UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

MASTER MANAGEMENT EDUCAŢIONAL

IMPORTANŢA COOPERĂRII
ȊN CADRUL STRATEGIILOR INTERACTIVE
DE DEZVOLTARE A PRACTICILOR LA CLASĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
PROF.UNIV.DR. ECATERINA VRĂSMAŞ

ABSOLVENT,
SIDONIA ( SOTIR) T. POPESCU

2019
 Tranziţia de la o cultură a modernităţii, din perspectiva căreia
cadrele didactice „îşi exercită mai mult puterea decât autoritatea”(Păun,
2002, p.19), la o cultură postmodernă ale cărei valori, principii, idei se află
încă în plin proces de coagulare, a început deja. O schimbare de optică, de
strategii şi practici educaţionale devine condiţie de bază a asigurării calităţii
în educaţie.
Deoarece în ultimul timp se acordată o atenție tot mai mare
metodelor activ-participative, ce se pot folosi ȋn cadrul activităților
educative, și faptul că respectă una dintre recomandările noii educații și
anume, diversificarea strategiilor de predare - ȋnvățare - evaluare, am decis
să aleg ca temă pentru lucrarea metodico-științifică de disertație: ,,
Importanța cooperării ȋn cadrul strategiilor interactive de dezvoltare a
practicilor la clasă”.
 Lucarea este structurată pe două secțiuni, prima fiind dedicată abordării
teoretice și cea de-a doua abordării practice.

Capitolul I – FUNDAMENTĂRI TEORETICE

REFERITOARE LA COOPERARE – am surprins, de-a
lungul a șapte subcapitole, aspecte teoretice referitoare la
importanța cooperării în cadrul activităților instructiv-
educative desfășurate la clasă, ținând cont că unul dintre
elementele principale care trebuie creat în clasă este
interdependența pozitivă sau cooperarea.

Capitolul al II-lea l-am dedicat STRATEGIILOR

Prima secțiune DIDACTICE INTERACTIVE – CARACTERISTICI,
conține două METODE, PRACTICI EFICIENTE în care am prezentat, în
capitole: patru subcapitole, câteva dintre metodele (metoda predării/
învățării reciproce, mozaicul, metoda turneelor între echipe,
metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă) și
strategiile moderne ce se pot aplica atât în desfășurarea
activităților de predare-învățare, dar și în desfășurarea
activităților extrașcolare cu scopul de a stimula interesul
elevilor, interacțiunea dintre ei, dezvoltarea abilităților de
comunicare și a gandirii critice, precum și generarea
sentimentelor de acceptare și simpatie. Consider că, aplicând
aceste metode, cadrul didactic oferă șansa elevilor de a se
manifesta liber, creativ și dă naștere unui mediu stimulativ și
diversificat pentru dezvoltarea personalității lor.
 Pornind de la premiza că școala nu reprezintă doar o instituție unde
copiii și tinerii vin să primească informații, ci un loc unde trebuie să ȋnvețe
toți cei care lucrează, a II-a parte a lucrării, CERCETAREA
PEDAGOGICĂ, am dedicat-o unui fapt real cu care se confruntă multe
dintre școlile din România: violența și modalităților de combatere a acestor
manifestări prin folosirea unor metode și strategii moderne de cooperare.
Mi-am dorit să văd în ce măsură profesorii și părinții consideră acest
fenomen ca fiind unul îngrijorător sau nu, care sunt principalele forme sub
care se manifestă, ce măsuri s-au luat și, nu în ultimul rând, importanța
aplicării metodelor și strategiilor moderne interactive de cooperare, în
activitățile școlare și extrașcolare, în vederea diminuării acestui fenomen.

Scopul și obiectivul general ale cercetării

Scopul cercetării: relevarea utilizării cooperării și a metodelor interactive

în cazurile de violență în școală prin activitățile de consiliere și orientare
sau extrașcolare.

Obiectivul general: dezvoltarea abilităților de cooperare și rezolvarea

conflictelor prin aplicarea metodelor și tehnicilor bazate pe cooperare.
 Obiectivele cercetării
vizează:

- Elaborarea și - Măsurarea
- Identificarea implementarea unui
particularităților de efectelor
program/ poiect cooperării și a
manifestere a educațional care metodelor
cazurilor de utilizează cooperarea și interactive
violență; metodele interactive în aplicate în
rezolvarea cazurilor de programul
violență; implementat.
Variabilele cercetării

A.Variabila independentă:

Statutul subiectului: elev/ profesor/ părinte

B.Variabile dependente:

Schimbarea atitudinii subiecților în raport

cu violența în școală, prin folosirea metodelor interactive
bazate pe cooperare.
Ipotezele cercetării

Ipoteza generală:
- cu cât metodele interactive bazate pe cooperare sunt
diversificate și aplicate în activități în care sunt cuprinși elevii cu
probleme de comportament, cu atât acestea duc la diminuarea și
eliminarea violenței ȋn școală.

Ipoteza de lucru:
- Violența este un comportament deviant, ȋn anumite
cazuri moștenit, dar de cele mai multe ori este ȋnvățat ȋn cadrul
procesului de socializare (familie, școală, grup de prieteni, mass-media,
internet);
- Prin metode de comunicare și cooperare (ȋn cazul
relațiilor de tipul: elev-elev, elev-profesor, elev-părinte), dar și prin
implicarea tuturor celor care își aduc aportul în educarea copiilor, se pot
rezolva/ diminua problemele existente în comportanentele violente din
școală.
 - Ancheta prin focus-
A. METODE DE group; -
CULEGERE A Ancheta pe bază de
DATELOR: chestionar;
- Studiu de caz;

B. METODE DE - Metoda
Metodele și PRELUCRARE A comparativă;
DATELOR:
tehnicile de
cercetare:

- Observaţia
naturalistă;
C.METODE DE - Metoda
INTERVENŢIE: experimentală;
- Convorbirea.
 LIMITELE ȘI DIFICULTĂȚILE DEMERSULUI DE
CERCETARE:

ȊN ABSENȚA UNUI SISTEM DE MONITORIZARE CONSTANTĂ

A FENOMENELOR DE VIOLENȚĂ ÎN ȘCOALĂ ȘI A UNEI DEFINIȚII
UNANIM ACCEPTATE LA NIVELUL GRUPURILOR INVESTIGATE
CARE SĂ PERMITĂ CULEGEREA DE INFORMAȚII STRUCTURATE ÎN
FUNCȚIE DE CRITERII (DE EXEMPLU: TIPUL DE COMPORTAMENT
VIOLENT, VÂRSTA ELEVILOR CU ASTFEL DE CONDUITE etc.)
PRIN CERCETAREA ÎNTREPRINSĂ S-A REALIZAT NUMAI O
EVALUARE GLOBALĂ, O ESTIMARE A FENOMENULUI, ÎN CADRUL
EI APLICÂNDU-SE DOAR CÂTEVA EXEMPLE DE METODE
INTERACTIVE BAZATE PE COOPERARE, ACTIVITĂȚI CARE S-AU
PUTUT APLICA ȊN VEDEREA DIMINUĂRII FENOMENELOR DE
VIOLENȚĂ DIN ȘCOALĂ.
Având ȊN VEDERE CĂ MANIFESTĂRILE DE VIOLENȚĂ DIN
UNITATEA ȘCOLARĂ POT AFECTA IMAGINEA ACESTEIA ȊN SENS
NEGATIV, ESTE POSIBIL CA RĂSPUNSURILE OFERITE DE UNII
SUBIECȚI CHESTIONAȚI, CEL PUȚIN SUB ANUMITE ASPECTE, SĂ
REFLECTE NUMAI PARȚIAL REALITATEA. În ACELAȘI TIMP,
ORARUL ȘI PROGRAMELE ȘCOLARE ÎNCĂRCATE, POT LIMITA
INTERVENȚIA ASUPRA FENOMENULUI ÎN SINE.
 Eșantionul de subiecți investigați:

Cercetarea a avut loc ȋn anul școlar 2017 – 2018 și a avut ca punct de

plecare un caz de violență dintre doi elevi ,petrecut în școală cu un an în urmă.
ȋn cadrul acestei cercetări, ȋn faza de culegere a datelor – etapa constatativă - am
operat cu trei categorii de subiecți din cadrul şcolii profesionale bordușani și
structura cegani, școli aflate ȋn mediul rural,astfel :
- 165 elevi din clasele v – viii;
- 38 cadre didactice ( ȋnvățători și profesori);
- 30 de părinți.

În etapa a ii-a a cercetării, cel de-al doilea eșantion a fost constituit din
elevi ai claselor a vi-a b și a vii-a b, în număr de 33 și ales datorită faptului că
reprezentau clase ,,problemă”, ȋn care aveau loc, frecvent, acte de violență.
intervenția la aceste clase a fost facilitată și de acceptul diriginților, pentru a
putea participa ȋn cadrul orelor de consiliere și orientare, dar și pentru implicarea
acestora ȋn ȋncercarea de a schimba comportamentele și atitudinile anumitor
elevi din clasele respective, prin participarea lor la proiectul inițiat la nivelul
școlii, intitulat:
,,ȋmpreună ȋmpotriva violenței din școală și familie!”.
 Pentru verificarea Ipotezei I am pornit de la calcularea mediilor
răspunsurilor pe item, în vederea stabilirii unei ierarhii a intensităţii cu care
e percepută violenţa şcolară, respectiv a unei ierarhii a cauzelor atribuite
acestui tip de violenţă. Se constată că elevii percep această formă de
violență ȋn mod diferit față de profesorii sau părinții chestionați, conform
figurii 4.1.

5
4.5
4
3.5
3
2.5 elevi
2 profesori
1.5 părinți
1
0.5
0
atitudini de limbaj inadecvat distrugerea de agresiuni fizice
intimidare bunuri

Figura 4.1. Distribuția ierarhică a mediilor percepției intensității violenței în școală

 Ȋn ceea ce privește influenţa statutului asupra percepţiei prezenţei manifestărilor violenţei
ȋn şcoală, aprecierea s-a făcut pe o scală în patru trepte: a) foarte des; b) des; c) uneori; d) deloc,
iar cotarea frecvenţei cu care sunt prezente manifestările violente din școală au fost percepute
diferit de către subiecți. Astfel, dacă elevii percep, ȋntr-un procent foarte mare, că actele de
violență din școală se petrec uneori, profesorii percep același lucru ca petrecându-se des, iar
părinții uneori, așa cum reiese din figura 4.2

2,5

elevi
1,5
profesori
părinți
1

0,5

0
foarte des des uneori deloc

Figura 4.2. Distribuția ierarhică a mediilor percepției prezenței manifestărilor violente în școală, ȋn funcție de
statutul subiectului
 Pentru investigarea percepției cauzelor violenței ȋn școală, ȋn funcție de statutul
subiectului, se constată că elevii atribuie un grad mai mare neȋnțelegerilor cu colegii, ȋn timp ce
părinții și profesorii apreciază că influența anturajului ar fi principala cauză a violenței ȋn școală,
conform figurii 4.3.

Figura 4.3. Distribuția ierarhică a mediilor percepției cauzelor violenței în școală, ȋn funcție de
statutul subiectului
 Percepția intensității violenței ȋn relația elev-elev este diferită și ȋn funcție de genul
subiecților chestionați, așa cum reiese și din figura 4.4.

3,9
fete
băieți
6,1

Figura 4.4. Percepția intensității violenței în relația elev-elev, în funcție de gen

După cum se observă, la nivelul băieților percepția asupra fenomenului de violență

este mai mare decât la fete. Conform datelor obținute, aproximativ 60% dintre elevii
violenți afirmă că cei care nu se bat sunt fraieri, considerând în acest mod că violența
fizică este un act firesc, ba chiar dorit.
 Ȋn ceea ce privește percepția manifestării violenței ȋntre subiecții participanți la
investigație, se constată că ponderea cea mai mare o deține manifestarea actelor de violență
dintre elevi, conform figurii 4.5.

Figura 4.5. Percepția intensității violenței manifestată ȋntre persoane

 Alte rezultate obținute în urma testelor aplicate:

La întrebarea privind timpul și locul în care apar comportamente neadecvate între

elevi, cadrele didactice și elevii au menținut aceeași ierarhie. Aceștia conideră că formele de
violență se manifestă mai des în timpul recreațiilor școlare. Se constată că pauza, care
presupune timp și spațiu în care elevii nu se mai află sub stricta supraveghere a profesorilor,
oferă posibilitatea elevilor să interacționeze concret manifestându-și în mod diferit atitudini și
comportamente, inclusiv a celor care țin de domeniul violenței între elevi .
Itemul nr.8 pune în valoare rolul pe care îl are școala în prevenirea actelor de
violență precum și încrederea acordată de elevi cadrelor didactice. Astfel, la întrebarea: La
cine ai apela dacă ai fi agresat fizic în incinta școlii?, aproximativ 82% dintre elevi au
răspuns că s-ar adresa unui profesor, în mod special dirigintelui - 72% din totalul elevilor,
urmat de părinți, conducerea școlii, alte persoane.
Un alt aspect luat în calcul de studiul făcut a fost gradul de implicare a elevilor în
acțiuni pe care școala le-a organizat în vederea prevenirii sau controlul cazurilor de violență.
Răspunsurile celor chestionați (elevi-profesori-părinți) au fost foarte diferite. Astfel, numărul
profesorilor care susțin că elevii sunt implicați activ în activitățile de prevenire și combatere a
violenței este mult mai mare (depășind 87%), în timp ce elevii răspund afirmativ la această
întrebare în proporție de 37%, iar părinții – 23%.
Este de remarcat faptul că, din totalul elevilor care au afirmat că nu au fost
implicați în astfel de activități, mulți ditre ei invocă faptul că la nivelul școlii nu s-au
desfășurat astfel de activități. Acest lucru ne duce cu gândul la faptul că fie acești elevi nu au
fost informați cu privire la desfășurarea unor astfel de acțiuni, fie cadrele didactice nu au fost
obiective în răspunsurile pe care le-au oferit
 În urma prelucrării statistice a rezultatelor subiecţilor la chestionarele aplicate,
prima ipoteză formulată s-a confirmat. Astfel, s-a dovedit că în cadrul grupurilor investigate,
statutul subiecților influenţează atât percepţia asupra intensităţii violenţei în mediul şcolar, cât
şi percepţia cauzelor acesteia, existând diferenţe semnificative între modul în care percep
băieţii şi fetele, părinții și profesorii asemenea comportamente sau fenomenul în cauză.
De asemenea, s-a verificat dacă există o corelaţie semnificativă între modul în care
este percepută intensitatea violenţei şi percepţia cauzelor acesteia. Elevii apelează la profesori/
diriginți, reclamând faptele de violență, ceea ce înseamnă că acordă încredere acestora, deci
școala prezintă un loc sigur pentru ei, având în vedere că nu se semnalează astfel de incidente
nici în vecinătatea ei. De aici tragem concluzia că situația inițială de la care s-a pornit (Anexa
5) nu se verifică, motiv pentru care nu o putem considera decât un caz izolat, regretabil.

Ȋn a II-a parte a cercetării am urmărit ȋn ce măsură se verifică cea de-a II a

Ipoteză, conform căreia: prin metode de comunicare și cooperare (ȋn cazul relațiilor de tipul:
elev-elev, elev-profesor, elev-părinte), dar și prin implicarea consilierului școlar se pot rezolva
problemele existente în comportanentele violente din școală.
Pentru acest lucru am inițiat un proiect educațional, intitulat ,,Ȋmpreună ȋmpotriva
violenței din școală și familie!”, ȋn cadrul căruia a fost inclus lotul de 33 de copii ai claselor a
VI-a B și a VII-a B, precum și părinții acestora.( Anexa 8)
Acest proiect s-a desfășurat ȋn anul școlar 2017 - 2018 (noiembrie - iunie) și a avut
ca parteneri preoții bisericii din localitate, serviciul de asistență socială din cadrul primăriei,
diriginții celor două clase, reprezentantul secției de poliție.
 Acest proiect educațional a fost centrat pe activități în care au fost aplicate metode și
strategii moderne de cooperare, care au vizat: lucrul în grup, interviul în trei trepte, metoda predării-
învățării reciproce, prezentări ppt, dezbateri pe marginea prezentărilor făcute, joc de rol, postere
concurs tematic etc., la care au participat cei 33 de elevi și părinții lor.

Metodele de cercetare, folosite în această etapă au fost: observația naturalistă,

convorbirea și investigația de grup.

Activitățile propuse au fost ȋn număr de șapte:

Activitatea nr.1: Implemetarea proiectului.

Activitatea nr.2 s-a intitulat: Comunică asertiv, nu agresiv!

și a urmărit dezvoltarea abilităților de comunicare eficientă în relațiile interpersonale.

Activitatea nr.3: ,, Iubirea nu naște violență!”, ci ,,Violența naște

violență!” –desfășurată ȋn cadrul bisericii, în strânsă legătură cu profesorul de religie-preot al
Parohiei din Bordușani. Activitatea s-a desfășurat în mai multe etape:

Etapa I: Pentru conștientizarea activității propuse s-a folosit tehnica de învățare prin
colaborare – Interviul în trei trepte ;

Etapa II - Grupul țintă a participat la activități de voluntariat, în preajma sărbătorilor de

iarnă și Pascale, alături de familie, având ca scop conștientizarea valorilor morale și spirituale
necesare modelării individuale. Părinții s-au implicat prin activitățile de voluntariat în acordarea de
cadouri familiilor nevoiașe din localitate, gest care a condus la o mai bună colaborare între școală-
familie-comunitate;
 Activitatea nr.4: ,,Ȋmpreună, ȋmpotriva violenței!” – Elevii sunt familiarizați cu
metoda predării-învățării reciproce, ei interpretând rolul profesorului, instruindu-și colegii,
dezvoltând un dialog elev-elev pe baza prezentării power-point care vizează aspecte
referitoare la comportamentele prezentate, la efectele nefaste ale folosirii violenței, prin
analogie cu situațiile de viață de la școală și nu numai.
Această metodă, fiind o strategie de învațare în grup, stimulează și motivează
elevii în învățarea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul.

Activitatea nr.5: Metode și tehnici de modelare comportamentală – consilierea

părinților, a copiilor acestora de către psihologul școlii, la cererea acestora, care au fost supuși
comportamentului violent ȋn familie sau ȋn școală. Se consideră necesară întocmirea de către
psiholog și diriginte a fișei psiho-pedagogice a copiilor, în vederea monitorizării și
conștientizării problemelor reale ale copiilor de către părinți.

Activitatea nr.6: Să spunem NU violenței ȋn famile, stradă sau ȋn școală! -

prezentarea unor materiale informative, interviul de grup la nivelul profesorilor, elevilor și
părinților acestora, dezbatere, prezentarea concluziilor ȋn urma implementării acestui proiect.

În urma interviurilor făcute la finalul proiectului, am constat că toți cei implicați în

studiu consideră, în unanimitate faptul că participarea la activitățile desfășurate de-a lungul
anului școlar au avut un efect benefic asupra tuturor celor care s-au implicat. Astfel:
-Elevii au declarat că prin participarea la aceste activități au învățat multe lucruri
noi, s-au ,,descoperit” și au pus în valoare talente de care nici nu erau conștienți, simțindu-se,
din acest punct de vedere valorizați. Au învățat că a fi tolerant nu este o slăbiciune, ci, din
contră, o virtute.
 În urma interviurilor făcute la finalul proiectului, am constat că toți cei implicați în
studiu consideră, în unanimitate faptul că participarea la activitățile desfășurate de-a lungul anului
școlar au avut un efect benefic asupra tuturor celor care s-au implicat. Astfel:
- Elevii au declarat că prin participarea la aceste activități au învățat multe lucruri noi, s-
au ,,descoperit” și au pus în valoare talente de care nici nu erau conștienți, simțindu-se, din acest
punct de vedere valorizați. Metodele moderne de cooperare i-au ajutata să se cunoască mai bine, să
se descopere unii pe ceilelți, învățând totodată că, a fi tolerant nu este o slăbiciune, ci, din contră, o
virtute.
- Profesorii au constatat că aplicarea metodelor interactive au avut un efect pozitiv
asupra comportamentului elevilor, în mod special asupra celor care se implicau destul de des în
acțiuni violente, și au susținut ideea că, pe viitor vor face apel mult mai des la acest tip de metode
care și-au dovedit eficacitatea și în cadrul activităților extrașcolare desfășurate.
- Părinții au menționat faptulcă, implicarea lor alături de copii și profesori a adus
rezultate frumoase, iar activitățile desfășurate, unele dintre ele propuse chiar de ei (de exemplu cea
de voluntariat), le-au adus satisfacții extraordinare la care nici nu se gândeau. Participarea alături de
proprii copii i-a făcut să-i cunoască mai bine și să le observe comportamentul și în alt cadru decât
cel cu care erau obișnuiți, cel familial. De asemenea, unii dintre ei au declarat că implicarea în
activitățile propuse nu au făcut altceva decât să se simtă mai aproape de copiii lor, de școală și să
cunoască/ recunoască, mai îndeaproape, problemele cu care se confruntă școala de astăzi.
Aproape toți subiecții, participanți la interviu, au declarat că astfel de activități sunt
utile, motiv pentru care s-a făcut propunerea ca ele să se desfășoare și în anii școlari care vor urma,
extinzându-se temele activităților.
De aici tragem concluzia că și cea de-a doua ipoteză se verifică lucru care îmi întărește
credința că numai printr-o bună cooperare și comunicare între toți actorii implicați în actul
educațional se pot obține rezultate benefice care vor putea oferi un suport de bază în evoluțiile
ulterioare ale acestora.
 În finalul studiului, în cadrul capitolului SUGESTII
METODOLOGICE am propus și câteva sfaturi metodice care pot veni în
ajutorul cadrelor didactice în vederea consolidării relației cu părinții,
parteneri importanți în demersul educațional.

Programe de intervenţie la nivelul clasei

Programe de intervenţie la nivelul şcolii
Programe de intervenţie la nivelul părinților
Demersul/ derularea unei întâlniri cu părinții
Colaborare, cooperare și comunicare între școală și familie
Conflictele cu părinții – modalități de rezolvare
Activități organizate de profesori împreună cu părinții
Cum să comunicăm eficient cu părinții?
 CONCLUZII
După stabilirea celor mai importante cauze ce determină apariția fenomenului de
violență școlară, în funcție de răspunsurile primite atât de la elevi cât și de la
cadrele didactice sau părinți, ținând cont și de partea teoretică tratată la
începutul lucrării, care și-a găsit aplicabilitatea cu succes în partea a doua a
acesteia, am ajuns la următoarele concluzii:
- Fenomenul de violență din școală nu se manifestă la cote alarmante, el fiind
ținut sub control;
- Formele mai grave de violență s-au manifestat doar izolat, menținându-se în
procente mai ridicate formele de violență verbală;
- Este necesară implicarea și intervenția elaborată și structurată a tuturor
educatorilor, pe baza redimensionării relațiilor interpersonale;
- În urma activităților extrașcolare desfășurate s-a observat o diminuare a
fenomenului de violență de la nivelul școlii, acest lucru fiind posibil datorită
metodelor de cooperare care au fost aplicate în timpul desfășurării lor;
- Abordarea relației de cooperare în spațiul școlar, și nu numai, reprezintă o
deschidere în cercetarea și inovarea pedagogică, iar aplicarea ei la un nivel cât
mai extins este necesară și generatoare de progres la nivel personal și social;
 Ca sugestii, pe care le pot oferi, în urma faptului că am aplicat și eu o parte din acestea,
pot spune următoarele:
• Atât în mediul familial cât și în cel școlar trebuie impus un cadru normativ, trebuie să
existe niște reguli de conduită, stabilite chiar de comun acord cu elevii;
• Trebuie folosit sistemul de recompensă și pedeapsa pentru a stimula interesul copilului;
• Profesorii trebuie să țină cont și să-și adapteze stilul de predare evaluare, conform tipului de
clasă și personalizat pentru fiecare elev;
• Elevii - ,,problemă” nu trebuie puși la colț tot timpul, ci implicați în cât mai multe activități.
Este foarte important să aibă anumite responsabilități în clasă;
• Comunicarea asertivă și adoptarea unui comportament asertiv sunt esențiale în viață, în
școală și ar trebui ca toate cadrele didactice să adopte un astfel de comportament și să insiste să îi
determine și pe elevi să îl adopte;
• Ca profesor trebuie să fii mereu inovativ, creativ ȋn predare, trebuie să le stimulăm elevilor
afectivitatea și empatia prin diverse jocuri, activități și să creștem interacțiunea dintre elevi prin
implicarea ȋn astfel de activități care se bazează pe cooperare;
• Nu putem să uităm familia, fiind nevoie de sprijinul ei ȋn educarea copiilor, părinții lor
trebuie să se implice mai mult și să păstreze mereu legătura cu școala. Dacă se lucrează din mai
multe părți vor fi șanse mari să diminuăm acest fenomen de violența școlară.
• Așadar, cooperarea și comunicarea dintre factorii implicați în bunul mers al educației pot
aduce multiple beneficii acesteia.
 BIBLIOGRAFIE
•Ausubel, David P.; Robinson, Floyd G. (1981), Ȋnvățarea ȋn școală. O introducere ȋn psihologia
pedagogică, București, Editura Didactică și Pedagogică, 236 p.;
•Băncilă, S.( 2003), Cooperare și competiție, ȋn Chelcea, S. și Iluț, P.(coord.), Enciclopedie de
psihologie, București, Editura Economică;
•Bocoș, M.(2002), Instruire interactivă, Cluj – Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană;
•Cerghit, I.(2006), Metode de ȋnvățământ, Iași, Editura Polirom;
•Cerghit I.(2002), Sisteme de instruire alternative și contemporane. Structuri, stiluri șistrategii,
București, Editura Aramis;
•Cohen, E.(1994), Le travail de groupe. Stratégies d’enseignement pour la classe hétérogène,
Montréal: Les Editions de la Chenelière;
•Cojocariu,V.(2004), Teoria și metodologia instruirii, București, Editura Didactică și Pedagogică;
•Danciu, E.L.(2004), Strategii de ȋnvățare prin colaborare, Timișoara;
•Deutsch,M.; Homstein, A.H.(1978), Sociopsihologia educației, ȋn Davitz, J.R., Ball, S.(coord.),
Psihologia procesului educațional, București, Editura Didactică și Pedagogică;
•Doise, W.; Mungny,G.(1998), Psihologie socială și dezvoltare cognitvă, Iași, Editura Polirom;
•Flueraș, V.(2005), Teoria și practica ȋnvățării prin cooperare, Cluj –Napoca, Casa Cărții de Ştiință;
•Frunză,V.(2015), Optimizarea comunicării didactice ȋn activitatea de instruire, Editura Didactică și
Pedagogică, București;
•Guțu, Vl.(coord.), (2009), Educația centrată pe cel ce ȋnvață. Ghid metodologic, CEP USM,
Chișinău;
•Guțu, Vl.(coord.), (2008), Psihologia centrată pe copil, CEP USM, Chișinău;
•Geissler, E.(1977), Mijloace de educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 342p.;
•Handrabura, L.(2003), Ȋnvățarea prin cooperare: ipoteze de lucru, ȋn: Didactica Pro..., nr.1(17), p.49-
53;
•Ionescu, M.(2000), Demersuri creative ȋn predare și ȋnvățare, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj – Napoca;
•Jigău, M., Liiceanu, A. , Preoteasa, L., ***(2006), Violenţa înşcoală, Ed. Alpha, Bucureşti;
•Johnson,D.; Johnson,R.; Holubec,E.,(f.d.), Cooperative learning in the classroom, Alexandria: ASCD;
•Krueger, A., Richard, Casey, Anne, Mary, traducere Cristina Popa, (2005) Metoda focus grup, Ghid
practic pentru cercetare aplicată, Editura Polirom, Iaşi;
•Liiceanu, A., Jigău, M.(coord.),(2006), Violența în școală, Institutul de științe ale educației –
UNICEF, București;
•Maddux, R.B.(1998), Team Building: An exercise in leaderschip, Oakville, Ontario: Crisp
Publications;
•Muccgielli, R.(1982), Metode active ȋn pedagogia adulților, EDP, București;
•Neacșu, I.(1990), Metode și tehnici de ȋnvățare eficientă, București, Editura Didactică și Pedagogică;
•Nicu, A., Conțiu, E.R. (2010), Instrumente pentru învățarea prin cooperare, București, Editura
Aramis;
•Nicu, A.(2007), Strategii de formare a gândirii critice, București, Editura Didactică și Pedagogică;
•Oprea, C.L.(2006), Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 247p;
•Oprea, C. L.(coord.științific), (2012), Metode interactive de predare, învățare, evaluare, DPPD,
Universitatea din Craiova;
Vrăsmaș, E.(2012), Dificultățile de ȋnvățare ȋn școală – domeniu nou de studiu și aplicație, Editura
V&I Integral, București;
Vrăsmaș, E.(2008), Intervenția socio-educațională ca sprijin pentru părinți, Editura Aramis,
București;
Woolfolk, A.(2001), Educational Psychology, Allyn&Bacon, US