Structura Acizilor Nucleici

Curs genetica medicala

Profesor dr. Laurentiu Camil Bohiltea
Sef lucrari dr.Viorica Elena Radoi
 Notiuni introductive
• Genetica umana – stiinta care studiaza ereditatea si
variabilitatea fiinţelor umane.
– stiinta fundamentala si aplicativa (clinica), care are un
rol major în teoria si practica medicala.
• disciplina fundamentala - studiaza structurile,
mecanismele si legile de baza ale stocarii,
transmiterii si expresiei informaţiei ereditare pentru
formarea, dezvoltarea si funcţionarea organismului
uman.
• disciplina clinica - studiaza relatia dintre ereditate si
boala sau, mai exact, rolul mutatiilor în producerea
bolilor sau predispozitiei la boala.
 Notiuni introductive
• Se cunosc peste 15.000 de boli determinate sau
condiţionate genetic, care afecteaza 5-8% din nou-nascuti;
ele au o mare diversitate si se regasesc în aproape toate
specialitaţile medicale.
• Genetica medicala - ca parte a geneticii umane - se ocupa
de diagnosticul si îngrijirea pacienţilor cu boli genetice
precum si de familiile lor, prin sfat genetic, diagnostic
prenatal, screening neonatal sau diagnostic
presimptomatic.
 Utilitatea practica a geneticii medicale

• Pentru fiecare pacient

• Pentru familie
• Pentru societate
 Pentru pacient
• Diagnostic cert – implicatii legate de cauzalitate,
prognostic si tratament
• Screening metabolic
• Mutatii cu implicatii in modificarea tratamentului
(farmacogenetica/ farmacogenomica)
 Informatiile genetice…
• ajuta la predictia eventualelor complicatii si
riscuri
• personalizeaza interventiile medicale
• duc la dezvoltarea unor terapii specifice si
strategii de management medical
 Pentru familii
• Ajuta alti membri ai familiei sa fie testati
genetic pt. statusul de purtatori ai mutatiei
cauzative (posibilitatea de interventie precoce)
• Decizii reproductive informate
• Reducerea costurilor prin eludarea unor teste
inutile de diagnostic
• Aderarea la grupuri de suport
 Pentru societate
• Intelegerea etiologiei bolii si cresterea
inregimentarii in studiile clinice
• Identificarea precoce a riscului de boala
• Scaderea costurilor generale
• Stabilirea unor programe nationale de screening
 Relatia genotip- fenotip
• GENOTIP - s t r u c t u r a g e n e t i c a u n i c a s i
caracteristica unui individ, care se stabileste în
momentul fecundarii si ramane stabila în cursul
dezvoltarii.
• FENOTIP - totalitatea caracterelor manifeste si
specifice ale unui organism determinate de
interactiunea genotipului cu mediul în care traieste
acel organism.
• fenotipul este variabil (in functie de ereditate sau
factori de mediu si/sau stil de viata).
 Relatia genotip - fenotip - mediu
• Relatia dintre genotip si fenotip isi dezvaluie întreaga sa semnificatie
atunci când este analizata la nivel molecular.
• Caracterele fenotipice sunt determinate de proteine structurale (colagen,
oseina, elastina, hemoglobina, etc) sau enzime.
• În acest fel relaţia genotip → fenotip devine: ADN → PROTEINE, (ADN
detine si exprima informatia necesara pentru sinteza proteinelor, ce
constituie suportul biochimic al caracterelor ereditare ale organismului).
 Relatia ADN-proteine
• expresia informatiei ereditare nu se face direct; ea
este copiata prin procesul de transcripţie într-o
molecula de ARNm, care trece în citoplasma, unde
are loc sinteza proteinei - translatie
• informaţia genetica din molecula de ADN se poate
transmite (conserva) în succesiunea generatiilor,
prin replicare semiconservativa, formîndu-se
molecule de ADN identice
• fiecare element si etapa a relatiei poate fi
influentata de mediu
 ADN
• ADN-ul este molecula esentiala a vietii, care codifica si
regleaza structura si functiile celulare.
• Trasaturile (caracterele) ereditare se caracterizeaza prin
capacitatea de a se transmite de la o generatie la cealalta.

Setul complet de informatie

genetica dintr-un organism
poarta numele de genom
 Importanţa biomedicala a acizilor
nucleici: baza chimica a ereditatii
• In 1865 Gregor Mendel a introdus
pentru prima oara notiunea de
gena/factor ereditar: unitate de
baza responsabila pentru detinerea
si transmiterea a unei caracteristici
unice.

• Initial s-a crezut ca proteinele

poarta informatia genetica, pîna la
mijlocul secolului XX, cînd s-a
descoperit ca ADN-ul este baza
ereditatii, datorita faptului ca este
capabil de auto-replicare.
 Descifrarea moleculei de ADN

• In anul 1953 James Watson si

Francis Crick (premiul Nobel ,
1962) au propus un model al
moleculei de ADN alcatuit din
2 catene polinucleotidice,
legate complementar prin
bazele azotate, infasurate intr-
o elice dubla, rasucita spre
dreapta.
 Acizii nucleici - ADN si ARN
Acizii nucleici îndeplinesc trei functii biologice
majore:
• transmit informatia ereditara de la o generatie la
alta (prin replicare – functia autocatalitica)
• contin informatie pentru producerea de proteine
s p e c i f i c e (prin sinteza proteica – functia
heterocatalitica)
• Rol central in variabilitate
 Acizii nucleici - ADN si ARN
ADN ARN
• Sediul principal al localizarii • Diferitele tipuri de ARN sunt
ADN-ului este nucleul celulelor. localizate în n u c l e u ,
• Sediu secundar: mitocondrii citoplasma, mitocondrii,
ribozomi.
Dogma Centrală a geneticii moleculare

Propusă de către Francis Crick în

1 9 5 8 pentru a descrie f l uxul
DNA Acid dezoxiribonucleic informaţiei genetice în celulă.

Informaţia depozitată în ADN este

transferată ARN-ului (transcriptie),
care mai departe o t r a n s f e r ă
proteinelor (translatie)
RNA Acid ribonucleic
Dogma Centrală propusă de Crick a
suferit numeroase revizii în ultimii 50
de ani.

Protein
 Dogma Centrala a Geneticii
• transcrierea = transferul informatiei genetice de la ADN la ARN
(sinteza de ARN pe matrita de ADN)
• translatie = transferul informatiei genetice de la ARN la proteinele
functionale, a caror secventa de aminoacizi este codificata în structura
ADN-ului.
• replicarea = transferul informatiei genetice de la celula mama la
celulele-fiice prin copierea ADN-ului parental cu formarea a doua
molecule de ADN cu structura identica ADN-ului parental

Propusă de către Francis Crick în 1958 pentru a descrie fluxul

informaţiei genetice în celulă.
 Acizii nucleici

• Acizii nucleici sunt polinucleotide (produsi de policondensarea

unor unitati denumite nucleotide).

• Nucleotidele reprezinta unitatea monomerica a acizilor nucleici si

sunt compuse din:
- o baza azotata heterociclica:
- purine: adenina (A) si guanina (G)
- pirimidine: citozina (C) si timina (T) pentru ADN
citozina (C) si uracil (U) pentru ARN
- o pentoza:
- dezoxiriboza (este prezenta în ADN)
- riboza (este prezenta în ARN)
- fosfat
 Unitatea structurala fundamentala a
ADN - dezoxiribonucleotidul
• baza azotata + dezoxiriboza (la C1 al acesteia) =
NUCLEOZID
• grup fosfat + nucleozid (la C5 al dezoxiribozei)=
NUCLEOTID
• exista 4 tipuri de dezoxiribonucleotide care se
vor deosebi numai prin baza azotata;
dezoxiriboza si gruparea fosfat sunt constante
 Pirimidinele
Citozina Timina Uracil
NH2 O
O
4
5 3 H3C
N NH
NH
2
6
NH O NH O
1 NH O

• Atomii heterociclului pirimidinic sunt numerotati de la 1 la

6 (astfel încat atomii de N din ciclu sa primeasca indicele
minim).
Bazele azotate prezinta fenomenul de
tautomerie
NH
NH2 NH2

C C
N N NH

NH O forma amino forma imino

Citozina

C C
HN O N OH

forma lactam forma lactim

 Bazele azotate prezinta fenonemul de
tautomerie
• Formele mai stabile:
– Forma lactam este mai stabila decît forma lactim
– Forma amino este mai stabila decît forma imino

• În acizii nucleici exista formele lactam si amino

 Purine

Adenina Guanina
NH2 O
6
4 7 N
1
N N HN

2 8
N 5 H2N N NH
NH
3 9

• Atomii heterociclului purinic sunt numerotati de la 1 la 9

(astfel încat atomii de N din ciclu sa primeasca indicele
minim).
 Pentoze
Riboza Dezoxiriboza
5’
HO CH2 OH HO CH2 OH
O O
4’ 1’
3’ 2’
lipseste
OH OH OH
2’-OH

• Atomii de carbon ai pentozelor sunt numerotati de la 1’ la 5’.

• Pentoza din ADN este dezoxiriboza, caruia îi lipseste gruparea
hidroxil 2’-OH.
• Pentoza din ARN este riboza.
 Structura nucleozidelor:
baza azotata + pentoza (la C1)
• Nucleozidele sunt derivati
ai bazelor azotate care au
o pentoza legata de un
atom de azot din
heterociclu:
Legătură - N9 pentru purine
β-N-glicozidică
- N1 pentru pirimidine
printr-o legatura β - N -
glicozidica.
Structura nucleotidelor
 Structura primara a ADN
• polimerizarea nucleotidelor, in molecula de ADN
se realizeaza prin legaturi covalente 3'-5'
fosfodiester, formate intre gruparea OH a C3 al
dezoxiribozei unui nucleotid si restul fosfat fixat
la C5 al nucleotidului urmator
• se formeaza o catena liniara neramificata, continua
care reprezinta structura primara a ADN.
• structura adn-ului
 Structura secundara a ADN
• Mai toate tipurile de acizi ribonucleici (ARN) sunt
formate dintr-o singura catena polinucleotidica, în
timp ce majoritatea moleculelor de ADN sunt
alcatuite din doua catene polinucleotidice, având
astfel si o structura secundara.
• Asemenea molecule sunt dublucatenare.
• Formarea unor molecule de acizi nucleici
dublucatenare respecta o serie de legi chimice, ce
poarta numele cercetatorului care le-a descris
prima oara – Chargaff.
 Legile lui Chargaff
• Cele 2 catene polinucleotidice sunt complementare una fata de cealalta
• unei adenine de pe una din catene îi corespunde o timina pe cealalta
catena, de care se leaga prin 2 legaturi de hidrogen (A = T); adenina
este complementara cu timina.
• guanina este complementara cu citozina, de care se leaga prin 3
legaturi de hidrogen (G ≡ C).
• legaturile de hidrogen permise sunt: A = T si G ≡ C
• În moleculele de acizi nucleici dublucatenare dar formate dintr-o
catena ADN si o catena ARN (asemenea molecule hibrid se formeaza
de obicei în procesul de transcriere genetica), adeninelor din catena
ADN le corespund în catena ARN molecule de uracil(2 legaturi de
hidrogen: A = U).
 Legile lui Chargaff
• Intr-o molecula de acid nucleic d.c. purinele sunt în raport
echimolar cu pirimidinele
• Aceasta regula este o consecinta a primei legi. Astfel, daca
oricarei A de pe una din catene îi corespunde o T pe
cealalta catena si oricarei G îi corespunde o C, atunci
numarul moleculelor de adenina este egal cu numarul celor
de timina, adica A = T si, respectiv, G = C.
• De aici, prin adunarea celor două ecuaţii, se deduce:
A+G=T+C
• Deci, numarul purinelor dintr-o molecula de acid nucleic
d.c. este egal cu numarul pirimidinelor.
 Legile lui Chargaff
• Cele doua catene polinucleotidice dintr-o molecula de acid
nucleic d.c. sunt antiparalele
• O catena polinucleotidica are doua capete: la un capat se
afla carbonul din poziţia 5’ (C5’) al unei pentoze, iar la
celalalt capat se afla carbonul din poziţia 3’ (C3’) al unei
alte pentoze.
• In interiorul unei celule o asemenea catena polinucleotidica
este sintetizata în aceasta direcţie: 5’ → 3’.
• Cele 2 catene polinucleotidice ale unei molecule d.c. au
orientare inversa una fata de cealalta: capul 5’ al fiecareia
corespunde cu capul 3’ al celeilalte (cele 2 catene sunt
antiparalele).
 Legea complementaritatii bazelor
(A-T,G-C)
• In catena de ADN, pozitia unui nucleotid nu impune cu
necesitate in vecinatatea sa prezenta unui anumit alt
nucleotid;pozitiile adiacente pot fi ocupate de oricare din cele 4
tipuri de nucleotide, fapt esential deoarece secventa
nucleotidelor in lungul catenei de ADN reprezinta informatia
genetica codificata.
• Insa secventa nucleotidelor unei catene determina cu necesitate
secventa nucleotidelor celeilalte catene. Deci cele 2 catene de
ADN nu sunt identice, ci complementare si strict
codeterminate.
• Legea complementaritatii bazelor (regula Watson - Crick) sta la
baza mecanismelor prin care se realizeaza functiile genetice ale
ADN: transcriptia, replicarea, repararea leziunilor,
recombinarea precum si la baza tennicilor de analiza genetica.
 Dublu helixul ADN
• Watson şi Crick au decoperit ca
structura secundara a ADN este
un dublu helix –formata din doua
catene de ADN asociate prin
împerecherea bazelor
• Inelele glucidice legate prin
resturi fosfat constituie scheletul
extern al dublu helixului, în timp
ce bazele azotate hidrofobe sunt
orientate spre interior si
perpendicular pe axa helixului.
• ADN-ul uman contine
aproximativ 3,5 x 109 “perechi
de baze”.
 Dublu helix AND (structura secundară)
• O particularitate importantă a structurii ADN este flexibilitatea
conformaţională a moleculei, ceea ce îi permite să existe în forme
alternative (A, B şi Z), în funcţie de condiţiile în care se găseşte ADN-ul şi
uneori de secvenţa nucleotidelor.
• Aceste forme diferă între ele prin numărul de perechi de baze per tură şi
prin orientarea lor. Formele A şi Z sunt interconvertibile.
 Conformatia B (Watson si Crick)
• Este conformatia ADN în conditii
fiziologice regasita predominant în celule
• Are helixul rotit spre dreapta
• Bazele azotate formeaza între ele un
unghi de rotatie de 36º
• Diametrul helixului este de 20 Å
• Distanţa dintre nucleotide este de 3.4 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie
completa de 360 º este 10
• Prezinta incizura mica si mare în care se
realizeaza interactiuni cu proteinele,
esentiale în reglarea expresiei informatiei
genetice
• Structura moleculei de ADN este
dinamica
 Conformatia A a ADN
• Este conformatia sub care ADN-ul se regaseste în conditii de
hidratare scazuta sau în prezenta unei concentratii crescute de
cationi
• Este regasita în duplexuri ADN-ARN
• Are helixul rotit spre dreapta
• Bazele azotate formeaza între ele un unghi de rotaţie de 32.7º
• Diametrul helixului este de 23 Å
• Distanţa dintre nucleotide este de 2.6 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie completa este 11
• Incizura mare este adanca, iar cea mica este larga
 Conformatia Z a ADN
• Poate fi întâlnita în conditii fiziologice în
regiunile din ADN bogate în C-G
• Se pare ca acesta conformatie are un rol
important în reglarea transcriptiei
• A r e h e l i xu l r ot i t sp r e st ân ga s i
conformatie în zig-zag
• Bazele azotate formeaza între ele un
unghi de rotatie de - 30º
• Diametrul helixului este de 18 Å
• Distanta dintre nucleotide este de 3.7 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie
completa este 12
• Prezinta o singura incizura minora
îngusta, incizura mare fiind aplatizata
 De la ADN la cromozomi
• In eucariote ADN-ul este stocat în nucleu.
• Deoarece nu este suficient spatiu iar molecula ADN-
ului este extrem de mare (lungimea ADN de la o
singura celula umana e 2m!!!), ADN-ul trebuie
compactat.
• Exista 4 nivele de compactare a ADN care
determina o scadere de 10.000 de ori lungimii ADN.
 Compactarea ADN in celula
• https://www.dnalc.org/resources/3d/08-
how-dna-is-packaged-advanced.html
 Organizarea ADN nuclear
• studiile au relevat faptul ca in general o gena
este formata din 10000-20000 perechi de baze
azotate
• in genomul uman exista aproximativ 21000 -
de gene care codifica proteine
 Tipuri de ADN nuclear
a). functional
- ADN codant (cca. 1,5-2% din genom)
- ADN noncodant (98-98,5% din genom)
b). ca preponderenta/repetare:
- ADN nerepetitiv
- ADN repetitiv - moderat repetitiv
- inalt repetitiv
 ADN codant
• numarul de gene pentru proteine este mic comparativ
cu marimea genomului si complexitatea organismelor
umane
• complexitatea organismului uman (avand in vedere nr
mic de gene) se explica prin 2 mecanisme:
• genele umane produc mai multe proteine (proteomul
uman este mai mare decat nr de gene)
• cresterea importanta a ADN necodant ce contine
secvente de reglare complexa a expresiei genice
 ADN codant
• distributia genelor in cromozomi este inegala
atat intre cromozomi diferiti cat si intre regiuni
ale aceluiasi cromozom
• exista cromozomi saraci in gene - 13,18, X si Y.
• cromozomi mai bogati in gene 17,19, 22.
• regiunile subtelomerice sunt mai bogate in gene
 ADN codant
• genele codante pot fi grupate in familii sau superfamilii
pe baza asemanarii structurale
• exonii sunt regiunile codante ale genelor care specifica
fiecare anumite domenii structurale si functionale ale
proteinelor
• prin mecanisme complexe o gena produce mai multe
transcripte, deci mai multe proteine
• nr mediu de transcript / gena (ENCODE): 5,7
 ADN necodant (ADNnc)
• ~ 98% din genomul uman este reprezentat de
secventele ADN care nu codifica proteine, fiind
ADN extragenic sau intergenic
• cercetari recente au stabilit ca mare parte din acest
ADN (~85%) este transcris in anumite perioade
sau circumstante in timpul vietii
• unele secvente au functie in reglarea sintezei
proteice
• exista mai multe tipuri de ADN non codant
 Tipuri ADN nc
• ADNnc din structura genelor pentru proteine - cuprinde
elementele reglatoare si intronii
• pseudogenele - secvente de ADN inrudite cu gene
cunoscute dar care si-au pierdut functia
• genele ARN necodant - secvente de ADN transcrise in
numeroase si diverse molecule functionale de ARN
necodant, care nu sunt translatate in proteine, dar
intervin in reglarea acestui proces sau in alte functii
biologice importante; unele sunt insa fara functie
cunoscuta
• secventele repetitive
 ADN nerepetitiv
• este reprezentat de secvente de ADN care nu se
repeta in genom (60%)
• la nivelul cromozomilor se gaseste in benzile
eucromatice;
• o mica parte din ADN nerepetitiv de la nivel
genic se gaseste in exoni, iar restul este
necodant si se afla in introni si in regiunile
extragenice.
 ADN-ul repetitiv
• o secventa nucleotidica de o anumita
lungime se poate repeta de mai multe ori in
molecula de ADN a unei celule
• 50% din ADN-ul noncodant consta din
secvente de ADN repetitiv reprezentat de
secvente nucleotidice care se repeta de mai
mult de 20 de ori per genom
 Clasificare tipuri de secvente ADN
repetitiv
• ADN inalt repetitiv = este reprezentat de secvente de ADN
foarte scurte repetate in tandem.

• Formeaza aproximativ 10% din genom. Repetarile in

tandem reprezinta repetari adiacente ale unei secvente
formate din 2 sau mai multe nucleotide

• nu sunt transcrise in ARN

 ADN inalt repetitiv
• ADN satelit format dintr-un numar mare de repetari in
tandem, se pot gasi in regiuni heterocromatice,
pericentromerice si la nivelul telomerelor si reprezinta
un subtip de ADN alfa-satelit cu rol de legatura a
heterocromatinei centromerice
• VNTR (variable number tandem repeats) / SSR
(simple sequence repeats)
VNTRs (variable number tandem repeats)
• secvente mici, repetate in tandem,ce formeaza"miniblocuri“
dispersate in toti cromozomii
• marimea si dispozitia lor variaza de la o persoana la alta
• 2 tipuri:
 ADN minisatelit cuprinde secvente polimorfe si sunt localizate
la nivelul telomerelor si este reprezentat de ADN telomeric
adaugat de o enzima specializata numita telomeraza si are rol
in lincajul genic, splicing si imprinting
 ADN microsatelit este reprezentat de numarul repetarilor intr-
un anumit locus si cel mai bine caracterizat este cromozomul
Y. Prezinta o importanta clinica in identificarile de persoane
sau in studiile populationale
 ADN-ul moderat repetitiv
• Este reprezentat de secvente scurte de ADN si
reprezinta 35% din genom
• Unele secvente de ADN repetitiv se gasesc doar intr-
un loc pe un anumit cromozom, altele sunt dispersate
in intregul genom, iar altele se gasesc la nivelul
intronilor.
• Majoritatea secventelor moderat repetitive sunt
transcrise in ARN si formeaza frecvent familii de
secvente inrudite, unele cu functie cunoscuta : pentru
ARNr, ARNt, histone, receptori olfactivi; altele cu
functie recent identificata (de exemplu secventele
SINEs sau LINEs) .
 LINEs/ SINEs (long/short interspersed
nuclear elements)- elemente transpozabile
• secventele LINEs codifica pentru o transcriptaza
inversa care permite ca un transcript ARN sa poata fi
copiat "invers" intr-o secventa complementara de ADN
• sunt elemente transpozabile (Transpozitia = fenomenul
prin care o secventa de ADN se poate deplasa in alte
pozitii in genomul unei celule)
• au o lungime de ~ 6 kb, sunt numeroase in genom (21%
din genom)
• sunt localizate preferential in benzile G pozitive, bogate
in AT
 LINEs/ SINEs (long/short interspersed
nuclear elements)- elemente transpozabile
• au o lungime de ~ 300 pb, se gasesc in genomul uman in
cca 1,7 milioane de copii (13% din genom)
• elementele SINEs- reprezentati in special de familia Alu:
- familia de elemente transpozabile Alu - reprezinta cele mai
abundente elemente transpozabile din genomul uman;
- localizate in special in benzile G negative, bogate in GC
- sunt implicate in diferite forme de cancer.
 ADN mitocondrial
• Mitocondriile sunt organite celulare a caror
funcţie este producerea de energie. Cu toate că
majoritatea ADN-ului se regaseste în nucleul
celulei (98%), mitocondriile prezinta si ele
ADN-ul propriu.
• Acest material genetic este denumit ADN
mitocondrial (ADNmt).
Genomul mitocondrial
 ADN mitocondrial
• Genomul mitocondrial are un ADN circular, bicatenar
format din 16.569 pb
• Este format din doua catene: catena H (grea) si catena L
(usoara)
• cele 2 catene se deosebesc prin continutul in baze
azotate: una dintre catene este bogata in guanina (catena
H) iar cealalta este bogata in citozina (catena L)
• Într-o regiune mica denumita bucla CR (control
region)/D (displacement loops) în care se afla situsul de
initiere al transcriptiei si replicarii, ADN-ul este alcatuit
din trei catene: catena H, catena L si o secventa ADN 7S
 Genomul mitocondrial
• Genomul mitocondrial este compact si conţine 37
de gene (28 pe catena H si 9 pe catena L):
• 13 gene codifica enzime implicate în fosforilarea
oxidativa
• 22 gene codifica ARNt (de transfer)
• 2 gene codifica ARNr (ribozomal)
• G e n e l e A D N m t sunt aproape intotdeauna
contigue, unele chiar suprapuse.
• Genele ADNm nu contin introni
 Genomul mitocondrial
• atat in procesul replicarii cat si in procesul
transcriptiei, ADNmt se comporta ca o
unitate
• mitocondriile nu poseda sisteme eficiente de
reparare a ADN-ului
• ADNmt nu formeaza complexe cu
histonele, fiind extrem de vulnerabil la
actiunea agentilor mutageni
 ADN mitocondrial
• ADNmt nu este asociat cu proteine si nu contine ADN
repetitiv
• Numarul copiilor de ADN variaza de la o mitocondrie la
alta, fiind între 2 si 20
• Codul genetic mitocondrial difera putin de cel nuclear, are
60 codoni sens (61 codoni sens in cel nuclear), 4 codoni
non-sens, dintre care 2 sunt codoni sens in ADN-ul nuclear;
codonul stop UGA din ADN-ul nuclear este codon sens in
cel mitocondrial.
• ADNmt se transmite exclusiv pe cale materna, de la mama
la toti descendentii; barbatii bolnavi nu transmit boala
 ADN mitocondrial
• Rata mutaţiilor în ADNmt este de 10-15 ori mai mare ca în
ADN nuclear si de obicei se produce fenomenul de
heteroplasmie, într-o mitocondrie existând atât ADN nomal
cât si cu mutatie

• Mutatiile ADNmt produc boli neurodegenerative severe

cu un debut tardiv si evolutie progresiva precum: miopatia
mitocondriala, sindromul Kearns-Sayre, neuropatia optica
ereditara Leber.