,,ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,ÎNTÂIA

NOAPTE DE RĂZBOI”
 CREZUL ARTISTIC :

 ,,… ca să evit arbitrariul de a pretinde că ghicesc ce se

întâmplă în cugetele oamenilor , nu e decât o singură soluţie:
să nu descriu decât ceea ce văd , ceea ce aud , ceea ce
înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu…
Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti… Dar
aceasta-i realitatea conştiinţei mele, conţinutul meu
psihologic… Din mine însumi,eu nu pot iesi… Orice aş
face eu nu pot descrie decât propriile mele
senzaţii,propriile mele imagini . Eu nu pot vorbi onest
decât la persoana întâi…”
( Noua structură şi opera lui Marcel Proust,
Camil Petrescu)
 Perspectiva unică socotită de către autor ca singura formulă care proclamă
autenticitatea şi sinceritatea
în scris face ca mijloacele de caracterizare a personajelor să se realizeze după
un alt model decât cel tradiţional prin simplul fapt că personajul narator ,,vede”
prin filtrul conştiinţei sale:
pentru că personajul care poate fi caracterizat în totalitate este naratorul,
unicul, celelalte personaje fiind doar reflecţia subiectivităţii sale, ,,singura
realitate este realitatea conştiinţei mele”. N Manolescu sesizeaza că romanele
lui Camil Petrescu proclamă,,individualismul radical ” dar şi ,,enigmele menite
să nu fie soluţionate”.
 Există un singur personaj în romanul lui Camil Petrescu care într-o
lungă confesiune reface două experienţe trăite intens : iubirea şi
războiul.
Personajul feminin , Ela , este,, văzut” doar prin ochii bărbatului care
are nevoie, continuu, de certitudini în dragoste.

 Nicolae Manolescu afirmă în ,, Arca lui Noe ” : ,, Noi n-o

cunoaştem în fond pe Ela decât prin intermediul lui Stefan
şi , înainte de a încerca să ne facem o idee corectă despre
ea ,trebuie să reuşim sa-l înţelegem pe el.”
 ,, Nu Ela se schimbă (poate doar superficial, dându-şi
arama pe faţă, cum se spune, abia după căsătorie), ci felul
în care o vede Ştefan.În acest caz,putem afirma că
singurele evenimente veritabile nu sunt acelea
<<obiective>>,ci acelea din conştiinţa lui Gheoghidiu .”
 Ea

El şi absolutul

Ceilalţ
i

,, Noaptea” ,,Noaptea”
iubirii războiului

Lumea
Stefan Gheorghidiu,personajul narator,este un erou lucid care îsi
expune clar concepţiile despre iubire şi moarte, despre femeia
iubită :
,,Cei care se iubesc,au drept de viaţă şi de
moarte unul asupra celuilalt ”.

A iubi pătimaş înseamnă a gândi profund şi a-i urma pe filosofi, nu

întâmplător, eroul este student la Filosofie iar soţia sa,Ela, studentă la
Filologie.
Femeia este,, monada supremă”adică,, acel punct care reflectă în el
toată existenţa universului”.
( Leibniz )
 Stefan Gheorghidiu este un învins pentru că s-a înşelat în
ceea ce priveşte femeia iubită şi un învingător pentru că şi-a
conştientizat eşecul în dragoste, renunţând la ,, tot”, plecând.
Pietro Gralla ,eroul din piesa ,, Act veneţian” cu care a fost
comparat Stefan Gheorghidiu , rosteşte următoarea
replică ,,Falimentul iubirii, dacă iubirea a fost ,este şi falimentul
minţii”.

Paradoxal , confesiunea dedicată femeii iubite pune-n centru ,de fapt,

trăirile în conştiinţă ale bărbatului într-un monolog în care femeia nu are
drept la replică. Cititorul nu o poate descoperi dar, există câteva replici
care oferă indicii :
,, Orice s-ar întâmpla cu mine , vreau ca tu sa mă faci femeie. Am suferit
prea mult din cauza ta .(…)Poţi să mă goneşti în zorii zilei şi să nu mă
mai primeşti niciodată în casa ta .”
Ea despre el: ,, Eşti de o sensibilitate imposibilă .”
Aceeaşi confesiune îl lasă pe cititor să bănuiască ce cred celelalte
personaje despre Ela:familia lui Gheorghidiu , Nae Gheorghidiu ,
Anişoara ,avocatul Grigoriade .
 El,bărbatul,
este:
-un intelectual orgolios,pătimaş şi lucid
în dragoste dedicat întru totul femeii pe
care o iubeşte
-un inadaptat într-o lume
meschină, incapabilă să-l înţeleagă
-,,un filosof într-o lume de neştiutori de
carte cinici…” (G. Călinescu )
-,,un spirit speculativ şi oarecum
lipsit de simţul realităţii, care are
despre femei păreri disproporţionate,
fie de adulaţie , fie de dispreţ
,fundamental egoist ,centrând
sentimentele pe ego-ul propriu ,
bănuitor din vanitate cel puţin la fel de
mult ca din iubire,mai degrabă senzual
decât sentimental
ş.a.m.d.”(N.Manolescu)
- un erou lucid care îsi expune clar
concepţiile despre iubire şi moarte,
despre femeia iubită ,îndeajuns de
lucid ca să nu aibă pretenţia că deţine
adevărul
Ea, femeia ,este aşa
cum o vede
el:
,, Simţeam că femeia aceasta era a
mea în exemplar unic ,aşa ca eul meu,
ca mama mea,că ne întâlnisem de la
începutul lumii,peste toate devenirile
,amândoi,şi aveam să pierim
amândoi .”
,, Cu ochii mari,albaştri,vii ca nişte
întrebări de cleştar,cu neastâmpărul
trupului tânăr,cu gura necontenit
umedă şi fragedă, cu inteligenţă care
irumpea, izvorâtă tot atât de mult din
inimă cât de sub frunte,era,de altfel un
spectacol minunat.”
,,…era această fată un continuu prilej
de uimire.Mai întâi prin neistovita
bunătate pe care o risipea în jurul ei…”
,,Făcea totul cu
pasiune.” ,,Şi ea, care nu
urma decât franceza şi româna ,care
avea oroare de matematici (…)numai
ca să fim împreună , mă însoţea şi
asculta acum,o oră pe săptămână ( …)
, principiile generale ale calculului
diferenţial.”
-un ins hipersensibil în căutare de
certitudini pentru că trăieste o
singură dată un mare sentiment
-gelos şi orgolios trăind într-o
continuă stare de incertitudine
-,,un mare naiv ” deoarece la
început este încântat de
frumuseţea şi inteligenţa Elei
,fericit de admiraţia pe care o
provoacă tuturor , pentru ca după
căsătorie s-o descopere cochetă şi
interesată mai mult de petrecerile
mondene decât de ,,filozofie în
patul conjugal”.
Concepţia despre iubire îl
reprezintă :
,,Cei care se iubesc,au drept de
viaţă şi de moarte unul asupra
celuilalt.”
,,O iubire mare e mai curând un
proces de autosugestie. Trebuie
timp şi trebuie complicitate pentru
formarea ei .”
,,Eu jucasem totul pe această femeie
şi trebuia să trag acum toate
consecinţele care se impuneau :
desfiinţarea mea ca personalitate.”
,,Dar nu ,
toate sufletele acestea de carne şi
mătase devin prea târziu şi de
prisos,bune.” Ochii bărbatului
văd mai multe ipostaze ale femeii
iubite , de la sensibilitate şi
frumuseţe la cochetărie şi
superficialitate .
Care este adevărata Ela?
În roman sunt câteva indicii
,,obiective”care introduc
imaginea ,,reală”a femeii (replici în
dialogul cu Gheorghidiu sau cu
alte personaje ).
 Personajul narator în lunga confesiune
se autodefineşte în raport cu lumea în
care trăieşte şi ,mai ales, cu femeia
iubită.
Ca mijloc de caracterizare directă este
folosită autocaracterizarea şi caracteriza-
rea făcută de alte personaje precum,
,,unchiul Tache”: ,,Ei,Stefane, dacă
tată-tău ar fi fost ceva mai strângător,
dacă n-ar fi risipit atât…v-ar fi lăsat şi
vouă să trăiţi altfel decât trăiţi (…). De
altfel ,îi semeni leit.”
Nae Gheorghidiu :
,,-N-ai spirit practic …(…).Cu filosofia
dumitale nu faci doi bani. Cu Kant ăla al
dumitale şi cu Schopenhauer nu faci în
afaceri nici o brânză.”
Vasilescu Lumânăraru ,,-I-adevărat ,
domnule Gheorghidiu ,că dumneata ştii
atât de multă carte?”…-Eşti un copil ,nu
te supăra , domnule Gheorghidiu,că ţi-o
spun.”
,,Doamna încă tânără” îl defineşte,,omul
cu sensibilitate năzdrăvană”
Ela spune ,,Eşti de o sensibilitate
imposibilă.”
Ela este caracterizată direct de
personajul narator şi de alte
personaje precum NaeGheorghidiu:
,, -Cum crezi că se ţine o femeie ca
nevastă-ta?Cu ciorapi de sfoară ,
cum ai ţinut-o până acum?”
Anişoara: ,,Zău , e încântătoare… Ia
uite ce drăguţă …”
Colonelul:,,-Frumoasă femeie ! drept
să spun .”
Apar câteva personaje constru-
ite într-o formulă balzaciană care
contrazic estetica romanului
camilpetrescian prin încadrarea
într-o tipologie: ,,unchiul Tache”
avarul; Nae
Gheorghidiu-arivistul ,
demagogul,politicianul abil.
Vasilescu Lumânărarul –
milionarul analfabet;
 BIBLIOGRAFIE : Arca lui Noe. Eseu despre
romanul românesc (vol. II ),Nicolae Manolescu
Manual, clasa a X-a, Limba şi literatura română ,
Marin Iancu ,Andreea Vlădescu, Rodica Lăzărescu