Categorii de imunități și

privilegii diplomatice
OLEACOV SERGIU
 Imunităţi şi privilegii diplomatice
Imunităţile şi privilegiile diplomatice reprezintă totalitatea
drepturilor, înlesnirilor şi avantajelor acordate diplomaţilor şi
misiunii diplomatice pe teritoriul statului unde îşi desfăşoară
activitatea. Deşi între cele două noţiuni - imunitate şi privilegiu -
nu există o delimitare juridică precisă, din punct de vedere al
sensului curent ele diferă. Astfel, termenul imunitate
desemnează o exceptare a persoanei diplomatului şi a bunurilor
sale de la jurisdicţia civilă şi penală a statului acreditar, în timp
ce termenul privilegiu se referă la diverse avantaje acordate
agenţilor şi misiunilor diplomatice. Este una dintre cele mai vechi
instituţii ale dreptului internaţional.
 Fundamentul imunitatilor
diplomatice
Diplomatul aflat la post trebuie sa poata sustine liber interesele
statului al carui reprezentant este. Cum el nu dispune de nici o
forta coercitiva, cutuma i-a acordat din timpuri stravechi un
anumit numar de privilegii si de imunitati destinate a-i garanta
independenta necesara atat ca persoana, cat si bunurilor sale, si
a evita sa se aduca vreo atingere demnitatii natiunii pe care o
reprezinta. Aceste privilegii si imunitati, consacrate de dreptul
gintilor, au fost codificate si completate prin Conventia de la
Viena din 18 aprilie 1961, care ofera un cadru juridic si un
caracter contractual obligatiilor respective ale statelor si ale
diplomatilor aflati in exercitiul functiunilor lor.
 In primul rand, membrii misiunilor diplomatice au datoria de a
respecta legile si reglementarile statului acreditar si de a nu se
amesteca in treburile sale interne. De asemenea, localurile
misiunilor nu trebuie utilizate in scopuri incompatibile cu regulile
si obligatiile activitatii diplomatice. In sfarsit, este precizat in
articolul 42 al Conventiei ca agentii diplomatici nu trebuie sa
exercite profesii sau alte activitati remunerate in vederea
obtinerii unui castig personal pe teritoriul statului acreditar.
La randul sau, statul acreditar are obligatii precise stabilite de
Conventia de la Viena (art.25-27). El trebuie sa acorde misiunii
toate facilitatile pentru indeplinirea functiunilor sale el trebuie, in
mod special, sa asigure membrilor misiunii toata libertatea de
deplasare si de circulatie. O rezerva exista totusi pentru zonele
unde accesul este reglementat sau interzis din ratiuni de
securitate nationala.
 Privilegii si imunitati
Conventia de la Viena precizeaza in mod detaliat regulile
privind privilegiile si imunitatile, facand, in acelasi timp, o
distinctie intre diversele categorii de personal al misiunilor
diplomatice (diplomati, personal tehnico-administrativ si de
serviciu).
Imunitatile cele mai largi sunt recunoscute diplomatilor si
familiilor lor (art.17).
Imunitati sunt, de asemenea, recunoscute prin Conventia de la
Viena personalului administrativ si de serviciu.
La randul sau, personalul organizatiilor internationale
beneficiaza de imunitati acordate de conventiile aplicabile
acestor organizatii. Astfel este cazul pentru O.N.U., Consiliul
Europei, Comunitatile europene etc.
Dispozitiile privind imunitatile diplomatice se regasesc la
articolele 29-41 din Conventie.
 Inviolabilitatea
Un diplomat n-ar putea sa se achite de functiile sale daca ar
depinde in vreun mod oarecare de autoritatea tarii unde este
acreditat. Inviolabilitatea care ii este recunoscuta are ca obiect
sa-i permita sa se bucure, pe teritoriul unde isi exercita
misiunea, in orice moment si oriunde s-ar afla, de libertate fara
restrictie si de intangibilitate personala in toate ocaziile.
Inviolabilitatea personala este garantia esentiala a agentilor
diplomatici. Este inainte de toate exceptarea de la orice masura
de arestare sau de detentie.
Articolul 29 al Conventiei de la Viena garanteaza agentilor
diplomatici respectul statului acreditar, care este dator sa ia
toate masurile adecvate pentru a impiedica orice atingere ce ar
putea fi adusa persoanei, libertatii sau demnitatii lor.
 Categorii de imunităţi şi
privilegii diplomatice
Convenţia de la Viena (1961) cu
privire la relaţiile diplomatice împarte
imunităţile şi privilegiile diplomatice în
două categorii: imunităţi şi privilegii
ale misiunii diplomatice şi imunităţi şi
privilegii ale personalului misiunii
diplomatice.
 Imunităţi şi privilegii ale
misiunii diplomatice
Imunităţi şi privilegii ale misiunii diplomatice sunt:
• inviolabilitatea misiunii diplomatice (obligaţia statului acreditar de a
se abţine de la orice acţiune de constrângere faţă de misiunea
diplomatică; obligaţia de a acorda o protecţie specială, materială şi
juridică celor care beneficiază de această imunitate); din
inviolabilitatea misiunii diplomatice se desprinde inviolabilitatea
sediului misiunii diplomatice: aceasta se referă atât la birourile
misiunii cât şi la locuinţele agenţilor diplomatici; autorităţile statului
acreditar nu pot pătrunde în aceste clădiri, fără aprobarea şefului
misiunii diplomatice; această imunitate se aplică din momentul
ocupării sediului misiunii de către oficiul diplomatic până în
momentul evacuării sale complete; imunitatea misiunii diplomatice
se menţine şi în cazul ruperii relaţiilor diplomatice între state;
rechemării temporare sau definitive a personalului misiunii
diplomatice de către statul acreditant; izbucnirii unui conflict armat
între statul acreditant şi statul acreditar;
• inviolabilitatea arhivei şi a documentelor diplomatice;
convenţia consacră o inviolabilitate absolută a arhivei
diplomatice (obligaţia statului acreditar de a apăra arhiva şi
documentele misiunii diplomatice împotriva oricăror atentate);
• inviolabilitatea corespondenţei diplomatice (obligaţia pentru
statul acreditar de a facilita comunicaţiile misiunii diplomatice
cu guvernul său);
• inviolabilitatea bunurilor misiunii diplomatice - mobilă, conturi
la bancă, mijloace de transport etc.;
• scutirea de plata impozitelor şi a taxelor, cu excepţia acelora
privind prestarea unor servicii concrete, precum şi scutirea de
taxele vamale pentru obiectele necesare îndeplinirii sarcinilor
oficiale ale misiunii;
• dreptul de a purta permanent stema naţională şi de a arbora
drapelul naţional;
• dreptul la libera comunicare cu guvernul sau prin orice
mijloace.
 Imunităţi şi privilegii ale
personalului misiunii diplomatice
Imunităţi şi privilegii ale personalului misiunii diplomatice sunt:
• inviolabilitatea persoanei diplomatice (statul acreditar trebuie
să se abţină de la orice acţiune de constrângere împotriva
unui diplomat); de inviolabilitatea personală se bucură şi
curierii diplomatici; statul acreditar are datoria să protejeze pe
diplomaţi împotriva oricăror acţiuni ale unor persoane
particulare, precum şi împotriva violenţelor morale;
• scutirea de taxe vamale asupra obiectelor destinate uzului
personal al diplomatului şi a familiei sale.
• imunitatea de jurisdicţie a personalului diplomatic
(diplomatul nu poate fi urmărit în faţa tribunalelor statului
acreditar şi nici anchetat de vreo autoritate judecătorească
sau poliţienească a statului respectiv); Convenţia de la
Viena prevede imunitatea de jurisdicţie penală a agentului
diplomatic; ea este absolută, se aplică atât pentru actele
oficiale ale diplomatului, cât şi pentru actele sale
particulare; diplomaţii beneficiază şi de imunitatea de
jurisdicţie civilă (un diplomat nu poate fi acţionat în faţa unui
tribunal al statului acreditar pentru cauze de drept civil;
diplomatul nu este obligat să depună ca martor într-un
proces civil); la imunitatea de jurisdicţie civilă şi
administrativă, Convenţia de la Viena din 1961 prevede
următoarele excepţii: în acţiunile reale, în acţiunile
succesorale, precum şi în acţiunile referitoare la orice
activitate profesională exercitată de agentul diplomatic;
• scutire de impozite şi taxe personale şi asupra bunurilor; în
această categorie nu intră impozitele indirecte, taxele şi
impozitele pe bunuri imobile particulare, impozitele pe
succesiuni şi cele pe venituri particulare, taxele judiciare
etc.;
• Membrii personalului administrativ şi tehnic al misiunii
diplomatice şi familiile lor beneficiază de privilegiile şi
imunităţile prevăzute pentru agenţii diplomatici, cu excepţia
imunităţii de jurisdicţie civilă şi administrativă pentru actele
îndeplinite în afara funcţiilor lor. Personalul de serviciu al
misiunii diplomatice se bucură de imunitate numai pentru
actele efectuate în exercitarea funcţiilor lor. Sunt scutiţi de
impozite şi taxe pe venit, dacă nu sunt cetăţeni ai statului
acreditar sau nu au reşedinţa permanentă pe teritoriul
acestuia.
• Orice persoană care beneficiază de privilegii şi imunităţi
diplomatice se bucură de ele din momentul intrării pe teritoriul
statului acreditar. La încetarea activităţii unui diplomat, el
beneficiază de statutul său special până în momentul când
părăseşte teritoriul statului acreditar. Diplomatul beneficiază
de imunităţi şi privilegii diplomatice în timp ce traversează
state terţe pentru a se prezenta la postul său; de asemenea,
când se reîntoarce în statul său.
Statele părți la Convenția