Imunologie fundamentala

Linii de aparare
1. Nespecifice
Barierele naturale, Reactia inflamatorie Raspunsul imun

2. Specifice

Istoric

Privind napoi vom cunoaste calea ce duce spre viitor.

immunis origine latina scutit de

taxe, serviciu militar, etc.

Perioada antica

"imunitate" - folosit prima n 1755 ca "immunitas" descrie efectele induse de o ncercare timpurie de variolizare

Gerhard van Swieten (1700 1772)

Variolizare vechi procedeu chinezesc adus in Anglia de Lady Montagu

Lady Mary Wortley Montagu (1689 1762)

Epoca Edward Jenner (1749 - 1823)

14 May 1796, Jenner testeaza teoria variolizarii inoculind unui copil de 8 ani (James Phipps) material biologic colectat din pustulele pe care Sarah Nelmes, (o mulgatoare de vaci) le avea pe mini de la vaca numita Blossom

Epoca Louis Pasteur (1822 - 1895 )

Intemeietorul microbiologiei Imunizare prin vaccinare (termenul de vaccin introdus de Pasteur in memoria lui Jenner): Holera aviara Antraxul vitelor

Epoca Robert Koch (1843 1910)

1888 - Roux si Yersin discopera

toxina difterica

mile Roux (1853-1933)

Alexandre Yersin (1863-1943)

Anticorpii
1890 - Von Behring si Kitasato demonstreaza prezenta anti-toxinei in singele indivizilor care au fost bolnavi de difterie

Emil von Behring (1854 - 1917)

Shibasaburo Kitasato (1852-1931)

Titanii

Paul Ehrlich (1854 1915)

Ilia Ilici Mecinikov (1845 - 1916)

Romnii

Victor Babe (1854 - 1926)

Ioan Cantacuzino (1863 - 1934)

Noi discipline
Imunochimia studiaz moleculele implicate n rspunsul imun i reaciile dintre ele; Imunogenetica cerceteaz genele care codific aceste molecule ; Imunologia celular abordeaz rspunsul imun ca interaciune ntre celulele sistemului imun i ca interaciune a acestora cu antigenele.

Clasificare
Exist n prezent dou criterii generale de clasificare:
a)

- cel al originii reactivitii imune, sub acest aspect

deosebindu-se:
imunitatea natural (sau motenit); imunitatea dobndit;

b)

- cel al tipului de efector imunologic, deosebinduse n acest sens:

imunitatea umoral i imunitatea celular

In functie de originea reactivitii imune

Imunitatea natural sau motenit. Un tip de imunitate natural, care este prezent nc de la natere, este cel specio-dependent. Omul are o imunitate natural fa de unii ageni infecioi care produc mbolnviri la alte specii. Imunitatea dobndit este considerat ca fiind suma fenomenelor care apar dup o stimulare antigenic cunoscut.

Dup modul de realizare a imunitii dobndite se deosebesc dou tipuri:

imunitate dobndit natural (postinfecioas) se instaleaz ca rezultat al trecerii organismului prin boal (form clinic sau infecie inaparent clinic febr tifoid, difterie, scarlatin, rujeol etc); imunitate dobndit artificial (postvaccinal) se instaleaz dup supunerea organismului la vaccinarea selectiv, cu un anumit tip de antigen.

Dup mecanismul de instalare al imunitii dobndite se deosebesc trei tipuri:

1. imunitatea dondit activ rezultatul unei stimulri antigenice directe realizat:
n mod natural infecie sau n mod artificial vaccin. Se realizeaz prin vaccinuri:
cu virus viu atenuat (antipoliomielitic), cu virus omort (antipertusis) cu toxine detoxifiate (antidifteric, antitetanic).

2.

3.

imunitatea dobndit pasiv se obine prin transferul de efectori activi (anticorpi sau celule sensibilizate) de la un organism imunizat anterior n mod activ. imunitate adoptiv este imunitatea dobndit artificial, prin transfer de celule imunocompetente (suspensii celulare din splin, mduv osoas, ganglioni limfatici) provenite de la un organism imunizat activ nprealabil.

Imunitatea umoral
este realizat prin intermediul anticorpilor, molecule proteice proprii, specializate n recunoaterea structurilor non-self, a antigenelor.

Imunitatea celular
este realizat prin intermediul limfocitelor T citotoxice, purttoare de receptori specitici pentru antigene prezente pe suprafaa celulelor proprii i recunoscute ca non-self.

Sistemul imun prezint trei caracteristici fundamentale:

capacitate de discriminare a self-ului de non-self;
capacitate de discriminare ntre antigene diferite; memorie imunologic.

Antigen (Ag)
Ce este un Ag ?
Substanta ce determina secretia de Ac ? Substanta non-self ? Proteina cu Gm mare > 10kDa ? Substanta straina taxonomic ?

Karl Landsteiner (1868-1943)

Caracteristicile generale ale antigenelor

Specificitatea capacitatea substantei de a reactiona cu Antigenitatea capacitatea substantei de a induce un RI

Clasificarea Ag
Ag complete (complexe)
a.
b. c. d.

proteine nucleoproteine lipopolizaharide polizaharide

Ag incomplete (haptene)

Haptene complexe

polipeptide lipide acizi nucleici dizaharide compusi organici simpli

Haptene simple

Haptenele
Fragmente, chimic active i specifice imunologice, care nu pot induce singure formarea de anticorpi, dar care cuplat cu proteina determin specificitatea imunologic a acesteia, au fost denumite haptene, antigene pariale sau antigene incomplete.

Clasificare haptene
Haptene precipitante sunt haptene complexe (se combin cu anticorpul omolog precipitant, dar in vivo nu stimuleaz producerea de anticorpi); Haptene inhibitorii, neprecipitante sunt haptene simple ce nu pot stimula producerea de anticorpi, dar pot reaciona cu anticorpii omologi, pe care i blocheaz fr a forma precipitate. Anticorpii blocai de haptenele inhibitorii nu mai pot reaciona cu antigenul complet ce l-a generat i nici cu haptena precipitant a acestuia.