Deficiențele de auz Deficientele de auz fac obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei și studiază particularitățile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu disfuncții auditive. Surdopsihopedagogia are un caracter interdisciplinar și este constituită din două componente: surdopedagogia, componenta a pedagogiei speciale și care se referă la aspectele instructive ale persoanelor cu deficiențe de auz; surdopsihologia, care face parte din pedagogia specială și care studiază particularitățile și legitățile specifice ale dezvoltării psihice persoanelor cu deficiente de auz. Deficiențele de auz Analizatorul auditiv are un rol deosebit in dezvoltarea psihica individului datorită rolului său în facilitarea comunicării verbale și în acumularea cunoștințelor. Deficienta auditiva determina modificări în activitatea individuală și constă in perturbarea relației individului cu mediul înconjurător. Deficiența auditivă: Când deficienta auditiva congenitală sau apare la vârste mici, provoacă dificultatea în însușirea limbajului, iar in unele cazuri grave lipsa limbajului – surdo-mut. Când deficienta apare după achiziționarea structurilor determină o involuție a activității psihice daca nu se aplica programe educative speciale. Clasificarea deficientelor de auz Deficiente de transmisie sau surditatea de conducere, se instalează in urma dificultăților apărute in calea undelor datorate unor malformații ale urechii externe sau medii, defecțiuni ale timpanului, obturarea sau blocarea canalului auditiv extern, sau prin apariția unor afecțiuni la nivelul urechii mijlocii; Deficientele percepție, sunt provocate de leziuni ale urechii interne, nervului auditiv sau centrilor nervoși de la nivelul scoarței cerebrale, urmate de pierderea totală sau parțială a funcției organului receptor din urechea internă a nervului auditiv; Deficiente mixte – sunt cele care se referă atât la elementele deficientelor de transmisie, cat si la cele ale deficientelor de percepție, consecutive unor afecțiuni de tipul otosclerozei, sechele operatorii, traumatisme etc. Clasificarea deficientelor de auz După gradul deficitului auditiv, pot fi identificate următoarele tipuri (clasificare realizata după Biroul International de Audio-fonologie–BIAF): hipoacuzie ușoară – deficit de auz lejer – o pierdere de auz de 20-40 dB; hipoacuzie medie – deficit de auz mediu – o pierdere de auz de 40-70 dB; hipoacuzie severa – deficit de auz sever – o pierdere de auz de 70-90 dB; anacuzie/cofoza – deficit de auz profund, surditate – pierdere de auz de peste 90 dB. Particularități psihomotrice Din punct de vedere al dezvoltării psihofizice si pedagogice se disting următoarele trăsături ale deficienților de auz: dezvoltarea fizică generală este normală, in condițiile unei alimentații si îngrijiri corespunzătoare; dezvoltarea componentelor motrice, mers, alergare, scris, etc., prezintă ușoare întârzieri din cauza absenței vorbirii și stimulului emoțional afectiv; orientarea pe bază de auz este diminuată sau chiar inexistentă, iar simțul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afecțiunilor de la nivelul urechii interne; gesturile, mimica se însușesc in mod spontan in comunicarea deficientului de auz, constituindu-se treptat intr-un limbaj caracteristic acestor persoane; Particularități psihomotrice însușirea limbajului verbal se face organizat, prin activitățile de demutizare, cu sprijinul specialistului logoped si familiei; dezvoltarea psihică prezintă o anumita specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive si de particularitățile limbajului mimico-gesticular, generând confuzii in înțelegerea mesajului; primul sistem de semnalizare (senzorio-perceptiv) este influențat de limbajul mimico-gesticular si al reprezentărilor generalizate pe baza achizițiilor senzoriale si vizual-motrice, instrumente cu care deficientul de auz operează pana la vârste inaintate; gândirea surzilor nedemutizati operează in special cu simboluri iconice – imagini generalizate sau reprezentări, comparativ cu surzii demutizati la varste mici si a caror gandire foloseste simboluri verbale saturate de elemente vizuale Forme de comunicare Formele de comunicare utilizate în procesul educațional al copiilor cu deficiente de auz sunt: comunicarea verbala care poate fi orala si scrisa; aceasta prezintă următoarele caracteristici: are la baza un vocabular dirijat de anumite reguli gramaticale; labiolectura care este un suport important in înțelegere; comunicare mimico-gestuala – este cea mai la îndemnă forma de comunicare foarte des folosita si intr-o maniera aparte, stereotipica si de auzitori; comunicare cu ajutorul dactilemelor – are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal si respecta anumite reguli gramaticale in ceea ce privește topica formulării mesajului; Forme de comunicare
comunicarea verbala si comunicarea mimico-gestuala;
comunicarea verbala si comunicarea cu dactileme;
comunicare totala care se refera la utilizarea tuturor tipurilor
de comunicare in ideea completării reciproce si de a ajuta la înțelegerea corectă a mesajului. Obiectivele activităților motrice Obiectivele activităților motrice adaptate pentru persoanele cu deficienta de auz dezvoltarea musculaturii cutiei toracice si a elasticității acesteia; educarea actului respirator si mărirea capacitații vitale; educarea capacitații de coordonare a simțului echilibrului si ritmului; Contribuție la procesul de demutizare; dezvoltarea acuității, preciziei simțurilor, a capacitații de percepere a spațiului si timpului; educarea atenției, voinței, capacitații de decizie, imaginației si deprinderii de a acționa in grupul integrator; dezvoltarea încrederii in posibilitățile individuale, a dorinței de integrare sociala si participare la acțiunile grupului. Activități fizice recomandate Activități fizice adaptate recomandate persoanelor cu deficienta de auz: Activități pentru dezvoltarea musculaturii fonatoare si toracice, care este limitată datorita incapacității realizării vorbirii. Aceste exerciții se vor adresa mușchilor respiratori (intercostali, pectorali, diafragma, abdominali). fitness-ul, programe pentru dezvoltarea forței, prin lucrul cu încărcături, cu accent pe dezvoltarea trenului superior. Planificarea, dozarea se va face in funcție de particularitățile de vârsta, sex, nivel de pregătire. Exercițiile pentru dezvoltarea echilibrului, sunt indicate încă din primii ani, începând cu suprafețe stabile – linii trasate pe sol, iar apoi mobile, instabile – bănci de gimnastica, bănci răsturnate cu partea îngusta, barne joase, medii si mari, mingi mari, placi suspendate, banca oscilanta fixata la scara fixa etc. Activități fizice recomandate Gimnastica ritmică are un mare impact asupra subiecților cu deficienta de auz, datorită faptului că asigură contactul copilului cu diferite obiecte, care în final duc la dezvoltarea psihomotricității (furnizează informații plurisenzoriale: vizuale, kinestezice etc) Jocurile de escaladă pot fi organizate in sala de educație fizică si dezvolta simțul responsabilității, al cooperării între grupuri sau în interiorul grupului. Se va pune accent pe masurile de prevenire a accidentarilor (se va stabili cine este cățărător si cine este cel care asigura, se vor invita căderile, se va asigura materialul de protecție – saltele, caști etc). Jocuri sportive Parcursuri si ștafete aplicative etc. Indicații metodice Gasirea modalitatilor de optimizare a comunicarii prin: minimalizarea zgomotului de fond si maximizarea auzului rezidual al subiecților, in timpul predării (evitarea fondului muzical in timpul explicațiilor); mentinerea distantei optime fata de subiecti; iluminarea corespunzatoarea salilor pentru a favoriza labiolectura; plasamentul optim al celui ce vorbește pentru a fi văzut de toți participantii; mentinerea pozitiei statice in explicatii, deplasarile perturba atentia copiilor; reluarea explicatiei daca este nevoie deoarece copiii hipoacuzici sau surzi prezinta fluctuații ale pierderii de auz; cand se lucreaza in aer liber si nu numai, profesorul se va plasa langa elevi, ii va atentiona prin gesturi familiare, iar demonstratiile vor fi ample si se vor utiliza semnale luminoase, gesturi usor de recunoscut; pentru imbunatatirea comunicarii profesorul poate distribui copii scrise ale jocurilor ce urmeaza a fi predate; Indicații metodice se va lucra cu efective reduse; activitățile selectate vor fi direcționate spre formarea deprinderilor sociale, mai ales in ceea ce privește educația integrata; folosirea reglatorilor metodici (planșe, desene pe sol pentru dirijarea traseului); promovarea interacțiunii in cadrul grupului, cei hipoacuzici vor fi incluși in grupuri de copii fără deficiente; la vârsta preșcolara si școlara mica se va pune accent pe activitățile ritmice cu instrumente de percuție (tamburine, tobe, castaniete etc); menținerea contactului vizual, comenzile se vor da pe un ton cald; profesorul trebuie sa cunoască încă de la început gradul deficientei de auz al copiilor cu care lucrează si sa posede cunoștințe de predare a activităților fizice adecvate tipului de deficienta; se va tine cont de particularitățile comportamentale ale deficienților de auz, care pot fi dezinteresați, obraznici etc. Indicații metodice
Activitățile sportive organizate cu deficienții de auz sunt cele
de tipul:
Jocurilor Mondiale ale Surzilor (Deaflympics), desfasurate la
fiecare 4 ani, cu ediții de vara si iarnă, la probele: badminton, baschet, ciclism, lupte, tir, fotbal, înot, handbal, tenis de masa, tenis de câmp, atletism, volei, polo pe apa; schi alpin si nordic, hochei pe gheata, patinaj viteza. Special Olympics; Competiții naționale, internaționale și locale organizate de comunitatea deficienților auditivi.