Reabilitarea în Parkinson

Elaborat de Rîbac Nicu

Gr: M1204
 Parkinsonismul

Sindrom cu semne și caractere definitorii,

și sediu comun a proceselor
degenerative neuronale,
SUBSTANȚA NEAGRĂ
și
CORPUL LEWY.
 Clasificarea parkinsonismului
1. Primar
2. Secundar
3. Eredodegenerativ
4. Degenerările sist. multiplu
FIZIOPATOLOGIA PARKINSONISMULUI
 CLINICA PARKINSONISMULUI

TREMOR

INSTABILITATE
PARKINSONISM BRADIKINEZIA
POSTURALĂ

RIGIDITATE
 STADIALIZAREA
PARKINSONISMULUI
Stadiul 1 atingere minimă, adesea
unilaterală determină doar o uşoară jenă
funcţională pentru activităţi de abilitate;
activitate profesională posibilă

Stadiul 2.: atingere bilaterală predominentă

uneori la trunchi, dar cu tulburări de echilibru
minime; persistă o bună autonomie a vieţii
curente; activitatea profesională cu un anumit
efort este posibilă.

Stadiul 3.: tulburări de postură şi echilibru,

tremurături afectând activitatea zilnică;
deplasările sunt dificile, necesitând uneori un
ajutor.

Stadiul 4.: dacă ortostatismul este posibil,

mersul se face doar asistat de cineva ca de
altfel toate activităţile uzuale; comunicarea
cu lumea exterioară este compromisă
Stadiu! 5.: pacientul este imobilizat la pat
sau în fotoliu, prezintă deseori şi tulburări
psihice.iul 5
Obiectivele recuperării
Ameliorarea
mobilității

Ameliorarea Obiectivele Ameliorarea

coordonării recuperării mimicii

Ameliorarea
respirației
 AMELIORAREA MOBILITĂȚII
A. Masajul decontracturant este bine să preceadă orice program kinetic.
B. Baia caldă (36°-37°) are efect bun de despasticizare..
C. Rotaţiile cervicale şi ale trunchiului
D. întinderile (stretching) musculaturii flexoare.
E. Tehnici de facilitare proprioceptivă
a. „rotaţia ritmică":
b. „iniţierea ritmică"
c. Tehnica pompajului după M. Knott
F. Prevenirea sau respectiv corectarea posturilor vicioase
G. Atenţie asupra exerciţiilor posturale!!!
a. Parkinsonianul are tendinţă la imobilizări, fixări posturale
H. Utilizarea intensivă a stimulilor senzoriali (metoda Stefaniwsky şi Bilowit)
I. în 3-4 săptămâni după acest gen de exerciţii se constată o netă
ameliorare a ritmului de mişcare a pacientului, a mersului lui şi ceea ce ar
părea inexplicabil, a vorbirii deşi exerciţiile nu au urmărit acest scop.
 AMELIORAREA COORDONĂRII
A. Asocierea rotaţiei trunchiului cu paşii de mers sau cu
mişcări ale braţelor în ritmuri variate.
B. Mers cu păşiri variate (mers încrucişat, lateral, îndărăt,
păşit peste obstacole etc.) sau cu dezechilibrări voite
(mers pe vârfuri, mers cu „aruncarea" unui braţ înainte
sau în abducţie, „cules" de obiecte mici de pe jos, în
timpul mersului etc.).
C. Exerciţii de aruncat la ţintă cu mingea, joc de popice,
menţinere în echilibru pe mână a unui obiect etc.
D. Terapie ocupaţională cât mai multe ore pe zi, selectată
din activităţile casnice şi eventual din diverse jocuri de
agrement.
 AMELIORAREA MIMICII
A. Figura „de ceară" a parkinsonianului este
rezultatul rigidităţii feţei. Această expresie de
mască devine neplăcută atât pentru bolnav,
cât şi pentru cei din jurul lui.
B. Exerciţiile de mimică trebuie începute cât mai
precoce. Se execută în faţa oglinzii de 2-3 ori
pe zi, la început fiind analitice (mişcări izolate
ale frunţii, sprâncenelor, pleoapelor, obrazului,
gurii) apoi globale, de expresie (de râs, de
plâns, de mirare, furie, veselie etc.).
 AMELIORAREA RESPIRAȚIEI
A. Rigiditatea toracoabdominală, mai ales în cazurile mai
avansate, creează parkinsonianului dificultăţi ventila-
torii de tip restrictiv la care uneori se asociază şi alte
cauze, dat fiind vârsta pacientului (spre exemplu, un
sindrom obstructiv bronşic).
B. Reeducarea respiratorie la bolnavii parkinsonieni se
bazează pe exerciţii de relaxare generală şi locală-
toracică, exerciţii respiratorii tora- cale, apoi
abdominale şi, în final, abdomino-toracal inferioare.
Important este ca respiraţia să fie ritmată pe comanda
verbală (în serviciile de recuperare, ritmarea se face
pe „simulatoarele de respiraţie”
MULTUMESC PENTRU
ATENȚIE