Productivitatea muncii

Productivitatea muncii este unul din cei mai importanti indicatori

sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care reflecta
eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite in procesul de productie.
Cresterea productivitatii muncii constituie cel mai important factor de
sporire a volumului productiei, de reducere a costurilor de productie si
de crestere a rentabilitatii si competitivitatii produselor. Nivelul
productivitatii muncii se determina fie ca raport intre volumul productiei
si cantitatea de munca cheltuita pentru obtinerea lui, fie prin raportarea
timpului de munca cheltuit la volumul productiei obtinute:

unde: W - productivitatea muncii;

Q - volumul productiei;

T - consumul total de timp de munca;

t - consumul de timp de munca pe
unitatea de produs.
• Deci, nivelul productivitatii muncii exprima volumul productiei
obtinute intr-o unitate de timp de munca sau timpul de munca
cheltuit pe unitatea de produs, iar cresterea productivitatii
muncii presupune sporirea volumului productiei cu aceleasi
cheltuieli de munca sau reducerea consumului de munca pe
unitatea de produs.
• Metodele de calcul a productivitatii muncii depind, pe de
o parte de modul de exprimare a volumului productiei, iar pe de
alta parte de modul de exprimare a cheltuielilor de timp de
munca. Principalii indicatori ai volumului productiei, utilizati in
calculul productivitatii muncii, pot fi: productia exercitiului, cifra
de afaceri sau valoarea adaugata.
• In functie de unitatile de masura a timpului de munca,
productivitatea muncii poate fi orara, zilnica si anuala. Pentru
calcularea productivitatii muncii orare sau zilnice timpul de
munca se exprima in ore-om si respectiv zile-om, iar in cazul
productivitatii anuale, ca unitate de masura a timpului de
munca se foloseste indicatorul 'numarul mediu de muncitori sau
de salariati'.
• Productivitatea anuala a muncii se stabileste prin raportarea
productiei exercitiului, a cifrei de afaceri sau a valorii adaugate la
numarul mediu al salariatilor sau muncitorilor, adica:

• unde: WA- productivitatea muncii anuale;

• - Qe; CA; VA - productia exercitiului, cifra de afaceri sau

valoarea adaugata;

• NS;NM - numarul mediu de salariati sau de muncitori.

• Productivitatea muncii anuale nu evidentiaza influenta

numarului de zile nelucrate in timpul anului, iar pentru a inlatura
acest neajuns, este necesar sa se determine productivitatea
zilnica.
 Productivitatea zilnica a muncii
• Productivitatea zilnica a muncii se poate stabili fie prin raportarea productiei
exercitiului, cifrei de afaceri sau a valorii adaugate la numarul total de zile-om lucrate, fie
prin raportarea productivitatii muncii anuale la numarul mediu de zile lucrate de un
muncitor sau o persoana angajata intr-un an, adica:

• σ𝒁 - numarul total de zile-om lucrate intr-un an de

catre toti muncitorii sau de intregul personal.

• Calculand astfel productivitatea muncii zilnice se pot stabili rezervele de sporire a
volumului productiei si a nivelului productivitatii muncii anuale pe seama eliminarii
zilelor nelucrate. Intrucat nici productivitatea zilnica a muncii nu surprinde modul de
folosire a timpului de lucru in cursul unei zile este necesar sa se calculeze nivelul
productivitatii muncii orare.
• Productivitatea orara a muncii, se determina fie prin raportarea
productiei exercitiului, cifrei de afaceri sau valorii adaugate la
numarul total de ore-om lucrate de catre toti muncitorii sau intregul
personal, prin raportarea productivitatii anuale a muncii la numarul
mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-un
an, sau ca raport intre productivitatea zilnica a muncii si numarul
mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-o
zi, adica:

− σ ℎ numarul total de ore-om lucrate de catre toti muncitorii sau

intregul personal in perioada analizata
 Analiza statistică a structurii fondului de salarii
Din punct de vedere statistic, salariul reprezintă drepturile în bani şi
în natură cuvenite salariaţilor pentru munca efectiv prestată (inclusiv
pentru timpul lucrat suplimentar), potrivit formei de salarizare aplicate,
sporurile şi indemnizaţiile acordate ca procent din salariu sau în sume fixe,
alte adaosuri la salarii potrivit legii, sumele plătite pentru timpul nelucrat
(indemnizaţiile pentru concediile de odihnă şi de studii, zile de sărbătoare şi
alte zile libere, sumele plătite din fondul de salarii pentru concediile
medicale), premiile, primele de vacanţă şi alte sume plătite din fondul de
salarii potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare sau contractelor colective
de muncă
.În economia românească se utilizează trei forme de salarizare:
salarizarea după timpul lucrat (în regie), salarizarea în acord (direct sau
progresiv) şi salarizarea prin cote procentuale.
Salarizarea în regie presupune stabilirea nivelului salariului, nu
numai în funcţie de timpul lucrat, ci şi de modul în care salariatul şi-a
îndeplinit obligaţiile ce îi revin stabilite prin fişa postului.
Salarizarea în acord corespunde atât intereselor salariaţilor, cât şi
conducerilor întreprinderilor, întrucât drepturile salariale ale acestora sunt
determinate de cantitatea şi calitatea produselor sau serviciilor realizate şi de
tarifele calculate pe baza normelor de timp sau de producţie.
 Analiza statistică a dinamicii fondului de salarii

Fondul de salarii poate fi brut sau net, după reţinerea tuturor

obligaţiilor salariatului.
Fondul de salarii brut are următoarele elemente componente:
• fond de salarii ce cuprinde salariile de bază brute
corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi
suplimentar (inclufond aferent sporurilor şi indemnizaţiilor acordate sub formă
de
procent din salariul brut sau sume fixe. Sporurile se pot acorda
în funcţie de condiţiile de muncă pentru timpul lucrat în aceste
condiţii: muncă în subteran, condiţii grele de muncă, condiţii
nocive, pentru ore lucrate suplimentar, pentru vechime, pentru
exercitarea unei funcţii suplimentare, pentru munca de noapte
etc.;
• fond ce cuprinde alte adaosuri la salarii potrivit legii sau stabilite
prin contracte colective de muncă;
• fond ce include sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii
de odihnă, de studii, pentru zile de sărbători, evenimente
familiale deosebite, întreruperi ale lucrului neimputabile
salariaţilor, ieşirea la pensie, desfacerea contractului de muncă,
transfer, instalare la post, deces etc.);
• fond ce cuprinde sumele pentru concediile de boală plătite din
fondul de salarii, potrivit legii (exclusiv sumele plătite din
fondul de asigurări sociale);
• fond aferent premiilor sezoniere şi anuale;
• drepturile în natură acordate salariaţilor sub formă de
remuneraţie;
• alte sume plătite din fondul de salarii conform contractelor
colective de muncă (prime de vacanţă, prime pentru
îmbrăcăminte, aprovizionare de iarnă etc.);
• al 13-lea salariusiv indexări şi compensări);