Bucur Georgiana-Andreea

Precup Sabina Costina

Grupa 641CC
 Introducere
◦ Perioada clasica
◦ Perioada medievala si renascentista
◦ Perioada moderna
 Modalitati de comunicare
◦ Discursul oficial si comunicarea neoficiala
◦ Comunicarea prin zvonuri sau prin intermediul
agitatorilor
◦ Mesagerii si retelele
◦ Comunicarea vizuala
 Concluzii- evolutia teatrului
 Bibliografie
 Una din nevoile fundamentale ale persoanei umane este
aceea de a comunica si de a se simti ascultata de cineva.

 O comunicare eficace:
 Este inteleasa
 Isi atinge scopul
 Este bazata pe cultura, morala si valorile comune.

 Urmand evolutia fireasca, existenta in tratarea comunicarii

inter-umane de-a lungul timpului, se pot constata
modalitati diferite de abordare in functie de etapa istorica
respectiva, mergand de la momente de maxim interes,
pana la altele de stagnare sau dimpotriva de innoire a
conceptelor.
 Perioada clasica (500 i.e.n. - 40 e.n.)

Interesul omului pentru cunoasterea naturii comunicarii se poate

descifra inca din Vechiul Testament, dar dovada unor preocupari
precise in acest sens este semnalata abia in secolul al V-lea i.e.n.,
odata cu aparitia lucrarii 'Arta retoricii' elaborata de Corax din
Siracuza conform afirmatiilor lui Aristotel.
Cel care a contribuit esential la dezvoltarea studiului
comunicarii, in aceasta perioada, a fost Platon (428-348 i.e.n.) care
a introdus retorica in viata academica greaca. J. H. Marrow afirma ca
retorica era specifica inaltei culturi grecesti si o ridica la rangul de
stiinta.
Pana in anul 100 i.e.n. se poate consemna si contributia
filosofilor romani la dezvoltarea teoriei sistemului; astfel, acum
apare prima oara distinctia intre teoria comunicarii (retorica) si
practica (oratoria).
Retorica presupune modul in care comunicam, care sunt părţile
unui discurs, şi cum să spunem ceva, chiar când nu avem nimic de
spus. Azi nu se mai învaţă retorica, care este inlocuita de pedagogie.
 Perioada medievala si renascentista
(400-1600 e.n.)

 Dupa interesul manifestat in antichitate fata de

teoria comunicarii, in lunga perioada care urmeaza
nu se inregistreaza preocupari deosebite in
domeniu, ideile ramanand cantonate in formulari
scolastice, confundandu-se in teologie.

 Este epoca unei adevarate renasteri artistice, in

arhitectura, mozaic si in pictura monumentala.
 Perioada moderna (1600-1900 e.n.)

 Incepand abia cu secolul al 17-lea se poate constata

reaparitia interesului pentru studierea teoriei comunicarii,
poate si ca urmare a unei noi atmosfere de deschidere spre
democratizare si libertate de expresie, caracteristica pentru
Europa acelei perioade.

 Perioada moderna, care a durat aproximativ 300 de ani a

fost fertila pentru teoria comunicarii umane, dupa anul 1600
comunicarea reaparand in centrul vietii social-politice, timp
in care a fost elaborata o bogata literatura a teoriei si
practicii in domeniul comunicarii.
Evolutia teatrului ca modalitate de comunicare

Pentru a evidentia evolutia comunicarii intre

perioade, am hotarat sa alegem evolutia
modalitatilor de exprimare ale omului prin
intermediul teatrului.
 Teatrul in perioada clasica
Teatrul a fost creat de greci în secolul V î.Hr.
S-a născut din serbările organizate în cinstea zeului Dionis, zeul
viței-de-vie, al vinului și al veseliei.
Un grup de bărbați îl reprezentau pe zeu și pe însoțitorii
săi, satirii, costumați cu blănuri și coarne de țap („tragos”),
cântând și dansând în jurul unui altar. Treptat, din grupul
respectiv, numit cor, s-a desprins o persoană, apoi mai multe -
actorii - care schimbau replici cu corul.

Dionis-
Zeul vinului si al petrecerii
 In timp s-au amenajat locuri speciale pentru
reprezentarile teatrale si s-au scris texte special
interpretate de actori si cor.

 Autorii greci au scris tragedii si comedii.

 Cei mai de seama autori de tragedii au fost : Eschil,

Sofocle si Euripide, iar cel mai important autor de
comedii a fost Aristofan.

 In Grecia Antica numai baietii si barbatii erau actori.

 Ei purtau masti pentru ca publicul sa stie ce rol joaca:
de barbat sau de femeie, de intelept sau de nebun.

 Treptat actorilor de comedie li s-a permis sa renunte

la masti pentru a fi mai convingatori prin
expresivitatea fetei, prin atitudini, adica sa nu mai fie
simpli interpreti deghizati.
 Teatrul in perioada medievala si renascentista

Migraţia popoarelor şi luptele cauzate de invaziile acestora au fost

principalul motiv de distrugere a teatrelor la începutul Evului Mediu.
Evoluţia teatrală în epoca medievală este influenţată şi de viaţa şi
activitatea bisericii creştine căci, aşa cum ştim din istorie, perioada
medievală stă sub semnul dominant al bisericii. Marii teologi creştini
considerau teatrele „lăcaşuri ale diavolului, şcoli ale desfrâului, locuri
ruşinoase”; spectatorii erau socotiţi „suflete decăzute şi pierdute” iar
actorii, dansatorii, „toţi cei cuprinşi de patima teatrului trebuiau
izgoniţi din comunitatea creştină”.

Dacă teatrele, ca locuri, au dispărut, la nivel popular, teatrul a continuat

să existe, însă, sub forma tradiţionalelor jocuri ritualice, al
spectacolelor populare legate de anotimpuri, de munci agricole, de
credinţe, etc.
 Prima formă de teatru în perioada medievală a fost DRAMA LITURGICĂ
În cadrul liturghiei catolice apar primele forme de text de teatru. Ele se
numesc TROPI. Erau scurte texte evanghelice transpuse în formă de
dialog, interpretate în biserică de slujitorii acesteia , pentru a da
ideilor religioase o formă cât mai accesibilă oamenilor de rând.

 După alte câteva secole (prin sec.12), aceste scenete părăsesc

interiorul bisericii, se joacă în pieţele din faţa catedralelor, şi asistăm
la un proces de laicizare a dramei liturgice, prin adaugarea de
momente inspirate din cotidian, scene de pantomimă cu diavoli, cu
glume şi satire gustate foarte mult de public.

In perioada medievala s-a pus tot mai mult accentul pe spectacol(pictura

scenei, masti, costume ), insa nu exista opere importante la nivel de
text.
 Teatrul in perioada moderna

Este interesant de observat că teatrul modern revine la funcţia

sa etimologică de „spectacol”, părăsind câmpul literaturii şi
redescoperind posibilităţile de a-l emoţiona pe spectator prin
mimică, muzică, scene simbolice, patetic exterior. Spectatorul
însuşi devine parte a reprezentaţiei, comunicând cu actorii
prin desfiinţarea graniţelor dintre scenă şi sală, într-o revenire
la funcţiile procesiunilor din perioada antică.
In teatrul modern nu se mai pastreaza specii dramatice
consacrate: drama, tragedia, comedia ci se imbina comicul cu
tragicul, apare melodrama, iar piesele au un caracter alegoric.
Personajele nu mai prezinta tipuri umane si nu sunt eroi
exceptionali, ci sunt oameni simplii obisnuiti cu viata lor
cotidiana.
Autori marcanti :
William Shakspeare- este cunoscut mai ales pentru
tragedii( “Hamlet”, “Romeo si Julieta” ), dar printre
lucrarile sale se afla si comedii( “Negutatorul din
Venetia”), poeme( “Venus si Adonis”).
Moliere- a fost un scriitor francez de teatru, unul dintre
maestrii satirei comice. A facut din teatru o scoala a
moravurilor si o tribuna de dezbatere a problemelor
actualitatii, ridiculizand in operele sale pedantismul
nobilimii si intransigenta excesiva(“Pretioasele ridicole”,
“Don Juan”)
I.L.Caragiale- este considerat cel mai mare dramaturg
roman.Lucrarile sale satirizeaza o larga varietate de
aspecte negative ale societatii romane de la sfarsitul
secolului al XIX-lea. Speciile abordate au fost; comedia
(“O scrisoare pierduta”), drama(“Napasta”), schita si
nuvela.
 Teatrul a reusit in trecut sa transmita diverse
informatii oamenilor- de la mesaje biblice la pura
comedie si de la spectacol cu masti la melodrama.

 Prin teatru se reuseste schimbarea gandirii colective

atat religios cat si comportamental, oamenii luand ca
exemplu personajele din piesele de teatru.

 Dupa cum am observat,de-a lungul istoriei, teatrul s-

a schimbat radical la fel ca toate celelalte arte.

 Din punctul nostru de vedere perioada cea mai

propice pentru dezvoltarea teatrului atat ca spectacol,
cat si ca text este perioada moderna.