Clima reprezintă caracteristica stărilor de vreme pe o perioadă

îndelungată de timp, de cel puţin 30 de ani, care caracterizează un

anumit loc, regiune, ţară, sub impactul factorilor radiativi, geografici
(inclusiv antropici) şi dinamici.
Europa se află în mijlocul zonei temperate de nord, întinzându-se pe
mai bine de 4 000 km între Capul Nordului, unde temperatura medie
anuală este de −5 °C şi insula Creta unde temperatura medie anuală este
de 18 °C.

•Centrul - climă continentală contrastată cu influențele atlantice și

mediteranene ;
•Răsăritul - marile presiuni de iarnă formează bariere de aer rece în calea
fluxului de aer oceanic, provocând ninsori mari acolo unde cele două
mase de aer se întâlnesc sau geruri uscate mai la răsărit.
•Sudul - mediteraneană se caracterizează prin ierni călduțe și ploioase și
prin veri calde, uscate și însorite
 Astfel, România are o climă temperat continentală de tranziţie,
specifică Europei centrale, diferențele locale climatice se datorează mai
mult altitudinii și latitudinii, respectiv mult mai puțin
influențelor oceanice din vest, ale celor mediteraneene din sud-vest și
celor continentale din est. Desfăşurarea spaţială a lanţului carpatic
apare ca un efect polarizator care oferă regiunii limitrofe, o
individualitate de neconfundat.

Clima este rezultanta mai multor factori genetici care acţionează în

strânsă interdependenţă. Aceştia sunt:
•Factori radiativi;
•Factori fizico-geografici;
•Factori dinamici.
 Factori radiativi

Radiaţia solară – transformată diferenţiat în atmosferă şi la suprafaţa terestră –

constituie sursa energetică primară a proceselor meteorologice. Dintre toate tipurile
de radiaţie solară, cea mai mare importanţă o reprezintă radiaţia solară totală sau
globală, care rezultă din însumarea valorilor radiaţiei solare directe şi difuze.

Harta radiaţiei solare

 Radiaţia solară directă este radiaţia provenită direct de la discul solar.
Valorile sale depind, în principal, de doi factori: geometria Pământ-Soare şi
caracteristicile optice ale atmosferei.
În cazul latitudinii ţării noastre , înălţimea Soarelui reprezintă un mers diurn
ascendent până la momentul trecerii Soarelui la meridianul locului (amiaza
adevărată), când atinge valoarea maximă, după care scade în a doua parte a zilei.
Starea optică a atmosferei la un anumit moment (opacitatea) poate amplifica
sau diminua procesele de extincţie şi decide variaţie a intensităţii solare directe.
Astfel, cele mai mari valori medii anuale se ating vara, când la majoritatea
staţiilor meteo se înregistrează valori de peste 700 W/m² la amiază: 796 W/m² la
Constanţa, 768 W/m² la Bucureşti, 775 W/m² la Iaşi, iar la Timişoara W/m² .
Cele mai scăzute valori medii anuale se produc în lunile de iarnă cu un minim
în decembrie, luna solistiţiului de iarnă, când se înregistrează valori între 400 şi
600 W/m² .
Însă pentru regiunile înalte cele mai înalte valori sunt caracteristice lunilor
ianuarie şi februarie când la orele amiezii se depăşeşte 800 W/m² , fenomen
explicabil, deoarece în această perioadă înălţimile montane sunt mult mai
însorite şi aerul este foarte curat, cu umiditate scăzută, ceea ce oferă o opacitate
ridicată.
 Radiaţia difuză, este rezultatul radiaţiei solare directe incidente, care în drumul
ei prin atmosferă, suferă pe lângă absorbţie şi difuzia prin reflexie şi refracţia în
aerosolul atmosferic. Acest fenomen este dependent, în mare parte, de
dimensiunile constituenţilor atmosferici şi de concentraţia lor.
Pentru latitudinile ţării noastre, radiaţia solară difuză are o variaţie diurnă
specifică, cu un mers ascendent în prima parte a zilei, până la amiaza adevărată,
când se atinge, maximul. În cea de-a doua parte a zilei, mersul radiaţiei difuze este
descendent până la momentul apusului. Acest mers este acelaşi, indiferent de
momentul din an, diferă doar intensitatea sau amplitutinea fenomenului.
În cursul anului, radiaţia solară difuză medie atinge un minim anual în luna
decembrie şi un maxim anual în mai-iunie.
Minimele de iarnă sunt cuprinse între 105W/m² până la 137W/m² .
Maximile de vară sunt cuprinse , la amiază, între 258W/m² (Constanţa), 286W/m²
(Iaşi), 363W/m² la Poiana Braşov.
 Factori Geografici

Suprafaţa activă subiacentă, prin intermediul căreia se face transformarea

radiaţiei solare, predominant în domeniul spectrului vizibil, în energie calorică şi
transferul ei starturilor inferioare ale atmosferei, se caracterizează printr-o varietate
deosebită, la aceasta contribuind şi diversitatea formelor de relief, a solurilor şi
asociaţiilor vegetale, hidrografia şi, cu o pondere mai scăzută, implicaţiile activităţii
antropice.
Principalele caracteristici ale reliefului cu rol determinant în formarea climei
sunt:
•Altitudinea locului;
•Formele de relief şi extinderea lor în suprafaaţă;
•Orientarea şi înclinarea pantelor;
•Dispunerea lanţurilor montane.
 Altitudinea locului are rolul cel mai important în conturarea particularităţilor
climatice. Pe teritoriul României, gradientul vertical mediu este de 0,57°C/100 m,
foarte apropiat ca valoare de gradientul umed vertical din atmosfera liberă.
Forma de relief şi extinderea ei în suprafaţă are două forme fundamentale de
relief, concave si convexe, care generează efecte climatice cu totul deosebite.
Formele concave reprezentate de văi, depresiuni, crovuri oferă adăpost faţă de
circulţia maselor de aer şi diminuează radiaţia solară, creându-se fenomenul de
inversiune termică, prin acumularea aerului rece pe fundul lor.
Orientarea şi înclinarea pantelor constituie particularităţi ale teritoriului care
contribuie la diversificarea cantităţii de căldură în raport cu unghiul de incidenţă al
rezelor solare. Rezultă că pantele orientate spre sud primesc cantităţi sporite de
energie în tot cursul anului, dar mai ales în timpul verii.

M-ţii Ceahlău
 Dispunerea lanţurilor montane prezintă o importanţă majoră în conturarea
climei unor zone largi. Poziţia centrală a Carpaţilor determină diferenţieri climatice
sensibile între sudul şi estul ţării, respectiv vestul şi centrul ţării. Astfel, datorită
prezenţei maselor de aer de origine oceanică în vestul României, în Câmpia de Vest
amplitudinile termice sunt mai reduse (21-24°C), precipitaţii mai abundente (peste
550 mm anual), iar numărul anual de zile cu precipitaţii mai ridicat (peste 120). La
sud şi est de Carpaţi, amplitudinile termice anuale depăşesc 25°C, cantitatea anuală
de precipitaţii scade spre estul Câmpiei Române sub 500 mm, iar numărul anual de
zile cu precipitaţii este în general mai mic de 115.

Lanţul carpatic
 Influenţe antropice aduse mediului geografic
Pe măsură ce societatea umană a dispus de mijloace de intervenţie tot mai
puternice, iar creşterea populaţiei a impus o exploatare tot mai complexă şi mai
intensă a mediului pentru obţinerea cât mai multor produse, modificările aduse
acestuia au fost tot mai profunde. În cele mai multe cazuri, efectele benefice ale unei
intervenţii asupra mediului au fost depăşite de cele nedorite. Principalele modificări
asupra mediului sunt:
•Defrişarea pădurilor, una din cele mai timpurii intervenţii ale omului asupra
mediului, specifice zonelor de câmpiei şi de dealuri;
•Asanarea terenurilor mlăştinoase si desecarea bălţilor, în scopul măririi suprafeţei
arabile, intervenţie întâlnită în Câmpia de Vest;
•Irigarea terenurilor agricole, impusă de variabilitatea mare a condiţiilor
meteorologice, din perioada de vegetaţie, în scopul obţinerii unor recolte constante;
•Crearea lacurilor de acumulare, legată mai ales de producerea de energie electrică, dar
şi pentru alte scopuri (irigaţii, pescuit, agrement etc.).
 Factori dinamici
Factorii dinamici care se manifestă prin circulaţia atmosferică deasupra Europei
au, împreună cu fatorii radiativi si cu cei geografici, un rol determinant în
conturarea caracteristicilor climatice ale teritoriului României.
Prin tipurile de circulaţie atmosferică care acţionează asupra ţării noastre se
numără circulaţia vestică, care prezintă frecvenţa cea mai mare, încadrându-se în
circulaţia generală de la vest la est. Datorită factorilor dinamici, din acesta se
formează şi circulaţia polară, cea tropicală şi mai puţin de blocaj.
Circulaţia vestică, numită şi zonală, se manifestă în tot timpul anului şi are un
caracter persistent, poate dura pe perioade mari de timp. În România, în anotimpul
rece, iernile sunt blânde, iar precipitaţiile sun predominant sub formă de ploaie.

Circulaţia vestică
 Circulaţia polară, mai puţin frecventă decât cea zonală, iar pe teritoriul
României aceasta se manifestă în estul ţării unde răcirea este mai accentuată şi
unde local, pot cădea precipitaţii care pot avea caracter de aversă, iar vântul se
intensifică. De asemeanea, în sudul ţării aceasta poate produce ninsori puternic
viscolite.
Circulaţia tropicală, poate aduce mase de aer tropical-maritim dinspre
Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, situaţii în care în ţara noastră nebulozitatea
creşte, iar vremea se încălzeşte. În sezonul cald, vremea este predominant
frumoasă şi călduroasă, cu averse de ploaie numai la munte. În anotimpul rece,
vremea este închisă şi caldă cu ploaie în vestul ţării.

Circulaţia tropicală
 Administraţia Naţională de Meteorologie, Clima
României (2008);
 Octavia Bogdan, Sanda Costea, Climatologie
generală (2013);
 Gheorghe C. Bâzâc, Influenţa reliefului asupra
principalelor caracteristici ale climei României (1983);
 meteoromania.ro;
 drumetiimontane.ro.
Mulţumesc!