• Unul dintre cele mai importante obiceiuri ale căsatoriei este cununia religioasa.

Acest moment reprezintă unirea celor doi tineri însurăței in fata lui Dumnezeu si
primirea binecuvântării acestei uniri. Se spune ca, la început, femeia si bărbatul erau
una, astfel, cei doi miri, prin taina cununiei, devin cele doua jumătăți ale aceluiași
întreg.
• Cununia este alcătuita din câteva momente simbolice, care pregătesc intrarea mirilor
in lume ca soț si soție.
 ÎN RELIGIA ORTODOXA

• In primul rând, ambii tineri trebuie se fie creștini ortodocși. Biserica Ortodoxa nu
permite nunta dintre un ortodox si o persoana de alta religie. In cazul in care unul
dintre miri este neortodox, acesta trebuie sa se convertească la ortodoxism. De
asemenea, nașii trebuie sa fie si ei de religie ortodoxa, căsătoriți si cu o viață familială
morală, demnă de luat ca exemplu de către fini.
 NAȘII

• Nașii sunt părinții spirituali ai viitorilor soți, aceștia îi vor ajuta pe miri sa se
acomodeze cu viața de familie si le vor da sfaturi si îndrumări atunci când vor avea
nevoie. Se spune ca prima opțiune in alegerea nașilor este cuplul nașilor de botez ai
mirelui. Daca aceștia nu sunt disponibili atunci se poate opta pentru nașii de botez ai
miresei sau alte cupluri căsătorite, din rândul prietenilor de familie. Nașii sunt foarte
importanți atât in cadrul ceremoniei, cat si in viată, deoarece se spune ca aceștia ii
călăuzesc pe tinerii căsătoriți. Potrivit tradiției, nașii sunt cei care primesc lumânările
aprinse ale căsătoriei, astfel, luminând simbolic drumul mirilor in viață. Totodată,
nașii stau la dispoziția cuplului de tineri, pentru a le da sfaturi cu privire la tot ce
trebuie făcut la ceremonia religioasa, ceremonie pe care tot ei o si plătesc.
 INELELE DE LOGODNA

• Inelele de logodna au o semnificație deosebita, ele sunt simbolul iubirii și al

legăturii tainice intre viitorii soți. Prin logodna, cei doi tineri își promit unul altuia sa
se iubească la bine si la rău, pentru tot restul vieții. Acest moment trimite la vechiul
obicei al înțelegerii prealabile a tinerilor înainte de căsătorie.
 ÎMPĂRTĂȘIREA DIN PAHARUL COMUN

• Împărtășirea din paharul comun, binecuvântat in prealabil de către preot,

reprezintă comuniunea celor doi soți, care din acest moment înainte se vor împărtăși
împreuna.
 PUNEREA PIROSTRIILOR

• Punerea pirostriilor este una dintre cele mai importante momente ale cununiei
(după cum arata si numele întregii ceremonii). In cadrul acestui moment, preotul face
de trei ori semnul crucii cu cununile peste fetele mirilor, rostind la fiecare, de cate
trei ori cuvintele “Se cununa robul lui Dumnezeu (numele) cu roaba lui Dumnezeu
(numele), in numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh”, apoi le pune pe capul
mirelui si apoi al miresei. Cununile simbolizează coroanele cu care erau încoronați in
trecut regii si împărații. Ele reprezintă podoaba, cinstea si răsplata ce se aduc
fecioriei, pentru care ei sunt încununați ca niște împărați, înzestrați sa dea viață.
 GUSTAREA DIN PIȘCOTUL ÎNMUIAT IN VIN

• Gustarea din pișcotul înmuiat in vin este un alt moment in care preotul le oferă
mirilor o bucățica de pâine sau un pișcot înmuiat in vin, din care cei doi trebuie sa
muște de trei ori. Aceasta simbolizează conviețuirea in dragoste si armonie, unirea
într-un cuget si menirea comuna a viitorilor soți, pe care o vor împărtăși împreuna de
acum înainte, având parte de aceleași bucurii si aceleași necazuri.
 ÎNCONJURAREA MESEI DE TREI ORI

• Înconjurarea mesei de trei ori, in chip de hora semnifica bucuria prilejuita de

nunta. Si deoarece tradiția spune ca nunta se face cu scopul nașterii de prunci,
Biserica ne amintește de nașterea lui Isus Hristos. Deși dansul ritual, in jurul mesei se
desfășoară ca o hora, el trebuie făcut cu decenta si sobrietate si nu cu pași agitați, in
ritm de dans. Acest moment reprezintă bucuria si întemeierea familiei, in vederea
nasterii de prunci, este un dans ritual cu semnificație teologica si morala.
 REGULI SI ACTE NECESARE LA CUNUNIE

• Mirii nu trebuie sa fie rude de gradele I – VII, sa nu fie încuscriți si sa fie botezați in
cadrul Bisericii Ortodoxe. Căsătoriile mixte nu sunt, teoretic, admise, dar se poate
cere aprobarea episcopului local.
• Tinerii trebuie sa fie spovediți si împărtășiți înaintea cununiei.
• Nașii trebuie sa fie botezați si cununați in cadrul aceleiași Biserici.
• Acte necesare: certificatul de căsătorie civila si adeverința de botez (pentru cazurile
in care unul dintre miri nu aparține acestei religii).
 IN RELIGIA CATOLICA

Intrarea mirilor
• Mirele si cavalerul de onoare intra prin spatele bisericii si se așază lângă altar. In
acordurile muzicii vor intra domnișoarele de onoare, urmate de mireasa care va
merge la brațul tatălui sau al unui membru important din familie. In momentul in
care mireasa ajunge la altar, in fata tuturor, preotul roagă invitații sa se ridice si sa
intoneze un imn religios.
 CUVÂNTĂRI SI CANTARI

• La finalul imnului, preotul rostește un scurt mesaj de bun venit si o rugăciune. In mod
tradițional, urmează citirea unui pasaj din Vechiul Testament (de regula, pasajul ales din
Biblie, se refera la crearea lui Adam si Eva si la gândul exprimat de Dumnezeu: "Nu este
bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit"), iar aceasta se poate face de
oricine. Astfel ca, in cazul in care mai este cineva pe care mirii doresc sa îl implice activ in
nunta lor, ii poate oferi aceasta sarcina. După momentul citirii din Vechiul Testament,
urmează un cântec (sau psalm) ce poate fi interpretat de un solist sau de întreaga
congregație.
• Momentul următor îl reprezintă comentariul preotului asupra unui pasaj din epistolele:
Matei, Marcu, Luca sau Ioan. Acesta include citirea textului propriu-zis, urmată de vorbele
preotului referitoare la ceea ce a citit.
 OFICIEREA CĂSĂTORIEI

• Este momentul in care cei doi miri își spun legămintele de căsătorie. Aceste
legăminte pot fi învățate pe de rost de către tinerii însurăței si rostite ca atare, pot fi
citite dintr-o carte sau pot fi spuse de preot si aprobate de către miri, printr-un “Da!”.
Sunt si cazuri in care preoții le permit mirilor sa își scrie propriile jurăminte. Ulterior
jurămintelor, se face schimbul de inele si preotul ii binecuvântează pe viitorii soți.
 SĂRUTUL SI ÎNCHEIEREA CEREMONIEI

• Preotul le va îngădui celor doi sa se sărute, va rosti o alta binecuvântare pentru

familia proaspăt formata si va da cina întregii congregații, unde toți invitații au ocazia
sa se împărtășească. Ceremonia se va încheia cu o rugăciune spusa la unison si cu
urarea preotului: “Pacea sa fie cu voi toți, Amin!”
REGULI SI ACTE NECESARE LA CEREMONIE

Tinerii trebuie sa se prezinte la preot pentru consiliere, cu cel puțin trei luni înainte de
cununie, pentru ca in acest cult nu se accepta divorțurile, iar tinerii trebuie bine
instruiți cu privire la importanta acestui eveniment.
• Sunt acceptate căsătoriile mixte, atât timp cat cel puțin unul dintre miri este botezat
in aceasta religie.
• Nu se plătesc taxe dar se poate face o donație
• Acte necesare: certificatul de căsătorie civila si adeverința de botez, in cazul in care
unul dintre însurăței nu aparține acestei religii.
 IN PROTESTANTISM

• In general, cei doi tineri care se logodesc invita la petrecerea de logodna unul din mai marii bisericii,
care va rosti binecuvântarea peste cei doi tineri. Ulterior, întreaga comunitate este anunțată de logodna
celor doi si de viitoarea lor căsătorie. După ce a fost oficiată cununia civila, de regula in alta zi decât cea a
cununiei religioase, tinerii se pregătesc pentru adevărata nunta. Mirele așteaptă in fata bisericii, si pe o
muzica lenta cantata live; intra domnișoarele de onoare si cavalerii, după caz. Când apare mireasa muzica
se intensifica iar invitații se ridica in semn de respect. Pastorul care oficiază căsătoria sau unul dintre
membrii comunității spune un bun venit invitaților si familiilor celor doi. Prietenii apropiați sau invitații
mirilor cânta cântece religioase, citesc pasaje din Biblie sau poezii si le transmit un mesaj celor doi miri.
• Pastorul aduce si el un mesaj bazat pe principiile creștine si pe valorile familiei si transmite celor doi
însurăței gânduri bune si sfaturi pentru pasul pe care îl fac.
Urmează cununia, in care cei doi își rostesc jurămintele unul fata de celălalt si fac schimb de verighete
după care îngenunchează si pastorul rostește binecuvântarea familiei nou formate.
Aceste proceduri diferă de la un cult la altul si li se pot adăuga alte tradiții sau obiceiuri. Indiferent de
care confesiune creștină aparțin mirii, important este ca ei sa găsească calea către Dumnezeu si sa se
bucure din plin de prezenta Lui in viață lor.
 REGULI SI ACTE NECESARE

• Tinerii trebuie sa se prezinte la preot pentru consiliere, cu cel puțin trei luni înainte
de cununie, pentru ca in acest cult nu se accepta divorțurile, iar tinerii trebuie bine
instruiți cu privire la importanta acestui eveniment.
• Mirii trebuie sa aparțină unui cult protestant.
• Nu se plătesc taxe
• Aceste culte nu acceptă casatorii mixte;
• Acte necesare: certificatul de căsătorie civilă si adeverință de botez, in cazul in care
unul dintre însurăței nu aparține cultului bisericii sau nu face parte din biserica in
care se desfășoară cununia.
 • Căsătoria este unul dintre cei mai importanți pași în viața omului și stă la baza
societății, indiferent de religie. Islamul nu este numai o religie, ci un întreg mod de
viață. Indiferent de regiunea din care provin, de orientarea abordată în interpretarea
textului coranic și de raportarea la tradiție și modernitate, există anumite trăsături
generale în viata musulmanului pe care familiile le respectă ca obiceiuri tradiționale
comune, fiind derivate din cutume antice, printre acestea fiind și căsătoria. Deși
obiceiurile religioase se păstrează în timp, fiecare cultură are tendința de a a-și
dezvolta propria manieră de celebrare, propiile cutume și obiceiuri. Așadar, nunta la
musulmanii din Egipt poate diferi de nunta din Africa sau India.
• Conform legislației islamice, căsătoria este un acord social și economic încheiat între doua familii, care
implică drepturi și obligații de ambele părți. De obicei, contractul se realizează între mire și tutorele
legal al miresei, dar părinților le este interzis să-și păcălească sau să-și oblige copiii să accepte această
alianță. Pentru ca respectivul contract să fie valabil trebuie să nu existe piedici în calea căsătoriei. ,,
Piedicile în calea căsătoriei sunt de doua feluri: permanente (înrudirea de sânge sau prin alianță,
colactație, consumarea căsătoriei în perioada numită idda[1], jurământul de anatemă[2] ) și temporare
(religie mixtă, poligamia, înrudirea între soțiile aceluiași soț, perioada de idda, tripla repudiere).’’ [3]

• Nu vă căsătoriți cu femeile pe care tații voștri le-au avut de soții, în afară de ceea ce a fost înainte, căci cu
adevărat aceasta este o fapta nerușinată și silnică, un drum rău ales. Coran, 4:22
• Vă sunt oprite vouă: mamele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătușile din partea tatălui, mătușile
din partea mamei, fiicele fraților voștri, fiicele surorilor voastre, mamele voastre care v-au alăptat, surorile
voastre de lapte, mamele femeilor voastre, fiicele voastre vitrege aflate sub oblăduirea voastră, cele
născute din femeile voastre cu care ați fost căsătoriți cândva – dacă nu ați apucat însă să intrați la ele nici
o vină nu va fi asupra voastră - soțiile fiilor voștri zămisliți din coapsa voastră. Vă este oprit să vă căsătoriți
cu două surori, în afară de ceea ce a fost înainte. Dumnezeu este iertător, milostiv. Coran, 4:23
• Cei care se despart de femeile lor, trebuie să pastreze un răgaz de patru luni, iar dacă se răzgândesc,
Dumnezeu este iertător, milostiv. Coran, 2:226
• O căsătorie poate fi de două feluri: endogamă, între veri primari sau de diverse grade, niciodată însă pe
cale verticală sau exogamă, fără legături de rudenie. Un musulman are voie să se căsătorească cu o
femeie de aceeași religie sau care aparține uneia dintre religiile relevate ( iudaism sau creștinism în
primul rând) și poate avea până la patru soții, fiind necesar de fiecare dată acordul celeilalte/celorlalte
soții pentru fiecare soție nouă, în timp ce o musulmancă poate avea un singur soț, obligatoriu musulman.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească musulmanul care vrea mai multe soții sunt destul de dure:
el este obligat să asigure un tratament absolut egal tuturor soțiilor.

• „Fiecare soție trebuie să aiba o casă separată și să beneficieze de întreținere la nivelul cerut de condiția
sa socială ( [...] să aibă toate dotările moderne necesare gospodăriei); fiecare soție trebuie să
beneficieze de un număr de nopți egal cu al celorlalte cu excepția celei proaspăt căsătorite, care are
dreptul la șapte nopți succesive imediat după căsătorie. Atât Coranul, cât și tradițiile despre Profet insistă
asupra importanței ecestui tratament egal: musulmanul care nu îl poate asigura, din diverse motive,
trebuie să se rezume la o singură soție”.

• […] luați-vă soții după cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. Dacă vă este teamă că nu veți fi
drepți cu ele, luați-vă o singură femeie ori pe cele stăpânite de dreapta voastră. Coran, 4:3
 DOTA

Una dintre condițiile obligatorii pentru căsătorie este constituirea dotei ( .) ‫مهر‬Dota este oferită fetei de către
familia băiatului și rămâne în posesia ei toata viața, reprezentând o siguranță materială pentru viitor, în caz de
divorț sau dacă rămâne văduvă. Uneori, între logodnă și căsătorie poate trece o perioadă îndelungată,
necesară pentru strângerea dotei. Până la vărsarea dotei (în întregime sau partea stabilită prin contract) soțul
nu are voie să pretindă consumarea căsătoriei. Femeia nu este obligată să cheltuie din proprii bani pentru a-și
întreține familia, aceasta fiind obligația exclusivă a soțului. La încheierea contractului, trebuie să participe doi
martori musulmani, sănătoși mental și de sex masculin. Unul dintre martori poate fi înlocuit cu două femei
musulmance, în legislația islamică un bărbat valorând cât două femei[5] . Imamul ia parte la o astfel de
căsătorie, dar elementele propriu-zis religioase sunt puține în ceremonial și se reduc la citirea, în casă, a surei
introductive din Coran, Al-Fatiha. Rochia tradiționala a miresei este de culoare roșie, de obicei brodată cu aur,
iar nunta începe cu Noaptea Hennei in casa fetei sau a tinerilor căsătoriți, pictatul mâinilor fetei cu henna
fiind considerat o tradiție importantă. ,,Restul elementelor care apar, în diferite zone, în ceremonie se
datorează unor tradiții locale și se leagă mai ales de rituri de asigurare a fecundității (drojdie, ou, desfacerea
centurii, perforarea de către mire a unei hârtii întinse peste un vas cu ulei etc.). Ele nu au nici o legătură cu
islamul.’’
 NUNTA IN IRAK
Logodna
 Exprimarea dorinței băiatului de a se căsători
• În mod tradițional, nu este normal ca un tânăr să își exprime în mod deschis această dorință, așa că va recurge la
diferite metode indirecte de a atrage atenția familiei, precum adoptarea unui comportament ciudat: este nervos sau
pretinde că este bolmav, nu mănânca, nu doarme sau vrea in mod subit sa călătorească în locuri îndepărtate. De obicei,
mama înțelege motivația acestui comportament și deschide subiectul căsătoriei. În alte familii, tânărul îi va spune
mamei de la bun început că vrea să se căsătorească. Atunci când tânărul ajunge la o anumită vârstă și nu dă niciun semn
că dorește să-și întemeieze o familie, părinții sunt cei care vor prelua inițiativa.
 Alegerea miresei
• Mama discută cu tatal despre dorința fiului de a se căsători, iar tatăl îi permite mamei să caute o mireasă potrivită sau
chiar face sugestii în privința alegerii ei. Mama, însoțită de o altă femeie din familie, începe să viziteze familiile cu fete
necăsătorite. Prima data vor merge la rude și ulterior, dacă nu găsesc mireasa potrivită, vor vizita familii fără nicio
legătură de rudenie. Odată ce alegerea a fost făcută, vor merge mai des în vizită pentru a cunoaște fata mai bine.
Această etapă se numește al-Mashiya (Arabă: , ‫المشية‬vizita). Pot fi vizite surpriză în zori zilei pentru a vedea cum arată
viitoarea mireasă fără machiaj sau la ora mesei pentru a vedea cum mănâncă. Dacă tinerii încă nu se cunosc, mamele
vor organiza o întâlnire.
 Stabilirea dotei
• Dacă ambele familii sunt de acord cu căsătoria, tatăl băiatului, însoțit de bărbații de vază ai familiei (uneori ai clanului) sau
chiar de shaikhen (Arabă: ‫ شيخ‬,înțelept, șeful clanului sau al tribului), vor merge în vizită la tatăl fetei pentru a-i propune în
mod oficial căsătoria. Conform tradiției musulmane, după ce tatăl acceptă propunerea, se discută despre dotă (Arabă: , ‫مهر‬
al-mahr). Dota poate fi plătită fetei imediat sau pe termen lung și reprezintă o garanție pentru securitatea financiară a
miresei în caz de divorț sau deces al soțului. În trecut, dota avea o importanță deosebită deoarece femeile nu aveau alte
surse de venit. De asemenea, se discută despre lada de zestre.
 Cadouri pentru viitoarea mireasă
• Pe lângă inelul de logodnă și alte bijuterii din aur, familia băiatului trebuie să ofere miresei și alte daruri (Arabă: , ‫النشان‬an-
nishan), precum alimente, textile ș.a. Mireasa va primi, de asemenea, hennaen , un dar cu încărcătură simbolică aparte,
deoarece în credința populară se consideră că henna aduce noroc și alungă spiritele rele. În cazul unei eventuale
neînțelegeri între cele două familii și a anulării căsătoriei, toate darurile trebuie returnate familiei băiatului.
 Contractul de căsătorie
• Logodna se încheie cu semnarea contractului de căsătorie în prezența unui qadien (Arabă: ,)‫قاضي‬urmată de citirea unor
versete din Coran și plata primei părți din dotă. Cele două familii sărbătoresc evenimentul alături de rude și prieteni. Cu
această ocazie se stabilește și data nunții, iar în acest interval tânărului îi este permis să-și viziteze viitoarea soție, dar nu
poate rămâne singur cu ea.
Ceremonialul de nuntă
 Noaptea hennei
• Noaptea hennei este un obicei de nuntă obligatoriu la arabi, fiind strâns legat de vechile credințe conform
cărora henna are puterea de a purifica și proteja mireasa de rău. Unii specialiști consideră că acest obicei
este cel mai vechi ritual arab de nuntă aflat încă în existență, având la bază practicile de magie albă
realizate pentru a aduce fericire în viața de cuplu. În acestă noapte, se cântă și se dansează, iar o femeie
pictează arăbescuri cu henna pe mâinile miresei și aruncă monede primite de la femeile prezente într-un
vas cu apă. În tradiția islamică, apa simbolizează puritatea și viața însăși.
• La Bagdad și Kirkuk, femeia care pictează mâinile și picioarele miresei trebuie să fie respectată în
comunitate, fericită în căsătorie, iar primul ei născut să fie băiat deoarece se crede că viața ei exemplară se
va transmite și la mireasă.
• În timpul acestei ceremonii, se aduce o tavă cu lumânări, henna, fructe uscate, dulciuri, alune și nuci,
Coranul, o oglindă și un pahar cu lapte. Lumânările reprezintă lumina, simbolul divinității: Dumnezeu este
lumina cerurilor și a pământului! Lumina Sa este asemenea unei firide unde se află o lampăCoran, 24:35.
Oglinda reflectă în multe tradiții orientale viitorul tinerilor căsătoriți. Închiderea Coranului cu putere
simbolizează binecuvântarea căsătoriei, iar aruncarea hennei în tavan de mireasă înseamnă că asupra casei
se va abate întotdeauna norocul. Viața tinerilor căsătoriți trebuie sa fie asemenea dulciurilor, iar laptele
indică abundența, dar și castitatea miresei datorită albului pur.
 Noaptea nunții
• A doua zi, sunt organizate petreceri în casa mirelui și a miresei. După-amiaza mirele merge să ia mireasa
din casa părintească, iar petrecerea continuă din acest moment numai în casa mirelui. Aici, toți bărbații
invitați la nuntă vor oferi daruri în bani mirelui. În mod tradițional, petrecerea femeilor are loc într-o altă
parte a casei, diferită de cea a bărbaților.
• Seara, mirele și mireasa sunt conduși în camera nupțială. Pentru verificarea virginității fetei încă se mai
pune o pânză albă pe pat, special pregătită și examinată cu atenție după noaptea nunții de două sau trei
femei în vârstă din ambele familii. Ele vor anunța public dacă mireasa a fost sau nu virgină. Bărbații nu
trebuie să vadă pânza pătată cu sînge, mărturia femeilor fiind de ajuns. Acest obicei s-a păstrat din trecut
când exista teama că un posibil adulter ar duce la slăbirea relațiilor de familie și în cele din urmă la
distrugerea unității și coeziunii tribului. Acest obicei se regăsește cu precădere în sudul Irakului unde
mirele pune un pumnal sub așternuturi în camera nupțială, semn că mireasa va muri dacă se demonstrează
ca nu a fost virgină.
 Ritualul de dimineață
• Ritualul de dimineață are loc a doua zi după noaptea nunții. După ce tinerii căsătoriți se trezesc, bărbatul îi
oferă un dar soției și împreună merg la părinți pentru a le săruta mâna. Tot acum, femeile invitate la nuntă
oferă cuplului cadouri, precum mâncare sau obiecte casnice, însă rareori bani, considerați a fi un dar
specific bărbaților.
 DIVORTUL
• Desfacerea căsătoriei, este unul dintre lucrurile considerate permise în islam, dar care este, în același timp,
considerat ca fiind lucrul cel mai putin dorit de a se întâmpla.
• Astfel, exista două forme de divorț:
- Talaq, divorțul pronunțat de soț
- Khuf, separarea dorită de soție prin desfacerea căsătoriei de către un judecător.
• Divorțul pronunțat de soț (talāq), prin formula ’inti tāliq, este cunoscut sub denumirea de repudiere (acesta
fiind numai un drept al soțului; numai soțul își poate repudia soția, nu și invers). Căsătoria este desfăcută, de
asemenea, și în cazul înregistrării decesului unuia dintre soți.
• Situațiile în care soția poate cere divorțul sunt:
- dacă ea a descoperit la soțul său un defect de care nu se poate vindeca, sau vindecarea lui e de lungă durată.
- dacă soțul a absentat mai mult de un an, situație în care, i se scrie soțului fie, să vină, fie să își ia soția acolo unde
se află, fie să se despartă de ea.
• Dacă soțul nu dorește divorțul, soția poate, totuși, să ceară divorțul la tribunal pe motiv că el nu o poate întreține
corespunzător.
• Deși, islamul acceptă divorțul, totuși acesta insistă ca soții să nu se grăbească să divorțeze, fapt
pentru care stabilește că, în anumite situații, bărbatul nu poate pronunța divorțul. Aceste situații sunt:
atunci când soția se află în perioada de menstruație, când dorința sexuală nu s-ar putea materializa
între cei doi soți, de asemenea, soțul trebuie să aibă doi martori atunci când pronunță divorțul.
• Repudierea poate fi generată de către soț, doar dacă căsătoria a fost consumată și are ca rezultat
separarea soților în cursul așa numitei perioade de continență. Ea durează trei luni, pentru a se
vedea o eventuala sarcina. În cazul în care femeia este însărcinată, se incearcă o împăcare. Femeia nu
are voie să contracteze o altă căsătorie în timpul acestei perioade de continență. Ea trebuie să
aștepte până la finalul acesteia. „Femeile divorțate vor aștepta vreme de trei scurgeri. Lor nu le este
îngăduit să tăinuiască ceea ce Dumnezeu a plăsmuit în pântecele lor, dacă ele cred în Dumnezeu și în
Ziua de Apoi. Dacă soții lor doresc împăcarea, ei au dreptul să le ia înapoi în acest răstimp. ...” Coran
2:228 [8]
• Un bărbat care își bănuiește soția de infidelitate, dar este incapabil de a demonstra aceasta, este de
condamnat la pedeapsă corporală: „Biciuți-i cu optzeci de bice pe cei care le învinuiesc pe femeile
cinstite și apoi nu pot veni cu patru martori, să nu mai primim mărturia lor niciodată, căci ei sunt
stricați” (Coran 24:4)
• In Tora se spune “Un barbat isi va parasi tatal si mama si se va alatura sotiei sale si
vor fi un singur trup” (Geneza 2:24). Casatoria este o institutie sfanta in iudaism.
Insusi numele acesteia in ebraica, kiddushin, inseamna sanctificare. Majoritatea
legilor si obiceiurilor legate de ceremonia nuntii (Chatunah), pregatirile pentru ea
si Seudat Mitzvah (masa festiva) provin din timpurile patriarhilor si daruirii Torei la
Sinai. Legea evreieasca cheama intreaga comunitate sa le aduca bucurie si fericire
atat Kallah-ului (mireasa) cat si Chatan-ului (mirele). In fiecare zi a casatoriei lor
mireasa si mirele se vor stradui sa creasca si sa se adapteze unul la celalalt pentru a
pune fundatia unei Bayis Ne’eman B’Yisrael – o casa evreieasca loiala.
 LOGODNA

• Logodna Evreiasca oficiala si legala presupune semnarea conditiilor tehnoyi’m. Intelegerea

tehnoyi’m, se face (in zilele noastre ea este prescrisa) stipuland diverse obligatii, indatoriri, si
responsabilitati, prevazand o pedeapsa sau o amenda in cazul in care logodna este rupta. De obicei,
la finalul intelegerii, dupa ce se semneaza, se sparge o farfurie pentru a purta noroc. De ce? Din nou,
exista doua raspunsuri: (1) raspunsul traditional la „noroc”, care contine alungarea demonilor si a
spiritelor, si (2) farfuria este sparta ca preambul al spargerii paharului din cadrul ceremoniei de
nunta.
• Cu toate ca tehnoyi’m este un cuvant ebraic, el se foloseste de obicei in cercurile mai traditionale, in
care se vorbeste Idis. In alte cercuri, acelasi eveniment este adus la cunostina si sarbatorit de catre
reprezentanti ai mirelui si ai miresei, care tin de capetele unei batiste albe, urmand semnificatia
tehnoyi’m- ului. Aceasta ceremonie a „batistei albe”, care simbolizeaza totodata intelegerea, este
cunoscuta sub numele de kahbahlas kinyan ceea ce inseamna „ dobandirea acceptarii”.
 SHABBATUL DINAINTEA NUNTII

• Oif-ruf, cunoscut si sub numele de oifrufen (chemarea in Idis), este obiceiul celebrarii mirelui inainte de nunta. El
primeste un aliyah ca acela de bar mitzvah. Se obisnuieste ca oif-ruf sa se desfasoare in Sabatul din ajunul nuntii.
• El este chemat la Tora de un cantor care intoneaza o anumita melodie pentru a-l „anunta”. Deasemenea se obisnuieste sa
fie „udat” de o ploaie de stafide, nuci si bomboane ceea ce simbolizeaza dorintele lor pentru o casatorie dulce si
roditoare, binecuvantata cu multi copii.. Femeile si barbatii il „ploua” cu aceste vechi simboluri ale fertilitatii si blandetii.
• „Ploua” este un termen bland.De obicei intreaga parohie ia parte la acest eveniment.(bomboanele sunt recuperate si
mancate de copiii din parohie). Mirele nu rosteste numai binecuvantarile din Tora, ci si, daca are educatia necesara, el
rosteste si Haftorah. Aceasta ceremonie este foarte vesela, si foarte intalnita in ziua de azi.
• Intre timp, de acelasi Shabbat, familia si prietenii Kallah-ei ii organizeaza o petrecere, exprimand aceleasi dorinte si
pentru ea.
• Incepand cu cateva zile inainte de nunta si pana la o saptamana dupa nunta, cei doi membri ai cuplului sunt considerati
regi si, prin urmare, nu pot fi vazuti in public fara o escorta personala.
 POSTUL DIN ZIUA NUNTII

• Pentru ca in ziua casatoriei Dumnezeu iarta toate greselile anterioare ale mirelui si
ale miresei, nunta este vazuta ca un Yom Kippur personal numai pentru cuplu. Acestia
postesc pana la ceremonie, adauga confesiunile de Yom Kippur la rugaciunile de
dupa-amiaza, recita Cartea Psalmilor, cerandu-si iertare pentru greselile tineretii pe
care le-au facut cu stiinta sau cu nestiinta inainte de a-si incepe noua viata impreuna.
 INTAMPINAREA MIRELUI SI A MIRESEI

• Receptiile de nunta se tin separat din moment ce Chatan-ul si Kallah nu se vad in

saptamana dinaintea nuntii. In acest moment, rudele si prietenii ii saluta pe mire si pe
mireasa si ii binecuvanteaza, oferindu-le individual urarile lor din inima. Inainte de
ceremonia nuptiala, se stipuleaza de catre mire si mireasa, si respectiv parintii
acestora, intr-un document scris, conditiile (Tena’im) standard. Acesta reprezinta
anagajamentul Chatanului de a-si tine promisiunea sa se casatoreasca cu Kallah.
• Odata cu semnarea si finalizarea acestei obligatii prin citirea textului cu glas tare, se
sparge o farfurie, aratand ca asa cum spargerea farfuriei este ireversibila, asa trebuie
sa fie si logodna.
 ASEZAREA VOALULUI MIRESEI

• Inainte de ceremonia de Chupah, mirele, escortat de tatal

sau si de (viitorul) socru, si insotit de rude si prieteni,
merge sa puna voalul miresei. Mirele coboara voalul peste
fata miresei. Acoperirea fetei simbolizeaza modestia,
demnitatea si castitatea care caracterizeaza virtutea
feminitatii evreiesti.
• Acoperirea cu voalul intipareste asupra miresei datoria de
a se ridica la idealurile evreiesti de modestie si le
aminteste celorlalti ca prin statutul ei de femeie maritata
va deveni absolut inabordabila pentru ceilalti barbati.
Femeia evreica, fiind puterea si stalpul casei, este de
asemenea reflectata in aceste semne de modestie si
demnitate care vor fi stalpii fundatiei noii lor case.
 CEREMONIA NUPTIALA DE SUB BALDACHIN

• Ceremonia nuptiala are loc adesea sub cerul liber, amintind de binecuvantarea lui Dumnezeu catre
Avraham ca samanta lui sa fie la fel de numeroasa ca stelele. Cand ajung la Chupah, mireasa il
inconjoara pe mire de sapte ori. Consacrarea unei femei unui barbat, ne sfatuieste Tora, se face prin
“daruirea unui lucru valoros – bani sau un inel – (femeii), prin prezentarea unui document sau prin
traiul comun in intimitate.” In zilele noastre, ne spun invatatii nostri, noi realizam toate cele trei acte
ca mijloc de a consacra o femeie.
• Din acest motiv, ceremonia de Chupah implica toate cele trei aspecte:
• 1. Daruirea unui inel Kallah-ei de catre Chatan (schimbul de valori);
• 2. Inmanarea Ketubei (contractul nuptial) miresei;
• 3. Dupa Chupah, mireasa si mirele poposesc intr-o camera separata (care simbolizeaza intimitatea)
unde isi incheie postul.
 MARTORII

• Fiecare procedura legala in viata evreieasca trebuie confirmata de cel putin doi
martori “kosher”. Acesti martori nu pot fi in nici un caz membri ai familiei lor
apropiate sau chiar rude indepartate ale participantilor.
• Este nevoie de doi martori (ceilalti sunt exclusi) pentru a atesta ca toate cele trei
aspecte ale casatoriei au avut loc in concordanta cu legile lui “Moise si Israel.” Doi
martori sunt chemati sa stea sub Chupah si sa fie martori la aceste proceduri.
 KIDDUSHIN SI NISUIN

• Ceremonia de casatorie evreieasca are doua parti de baza: “Kiddushin” si “Nisuin.” Ambele parti
sunt introduse prin binecuvantari pe vin, simbolul traditional al bucuriei si abundentei. Prima
binecuvantare pe vin semnifica faptul ca asa cum proclamam pe vin sfintenia Shabbatului si a
sarbatorilor, asa sanctificam si relatia personala de casatorie pe vin. Mirele si mireasa iau amandoi
cate o inghititura de vin. Cea de-a doua se recita chiar in timpul ceremoniei, multumind lui
Dumnezeu pentru ocazia de a respecta aceasta mitzvah, dupa care Chatan-ul si Kallah mai iau cate o
inghititura de vin, dupa cele sapte binecuvantari. Binecuvantarea se incheie cu: “Binecuvantat esti Tu
Doamne, Care sfintesti poporul lui Israel prin Chupah si Kiddushin.”
• Esenta ceremoniei care urmeaza este Kiddushin. In prezenta a doi martori, mirele pune un inel
simplu de aur (fara inscriptii sau ornamente) pe inelarul de la mana dreapta a miresei. In timp ce
mirele ii pune inelul pe deget el spune: “Harei At Mekudeshet Li B’taba’at Zo Kedat Moshe V’Yisrael
– Iata, cu acest inel imi esti consacrata dupa legile lui Moise si Israel.”
 KETUBAH – CONTRACTUL DE CASATORIE

• Pentru a separa binecuvantarile de logodna de cele de casatorie (Sheva Berachot), “Ketubah”

(contractul de casatorie) se citeste cu glas tare. Ketubah este un document de incredere, care
detaliaza obligatiile sotului fata de sotia lui. In acesta, Chatan-ul jura ca “voi munci pentru tine, te voi
onora si te voi intretine, in concordanta cu practicile sotilor evrei care muncesc pentru onoarea
sotiilor lor si care le intretin cu adevarat.” Semnarea Ketubei arata ca mireasa si mirele nu vad
casatoria numai ca o uniune fizica si emotionala, dar si ca un angajament legal si moral care
delimiteaza obligatiile umane si financiare ale sotului fata de sotia sa in acord cu legea si obiceiurile
evreiesti.
• Scopul ei principal este sa intareasca si sa afirme statutul demn al sotiei, cat si sa ii confere privilegii
speciale. Ketubah contine de asemenea stipulatii de natura financiara in cazul in care, Doamne
fereste, cei doi divorteaza. Dupa citirea acestui contract, Ketubah ii este inmanata Kallah-ei. Daca
acest document este cumva pierdut, cuplul nu mai poate trai impreuna pana nu se alcatuieste un nou
contract.
 SHEVA BERACHOT – CELE SAPTE
BINECUVANTARI
• Sectiunea finala a ceremoniei de casatorie este formata din cele sapte binecuvantari. Cateva persoane diferite sunt
chemate sa recite aceste binecuvantari in prezenta unui minim de zece barbati, datorita caracterului accentuat comunal al
binecuvantarilor. Ele il afirma pe Dumnezeu ca creator al umanitatii, al bucuriei, al mirelui si al miresei. De asemenea, il
lauda pe Dumnezeu pentru ca l-a creat pe om dupa imaginea Sa, si pentru ca i-a dat abilitatea sa reproduca acea imagine.
• Prima binecuvantare este recitata pe al doilea pahar de vin ca semn al bucuriei. Cea de-a doua ii multumeste lui D-zeu
pentru ca a creat lumea si in acelasi timp ii onoreaza pe cei adunati la nunta.
• A treia si a patra afirma creatia fizica si spirituala a omenirii de catre D-zeu. Aceste binecuvantari se recita la nunti,
deoarece numai atunci membrii cuplului isi incep viata ca fiinte complete. In a cincea, ne rugam pentru restaurarea
Ierusalimului si pentru reconstructia Templului cel Sfant, edificiul care exprima intr-o asemenea masura relatia speciala a
lui D-zeu cu poporul evreu incat amintirea distrugerii lui se ridica deasupra celor mai mari bucurii ale noastre. A sasea
exprima speranta ca mireasa si mirele sa creasca in iubirea lor unul pentru celalalt, fixandu-se asupra dragostei lor la fel
de exclusiv ca Adam si Eva cand nu mai era nimeni altcineva in lume. In a saptea binecuvantare, ne rugam pentru timpul
cand va veni Mesia sa ne rascumpere din exil pentru ca pacea si linistea sa domneasca peste lume.
 SPARGEREA PAHARULUI
• La finalul binecuvantarilor, dupa ce cuplul bea din al doilea pahar, mirele sparge
paharul cu piciorul drept ca o amintire suplimentara a disturgerii Templului din
Ierusalim. In mod traditional, acest obicei era inclus in ceremonie pentru a aminti
tuturor ca mai presus de orice bucurie personala, trebuie, totusi, sa ne amintim de
distrugerea Templului din Ierusalim.
 UNIUNEA (YICHUD)

• Dupa ceremonie mirele si mireasa ajung intr-o camera separata. Aceasta procedura
este urmarita de aceiasi doi martori exclusivi care au fost desemnati in momentul
cand s-a pus inelul pe degetul miresei sub Chupah. Cele cateva minute pe care
cuplul le petrece impreuna fac aluzie la noua lor relatie intima si accentueaza ca
intimitatea lor absoluta trebuie sa fie respectata. Se servesc gustari si Chatan-ul si
Kallah isi incheie postul.
 SEUDAT MITZVAH – PETRECEREA DE
NUNTA
• Majoritatea celebratiilor evreiesti (casatoria, circumcizia, bar mitzvah, etc.) sunt
urmate de un dineu pentru a onora respectiva ocazie. La aceasta masa toti musafirii
participa la Mitzvah de “L’Sameach Chatan v’Kallah,” pentru a celebra cu bucurie
impreuna cu mirele si mireasa. Desi petrecerea de nunta in sine este o mitzvah,
accentul se pune pe amuzamentul noilor casatoriti. Barbatii si femeile danseaza
separati de o “Mechitzah” (separator) din motive de “Tzniut” (modestie). Aceasta este
una din virtutile puternice care ii leaga pe sot si pe sotie, aceea de a-si intari propria
unicitate. La sfarsitul Seudat Mitzvah-ului (masa festiva), se recita “Birkat HaMazon”
(Binecuvantarea de dupa masa) si Sheva Berachot care au fost recitate sub Chupah
sunt repetate.
 DUPA NUNTA

• Obiceiul evreiesc dicteaza cuplului sa-si inceapa noua viata impreuna in comunitate.
In sapte seri consecutive dupa nunta se obisnuieste ca prietenii sau rudele sa faca
mese festive in onoarea lor. Aceste mese festive amintesc de “serbarea de sapte zile”
care a urmat dupa nunta lui Jacob cu Leah, in timp se acestia isi petreceau zilele
rugandu-se, invatand Tora sau respectand Mitzvoturile pentru a da “noii case din
Israel” un fundament solid in sfintenia lui D-zeu.
 DIVORTUL
• „Cand cineva divorteaza de prima sotie, pana si Altarul varsa lacrimi”
• In Iudaism, divortul este privit ca o ultima posibilitate tragica la care se apeleaza numai in cazul in care nu mai este nici o alta solutie. Totusi, cand o
relatie este plina de certuri si de amaraciune, este mai bine sa se desparta cuplul. Legea evreiasca a divortului a fost creata de dragul pacii si al
armoniei. Nimeni nu ar trebui sa traiasca in iadul care este o casnicie plina de ura, spune Eliyahu Kitov.
• O casnicie evreiasca este sfanta „potrivit Legii lui Moise si a lui Israel”, deci, pentru a se incheia o casnicie trebuie sa se faca recurs la aceiasi Lege.
Divorturile civile halachice nu au valabilitate pentru a termina o casnicie evreiasca.
• Procedura de divort evreiasca (Ghet) trebuie sa fie realizata de o Bet Din, o curte rabinica (formata din 3 rabini), un scrib (Sofer Stam), si doi martori
(barbati, mai mari de 13 ani).
• Potrivit Legii evreiesti, Bet Din inainte de a autoriza un divort trebuie sa incerce prin orice mijloace sa faca Pace (Sholem Bais/t), si doar cand acest lucru
se dovedeste ca fiind imposibil se incearca stabilirea unei intelegeri reciproc avantajoase. Dupa ce s-a ajuns la o intelegere, intregul ritual de divort mai
dureaza aproximariv 2 ore pentru ca este necesar ca un document (Ghet-ul propriuzis) sa fie scris de catre scrib intr-o maniera specifica, special pentru
acel cuplu.
• Legea evreiasca functioneaza bine cand atat sotul cat si sotia sunt de acord cu incetarea casatoriei si cu termenii divortului. Cand ei nu sunt de acord,
ceea ce se intampla de obicei, Legea evreiasca nu este deloc fuctionala. Curtea rabinica pune intrebari de rutina ambelor parti pentru a se asigura de
“libera lor vointa si de consimtamant” in cadrul actiunii de divort. Sotul ii “da” in mod formal ghet-ul sotiei, iar aceasta il “primeste” oare pe care din
versetele biblice se bazeaza acest lucru, daca se bazeaza pe ele?
• Scribul si martorii trebuie sa fie evrei religiosi, practicanti, si sa nu fie rude nici cu sotul, nici cu sotia. Daca cei doi soti nu se pot intanli, aceasta
procedura se poate realiza prin intermediul unui mesager. Sotul ii da acestuia ghet-ul, care ajunge prin intermediul sau in mainile sotiei.
• Dupa ce sotia tine documentul in mana cateva secunde, documentul este impachetat cu grija, apoi se face o taietura pentru a nu mai fi folosit din nou.
Scrisori oficiale, numite Patur, sunt date barbatului si femeii, prin care se atesta ca cei doi sunt liberi sa se casatoreasca din nou.
• Femeia nu are voie sa se marite in urmatoarele 3 luni pentru a se asigura ca nu este insarcinata.
• Agunah este o femeie a carui sot a disparut prin parasire sau printr-o moarte la care nu au fost martori. Moartea poate fi stabilita ca fapt potrivit legii
biblice si talmudice doar daca exista 2 martori oculari. Autoritatile de mai tarziu au relaxat aceasta lege in cazul unor Agunah, si au acceptat marturia
unui singul martor, chiar daca altfel ar fi considerat „incompetent.” Aceasta lege a dus la situatii tragice pentru multe evreice.
PROIECT REALIZAT DE:
Ghilasi Emanuela
Catana Robert Constantin
Nicolau Sanziana.