ADOLF HITLER

Biografie

Adolf Hitler s-a născut în data de 20

aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria și a
decedat în data de 30 aprilie 1945, Berlin.
 În Primul Război Mondial
 După izbucnirea Primului Război Mondial, Hitler s-a
înrolat ca voluntar în armata germană.
 Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franța și
Belgia,în regimentul bavarez Reserve, în calitate de
furier al regimentului. A fost prezent la un număr de
bătălii majore, între care prima bătălie de la Ypres,
Bătălia de pe Somme, Bătălia de la Arras și Bătălia de la
Passchendaele.Hitler a fost de două ori decorat pentru
vitejie. A primit Crucea de Fier de clasa a doua în 1914
și Crucea de Fier de clasa întâi pe 4 august 1918 - o
decorație acordată foarte rar pentru un militar cu gradul
de caporal (Gefreiter).Pe 18 mai 1918, el a primit
Insigna „Pentru rănile suferite”
(Verwundetenabzeichen).Întrucât comandanții
regimentului au considerat că nu avea abilități de
conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul de
Unteroffizier („subofițer”).
 Hitler a descris războiul drept „cea mai mare experință
a sa” și a fost lăudat de ofițerii săi pentru vitejie.
 Amarul înfrângerii în război a început să-i modeleze
ideologia lui.Ca și alți naționaliști germani, el credea în
Dolchstoßlegende (mitul cuțitului înfipt în spate), care
susținea că armata germană "neînvinsă în câmpul de
luptă", a fost „înjunghiată în spate” de marxiști și civili,
mai târziu numiți „criminalii din noiembrie”.
 Tratatul de la Versailles stipula că Germania urma să
renunțe la mai multe din teritoriile sale și să
demilitarizeze Renania. Tratatul a impus sancțiuni
economice și a perceput reparații grele de război
pentru țară. Mulți germani au perceput tratatul ca o
umilire, în special articolul 231, care declara Germania
responsabilă pentru război.Tratatul de la Versailles și
condițiile economice, sociale și politice din Germania de
după război au fost ulterior exploatate de Hitler cu
scop politic.
 După război, Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma
să devină național-socialismul. O gândire bazată pe un
antisemitism virulent și o concepție rasistă despre
societate și a valorilor ei (Volksgemeinschaft,
„comunitatea etnică”). În 1919, era agent al
departamentului politic al armatei bavareze, din
însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune
politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc
German (Deutsche Arbeiterpartei,, abreviat DAP).
Partidul era, în ciuda numelui, de extremă dreaptă,
ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler s-a
înregimentat politic, devenind după câteva zile membru
al comitetului executiv. Energia și talentul oratoric l-au
impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului,
Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie
1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou:
Partidului Muncitoresc German Național-Socialist
(Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei,
abreviat NSDAP), uzual numit partid nazist. Astfel s-a
deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.
 Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii
teoreticieni rasiști care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră
conceptele rasa ariană, puritate rasială. Conform acelor idei,
omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor,
iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul
german era considerat superior, parte din „rasa ariană” și îi
revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona
rasele inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler
considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea
trupul Germaniei.
 Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât și de condițiile
foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de la
Versailles, Germania a intrat într-o criză economică gravă. Firava
democrație (Republica de la Weimar) nu îi putea face față,
populația devenind din ce în ce mai pauperizată și nemulțumită.
După o scurtă redresare, situația s-a agravat din nou prin
declanșarea în 1929 a crizei economice mondiale. Numărul
șomerilor a ajuns la circa șase milioane. Pentru evoluția ulterioară,
puterile învingătoare în Primul Război Mondial nu au fost capabile
să înțeleagă că o țară umilită nu putea fi pol de stabilitate.
Condițiile impuse Germaniei, ca reparații de război, nu aveau cum
să fie acceptate de o populație flămândă, sătulă de război, dar
foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situație,
mișcarea nazistă, condusă de Hitler, a reușit să obțină un capital
politic important prin voturile care i-au fost acordate, până în
1932.
 Prăbușirea celui de-al Treilea Reich
 Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn
al începutului sfârșitului lui Hitler. Cu toate victoriile
remarcabile de început dintre anii 1939-1941, Hitler și
conducerea militară a Germaniei au făcut marea greșeală de
a-și subestima inamicii, Marea Britanie și Uniunea Sovietică,
precum și greșeala de a începe un război pe două fronturi cu
aceste două puteri. Orbit de succesele înregistrate de
„războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul
Operațiunii Barbarossa, care prevedea invadarea Uniunii
Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de venirea iernii.
Invazia a început la 22 iunie 1941. Hitler primește o nouă
lovitură în luna decembrie a aceluiași an prin intrarea în
război a Statelor Unite ale Americii. Înverșunarea sovieticilor,
noroiul, apoi nămeții și frigul iernii au oprit înaintarea
Germaniei. Hitler a rămas convins că victoria finală era
posibilă, ceea ce dovedește că-și pierduse clarviziunea
militară ce îl caracterizase la începutul războiului. În 1943,
armata germană se afla în defensivă, pierzând inițiativa și,
treptat, toate visurile lui Hitler s-au sfârșit, lăsând în urmă o
Europă distrusă și cincizeci de milioane de victime.
 Moartea lui Hitler - varianta general
acceptată
 La 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte
grele în Berlin, pe când trupele sovietice se
aflau la mică distanță de cancelaria Reich-
ului, Hitler s-a sinucis.Trupul lui și cel al Evei
Braun (cu care se cununase în ziua
precedentă și care s-a sinucis simultan) au
fost depuse în craterul unei bombe,stropite
cu benzină de către Otto Günsche și alte
ajutoare din Führerbunker și li s-a dat foc
când Armata Roșie se apropia și continuau
bombardamentele.Înainte de a se sinucide,
Hitler își otrăvise câinele pentru a testa
otrava.
 Vă mulțumesc
pentru atenție!