Dificultăți de învățare a

matematicii
 Definițiile statului federal asupra deficiențelor de învățare
se rezumă la o incapacitate în calcule și concepte
matematice, pe când definiția sugerată de Comitetului
Mixt National prinvind dizabilitățile de învățare se referă la
dificultăți seminificative in ”abilitățile matematice”.
 Fleishner (1994) a sugerat, ca in unele cazuri termenul
”dizabilitati de invățare matematică” a fost folosit
sinonimic cu termenul ”discalculie” pentru a indica
”specific” anumite deficite in calcule sau gandire
matematică. Termenul ”specific” se referă la faptul că
vorbirea, cititul și scrisul rămân intacte. În orice caz,
deficiențele matematice sunt asociate deobicei cu alte
dizabilitati de învățare.
 Tulburările matemetice implică dificultăți la nivelul
calculelor și deobicei cu rezolvarea de probleme.
 Dezvoltarea abilităților matematice rezultă din natura
reciprocă a relației dintre cunoștințele conceptuale și
procedurale.
 Geary a distins între
competențe care implică
cunoștințe conceptuale,
cum ar fi baza 10 în
aritmetică și cunoștințele
procedurale, cum ar fi
regulile și strategiile de
împrumut.
 Abilitățile matematice reprezintă
domenii diferite ale cunoașterii care
sunt construite pe alte sisteme
generale cognitive sau
neuropsihologice, cum ar fi sistemul
lingvistic, sistemul vizual-spațial și
executivul central care susține
atenția și inhibă informațiile
irelevante. Dificultățile din
matematică ar putea apărea din
oricare dintre aceste sisteme
cognitive sau din interacțiunile lor și
ar putea conduce la diferite modele
de deficite în diferite competențe
matematice sau în performanța
diferitelor sarcini matematice.
 Matematica implică calculul, el însuși produsul
cunoașterii, și utilizarea cunoștințelor procedurale.
Rezolvarea de probleme implică computamentul,
limbajul, raționamentul, abilitățile de citire și, probabil,
abilitățile vizual-spațiale.
Procesele cognitive de bază
 Având în vedere dificultatea de a defini un set de
deficite de competențe academice care identifică
persoanele cu dizabilități de învățare în matematică, nu
este surprinzător faptul că cercetarea nu a avansat la un
nivel care să permită identificarea unui set de procese
cognitive care stau la baza dizabilităților de învățare în
matematică.
Limbajul
 Unele dovezi privind importanța limbii în dezvoltarea
abilităților de matematică timpurie provin din studiile
realizate asupra copiilor mici și a prescolarilor în care
chiar și dezvoltarea calculului folosind numere mici
variază în funcție de cuantificatorii lingvistici care
diferă în funcție de limbă.
 Alte corelații cognitive
 În ceea ce privesc competențele
aritmetice de bază, există dovezi că
viteza de procesare, procesarea
fonologică și atenția au fost legate de
capacitatea aritmetică.
 Fuchs constată că prelucrarea
fonologică a fost un predictor unic al
aptitudinilor aritmetice într-un studiu
al elevilor de clasă întâi, în timp ce
Swanson și Beebe-Frankenberg au
descoperit că prelucrarea fonologică
nu a determinat capacitatea
aritmetică. Studiile recente
evidențiază rolul atenției ca un
indicator fundamental al
competențelor matematice.
 Subtipuri de dizabilități matematice
Studiile realizate de Rourke și alții au comparat
grupuri bazate pe modele de citire a cuvintelor,
ortografie și abilități matematice, reprezentând
dificultăți de învățare:
 (1) numai în matematică, dar nu în lectură,
 (2) atât în matematică, cât și în lectură,
 (3) în lectură, dar nu în matematică.
În studiile lui Rourke, acei copii cu performanțe
scăzute în matematică au demonstrat scoruri mai
mari în ceea ce privește măsurile auditiv-verbale,
cei cu lectură slabă și matematică au prezentat
probleme în ambele domenii, iar cei afectați
numai în lectură au avut probleme numai în
domeniul verbal.
 Geary a identificat trei clase de
probleme bazate pe diferite
procese cognitive.
 Primul, un subtip de memorie
semantică, implică dificultăți în
procesul de învățare, reprezentarea
și recuperarea faptelor
matematice.
 Al doilea subtip tip procedural
implică dificultăți cu conceptele
care stau la baza diferitelor
proceduri de matematică.
 Un al treilea subtip posibil
implică reprezentarea spațială și
manipularea informațiilor
numerice.
Dificultăţile de învăţare a matematicii se manifestă prin :

 limbajul matematic, cum ar fi înţelegerea și utilizarea în

limbajul expresiv a termenilor matematici, înţelegereaşi
denumirea operaţiilormatematice,a simbolurilor
matematice;

 disfuncţionalităţi perceptive în plan matematic, de

recunoaştere şi citire a simbolurilor numerice, a semnelor
aritmetice, a fracţiilor, parantezelor, formulelor etc. ;

 deficitul de atenţie matematică, în copierea, transcrierea

exactă a tuturor cifrelor, semnelor, parantezelor s.a. ;
Acalculia
 Acalculia, denumită şi sindromul Gertsman este o
tulburare amplă, profundă, severă, depăşind cu mult sfera
dificultăţilor de învăţare a matematicii incluzând şi
asociind numeroase alte deficienţe grave.
ACALCULÍE s.f. (Med.) Simptom de afazie care constă în
imposibilitatea de a utiliza cifrele și numerele și de a efectua
calcule aritmetice.
Berger (1926) a introdus distincția între
acalculia primară și cea secundară.
Acalculia primară sau ‘pură’ a rezultat din
pierderea conceptelor numerice și inabilitatea de
a ințelege sau de a executa operații aritmetice de
bază.
Acalculia secundară corespunde defectului de
calculare derivate din alte deficite cognitive (de
exemplu, memorie, limbaj, etc.).
De asemenea, tulbuăarile de calcul pot fi
asociate si cu dependente de alte deficiențe
cognitive, cum sunt afazia, alexia și agrafia.
Discalculia
 Discalculia este o situaţie de manifestare frecventă şi
repetată de erori în înţelegerea numerelor, în
numeraţie, în calculul numeric simplu.
Cercetatorii din acest
domeniu au identificat 6
tipuri de discalculie:
(Purcia, D.C. 2006)
 Discalculie verbala
 Discalculia practognostica
 Discalculia lexicala
 Discalculia grafica
 Disacalculia ideognostica
 Discalculia operationala
Răspândire
 Studiile anterioare realizate de Badian și Ghublikian și
de Norman și Zigmond au arătat că aproximativ 6%
dintre copiii de vârstă școlară au o formă de
dizabilitate de învățare în matematică.
Raportul dintre sexe
 Spelke a analizat literatura de specialitate privind
diferențele de gen în abilitățile matematice, nereușind
să găsească diferențe între bărbați și femei în
mecanismul cognitiv și neurobiologic la diferitele
niveluri de vârstă.
Leziuni cerebrale pediatrice

Studiile populațiilor cu
leziuni cerebrale pediatrice
au fost în special utile în
înțelegerea dizabilităților
matematice de învățare.
Multe tulburări cerebrale
care afectează copiii par să
producă subgrupuri în care
citirea nu este afectată, dar
matematica este grav
afectată.
Factori genetici
 Disfuncțiile matematice sunt
mai frecvente în anumite
familii. Gross-Tsur, Manor și
Shalev au descoperit că 10%
dintre copiii cu dizabilități
matematice au avut cel puțin
un alt membru al familiei
care a avut dificultăți legate
de matematică. Alți 45% au
avut un alt tip de dizabilități
de învățare. Cei cu un istoric
familial de dizabilități
matematice au mai multe
șanse de a avea dificultăți
persistente în matematică.
 Knopik și DeFries au constatat că factorii genetici au
reprezentat 83% din varianța partajată dintre lectura și
dizabilitățile matematice într-un grup de gemeni,
comparativ cu 58% din varianța partajată într-un grup
controlat.
Instruire în clasă
Ca și în instruirea în alte
domenii de conținut, predarea
diferențiată a competențelor
matematice ar trebui să aibă
următoarele caracteristici:
 (1) instruirea are loc în grupuri;
 (2) este îndrumată de profesor;
 (3) este concentrată din punct
de vedere academic; și
 (4) ia în considerare în mod
specific nevoile individuale ale
elevilor.
Prevenirea dificultăților de învățare a
matematicii
Educabilitatea matematică este o particularitate de care
dispune orice copil normal, în mod natural. O serie de
disponibilizări prearitmetice se impun în ultimul an de
grădiniţă, dar continuate şi în primele săptămâni de şcoală,
pe următoarele direcţii de acţiune:
 pregătirea prealabilă a copilului pentru realitatea aritmetică,
 formarea conceptului de număr,
 legarea aspectelor teoretice de cele practic-aplicative.
Concluzii
 O varietate de procese cognitive sunt afectate la copiii
cu dizabilități de învățare în matematică, incluzând
memoria de lucru, limba, lipsa de atenție și alte
atribute ale copilului.
 Modul în care aceste procese cognitive se referă la
diferite competențe matematice ar trebui să fie
subiectul cercetării.Studiile neurobiologice implică
diferite sisteme neuronale în asociere cu competențe
matematice diferite, în special la copii și adulți care
susțin o anumită formă de leziune a creierului
 Revizuirea intervențiilor pentru elevii cu dizabilități de
învățare în matematică arată că apar intervenții
eficiente pentru deficitele atât în ceea ce privește
aptitudinile fundamentale, cît și abilitățile de ordin
superior care implică rezolvarea problemelor.
Proiect realizat de:
•Dămătăr Brigitta
•Haidău Alexandru
•Mihăilă Alina
•Petruț Cristina