Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
ACTIVITĂŢII CARDIACE
Zgomotele inimii – 20-200 bpm
Auscultaţia revoluţia cardiacă clinică
Zgomotul I – se ascultă pe întreaga arie
precordială (torace):
sistola ventriculară – sistolic
1. închiderea valvulelor atrio-
ventriculare
2. turbulenţa sanguină
3. contracţia musculară cardiacă
caracteristici:
puternic
prelung
de tonalitate joasă
focare de auscultaţie maximă:
închiderea valvulelor mitrale
spaţiu V intercostal pe linia medio-
claviculară
închiderea valvulelor tricupside
baza apendicelui xifoid
mica tăcere – 0,23 secunde
Zgomotul II – se ascultă pe întreaga
arie precordială
diastolic
1. închiderea valvulelor arteriale:
aortă şi artera pulmonară
2. vibrarea pereţilor arteriali
3. turbulenţa sanguină
caracteristici:
scurt
clar
lovit
focare de auscultare spaţiu I
intercostal
marea tăcere – 0,55 secunde
Zgomotul III:
sfârşitul perioadei de umplere rapidă (ventriculul stâng)
vibraţii ale masei ventriculare
copil sportivi de performanţă
Zgomotul IV
Contracţia aortică
Acestea sunt zgomote fonocardiografice
Auscultaţia lor stetacustică este semn patologic – galop
Fonocardiografia fonocardiograma
fonocardiografie:
microfon
intracardiac
extracardiac – focare
amplificare
redare
osciloscop – oscilograf
Zgomotul II:
durată 0,025-0,05 secunde
frecvenţă 200 c/s (ciclu/secundă)
componente:
pulmonară:
amplitudine mare
durată lungă
aortică:
amplitudine mare
durată scurtă
Zgomotul III:
durată 0,03-0,04 secunde
vibrarea pereţilor ventriculari:
masă miocardică
tonus crescut
Zgomotul IV: – activitatea atriilor
sistola atrială
durată 0,02-0,03 secunde
amplitudine mică
frecvenţă joasă
unde P electrocardiogramă
Modificări ale fonocardiogramei:
dedublări
sufluri
ELECTROCARDIOGRAFIE
Generalitati
Propagarea
depolarizarii si
repolarizarii
implica
participarea
jonctiunilor
comunicante.
Teoria dipolului
Sensul de depolarizare
Dipol de depolarizare - +
Curent
Sensul de repolarizare
Dipol de repolarizare + -
Curent
Dipolul cardiac
Depolarizarea si repolarizarea se
propaga sub forma unor unde prin
muschiul cardiac.
Generatorul cardiac poate fi privit
ca un dipol - doua sarcini electrice
egale si de semn contrar (+ si -),
separate de o distanta mica.
Daca dipolul este plasat într-un
volum omogen se genereaza doua
câmpuri electrice sferice (unul
pozitiv si altul negativ).
Dipolul cardiac
Care exploreaza
inima in plan
orizontal:
derivatii
precordiale
Inregistrarea ECG
Derivatiile bipolare ale
membrelor (standard) (I,
II si III) au fost introduse
în practica de catre
Einthoven. Ele formeaza
un triunghi echilateral,
cu inima localizata în
centru.
Derivatiile unipolare ale
membrelor (aVR, aVL,
aVF) au fost introduse
de Wilson.
Derivatiile precordiale
(V1-V6) sunt derivatii
unipolare, la care
electrodul explorator
(pozitiv) este plasat pe
torace, în apropierea
cordului.
Planul explorat prin
plasarea electrozilor
Prin pozitiile electrozilor fiecare derivatie ECG
“vede” semnalul ECG din unghiuri diferite:
Derivatiile membrelor culeg activitatea electrica în
planul frontal
Derivatiile precordiale culeg activitatea electrica în
planul transversal/orizontal
Circuitul este închis prin dispozitive specializate -
electrocardiografe, care înregistreaza semnalele,
de obicei pe hârtie.
Directia si marimea
vectorului rezultant
Un curent electric orientat spre
electrodul pozitiv în culegerea
bipolara induce o deflexiune
pozitiva pe traseul ECG.
Daca numarul de celule
miocardice depolarizate în
aceasta directie creste
intensitatea curentului va
creste.
Cu cât intensitatea curentului
este mai mare si deflexiunea
ECG va fi mai mare.
Directia si marimea vectorului
rezultant
Un curent electric care se
îndeparteaza de electrodul pozitiv în
culegerea bipolara induce o
deflexiune negativa pe traseul ECG.
Daca numarul de celule miocardice
depolarizate (dipoli) în aceasta
directie creste, atunci intensitate
curentului va creste.
Cu cat intensitatea curentului este
mai mare, cu atât deflexiunea va fi
mai negativa.
Relatia
derivatie – vector
rezultant
Daca unda de depolarizare
are acelasi sens cu axul
derivatiei ECG si:
a)este paralela cu acesta
deflexiune pozitiva maxima
pe traseul ECG;
In mod conventional:
- Axa electrica se noteaza ÂQRS; vectorul este orientat
la stanga , in jos si putin posterior;
Determinarea FC;
Evaluarea functiei de conducere cardiaca;
Determinarea axei electrice a inimii;
Determinarea:
Aritmiilor cardiace;
tulburarilor de conducere;
leziunilor peretelui cardiac;
NU aduce informaţii aspra functiei de pompa a
inimii.
Exemplu de inregistrare ECG
Vectocardiograma
Vectocardiografia = inregistrarea spatiala sau
tridimensionala a campului electric generat de fortele
electrice succesive.
Consideram ca toti vectorii momentani isi au originea
intr-un punct unic si fix al inimii si se alege un numar
arbitrar de momente, depolarizarea ventriculara poate fi
reprezentata printr-o serie secventiala de vectori
momentani care-si au originea in acest punct.
Linia care uneste varful acestor vectori delimiteaza o
bucla care se numeste bucla vectocardiografica QRS –
reprezinta desfasurarea unui numar infinit de dipoli –
vectori momentani generati in cursul depolarizarii
ventriculare.
Similar: buclele vectocardiografice T si P.
Vectocardiograma
Aspecte patologice
Extrasistolele atriale