Curs Genetica Medicala

Patologia multifactoriala, epigenetica si mitocondriala

 Clasificarea bolilor genetice
Identificarea importantei factorilor genetici in etiologia
bolilor umane a dus la clasificarea acestora in :
I. Boli provocate exclusiv de factori de mediu, negenetice
II.Boli multifactoriale
III.Boli genetice (monogenice si cromozomiale,
mitocondriale) si epigenetice
Frecventa bolilor genetice
Tip de afectiune Incidenta la Prevalenta la 25 Prevalenta in
nastere/1000 ani/1000 populatia generala
/1000

Boli cromozomiale 7 1,8 3,8

Boli monogenice 10 3,6 20

Boli multifactoriale ~50 ~50 ~600

Multifactorial
2 componente
- genetica ( de regula poligenica) confera
predispozitie/susceptibilitate catre o anumita afectiune
- de mediu (interventia factorilor de mediu poate
determina transformarea predispozitiei in boala

Interactiunea dintre genele implicate in stabilirea unui

caracter multifactorial se numeste EPISTAZIE
Genes vs. Environment
Percent Genetic Control 100

50

Eye Color Heart Disease Car Accident

Genes vs. Environment
Percent Environmental Control 100

50

Eye Color Heart Disease Car Accident

Trasaturi / caractere
multifactoriale/poligenice
Inaltime
Greutate
Culoarea pielii

Fenotipul poligenic este determinat de expresia mai

multor gene (situate in loci diferiti) fiecare gena
exercitand un efect aditiv (efectele genelor sunt
cumulative), nu exista rapoarte de dominanta /
recesivitate.
Exemple de afectiuni multifactoriale :
malformatii congenitale
-Defecte de tub neural
-Despicatura labiopalatina
-Stenoza pilorica
- Displazie congenitala de sold
boli comune ale adultului
-Astm
-Schizofrenie
-Diabet zaharat
-Hipertensiunea arteriala
-Boli cardiace comune
-Obezitatea
Heritabilitate
Heritabilitatea unui caracter reprezinta proportia
influentei factorilor genetici din determinantii
caracterului respectiv
Exemple Heritabilitate
schizofrenie 85%
astm 80%
stenoza pilorica 75%
BIC 65%
HTAE 60%
spina bifida 60%
DZ 40%
Obezitatea
Afecteaza 5-15% din populatie, caracterizata prin
cresterea masei de tesut adipos si un IMC
(G/inaltime2)>30%.
In aparitia obezitatii un rol major il are sistemul
hipotalamus - leptina - melanocortina
In formele comune de obezitate au fost identificate
(prin studii genomice de tip GWAS - genome wide
association study) peste 400 variante alelice a 127 gene
implicate in producerea obezitatii.
Dintre acestea 22 par a avea un rol important in
etiologia afectiunii.
Obezitatea
Cele mai cunoscute gene implicate sunt gene care codifica
pentru
leptina,
transportor de leptina,
receptori de leptina,
neuropeptidul Y,
receptorul pentru melanocortina 4,
ghrelina,
gena FTO (fat mass and obesity, situata pe cromozomul
16q12.2, care controleaza expresia altor gene hipotalamice
implicate in aportul alimentar).
Cancer
Etiologia bolii canceroase este multifactoriala, implicand
factori de mediu/stil de viata (fumat, dieta, cancerigeni
chimici, infectii virale etc) care produc mutatii somatice
precum si factori genetici care determina predispozitia catre
anumite forme de cancer.
Peste 80% dintre formele de cancer se produc sporadic insa
exista si o agregare familiala pentru anumite tipuri de cancer
(de san, colon etc) in aceste familii riscul de recurenta fiind
de 2-3 ori mai mare decat in populatia generala.
Variante de gene implicate BRCA1, BRCA2, APC, AXIN2,TP53,
STK11, PTEN, MLH, MSH2 etc
Boala Alzheimer
Cea mai frecventa forma de dementa la persoanele
peste 70 de ani. Daca apare sub 60 de ani, reprezinta o
forma precoce in care componenta genetica este forte
importanta.
10% dintre forme au transmitere AD, 90% fiind
multifactoriale. In familie creste riscul de recurenta daca
exista 1 ruda de gradul 1 afectata.
Boala Alzheimer
Gene implicate :
2 care codifica pentru presenilina (PS1 si PS2)
Mutatiile in PS1 si PS2 determina o clivare anormala a
proteinei precursor beta amiloid, astfel incat amiloidul
se depune la nivelul sistemului nervos
APOE (codifica pentru apolipoproteina E, implicata in
clearance-ul amiloidului din creier)
APP, APOJ, MAPT (codifica pentru proteina Tau)
Diabet Zaharat
Reprezinta un grup heterogen de afectiuni caracterizate
prin hiperglicemie cronica, afectand 6-7% din populatie.
DZ are o etiologie complexa, multifactoriala implicand
atat factori genetici cat si actiunea factorilor de mediu/
stil de viata.
Mediu orice determina HTA, cresterea trigliceridelor,
diabet gestational, consum de alcool/ grasimi,
sedentarism, obezitate, varsta.
2 tipuri de DZ
DZ tip 1 (insulino -dependent) - deficit complet de insulina,
agregare familiala crescuta, avand astfel o componenta
genetica certa - fiind identificati peste 20 de loci responsabil
pentru predispozitie, dintre care 2 loci majori de
susceptibilitate IDDM1 si IDDM2
DZ tip 2 (insulino-independent) afecteaza 11% din populatia
tarilor dezvoltate este determinat de secretia inadecvata de
insulina si de rezistenta la actiunea insulinei. Componenta
genetica in DZ tip 2 este mai importanta decat in DZ tip 1.
Exista forme rare, monogenice de DZ tip2 si forme
multifactoriale. Gene implicate GCK(glucokinaza), HNF4A (
factor de transcriptie hepatica ce stimuleaza celulele beta
pancreatice), PPAR- gamma, INS (gena pentru insulina)
Malformatii congenitale
afectiuni multifactoriale, avand in vedere agregarea
familiala
- Defecte de tub neural
- Despicatura labiopalatina
- Stenoza pilorica
- Displazie congenitala de sold
Defecte de tub neural
sunt anomalii congenitale frecvente (1,5/1000 de nou
nascuti).
produse prin neinchiderea tubului neural in S3-S4 de
gestatie.
Cele mai frecvente forme sunt spina bifida (defect de
fuziune al arcurilor vertebrale) si anencefalia (defect de
inchidere al polului anterior al tubului neural).
Majoritatea cazurilor sunt multifactoriale, un rol major
avand deficitul matern de acid folic.
Exista si alti teratogeni - anticonvulsivante, antimetaboliti,
toxine diverse, obezitatea, diabetul matern in timpul sarcinii.
Defecte de tub neural
 Despicaturile labiale si palatine

- Malformatii congenitale multifactoriale,

cu o incidenta de 1/700 nou nascuti.
- Sunt produse in S4-S5 de gestatie prin
defect de fuziune a mugurelui fronto-nazal
cu mugurii maxilari.
- Apar in numeroase sindroame
monogenice, cromozomiale dar sunt
determinate si de factori de mediu ca
anticonvulsivante, vitamina A, alcool,
fumat, nitrati etc).
- Componenta genetica - mutatii in diferite
gene ca TGF, MSX1, BMP4, IRF6
Patologia epigenetica
epigenetica reprezinta studiul unor modificari potential
ereditare in expresia genei FARA modificari in genotip (la
nivelul ADN)
Modificarile eigenetice sunt responsabile pentru multe
dintre afectiunile umane (SPW, S.Angelman, cancere etc)
Modificarile epigenetice pot fi influentate de varsta,
mediu/stil de viata, boli etc
Expunerea mamei la factori (dieta, toxine, hormoni etc.)
implica expunerea concomitenta a trei generatii;
modificarile epigenetice la nivelul gametilor mamei se vor
transmite la fiica (prima generatie), iar fiica- prin celulele
sale germinale primordiale, la a doua generatie. Memoria
epigenetica se poate transmite pana la a patra generatie
Sindromul Angelman

Este un sindrom genetic complex, care afecteaza primar

sistemul nervos. Are o incidenta de 1:20000 de nou- nascuti.
A fost descris de pediatrul englez Henry Angelman, in 1965,
observand cativa copii cu trasaturi asemanatoare.
Initial a denumit afectiunea happy puppet syndrome
inspirat fiind de o pictura a unui pictor italian Francesco
Caroto Boy with a puppet
Sindromul Angelman - manifestari
clinice
intarziere in dezvoltare
dizabilitate intelectuala
intarziere severa de limbaj
ataxie
crize convulsive
microcefalie
dismorfism facial caracteristic
personalitate vesela,zambet
frecvent (fara motiv), miscari
repetitive, hiperactivitate, lipsa
de atentie, fascinatie fata de
apa.
tulburari de somn
Sindromul Angelman - modificari
genetice
1.Mutatii in gena UBE3A.
In mod normal, in anumite regiuni ale sistemului nervos,
este activa doar copia materna a genei (imprinting) in
11% dintre cazuri
2.Deletii ale unui fragment de pe cromozomul 15 matern
- 70% dintre cazuri
3.Disomie uniparentala - mostenirea ambilor cromozomi
15 de la tata
Cele mai multe cazuri sunt de novo.
Sindromul Prader - Willi
Este un sindromgenetic
determinat de absenta
copiilor paterne ale
genelor din regiunea
amprentata (imprinting)
15q11.2-q13.
Are o incidenta medie de
1: 20000 de nou nascuti.
Sindrom Prader - Willi
hipotonia este semnul clinic major in perioada prenatala
si neonatala insa diminua ulterior ca severitate.
dupa varsta de 1 an apare hiperfagia si cresterea rapida
in greutate cu obezitate de tip central.
statura mica
acromicrie (maini si picioare mici)
dificultati de invatare
retard mental moderat cu tulburari comportamentale
hipogonadism (hipoplazie genitala, deficit de sexualizare
secundara postpubertar)
Criterii majore de diagnostic SPW
hipotonie neonatala si infantila
dificultati de alimentare in perioada de sugar
crestere rapida si excesiva a greutatii intre 1-6 ani
dismorfism facial
hipogonadism
retard global al dezvoltarii
hiperfagie
Genetica in SPW

in regiunea amprentata de pe cromozomul 15 unele gene au

functionala doar copia prezenta de la tata.
70% dintre cazurile de SPW apar prin deletia unui segment de
pe cromozomul 15 patern (copiile de pe cromozomul matern
sunt inactive).
25% dintre cazuri au disomie uniparentala (ambii cromozomi
15 sunt de la mama)
Trasaturile clinice ale SPW apar ca rezultat al pierderii functiei
unor gene de pe cromozomul 15- unele dintre ele codificand
pentru molecule mici de snoARN (small nucleolar ARN)- cu rol
in reglarea expresiei altor gene.
Cele mai multe cazuri apar de novo
Sindrom Beckwith - Wiedemann
Sindrom genetic caracterizat prin crestere exagerata, copiii
cu SBW fiind macrosomi la nastere, pastrand o inaltime
mai mare decat media pe toata perioada copilariei.
Incidenta 1:13 700
Clinic
Cresterea exagerata tinde ssa incetineasca in jurul varstei
de 8 ani, astfel incat adultii cu Beckwith - Wiedemann nu
sunt, de regula mai inalti decat media.
Uneori se remarca o hemihipertrofie/ hemihiperplazie
care devine mai putin aparenta pe masura ce inainteaza in
varsta.
Alte semne clinice: omfalocel, hernie
ombilicala,macroglosie (care afecteaza
respiratia, inghititul sau vorbitul)
visceromegalie,hipoglicemie in copilarie,
anomalii renale
Complicatii - risc de dezvoltare a unor
tumori maligne sau benigne, in mod
particular tumora Wilms si hepatoblastom.
Tumorile apar in copilarie la aproximativ
10% dintre cazurile de SBW.
Speranta de viata e normala
Anomalii de metilare (proces prin care se marcheaza copia
materna sau paterna a unei gene in timpul gametogenezei).
Se asociaza cu modificari in regiunea ADN a cromozomului
11 numita centru de imprinting (ICs) - care controleaza
metilarea unor gene implicate in controlul cresterii -
CDKN1C, H19, IGF2, KCNQ1OT1.
Anomaliile de metilare ale acestor gene duc la cresterea
exagerata caracteristica SBW.
Sindromul Beckwith- Wiedemann -
genetica
20% dintre cazurile de SBW sunt determinate de disomii
uniparentale (UPD) - care apare precoce in dezvoltarea
embrionara si afecteaza doar o parte dintre celule (mozaicism).
Mai rar, SBW poate fi deterrminat de mutatii in gena CDKN1C.
1% dintre pacienti au rearanjamente cromozomiale (translocatii,
duplicatii, deletii) care implica material genetic de pe cromozomul
11 producand modificari in reglarea genelor din regiunea
specifica.
85% dintre cazuri sunt de novo si unice in familie.
Parintii unui copil cu SBW au risc de recurenta in functie de
cauza genetica care a dus la aparitia fenotipului BW.
Sindrom Rubinstein - Taybi
Este un sindrom genetic caracterizat prin
statura mica, intarziere intelectuala
moderata/ severa, dismorfism facial
caracteristic, police si haluce latite.
Incidenta 1:100000
Manifestari clinice aditionale - anomalii
oculare, defecte cardiace si renale, anomalii
ale dentitiei, obezitate.
Pacientii au risc de a dezvolta tumori maligne
sau benigne (in special tumori cerebrale) si
leucemii.
Mai rar, prezinta retard de crestere si infectii
severe.
 Sindromul Rubinstein - Taybi
Manifestarile fenotipice sunt
determinate de mutatii in gena
CREBBP care este implicata in
controlul transcriptiei altor gene si
care este esentiala in timpul
dezvoltarii embrionare si fetale.
Un procent mai mic de cazuri este
dat de mutatii in gena EP300 iar
unele forme severe pot fi rezultatul
unei deletii de pe bratul scurt al
cromozomului 16.
Un procent de ~ 50% dintre cazuri
ramane cu etiologie neprecizata.
Sindromul Rett
Este un sindrom genetic cu evolutie progresiva care afecteaza primar
dezvoltarea neurologica, afecteaza predominant fetele.
Incidenta 1:8500 - 1:10000 de fete.
Clinic
Dezvoltarea psihomotorie este normala in primele 18 luni de viata,
urmata de o scurta perioada de stagnare (I) apoi regresie rapida in
limbaj si dezvoltarea motorie (II). Faza a III a este pseudostationara
(ani, zeci de ani ca durata) si ultima faza IV - deteriorare motorie
tardiva.
In timpul fazei de regresie apar miscari repetitive, stereotipe ale
mainii, inlocuind miscarile utile.
Alte manifestari : plans necontrolat, tulburari din spectru autist,
bruxism, apnee/hiperpnee, ataxie, tremor, microcefalie dobandita.
 Sindromul Rett
Manifestarile fenotipice sunt determinate de
mutatii in gena MECP2 (aflata pe cromozomul
Xq28), care codifica pentru proteina MeCP2 cu
rol critic in functionarea normala a creierului-
mentinerea sinapselor interneuronale.
MeCp2 pare sa inhibe activitatea unor gene care
nu sunt necesare in celulele neuronale.
Cele mai multe cazuri de sindrom Rett sunt de
novo.
Transmiterea este X linkata dominanta.
Atunci cand se diagnosticheaza un copil cu
sindrom Rett, mama trebuie testata pentru a
identifica statusul de purtator asimptomatic
Riscul de recurenta este foarte mic
sindromul Silver - Russell
Este un sindrom genetic caracterizat printr-o tulburare de crestere -
retard de crestere cu debut prenatal.
Incidenta: 1:100.000
Copiii afectati au greutate mica la nastere si falimentul cresterii in
evolutia ulterioara.
Alte manifestari : apetit modificat, hipoglicemie, dificultati de
alimentatie, statura mica
Adultii cu sindrom Silver - Russell au inaltime mica (barbatii ~ 150 cm si
femeile ~140 cm).
Dismorfism facial caracteristic : facies mic, triunghiular, frunte
proeminenta, comisurile bucale orientate in jos si in afara.
Alte semne : clinodactilie, asimetrie corporala, anomalii ale sistemului
digestiv.
Sindrom Silver- Russell - genetica

Cauzele genetice ale sindromului Silver - Russell sunt complexe, cele

mai multe fiind modificari ale genelor care controleaza cresterea.
Gene implicate in aparitia fenotipului Silver - Russell au fost gasite
pe cromozomul 7 si 11, gene care sunt cu imprinting genetic prin
metilare in timpul gametogenezei, in 1/3 dintre cazurile de SSR.
Genele H19 si IGF2 - pe cromozomul 11 si disomie uniparentala a
cromozomului 7 in 7-10% dintre cazurile de Silver - Russell.
In 40 % cauza este necunoscuta.
Cele mai multe cazuri sunt sporadice, insa in unele familiii este
recurent, avand pattern de transmitere A.D si A.R.
Epigenetica cancerului
Mecanismele epigenetice
actioneaza prin
accesibilizarea regiunilor
cromatinice pentru
reglatorii transcriptionali.
Metilarea ADN, modificarea
histonelor, remodelarea
nucleosomilor si
moleculele de ARN
netranslatat care regleaza
numeroase procese
biologice fundamentale
pentru oncogeneza.
Modificarile epigenetice au
rol atat cauzativ in cancer
cat si implicatii terapeutice.
Au fost dezvoltate molecule
care actioneaza tintit asupra
reglatorilor cromatinei, 3
dintre ele (tintind DNMTs,
HDACs si JAK2) au primit
aprobarea FDA.
Modificari epigenetice in cancer
Metilarea reziduurilor
citozinice din dinucleotidele
CpG este cea mai cunoscuta
modificare a cromatinei.
Hipometilarea globala este
comun observata in celulele
maligne, cea mai studiata
modificare epigenetica in
cancer este metilarea care
apare la nivelul insulelor
CpG (prezente la 60-70%
dintre promotorii genelor
umane).
Metilarea insulelor CpG are
un rol important in reglarea
transcriptionala si este
alterata in timpul procesului
de transformare maligna.
Hipermetilarea
promotorilor genelor
influenteaza nu doar
expresia genelor respective
ci si expresia a variate tipuri
de ARN noncodant cu rol in
transformarea maligna.
Modificari histonice in cancere
Histonele care intra in
componenta nucleozomului
contin un domeniu C- terminal si
un capat N- terminal.
Acest capat N - terminal poate
suferi numeroase
modificari(metilare, acetilare,
ubiquitinare, sumoilare,
fosforilare etc), modificari ce
regleaza ciclul celular,
transcriptia, replicarea, procese
de reparare.
Spre deosebire de metilarea
ADN, modificarile histonice pot
produce activarea sau
reprimarea expresiei genice in
functie de tipul modificarii si de
reziduul modificat.
Exista interactiuni intre aparatul de
metilare a ADN si enzimele implicate in
modificarea histonelor, evidentiind
astfel complexitatea reglarii
epigenetice a activitatii genice care
determina si mentin identitatea
celulara si functiile acestora.
Metilarea ADN care determina
silentierea genelor supresor tumoral in
cancer implica modificari specifice in
pozitionarea nucleozomilor.
Reactivarea acestor gene silentiate in
mod aberant in cancere prin folosirea
unor inhibitori de ADN metil
transferaza se insoteste de eliberarea
zonelor promotor din nucleozom.
Modificari ale miARN in cancer
miARN regleaza activitatea genelor
implicate in controlul transcriptional,
proliferarea celulara si apoptoza.
miARN poate functiona atat ca
supresor tumoral cat si ca oncogena,
depinzand de gena a carei activitate
o regleaza.
Modificarile in expresia miARN pot
aparea prin mecanisme diverse
precum anomalii cromozomiale,
anomalii ale factorilor de transcriptie
etc
Multe tipuri de miARN care au ca
tinta gene care stimuleaza cresterea
si proliferarea celulara au expresie
scazuta in cancere.
De exemplu, miARN-15 si 16, care
au ca tinta gena BCL2, cu rol
antiapoptotic, au expresie scazuta in
leucemia limfatica cronica, in timp
miARN let7 care are ca tinta
oncogena RAS este reprimat in
cancerul pulmonar.
Avand in vedere ca inhibarea
miARN cu functie de represor
tumoral este reversibila- aceste tipuri
de miARN pot fi tinta unor agenti
terapeutici specifici.
Terapia epigenetica in cancer
urmareste restaurarea epigenomului normal.
Au fost descoperite numeroase terapii epigenetice care
pot modifica metilarea ADN si alterarilor histonelor
aparute in cancer.
Inhibitorii metilarii ADN au fost primii propusi
Acesti analogi nucleotidici se incorporeaza in catena
ADN a celulelor tumorale cu inmultire rapida si
blocheaza metilarea.
Terapia epigenetica in cancer
Determina astfel inhibarea cresterii si proliferarii celulare
tumorale prin activarea genelor supresor tumoral (aberant
silentiate in cancer).
Aceasta silentiere aberanta se asociaza concomitent cu
dezacetilarea histonelor.
Restabilirea pattern-ului normal de acetilare prin tratament
cu inhibitori ai dezacetilazelor - are efect antitumorigen prin
blocarea cresterii si proliferarii celulare, declansarea
apoptozei.
Au fost introduse molecule de miARN de sinteza cu efect de
supresor tumoral care duc la represia selectiva a unor
oncogene in anumite tipuri tumorale.
 Patologia mitocondriala

Pentru confectionarea unei mitocondrii sunt necesare

aproximativ 300 gene
ADN mitocondrial contine doar 37 dintre acestea, restul fiind
continute in ADN nuclear, proteinele rezultate fiind
transportate catre mitocondrii.
Doar 3% (100 din 3000) dintre genele care codifica pentru
mitocondrii sunt responsabile pentru producerea de ATP
(energie), restul fiind implicate in alte functii celulare
dependente de specializarea celulei in care se afla.
Patologia mitocondriala
Bolile mitocondriale sunt rezultatul unor mutatii
spontane sau dobandite din ADNmt sau ADN nuclear
care determina alterarea diferitelor functii mitocondriale
in diferite tesuturi (apar astfel sute de boli diferite ca si
manifestari clinice).
Fiecare afectiune determina un spectru de manifestari
clinice extrem de heterogene.
O caracteristica a bolilor mitocondriale este aceea ca
mutatii identice in ADNmt pot sa produca manifestari
diferite.
Patologia mitocondriala
Genocopiile sunt afectiuni care sunt determinate de
aceeasi mutatie dar sunt diferite din punct de vedere al
manifestarilor fenotipice.

Fenocopiile - diferite mutatii in ADNmt pot duce la

manifestari clinice similare.

Bolile mitocondriale au o incidenta cumulata de 1:4000 de

indivizi.
Patologia mitocondriala - manifestari
clinice
crestere deficitara intarziere in dezvoltare
slabiciune musculara tulburari de invatare
tulburari neurologice afectare multiorganica
crize convulsive (ficat, rinichi, cord etc)
tulburari din spectru diabet zaharat
autist risc crescut de infectii
tulburari vizuale, auditive disfunctii tiroidiene
Bolile mitocondriale
Bolile mitocondriale sunt determinate de mutatii in
ADNmt sau ADN nuclear.
Mutatiile in ADN nuclear pot fi transmise in maniera
autozomal dominanta sau recesiva, in timp ce mutatiile
mitocondriale se transmit exclusiv pe cale materna
Diagnosticul bolilor mitocondriale se realizeaza prin :
examen fizic
istoric familial (mod de transmitere)
teste biochimice si histologice (biopsii musculare)
teste moleculare pentru identificarea mutatiilor
Exemple boli mitocondriale
Sindromul Leigh -
caracterizat prin anomalii
structurale cerebrale,
cerebelare si la nivelul
ganglionilor bazali
simetrice, bilaterale ; nivel
de acid lactic crescut;
poate fi cauzat de mutatii
NARP, mutatii care
determina deficit de
complex 1, deficit de
citocrom oxidaza, deficit de
piruvat dehidrogenaza
Sindromul MERRF -
caracterizat prin mioclonus,
crize convulsive, ataxie
cerebelara, miopatie,
atrofie optica, surditate
bilaterala, neuropatie
periferica
Este determinat de mutatii
in genele mitocondriale MT-
TK (in peste 80% dintre
cazuri), MT-TL1, MT-TH,
MT-TS1.