de la
Banca Naţională a României este un cont de pasiv şi se  Rambursarea împrumutului de refinanţare:
desfăşoară pe analitice în funcţie de tipul împrumutului
primit. Creditarea şi debitarea lui se face în contrapartidă 112 = 1111
cu contul 1111 – Cont curent la BNR la primirea Împrumut de refinanţare de la BNR = Cont curent la BNR
împrumutului, respectiv la rambursarea lui. Dobânzile de
încasat sau de plătit pe relaţia cu BNR se urmăresc
folosind conturile ataşate: 1171 – Creanţe ataşate şi
1172 – Datorii ataşate.
2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare

 Piaţa interbancară înregistrează zilnic transferuri de Exemple de contabilizare


fonduri între bănci sub formă de credite şi împrumuturi.
Acestea au valori mari şi sunt realizate pe termen scurt  Acordarea unui credit interbancar de pe o zi pe alta:
sau foarte scurt, la o rată a dobânzii negociată între părţi.
1411 = 1111
 Contabilizarea - operaţiunilor se face cu ajutorul Credite de pe o zi pe alta acordate băncilor = Cont curent la
conturilor din grupa 14 – Credite şi împrumuturi BNR
interbancare:
Aici sunt cuprinse creditele acordate (contul  Înregistrarea dobânzii:
141 – Credite şi împrumuturi interbancare) şi 1417 = 7014
împrumuturile primite (contul 142 – Împrumuturi Creanţe ataşate = Dobânzi la credite acordate băncilor
primite de la instituţiile de credit) pe piaţa interbancară
şi încheiate fără garanţii. Atât creditele cât şi
împrumuturile se dezvoltă pe următoarele analitice:  Încasarea dobânzii:
- de pe o zi pe alta (conturile 1411 şi 1421); 1111 = 1417
- la termen (conturile 1412 şi 1422); Cont curent la BNR = Creanţe ataşate
Conturile de credite interbancare sunt conturi
de activ care se debitează la acordarea creditului şi se  Rambursarea creditului:
creditează la rambursarea lui. Conturile de împrumuturi 1111 = 1411
interbancare sunt conturi de pasiv, ele creditându-se la Cont curent la BNR = Credite de pe o zi pe alta acordate
primirea împrumutului şi debitându-se la rambursarea băncilor
acestuia.
Dobânzile de primit şi dobânzile de plătit se
urmăresc prin conturile ataşate, 1417 – Creanţe ataşate şi
1427 – Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de
venituri sau de cheltuieli.
2.2.5. Depozite interbancare

 În mod asemănător creditelor şi împrumuturilor Exemple de contabilizare


interbancare, depozitele bancare reprezintă o modalitate
de plasare a disponibilităţilor, respectiv o modalitate de a  Constituirea unui depozit la termen la o altă bancă:
atrage resurse de la alte bănci. Pe piaţa interbancară,
aceste depozite sunt realizate pe termene scurte şi foarte 1312 = 1111
scurte Depozite la termen la bănci = Cont curent la BNR

 Contabilizare - depozitele interbancare sunt evidenţiate  Înregistrarea periodică a dobânzii de încasat:


în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 13 – 1317 = 7013
Depozite interbancare. Creanţe ataşate = Dobânzi de la conturile de depozit la bănci
Această grupă cuprinde diferitele tipuri de
depozite create pe piaţa interbancară utilizându-se
conturi diferite pentru depozitele create la alte bănci  Încasarea dobânzilor:
(contul 131 – Depozite la instituţii de credit) şi 1111 = 1317
depozitele altor bănci la banca (contul 132 – Depozite Cont curent la BNR = Creanţe ataşate
ale instituţiilor de credit). Astfel se întâlnesc:
- depozite la vedere (conturile 1311 şi 1321);  Lichidarea depozitului:
- depozite la termen (conturile 1312 şi 1322); 1111 = 1312
- depozite colaterale (conturile 1313 şi 1323). Cont curent la BNR = Depozite la termen la bănci
Contul 131 – Depozite la bănci este un cont de
activ. El este debitat atunci când se crează depozitul la
alte bănci şi se creditează la lichidarea depozitului.
Contul 132 – Depozite ale băncilor este un cont de pasiv.
El este creditat la constituirea depozitului şi este debitat
la lichidarea depozitului creat altei bănci.
Dobânzile aferente unor astfel de operaţiuni
sunt contabilizate în conturile 1317 – Creanţe ataşate,
pentru dobânzile de încasat şi 1327 – Datorii ataşate,
pentru dobânzile de plătit.
2.2.6. Acorduri de rascumparare si imprumut de titluri

 Aceste operaţiunile sunt în fapt credite acordate, în Exemple de contabilizare


cazul valorilor primite în pensiune, sau împrumuturi, în
cazul valorilor date în pensiune, garantate printr-un activ  Acordarea unui credit către o altă bancă, într-o
cedat. Garanţia poate fi constituită din efecte de comerţ operatiune reverse repo:
şi titluri. Activele cedate pot face obiectul unei livrări
efective sau nu. Pensiunile interbancare cuprind 1522 = 1111
numai efectele comerciale livrate sau nelivrate şi titlurile Op reverse repo = Cont curent la BNR
nelivrate. Scadenţa care va fi luată în calcul este aceea a
pensiunii şi nu a activului cedat.  Înregistrarea dobânzii de încasat:
1527 = 70152
 Contabilizare - în contabilitate, operaţiunile Creanţe ataşate = Dobânzi de la op reverse repo
interbancare sunt consemnate folosind conturile din
grupa 15 – Valori primite sau date în pensiune.
Contul 152 – Op reverse repo este un cont de  Încasarea dobânzii:
activ. El este debitat la acordarea creditului garantat şi 1111 = 1527
este creditat la rambursarea acestuia. Contul 151 – Op Cont curent la BNR = Creanţe ataşate
repo este un cont de pasiv, care este creditat la cedarea
titlurilor în pensiune , la primirea împrumutului şi este
debitat la rambursarea acestuia şi recuperarea garanţiilor.  Rambursarea împrumutului la scadenţă:
În funcţie de termen, operaţiunile repo si 1111 = 1522
reverse repo si imprumuturile de titluri dispun de conturi Cont curent la BNR = Op reverse repo
distincte pentru termene de 24 ore (conturile 1511 şi
1521 ) sau termene mai mari de 24 ore (conturile 1512
şi 1522).
Dobânzile de încasat sau de plătit apar în
conturile ataşate, 1527 – Creanţe ataşate şi 1517 –
Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de venituri
sau cheltuieli.
2.2.7. Creanţe restante şi creante depreciate

 În condiţiile în care un credit interbancar nu este Exemple de contabilizare


rambursat la scadenţă, acesta va fi înregistrat contabil ca
o creanţă restantă sau ca o creanţă depreciata. În aceeaşi  Credite nerambursate la scadenţă devenite restante:
situaţie se află şi un depozit creat la o bancă, ajuns la
scadenţă şi nerecuperat. De asemenea, dobânzile de la 1811 = 1412
astfel de credite şi depozite, care nu au fost plătite, sunt Creanţe restante = Credite la termen acordate băncilor
înregistrate la creditor ca fiind restante sau depreciate.
Se consideră creanţă restantă o creanţă de orice  Dobânzi neplătite la scadenţă devenite restante:
natură care nu este rambursată la scadenţă. Creanţa 18171 = 14171
depreciata este o creanţă de orice natură, chiar acoperită
prin garanţii, care prezintă un risc probabil sau cert de Dobânzi restante = Creanţe ataşate
nerecuperare totală sau parţială. De cele mai multe ori, la
scadenţă un credit nerambursat devine creanţă restantă,  Creanţe restante devenite depreciate:
iar după o anumită perioadă de timp sau un cazul în care 1821 = 1811
capătă un caracter de contencios creanţa devine
depreciata. Creanţe îndoielnice = Creanţe restante

 Contabilizare -pentru evidenţierea acestor creanţe  Înregistrarea dobânzii pentru creanţe depreciate:
rezultate din relaţiile cu alte bănci, se utilizează grupa de 1827 = 7018
conturi 18 – Creanţe restante şi depreciate. Creanţe restante = Dobânzi din credit. restante şi îndoielnice
Conturile 181 – Creanţe restante şi 182 –
Creanţe depreciate sunt conturi de activ. Se debitează cu  Creanţe îndoielnice neacoperite cu ajustări pentru
sumele preluate ca fiind restante sau îndoielnice şi se depreciere, acceptate ca pierderi:
creditează la recuperarea acestor sume sau acceptarea lor
ca pierderi. Aceste conturi se desfăşoară în analitic pe 668 = 1821
conturi pentru preluarea sumelor restante sau Pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu ajustări
îndoielnice, pe conturi pentru preluarea dobânzilor la pentru depreciere = Creanţe îndoielnice
aceste sume şi conturi de creanţe ataşate pentru
înregistrarea dobânzii din momentul preluării.
2.2.8. Ajustari pentru deprecierea creantelor

 Pentru protejarea propriilor disponibilităţi şi a Exemple de contabilizare


depozitelor persoanelor fizice şi juridice, băncile sunt
obligate să depună toate eforturile în vederea încasării  Constituirea sau majorarea provizionului:
creanţelor. În acest scop se cere băncilor clasificarea
creditelor în cinci grupe în vederea calculului 6611 = 1911
provizioanelor (denumite şi “ajustări pentru depreciere”) Chelt cu ajustări ptr deprec credit = Ajustări ptr deprec credit
prin aplicarea unor cote procentuale. Provizionul se şi
defineşte ca fiind o datorie cu exigibilitate sau valoare 6612 = 1912
incertă.
Chelt cu ajustări ptr. deprec dobânzilor = Ajustări ptr. deprec
dob
 Contabilizare - din punct de vedere contabil, evidenţa
provizioanelor (ajustărilor pentru depreciere) se ţine cu
ajutorul conturilor din grupa 19 – Ajustări pentru  Anularea sau diminuarea provizionului:
deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare. 1911 = 7611
Ajustări ptr. deprec credit = Venit din ajust. ptr. deprec credit
Conturile de ajustări pentru deprecierea şi
creanţelor sunt conturi de pasiv care se creditează la 1912 = 7612
constituirea provizionului în raport cu un cont de Ajustări ptr. deprec dob = Venituri din ajustări ptr. deprec dob
cheltuieli şi se debitează la anularea sau diminuarea
provizionului în raport cu un cont de venituri. Ele
prezintă conturi separate pentru riscul de credit şi riscul
de dobândă.
Test de autoevaluare

 Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1. Banca efectuează plata pentru mărfurile importate de clientul său folosind conturi de
corespondent.
2. Banca creează un depozit la vedere la Banca Naţională a României.
3. La scadenţă, banca restituie valorile luate în pensiune la acordarea creditului.

 Răspundeţi la următoarea întrebare grilă:

4. La constituirea unui depozit la o altă instituţie de credit banca îşi înregistrează


dobânda astfel:
a. 7013 = 1317
b. 1312 = 1111
c. 1327 = 6013
d. 1317 = 7013
e. 6013 = 1327
2.3. Operaţiuni de trezorerie

Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi operaţiunilor interbancare asigură evidenţa:

- operaţiunilor de casă;
- operaţiunilor cu instrumente de plată;
- operaţiunilor de decontare cu B.N.R.
- operaţiunilor interbancare privind conturile de corespondent, creditele, împrumuturile, depozitele si
pensiunile interbancare;
2.3.1. Operaţiuni de casă

 În cadrul unei societăţi bancare numerarul are o pondere Exemple de contabilizare


mică în circulaţia bănească. Cu toate acestea, numerarul
ocupă un loc important în activitatea bancară,  Depunere de numerar:
beneficiind de reglementări şi structuri organizatorice şi
operative importante. Compartimentele de tezaur şi 101 = 2511
casieriile bancare trebuie să facă faţă operaţiunilor Casa = Conturi curente
generatoare de încasări şi plăţi şi în acelaşi timp să-şi
aducă propria contribuţie la rentabilitatea băncii.  Obţinerea de numerar din cont:
Pentru organizarea sistemului de casierii 2511 = 101
proprii, băncile comerciale trebuie să solicite în scris,
Băncii Naţionale a României, aprobarea de funcţionare a Conturi curente = Casa
acestuia. Dacă banca comercială respectă prevederile
legate de operaţiuni cu numerar şi dispune de amenajări  Lichidarea unui depozit la vedere:
speciale, primesc autorizaţia de funcţionare împreună cu 2531 = 101
plafonul de casă.
Depozite la vedere = Casa
 Contabilizare - operaţiunile de casă sunt înregistrate
contabil cu ajutorul contului 101 – Casa.  Plata dobânzii la un cont de depozit la vedere:
2537 = 101
Contul 101 – Casa este un cont de activ ce se Datorii ataşate = Casa
debitează cu sumele încasate şi se creditează cu sumele
plătite în numerar. Soldul debitor al contului arată
sumele aflate în casierie. Operaţiunile de casă în devize
apelează la contul 372 – Conturi de ajustare şi sunt
prezentate la capitolul de operaţiuni în devize, la schimb
manual.
2.3.2. Cecul

 Cecul este un instrument de plată de debit prin care o Exemple de contabilizare


persoană, numită trăgător, dă ordin băncii sale, în calitate
de tras, să achite o sumă de bani unei terţe persoane, - la banca beneficiarului:
numită beneficiar. În practică se întâlneşte şi situaţia în
care beneficiarul cecului să fie chiar trăgătorul, când
doreşte, de exemplu, să obţină o sumă în numerar de la  Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a
bancă. contului clientului:
Pentru a putea ordona trăgătorul trebuie să îşi 371 = 2511
constituie în prealabil un depozit la bancă – tras din care Valori primite la încasare = Conturi curente
să se efectueze plata. Cecul se trage asupra băncii numai
în limita fondurilor existente în cont.
 Încasarea cecului la compensare:
 Contabilizare - pentru evidenţierea operaţiunilor cu 1111 = 371
cecuri se apelează la următoarele conturi: Cont curent la BNR = Valori primite la încasare
1611 – Valori de recuperat
2611 – Valori de recuperat - la banca plătitorului:
371 – Valori primite la încasare
Contul 371 – Valori primite la încasare este un  Plata cecului:
cont de activ ce se debitează cu valoarea cecurilor 2511 = 1621
primite la încasat, plătite imediat sau după încasarea Conturi curente = Alte sume datorate
acestora şi se creditează la încasarea cecurilor sau la
refuzul primit la prezentarea la compensare.. Conturile
1611 – Valori de recuperat şi 2611 – Valori de recuperat  Compensarea cecului la Casa de compensaţii:
sunt conturi de activ ce se debitează la respingerea 1621 = 1111
cecului la încasare şi se creditează la recuperarea Alte sume datorate = Cont curent la BNR
acestuia. În cazul în care plătitorul este clientul băncii se
foloseşte contul 2611. Dacă este clientul altei bănci se
foloseşte contul 1611.
2.3.3. Cardul

 Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără Exemple de contabilizare


numerar cu ajutorul căruia se pot realiza plăţi în reţeaua
comercială sau se pot obţine lichidităţi de la bancă.  Alimentarea contului de cărţi de plata pe baza
disponibilului din conţul curent:
 Contabilizare -pentru utilizarea cărţii de plată se 2511 = 2511
foloseşte contul curent sau se crează un analitic la acest Conturi curente = Conturi curente / card
cont curent al clientului. În exemple acest cont este 2511
– Conturi curente / card. Acest analitic se creditează cu
intrările prin care se alimentează conţul şi se debitează la  Alimentarea cu numerar a automatului bancar (ATM):
ieşirile din cont, în urma unor plăţi sau retrageri de 102 = 101
numerar. Dobânzile aferente contului 2511 sunt Numerar în ATM-uri = Casa
reflectate într-un cont ataşat. Fluxurile de numerar la
automatele bancare sunt evidenţiate cu ajutorul contului
102 – Numerar în ATM-uri şi ASV-uri. Acest cont de  Retragerea de numerar de către clienţii băncii:
activ se debitează la alimentarea automatului cu 2511 = 102
numerar, în corespondenţă cu conţul 101 – Casa şi se Conturi curente / card = Numerar în ATM-uri
creditează la retragerile de monedă din dispozitiv, cu
ajutorul cărţii bancare.
 Retragerea de numerar de către clienţii altei bănci:
371 = 102
Valori primite la încasare = Numerar în ATM-uri

 Se decontează prin compensare retragerea unei sume de


către clientul băncii de la un ATM al altei bănci:
2611 = 1111
Valori de recuperat = Cont curent la BNR
Test de autoevaluare

 Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

5. Alimentarea cu numerar a contului curent de catre un client.


6. Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a contului clientului.
7. Retragerea de numerar de la ATM de către un client al altei băncii.

 Răspundeţi la următoarea întrebare grilă:

8. Atunci când banca alimentează cu numerar un ATM se operează asupra următoarelor


conturi contabile:
a. se debitează contul 101;
b. se debitează contul 102;
c. se creditează contul 102;
d. se creditează contul 2511;
e. se debitează contul 2511.
2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. 2511 = 121 sau 2511 = 122


2. 1112 = 1111
3. 1111 = 1522
4. Răspunsul corect are nevoie de un cont de creanţe ataşate pe care să-l debiteze şi un
cont de venituri din dobânzi, pe care să-l crediteze. Astfel răspunsul corect îl
identificăm la d. 1317 = 7013. Răspunsul a. foloseşte incorect cele două conturi.
Răspunsurile c. şi e. folosesc incorect şi ulterior corect conturi pentru înregistrarea
dobânzii de plătit la un depozit şi nu de încasat cum se cere, iar răspunsul b.
înregistrează constituirea depozitului.
5. 101 = 2511
6. 371 = 2511
7. 371 = 102
8. La alimentarea cu numerar a automatului bancar se înregistrează în conturi astfel:
102 = 101.
Dintre cele 5 variante o alegem pe cea corectă: se creditează contul 102. La a. şi la c.
conturile sunt folosite incorect, iar la d. şi e. contul 2511 nu apare în înregistrare.
Depunerea de către bancă de numerar în ATM nu afectează contul curent al
clientului – 2511.
2.5. Bibliografia unităţii de învăţare 2

 Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 27 – 64,


Editura Economica, Bucuresti, 2009;
 Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 13 –
33, Editura Universitara, 2008;
 Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor
de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de
garantare a depozitelor în sistemul bancar;
 Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare
şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
2.6. Test de evaluare

1. Banca A acordă un credit la termen băncii B. La scadență, creditul și dobânda aferentă nu sunt
rambursate. În consecință, banca A procedează la constituirea unor provizioane pentru
acoperirea riscului de credit. Ulterior, creditul și dobânda sunt încasate, iar provizioanele
constituite se anulează. Se cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile.

2. Banca X a preluat în pensiune la termen valori de la o altă bancă. Creditul și dobânda aferentă
nu au fost încasate la scadență, fapt pentru care au devenit restante. După un interval de timp,
sumele restante sunt înregistrate contabil ca fiind îndoielnice. Banca X decide recunoașterea unei
pierderi din activitatea de creditare, pentru creanța îndoielnică neacoperită cu provizioane. Se
cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile.

3. Înregistrați în succesiune cronologică operațiunile ocazionate de constituirea unui depozit la


bănci (constituirea depozitului, recunoașterea dobânzii, încasarea efectivă și lichidarea
depozitului).