TERAPIA RAŢIONAL -

EMOTIVĂ ŞI
COMPORTAMENTALĂ REBT
• Epictet – suferinţa provine din a încerca să
controlezi ceea ce este incontrolabil; stăpânirea de
sine aduce fericire şi forţă; condamnă să cedezi
poftelor; a-ţi conduce viaţa în raport cu raţiunea;
• Epictet: „ Omul înţelept nu suferă pentru ce nu are
ci se bucură pentru ceea ce a primit deja”
• Epictet: „ Pe oameni nu îi tulbură lucrurile ci părerile
lor despre lucruri”
• Epictet: „ De dragostea oamenilor răi şi de ura celor
buni să fugi”
• Epictet: „ Norocul, ca şi roadele toamnei, trebuie
cules la timpul lui”
• Epictet: Controlează-ţi pasiunile căci altfel se
vor răzbuna pe tine!
• Epictet: „ Dacă se vorbeşte rău despre tine şi
o fi adevărat, îndreaptă-te, dacă sunt
minciuni, râzi!”
Marc Aureliu:
• „Daţi-mi liniştea de a accepta lucrurile ce nu
le pot schimba, curajul de a le schimba pe
cele ce se pot schimba, şi înţelepciunea de a
le putea distinge unele de altele."
PĂRINTELE REBT :
ALBERT ELLIS

- Psiholog clinician cu formare în psihanaliză şi terapie

rogersiană
- La mijlocul anilor 50 este deziluzionat de progresele
obţinute de clienţii săi şi consideră cele două
orientări a fi pasive şi ineficiente
- şi observă că aceştia ajung să fie bine atunci când
îşi schimbă modul de a gândi cu privire la sine, alţii,
lume sau problemele lor.
- REBT – nu reprezintă un set unitar de tehnici ci o
teorie comprehensivă cu privire la comportamentul
uman.
• Nu a renunţat însă la elementele cele mai bune
din terapiile pe care le cunoştea ci le-a îmbinat
scriind un articol în 1955, intitulat “New
Apporaches to Psychotherapy Techniques”.
• Noua formă de terapie este numită terapia
raţională (RT)
• În 1961 schimbă denumirea terapiei în terapie
rational emotivă (RET) – vorbind despre
legătura dintre gânduri emoţii- comportamente
• În 1993 o denumeşte REBT – pentru a
introduce şi elementul care ţine de
comportament
• Ellis vede omul ca având o latură
constructivă, un rezolvator creativ de
probleme dar şi o latură destructivă,
suprageneralizând.
• Ellis începe să practice REBT în ianuarie 1955
prima terapie cognitiv – comportamentală
care apare, dar şi prima terapie cognitiv,
comportamental – emotivă.
• Aaron Beck, Donald Meichenbaum şi ceilalţi
psihoterapeuţi cognitiv-comportamentali nu
şi-au dezvoltata sistemele terapeutice decât
10 ani mai târziu.
- Nu conduce la şi nu promovează gândirea pozitivă
ci una raţională
- Se bazează pe conceptualizarea pură şi eclectismul
de tehnici
- Este educativă şi colaborativă – scopul a deveni
propriul tău terapeut; toate procedurile şi modelul
sunt explicate clienţilor; se recurge la biblioterapie;
- Relaţia terapeutică e caracterizată de empatie,
acceptare, înţelegere.
- Este activ- directivă
- Nu se acordă o importanţă deosebită trecutului
- Este de scurtă durată, limitată în timp (5- 20 de
şedinţe)
- Este non-moralizatoare şi ştiinţifică
- Descurajează gândirea magică.
EPISTEMOLOGIA REBT
Răspunde la întrebarea: “ Cum se realizează
cunoaşterea?”
Cea mai bună cale de a obţine informaţii este
gândirea ştiinţifică şi validarea empirică a
cunoştinţelor, prin confruntarea lor cu realitatea.
REBT învaţă oamenii să se comporte asemenea
unor oameni de ştiinţă:
- Să formuleze întrebări şi ipoteze
- Să caute confirmarea sau infirmarea lor
- Să construiască teorii coerente asupra realităţii
- Să rămână deschişi la noi teorii şi experienţe.
DIALECTICA REBT
- Urmăreşte formarea gândirii critice pentru că
oamenii sunt predispuşi genetic şi învaţă să
gândească iraţional.
VALORILE REBT
- Supravieţuirea
- Plăcerea
SCOPUL REBT: a-i ajuta pe clienţi să aibă o
viaţă mai lungă şi mai fericită.
VALORILE REBT:
1. Interes manifest faţă de sine
indivizii sănătoşi mental tind să pună pe primul loc
interesele lor, nu însă în mod egoist, dar
totdeauna interesele personale stau un pic mai
sus decât interesele celorlalţi. Apar sacrificiile
pentru cei dragi, dar nu aşa încât să recurgă la
dizolvarea propriei personalităţi.
2. Interes social
cei mai mulţi dintre noi trăim în grupuri sociale, aşa
ne simţim mai confortabil, mai fericiţi şi pentru
acest lucru ni se cere să acţionăm moral, să
respectăm drepturile celorlalţi.
3. Auto-direcţionare
este adaptativ să colaborăm unii cu ceilalţi, dar
este bine să ne asumăm responsabilitatea
pentru propria noastră viaţă şi să nu cerem
suport şi grijă excesivă din partea celorlalţi.

4. Toleranţă
să ne rezervăm nouă şi celorlalţi dreptul de a
face bine dar şi de a greşi, acest lucru ne
ajută să nu condamnăm persoana pentru
greşeala pe care o face.
5. Flexibilitate
gândirea rigidă minimalizează fericirea, de
aceea sănătatea corelează cu o gândire
flexibilă.

6. Acceptarea incertitudinii
o certitudine absolută nu există, lumea noastră
este caracterizată printr-o anumită rată de
şansă şi probabilitate, este indicată
căutarea ordinii, dar asta nu înseamnă că
va fi posibilă o predicţie completă.
7. Angajamentul - mai mulţi oameni, în special
cei educaţi şi inteligenţi tind să fie mai
fericiţi dacă se angajează în diverse
activităţi, un interes creativ şi implicarea în
relaţii interpersonale cu persoane
saemnificative ajută individul să fie mai
fericit. Este ceea ce adlerienii subliniau - o
viaţă fericită implică muncă şi dragoste.
8. Acceptarea de sine: indivizii sănătoşi sunt cei
care recurg la acceptere de sine
necodiţionată.
9. Asumarea riscului: sănătatea mintală
înseamnă asumarea riscului şi un anumit
spirit de aventură.
10. Expectanţe realiste: o viaţă lungă şi fericită nu îşi
istoveşte timpul pentru a urmări scopuri nerealiste,
de neatins.
11.Toleranţă ridicată la frustrare: accepterea
condiţiilor pe care nu le putem schimba.
12. Responsabilitate proprie: mai degrabă decât să-i
blameze pe alţii sau soarta, indivizii sănătoşi îşi vor
asuma responsabilitatea pentru propriile gânduri,
comportamente şi emoţii.
SCOP FINAL: ATINGEREA HEDONISMULUI
RESPONSABIL
Hedonism – căutarea plăcerii şi evitarea durerii
Responsabil – urmărirea acestora pe termen lung
nu scurt
ETICI REBT
– nu există un bine şi un rău absolut –
impunerea acestor categorii conduce la
sentimente de vină, anxietate, ruşine, depresie.
- Ceea ce este etic este specific fiecărei situaţii
- O gândire matură recurge la etici situaţionale
Teoria schimbării în REBT – susţine că
schimbarea se poate produce la mai multe
nivele.
a) A te simţi mai bine – feeling better
b) A fi mai bine – getting better.
Exemplu:
Colegii de clasă mă resping.
a) Mă simt mai bine dacă: îi evit, schimb
clasa, te prefaci pentru a le fi pe plac.
b) Mă fac mai bine dacă – accept că e posibil
ca unii oameni să mă respingă şi nu cred
că trebuie să fiu plăcut sau aprobat de
toată lumea.
PRINCIPIILE REBT
Emoţiile şi comportamentele umane sunt
rezultatul modului în care persoanele
gândesc cu privire la sine, alţii şi lume.
SIMŢIM CEEA CE GÂNDIM!
1. Cogniţia este cel mai important determinant
al emoţiei umane; nu evenimentele sau
celelalte persoane ne induc emoţiile şi
comportamentele aferente;
2. Gândirea disfuncţională este determinantul
major al distresului emoţional.
3. Cel mai bun mod de a depăşi distresul este
de a schimba modul de gândire.
4. Accentul este pus pe prezent – înlăturăm
distresul prezent schimbând modul prezent de a
gândi cu toate că el putea să existe în trecut.
5. Există 2 categorii majore de cogniţii: raţionale
şi iraţionale.
6. Schimbarea cogniţiilor iraţionale nu se produce
în mod necesar uşor.
• Asumpţii de bază ale terapiilo cognitiv -
comportamentale:
• Indivizii sunt agenţi proactivi, autonomi, capabili de
a influenţa mediul înconjurător. Individul nu este
un respondent pasiv la stimulii din mediu, ei
răspund mai degrabă reprezentărilor stimulilor
decât direct stimulilor din jur.
• Cogniţiile afectează comportamentul şi starea de
bine a subiectului, este propusă o relaţie de
cauzalitate între cogniţii şi comportament, nu
numai o simplă relaţionare. Evaluarea cognitivă pe
care individul o face asupra mediului înconjurător
va avea valoare de cauză pentru comportamentul
manifest al acestuia.
• Cogniţiile pot fi monitorizate, evaluate şi modificate. Chiar
dacă unele cogniţii sunt de natură inconştientă, specialiştii
arată că acestea pot fi recunoscute şi modificate de către
subiect dacă doreşte.

• Cogniţiile disfuncţionale distorsionează procesarea

informaţiei – noile informaţii vor fi filtrate prin intermediul
acestor cogniţii care pot fi de tipul schemelot cognite,
convingerilor iraţionale, naraţiilor etc.

• Caracterul înnăscut şi învăţat (creat) al cogniţiilor

dezadaptative – tendinţa de a gândi disfuncţional este dată
genetic, ea fiind amplificată de interacţiunea cu mediul,
convingerile defectuoase sunt create de către individ în
interacţiunile sale cu persoanele semnificative.
• Interacţiunea cogniţiilor cu emoţiile şi
comportamentele – cele trei componente se
află în interrelaţie, modelul ABC este de bază
în terapiile cognitiv-comportamentale.
• Schimbările cogniţiilor vor duce la schimbări în
comportamente, emoţii şi stare de bine.
Această asumpţie stă la baza tehnicilor
terapeutice.
• Scopul terapiei este de a asigura o viaţă lungă
şi fericită a individului
• Terapia este activă, directivă, de scurtă
durată, focalizată în principal pe prezent.
 GÂNDURI COGNIŢII

IRAŢIONALE RAŢIONALE

Ilogice Logice şi coerente

Inconsistente cu Verificabile empiric
realitatea
Conduc la emoţii, Conduc la emoţii şi
comportamente comportamente
dezadaptative adaptative
Sunt absolutiste şi Sunt dorinţe, speranţe,
dogmatice preferinţe
Ne blochează în Ne susţin în atingerea
atingerea scopurilor scopurilor
MODELUL ABC
A – eveniment activator şi inferenţele sau
interpretările mele cu privire la acel eveniment
B – cogniţii evaluative
C – emoţii sau comportamente.
Exemplu:
A – Un prieten trece pe stradă pe lângă tine fără să te
salute. Interpretare: Mă ignoră, nu mă place.
B- Sunt lipsit de valoare!
C- emoţii: depresie; comportamente: evitarea
oamenilor în general.
CATEGORII DE COGNIŢII
1. TREBUIE – să fiu cel mai bun în tot ceea ce îmi
propun. Vs. AŞ DORI, AŞ PREFERA, MI-AR PLĂCEA
2. E GROAZNIC – când lucrurile nu se întâmplă aşa
cum doresc sau le-aş face eu. ESTE DOAR
NEPLĂCUT dar nu cel mai rău lucru care se poate
întâmpla.
3. LFT SAU NU POT SUPORTA – faptul că lumea nu e
corectă – Pot să suport chiar dacă nu îmi place
sau convine.
4. EVALUAREA GLOBALĂ A VALORII UNUI OM – Sunt
prost! E rău! – Pot fi evaluate doar
COMPORTAMENTELE.
TIPURI DE COGNIŢII
1. DESCRIPTIVE – descriu ceea ce percepem
2. INFERENŢIALE – concluziile pe care le tragem pe baza a
ceea ce percepem
3. EVALUATIVE – modul de a evalua ceea ce percepem.
EXEMPLU:
1. Descriptiv: Iubitul nu mă sună.
2. Inferenţial: Dacă nu mă sună înseamnă că
nu mă iubeşte.
3. Evaluativ: E groaznic că nu mă iubeşte,
trebuie să mă iubească, nu pot suporta să
nu mă iubească, sunt o ratată, e un ….!
COGNIŢIILE SUNT DIHOTOMIZATE ÎN :
1. WARM – CALDE - raţionale
2. HOT – FIERBINŢI – iraţionale.
EMOŢIILE ÎN REBT
Scopul pe termen scurt: reducerea intensităţii
emoţiilor negative, transformarea lor din
disfuncţionale în funcţionale.
Mijloc: schimbarea modului de gândire prin disputare
la nivel logic, empiric, pragmatic, imagistic etc.
Raţional – nu înseamnă lipsa emoţiilor, chiar şi atunci
când gândim raţional putem avea emoţii negative
puternice.
Distincţia între emoţiile negative funcţionale şi
disfuncţionale constă în:
- Frecvenţă
- Intensitate
- durată
 EMOŢII NEGATIVE

DISFUNCŢIONALE FUNCŢIONALE
ANXIETATE ÎNGRIJORARE
DEPRESIE TRISTEŢE
FURIE IRITARE, NEMULŢUMIRE
VINOVĂŢIE REMUŞCARE
GELOZIE PATOLOGICĂ GELOZIE
RUŞINE REGRET
RĂNIRE DEZAMĂGIRE
 REGULI DUPĂ CARE OAMENII TRĂIESC SAU
CATEGORII MAJORE DE COGNIŢII
IRAŢIONALE:
1. Am nevoie de dragostea şi aprobarea
tuturor persoanelor semnificative şi trebuie
să evit dezaprobarea cu orice preţ.
2. Pentru a fi valoros ca şi persoană trebuie
să am succes în tot ceea ce îmi propun,
să nu fac greşeli.
3. Oamenii trebuie să fie corecţi iar atunci
când sunt incorecţi sau egoişti trebuie
blamaţi sau pedepsiţi.
4. Lucrurile trebuie să fie aşa cum vreau
eu, altfel viaţa este insuportabilă!
5. Nefericirea mea este cauzată de lucruri
asupra cărora nu am control, deci nu pot
face nimic pentru a mă simţi mai bine.
6. Trebuie să mă îngrijorez cu privire la
lucrurile potenţial periculoase, neplăcute
sau înfricoşătoare pentru că altfel ele s-ar
putea produce.
7. Trebuie să evit dificultăţile, neplăcerile
sau responsabilităţile în viaţă, deoarece
ele sunt greu de suportat.
8. Oricine are nevoie să depindă de cineva
mai puternic decât el/ea.
9. Evenimente din trecutul meu sunt cauza
problemelor mele actuale şi ele continuă să
influenţeze emoţiile şi comportamentul meu.
10. Nu trebuie să simt disconfort sau
durere, nu le pot suporta şi trebuie să le
evit cu orice preţ.
11. Există o soluţie unică, ideală la orice
problemă şi e intolerabil, de neconceput să
nu o găseşti.
GÂNDURI IRAŢIONALE VS.
RAŢIONALE
1. Nu este posibil ca toată lumea să
ne iubească şi să ne aprobe.
- nu putem fi siguri că o anumită
persoană va continua să ne placă;
- ceea ce unei persoane îi place o alta
consideră detestabil;
- atunci când încercăm prea mult să fim
pe placul celorlalţi, al tuturor, ne
pierdem identitatea, nu ne mai auto-
direcţionăm, nu mai suntem siguri pe
noi şi nici foarte interesanţi.
Este de dorit să ne cultivăm propriile
noastre valori, deprinderi sociale , să
ne construim relaţii de prietenie cu
oamenii compatibili cu noi şi nu să
încercăm să fim pe placul tuturor.
2. Nimeni nu este perfect. Toţi avem
slăbiciuni şi toţi greşim.
- Perfecţionismul creează anxietate şi
garantează eşecul.
- Nevoile de atingere a perfecţiunii
pot să ne motiveze dar ne răpesc
bucuria de a trăi şi ne înstrăinează
de oameni deoarece şi lor le cerem
să fie perfecţi.
- Noi (şi ceilalţi) putem să ne aşteptăm
să facem ceea ce ne stă în putinţă
într-un anumit moment din timp şi să
învăţăm constant pe parcursul
procesului.
3. Oricât de rău ar fi un comportament,
există motive care stau la baza sa.
Dacă ne punem pe noi înşine în situaţia
sau condiţia mentală a celeilalte
persoane, am vedea lucrurile din
punctul său de vedere şi am înţelege.
Chiar dacă persoana ar fi tulburată
emoţional, este de înţeles, legitim din
punct de vedere determinist.
A fi tolerant cu comportamentele trecute
nu înseamnă că refuzăm să ajutăm o
persoană să schimbe ceea ce e greşit.
Tot aşa, comportamentele noastre greşite pot
fi înţelese de către noi dar şi de către ceilalţi.

Atunci când oamenii se simt nedreptăţiţi pot

discuta răul care le-a fost făcut şi pot găsi o
soluţie pentru a îndrepta lucrurile.

Este mai eficient decât a continua să se

învinovăţească reciproc la infinit.
4. Universul nu a fost creat pentru
plăcerea noastră. Copiilor li se
spune adesea” Poţi să ai orice îţi
doreşti” şi în consecinţă mulţi adulţi
continuă să aibă această atitudine.

Putem spune în schimb : “ Nu-mi place

cum arată situaţia aceasta. Să văd
ce pot să fac pentru a schimba
lucrurile”.

Dacă schimbările nu sunt posibile, să

acceptăm acest fapt şi să mergem
mai departe.
5. Aşa cum Epictet spunea, nu evenimentele
externe ci percepţia noastră asupra
acestora, credinţele dialogul nostru intern
cu privire la aceste evenimente ne
întristează. Aşa că, putem schimba aceste
credinţe.
• Nimeni nu ne poate face să ne simţim într-
un anumit fel. Suntem responsabili pentru
propriile noastre sentimente.
• Nu e mai uşor să schimbăm modul nostru a
a gândi atunci când e evident că realitatea
nu poate fi schimbată sau nu ţine de noi a
o schimba?
6. Este o mare diferenţă între ruminaţiile
excesive cu privire la posibile lucruri
groaznice care ni s-ar putea întâmpla
şi a te gândi cum să previi, să
minimalizezi riscul de apariţie sau să
faci faţă diferitelor probleme.

Ruminaţiile sunt nefolositoare, pot uneori

să se transforme în profeţii care se
auto- împlinesc, ne induc emoţii
negative.
- Dacă ne uităm la trecut observăm că
multe din fricile noastre nu s-au
materializat. Rezultatele dorite derivă din
comportamente şi nu din “îngrijoratul” în
exces.

- Rezultatele nedorite apar tot pe baza

comportamentelor noastre şi nu pentru că
nu ne-am îngrijorat.
7. Amânarea, evitarea sarcinilor
neplăcute şi negarea problemelor
sau responsabilităţilor conduc
adesea la o senzaţie de uşurare
imediată însă, în timp conduc la
probleme serioase.
Stilul de viaţă de care suntem cei mai
mândri nu este cel în care nu avem
nici o problemă ci cel în care ne
confruntăm cu dificultăţi şi le
soluţionăm.
8. Depindem unii de alţii la nivel social, ne
aflăm în interacţiuni productive, dar nimeni
nu are nevoie să depindă de o persoană
specifică.

• Depinzând de o anume persoană, în

momentul în care o pierdem ajungem să
gândim iraţional şi să ne simţim devastaţi şi
neajutoraţi.
9. Nu poţi schimba trecutul dar
poţi învăţa din el şi te poţi
schimba pe tine (uneori ş
circumstanţele).

Poţi să înveţi trucuri noi un câine

bătrân.
10. E drăguţ să fii preocupat, empatic şi
de ajutor celorlalţi. Totuşi, nu este
folositor şi poate deveni chiar
periculos să te preocupe prea tare
probleme celorlalţi.
• Ca şi adulţi, ei sunt responsabili de
sentimentele lor, de greşelile lor şi de
găsirea unor soluţii.
• Să evităm să insistăm să salvăm
oameni care nu ne-au cerut ajutorul.
11. Atitudinea de neajutorare şi de lipsă de
speranţă de tipul “ Nu mă pot schimba” este
contrazisă de realitatea din jurul nostru.
Suntem capabili să ne schimbăm emoţiile
nedorite şi uneori să ne lăsăm pradă
acestora.
Handicapuri ce pot fi corectate:
- A fi incapabil să simţi sau să exprimi anumite
sentimente
- A fi dominat de emoţiile altora sau a fi sclavul
propriilor tale emoţii
12. Nu există o soluţie perfectă ci mai multe
alternative bune.
- Încearcă una, vezi ce se întâmplă iar dacă nu
funcţionează încearcă alta.
• Perfecţionismul creează probleme:
- Ne ia prea mult timp
- Ne complicăm inutil
- Ne evaluăm negativ şi global
- Ne cauzăm anxietate în mod inutil.
1. Este mai util să ne centrăm pe
respectul de sine, pe câştigarea
aprobării în scopuri practice şi pe a
iubi mai degrabă decât pe a fi iubiţi.
2. Comportamentele rele ale oamenilor
nu îi transformă în oameni răi. Ei pot
să se comporte antisocial, defensiv,
stupid, ignorant, nevrotic şi ar putea fi
ajutaţi să se schimbe dacă doresc
acest lucru.
3. Putem considera că un lucru este rău
dar nu oribil şi că e mai util să
încercăm să îl schimbăm sau să
controlăm condiţiile pentru a-l face
mai satisfăcător; este util să îl
acceptăm pe moment şi să facem ce
ne stă în putinţă pentru a-l schimba.
4. Nevroza e cauzată de perspectiva noastră
iraţională asupra evenimentelor nefericite.

5. Când nu avem de ales să acceptăm

inevitabilul.

6. Calea scurtă devine de fapt ulterior calea

lungă.
7. E mai în regulă să ne asumăm riscul de a
gândi, simţi şi acţiona independent decât
să credem că avem nevoie de cineva
puternic de care să depindem.

8.În loc să căutăm să fim perfecţi, mai bine

să facem ceva concret, să ne acceptăm pe
noi înşine ca pe nişte creaturi imperfecte
care au limite umane generale.
9. Indiferent ce lucru grav ni s-ar fi întâmplat
în trecut, el continuă să ne afecteze doar
pentru că ne gândim la el.

10. În loc să alergăm după control, să credem

că avem nevoie de el, mai bine constatăm că
poate să fie plăcut traiul în această lume
complexă şi impredictibilă.
11. Este iraţională ideea conform căreia
fericirea umană poate fi atinsă prin
inerţie şi lipsă de acţiune.
În realitate, suntem mai fericiţi atunci când
suntem absorbiţi de scopuri creative, atunci
când suntem implicaţi în proiecte şi
interacţiuni cu ceilalţi.

12. E iraţional să credem că nu avem

control asupra emoţiilor noastre; în
realitate schimbând modul de a gândi
schimbăm modul de a simţi!
• Ellis: De ce trebuie să ai o carieră strălucită?
• Client: Pentru că îmi doresc foarte mult să o
am.
• Ellis: Unde este dovada că trebuie să îţi
îndeplineşti această puternică dorinţă? î
• Client:M-aş simţi mult mai bine dacă aş
reuşi.
• Ellis: Da, probabil te-ai simţi. Dar cum faptul
că te-ai simţi mai bine ne dovedeşte că tu
trebuie să reuşeşti?
• [Până aici, Ellis a utilizat întrebările de tip
socratic. Observaţi modul în care include
răspunsurile clientului în noile întrebări,
verificând dacă răspunsurile clientului
constituie argumente pentru gânduri.]
• Client: Dar asta îmi doresc cel mai mult pe
lume.
• Ellis:Sunt sigur că îţi doreşti toate aceste
lucruri. Dar dacă luăm 100 de persoane ca
şi tine, toate care îşi doresc o carieră
strălucită, mai mult decât orice pe lume, şi
care s-ar simţi mult mai bine dacă ar reuşi,
AR TREBUI ca toţi să reuşească?
• [Probabil aici Ellis îşi dă seama că este util să aducă şi
argumente din altă categorie. În continuare verifică dacă
toate cele 100 de persoane care au aceleaşi preferinţe
puternice ca şi clientul, ar transforma aceste preferinţe în
trebuinţe absolutiste).
• Client: Dacă vor să aibă vreun fel de bucurie în viaţă, trebuie
să facă acest lucru.
• Ellis: Chiar?Nu pot obţine NICI UN FEL de plăcere dacă nu au
o carieră?Dintre cei 100 de oameni, nici unul nu va avea nici
un pic de plăcere în viaţă dacă nu vor avea o carieră
minunată.
• Client: Ei bine da, cred că pot trăi o oarecare plăcere.
• [Este primul moment în care clientul arază că poate gândi şi
raţional. Observaţi că Ellis se foloseşte de asta).
• Ellis: Şi unii dintre ei pot trăi chiar multă placere?
• Client: Probabil, da.
• Ellis: Probabil?
• Client:Ei bine, foarte probabil!
• Ellis: Aşa e. Deci, indiferent de cât de mult îşi doresc oamenii succesul şi
indiferent de cât de bine s-ar simţi dacă l-ar obţine, nu TREBUIE să îl
obţină. Aşa-i?
• [Aici Ellis sumarizează punctul de vedere raţional şi cere acordul
clientului. Am putea întreba clientul şi „Ce crezi despre această idee?”
pentru a încuraja clientul să fie mai independent în gândire.
• Client: Ei bine, da.
• Ellis: În realitate lucrurile aşa stau, nu-i aşa?
• Client: Se pare că da.
• Ellis: Să ne întoarcem la tine. Dorinţa ta imensă pentru o carieră de
succes înseamnă că TREBUIE ÎN MODE ABSOLUT să o obţii, că lumea
trebuie să-ţi îndeplinească ţie dorinţa?
• [După ce a evidenţiat punctul de vedere
raţional într-o modalitate abstractă, Ellis
caută să îl aplice la circumstanţele personale
ale clientului]
• Client: Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Realitatea
este exact cum este, indiferent de cât o
găsesc eu de dezagreabilă.
• [Clientul pare să fi înţeles punctul de vedere
al lui Ellis]