MEDICAMENTELE CE

INFLUENŢEAZĂ FUNCŢIA
APARATULUI RESPIRATOR
Acest compartiment include medicamente
din diverse grupe farmacologice utile în
tratamentul afecţiunilor de diversă geneză
a aparatului respirator
Medicamente cu influenţă asupra
aparatului respirator
 Analepticele respiratorii: centrale
 periferice;
 Expectorantele: secretostimulante
 secretolitice (mucolitice);
 Antitusivele: centrale
 periferice;
 Antiastmatice;
 Surfactanţii pulmonari;
 Medicamentele utilizate în edemul pulmonar.
 Analepticele respiratorii
 Sunt medicamente ce reflector sau direct stimulează
centrii respirator şi cardiovascular.

Clasificarea

Cu acţiune pradominat
Cu acţiune predominat periferică
centrală (periferică) (reflectorie):
- etimizolul - nicetamid -Cititonul - pimeclon
- cafeina benzoat sodică - lobelină - sparteina
- camforul - sulfocamfocaina - carbogen
- bemegridul - doxapram
 Antitusive
sunt medicamente ce diminuă sau suprimă tusea, inhibând refexul
tusei la nivelul centrului bulbar sau la nivelul terminaţiilor sensitive
a căilor respiratorii

CLASIFICARE
 1. Preparatele cu acţiune centrală (inhibitoarele centrului
tusei):
 a) opioide: naturale (codeina, morfina);
semisintetice (codetilina=dionina); sintetice
(folcodina, levopropoxifen, dextrometorfan)
 b) neopioide: glaucina, noscapina, oxeladina,
butamirat, clobutinol, pentoxiverina,benzonafatul
 2. Preparatele cu acţiune periferică:
prenoxdiazina, pronilina.
 3. Preparatele cu acţiune mixtă-- Tipepidina citrat
 Antitusive centrale
 Particularităţi:
 Inhibă centrl tusei din zona dorsolaterală a bulbului şi
linişteşte implicaţiile psihoafective ale tusei
supărătoare;
 într-o măsură mai mare sau mai mică inhibă şi
îngroşă secreţiile trahiobronşice, micşorează
perisrtaltismul bronhiilor şi favorizează
bronhospasmul, paralizează motilitatea cililor, inhibă
respiraţia, provoacă dependenţa medicamentoasă;
 Sunt indicate în situaţii speciale în care este prezentă
asocierea acţiunii antitusive, analgezice şi sedative la
bolnavii cu cancer pulmonar, fracturi de costă,
pneumotorace sub tensiune, infarct pulmonar,
anevrism de aortă.
 Antitusive periferice

 Particularităţi:
 Blochează arcul reflex aferent al tusei, posedă
acţiune anestezică locală asupra mucoasei
traheobronşice, deprimă tonusul bronhiilor;
 Nu dezvoltă dependenţa medicamentoasă;
 Unele preparate posedă şi acţiune centrală,
bronholitică şi expectorantă;
 Sunt indicate, de obicei, în maladiile pulmonare,
tuse, până la şi după proceduri diagnostice.
 Expectorante
sunt medicamente, care favorizează și fluidifică expectorația,
sporind cantitatea secrețiilor traheobronșice
 Clasificare
 Secretostimulante:
 cu acţiune reflectorie

 Infuzie şi extract din Termopsis,Ipecă, Altei; Licorina,

Mucaltin
 cu acţiune directă

 Iodura de K şi Na, Clorura de amoniu, Benzoat de Na,

Hidrocarbonat de Na, Ulei de anason/Eucalipt , Pertusin
 secretolitice (mucolitice)
 fermenţi proteolitici:
 Tripsina, Chimotripsina, Chimopsina, Dezoxiribonucleaza
 compuşi tiolici:
 Acetilcisteina, Carbocisteina, Mesna
 stimulantele secreţiei de surfactant: -Bromhexina, Amroxol
 surfactanţi--Alveofact
Secretostimulante cu acţiune reflectorie.
În doze mici irită mucoasa gastrică și
reflector mărește secreția bronșică,
peristaltismul bronșic și motilitatea cililor,
favorizând eliminarea secrețiilor, care dvin
mai lichide și mai abundente.
Secretostimulante cu acţiune directă.
Se absorb, apoi se elimină prin mucoasa
căilor respiratorii, fluidificând și sporind
eliminarea secrețiilor. Aceste preparate sunt
efective nu numai în caz de administrare
perorală, dar și local.
 Secretolitice (mucolitice)
 Preparatele desfac diferite tipuri de
legături responsabile de agregarea
macromoleculelor proteoglucidice care
formează scheletul mucusului, cu
fluidificarea consecutivă și ușurarea
expectorației.
 Acetilcisteina, carboxicisteina
 Mecanismul de acțiune:
 Datorită grupului tiolic desface punțile disulfidice inter- și
intracatenare ale agregatului mucos, formând noi legături S-
S între medicamentul și fragmentele de mucoproteină. În
rezultat scade vâscozitatea expectorației și micșorează
proporțiile fragmentelor structurale ale mucusului
 Indicații:
 Infecții bronhopulmonare;
 Bronșite acute și cronice;
 Bronhopneumopatii cronice obstructive;
 Bronșiectazii;
 Mucoviscidoză
 Bromxexina
 Mecanismul de acțiune:
 Scade vâscozitatea sputei datorită, probabil,
fragmentării fibrelor de mucopolizaharide din
structura mucusului în rezultatul activării
enzimelor lizozomale la suprafața mucoasei.
 Indicații:
 Bronșite acute și cronice;
 Bronșiectazii;
 Pneumoconioze;
 Perioada pre- și postoperatorie
 Enzimele proteolitice
 Mecanismul de acțiune:
 Desfac legăturile peptidice și polipeptidice din
proteine,puroi, materialul necrotic și fibrele de acid
dezoxiribonucleic, fluidificând secrețiile bronșice
purulente.
 O prioritate a acestor preparate este acțiunea
antiinflamatoare, precum și acțiunea
preponderentă asupra țesutului lezat.
 Indicații:
 Traheite, - bronșite, - bronșiectazii,
 Pneumonii, - pleurite exudative, - empiema pleurei, -
atelectaza postoperatorie
 Bronhodilatatoare
 Clasificare
 Simpatomimetice bronhodilatatoare
 Izoprenalina, Orciprenalina, Epinefrina, efedrina,
carbuterol Terbutalina, Fenoterol, Salbutamol,
Efedrina, Salmeterol, Formoterol
 Parasimpatolitice bronhodilatatoare
 Ipratropiu bromid, Oxitropiu, Atropina, Metacina,
Platifilina, Tiotropiu
 Miotrope (inhibitorii fosfodiesterazei) (grupul
metilxantinelor)-Teofilina, Aminofilina
 Bronhodilatatoare
 Inhibitoareale degranulării mastocitelor:
acid cromoglicic, nedocromil, ketotifen.
 Antiinflamatoare:
 Corticosteroizi: beclometazona,
budesonid, flunisolid, fluticason,
mometason, hidrocortizon, prednison,
prednisolon, metilprednisolon,
triamcinolona.
 Antiinflamatoare nesteroidiene: fenspirid
Simpatomimetice bronhodilatatoare
 Clasificare
 Generaţia I-a: adrenomimeticele alfa- şi beta –
epinefrina, efedrina;
 Generaţia a II-a: β1,β2 adrenomimetice
(neselective) – izoprenalina, izoetarina,
orciprenalina;
 Generaţia a III-a: β2 adrenomimetice (selective)
– bambuterol, carbuterol, clenbuterol, fenoterol,
formoterol, pirbuterol, reproterol, salbutamol,
salmeterol, terbutalina.
 Simpatomimetice bronhodilatatoare
 Mecanismul de acţiune:
 Stimulează β2-receptorii cu creşterea concentraţiei
de AMPc în bronhiole şi bronhodilataţie
(adrenomimetice din toate generaţiile);
 Stimulează β2-receptorii cu creşterea concentraţiei
de AMPc în mastocite şi inhibă eliberarea de
histamină;
 Stimulează α1-receptorii cu creşterea concentraţiei
de Ca2+ intracitoplasmatic şi produce
vasoconstricţie, urmată de decongestionarea
mucoasei traheo-bronşice (adrenomimetice din I-a
generaţie);
 INHIBITOARELE DEGRANULĂRII
MASTOCITELOR
 Medicamente eficace profilactic în astmul bronşic,
îndeosebi în cel alergic (exogen), prin împiedicarea
elibirării şi /sau producerii de mediatori chimici ai
procesului inflamator (histamină, leucotriene etc.) de
către mastocite şi alte celule implicate în inflamaţia
mucoasei bronşice.

- acidul cromoglicic mai rar:

cromoglicat sodic - amlexanox
- ketotifen - lodoxamidă
- nedocromil - pemirolast
- reprinast
 Cromoglicatul sodic
 MECANISMUL DE ACŢIUNE:
 inhibă fosfodiesteraza cu acumularea de AMPc cu
micşorarea influxului de Ca++ în celulă sau
stimularea efluxului lui din celulă cu reducerea
activităţii funcţionale a celulelor ţîntă  diminuarea
eliberării histaminei şi, probabil, a leucotrienelor din
mastocite şi celulele participante la inflamaţiie;
 poate influenţa reactivitatea bronşică indiferent de
acţiunea asupra mastocitelor, manifestată prin
preîntâmpinarea bronhospasmului indus de diferiţi
factori chimici, efort fizic;
 poate inhiba unele efecte ale factorului de agregare
a plachetelor (PAF) – ca acumularea eozinofilelor
în plămâni, bronhospasmul;
 POATE MICŞORA PERMEABILITATEA VASELOR MUCOASEI ŞI DIMINUA
ACCESUL ALERGENULUI ŞI STIMULILOR NESPECIFICI CĂTRE
MASTOCITE, MUSCULATURA NETEDĂ ŞI TERMINAŢIUNILE NERVOASE.
 Cromoglicatul sodic
 Indicaţiile:
 astm alergic (atopic), îndeosebi la copii şi la
pacienţi tineri;
 astm intrinsec (parţial);
 bronşită astmatiformă (bronşită cronică
obstructivă;
 astmul de efort fizic;
 rinită alergică;
 conjunctivită sau keratită alergică;
 alergia alimentară;
 mastocitoză sistemică şi tulburări
gastrointestinale
 Cromoglicatul sodic
 Contraindicaţiile şi precauţiile:
 - status astmaticus;
 - sensibilitate la preparat;
 - cu precauţie: graviditate, lactaţie;
 - respectarea strictă a regimului de dozare;
 - copii până la 5 ani (inhalaţia).
 Reacţiile adverse:
 frecvenţa este mică şi sunt minore;
 simptome de iritare a căilor respiratore cu tusa,
bronhospasm ( se înlătură prin inhalarea unui 2-AM);
 greaţă, gust neplăcut;
 artralgii, urticarie,
 rar - reacţii anafilactice sau anafilactoide;
 infiltraţie pulmonară cu eozinofilie;
 dizurie.
 KETOTIFENUL
 Particularităţi de acţiune:
 este asemănător cu cromoglicatul;
 posedă deasemenea acţiune sedativă şi
H1-antihistaminică;
 benificiul terapeutic se instalează de
asemenea după 4 săptămîni;
 - nu s-a dovedit eficace în astmul intrinsec
şi la efort.

 KETOTIFENUL

- R.A. frecvente la începutul tratamentului:

 - sedare, somnolenţă;
 - uscăciune în gură;
 - greaţă, anorexie, epigastralgii,
constipaţie;
 - rareori ameţeli;
 - ocazional – creşterea în greutate.
 NEDOCROMIL

 Particularităţile de acţiune:
 are proprietăţi asemănătoare cromoglicatului,
dar o potenţă mai mare;
 inhibă eliberarea mediatorilor din mai multe
celule inflamatorii: eozinofile, neutrofile,
mastocite, monocite, macrofagi, trombocite, ce
participă la procesul inflamator cronic nespecific
în astm;
 este la fel de eficace sau ceva mai puţin ca
glucocorticoizii inhalatori.
 NEDOCROMIL

 Reacţiile adverse:
 Sunt minore şi trecătoare:
 cefalee, gust amar;
 greaţă, discomfort abdominal.
 ANTILEUCOTRIENE
 Inhibitorii 5-  Antagoniştii
lipooxigenazei: receptorilor LTD4:
 - Zileuton  Zafirlucast
 Montelucast
 Tomelucast
 Ibidilast.
 ANTILEUCOTRIENE
 Efectele:
 - blochează bronhoconstricţia atât în faza imediată, cât
şi tardivă.
 - inhibă bronhoobstrucţia indusă de efort, de aer rece şi
salicilaţi.
 - întrerupe mecanismele inflamatorii la nivelul arborelui
bronşic cu reducerea infiltratului eozinofilic şi neutrofilic.
 - influenţează migrarea eozinofilelor cu micşorarea
acestora în sângele periferic.
 - reduce efectele inflamaţiei la nivelul muschilor netezi
bronşici cu încetinirea hipertrofiei şi a fenomenelor
reparatorii ale acestora.
 - micşorează hipertrofia glandulară cu diminuarea
secreţiei de mucus şi a obstrucţiei bronşice.
 ANTILEUCOTRIENE
 Particularităţile:
 Antileucotrienele sunt prioritare faţă de
glucocorticoizii inhalatori prin:
 uşurinţă de administrare (per os o dată pe zi);
 îmbunătăţirea simptomelor;
 ameliorarea funcţiei ventilatorii;
 reacţii adverse minore mai provoacă efecte
benefice, mai inferioare corticosteroid (CS)
inhalat;
 ameliorarea hipereactivităţii bronşice
nespecifice;
 reducerea inflamaţiei mucoasei bronşice;
 scăderea ratei exacerbărilor;
 îmbunătăţirea prognosticului pe termen lung.
 ANTILEUCOTRIENE
 Indicaţiile:
 - tratamentul astmului cronic la adulţi şi la copii  6 ani,
terapie de I linie la cei cu astm persistent cu următoarele
condiţii:
 a) pacienţi cu astm uşor sau moderat, ce nu au răspuns la
cromoglicat disodic, nedocromil sau corticoizi inhalatori (ca
unică medicaţie);
 b) pacienţi cu astm moderat sau sever ce prezintă efecte
secundare la doze mari de corticosteroizi inhalatori, ca
terapie adjuvantă;
 c) pacienţi ce nu cooperează la tratament inhalator;
 d) pacienţi ce în ciuda dozelor mari de corticoizi inhalatori
nu sunt suficient controlaţi şi/sau nu tolerează preparate de
teofilină sau bronhodilatatoare cu acţiune lungă;
 astmul indus de acidul acetilsalicilic şi cel de efort dacă nu
au răspuns la cromoglicat şi -AM.
 Medicaţia edemului pulmonar
 Medicaţia antispumă:
 a). vapori de alcool etilic 30-40% prin mască, la
pacienţi în comă sau 70-90 % prin cateter la
bolnavii în cunoştinţă;
 b). Antifomsilanul – sol. Alcoolică 10% câte 0,6-1
ml în inhalaţii.
 Combaterea dispneei:
 Analgezice opioide –
 a). morfină – sol.1%-1 ml,
 b). Fentanil – sol. 005%-1-2 ml,
 c). Talamonal – sol. 2-3 ml,
 d). Promedol – sol. 1% 1-2 ml, intravenos
 Medicaţia edemului pulmonar
 Deshidratarea pulmonară şi micşorarea volumului
sângelui circulant:
 Furosemid (20-120 mg) sau acid etacrinic (50-150
mg) i.v.
 Micşorarea permeabilităţii alveolo-capilare:
 A) antihistaminice (difenhidramina, suprastina i.v. sau
i.m.
 B) glucocorticoizi (hidrocortizona 150-300 mg sau
prednisolon 50-150 mg i.v. sau prin perfuzie).
 Înlăturarea bronhospasmului:
 Eufilina – sol. 2,4% 10-20 ml i.v. lent sau în perfuzie.
 Medicaţia edemului pulmonar
 Combaterea hipoxiei şi dereglărilor stării
acido-bazice:
 a). inhalaţii de oxigen,
 b). oxibutiratul de sodiu – sol. 20% - 75-100
mg/kg;
 c). bicarbonat de sodiu – sol. 5%.
 Înlăturarea bronhospasmului:
 Eufilina – sol. 2,4% 10-20 ml i.v. lent sau
prin perfuzie.
 Medicaţia edemului pulmonar
 Micşorarea tensiunii arteriale în hiper- sau
normotonie:
 a). Ganglioplegice: higroniu 0,1 g dizolvat în ser
fiziologic i.v. sau prin perfuzie; sol. 5% 0,5-1ml
de pentamină i.v. lent sau i.m., benzohexoniu –
sol. 2,5% 0,5-1 ml i.v. sau i.m.
 b) alfa-adrenoblocante: fentolamina – sol. 0,5%
0,5-1 ml i.v.; piroxan – sol- 1% 2-3 ml i.m. sau
s.c.
 c). nitroprusiat de sodiu 50 mg în 500 ml sol. 5%
de glucoză în perfuzie permanentă;
 d). Aplicarea garourilor;
 e). Scurgeri de sânge.
 Medicaţia edemului pulmonar
 Majorarea tensiunii arteriale:
 a). mezaton – sol. 1% 0,1-0,5 ml i.v. cu 40
ml glucoză 5-40% sau perfuzie 1 ml în 500
ml sol. 5% de glucoză;
 b). norepinefrină – sol. 0,2%, sumar 2-4 ml
în perfuzie permanentă;
 c). Dopamină – sol. 0,5% - 5 ml în 125 ml
ser fiziologic sau sol. 5% de glucoză prin
perfuzie.
 d). substituenţii plasmei (dextranii 40, 70,
hemodez).
 Medicaţia edemului pulmonar
 Înlăturarea aritmiilor:
 a). Lidocaina – sol. 10%-2 ml sau
novocainamida – sol. 10% 5-10 ml i.v. lent
sau prin perfuzie;
 b). Verapamil – sol. 0,25% 2-4 ml i.v.
 Ameliorarea lucrului cordului:
 Glicozide cardiace – strofantină (0,05%)
sau corglicon (0,06%) 0,3-0,5 ml i.v. sau
prin perfuzie cu ser fiziologic sau sol. 5%
de glucoză.