Curs Genetica Medicala

Patologia multifactoriala, epigenetica si mitocondriala

 Clasificarea bolilor genetice
• Identificarea importantei factorilor genetici in etiologia bolilor umane
a dus la clasificarea acestora in :
I. Boli provocate exclusiv de factori de mediu, negenetice
II.Boli multifactoriale
III.Boli genetice (monogenice si cromozomiale, mitocondriale) si
epigenetice
Frecventa bolilor genetice
Tip de afectiune Incidenta la nastere/1000 Prevalenta la 25 ani/1000 Prevalenta in populatia
generala /1000

Boli cromozomiale 7 1,8 3,8

Boli monogenice 10 3,6 20

Boli multifactoriale ~50 ~50 ~600

Multifactorial
2 componente
- genetica ( de regula poligenica) confera predispozitie/susceptibilitate
catre o anumita afectiune
- de mediu (interventia factorilor de mediu poate determina
transformarea predispozitiei in boala

Interactiunea dintre genele implicate in stabilirea unui caracter

multifactorial se numeste EPISTAZIE
Genes vs. Environment
100
Percent Genetic Control

50

Eye Color Heart Disease Car Accident

Genes vs. Environment
Percent Environmental Control
100

50

Eye Color Heart Disease Car Accident

Trasaturi / caractere multifactoriale/poligenice
• Inaltime
• Greutate
• Culoarea pielii

Fenotipul poligenic este determinat de expresia mai multor gene

(situate in loci diferiti) fiecare gena exercitand un efect aditiv (efectele
genelor sunt cumulative), nu exista rapoarte de dominanta /
recesivitate.
Exemple de afectiuni multifactoriale :
malformatii congenitale
-Defecte de tub neural
-Despicatura labiopalatina
-Stenoza pilorica
- Displazie congenitala de sold
boli comune ale adultului
-Astm
-Schizofrenie
-Diabet zaharat
-Hipertensiunea arteriala
-Boli cardiace comune
-Obezitatea
Heritabilitate
• Heritabilitatea unui caracter reprezinta proportia influentei factorilor
genetici din determinantii caracterului respectiv
Exemple Heritabilitate
schizofrenie 85%
astm 80%
stenoza pilorica 75%
BIC 65%
HTAE 60%
spina bifida 60%
DZ 40%
Obezitatea
• Afecteaza 5-15% din populatie, caracterizata prin cresterea masei de
tesut adipos si un IMC (G/inaltime2)>30%.
• In aparitia obezitatii un rol major il are sistemul hipotalamus - leptina
- melanocortina
• In formele comune de obezitate au fost identificate (prin studii
genomice de tip GWAS - genome wide association study) peste 400
variante alelice a 127 gene implicate in producerea obezitatii.
• Dintre acestea 22 par a avea un rol important in etiologia afectiunii.
Obezitatea
Cele mai cunoscute gene implicate sunt gene care codifica pentru
• leptina,
• transportor de leptina,
• receptori de leptina,
• neuropeptidul Y,
• receptorul pentru melanocortina 4,
• ghrelina,
• gena FTO (fat mass and obesity, situata pe cromozomul 16q12.2, care
controleaza expresia altor gene hipotalamice implicate in aportul alimentar).
Cancer
• Etiologia bolii canceroase este multifactoriala, implicand factori de
mediu/stil de viata (fumat, dieta, cancerigeni chimici, infectii virale
etc) care produc mutatii somatice precum si factori genetici care
determina predispozitia catre anumite forme de cancer.
• Peste 80% dintre formele de cancer se produc sporadic insa exista si o
agregare familiala pentru anumite tipuri de cancer (de san, colon etc)
in aceste familii riscul de recurenta fiind de 2-3 ori mai mare decat in
populatia generala.
• Variante de gene implicate BRCA1, BRCA2, APC, AXIN2,TP53, STK11,
PTEN, MLH, MSH2 etc
Boala Alzheimer
• Cea mai frecventa forma de dementa la persoanele peste 70 de ani.
Daca apare sub 60 de ani, reprezinta o forma precoce in care
componenta genetica este forte importanta.
• 10% dintre forme au transmitere AD, 90% fiind multifactoriale. In
familie creste riscul de recurenta daca exista 1 ruda de gradul 1
afectata.
•
Boala Alzheimer
Gene implicate :
• 2 care codifica pentru presenilina (PS1 si PS2)
• Mutatiile in PS1 si PS2 determina o clivare anormala a proteinei
precursor beta amiloid, astfel incat amiloidul se depune la nivelul
sistemului nervos
• APOE (codifica pentru apolipoproteina E, implicata in clearance-ul
amiloidului din creier)
• APP, APOJ, MAPT (codifica pentru proteina Tau)
Diabet Zaharat
• Reprezinta un grup heterogen de afectiuni caracterizate prin
hiperglicemie cronica, afectand 6-7% din populatie.
• DZ are o etiologie complexa, multifactoriala implicand atat factori
genetici cat si actiunea factorilor de mediu/ stil de viata.
• Mediu – orice determina HTA, cresterea trigliceridelor, diabet
gestational, consum de alcool/ grasimi, sedentarism, obezitate,
varsta.
2 tipuri de DZ
• DZ tip 1 (insulino -dependent) - deficit complet de insulina, agregare
familiala crescuta, avand astfel o componenta genetica certa - fiind
identificati peste 20 de loci responsabil pentru predispozitie, dintre
care 2 loci majori de susceptibilitate IDDM1 si IDDM2
• DZ tip 2 (insulino-independent) afecteaza 11% din populatia tarilor
dezvoltate este determinat de secretia inadecvata de insulina si de
rezistenta la actiunea insulinei. Componenta genetica in DZ tip 2 este
mai importanta decat in DZ tip 1.
• Exista forme rare, monogenice de DZ tip2 si forme multifactoriale.
Gene implicate GCK(glucokinaza), HNF4A ( factor de transcriptie
hepatica ce stimuleaza celulele beta pancreatice), PPAR- gamma, INS
(gena pentru insulina)
Malformatii congenitale
• afectiuni multifactoriale, avand in vedere agregarea familiala
- Defecte de tub neural
- Despicatura labiopalatina
- Stenoza pilorica
- Displazie congenitala de sold
Defecte de tub neural
• sunt anomalii congenitale frecvente (1,5/1000 de nou nascuti).
• produse prin neinchiderea tubului neural in S3-S4 de gestatie.
• Cele mai frecvente forme sunt spina bifida (defect de fuziune al
arcurilor vertebrale) si anencefalia (defect de inchidere al polului
anterior al tubului neural).
• Majoritatea cazurilor sunt multifactoriale, un rol major avand deficitul
matern de acid folic.
• Exista si alti teratogeni - anticonvulsivante, antimetaboliti, toxine
diverse, obezitatea, diabetul matern in timpul sarcinii.
Defecte de tub neural
 Despicaturile labiale si palatine

- Malformatii congenitale multifactoriale, cu o incidenta

de 1/700 nou nascuti.
- Sunt produse in S4-S5 de gestatie prin defect de
fuziune a mugurelui fronto-nazal cu mugurii maxilari.
- Apar in numeroase sindroame monogenice,
cromozomiale dar sunt determinate si de factori de mediu
ca anticonvulsivante, vitamina A, alcool, fumat, nitrati
etc).
- Componenta genetica - mutatii in diferite gene ca
TGFα, MSX1, BMP4, IRF6
Patologia epigenetica
epigenetica reprezinta studiul unor modificari potential ereditare
in expresia genei FARA modificari in genotip (la nivelul ADN)
• Modificarile eigenetice sunt responsabile pentru multe dintre
afectiunile umane (SPW, S.Angelman, cancere etc)
• Modificarile epigenetice pot fi influentate de varsta, mediu/stil de
viata, boli etc
• Expunerea mamei la factori (dieta, toxine, hormoni etc.) implica
expunerea concomitenta a trei generatii; modificarile epigenetice la
nivelul gametilor mamei se vor transmite la fiica (prima generatie),
iar fiica- prin celulele sale germinale primordiale, la a doua generatie.
Memoria epigenetica se poate transmite pana la a patra generatie
 Sindromul Angelman

Este un sindrom genetic complex, care afecteaza primar sistemul nervos.

Are o incidenta de 1:20000 de nou- nascuti.
A fost descris de pediatrul englez Henry Angelman, in 1965, observand
cativa copii cu trasaturi asemanatoare.
Initial a denumit afectiunea “happy puppet syndrome” inspirat fiind de o
pictura a unui pictor italian Francesco Caroto “Boy with a puppet”
Sindromul Angelman - manifestari clinice
• intarziere in dezvoltare
• dizabilitate intelectuala
• intarziere severa de limbaj
• ataxie
• crize convulsive
• microcefalie
• dismorfism facial caracteristic
• personalitate vesela,zambet frecvent (fara
motiv), miscari repetitive, hiperactivitate,
lipsa de atentie, fascinatie fata de apa.
• tulburari de somn
Sindromul Angelman - modificari genetice
1.Mutatii in gena UBE3A.
In mod normal, in anumite regiuni ale sistemului nervos, este activa
doar copia materna a genei (imprinting) in 11% dintre cazuri
2.Deletii ale unui fragment de pe cromozomul 15 matern - 70% dintre
cazuri
3.Disomie uniparentala - mostenirea ambilor cromozomi 15 de la tata
• Cele mai multe cazuri sunt de novo.
Sindromul Prader - Willi
• Este un sindromgenetic
determinat de absenta copiilor
paterne ale genelor din regiunea
amprentata (imprinting)
15q11.2-q13.
• Are o incidenta medie de 1:
20000 de nou nascuti.
Sindrom Prader - Willi
• hipotonia este semnul clinic major in perioada prenatala si neonatala
insa diminua ulterior ca severitate.
• dupa varsta de 1 an apare hiperfagia si cresterea rapida in greutate cu
obezitate de tip central.
• statura mica
• acromicrie (maini si picioare mici)
• dificultati de invatare
• retard mental moderat cu tulburari comportamentale
• hipogonadism (hipoplazie genitala, deficit de sexualizare secundara
postpubertar)
Criterii majore de diagnostic SPW
• hipotonie neonatala si infantila
• dificultati de alimentare in perioada de sugar
• crestere rapida si excesiva a greutatii intre 1-6 ani
• dismorfism facial
• hipogonadism
• retard global al dezvoltarii
• hiperfagie
Genetica in SPW

• in regiunea amprentata de pe cromozomul 15 unele gene au functionala doar

copia prezenta de la tata.
• 70% dintre cazurile de SPW apar prin deletia unui segment de pe cromozomul
15 patern (copiile de pe cromozomul matern sunt inactive).
• 25% dintre cazuri au disomie uniparentala (ambii cromozomi 15 sunt de la
mama)
• Trasaturile clinice ale SPW apar ca rezultat al pierderii functiei unor gene de
pe cromozomul 15- unele dintre ele codificand pentru molecule mici de
snoARN (small nucleolar ARN)- cu rol in reglarea expresiei altor gene.
• Cele mai multe cazuri apar “ de novo”
Sindrom Beckwith - Wiedemann
• Sindrom genetic caracterizat prin crestere exagerata, copiii cu SBW fiind
macrosomi la nastere, pastrand o inaltime mai mare decat media pe toata
perioada copilariei.
• Incidenta 1:13 700
Clinic
• Cresterea exagerata tinde ssa incetineasca in jurul varstei de 8 ani, astfel incat
adultii cu Beckwith - Wiedemann nu sunt, de regula mai inalti decat media.
• Uneori se remarca o hemihipertrofie/ hemihiperplazie care devine mai putin
aparenta pe masura ce inainteaza in varsta.
Alte semne clinice: omfalocel, hernie
ombilicala,macroglosie (care afecteaza respiratia,
inghititul sau vorbitul) visceromegalie,hipoglicemie in
copilarie, anomalii renale
Complicatii - risc de dezvoltare a unor tumori maligne
sau benigne, in mod particular tumora Wilms si
hepatoblastom.
Tumorile apar in copilarie la aproximativ 10% dintre
cazurile de SBW.
Speranta de viata e normala
Anomalii de metilare (proces prin care se marcheaza copia materna sau
paterna a unei gene in timpul gametogenezei).
Se asociaza cu modificari in regiunea ADN a cromozomului 11 numita
centru de imprinting (ICs) - care controleaza metilarea unor gene implicate
in controlul cresterii - CDKN1C, H19, IGF2, KCNQ1OT1.
Anomaliile de metilare ale acestor gene duc la cresterea exagerata
caracteristica SBW.
Sindromul Beckwith- Wiedemann - genetica
20% dintre cazurile de SBW sunt determinate de disomii uniparentale (UPD) -
care apare precoce in dezvoltarea embrionara si afecteaza doar o parte dintre
celule (mozaicism).
Mai rar, SBW poate fi deterrminat de mutatii in gena CDKN1C.
1% dintre pacienti au rearanjamente cromozomiale (translocatii, duplicatii,
deletii) care implica material genetic de pe cromozomul 11 producand modificari
in reglarea genelor din regiunea specifica.
85% dintre cazuri sunt de novo si unice in familie.
Parintii unui copil cu SBW au risc de recurenta in functie de cauza genetica care a
dus la aparitia fenotipului BW.
Sindrom Rubinstein - Taybi
• Este un sindrom genetic caracterizat prin
statura mica, intarziere intelectuala
moderata/ severa, dismorfism facial
caracteristic, police si haluce latite.
• Incidenta 1:100000
• Manifestari clinice aditionale - anomalii
oculare, defecte cardiace si renale, anomalii
ale dentitiei, obezitate.
• Pacientii au risc de a dezvolta tumori maligne
sau benigne (in special tumori cerebrale) si
leucemii.
• Mai rar, prezinta retard de crestere si infectii
severe.
 Sindromul Rubinstein - Taybi
• Manifestarile fenotipice sunt
determinate de mutatii in gena
CREBBP care este implicata in
controlul transcriptiei altor gene si
care este esentiala in timpul
dezvoltarii embrionare si fetale.
• Un procent mai mic de cazuri este
dat de mutatii in gena EP300 iar
unele forme severe pot fi rezultatul
unei deletii de pe bratul scurt al
cromozomului 16.
• Un procent de ~ 50% dintre cazuri
ramane cu etiologie neprecizata.
Sindromul Rett
• Este un sindrom genetic cu evolutie progresiva care afecteaza primar dezvoltarea neurologica,
afecteaza predominant fetele.
• Incidenta 1:8500 - 1:10000 de fete.
Clinic
• Dezvoltarea psihomotorie este normala in primele 18 luni de viata, urmata de o scurta perioada
de stagnare (I) apoi regresie rapida in limbaj si dezvoltarea motorie (II). Faza a III a este
pseudostationara (ani, zeci de ani ca durata) si ultima faza IV - deteriorare motorie tardiva.
• In timpul fazei de regresie apar miscari repetitive, stereotipe ale mainii, inlocuind miscarile utile.
• Alte manifestari : plans necontrolat, tulburari din spectru autist, bruxism, apnee/hiperpnee,
ataxie, tremor, microcefalie dobandita.
Sindromul Rett
• Manifestarile fenotipice sunt determinate de
mutatii in gena MECP2 (aflata pe cromozomul
Xq28), care codifica pentru proteina MeCP2
cu rol critic in functionarea normala a
creierului- mentinerea sinapselor
interneuronale.
• MeCp2 pare sa inhibe activitatea unor gene
care nu sunt necesare in celulele neuronale.
• Cele mai multe cazuri de sindrom Rett sunt de
novo.
• Transmiterea este X linkata dominanta.
• Atunci cand se diagnosticheaza un copil cu
sindrom Rett, mama trebuie testata pentru a
identifica statusul de purtator asimptomatic
• Riscul de recurenta este foarte mic
sindromul Silver - Russell
• Este un sindrom genetic caracterizat printr-o tulburare de crestere - retard de crestere cu
debut prenatal.
• Incidenta: 1:100.000
• Copiii afectati au greutate mica la nastere si falimentul cresterii in evolutia ulterioara.
• Alte manifestari : apetit modificat, hipoglicemie, dificultati de alimentatie, statura mica
• Adultii cu sindrom Silver - Russell au inaltime mica (barbatii ~ 150 cm si femeile ~140
cm).
• Dismorfism facial caracteristic : facies mic, triunghiular, frunte proeminenta, comisurile
bucale orientate in jos si in afara.
• Alte semne : clinodactilie, asimetrie corporala, anomalii ale sistemului digestiv.
Sindrom Silver- Russell - genetica

• Cauzele genetice ale sindromului Silver - Russell sunt complexe, cele mai
multe fiind modificari ale genelor care controleaza cresterea.
• Gene implicate in aparitia fenotipului Silver - Russell au fost gasite pe
cromozomul 7 si 11, gene care sunt cu imprinting genetic prin metilare in
timpul gametogenezei, in 1/3 dintre cazurile de SSR.
• Genele H19 si IGF2 - pe cromozomul 11 si disomie uniparentala a
cromozomului 7 in 7-10% dintre cazurile de Silver - Russell.
• In 40 % cauza este necunoscuta.
• Cele mai multe cazuri sunt sporadice, insa in unele familiii este recurent,
avand pattern de transmitere A.D si A.R.
Epigenetica cancerului
• Mecanismele epigenetice actioneaza
prin accesibilizarea regiunilor
cromatinice pentru reglatorii
transcriptionali.
• Metilarea ADN, modificarea
histonelor, remodelarea
nucleosomilor si moleculele de ARN
netranslatat care regleaza
numeroase procese biologice
fundamentale pentru oncogeneza.
• Modificarile epigenetice au rol
atat cauzativ in cancer cat si
implicatii terapeutice.
• Au fost dezvoltate molecule care
actioneaza tintit asupra
reglatorilor cromatinei, 3 dintre
ele (tintind DNMTs, HDACs si
JAK2) au primit aprobarea FDA.
Modificari epigenetice in cancer
• Metilarea reziduurilor citozinice
din dinucleotidele CpG este cea
mai cunoscuta modificare a
cromatinei.
• Hipometilarea globala este
comun observata in celulele
maligne, cea mai studiata
modificare epigenetica in cancer
este metilarea care apare la
nivelul insulelor CpG (prezente la
60-70% dintre promotorii
genelor umane).
• Metilarea insulelor CpG are un
rol important in reglarea
transcriptionala si este alterata
in timpul procesului de
transformare maligna.
Hipermetilarea promotorilor
genelor influenteaza nu doar
expresia genelor respective ci si
expresia a variate tipuri de ARN
noncodant cu rol in
transformarea maligna.
Modificari histonice in cancere
• Histonele care intra in componenta
nucleozomului contin un domeniu C- terminal
si un capat N- terminal.
• Acest capat N - terminal poate suferi
numeroase modificari(metilare, acetilare,
ubiquitinare, sumoilare, fosforilare etc),
modificari ce regleaza ciclul celular,
transcriptia, replicarea, procese de reparare.
• Spre deosebire de metilarea ADN,
modificarile histonice pot produce activarea
sau reprimarea expresiei genice in functie de
tipul modificarii si de reziduul modificat.
• Exista interactiuni intre aparatul de metilare a
ADN si enzimele implicate in modificarea
histonelor, evidentiind astfel complexitatea
reglarii epigenetice a activitatii genice care
determina si mentin identitatea celulara si
functiile acestora.
• Metilarea ADN care determina silentierea
genelor supresor tumoral in cancer implica
modificari specifice in pozitionarea
nucleozomilor.
• Reactivarea acestor gene silentiate in mod
aberant in cancere prin folosirea unor
inhibitori de ADN metil transferaza se
insoteste de eliberarea zonelor promotor din
nucleozom.
Modificari ale miARN in cancer
• miARN regleaza activitatea genelor implicate
in controlul transcriptional, proliferarea
celulara si apoptoza.
• miARN poate functiona atat ca supresor
tumoral cat si ca oncogena, depinzand de gena
a carei activitate o regleaza.
• Modificarile in expresia miARN pot aparea
prin mecanisme diverse precum anomalii
cromozomiale, anomalii ale factorilor de
transcriptie etc
• Multe tipuri de miARN care au ca tinta gene
care stimuleaza cresterea si proliferarea
celulara au expresie scazuta in cancere.
• De exemplu, miARN-15 si 16, care au ca tinta
gena BCL2, cu rol antiapoptotic, au expresie
scazuta in leucemia limfatica cronica, in timp
miARN let7 care are ca tinta oncogena RAS
este reprimat in cancerul pulmonar.
• Avand in vedere ca inhibarea miARN cu
functie de represor tumoral este reversibila-
aceste tipuri de miARN pot fi tinta unor agenti
terapeutici specifici.
Terapia epigenetica in cancer
• urmareste restaurarea epigenomului normal.
• Au fost descoperite numeroase terapii epigenetice care pot modifica
metilarea ADN si alterarilor histonelor aparute in cancer.
• Inhibitorii metilarii ADN au fost primii propusi
• Acesti analogi nucleotidici se incorporeaza in catena ADN a celulelor
tumorale cu inmultire rapida si blocheaza metilarea.
Terapia epigenetica in cancer
• Determina astfel inhibarea cresterii si proliferarii celulare tumorale
prin activarea genelor supresor tumoral (aberant silentiate in cancer).
• Aceasta silentiere aberanta se asociaza concomitent cu dezacetilarea
histonelor.
• Restabilirea pattern-ului normal de acetilare prin tratament cu
inhibitori ai dezacetilazelor - are efect antitumorigen prin blocarea
cresterii si proliferarii celulare, declansarea apoptozei.
• Au fost introduse molecule de miARN de sinteza cu efect de supresor
tumoral care duc la represia selectiva a unor oncogene in anumite
tipuri tumorale.
Patologia mitocondriala
• Pentru “confectionarea” unei mitocondrii sunt necesare aproximativ 300
gene
• ADN mitocondrial contine doar 37 dintre acestea, restul fiind continute in
ADN nuclear, proteinele rezultate fiind transportate catre mitocondrii.
• Doar 3% (100 din 3000) dintre genele care codifica pentru mitocondrii
sunt responsabile pentru producerea de ATP (energie), restul fiind
implicate in alte functii celulare dependente de specializarea celulei in
care se afla.
Patologia mitocondriala
• Bolile mitocondriale sunt rezultatul unor mutatii spontane sau
dobandite din ADNmt sau ADN nuclear care determina alterarea
diferitelor functii mitocondriale in diferite tesuturi (apar astfel sute de
boli diferite ca si manifestari clinice).
• Fiecare afectiune determina un spectru de manifestari clinice extrem
de heterogene.
• O caracteristica a bolilor mitocondriale este aceea ca mutatii identice in
ADNmt pot sa produca manifestari diferite.
Patologia mitocondriala
• Genocopiile sunt afectiuni care sunt determinate de aceeasi mutatie dar
sunt diferite din punct de vedere al manifestarilor fenotipice.

• Fenocopiile - diferite mutatii in ADNmt pot duce la manifestari clinice

similare.

• Bolile mitocondriale au o incidenta cumulata de 1:4000 de indivizi.

Patologia mitocondriala - manifestari clinice
• crestere deficitara • intarziere in dezvoltare
• slabiciune musculara • tulburari de invatare
• tulburari neurologice • afectare multiorganica (ficat,
• crize convulsive rinichi, cord etc)
• tulburari din spectru autist • diabet zaharat
• tulburari vizuale, auditive • risc crescut de infectii
• disfunctii tiroidiene
Bolile mitocondriale
• Bolile mitocondriale sunt determinate de mutatii in ADNmt sau ADN
nuclear.
• Mutatiile in ADN nuclear pot fi transmise in maniera autozomal
dominanta sau recesiva, in timp ce mutatiile mitocondriale se
transmit exclusiv pe cale materna
• Diagnosticul bolilor mitocondriale se realizeaza prin :
• examen fizic
• istoric familial (mod de transmitere)
• teste biochimice si histologice (biopsii musculare)
• teste moleculare pentru identificarea mutatiilor
Exemple boli mitocondriale
• Sindromul Leigh - caracterizat
prin anomalii structurale
cerebrale, cerebelare si la nivelul
ganglionilor bazali simetrice,
bilaterale ; nivel de acid lactic
crescut;
• poate fi cauzat de mutatii NARP,
mutatii care determina deficit de
complex 1, deficit de citocrom
oxidaza, deficit de piruvat
dehidrogenaza
• Sindromul MERRF - caracterizat
prin mioclonus, crize convulsive,
ataxie cerebelara, miopatie,
atrofie optica, surditate
bilaterala, neuropatie periferica
• Este determinat de mutatii in
genele mitocondriale MT- TK (in
peste 80% dintre cazuri), MT-
TL1, MT-TH, MT-TS1.