Tema 3

Genetică, mediu şi personalitate

3.1. Ereditate şi mediu/ eritabilitate şi
environmentalitate
3.2. Metodele geneticii comportamentale
3.3. Principalele descoperiri ale geneticii
comportamentale
3.4. Influenţele de mediu
3.5. Interacţiunea genotip-mediu ambiant

1
 3.1. Ereditate şi mediu/ eritabilitate şi
environmentalitate
• Eritabilitate = proporţia de varianţei fenotipică
(diferenţe individuale) ce poate fi atribuită varianţei
genotipice.
– Valoare statistică
– Se referă la proporţia varianţei unei caracteristici într-un grup
care poate fi pusă pe seama varianţei genetice = diferenţele
genetice dintre indivizi produc varianţă în caracteristici
observabile (măsurabile (ex.: foamea de senzaţii, extraversia
etc. )
• Environmentalitate = proporţia de varianţei
fenotipică ce poate fi atribuită diferenţelor de mediu
(non-genetice).
– Diferenţele de mediu între indivizi produc diferenţe la nivelul unei
caracteristici observabile
– Cu cât environmentalitatea unei trăsături este mai mare, cu atât
eritabilitatea ei este mai mică şi vice-versa.

2
 Varianţa genetică totală
• Influenţa genetică asupra personalităţii nu este
unidimensională, ci multidimensională şi se datorează unor
tipuri diferite de varianţă genetică în populaţie
– Varianţă genetică aditivă = variaţie datorată tuturor genelor
moştenite de indivizi de la ambii părinţi.
– Varianţă genetică dominantă (non aditivă) = exprimarea uneia din
gene (dominantă, moştenită de la unul din părinţi) inhibă
exprimarea celeilalte gene (recesivă, moştenită de la celălalt
părinte) – în cazul caracterelor cu transmisie monogenică; ex.:
culoarea ochilor.
– Varianţă genetică epistatică (non aditivă) = varianţă genetică
interactivă - în cazul caracterelor cu transmisie poligenică;
prezenţa unei gene influenţează exprimarea/ inhibarea efectului
altor gene (indiferent de la care părinte provin)
• În cazul caracterelor fizice, cele trei tipuri de varianţă genetică
sunt mai uşor de evidenţiat decât în cazul caracterelor psihice,
care sunt în majoritate cu transmitere poligenică. 3
 3.2. Metodele geneticii comportamentale
Metoda Avantaje Limitări
Selecţie Probează eritabilitatea Folosită în obţinerea diferitelor
artificială dacă selecţia la rase de animale
(încrucişare reproducere Ne-etică la nivel uman
selectivă) funcţionează
Studii Permite estimarea Nu există garanţia echivalenţei
familiale eritabilităţii mediului pentru toţi indivizii

Studii pe Permite estimarea Nu există garanţia echivalenţei

gemeni eritabilităţii şi a environ- mediului pentru toţi indivizii şi
mentalităţii (gradul de nici a reprezentativităţii
influenţă al mediului)
Studii pe Permite estimarea Copii adoptaţi pot să nu fie
adopţii eritabilităţii şi a environ- reprezentativi pentru
mentalităţii (gradul de populaţie.
influenţă al mediului). Există problema plasamentului
Ocoleşte problema selectiv în adopţii (condiţiile
echivalenţei mediului. familiei de adopţie
4
Larsen & Buss, 2005, p. 175
 Atribuiri pentru asemănări şi deosebiri

ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI

MEDIU UNIFORM Mediu Ereditate

(ereditate diferită)

MEDIU DIFERIT Ereditate Mediu

(ereditate uniformă)

5
 Studiile pe familii
– Suprapunerea genetică a membrilor familiei
depinde de gradul de rudenie:
• Gemeni monozigoţi 100%, fraţi 50%, părinte-copil 50%,
bunic-nepot 25%, între veri 12,5%
– Se compară similaritatea trăsăturilor
observabile cu similaritatea biologică:
• Dacă o caracteristică nu este eritabilă, atunci nu ar
trebuie să existe grade de similaritate diferite între rudele
apropiate/ depărtate
• Dar membrii aceleiaşi familii trăiesc în acelaşi mediu, pe
seama căruia putem atribui asemănările
• Mediul dintr-o familie fiind uniform, asemănările ar trebui
să fie asociate cu similaritatea genetică
6
 Studiile pe gemeni

• Gemeni monozigoţi MZ – au acelaşi genotip –

suprapunere genetică 100%
• Gemeni dizigoţi DZ – au 50% gene în comun, ca fraţii
obişnuiţi; diferenţa este că au crescut în aceleaşi
condiţii în viaţa intrauterină şi după naştere
• Dacă gradul de similaritate al gemenilor MZ este
apropiat de cel a gemenilor DZ, atunci nu avem de-a
face cu o caracteristică eritabilă
• Dacă gradul de similaritate al gemenilor MZ este mai
mare decât al DZ, atunci putem atribui acest fapt
similarităţii genetice

7
 Calcularea indicelui de eritabilitate în
studii pe gemeni
Ipoteze posibile:
– asemănarea provine de la factorii de mediu uniform;
– asemănarea provine de la ereditate comună.
• Ambele tipuri de gemeni(MZ şi DZ), crescuţi împreună, au
fost expuşi unui mediu uniform.
• Dacă gemenii MZ sunt mai asemănători între ei decât gemenii
DZ, acest fapt poate fi atribuit similarităţii genetice.
Calcularea INDICELUI DE ERITABILITATE:
– corelaţii asupra incidenţei caracteristicilor comune la gemenii MZ
şi la gemenii DZ;
– cele două serii de corelaţii sunt comparate şi diferenţele dintre
comparaţii sunt înmulţite cu 2 şi se obţine un indice de
eritabilitate (estimată).

h2= 2*(rmz – rdz)

8
 Studiile pe adopţii - 1

• Sunt cele mai complexe studii în domeniul eritabilităţii,

deoarece permit studierea relaţiilor dintre:
– Copil şi părinţii biologici
– Copil şi părinţii adoptivi
– Copil şi fraţii săi biologici
– Copil şi fraţii săi adoptivi
• Permit decelarea cu acurateţe a influenţelor eredităţii şi ale
mediului asupra diferitelor caracteristici individuale, deoarece:
– Părinţii biologici furnizează doar gene comune
– Părinţii adoptivi furnizează doar mediu comun
– (marele avantaj faţă de studiile pe gemeni, in care părinţii biologici
furnizează gene comune + mediu comun)
• Marele dezavantaj este legat de reprezentativitatea populaţiei
studiate în raport cu populaţia generală
– Plasamentul este selectiv (numai anumite familii sunt acceptate
pentru adopţie)
– Copiii adoptaţi pot avea particularităţi ne reprezentative în raport
cu populaţia generală de copii
9
 Studiile pe adopţii - 2
Obiective:
• stabilirea gradului de asemănare dintre copil şi părintele adoptiv pentru a
pune în evidenţă rolul factorilor de mediu.
• stabilirea gradului de asemănare dintre copil şi părinţii biologici pentru a
pune în evidenţă rolul eredităţii.

Studiile pe adopţii de gemeni - cele mai interesante studii sunt cele pe

gemeni MZ adoptaţi separat.
• rezultatele sunt comparate cu 2 loturi:
– gemeni MZ crescuţi împreună / separat
– gemeni DZ crescuţi separat.

Ipoteze
• Dacă ereditatea este importantă în cazul însuşirii studiate, atunci gemeni
MZ (crescuţi împreună / separat) trebuie să fie mai asemănători decât DZ.
• Dacă ereditatea este foarte importantă în cazul însuşirii studiate, gemenii
MZ crescuţi separat ar trebui să fie la fel de asemănători ca şi cei crescuţi
împreună.
Cele două ipoteze au fost confirmate în studiile asupra inteligenţei şi
temperamentului.
10
Probleme în studiul factorilor de influenţă
asupra personalităţii
• Dificultăţi în a separa factorii de mediu de cei
ereditari
– Ex.: clasa socială este o variabilă confundată:
• factorii de stimulare a dezvoltării cognitive existenţi în familie
depind de nivelul socio-economic şi educaţional al părinţilor;
• acesta, la rândul său, depinde de o serie de variabile intra-
individuale de natură parţial genetică – inteligenţă, motivaţie
de realizare, sociabilitate, perseverenţă etc, dovediţi ca având
o componentă ereditară considerabilă;
• este posibil ca persoane din straturi socio-ocupaţionale
diferite să difere în privinţa genelor care sunt responsabile de
aceste însuşiri;
• fraţii care au beneficiat de aceleaşi condiţii de mediu ajung la
vârsta adultă să facă parte din clase socio-ocupaţionale
diferite datorită diferenţelor în privinţa trăsăturilor de
personalitate care influenţează succesul profesional şi social;
• în studiile pe familii, aceste variabile sunt confundate; doar
studiile pe adopţii pot delimita clar cele două seturi de
influenţe.
11
 Prezenţa efectelor de interacţiune
intrafamilială
Prezenţa efectelor de interacţiune intrafamilială
• Modelul pasiv
– personalitatea este explicată de 50% suprapunere genetică părinte-
copil;
– ia în considerare doar influenţele ereditare, nu şi interacţiunile
intrafamiliale în copilărie.
• Modelul efectelor-copil
– genele copilului sunt responsabile pentru comportamentul lui care,
ulterior, influenţează răspunsul părintelui;
– Influenţa comportamentului părintelui nu este importantă.
• Modelul efectelor-părinte
– comportamentul părintelui este cel care suscită comportamentul
copilului;
– comportamentul părintelui este determinat de genele sale.

12
 Influenţa comportamentului părinţilor - 1

• Părinţii se poartă diferit cu fiecare copil; cauzele pot fi

multiple şi pot ţine de:
– Copil (diferenţele dintre copii sunt responsabile de diferenţele
de comportament ale părinţilor)
• Atractivitatea copilului (copiii agreabili - favorizaţi);
• Comportamentul lui (copiii cuminţi – favorizaţi);
• Starea de sănătate (copiii bolnăvicioşi - cocoloşiţi, răsfăţaţi);
• Comportamentul copilului suscită bucle de FB pozitive =
consolidează tendinţele naturale ale copilului – părintele
încurajează copilul activ sa iasă afară să se joace şi pe cel liniştit
să stea în casă şi să citească;
• Comportamentul copilului suscită bucle de FB negative =
“corectează” tendinţele naturale ale copilului – părintele
încurajează copilul liniştit sa iasă afară să se joace şi pe cel activ
să stea în casă şi să citească.
13
 Influenţa comportamentului părinţilor - 2

• Părinţii se poartă diferit cu fiecare copil; cauzele pot

fi multiple şi pot ţine de:
– Părinte (diferenţele dintre atitudinile şi comportamentele
părintelui faţă de fiecare copil sunt responsabile de
diferenţele de comportament ale copiilor)
• Ex. 1: copilul este gălăgios – părintele îl disciplinează într-un
mod agresiv (din caza predispoziţiei sale genetice) – copilul îşi
dezvoltă agresivitatea (care există şi la el ca predispoziţie
genetică).
• Ex. 2: cazul a doi gemeni, unul activ şi unul liniştit; concepţia
părinţilor că un copil trebuie să fie cuminte produce bucle de
FB negative; va face ca, în timp, copilul activ să se
“cuminţească” şi cel liniştit să devină mai activ; asemănările
dintre cei doi copii se datorează comportamentului părinţilor şi
nu predispoziţiilor lor genetice;

14
 Probleme legate de metodologie

• Modul în care se determină trăsăturile de personalitate

(chestionare administrate la un moment dat, care descriu
comportamente) poate contribui la confuzie.
• Din cauza efectelor de interacţiune intrafamilială este posibil ca
eritabilitatea să fie supraestimată sau subestimată.
– În cazul Ex. 2, bucla de FB negativă va produce asemănări între cei
doi copii. În fapt, asemănările dintre ei se datorează intervenţiei
“corectoare” (FB negativ) a părinţilor şi nu asemănării genetice
dintre gemeni.
– A atribui asemănările în personalitate similarităţii genetice ar fi o
supraestimare a eritabilităţii şi o subestimare a environmentalităţii.
– Dacă în Ex. 2 FB părinţilor ar fi fost pozitiv, atunci comportamentul
lor ar fi amplificat manifestarea predispoziţiei genetice a fiecărui
copil: copilul activ s-ar fi manifestat şi mai activ, iar cel liniştit, şi mai
liniştit. În acest caz, în interpretarea asemănărilor dintre ei,
eritabilitatea ar fi subestimată, iar environmentalitatea
supraestimată.
15
 3.3. Principalele descoperiri ale
geneticii comportamentale
• O serie de trăsături de personalitate au o componentă
ereditară considerabilă:
– Extraversie corelaţii pentru MZ r= ,51; DZ r= ,21; h2= ,60
– Nevrotism corelaţii pentru MZ r= ,50; DZ r= ,23; h2= ,54
– Psihoticism corelaţii pentru MZ r= ,34; DZ r= -,16; h2= 1
– Inteligenţă corelaţii pentru MZ r= ,86; DZ r=,60; h2= ,52

16
 Corelaţii între gemeni monozigoţi
crescuţi separat
Trăsătură de Corela Trăsătură de Corela
personalitate ţie personalitate ţie

Sentimentul stării de bine ,49 Agresiune ,67

Potenţă socială ,57 Inhibarea controlului ,56

Orientarea spre realizare ,38 Asumarea riscului ,45

Sociabilitate ,15 Tradiţionalism ,59

Nevrotism ,17 Imaginaţie ,74

Sentimentul alienării ,59 Corelaţie medie ,54

17
Larsen & Buss, 2005, p.178
Corelaţii inter-gemeni crescuţi împreună
şi % de eritabilitate pentru Big Five

Dimensiunea de Corelaţie Corelaţie Eritabilitate

personalitate MZ DZ h2= 2*(rmz – rdz)

Extraversie ,56 ,28 56%

Nevrotism ,53 ,13 80%

Agreabilitate ,43 ,19 46%

Conştiinciozitat ,54 ,18 72%

e
Deschidere ,54 ,35 38%
18
Matlby et al, 2007, p. 189
 Corelaţii ale QI între rude

Grad de rudenie Corelaţie Grad de rudenie Corelaţie

MZ împreună ,86 Fraţi vitregi ,31
MZ separat ,72 Veri ,15
DZ împreună ,60 Copil adoptat/ ,29
fraţi biologici
Fraţi împreună ,47 Copil adoptat/ ,34
fraţi adoptivi
Fraţi separat ,24 Părinte adoptiv/ ,19
copil adoptiv
Părinte-copil ,42 Soţi ,33
împreună
Părinte-copil separat ,22
19
Derlega et al. 2005, p. 82
 3.4. Influenţele de mediu

• Mediu fizic
• Mediu intrauterin
• Mediu social
– Apropiat - familia
– General – şcoala
• Prietenii

20
 Factori nutriţionali în perioada
intrauterină şi postnatală
• Alimentaţia şi problemele de sănătate ale mamei în perioada sarcinii
• Alimentaţia sugarului şi a copilului mic până la 2 ani
• Infecţiile din perioada copilăriei mici
• Dereglările hormonale (de etiologie ereditară sau nu)
– Hipotiroidia (produsă în principal de deficit de iod din alimentaţie) duce
la idiotism. Manipularea deficitului hormonal poate preveni idiotismul.
– Fenilketonuria este o boală genetică determinată de deficitul unei
enzime şi duce la retard mintal.
• Cauza: combinarea a două gene recesive (de la mamă şi de la tată).
• O pătrime din purtătorii genei recesive dezvoltă boala, dar dacă sunt trataţi
se dezvoltă intelectual normal, chiar dacă au genotipul afectat.
• Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă la nivelul populaţiei duce la
modificări fenotipice care sunt atribuibile factorilor de mediu
(nutriţionali şi de sănătate) şi nu a genotipului. Genotipul nu se
modifică de la o generaţie la alta.
– Ex.: generaţiile postbelice au înălţimea medie mai mare decât a
părinţilor (în toate ţările), deşi eritabilitatea acestor trăsături este de
0,92.
21
 Factorii socio–culturali
• Factori socio-culturali:
– statutul economic al familiei (venituri / membri)
– zona de rezidenţă
– statutul social al familiei (profesia părinţilor)
– relaţiile intrafamiliale
– compoziţia familiei
– aspecte culturale generale
– şcoala
– societatea în general.

• Factorii cei mai importanţi aparţin mediului social apropiat.

• În medii defavorizate, aparent omogene, copii prezintă grade diferite

de înapoiere mintală.
– Diferenţa poate fi pusă pe seama:
• diferenţelor de ereditate
• diferenţelor de nişă existenţială.

• Ponderea factorilor socio-culturali este dificil de evaluat din cauza

complexităţii lor. 22
 Influenţele ambientale
Influenţele ambientale comune (împărtăşite):
– Sunt răspunzătoare de caracteristici comune membrilor familiei
(fraţi) deoarece experienţele de viaţă împărtăşite de copii crescuţi
în acelaşi mediu sunt mai asemănătoare decât în cazul copiilor
crescuţi separat.
– Modelele parentale la care sunt expuşi sunt similare, la fel şi tipul
de şcoală, climatul emoţional.

Influenţele ambientale necomune (neîmpărtăşite):

– Modul în care copilul receptează influenţele ambientale diferă de la
un individ la altul în cadrul aceleiaşi familii.
– Poziţia în constelaţia familială / ordinea naşterii (vezi Adler) poate
juca un rol important în modelarea unui tip de personalitate.
– Chiar în cazul gemenilor monozigoţi există diferenţe - cel care era
mai greu la naştere are de obicei un QI mai ridicat, aceste cauze
asociindu-se cu nutriţia.
– De aici rezultă ipoteza că există şi alte influenţe de natură biologică
insuficient studiate (de exemplu bolile de care a suferit fiecare
copil).
– Copii crescuţi în aceeaşi familie pot fi trataţi diferit de părinţi
(băiatul mamei) şi adoptă roluri diferite în grupul familial.
23
 Alţi factori aparţinând mediului familial

• Diferenţa de vârstă între fraţi influenţează interacţiunile: copii apăruţi

în familie în faze diferite de evoluţie sunt expuşi la influenţe
ambientale diferite. Copii făcuţi la tinereţe sunt trataţi altfel de părinţi
decât cei făcuţi la maturitate.

• Copiii făcuţi la vârste mai înaintate ale părinţilor, au şi fraţi mai mari
şi sunt supuşi unui alt tip de interacţiuni familiale decât copii unici,
apăruţi în tinereţe.

• Cu cât diferenţa de vârstă între fraţi este mai mare cu atât aceste
diferenţe ambientale sune mai mari.

• La factorii ambientali care determină diferenţe se adaugă factori

genetici care accentuează diferenţele (factorii genetici non-aditivi) şi
invers,
• La factori ambientali care determină asemănări se adaugă factori
genetici care accentuează asemănarea (factori genetici aditivi).
24
 Factori de mediu extrafamiliali

• Factori de context în socializarea largă a copilului

– Socializarea copilului în grupul educaţional
– Socializarea copilului în grupul de prieteni
• Transmiterea culturii prin procese de grup
– Pot adânci diferenţele dintre grupuri sociale
– Pot adânci diferenţele inter individuale în interiorul grupului

25
 Interacţiuni între factorii de mediu
Principiul avantajelor / dezavantajelor cumulative

• În dezvoltarea stadială, avantajele dobândite în fiecare

stadiu favorizează dezvoltarea în stadiul următor.
– Ex.: educaţia favorizează progresiv dezvoltarea inteligenţei.
• Mediul familial stimulativ sub raport cognitiv va favoriza integrarea
şcolară în ciclul primar.
• Într-un mediu nestimulativ se întâmplă invers.
• Copii crescuţi în familii au un mediu mult mai stimulativ decât cei
crescuţi în orfelinate dar, dacă nivelul de trai al familiei este foarte
scăzut, este posibil ca instituţiile de ocrotire să ofere medii mai
prielnice dezvoltării decât familia.

26
3.5. Interacţiunea genotip-mediu ambiant

• Interacţiunea gene / secvenţe ale mediului este continuă

şi recurentă, în sensul că interacţiunile timpurii afectează
interacţiunile ulterioare.
– Ex. 1: mediul slab stimulator în prima copilărie oferă condiţii
defavorabile dezvoltării intelectuale. Ulterior, interacţiunile
genotip – mediu vor fi afectate de interacţiunile timpurii.
– Ex2: violenţa în familie este un cadru defavorabil dezvoltării
intelectuale şi emoţionale (temperament), caracteriale, în plus
modelele comportamentale agresive vor fi internalizate. Ulterior,
interacţiunea cu acelaşi mediu / altele vor fi afectate de tipul de
personalitate format în perioada timpurie.
• O anumită genă nu este continuu activă: ea poate fi
activată / dezactivată prim schimbarea condiţiilor de
mediu, a activităţii altor gene, etc.
27
 Tipuri de relaţie genotip-mediu

• Corelaţia este o expunere diferenţiată a genotipului la

mediu: ea poate fi, în funcţie de rolul individului: pasivă,
reactivă, activă şi în funcţie de concordanţa mediu –
genotip: pozitivă, negativă.
– Corelaţie pasivă
– Corelaţie reactivă
• Negativă
• Pozitivă
– Corelaţie activă
• Negativă
• Pozitivă
• Interacţiunea propriu-zisă este un răspuns diferenţiat la
mediu, în care manifestarea genei depinde de
interacţiunea cu mediul.
28
Exemple de relaţie genotip – mediu - 1
Corelaţie pasivă genotip - mediu:
• părinţii instabili emoţionali nu numai că transmit copiilor această însuşire, ci
şi oferă un mediu familial care favorizează dezvoltarea ei (manifestarea
genei în condiţii favorabile de mediu). Aceasta este forma pasivă a corelaţiei
genotip – mediu pentru că ea intervine independent de comportamentul
copilului. Părinţii sunt nu numai o sursă de gene, ci şi o sursă de mediu. (a)

Corelaţia reactivă genotip – mediu:

• Corelaţie reactivă negativă - un copil hiperemotiv este supus unui stres sub
medie de un profesor înţelegător şi aceasta duce la atenuarea
hiperemotivităţii. (b)
• Corelaţie reactivă pozitivă - acelaşi copil este şicanat sistematic de colegi în
timpul reacţiei, ceea ce duce la accentuarea hiperemotivităţii. (c)
– În cazul (b) mediul contracarează manifestarea trăsăturii, iar în cazul (c) mediul
stimulează manifestarea trăsăturii (hiperemotivitatea)

29
Exemple de relaţie genotip – mediu - 2
Corelaţia activă genotip – mediu:
• Corelaţie activă negativă - individul caută activ mediul / medii care
atenuează dezvoltarea trăsăturii: în cazul de mai sus se va izola de colegii
care îl şicanează
• Corelaţie activă pozitivă - copilul cu trăsături demonstrative se va orienta
preferenţial spre medii în care îşi va dezvolta trăsătura (teatru de amatori,
etc.).

Interacţiunea genotip-mediu:
• Combinaţii specifice de genotip-mediu pot duce la consecinţe impredictibile
prin acţiunea lor separată.
– Ex. 4. Două genotipuri diferite se pot dezvolta similar in medii normale, dar pot
răspunde radical diferit la medii stresante. În acest caz, nici genotipul singur, nici
mediul, nu prezic răspunsul: combinaţia este esenţială.

Erori în studiile empirice:

• Unele variaţii ale aspectelor studiate sunt datorate imperfecţiunii
instrumentelor sau contaminării cu variabile necontrolate / confundate în
condiţiile mediului natural.
30