Fiziologia si fiziopatologia vederii

cromatice

Dr. Achimescu Ana-Maria

 Culoarea este un fenomen pur senzorial,nu
un atribut fizic
Elementele esentiale ala vederii:
senzatia cromatica
senzatia luminoasa
senzatia de forma
 Perceptia culorii-rezultatul interactiunii radiatiilor
electromagnetice cu lungimi de unda intre 375-770
nm,cu celulele fotoreceptoare retiniene

 Senzatia cromatica-fenomen complex ce implica

mecanisme de codaj si transmisie a informatiilor pana
la nivelul cortexului occipital
Caracteristicile culorilor spectrale

 Fizic-2 parametrii:
1. lungimea de unda
- spectrul vizibil(375-770) reprezinta aprox. 1\8
din radiatiile din univers
- peste 770-IR,sub 375-UV
2. fluxul energetic
-energia luminoasa care traverseaza unitatea de
suprafata in unitatea de timp
 Psihosenzorial - 3 elemente:
A. tonalitatea

B. saturatia

C. luminozitatea
 A.Tonalitatea
- e definita prin lungimea de unda
- cea mai mica variatie a l.u. care provoaca aparitia
unei tonalitati diferite corespunde sensibilitatii
diferentiale: pana la 1 nm in mijlocul spectrului vizibil
(490-590 nm)
- la limita spectrului vizibil pentru l.u. scurte,
variatiile percepute se ridica la 6nm
 B. Saturatia (puritatea colorimetrica)
*concentratia in radiatii cu aceeasi l.u. .
-reducerea saturatiei se obtine prin amestecul cu alb
-in spectru,culorile situate la extremitati(rosu,violet)
sunt mai saturate,cele din mijloc(galben,verde) fiind
mai desaturate.
-combinarea starilor de tonalitate si saturatiei
determina perceptia a aprox 17000 de senzatii
cromatice diferite.
 C. Luminozitatea
- rezulta din nivelul energetic al radiatiilor si e
corelata cu usurinta cu care un stimul colorat poate fi
perceput
-culorile de tonalitate diferita,dar cu energii
luminoase egale nu dau aceeasi impresie de
tonalitate:
!!! in luminanta fotopica-max de luminozitate si
sensibilitate in spectru e pt culoarea galben ,iar in
luminanta scotopica-pt albastru=FENOMENUL
PURKINJE
Elemente care influenteaza vederea
cromatica

I. Variatii care tin de stimul

II. Variatii care tin de subiect

I. Variatii care tin de stimul:

I.1. nivelul de luminozitate

I.2. timpul de latenta si persistenta senzatiei
cromatice
I.3. localizarea stimularii
I.4. influenta fondului
I.1. Nivelul de luminozitate

- se observa o diferenta intre sensibilitatea spectrala

scotopica si fotopica (max. de luminozitate se
deplaseaza catre l.u. mai mici in lumina scotopica-
fenomenul Purkinje)

- cresterea luminantei face ca tonalitatile verde-rosu

sa se apropie de galben iar cele de violet si albastru-
verde devin albastre
I.2. Timpul de latenta si persistenta
senzatiei

- pentru stimulii colorati timpii de latenta sunt mai

mari pentru lungimile de unda scurte (valabil pentru
durate de stimulare foarte scurte - de ordinul ms)
I.3. Localizarea stimularii

-eficacitate max. in cazul patrunderii prin centrul

pupilei a fasciculului luminos
-deplasarea punctului de patrundere spre periferia
pupilei modifica nivelul de luminozitate (efectul Stiles-
Crowford)
- luminozitatea perceputa depinde de zona retiniana
stimulata: sensibilitatea spectrala la 15 grade
excentricitate a stimulului nu e diferita de cea
foveolara
I.4. Influenta fondului

- caracteristicile cromatice ale unei suprafete mici sunt

modificate in functie de luminozitatea si culoarea
fondului (o culoare pare mai saturata pe un fond alb,
din contra pe negru sau o culoare apropiata pare
desaturata)
II. Variatii care tin de subiect

II.1. fenomene de adaptare cromatica

II.2. parametri optici

II.3. alti parametri: sex, nivel socio-cultural,

varsta
II.1. Fenomene de adaptare cromatica

Contrastul consecutiv:
 adaptarea la o culoare antreneaza perceptia culorii
complementare (postimagini colorate)
 adaptarea la rosu: galbenul devine verde, adaptarea
la verde – portocaliu/galben-portocaliu
Contrastul simultan: juxtapozitia a doua plaje
colorate cu tonalitate diferita antreneaza modificarea
caracteristicilor cromatice: zona centrala are tendinta
de a capata culoarea complementara a fondului
II.2. Parametri optici

 - filtrarea spectrala a mediilor oculare este variabila in

functie de tesut si varsta;pentru subiectii tineri –
absorbtie semnificativa pt. l.u. mai mici de 450 nm, in
timp ce la varstnici este semnificativa de la 550-600
nm (ingalbenirea senila a cristalinului are drept
consecinta o scadere relativa a sensibilitatii pentru
albastru)
 - marimea pupilei – mioza sub 2 mm scade
perceperea culorilor
II.2. Parametri optici
 -anomalii de refractie – nu influenteaza vederea
cromatica daca nu sunt asociate cu leziuni retiniene

 -anomalii de transparenta – scaderea intensitatii

luminoase si filtrarea unor anumite l.u.
Amestecul culorilor

 Sta la baza mecanismului de formare a senzatiei

cromatice
 Pentru orice culoare din spectru exista o alta cu care
prin amestec se obtine culoarea alb=culori
complementare: portocaliu - albastru, galben -
albastru indigo, rosu – albastru verzui, verde –
purpuriu(amestec de rosu si albastru)
 Prin amestecul a trei culori numite primare se pot
obtine toate culorile din spectru
Triunghiul culorilor
 Intrucat toate culorile se pot obtine prin amestecul a
trei primare, reprezentarea cea mai simpla se face
sub forma unui triunghi avand in varfuri cele trei
culori
 Amestecul intre doua culori primare e figurat pe
laturi, iar amestecul intre cele trei culori
fundamentale, in interior
 Culoarea alba e situata in centru
 Culorile mai apropiate de centru sunt mai desaturate
 Culorile apropiate de laturi sunt mai saturate
 Fiecare punct din interiorul triunghiului reprezinta o
culoare si e definit de coordonatele tricromatice
 Intrucat toate culorile
se pot obtine prin
amestecul a trei culori
primare, reprezentarea
cea mai simpla se face
sub forma unui triunghi
avand in varfuri cele trei
culori
Teoria tricromatica
 1801- Young a fost primul care a sustinut existenta a
trei tipuri de conuri, fiecare continand un pigment
fotosensibil pentru una din primare: rosu, verde,
albastru
 Argumente in sprijinul teoriei tricromatice – Rushton
a izolat pigmentul fotosensibil pentru culoarea rosie:
eritrolab (max.abs. 570 nm) si pt. culoarea verde:
clorolab (max.abs. 540 nm)
 Brown si Walt, prin metode densitometrice, au
evidentiat si pigmentul sensibil la radiatii cu l.u.
scurte: cianolab (aprox. 450 nm)
Distributia la nivel retinian a celor trei
tipuri de celule cu con

- proprietatile vederii tricromatice sunt usor de

demonstrat in intervalul a 20-30 grade de fixatie
-densitatea conurilor scade abrupt in afara foveei, ele
fiind totusi prezente intr-un numar mult redus pana
in extrema periferie retiniana
-centrul foveei este unic prin faptul ca prezinta cea mai
mare densitate spatiala de conuri, si mai ales ca aici
se gaseste un mozaic alcatuit exclusiv din conuri
pentru rosu si verde, perceptia pt. albastru fiind
eliminata => 1/8 grade – o zona mica de tritanopie
Mecanismul perceptiei cromatice

Celula cu con
- esentiala in procesul
vederii cromatice
- se descriu:seg extern,
seg intern, corp celular
si reg sinaptica
-la niv seg extern- discuri
suprapuse, cu
pigment(iodopsina)
Mecanismul perceptiei cromatice
 Cele trei tipuri de conuri cu
spectre de absorbtie diferite:
 Conuri de tip S ce contin
pigment cianolab, sensibile
la albastru(spectru de
absorbtie max la 440nm)
 Conuri tip M ce contin
pigment clorolab, sensibile la
verde(spectru max de abs la
540nm)
 Conuri tip L ce contin
pigment eritrolab, sensibile
la rosu(spectru max de abs
la 570nm)
Fotochimia vederii cromatice
-iodopsina=retinal+opsina(specifica fiecarei celule cu
con)
-retinal-pigment,derivat de vit A-se leaga de
opsina(proteina) sub forma 11-cis(instabil)
-excitatia fotopigmentului de catre razele
elecromagnetice duce la izomerizarea 11-cis
retinalului la izomerul trans,mai stabil
-iodopsina este activata, se leaga de transducina(o
proteina G)ce va antrena activitatea fosfodiesterazei
cu hidrolizarea GMPc –rezulta inchidera canalelor
ionice,hiperpolarizare pina la -80mV care reprezinta
drept mesaj nervos
Codificarea si transmisia
 Campul receptor este format din: fotoreceptori, cel
bipolare , cel gg, cel orizontale, cel din CGL, cel din
scoarta cerebrala
 Intre celulele retiniene se stabilesc interactiuni
excitatorii(on) si inhibitorii(off)
 Mediatorul chimic este glutamatul
Codificarea si transmisia
 Intre celulele retiniene interactiunile excitatorii se
stabilesc intre conurile de acelasi fel dar in acelasi
timp prin intermediul cel.orizontale se stabilesc
conexiuni inhibitorii cu conurile de tip complementar

 Ex:conurile sensibile la rosu vor inhiba (prin

intermediul cel.orizontale ) conurile sensibile la verde,
stabilindu-se relatii inhibitorii interretiniene
Codificarea si transmisia

 In periferia sistemului vizual sunt 2 tipuri de celule

1. celule cu raspuns opus simplu
-sunt cel ganglionare
-primele cu proprietati de codificare;produc un rasp de
o anumita polaritate pt o l.u. si un rasp de polaritate
opusa pt culoarea complementara
-interactiunea reciproc inhibitorie releva ca perceptia
uneia dintre culori scade sensibilitatea pt culoarea
complementara
Codificarea si transmisia
 2. celule cu raspuns opus
dublu pentru culori=se
gasesc la niv CGL au campul
receptor antagonic
centru/periferie (centru on
,periferie off).
 Clasif De Valois:
-cel +R si -V
-cel +V si -R
-cel +G si –A
-cel +A si -G
Codificarea si transmisia
 La nivel central(cortex striat)celulele se impart in :
-simple
-complexe
-hipercomplexe
-se proiecteaza la niv santului temporal sup in functie
de culoarea la care raspund
-au functii comlexe de apreciere detaliilor, spatiului,
marime , directie, forma
Patologia vederii cromatice cromatice

 Discromatopsiie-incapacitatea de a distinge normal

cele trei culori primare
 Deficite -congenitale(stationare)
-castigate (evolutive)
Deficite congenitale

 Frecventa: 8-10 pt barbati si 0,4-0,5% pt femei

tipul deutan este cel mai frecvent
Sunt afectiuni ereditare:
-tipul protan si deutan sunt transmise recesiv
x-linkated
-tipul tritan prezinta transmitere autozomal
dominanta cu sediul pe cr 7
Biologie moleculara

 Deficitele cromatice congenitale sunt rezultatul

absentei ori alterarii unuia sau mai multor
fotopigmenti
 Prin tehnici de genetica moleculara au fost studiate
secvente de AND uman care codifica apoproteinele
din celulele cu conuri
 S-a dem ca,in urma recombinarii genetice,se pot
intalni 2 situatii: -pierderea unei gene
-aparitia unei gene hibrid
Biologie moleculara

Pierderea unei gene

 In cazul fotopigmentilor R si V,in urma recombinarii
genetice defectuase,unul din cei doi cromozomi x va
pierde gena,celalalt o va aditiona.Astfel cromozomul
cu deletie totala nu va codifica gena-lipsa totala a
potopigmentului,iar celalalt o va codifica normal
 La femei se explica,deci incidenta mult scazuta a bolii
Pt ca gena mutanta sa se exprime,ar trebui sa fie
mostenita in dublu ex(ambii parinti purtatori)
Biologie moleculara

Aparitia unei gene hibrid

-ruptura cromozomiala
-deletie punctiforma
-fenomenul de crossing over
-alterari ale potopigmentilor si tulburari ale
absortiei cromatice ce pot merge de la mici anomalii
pana la dicromazii
 Clasificare

 Monocromazie
-absenta senzatiei cromatice
-foarte rara (1/40000)
-vedere in alb/negru si nuante de gri
-absenta functiei conurilor
 Clasificare
 Dicromazia

-egalizarea tuturor culorilor cu ajutorul a 2 primare

-existenta zonei neutre al carei sediu defineste axul
discromatopsiei
-confuzii caracteristice intre culorile opuse
-triunghiul culorilor se reduce la o linie dreapta
-numar scazut de tente perceptibile
 Clasificare

 In functie de tipul de celula cu con care lipseste,se

imparte in:
1.protanopie
2.deuteranopie
3.tritanopie
 Clasificare

1.Protanopie
-zona neutra in banda de 495nm
-lipseste iodopsina L
-conurile corespunzatoare(L)inactive
-confuzii tipice: rosu–gri,verde-maro
-ecuatia Rayleight este deplasata catre rosu
 Clasificare

2.Deuteranopie
-zona neutra in banda se 500nm
-lipseste iodopsina M
-conurile corespunzatoaare (M) inactive
-confuzii tipice: verde-orange,rosu purpur-gri
-ecuatia Rayleight este deplasata catre verde
 Clasificare

3.Tritanopie
-zona neutra in banda de 570nm
-pigmentul S lipseste
-conurile corespunzatoare(S)inactive
-ecuatia Trendelenburg deviata spre albastru
-confuzii tipice:violet-galben,verde si gri
 Clasificare
 Tricromazia anomala
-absenta zonei neutre-zona de desaturatie
-aparitia unei gene hibride,care codifica un pigment
deficient sau anormal –utilizarea a trei primare
-in functie de acesta:
-rosu(protanomalie)
-verde(deuteranomalie)
-albastru(tritanomalie)
*greu de diagnosticat (bolnavul nu face greseli),
*detectabil la probele de confuzie
Deficite castigate
 -apar intr-o multitudine de afectiuni ale aparatului
vizual
 -caracteristici
-nu apar izolat (scaderea acuitatii vizuale)
-sunt evolutive
- pot fi unilaterale sau limitate la o parte a
campului vizual
- fenomenele de contrast: atenuate fata de
subiectii normali
- discromatopsia intereseaza axe diferite
Deficite castigate

Etiologie
- leziunile prereceptoare determina in general
discromatopsie in ax albastru-galben
- leziunile receptoare ating cu predilectie celulele
vizuale
- leziunile postreceptoare sunt leziuni care apar pe
traseul caii optice si determina tulburari in axul
rosu-verde
Cromatopsii

reprezinta vederea colorata a unei suprafete albe

in functie de culoarea perceputa sunt:
-eritropsia ( hemoragia vitreana)
-xantopsia ( dupa santonina )
-cianopsia (in afachie )
- iantinopsia (dupa toxice –marijuana, ciuperci)
Deficiente cromatice de cauza corticala

Sunt descrise trei tipuri

- discromatopsii propriu-zise de origine cerebrala in ax
albastru-galben
-halucinatii colorate
-agnozii cromatice – imposibilitatea recunoasterii unei
culori cu toate ca receptorii retinieni sunt indemni