OGLINZILE FRESNEL

Oglinzile lui Fresnel divizează frontul de undă primar provenind de la sursa

S cu ajutorul a două oglinzi plane O1 şi O2 care fac intre ele un unghi foarte
apropiat de 180 de grade. In mod obisnuit se considera ca unghiul dintre oglinzi
este α, care este foarte mic, α< 1 grad.
Sursele secundare S1 şi S2 sunt imaginile virtuale ale sursei S date de oglinzile
O1 şi O2, fasciculul de la S părând să provină de la sursele S1 şi S2. Pe ecranul
E, în regiunea de interferenţă se obţin franjele de interferenţă care sunt
vizibile dacă între sursa S şi ecran se intercalează paravanul opac P care
împiedica lumina de la sursa S sa ajunga direct pe ecran. Se observă că sursele
S, S1 şi S2 se află pe cercul cu centrul în M şi de rază r=MS, iar distanţa dintre
sursele secundare este: S1S2=2rsinα≈2rα=2a .
Calculul interfranjei notată cu I şi definită ca distanţa pe ecran dintre două
maxime sau două minime consecutive ale intensităţii luminii, conduce la
λD
rezultatul: i= , unde D=OM.
2a
Divizarea frontului de unda= radiatia emisa de un izvor punctiform este
divizata in 2 parti, iar cele 2 parti se intalnesc din nou intr-un punct, In acest
caz undele care interfera provin din aceeasi unda initiala.
Franje de interferenta obtinute cu ajutorul Oglinzilor Fresnel
 𝑟+𝐿
Din analogia cu dispozitivul lui Young, se obtine D=r+L, iar interfranja este i= λ
2𝑟𝛼

Domeniul MK de acoperire a undelor provenite de la cele 2 surse este MK=2L tg𝛼 ≈ 2L𝛼.

𝑀𝐾
Numarul total de franje care pot fi observate este N=
𝑖