Povest~ul

A-

I nnumele lui Allah eel Milos ~i Milostiv, "Ori sunt ase-

menea Intunecimilor dintr-o mare adanca. Un valle aco-
pera, iar peste el un alt val ~ideasupra sunt norii: Intunecimi
peste Intunecimi. Daca cineva I~i Intinde mana, abia mai
poate s-o vada. Celui ce Dumnezeu nu-i da lumina, acela
nu are lumina".
Intr-o dimineara cu lumina difuza, ceara se ridica deasu-
pra satului nefericirii, precum un turban, iar ciripitul ascurit
al pasarilor strapungea urechea. Cand muezinuP anunra so-
sirea clipei pentru rugaciunea de dimineara, vaduva neagra
se framanta In patul ei. Raai l~i lasa la 0 parte pu~ca ~ides-
cuie u~a de tabla a magazinului sau; Salih cara afara cupto-
rul, foalele ~iIe puse pe platforma atelierului sau, iar Nasra
l~iIndruma turma de oi spre munri. Sangele Mahai fierbea,
inima Ii batea precum 0 toba, iar un strop de sange se ridica
In albul ochilor ei. Arunca patura cat colo ~ifugi desculra la

1 Muezin, persoana care cheama credincio§ii musulmani la slujba de vi-

neri §i la cele cinci rugaciuni zilnice (n. rL).
fratele ei..E1, zarind parul acela lung §i despletit, ochii saIba-
tici, invoca numele lui Allah. Femeia zambi dulce §i sarura
mana fratelui ei. Lui Daffash nu-i venea sa creada ca Maha
se transformase tntr-o sora cuviincioasa.
- Buna dimineara, frate, leu al preriilor §i protector al
a§ezarii tribului Qasim.
El t§i freca ochii, nepurand crede, §i privi zambetul ei lu-
mmos.
- Ce vrei?
- Dore§ti sa te ajut sa-ti pui cizmele?
-Da.
Ea zambi, tngenunche, ii sarura picioarele, trase cizma tn
sus §i lega §ireturile.
Allah §i-a avertizat credincio§ii loiali, tn cartea Sa inre-
leapra, despre in§elaciunile femeilor, in special ale vaduvelor
§i ale fetelor batrane. Cand nu au nici un biirbat care sa rina
harurile, sa se urce pe ele §i sa Ie inece in marea gatitului §i a
copiilor, femeile incep sa intinda capcane. Ele i§i §optesc
dntecele tn urechile barbarilor, zambesc, i§i tot §uiera vrajile
pana pun mana pe sufletele barbarilor. Maha, vaduva neagra,
11ajuta pe fratele ei sa se spele, ti die piirul, il imbraca §i ti
dadu sa manance miere §i unto Apoi ii siirura fruntea, mana
§i picioarele.
- Daffash, iubite frate, te rog, gase§te-mi ceva sa lucrez
in palatul pa§ei. Cu banii pe care i-a§ c<1§tigaa§ vrea sa mai
cumpar portocali. Pe sufletul mamei noastre, Maliha, gase§-
te-mi ceva de lucru.
Daffash caIarea impreuna cu pa§a, mergand spre Urn
Qais, dnd ti pomeni de rugamintea Mahai. Pa§a cauta vase
vechi din lut §i monede, pe care sa Ie yanda pe bani buni
caIatorilor englezi. Beduinii, care il ajutau sa sape dupa gu-
noaiele alea vechi, credeau ca striimo§ii lor creasera vasele §i
oalele, a§a ca urma§ii lor puteau face cu u§urinra acelea§i
ustensile. Bogatie ba§tina§a tacud din pamant ba§tina§,
gandeau ei, poate fi oricand reprodusa. Sapau pamantul
§i predau vasele vechi, oalele §i urcioarele in mana pa§ei,
ranjind.
Pa§a, in timp ce studia monedele ruginite cu lupa sa, ii
povesti lui Daffash d, de dnd angajase budtarul eel nou, nu
mai mancase 0 masa cumsecade. Daffash i§i aminti de ruga-
mintile Mahai §i-lintreba pe pa§a dad ar fi vrut s-o angajeze
pe sora lui ca sa ii gateasd. Cu cat ar fi avut mai multi por-
tocali in gospodarie, cu atat mai mult ar fi platit strainii ca
s-o cumpere.
- E puternid?
- Puternid precum trei magarite Iaolald.
- Prea bine.
Cand terminara de impachetat vasele din lut, monedele
ruginite §i celelalte prostii, se intoarsera la Hamia. Daffash
ii spuse surorii lui Maha d pa§a fusese de acord s-o angajeze
ca buddreasa. Ea incepu sa topaie pe saltea.
- Potole§te-te.
- Vai, fratele meu, fiul tadlui §ial mamei mde, nu §tiu
cum sa-ti multumesc.
Maha, colochinta cea amara, nu se putu calma §i nici nu
adormi. Ea i§i petrecu noaptea aceea invatand pe de rost
retete §i recitind incantatii de vrajitorie.

T atal meu Gog §i Magog,

U nchii mei Harut §i Marut,
Ajutati-va fiica sa va poarte roadele.

Se imbaie, i§i impleti parul in doua cozi, i§i stropi sanii cu

ni§te apa de trandafiri, i§i Fred buzele cu petale de creas-
ta-coco§ului §i-§icontura ochii salbatici cu kohl. I§i lasa fiul
cu batranul ei tad. I§i lega lucrurile intr-o boccea §i porni
spre palat fredonand Inceti~or. Cand ajunse acolo sarura
mana p~ei, care zirnbi ~i-~iretrase palma.
Femeia matura ~ispaIa podelele, spala ~ternuturile, uda
plantele din ghivece, scutura de praf pre~urile ~ipregati eel
mai bun mansaf gustat vreodara de un arab. Incepu chiar sa
culeaga masline verzi ~i sa Ie mureze In borcane mari. Pa~a
eel cu umerii la~itragea mul~umit din trabucullui gras. Pen-
tru prima oara dupa multe luni, nu-l mai durea stomacul
dupa cina. Femeia aceea, gandea el, era de pre~ ~imerita di-
narul pe care i-I dadu la sfaqitullunii. EI nu ~tia ce se In-
rampla sub acoperi§ullui noaptea, cand lupii Incepeau sa
ude §i bufni~ele sa buhaie.
Cand luna I~iaduna razele ~ise retragea, cand cobora In-
tunericul, gleznele Mahai Incepeau s-o manance, sangele sa-i
fiarba, iar inima sa-i bara mai tare.
- Nu In noaptea asta, I§iimplora ea srapanii, magicienii.
Manciirimea continua, apoi gleznele Incepura sa se Invar-
teasd §i sa se rasuceasd pana cand piciorul ei stang era In-
tors spre est, iar eel drept spre vest. Unghiile i se Inrarira, iar
gura i se mari.
Pa§a I§i scoase cizmele, pantalonii de caIarie §i dma§a.
Stinse lumanarea §ise ~eza In pat. Sub aripile Intunericului,
vaduva neagra intra pe furi§ in dormitorul pa~ei.El auzi pa§ii
u~ori ai picioarelor rasucite.
- Cine-i acolo?
- Sunt eu, Maha. Vreau sa trag draperiile.
Ea privi pe fereastra gradina cufundara In Intuneric §iapa
sclipitoare din piscina.
- Minunat, rosti ea §i ofra.
P~a urmarea silueta sub~irid §i privea piirul stralucitor,
desfacut. Continua sa 0 priveasd §i atunci cand, fredonand
u~urel, ea Incepu sa se dezbrace. Merse spre pat §i dzu In
genunchi.
 - Chipe§ul meu sdpan, rosti ea sarut:1ndu-i u§or dege-
tele de la picioare.
Era ca §i cum ar fi sim!it mangaierea unor aripi de fluturi.
Pa§a nu mai fusese niciodad sarutat pe picioare, a§a ca ceva
inauntru lui se rupse. Ea continua sa ii sarute §i sa ii suga
degetele de la picioare pana cand el arunca la podea paturile
sub!iri, se repezi §iprinse buzele gemande. Precum doua fur-
tuni pierdute pe marea dorin!ei, trupurile lor se int:1lnira.
Hiena i§i lansa atacul asupra lui, inarmad cu limba §i cu
din!ii.
Pa§a cellat In umeri se transforma intr-un copil ce plan-
gea dupa lapte §i aten!ie. Ea 11 mu§ca §i sufla asupra lui,
mu§ca §i sufla pana c:1ndel deveni doar 0 spuma In mainile
ei, un burete, u§or de stors pana la uscaciune.
Lumina dimine!ii ii gasi pe cei doi pacato§i in pat, capul
pa§ei odihnindu-se in poala vaduvei negre. Ea Ii mangaia
parul §i fredona inceti§or.
Din acea diminea!a, pa§a fu asemenea unui inel pe dege-
tul Mahai. Ea trebuia doar sa frece inelul, iar barbatul se
prosterna, Ii asculta poruncile §i se supunea. Oamenii spun
ca ea a inceput sa-i ceara bani, copaci, saci de orez §ide zahar
§ibra!ari de aur. Intr-o clipid, mare!ul pa§a incepu sa yanda
buca!i de pamant, recolte necoapte §i argintaria. Raul de da-
ruri ce curgea dinspre palat catre ferma era tot mai mare §i
mal mare.
Asemenea unui mu§uroi de furnici harnice, servitorii
pa§ei carau mereu daruri In ograda Mahai. Sacii de orez §ide
gdne se aflau in fruntea coloanei, in mijloc soseau uneltele,
iar la urma venea mobila. Raai jura ca a vazut un convoi de
catari ce carau sofale, paturi, fotolii §i chiar sobe ce se in-
dreptau spre gospodaria §eicului Nimer.
Arabii spun ca vaduva neagra a pus sdpanire pe toate
boga!iile pa§ei, chiar §i pe hainele pe care Ie purta. Intr-o
buna zi, soarele nu mai aduse lumina-i stralucitoare §i in-
cepu sa pogoare 0 lumina ro§iatid asupra vaii nefericirii.
Babele, imamii §i barba~ii au ~inut 0 intalnire ca sa afle mo-
tivul ru§inii aduse asupra lor de soare. Ce pacat era comis in
valea lor? Cine incaIca poruncile lui Allah? Batrana ce locuia
in dolmen i§i netezi rochia §i 0 stropi cu nisip; ea desena linii
§i facu gauri; i§i holba ochii §i apoi rosti teribilul adevar:
- Maha, fiica Malihei.
Daffash se ridid in picioare, i§i a§eza e§arfa pe cap §i por-
ni in galop spre palat. Paznicul, budtarul, gradinarul §i cei
doi servitori zaceau moqi, cu cercuri gal bene in jurul guri-
lor. Draperiile fluturau In vant, iar indperile palatului erau
go ale, nu mai erau covoare, mese sau scaune. Nimic. Daffash
I§i scoase sabia din tead §i fugi pe scari, spre dormitorul
pa§eL
Vail Oribila priveli§te! Vai, fiin~ele lui Allah! Sora lui §i
pa§a zaceau in pat, sugandu-§i unul altuia sangele din venele
deschise. Din pa§a ramasese doar un schelet acoperit cu 0
piele sub~ire. Fa~a Ii era palida. Ochii priveau pierdu~i, iar
din~ii ii erau ro§ii. Maha, paianjenul negru, distrugatoarea de
case era acum rotunda §i radia de placere.
- Allah e mare! striga Daffash, leul preriilor, §i lovi gatul
nesupus al surorii lui.
Ea se ridid in picioare, I§i deschise gura cea mare cu doi
col~i ascu~i~i. Unghiile Ii crescusera mai lungi §i mai ascu~ite,
pana ajunsesera asemenea acelor. Fugi spre fratele ei, vrand
sa infiga acele in carnea lui. El 0 Impinse §i I§i flutura sabia.
Ea I§i Indoi spatele §i-§i preschimba mainile In gheare. Sari
in spatele lui Daffash §i Incepu sa-i sfi.§ie carnea de pe umeri.
El privea a implorare catre pa§a, care sugea vrajit 0 vena ne-
vazura. Daffash se arund la podea, capul de pisid al Mahai
se lovi de beton, ea lipa §i incepura sa-i creasd aripi.
 $oimul pluti prin incapere, apoi se repezi sa sfa§ie carnea
lui Daffash. El se arunca pe podea §i nici nu se mi§ca atunci
cand simti ghearele infigandu-i-se in spate. $oimul nu simti
viata in trupullui, a§a ca se transforma intr-un nor de fum.
 Maha

T recerea zilelor a Inchis d.ietura din gingii, dar nu a reu§it

sa vindece rana adanca pe care 0 purtam in inima.
Umilinra, mania §ifaptul ca eram pur §isimplu neajutorara.
Femeile din tribul Qasim au reu§it sa-mi aduci trupulla sta-
rea dinainte, insa, inciparanara §idemna, inima refuza sa fie
vindecad §i continua sa planga in tacere. Voiam sa fiu sal-
vara din satul acela, cu ulitele lui inguste §i casele din lut cu
ferestre minuscule. 0 lipitoare agatata de munte. Spre de-
osebire de viermii de pamant, care sunt orbi, dar sensibili,
satul era orb §i avea pielea groasa. Trebuia sa-mi alaptez be-
belu§ul. Pielea moale din jurul degetelor lui avea sa dispara,
ochii aveau sa i se usuce, iar moalele capului avea sa i se
Inrareasci. Mubarak avea sa creasca, sa devina un barbat pu-
ternic. Oare avea sa ma apere de unchiullui? Avea sa franga
el mana ce I-a ucis pe tatallui, Harb, §i i-a palmuit mama?
Mi-am §ters fata cu mainile §i am oftat.
Am lasat 0 parte din val libera, ca sa-mi pot acoperi atunci
and voiam gingiile goale. N u tot timpul. Doar and barbarii
din sat ma salutau §i l'ncepeau sa rada de mine. T adl meu,
§eicul Nimer din tribul Qasim, tigrul temut de tribul Hu-
four, refuza sa manance §i sa bea din clipa l'11care Daffash
i-a rupt bastonul pe spatele meu. EI insista sa doarma In
magazie, printre sacii de fan §i orz. Mormaia toad ziua:
- Eplin de fan, spunea Hiral'ncetare.
IIlmbrati§a pe Nashmi, cainele, §i plangea:
- Ia-ne, vai, Maliha.
Eram l'ngrijorad de sanatatea tadlui meu. Tot slabea §i
murmura mereu cate ceva. I-am pregatit micul dejun, I-am
pus pe 0 tava din pai, §i am mers sa-i dau buna dimineata.
Se sprijinea pe unul dintre saci, mangaind spinarea Iui
Nashmi. Pantalonii erau galbui-maronii din cauza urinei,
dungile albe ale cama§ii erau acum de un gri-l'nchis, iar cra-
paturile picioarelor lui erau pline de mizerie. Ba§icile de la
colrurile gurii l'ierau acoperite de mu§te.
- Buna dimineata, tad.
- Maliha, te-ai l'ntors.
- Eu sunt Maha, tad. T e rog, bea ni§te ceai.
Am pus paharul cu ceai fierbinte pe podeaua mizerabila.
Tare mi-a§ fi dorit sa ma lase sa-i fac baie §isa-i spal hainele.
- Maha a murit. Ei i-am dat pamantul. Acum poate sa
ia Mubarak gospodaria.
Nu §tiam ce sa-i spun. I-am sprijinit capul §iam pus mar-
ginea paharului l'ntre buzele lui uscate. A sorbit putin ceai §i
apoi §i-a l'ntors capul.
- Destul. Lasati-ma acum. T oti, toti sa ma lasati l'n
pace.
M-am §tersla ochi §im-am l'ntors l'n camera cu tava. Mu-
barak gangurea §i scuipa. I-am §ters fara §i capul cu 0 carpa
l'nmuiata l'n apa caldura de trandafiri, i-am schimbat scute-
cuI §i mi I-am legat de spate. Trebuia sa vad ce faceau por-
tocalii. Pietrele batrane a§ezate de-a lungul canalului erau
acoperite cu mu§chi verde. Apa era tulbure §i mirosea a
patrunjel putred. Stratul de henna §ide ridichi era uscat pre-
cum Rub al-Khali.
L-am dezlegat pe Mubarak §i I-am a§ezat pe §al, sub un
copac tinar, care sa-l apere de dldura, de pasari §i de insec-
te. Am umplut stropitoarea cu apa §i am turnat-o In gurile
nevazute ale plantelor. In timp ce framantam pamantul cu
sapaliga, simteam de pard eu a§ fi fost lovira. Daffash ma
batea. Mania ma redusese la oasele-mi goale. Trebuia sa In-
cerc sa continui cu viata asta, de dragullui Mubarak, fiullui
Harb Ibn Qasim. Tot traie§ti, 0 iei de la capat, a§tepti sa ra-
sara soarele chiar dad e§tiplin de rani, chiar dad ai vrea sa-ti
smulgi inima §i s-o lngropi sub puietul de ponocali. T ata 11
iubea pe Mubarak, ma iubea pe mine, §i lntotdeauna lmi
mangaia parul cu degetele-i subtiri, usdtive §i-mi spunea:
- Fiica mea, tu e§ti mai buna decat neispravitul de frate
al rau. Mi-a§ dori sa fi fost barbat, pentru ca:pamantul tre-
buie sa-i revina celui care ara.
Nasra l§i anunta sosirea In livada cantind 0 melodie
scurra ce suna ca "Mu-ba-rak". Am zambito Nasra se repezi
spre fiul meu §i-l stranse tare la piept:
- Mi-a fost dor, Mubarak, cu-cu, 11sarura ea zgomotos
pe obraz.
II a§eza In poala §i lncepu sa sufle In fluier. Melodia era
sacadara §i salrareata. Baiatullncepu sa planga.
- Nu-i place muzica. E un calaret aspru.
Nasra arara spre gingiile mele §idescrise un cerc prin aer.
- Bine, gola§e, am raspuns.
- Intors acasa, Daffash?
- Nu. ~i-a luat toate lucrurile. Doarme In poala engle-
zilor §i a servitorilor lor.
- Trebuie sa plec. Oile, spuse Nasra §ita§ni ca 0 sageara
printre copaci.
 Livada fusesevindecara de leacullui Samir Pa~a.Crengile
cre~teau laolalra formand un cort de frunze ~ifructe. Nu ve-
deam soarele cand i~i intorcea spatele spre mine. Lui Mu-
barak ii ie~eaudinrii. Eu mi-i pierdusem pe cei doi din fara.
Anotimpullogodnelor avea sa inceapa in curand. Fetele cu
ochii mari petreceau lungi nopri pline de speranra, a~tep-
rand sosirea anotimpului ~ia promisiunilor lui ascunse. N u
aveam sa-mi mai odihnesc capul pe brarul nici unui barbat
in afad de Harb. Ma bucuram ca ~eicul Talib nu-~i mai
aratase fara dupa ce-limpinsesem in tufi~uri. Ocoleam pe
toara lumea. Nu mai mergeam nici macar sa 0 vizitez pe
T amam. In noaptea aceea blestemara, Daffash umpluse satul
cu latratullui teribil: "Tarfa, fiid de caine batran, blestemari
fie parinrii tai. Nu e~tidecat 0 femeie. Linge-mi cizmele, linge
cizmele generalului! Supune-te srapmilor rai..." ~eicul Talib
trebuie sa fi ras. I1lovise pe tata ~i 11aruncase la pamant.
Murjan, Allah sa-i binecuvanteze mainile, impreuna cu Nas-
ra, m-au salvat de la moarte. Daffash ma strangea tot mai
tare de gar. Vazusem luminile colorate,ale Ierusalimului, lu-
minile alaiului meu de nunra, luminile palide ale sanctua-
rului. 0 r~nira puternica imi zdrobea coastele una cate una.
Durerea carnii nu era nimic fara de durerea o~selor. Durere
ce stdbatea pana in strafundul oaselor. Un vam rece dinspre
est ce trecea prin carne, vene, spinare, ~i raia chiar prin un-
ghii de fier.
Am stors 0 felie de portocala pe buzele lui Mubarak. Daf-
fash incercase sa-mi stoarca trupul ~i sa-mi scoara sufletul
din el. Eu supravieruisem, iar el plecase de-acasa, luand cu
sine pulberile magice, radioul, pu~ca ~icateva dintre pieile de
oaie. Tata il implorase sa dmana sub acoperi~ullui.
- Maha n-o sa mai faca niciodara ce-a ra.cut. Maha s-a
caitoTu e~ti stapanul casei. Nimeni nu ri se va opune.
 Auzeam foane purin din ce spunea tadl meu, dar vocea
ii era siaba ~i rugatoare. Mi-am astupat urechile cu mainile
~i m-am culcat. In dimineara urmatoare, Land Roverullui
Samir Pa~a era parcat aproape de gard. Daffash i~i arunea
Iucrurile in spate, se urea langa pa~a §i tranti up ma§inii.
Zgomotul motorului ineea scancetele §i plansetele tatalui
meu, §eicul Nimer, tigrul tribului .Qasim.
Tata refuza sa doarma pe salteaua de langa patul de metal
allui Daffash. Nu voia sa stea in camera fiului neascultator
ce nu i se supusese niciodad tatalui sau. Sa fi dat oare na§tere
unui paianjen otravitor? Nu era samanra Iui, cu siguranra.
Din ziua aceea, tata dormi pe podeaua mizerabiia a magaziei.
o apa de un verde-inch is se aduna sub sacii umezi. Aerul
duhnea a putreziciune §i urina, de parea a~fi depozitat acolo
balegar, nu fan curat. Ma cutremuram de cate ori patrun-
deam in ascunzatoarea tadlui meu. Mu§chii, putreziciunea
§i buruienile domneau asupra magaziei, deschizand drumul
parasirii acestei vieri.
L-am dus chiar §i pe Mubarak Ia tata, ca sa-I smuig din
colrullui cu toata foqa unei vieri tinere. I I-am pus pe Mu-
barak in poala §i i-am spus sa-i ureze buna dimineara buni-
cului sau.
- Buna dimineara, micura mea Maha. Te-a hranit Ma-
liha cum trebuie?
Mubarak incepu sa planga §isa se foiasca. L-am Iini~tit §i
i-am spus sa-i zambeasca bunicului sau. Cand mu§tele al-
bastre s-au a§ezat pe fara fiului meu §i i-au Iins genele, nu
I-am mai putut Iasa acoio. Batranul putrezea in propriul
rahat §iin urina. Mu§tele ii sugeau ba§icile§i mizeria i se in-
tindea pe haine. Era un maldar de oase putrezinde. M-am
repezit afara, I-am pus pe Mubarak in patuIIui §i m-am
grabit inapoi ca sa-I scot pe tata din mizeria in care traia.
 Am fiert ni§te apa Intr-un cazan §iam carat-o In col~ulln
care se ascundea tata.
- Am sa-~ifac baie.
Mi-a zambit §i a spus:
- Maliha, te-ai Intors.
- Da, §eicule, m-am Intors.
L-am dezbracat cu grija §i i-am aruncat afara hainele.
Apoi am cura~at podeaua §i I-am rugat sa se a§eze pe pre§.
M-a ascultat ca un copil, mormaind Intr-una numele Malihai.
I-am frecat mainile cu lufa, apoi i-am spalat spatele, picioa-
rele-i subriri §i capul. ~iroaie de sapun Ii scaldau trupul §i
picurau pe podea. Blestemate sa fie orzul §i fanul. Se udau.
Pielea atarnanda a tatalui meu se cutremura. Simream ca ma
lupt cu Azrael, Ingerul moqii. Ochii taralui meu nu ma pu-
teau privi direct, se uitau prin mine. Nimic nu-i putea atrage
ochii Inapoi spre pamant. Nimic nu-i putea opri din a privi
pierdu~i. Am frecat §i am tot frecat pana ce mana dreapra
Imi amoqi de durere.
Pentru prima oara In via~a mea am cautat haine In ca-
mera lui Daffash. N u ma lasase niciodara sa intru pe terito-
riul lui. In cuBir avea 0 poza mare cu 0 femeie blonda ce
zambea, trecandu-§i limba peste buza de jos. Strainii §i fap-
tele lor. Neru§ina~i. Intr-un vraf de haine vechi am reu§it sa
gasesc 0 cama§a alba curara, pantaloni §i 0 e§arfa. L-am
Imbracat Incet pe tata. Parulli crescuse §i fa~aera acoperid
cu un Inceput de barba. Mainile Ii tremurau prea tare ca sa
poad ~inelama de ras. I-am InBi§uratcapul cu e§arfa§ii-am
legat capetele In spatele gatului.
- Vino cu mine, §eicule.
- Da, Maliha.
L-am luat de mana tremuratoare §i I-am ajutat sa iasa
afata.
 - U.udat fie Allah. E noapte stralucitoare. Adu-ti amin-
te de luna noastra, Maliha. Vara, simt cum miroase a vara.
Da.
L-am ajutat sa se a§eze pe saltea §i I-am acoperit cu 0
patura u§oara.
- Adu-ti aminte de nunta noastra, Maliha. Am raiat 0
sura de dmile, treizeci de capre §i douazeci de pui. Adu-ti
aminte de luminile din ...
Vocea lui puternid se transforma tntr-un murmur. Un
corb cadi in tntunericul de nepatruns. Nici 0 plecare, corb
al despaqirii. Ma auzi? Nimeni nu plead.
 UmSaad

- M aha,sora.
Mi-am framantat fruntea §i am intors capu!.
Luna era tot mai batrana §i mai obosid. Lumina sa cenu§ie
invaluia totul din camera, inclusiv fata lui Um Saad.
- Da, U m Saad.
- Zilele au dat na§tere altor zile §i nenorocirilor. Cum
ti-am spus, chiar ma obi§nuisem cu semiexistenta mea din
spatele zidurilor de caramida ale casei lui Abu Saad, in var-
ful Muntelui Castelului. La dltiva metri distanta de casa
noastra au construit un muzeu in care sa expuna oase
romane, monede §ivase ruginite. Auzeam oasele nelini§tite
zdranganind noaptea, jinduind sa fie ingropate sub pamant.
Nici un iordanian - au numit tara Regatul Ha§emit al Ior-
daniei -, nici un iordanian n-ar fi platit zece pia§tri ca sa
vada ni§te oase putrezite §i ni§te pietre acoperite de mu§chi.
Uram sa privim in urma, sa vedem trecutul, sa invatam din
el. Oasele putrezite ne aminteau de moarte, de placerile
trecatoare, §i de mania lui Allah. Stii cine venea la muzeu?
Englezoaicele batrane, care purtau ochelari §i sandale din
piele. Radeam de ele.
- Englezii I-au ucis pe sorul meu, Harb.
- Fie ca anii Iui netrairi sa fie ai di, sora. Astea sunt caile
vierii. Nu-ri fie teama, au plecat din rara noastra.
- $tiu. Fie ca ei sa nu se intoarca niciodad.
- In cele din urma, englezii au plecat din rara noastra,
dupa ce au construit cluburi in care nu putea nimeni sa intre
§i toalete cu forma ciudad, pe care nici un musulman nu Ie
poate folosi. Abu Subhi, paznic la Clubul nu-§tiu-cum]ack,
le-a spus baierilor mei multe pove§ti despre englezi. Cum
barbari puternici alearga ore intregi 0 mingiura amarad.
Cum nu se spala cu apa dupa ce merg la baie. Pe viara ta,
doar se §terg cu hartie. I§i iubesc d.inii ca pe propriii copii
§i nu se ingrijoreaza niciodata in legatura cu parul §i cu sa-
liva lor impura. Copiii il chinuiau pe Abu Subhi, paznicul.
Se tot urcau pe gardulinalt din sarma §i furau conserve de
fasole §idulciuri. Dar au plecat, sora, fie ca inima-ri sa-§iga-
seasca odihna. Cand guvernul a transformat cluburile in
§coli,localnicii, care inainte nu avusesera voie sa intre in clu-
buri, au dat navala §i au distrus toaletele §i sifoanele necre-
dincio§ilor.
- Sifoane!
- Da. Tragi de un fir §i vine apa, care duce cu ea toad
mlZena.
- Avem nevoie de unul §i in Hamia, in satul meu.
- Au plecat din rara noastra, iar eu am privit sarbatoa-
rea §i procesiunea de pe veranda. Sarbatoarea de Ziua Inde-
pendenrei. Cavaleria, tancuri, soldari in straie colorate §i
carare pe camile, muzica, alamuri. "Traiasca Regele!"Steagul
Iordaniei flutura pe acoperi§ul nostru. Negru, pentru mania
de temut a arabilor, alb, pentru generozitatea §i bunatatea
arabilor, ro§u pentru sangele martirilor, §i verde, pentru
pil§unile noastre fertile. Aveam vise colorate, pentru di cele
mai multe dintre dmpiile noastre erau aride, de§ert. Lumi-
nile Hotelului Ammon nu s-au stins atunci pana diminea~a.
Tara era fericid §ilibera, sora, dar acela a fost Inceputul sda-
viei mele. Tara a dansat, cu inima u§oara, pana In zori. Im-
plinirea viselor ma face mereu sa plang, Imi frange inima In
doua. Tara I§iIndeplinise visul §iera ame~ita de fericire. Am
adormit In noaptea aceea cu lacrimile §iroindu-mi pe obraji.
Au Intrebat porumbi~a albastra de ce plangea, iar ea le-a spus
di era din cauza di vedea atat de bine. Am spus: "Vederea
mea e patrunzatoare; vad viitorul §iplang pentru zilele ce au
v • 'oJ"

sa vma.
Intr-o dupa-amiaza spaIam podeaua din salon. Parul,
sprancene1e,gene1e§icaftanullmi erau toate acoperite cu praf
§istropite cu apa. Ude. Podeaua era umeda, iar scaune1eerau
Ingramadite unele peste altele. Era vara §iImi era foane cald,
transpirasem. Era ziua de spaIat rufele, iar In spate sim~eam
o durere surda, dupa ce frecasem un maldar de haine mur-
dare §i de rurarie. Auzeam sunetul slab al radioului cu tran-
zistori, cantand In engleza In dormitorul,baie~ilor. Cand am
ridicat capul i-am vazut. Se ~ineau de mana §i radeau.
-Cine?
- EI §i ea. Barbatul diruia Ii spusesem so~ In ultimii
douazeci de ani §ifemeia In verde, care-§ilingea buzele ca un
§arpe. Rase cand m-a vazut frecand podeaua §i storcand
pre§ul murdar.
- Chestia asta e so~iata? I-a Intrebat.
Abu Saad spuse, ~inand-o de mana:
-Da.
- N u te condamn, i-a spus ea.
M-am ridicat, mi-am netezit caftanul §i I-am Intrebat:
- Eacine e?
Mi-a raspuns cu vocea lui anemidi:
 - Yusra, sotia mea cea noua.
A spus ca era soria lui cea noua, sora. Eu, Urn Saad, ma-
ma fericirii, Haniyyeh, fericita, am rasturnat galeata cu apa
murdara pe podeaua stralucitoare. A fost 0 prostie, pentru ca
mai tarziu tot eu a trebuit sa 0 usuc. Era 0 femeie tanara,
vopsid blond, pe tocuri Inalte. Rochia de matase verde i se
a§eza pe trup asemenea unei piei netede. Am vazut sute de
mu§te albastre zburand prin salon §i fluturandu-§i aripile
verzi-albastre stralucitoare. Dezgusdtor. I-am zis barbatului
caruia-i spusesem sot:
- Cum Indrazne§ti sa aduci 0 ald femeie In casa mea?
Nu m-a bagat In seama. Nu avea ochi pentru mine. Nu
m-a bagat In seama §i §i-a Intrebat tanara mireasa:
- Sa-ti arat dormitorul?
Maha, sora, Allah sa-ri largeasca pieptul §i sa nu-ti lase
coastele sa te sufoce!Abu Saad a dus-o In dormitorul meu §i
a Inchis up. Am vazut ro§u, am vazut verde In fata ochilor.
Am vazut sange. Apucand un cutit din bucadrie, m-am
apropiat de u§a dormitorului. Cand Ie-am auzit gemetele
Inabu§ite, rasetele §i rugamintile ragu§ite, nu am mai putut
sa deschid u§a dormitorului; nu puteam suporta sa vad ce
ra.ceauIn patul meu. Mainile Imi tremurau, iar cutitul cazu
pe podea. M-am dus la fiul meu Walid §iam plans pe uma-
rullui. El mi-a spus:
- Ma bucur ca acum §tii. Tot Ammanul §tie.
Ammanul, ora§ul cu capulin nori, §tia despre Abu Saad
§i noua Iui sotie, insa tot mai zimbea.
In noaptea aia am dormit cu copiii mei, pe podea. Am zis
ca am dormit? Pe viata ta, nu am putut inchide ochii. Mi-
naretul Marii Moschei striga ,,Allah-u-Akbar" cand mi-am
gasit lucrurile aruncate pe jos in salon. Rochiile, cele doua
dma§i de noapte pe care Ie aveam, pelerinele §i valurile,
Ienjeria, caftanul meu, parfumul Ramaj, cele doua rujuri
Max Factor §i pieptenele meu zaceau pe podea.
Am golit unul dintre sertarele din budtarie, mi-am
impaturit cu grija hainele §i Ie-am pus acolo. Am hotarat sa
dorm pe podeaua din buddrie. Poate d briza racoroasa ce
venea dinspre Muntele Coroanei avea sa ma ajute sa dorm.
Abu Saad imra in budtarie §i ma imreba:
- Ce avem la micul dejun?
Cand m-a intrebat de micul dejun am simtit d ceva din
creierul meu a cedat; am inceput sa ma paImuiesc peste fata,
sa jelesc §i sa-i Iovesc picioarele grase.
- Inceteaza, inceteaza!
Am refuzat sa ma opresc. Nu m-a§ fi putut opri nici dad
a§ fi vrut. A zdrobit unul dimre scaune, a apucat picioarele
de lemn §i le-a rupt pe amandoua pe §alelemele.
Mi-l aminteam pe Abu Saad, macelaruI, duhoarea de
sange, §i zilele de la inceputul casniciei mele, cand obi§nuia
sa ma bata inainte de a se culca cu mine. Yusra sdtea in pra-
gul u§ii, in dma§a ei de noapte ro§ie §i transparend. Ro§ul
e culoarea maniei arabilor. Ro§ul e culoarea inimii mele.
Ro§ul e culoarea sangelui. Inima mea manioasa varsa sange
ro§u pe intreg Muntele Castelului.
Eu am strigat, Haniyyeh a strigat, U m Saad a strigat:
- Ma bati! N u ai nici un pic de respect pemru parul
meu drum?
El mi-a raspuns d s-a casatorit cu 0 a doua sotie tocmai
din cauza parului meu drum. Parul meu drum era vino-
vatu!' Ce sa fac, sora? Poti opri trecerea anilor §i inmultirea
firelor albe de par? Sunt de neoprit? Nu-i a§a?ma imreba ea
§i-§iaranja e§arfa roz peste pami drept, cenu§iu.
 - Da, Urn Saad, sunt de neoprit, i-am raspuns.
Mi-am intins bratul peste spatiu1 dinrre cele doua paturi
§i i-am strans mana.
- N u, nu poti opri trecerea vremii, i-am spus, strangand
degetele-i inghetate, tremurande.
 Maha

S ub lumina slaba a 1;l1lii,fata tadlui meu parea mai tana-

d, mai relaxad. I§i deschise ochii, ma privi cum 11
alaptam pe Mubarak §izimbi.
- Maha, copilul meu minunat. Mubarak se simte bine?
- Da, tata, ii e doar putin foame..
- Am vrut intotdeauna sa fiu puternic §isa te apar, insa
Allah mi-a dat aId soarta. Pamantul trebuie sa fie al celui
care-l ara. Nu, al celei care il ad. Pamantul e al du, Maha.
Asta imi e dorinta. Am spus-o §i in fata imamului §i a lui
Raai. Daffash nu merid nici un petic de pamant. Iti apaqi-
ne tie, iar dupa tine fiului tau. Au fost martorii dorintei
mele.
Am simtit mirosul pledrii. Miros de sudoare, lacrimi §i
drari nebatute.
- Sa ai viata lunga, tad.
- Ai suferit mult in viata asta. Vrerea lui Allah, imi
spuse el §i intoarse capul spre lampa.
Mainile imi tremurau, nu erau bune de nimic.
 - Inima-mi nu vrea sa te paraseasca. Are sa imi fie dor
de tine. A§ vrea sa-l sarut pe Mubarak.
L-am dus pe Mubarak la tata §i I-am apropiat de buzele
lui uscate. L-a sarutat pe frunte §i I-a preaslavit pe Allah.
- Marturisesc ca nu exisd alt dumnezeu decatAllah §i
alt profet decat Mohamed.
Vocea-i aspra deveni tot mai slaba. Luna disparu in spa-
tele norilor intunecati. Distingeam forma capului tadlui
meu pe perna. I-am sarutat fruntea, iar el trebuie sa fi simtit
caldura buzelor mele, pentru ca a zambito
Curat ca un nou-nascut, tata a parasit lumea in care tra-
iesc oamenii. Am plans in tacere deasupra trupului sau ne-
insufletit. Mult zgomot nu l-ar fi adus inapoi. Daca lacrimile
ar fi putut invia moqii, Harb ar fi trait printre noi. Inca pur-
tam bentita neagra; inca imi jeleam sotul. M-am leganat §i
m-am tot leganat ca sa-mi ostoiesc durerea din piept. Mi-am
frecat coastele, cerand inimii sa bata in continuare. Scutura
din cap, ca sa la§iaerul sa intre spre plamini. Undeva sus, un
diavol sugea tot aerul din sat, lasandu-ne sa plutim intr-un
vid. Tacerea se insdpinise, era mai presus chiar decat regele
zgomotlllui. Tacerea, mll§chilll verde §i putreziciunea tri-
llmfau asupra fortelor vietii. Mubarak incepll sa planga tare.
- Taci, orfanule, fiule de orfana.
Am mers tacud in procesiunea de inmormintare pe
lliitele ingllste ale satuilli. Trupul tadlui meu fusese spalat,
imbalsamat §i a§ezat intr-un sicriu din lemn de maslin. Mi-
rosul de dmaie arsa mi-a amintit de locuri indepartate, de
suflete ce-§iparaseau trupurile §ide aroma lui Harb. Tamam
mergea langa mine. Era 0 zi fierbinte. Hulala §iTamam in-
cepura sa se bad cu mainile in piept §isa-§ismulga parul. Eu
nu aveam nici puterea sa ridic bratele spre cer. Mi-am mas-
cat fata, ascunzandll-mi sudoarea, lacrimile, gingiile §tirbe.
Durerea imi era adanca, mai adanca decat valea Abu Saleet.
Cand stateai pe margine, nu puteai vedea animalele §i co-
pacii de pe fundul ei. Atat de abrupta §i de admca e. Eu nu
mi-am pus tarana in cap, nu mi-am rupt hainele de pe mine,
nu mi-am palmuit fata. Am jelit in racere, 0 tacere grozava
precum cea din Abu Saleet.
Daffash, fiul mamei mele, a participat la inmormantare
§i a purtat co§ciugul. Imamul Rajab, Raai, Murjan, §eicul
T alib §iSalih, cu totii au participat la coborarea co§ciugului
in groapa sapara in cimitirul tot mai intins de langa sanc-
tuarullui Abu Aubayydah. Au rostit pentru sufletul tatalui
meu rugaciunea funerara.
- U§ureaza-i chinurile grele, ostoie§te-i singuratatea §i
iarra-i pacate1e.
Femeile nu aveau voie sa intre pentru rugaciune in sala
cea mare a sanctuarului. S-au rugat pentru sufletul tatalui
meu afara, in soarele fierbinte. Barbatii srateau unii langa
altii, ridicandu-§i bratele catre cer. Eu nu §tiam cum sa ma
rog, ap ca am imitat-o pe T amam, care tot mormaia cu-
vinte de neinteles, se apleca, Ingenunchea §i se prosterna.
Venereaza, onoreaza §isupune-te ra.uritorului plecarilor din
lumea aceasta. Supune-te in racere Srapanului nostru. Pros-
terneaza-te. Pecetluie§te-ti buzele, pecetluie§te-ti sufletul §i
§uiera odara cu multimea.
- Allah sa-i faca loc §eicului Nimer in paradisullui cel
mare.
Amin.
Oamenii care au participat la inmormantare s-au intors
pe ulitele inguste la casa §eicului Nimer ca sa manmce de
pranz. Raai striga de pe platforma pravaliei sale:
- Un piastru bucata, ararand la borcanele pline cu dul-
ciuri, cu bomboane, rahat §inaur prajit. Avem biscuiti Marie,
spuse el procesiunii ce trecu prin fata sa.
N asra, care mergea langa mine ca 0 umbra, spuse:
 - Raai pute.
Clinchetul ce§tilor de cafea, al pisaloagelor §i al vaselor
din alama umplea cele doua corturi funerare ridicate in
cune. Nasra a tinut tava mare §ieu am pus gramada de orez
in mijloc. Mi s-a intors stomacul pe dos cand i-am vazut pe
bilrbati indopandu-se cu carne de oaie §icu orez. Li se scurgea
untul prin barbi §ise murdarisera pe fata cu iaurt. Voiau mai
mult orez, mai mulra carne, mai mult unt cu care sa-§iumple
burdihanele. M-am a§ezat cu capul intre genunchi, uirand
de aluatul de pe plira. Mirosul de paine pdjira 11facu pe
Daffash sa vina in fuga.
- Femeie proasra, nu e§ti in stare sa coci 0 paine?
Mi-am strans in continuare capul intre genunchi. El m-a
apucat de cozi §i a latrat:
- Cu tine vorbesc!
Cu fata lipsira de expresie, am privit gura lui Daffash,
mustata lui subrire §i apoi ochii intrebatori ai barbarilor din
trib. Pasarile de prada scot ochii lupratorilor. Porumbeii de
pe Valea Iordanului planau deasupra livezii de porto cali §iau
aterizat apoi pe varful copacilor, precum fulgii de zapada.
Cositele aveau sa imi devina gri precum cenu§a.Am luat pai-
nea arsa §i am pus pe plira 0 alra bucara de aluat. Imi placea
tare mult mirosul de cenu§a incinsa. Nasul meu cauta mi-
rosul asta in paine, in carne §i chiar in cafeaua prajita.
Mubarak plangea. Am redevenit demna, mi-am acoperit
gura §i am pomit spre casa. Gare il vazusem pe §eicul Talib
ranjind infumurat? Nasra §i Hamda s-au ocupat de tot §iau
reu§it sa hdneasca toti barbatii. Femeile §i copiii a§teptau
rabdatori sa primeasca ce dmanea de la masa lor. Lui Mu-
barak ii era foame §i mi-a apucat sfarcul imediat ce-i atinse
buzele. Era hamesit. Yasmineh, fiica cea mai mica a Ham-
dei, fugea dupa ravile cu mancare ca un catelu§, se tot agita
manara de foame. Hamda striga:
 - Yasmineh, stai jos. Inceteaza cu alergatul!
~eicul Nimer din tribul Qasim, tigrul temut de teribilul
trib Hufour, plecase de pe lumea asta ca sa fie alaturi de Ma-
liha. Imi doream ca §i sufletul meu sa paraseasca trupul, sa
mearga sa-§i intalneasca geamanul, pe Harb. Cand am scos
covorul neterminat din cuBir, femeile qasimite au fost ne-
dumerite. Tamam a pocnit din buze §i mi-a zis:
- N u e voie sa munce§ti a doua zi. Ai sa infurii ingerii.
Voiam sa-mi tin mainile ocupate,altfel aveam sa lovesc
ceva sau pe cineva. Neluand in seama ce-mi spusese matu§a
T amam, am lucrat la razboiul de tesut. Inima-mi jinduia sa
desenez multe fete pe tesatura. Clinchet §i lovitura. Barbia
tatuad a Sabhei, zambetul cald al Malihai, ochii caprui ai
lui Barb sau silueta subtire a tadlui meu. Clinchet, lovitura.
In noaptea aceea am vazut pe cer doua luni micute. In
noaptea aceea, in vreme ce schimbam scutecul fiului meu,
am vazut in gurita lui doi dinti. M-a mu§cat cand il alaptam.
Dintii din fata ce-mi lipseau mie crescusera in gura lui Mu-
barak. Mi-am trecut limba peste golul dintre dintii §i am
zambito Nu imi pierdusem dintii, pana la urma. Fiul meu,
lumina ochilor mei, cre§tea. Picioarele ii erau acum mai pu-
ternice §i in curand aveau sa-i poad sustine trupul. I-am
strans cap§orul aproape de piept §i i-am §optit la ureche:
- Cre§ti, cre§ti, fiul meu. Fie ca in viata sa cuno§ti doar
fericire. T atal du era cel mai bun calaret al tribului, bunicul
du era temut de totii du§manii lui, iar mama ta... nu §tiu ce
sa-ti spun despre mama ta. Ea este asemenea viermelui de
piimant ce se strecoara pe sub nisip ca sa nu fie vazuta.
I-am mangaiat burtica §i a inceput sa gangureasca §i sa
scuipe. Sunetul ganguritului jucau§ umplu camera. I-am
sarutat zgomotos obrajii §i mi-am frecat fata de burtica lui.
Incepu sa rada. Un sunet ciaI', inocent, ca apa curgatoare.
Sunetul ce ie§ea dintr-o inima nou-nascuta. I-am dat sa
manance ni§te orez §i iaurt, I-am spa.lat pe fata §i apoi I-am
leganat pana a adormit. Pe clnd impingeam Ieaganul u§or cu
piciorul, am vazut un stol de porumbei albi fluturindu-§i
aripile deasupra capului bebelu§ului meu.
Lini§tea domnea din nou in vale. Urechile-mi cautau
strigatele Iui Raai, tiuitul greierilor §i Iatratullui Nashmi.
Unde era latratuIIui Nashmi?
- Nashmi! I-am strigat, deschizand zavorul u§ii.
L-am cautat in cune, in magazie, in camera lui Daffash.
Nici urma de el, am ie§it din curte ca sa-l caut pe afara.
Acolo era, zacea sub palmier. Cand I-am mangaiat pe cap,
mi-am dat seama ca murise. Blana ii era rece, iar ochii in-
chi§i. Nu i se simtea deloc respiratia. In intuneric, arata ca
un om batran care se ghemuia sub copac. L-am luat in brate,
am traversat canalul §i i-am sapat mormantul sub cel mai
frumos portocal. Cand ii coboram trupul in groapa, lacri-
mile pe care Ie stapanisem pana atunci incepura sa curga.
 UmSaad

M aha,sora.
- Da, Urn Saad.
- Maha, tovara§a mea in salonul asta gol de spital. Zi-
lele treceau §i zilele veneau, iar eu am apucat sa vad cum 0
femeie straina pune sdpanire pe casa mea. J uca §i carti cu fiii
mei, asculta cu ei cintece engleze§ti, dansau §i faceau glume.
Felul in care dansau era ciudat. I§i scuturau tot trupul §i
sareau-n sus §i-n jos ca maimurele. Cu totul altfel decat dan-
suI nostru lin, leganat §i unduit. Ea imita felul in care vor-
bea Abu Saad, iar fiii mei se prapadeau de ras. Auzeam ecoul
rasetelor in timp ce gateam, in bucadrie. Tot mai preparam
stomacuri §i intestine, rulam frunze de vita §i umpleam vi-
nete. Incepusem sa usuc §i mend, patrunjel §i coriandru. Eu
faceam curatenie, spalam, maturam, §tergeam praful. Insa
nu faceam curatenie in dormitor. Abu Saad imi interzisese
sa intru in camera aceea, in camera mea. Aeum era a ei.
Ma eulcam pe salteaua intinsa pe podeaua din bucadrie
§i oftam adine, u§urad ca inca 0 zi se terminase. Cel putin
 pemru cateva ore, nu mai trebuia sa-mi incovoi spatele an-
chilozat. Cu toate ci briza ce venea dinspre Mumele Maroniu
era racoroasa, proaspara, nu putearn inchide ochii §i adormi.
Boala aceea, mi-a spus fiul meu Farid, se chearna "insomnie"
sau carn a§a ceva. Pur §i simplu nu pOli dormi. Imi a§ezarn
capul pe perna §i ascultarn zgomotele ora§ului. Tipatul sire-
nelor ma§inilor de polilie, f~aitul traficului pe la.nga casa,
latraml cainilor, bufniturile morii §i huruitul monoton al
avioanelor. Auzeam chiar §i sunetul paharelor ciocnite in
Hotelul Ammon. Imi dadeam seama cand se apropiau zorii,
iar barbalii erau arat de beli incat nu-§i mai puteau line bine
paharele cu vin. Orice zgomot era bine-venit. Orice zgomot
era mai bun decat ah-urile §ioh-urile femeii din dormitorul
meu. "Te rog, aici" §i "Te rog, mai mult" §i mormaielile lui
Abu Saad, omul cituia ii spusesem sOlin ultimii douazeci de
ani. Pentru ci fusese sotul meu, §tiam ce insemnau acele
mormaieli. Imi astuparn urechile cu vara §i speram ci som-
nul avea sa-mi viziteze ochii.
Cand Urn Gharib, prietena mea, a observat ca aveam
ochii umflati §i ci-mi tremurau mainile, m-a dus la un §eic
sfam, care locuia imr-o pe§tera din spatele Muntelui Caste-
lului, spre cemtul ora§ului.
- ~eicul Salim are cheia u§ii durerii tale. Nefericirea ta
va na§te fericire.
Am urmat-o pe Um Gharib in susul povarni§ului abrupt,
pana cand am ajuns la un platou. Pe§tera, care era inchisa cu
o u§a de lemn facura din cutii goale de zarzavat, era orien-
tata cu ie§irea citre platou. Ne-am a§ezatpe pamam, a§tep-
rand sa ne vina randul. Alti oarneni, mai ales femei, a§teptau
cu rabdare ca u§a de lemn a pe§terii sa se deschida. Felele
tuturor erau obosite, asudate §iprafuite. 0 batrana cu ochii
stralucitori se adresa mullimii ce a§tepta spunand: .
 - Eu nu am nici 0 problema, in afara de matreara. Sorul
meu ma adora.
Femeile dadura din cap la unison. T oate pretindeam d
aveam 0 boala fizid §i d aveam sori iubitori. Bineinreles,
durerea tuturor femeilor era una a inimii. Dintr-odad, ba-
trana ne intreba:
- Imi vederi ochii stdlucitori?
Intr-adevar, ochii ii erau patrunzatori §i stralucitori.
- De cate ori fac 0 salad, store in ei purin sue de lamaie.
Am privit-o pe Um Gharib §i am zambito
- Va salveaza ochii stralucitori? Nu, nu va salveaza. Ce
dutari aici? Voi, toate. N u §tiri d §eicul Saleem e un §arla-
tan? Blestemad sa va fie religia.
Cand batrana obosi, vocea ii deveni doar un murmur pe
fundalul traficului zgomotos din centrul ora§ului.
Atunci cand mi-a venit randul, subsuorile imi erau ude §i
mirositoare. Intrand in pe§ted, mi-am rinut capul plecat,
de teama sa nu fiu vazura de vreuna dintre vecinele noastre.
Dad Um Jamil era acolo, doar Allah ma putea salva de
limba ei ascurid. Pe§tera era rece, umeda §i goala. Trupul
meu a primit cu bucurie racoarea, dupa aratea ore de stat in
soarele arzator. Un barbat chel, cu 0 boned alba, statea pe
un covor subrire. A facut un semn cu mana, poruncindu-mi
sa ma a§ez.
- Da, sdpanul nostru.
~i-a dat ochii peste cap §i m-a intrebat ce ma supara.
- Sorul meu s-a dsatorit cu ald femeie, i-am raspuns,
cu vocea tremuratoare.
- Aah, 0 a doua casatorie, spuse el unui servitor nevazut.
Pune ni§te bani in cutia asta.
Mi-am scos una dintre brararile de aur §iam aruncat-o in
cutie. El §i-a dat din nou ochii peste cap §imi-a inmanat trei
bere inchise la culoare.
 - Arde-Ie la vremea apusului §i strecoara cenu§a pe sub
u§a ei. Sa poqi amuleta asta ndncetat. Niciodata sa n-o scoti.
Data viitoare adu-mi un fir de par de-allui §i lenjerie pur-
tata.
- Da, stapanul nostru.
Trupul incepu sa i se zguduie de pard ar fi fost strabatut
de curent electric. Rosti cu 0 voce adand, lend:
- De-cate-ori -o-a tinge-ea -sa-se-transfo rme- in tr- un-
§arpe-cu -do potei. De-cate-ori -o-sarutii -sa-vada-o-sdava-
neagra-cu-buzele- uscate.
Vocea lui imi rasuna in cap pe drumul spre casa. Ma
a§teptam sa vad un §arpe a§ezat pe pattil meu. lnsa nu a
aparut nici 0 sdava neagra, nici un §arpe, nici 0 prostie.
Dupa ce, manad de durerea din inima, am asudat de mai
multe ori urcand pana la pe§tera §i am pierdut cincibratari
de aur, Yusra a ramas tot 0 femeie tinara, cu parul vopsit
blond. Ardeam betele §i firul de par, apoi a§teptam rabda-
toare in budtiirie ca Abu Saad sa se intoard alergand in
bratele mele. Ma imbrati§am singura §ima gandeam la pro-
verbul: "Magarii nu pot urea treptele minaretului ea sa cherne
la rugaciune." E imposibil.
Tipetele noptii devenirii §i mai puternice. Am inceput sa
plec din budtiirie, plimbandu-ma in jurul casei ca sa respir
un aer proaspat. Plimbatul s-a transformat in mers, iar mer-
suI in alergat. lntr-o noapte, briza parea catifelata, judu§a.
Mi-am amintit sarutul apasat allui Muhammad §iatingerea
barbiilor noastre. Mi-am atins buzele §i obrazul, gasindu-Ie
aspre §i uscate. Fugi, Haniyyeh. Fugi. Picioarele-mi de abia
mai atingeau pamantul atunci cand s-a intarnplat. Asemenea
pasarilor, mi-am fluturat bratele in aer. M-am strecurat afara
din propria piele §i am intrat intr-o aId identitate. Eram
Hind Roustom, intr-un film, dansand pe melodiile lui Farid
al-Attrash. Eram 0 femeie tinara, voluptuoasa, cu parul
vopsit. Am apucat cu fermitate poarta de fier a magazinului
lui Muhammad ~i am inceput sa vad orez. Boabe de orez
pretutindeni, plutind in aer, ridicindu-se ~itot ridicindu-se
pana cind au aldtuit un nor de orez in jurul minaretului.
Ma simteam u~oarii,fericitii ~iliberii. Mai tirziu, sotu1 meu
~i doi barbati striiini m-au gasit in curtea Marii Moschei ~i
mi-au indesat mainile intr-o dm~a cu manecile lungi, pe
care Ie-au Iegat apoi la spate. Stii ce fciceamacolo, in curte?
Pe viata ta, dormeam. Pentru prima oara dupa Iuni de zile,
dormeam dusa. M-au trezit, m-au aruncat intr-o ma$ina ~i
m-au adus in paradisul asta.
- Urn Saad, asta nu-i un paradis. E un spital de nebuni.
N u trebuie sa uiti aSta.
- Da, Maha. E un spital de nebuni. Sa nu uit, nu? T era-
Iam-tera-lam.

La spitalul de nebuni, e1m-a trimis.

Niciodatii nu m-a vizitat, nu, nu.

Bate toba!
- N u e nici 0 toba aici.
- Bate orice.
Am inceput sa lovesc in dulap cu ambe1e maini.
Vocea Iui Urn Saad era desavaqitii. M-am alaturat ~ieu:
- La spitalul de nebuni, un de rindune1e1e mintii ciri-
pesc ~ialbine1e zboarii, e1m-a trimis, da, daaa, daaaa!
Radeam amindoua in hohote. Doctorul englez a intrat in
salon ~ia inceput sa tipe Ia noi intr-o aha limba, apoi ne-a
spus in araba:
- Taceti din gura!
I-am privit ochii alb~tri ca ote1ul, degete1esubtiri ~iha-
Iatullarg ~iaIb, apoi am strigat:
- N u, tu sa taci din gura ta de strain!
 Maha

C and am deschis ochii, camera era inundara de lumina

stralucitoare a soarelui. Cantecul pasarilor ~i uguitul
porumbeilor umpleau livada, umpleau valea. Ce dimineata
binecuvantara, ce dimineata luminoasa. M-am frecat la ochi
~iapoi am deschis fereastra ~iu~a.Mubarak respira lini~tit in
somn. Bule de aer s-au ridicat Ia suprafata apei reci din butoi
cand am scufundat vasul in el. Mi-am tumat apa racoritoare
pe fata, pe cap, pe maini. Un iepure a ta~nit spre camp. Alb
~i moale. Am deschis toate u~ile ~i ferestrele casei, chiar ~i
u~a camerei lui Daffash. Inainte de a merge la fantina dupa
apa pentru dimineara, am pomit un foc mare in curte. Tre-
buia sa ard hainele mancate de molii ~i sacii rancezi cu orz
~ifan. De ce sa fi pastrat orzul, cand nu aveam de hranit cai,
camile sau vaci? Am carat sacii unul cate unul in spate ~i
i-am aruncat in cune, apoi am maturat totul spre foe. Am
pus la soare salteaua taralui meu ~ipe cea a lui Daffash, am
aruncat pe foc e~arfa ~icizmele vechi ale lui Daffash. Dupa
ce m-a tras de par in fata barbarilor din trib, se intorsese ca
sa-§iceara scuze: "lard-ma, sora, mi-am pierdut cumpatul."
Am pus pe foe §i fotografia femeii blonde. Fiecare bucad
putreda de lemn, fiecare fir mucegait de haina, pana §i bas-
tonul rupt al tadlui meu, toate §i-au gasit sfar§itul in focul
din curte. Am frecat §i am curatat pana ce intreaga casa a lui
Nimer mirosea a detergent. Am lasat u§ile §i ferestrele des-
chise, ca aerul sa usuce toad rancezeala §i umezeala.
Mi I-am legat pe Mubarak in spate cu 0 carpa neagra §i
am pornit spre camp. Se face tot mai greu cu fiecare zi,
m-am gandit in timp ce-l a§ezam sub un copac tanar. Am
scos buruienile §iam udat jumatate dintre copaci. Nasra imi
adusese excremente de capra, sa Ie folosesc ca ingra§amant in
livada. Cand cutia cu excremente fu goala §i totii copacii
beau apa hranitoare a ingril§amantului, spatele imi era plin
de sudoare. Mi I-am Iegat din nou pe Mllbarak in spate, am
sarit peste canal §i am mers acasa.
N asra aparu fugind spre mine, aducea doua prep elite
fripte.
- Prins §i gatit, eu.
Am intins 0 saltea in curte §i am adus afara §i leaganul
lui Mubarak. El dormea, a§a ca i-am acoperit feti§oara cu 0
bucata de tul pe care mi-o daduse Tamam. Ne-am infrup-
tat din carnea prajid crocand §i am baut iaurt. Trupul fra-
gil al prepelitei ma facea imotdeauna sa-mi fie mila de biata
pasare. Ochii verzi ai Nasrei erau cufundati in orbite, iar
gingiiIe-i gola§e mestecau §i tot mestecau carnea. Baiatul
meu respira adanc §i-§iintoarse capul pe perna. Bazaitul al-
bine10r ce cautau £lori umplea intreaga vale. Mubarak des-
chise ochii §i zambi.
- Ce zi minunad! am rostit.
- Da. Trimite saludri, Hakim inteleptul. Tu puternica,
el spus.
 Puternie §i 1ntelept barb at! Poata di el mi-ar fi putut tri-
mite un Ieae, un amestee de ierburi rare, care sa-mi vindeee
11l1ma.

- Nasra, ai tu grija de Mubarak? Vreau sa adun ni§te

ierburi §i sureele pentru foe.
- Mergi, sora.
Mi-am Iegat eapatulliber al vaIului In jurul fetei, ca sa Imi
aseund gingiile goIa§e, mi-am strans bentira §i am pornit spre
munti. Am adunat bqe useate §i erengure, Ie-am taiat In
bucari de aeeea§i forma §i Iungime, apoi mi-am Iegat snopul
de cap. Cautam Iimba-bouIui, salvie, mu§erel §i eimbru. Am
fieut cate 0 Iegatura din fieeare §i mi Ie-am prins In jurul ta-
Iiei. De pe virtul muntelui ee avea priveli§te catre vale, satul
parea mie §i Imbatrinit. Cele doua pravalii, ale lui Salih §i
Raai, ie§eau In evidenta ea doi oehi bulbueari. Sanetuarul do-
mina parte a de est, iar vila pe eea de vest. Samir Pa§a pe 0
parte, imamul Rajab pe eealalta. Satul era asaltat de sunetele
ee veneau dinspre minaret §i de zgomotele ficute de eei din
vila. Allah-u-Akbar. Muziea aspra a englezilor. Am urmarit
eu privirea soarele ee apunea. Marea Moarta arata ca un fir de
argint Intins pana la linia orizontului. Aerul avea gust de sare
amara. Soarele §tia ca avea sa se seufunde In spatele marii, ca
avea sa moara la sfar§itul zilei, lnsa nieiodata nu se dia. t§i re-
venea de fiecare data §i rasarea din nou. Am preferat sa 0 iau
pe seurtatura la Intoareere, eaIcand pe tepi §i buruieni. Ca-
rarile aratau sumbru, neumblate, palide In straIueirea porto-
ealie a soarelui ee apunea.
Am Iasat repede Ia pamant legatura grea de vreaseuri us-
eate §i Ie-am salutat pe T amam, Hamda §i Halimeh, care
stateau pe saitea In eurte.
- Bine ai venit, matu§a, i-am spus Iui Tamam §i i-am sa-
rutat mana, iar apoi Ie-am sarutat pe obraz pe Hamda §i Ha-
Iimeh: bine ati venit, oaspeti ai Milostivului.
 Nasra se stramba la Mubarak, care-i rispundea cu ho-
hote cristaline de ras. Am aprins un foc mic ~iam fiert ceai
cu salvie.Aroma a umplut curtea, livada ~isatul, ostoind ini-
mile obosite.
- Am vrut sa vad ce mai face nepotul meu. E bine? In
curand va incepe sa mearga, laudat fie Allah.
Hamda imi dadu 0 legatura de curmale proaspete.
- Pentru dinrii lui, freaca-i gingiile cu ni~te curmale.
Halimeh nu-~i putea inaIra capul, nu ma putea privi in
ochi. Pe~tera ~i Daffash erau 0 amintire neplacura ce sratea
tntre noi. Am luat-o de mana ~ii-am spus:
- Suntem fiicele zilei de azi, Halimeh.
Ea rase emotionara ~i scoase un pacherel din partea din
fata a rochiei.
- Ii-am adus ni~te seminre de plantat in curte.
- De care sunt?
- Ro~ii, vinete, zucchini, ardei iuri, pepeni, castraveti,
bame ~i iasomie araba. Raai i-a adus semintele lui Salih, de
la cooperativa.
Am izbucnit in ras.
- Dintotdeauna mi-am dorit iasomie. Acum voi avea 0
gradina a~acum se cuvine.
- Mananci de pe urma a ceea ce plantezi, mi-a spus
T am am putaind din pipa §i a continuat: pot sa iau ni~te
henna de la tine?
- Matu~a T amam, e~ti prea batrana pentru a~a ceva,
spuse Hamda.
eu capatul pipei sale lungi, T amam 0 lovi peste mana.
- Hei, fetiro. Nu sunt batrana.
Au inceput toate sa rada de fara indignata a lui T amam
~ide cozile ei incarunrite. I-am privit fata ro~ie, ochii mici,
buzele strambate ~ipielea ridara. Inima matu~ii Tamam era
inca verde ~itanara, inca a~tepta sa vina anotimpul recoltei.
 Nasra apuca fluierul, care-i ararna de gat, §i-l duse la
buze. Ceaiul de salvie fiert la foe de vreascuri, melodiile
blande ale fluierului §i mirosul de tutun ars. Sosirea acasa
dupa 0 zi lunga, fierbinte. Am oftat. Stralucirea apusului era
acum umbrira de intunericul ce incepuse sa se lase. Am baut
ceai §i am stat de yorba despre copiii no§tri, despre sorii
no§tri §i despre plantele §i copacii no§tri. Am ras de mersul
saltarq allui Raai §i de inima lui la§a. Am facut previziuni
pentru anotimpullogodnelor. T amam spuse:
- Cred ca ranarul Murjan a pus ochii pe J awaher.
- Pe fiica mea? E inca prea mica, matu§a.
- Are aproape unsprezece ani. Nu e mica.
Nasra impietri cand Halimeh intreba despre Daffash.
- Fratele tau cand are sa se casatoreasca? Mai bine ap
decat sa umble dupa femei straine.
Am ridicat din umeri. N u aveamnimic de-a facecu Daffash.
- Seicul T alib i§i caura sorie.
o ureche facuca din coca, cealalra din lut. Nu am auzit
ce-mi spunea Halimeh.
- Ma pori ajuta cu ceva, sori?
- Voi fi sprijinul tau.
- A§ vrea cate un zavor de metal pentru cele trei u§i §i
un gard de fier pentru curte, cu lacat. ..
- Sa nu-ri fie teama, ma intrerupse T amam.
- Nu mi-e teama, dar e mai bine sa fiu precaura. Sunt
o mulrime de striini in sat. Accepri la schimb doua lazi de
portocale?
- Am sa-l intreb mai inrai pe Saleh.
Spalandu-ma pe fara, I-am urmarit pe Mubarak cum
mergea ranro§ in spatele gainilor, incercand sa-l imite pe
coco§ul Sahi.
- Mmmm, mancare, bolborosea el, iar eu nu mi-am dat
seama daca se referea la el sau la gaini.
 Pe spiritul Sabhei, bunica mea, zileIe treceau §i tot tre-
ceau, iar fiul meu cre§tearepede. Piirulintunecat ii inconjura
fata rotunda, deschisa, §i ii incadra ochii mari §i caprui. Pi-
cioareIe lui aratau acum drepte §iputernice in pantalonii pe
care i-i mcuse Halimeh. Am pus ni§te graunte intr-un vas §i
i Ie-am dat lui Mubarak.
- Da-Ie de mancare, haide.
Am impra§tiat cateva graunte prin curte, ca sa tentez
pasarile lene§e. Baiatul meu a mcut la feI §i toate pasarile au
venit la el. I-am cantat:

Coco§, coco§, coco§ §i pui.

Gaini, gaini, gaini, gaini.
Ou, ou, ou, ou, COTCODAC.

Cand am strigat "Cotcodac", fiul meu incepu sa rada din

toara inima lui nevinovara. M-am alaturat lui.
- Hihihi!
Asta era semnalul prin care-mi spunea ca era momentul
sa-ncep sa-l alerg. M-am indreptat incet catre el. I§i proteja
mijlocul cu mainile, ca §icum ar fi incercat cineva sa-l gadile,
§i incepu sa chicoteasca. Pe fata lui am vazut un amestee de
veseIie, entuziasm §i ghidu§ie. Am sarit §i eI a strigat:
- Ihii!
L-am sarutat zgomotos pe obraji; mi-a raspuns sarutm-
du-ma §ieI. Un "bba" u§or, nedeslu§it. Inima voia sa-mi iasa
din piept §i sa zboare sa-limbrati§eze cu aripile ei, sa-l pro-
tejeze de trecerea timpului.
Plantele pe care Ie ingrijisem in ultimii doi ani crescusera
§i 'inflorisera. Iasomia araba umplea currea cu parfumul ei
proaspar. Am acoperit tufi§urile de legume cu folia de
plastic pe care mi-a adus-o Nasra §i ma bucur sa culeg doua
recolte pe an. Nasra mi-a povestit ca vazuse foliile de plastic
in curtea lui Samir Pa~a.
- Protejeaza plantele tale de Frigo
Puii de portocal ~ide liimai.crescura, cei batrani §ibolnavi
fusesera vindecari de leacul pa~ei, iar intreaga livada incepu
sa dea roade. I-am vandut portocale §i lamai lui Raai, care
gasise un negustor de la ora§ interesat de fructe. Un dinar
curia. Am cumparat 0 capra, ca sa-l hranesc pe Mubarak cu
lapte, §i un caine ca sa ne apere casa. Pe caine I-am botezat
Nashmiyyeh, dupa Nashmi, iar capra am numit-o Nawmeh,
ca sa-i fac 0 bucurie Nasrei.
Femeile din sat se simreau la mine ca acasa §i veneau in
fiecare dupa-amiaza, aducandu-§i broderiile, firele de tors §i
de resut ~ipove~tile. Sorbeau ceai dulce, reseau covoare co-
lorate ~ise u§urau de poverile grele ale inimii. Eu Ie ofeream
ceai de mend, de salvie, de scorri~oara, ceai cu cardamom,
aluat fript cu unt §i miere. Soarelui ii placea sa auda §u~oti-
tul §i rasetele femeilor din tribul Qasim; zabovea pe cerul
dupa-amiezii tocmai ca sa Ie ofere lumina §i caldurii. Cand
miroseam iasomia, simream caldura mamei mele in rochie,
simream mana tadlui meu mangaindu-mi parul §ipe Harb,
geamanul sufletului meu, sarutandu-ma pe gat. Ochii lor
protejau casa §i livada. FIorile albe ~iputernice ale iasomiei
emanau un miros care ma lasa fara suflare §i ma facea sa ma
simt mulrumira.
Intr-una dintre vizitele de dupa-amiaza, am observat cat
de imbatranid §ide epuizad era Nasra. Ochii-i verzi i§i pier-
dusera din stralucire §i aratau acum precum frunzele de
maslin, de un verde prafuit. Parul ei maroniu, cald, era acum
cenu§iu. Focul anilor ardea parul tuturor surorilor mele, In
afara de Hulala, care avea In continuare cosire negre ca
smoala. Timpullovise gura lui T amam, stramband-o carre
dreapta. L-am invarat pe Mubarak sa-i sarute mana bunicii
sale, sa-i adud astfel bueurie in suRet. Pipa eea batrana iz-
buenea in ras ~i pocnea din buzele strambe. Sotul Hamdei
i~i mai lua 0 sotie ~ise muta din easa. Hamda, care inaime
era plina de viata ~ide putere, arata aeum preeum 0 tulpina
secata. Femeile ineercara sa 0 eonsoleze, sa 0 readud la viara,
sa-i adud aminte d sotul ei era un om de nimie. Ea statea
pe eovorul de lma ~iprivea palmierii nemi~eati.
- E tatal eopiilor mei, rostea dintr-odata.
Jawaher venea in vizita ~iarata vesela ~inetulburata ea 0
pasare a eerului. De cand se dsatorise eu Murjan - Allah
sa-i dea 0 viata lunga - piesnea de ferieire. Odata ea nieio-
data, eram ~i eu tmara, libera ~i indragostita de un ealaret
chipe~. Atunci, mainile timpului erau moi preeum matasea
~iluminoase preeum zorile.
De ce nu puteam atinge zilele tredtoare, de ee nu pu-
team sa Ie miros sau macar sa Ie simt? ~ fi incereat sa im-
piedic zilele sa mai tulbure netezimea fetei mele. T e prive~ti
in oglinda ~i vezi parul incaruntit, liniile ce-ti strabat fata,
asemenea unor laerimi nemuritoare, ~i ochii tot mai putin
stralueitori. Odinioara eram ranara ~i atragatoare. T otul
parea aeum sa se striee: pielea mea, hainele, Iumea. 0 erea-
tura aflata undeva in mine se tot mi~ora ~ise miqora, satula
de viata ~ide incerdrile ei, dorea lini~te ~ipace. Pana ~ipaI-
mierii ~i portoealii erau mai greu de vazut. T oreeam ~i tot
torceam ca un vierme de matase; sapam ~itot sapam paman-
tul ea un vierme de pamant, iar noaptea imi ghemuiam spi-
narea ea un ariei ~ima eulcam sub ceruIIiber.
Am auzit fluierul Nasrei camand "Mu-ba-rak". Roehia
ii era uzata, de un negru deeolorat. T rebuia sa 0 rog pe Ha-
limeh sa fad alta roehie pemru Nasra.
- Trebuie rochie noua, Mahai.
Am ras ~ii-am spus d eu eredeam d ea era cea care avea
nevoie de haine noi.
 - Vor pleca pamantul nostru, englezii.
- Poftim?
- Spus mie, Hakim.
- Nu, nu se poate sa fie adevarat.
- J ur pe N awmeh. Vor pleca pamantul nostru, englezii.
Am chiuit §i am tot chiuit. Ochii imi erau plini de la-
crimi cand am rostit:
- 0 zi alba. Asta e 0 zi luminoasa, Mubarak.
Am dat fuga §i mi-am imbra~i§at strans baiatul.
- Mubarak, lumina ochilor mei, englezii vor pleca de
pe pamantul nostru.
L-am sarutat §i am inceput sa plang in dcere. Unde era
Harb, geamanul sufletului meu, tatallui Mubarak? Un de
erau din~ii mei? So~ul meu nu avea maini, nici cap sau pi-
cioare cand il gasisem langa fantana. Ramasesera doar un
pumnal, pieptullui, 0 cizma §i buca~i de carne §i de haine
arse. Intuneric peste intuneric. Mi-am ridicat capul §i am
strigat:
- Trebuie sa sarbatorim. Trebuie sa sarbatorim.
- Nu. Mai intai. Vreau ma casatoresc, eu.
Am imbra~i§at-o pe Nasra §i i-am spus:
- 0 sa vina §i randul tau.
Ea a suflat un lung §itrist "vai" in fluier §ia ri§nit in fuga
spre munri.
Mi-am petrecut dimineara aceea umpland curmaIele cu
migdaIe §iprajind aluat. Trebuie sa candm, trebuie sa dan-
sam. 0 zi binecuvantad. Englezii au incercat sa ne schimbe
vie~ile§ipamantul, dar nu au reu§it. Ocupa~ia fusese un nor
sub~ire, care acum era destramat de vant. Livezile nu s-au
oprit din a da roade, cerul ramasese albastru §i senin, iar
Hakim, batranul inrelept, spiritul rezisten~ei arabilor, inca
traia. Imi pierdusem sorul, pe geamanul sufletului meu,
calare~ulcelui mai puternic armasar. eu toate ca mainile imi
tremurau in timp ce framantam, ma simteam puternica §i
impacati. Trebuia sa pregatesc eel mai bun ceai, cele mai
gustoase dulciuri §i cea mai aromati cafea pentru surorile
mele. Aveam sa adaug zahir §i cardamom boabelor prajite de
cafea. In ziua aceea nu aveam sa bem cafea amara. Am faCllt
un colier din flori de iasomie §i I-am pus la gatullui Muba-
rak. Englezii plecasera. Prea tirziu. Inima uitase cum sa se
zbata in piept, cum sa-§i intinda aripile §i sa zboare, cum sa
se inalte §i sa pluteasca deasupra viii noastre.
 Povest3§ul

A-

I nnumele lui Allah eel Milos §i Milostiv, "Cei care nu

cred in Viara de Apoi dau ingerilor nume de femei".
Irltr-o dimineara sumbra, dintr-odara, Daffash i§i aminti
de Hulala, ghicitoarea din dolmen. Merse la ea §i ii povesti
durerea sa. Maha nu era sora lui, ii explica Hulala, nu era
fiica unor oameni, nu era nascura din om, ca ei.
- Pe jumatate demon este sora ta, Ii.spuse ea.
Netezi 0 carp a ro§ie §i 0 presara cu nisip, apoi desena linii
§i tacu gauri in ea. Se incrunta §i scutura carpa, apoi rosti:
- Problema ta este asemenea unui fir incurcat. Pa§a va
fl vindecat daca 11hrane§ti vreme de §apte zile cu lapti§or de
matca de la albinele negre ce' sala§luiesc in varful munrilor
intunecari. Stupullor este pazit de un barbat cu sabia neagra,
eel mai puternic calarer din tribul Hufour.
Daffash i§i puse pelerina §i era gata sa pIece din dolmen
cand H ulala 11avertiza:
- Paze§te-te, flul meu, de regina neagra a albinelor. Inre-
patura ei este mortala.
 Daffash alese trei dintre cei mai bine pregatiti tineri cala-
reti ai tribului pentru a-linsoti in cautarea sa. Caii lor zbu-
rau ca vantul, strabatand campii §i urcand muntii. Ochii
calaretilor vedeau doar stralucirea soare1ui, urechile lor au-
zeau doar strigatele vulturilor, iar gurile lor beau doar ape1e
sarate ale Marii Moarte, care nu Ie asdmpara serea. Potcoa-
vele cailor arabi taiau distante1e precum pumnalele asculire.
In vreme ce se legana pe spinarea calului, Daffash - da,
Allah - vazu un uria§ nor negru. Ce era negru? Un nor. Sa
fi fost stupul, sau sa fi fost un miraj creat de oboseala §i de
sere? Cine sunt eu? Cine sunt eu?

Eu sunt povesta§ul.
Cutarul mi-e plin de stupi.
Eu sunt eel care invarte§te fuiorul.
Invartesc §i tot invartesc nenumarate vieti.

Cand ceata calaretilor il vazu pe inaltul §iputernicul pazitor

Hufour, i§i dadura seama ca ajunsesera unde trebuia. Stupul
era ascuns sub 0 stanca ascutira, ce se itea din munte §ise afla
deasupra prapastiei Marii Moarte. Albinele formau un nor
negru ca smoala ce plurea primavara pe langa stup. De pe
marginea stancii picura apa, insa ea nu ajungea niciodara la
albine. Uudat fie Allah, 0 piele de capra plina cu miere pud,
ascunsa in spatele unei perdele de picaruri de api. Barbatii
qasimiti i§i infipsera genunchii in coaste1e armasarilor, i§i
scoasera sabiile din teaca §i aracara. Zgomotul sabiilor ce se
loveau fu auzit pana in Hamia, iar stralucirea lor fu vazura
pana in Ierusalim. Ciocnire, pocnet §iLOVITURA. Pocnet,
LOVITURA §iciocnire. paznicul era purernic §imanuia cu
indemanare sabia. Wahdan, eel mai bun spadasin al tribului
Qasim, ataca asemenea fulgerului, arunca pazniculla pamant
§i-l tintui cu sabia in beregara.
 - Pe Allah, nu ma omori, 11implod el.
- Poarra-~i benti~a in jurul gatului cat oi mai trai. Tri-
burile trebuie sa §tie ca e§ti asemenea unei femei in lupta.
Repede, cu mainile tremudnde, paznicul i§i coborl ben-
tita pe gar. In clipa aceea, regina albine10r parasi stupul, zbu-
ra catre gatullui Wahdan §i-lln~epa in vena vietii. El cazu
de pe cal, mort. Matca se indeparra apoi in zbor, iar toate ce-
lelalte albine i§i fluturara aripile §i0 urmara supuse. Un nor
negru de albine ce bazaiau se inalta spre cerul albastru, apoi
disparu precum 0 dara de fum. Calaretii a§ezaracu grija stu-
pul pe una dintre §ei, 111egarape Wahdan pe spatele calului
sau §i pornira inapoi spre sat.
Cand Daffash ajunse la palat, dupa miezul noppi, pa§a
avea una dintre crizele sale. Sunetul plansetelor §i allovitu-
rilor rasuna in incaperile palatului gol. Daffash 11a§eza in
pat, 11tintui cu greutatea sacilor de §a, umplu 0 lingud cu
lapti§or de matca §i 0 indesa in gura pa§ei. Lapti§orulii alu-
neca pe gatlej, iar gustul aspru 11facu sa tu§easca. Loialul
Daffash continua sa-i dea astfel sa manance §i sa-i umple
gura cu lapti§or de matca pana ce pa§a se cuibari §i adormi,
pentru prima oara de cand daduse cu ochii de diavolita ce-i
lipsise ochii de somn. Daffash i§ia§ezacapul obosit pe qarfa
impaturira ca 0 perna §i adormi §i el.
Sunetul unor plansete 11trezi pe Daffash. Pa§aplangea §i
ii striga numele,
- Maha! 0 vreau pe Maha, tot repeta el.
- Srapane, ii spuse Daffash, are sa te nenoroceasca.
- Tu nu poti inte1ege. Tot trupul meu jinduie§te dupa
ea. 0 doresc, chiar daca asta inseamna sa mor.
In fiecare noapte, pa§a il ruga pe Daffash sa-l lase sa mear-:-
ga la Maha, il implora sa-l elibereze, striga cu vocea fdnra:
- Te rag, lasa-ma sa mor.
 Daffash nu-i lua in seama rugaminrile §i il hrfui cu lap-
ti§or de matca, miere §i lapte pana ce prinse puteri §i obrajii
lui, inainte doar pide §i os, capatara din nou 0 forma. Trep-
tat, dincepu sa mearga prin casa §i sa vorbeasca despre gos-
.podarie. Cu toate astea, Daffash incuia u§ile §i-l pazea ca §i
pana atunci.
Intr-o noapte, Daffash se trezi §i nu-l gasi pe pa§a in patul
sau. Fugi la grajduri, sari pe armasarullui §i alerga spre li-
vada. 11gasi pe pa§a alergand spre poarta imensa a livezii §ei-
cului Nimer. Daffash se arunca la pamant, apucand gleznde
pa§ei, care se prabu§i cu fara in praf. In timp ce se lupta cu
stransoarea lui Daffash, 11implora:
- Nu. Te rog, nu. Vreau doar s-o vad, atk Te implor.
Lacrimile ii curgeau pe fara precum apa dintr-un izvor.
- N u, prietene.
Daffash zari 0 umbra strecurandu-se pe langa u§a §i auzi
un raset inabu§it.
- Criminala! Vanzatoare de vise! Distrugatoare de su-
flete! striga d, ajutandu-l pe pa§a, care i§i pierduse deja toata
puterea §i era u§or ca un copil, sa se ridite §i sa se urce pe cal.
Maha, vaduva neagra, i§i inabu§i rasul atunci cand vazu
schdetul pa§ei agarandu-se de poarta ei. Se intoarse, inchise
u§a, stinse lampa §i se cufunda intr-un somn tara co§maruri.
 Maha

A veam fruntea umeda cand Ie-am oferit surorilor mele

pahare cu ceai. Jawaher barea toba, Nasra canta la flu-
ier, iar Halimeh §i Hamda dansau pe covorui neterminat.
Tamam fuma mult, iar Hulala statea tacuta, sprijinindu-se
de perete. Mubarak §ifiul Hamdei, Khalif, fugareau coco§ul.
Fiorile de iasomie suflate de briza dupa-amiezii se a§ezaupe
capetele noastre. Parfumul florilor, aroma ceaiului cu car-
damom §i a aluatului prajit umpleau casa, livada §ivalea In-
treaga. Ridica!i-va, sus pana la nasul englezilor care pleaca,
fie ca ei sa nu se mai Intoarca niciodata. Am lasat tava pe
podea §i am spus:
- Pe sufletul sotului meu Harb, voi dansa!
M-am ridicat dreapta, mi-am Intins bratele catre cer,
mi-am unduit §oidurile, am sarit §im-am lasat lin la pamant
pe covorul go!. Trupul meu captiv era acum eliberat de su-
netul tobei §i de vocile Incantate ale femeilor. Apa blanda a
Marii Moarte Imi dezmierda §i Imi tot dezmierda umerii,
talia. 0 luna plina I§i arunca lumina ca de perle asupra
intinderii apei. "lapa mea minunara." Flap, flap, flap. Un-
duie§te-~i§oldurile §iiar unduie§te-~i§oldurile. Cand femeile
slobozira un tril de dor, cerul a prins 0 culoare calda, porto-
calie.

Femei qasimite din Hamia,

Fi~ifericite, fi~ifericite.
Du§manul vostru a plecat.
Fi~ifericite, fiti fericite
Zilele smochinelor §i ale maslinelor,
Sosesc, sosesc.

Cand in cele din urma ne-am a§ezat §i am inceput sa

tesem, Nasra m-a privit in ochi §i a rostit cu 0 voce ascutira:
- Pe sufletullui Nawmeh - m-am curremurat, nu-mi
placea amintirea caprei aIeia -, vrea pamantul, fratele rau.
-Ce pamant?
- Pamantul asta.
- N asra, spui adevarul?
- Spus mie, Murjan.
Mi-am framantat fruntea, am impins mai sus bentita §i
mi-am intrebat surorile:
- Ce.sa fac?
Hulala spuse:
- El e barbat §i e dreptullui.
T amam pufai din pipa §i rosti:
- lmamul §i paznicul au fost martorii testamentului
tataIui tau.
$i Hamda a spus:
- Taral tau, Allah sa-i binecuvanteze sufletul, ti-a lasat
o parte din pamant prin testament.
Vocea Hamdei era joasa §i calma dnd rosti:
 - Tu e§ti cea care ad parnantul asta. Trebuie sa lupti.
Noi te yom ajuta.
- Da! striga Nasra.
Cand luna disparuse in spatele norilor imunecati, am
auzit 0 bataie in u§a.
- Cine e?
- Daffash. Deschide u§a!
Mi-am pus rochia §i am desfacut zavorul.
- Ce vrei? i-am intrebat fata imunecad.
- E doar 0 vizid.
- Noaptea, la ora asta?
Dadu buzna inaumru §i se opri in mijlocul indperii.
- Hmmm. Ai 0 casa cum se cuvine.
- A fost nevoie de muld mund, de curatenie.
Ingenunche langa patullui Mubarak, il apud de bratul
micut §i il zgudui pana se trezi.
- Bine ai venit, micul meu nepot. Sum unchiul tau.
~§§§t, nu plange.
Am incercat sa scap de diavolul groaznic.
- Ce vrei?
- Am venit doar sa-mi inspectez proprietatea.
- Proprietatea ta? De dnd e a ta?
- Surioara. E proprietatea mea.
Scoase 0 bucata de hartie galbuie din buzunar §i mi-o in-
tinse:
- Semneaza asta!
Cand am a§ezat hartia sub lumina slaM a larnpii am vazut
ceva scris §i doua peceti rotunde. Literele erau asemenea
frunzelor uscate de ceai, presarate deasupra boabelor de orez.
N u aveau nici un sens.
- Ce scrie?
- E un act de cesiune. Ai sa-mi dai mie partea ta de
pamant.
 Am clatinat din cap §i am raspuns eu un simplu "nu".
- Cum adid "nu"?
- Am sa pastrez ee mi-a dat tata.
Daffash latra:
- Nu! Ai sa-ti pui pretiosul ala de deget pe hartia asta.
- N-o sa fae a§a eeva. Pe sufletul bunicii mele, Sabha,
am sa-mi pastrez partea.
Clipi surprins. Mubarak tot plangea §i plangea. Daffash
seoase un pistol negru. Arata ea un gandae foarte mare. A
lipit gura reee a armei de rampla mea §i a rostit:
- A-eum. Pune-ti degetul.
Lumina slaba a lampii palpaia. Laerimile baiatului meu i
se seurgeau pe rample, Ii pieurau in ureehi. Mi-am inghitit
saliva §i am inch is oehii. Inehide oehii strans §i lasa-ti sufle-
tul sa iasa din trupul aeesta, sa aluneee In Iordan. Are sa
ajunga in mainile lui Harb, iar dupa atatia ani eenu§ii, ai sa-l
tii iar de mana. Cu 0 voce slaba, am spus:
- Mai bine sa ma ueizi.
Daffash puse degetul pe tragaei. .
- Dar nu in fata fiului meu, I-am rugat.
Sfareurile mi s-au strans. Fie ea 0 femeie cu sufletul bland
sa aiba grija de baiatul meu, sa-i sehimbe hainele, sa-l spele,
sa-l §tearga la nas §i sa-i dea un pahar eu lapte.
Daffash apasa §i mai tare teava pistolul In rampla mea,
oehiulImi fu impins spre stanga. Inehide oehii strans! T amI
are sa se termine intr-o clipa. Voeea fiului meu era deja ragu-
§itii.Latratullui Nashmiyyeh. 0 durere sf:l§ietoarein coaste.
Daffash ma lovise. Am cazut Ia pamant ea seeerara. ~i-a pus
pistolulla eurea §i mi-a zis:
- N-o sa-mi murdarese mainile eu sangele rau. ~eieui
Talib te-a eerut de sotie. Vrea sa se Insoare eu tine, fata de
bufnita! I-am dat euvantul meu.
 Pled, trantind u§a in urma lui. Zaceam pe podea. Cizma
lui murdara liisase un semn pe pantecele meu. N-aveam sa
ma dsatoresc niciodatii cu alt biirbat. Durerea i§iinfigea col-
tii ascutiti in mine. M-am chinuit sa ma ridic §i mi-am in-
dreptat spatele. De ce nu apasase pe tragaci? De ce nu
apiisase?
Mi-am imbrati§at fiul §i i-am sarutat lacrimile amare, sa-
rate. I-am §optit la ureche:
- S-a terminat. Sunt aici. Totul e bine.
A inghitit cu greu putina apa. Mi I-am ~ezat pe picioare
§iI-am leganat pana a adormit. Ochii ii erau umflati §iro§ii,
ofta lung. L-am dus in patutullui §ii-am acoperit trupu§orul
cu 0 patura. Luna nu era pe cer. Ce aveam de f:kut? Nu
aveam tad, mama, unchi, sot la care sa caut sprijin. Eram
singura pelume, dar trebuia sa ma lupt cu Daffash. Mi-am
tot framantat mainile, m-am tot plimbat prin curte. Vantul
rece, domol, nu putea stinge focul din fiinta mea. Ce aveam
de facut? Vai, cum aveam nevoie de Harb, geamanul sufle-
tului meu §i dlaretul celui mai puternic armasar!
- N-am sa-mi odihnesc niciodatii capul pe bratul altui
biirbat.
Nici un alt barbat nu avea sa vada, sa atinga sau sa mi-
roasa trupul meu. A§a avea sa fie.
Am inchis u§a indperii, mi-am legat e§arfa peste fata §i
am pornit grabitii pe ulitele oarbe ale satului. Tacerea era in-
trerupta, doar din cand in cand, de plansetul unui copil sau
de cineva care tu§ea. Latratul cainilor sdzuse, fiind inlocuit
de scaqaitul strident al greierilor. Transpirasem §ide abia mai
respiram cand am ajuns. Am batut la u§a. Nici un riispuns.
Am batut din nou. De data asta am auzit un mormait:
- Cine e, la ora asta tarzie din noapte?
- Sunt eu, Maha. Deschide, matu§a.
- In numele lui Allah, ce te-a adus aici la ora asta?
 T amam i§i freca ochii micuIi.
- Nu §tiu ce sa fac. Daffash ...
- Continua, femeie.
- Daffash vrea sa ma marite cu §eicul TaIib.
- Si ce te supara?
- Am jurat sa nu ma mai marit niciodatii. Sufletul meu
inca e casatorit cu Harb.
T amam ma imbra~i§a§i ma batu u§urel pe spate.
- Allah sa ne apere de ce va sa vina. Fiica mea, mergi
acasa. Am sa vin maine sa te vad. Increde-te in Allah. Mergi
la fiul tau.
Intorcandu-ma cu grija acasa, am auzit pe una dintre
uliIe pa§ii u§ori ai lui Raai. Daca m-ar fi vazut singura la ora
aceea ar fi starn it un scandal. Fiica §eicului Nimer umbla
prin vale dupa miezul nopIii. Am gasit 0 deschizatura in
zidul de piatra pe langa care treceam. Incet, m-am strecurat
in ea §i m-am ghemuit in tacere, prin intuneric. Am distins
o siluetii, cu pu§ca atarnatii pe umar; apoi 0 aItii silueta, un
magar cu 0 maimuIa pe spinare. 0 maimu~a sa calareasca
un magar! Trebuie ca aveam vedenii. Cand zgomotul se
indeparta, mi-am pariisit ascunzatoarea §iam fugit spre casa.
Speram ca Mubarak mai dormea inca. A§a era. Am aprins
lampa §i am stat a§a, a§tepdnd sunetul cunoscut aI copite-
lor de caI.
Pluteam ca pe 0 mare, intre trezire §i somn. Primul meu
sarut fusese pe partea stanga a gurii. Mi-am pipait buzele us-
cate §imi-am adus aminte ca imi lipseau dinIii din fa~a.Poate
ca Uqla, negustorul ~igan, mi i-ar putea inlocui cu din~i
auri~i. Acoperea din~ii deja existenIi cu un strat subIire de
aur, insa nu putea face chiar dinIii. Mi-am dus mainile la §ol-
duri §i m-am gandit cat de slaba eram. Piele §i os. Ziua de
maine avea sa aduca u§urare, bucurie. Durerea avea sa dispa-
ra a doua zi. Ciripitul randunelelor §i uguitul porumbeilor
anuntau sosirea riisiritului. Sdtea..'Ilcu fata in jos, iar dldura
saltelei trecu prin rochia mea subtire.
M-a trezit 0 bataie u§oara in u§a.
- Eu sunt, Tamam.
Am deschis u§a §iIe-am invitat inauntru pe Tamam §ipe
Hulala.
- Am discutat cu Hulala despre problema ta, imi spuse
miitu§a, iar Hulala dadu din cap. Noi credem d nimeni nu
te poate marita impotriva vointei tale.
- Matu§a, nu uita ce mi-a facut. De data asta are sa ma
impu§te.
- Am pus la cale un plan. Refuzi politicos §ilini§tit cand
imamul Rajab te intreaba dad 11accepti pe §eicul T alib.
Dad vezi dulin ochii barbatilor, spui d ai gatul uscat §i d
trebuie sa bei un pahar cu apa. Mubarak se va afla in casa
mea, iar eu voi avea grija de el pana cand Allah i§iimpline§te
vointa. Nasra are sa te a§tepte la livada. 0 sa fugiti impreuna.
Mi-am framantat fruntea §i am spus:
- Dar nu vreau sa fug.
- Doar pentru 0 vreme. Pana se potole§te mania barba-
tilor. Nasra are sa-ti arate pe unde sa mergi. Intre timp, Hu-
lala are sa incerce sa se inteleaga cu birbatii. Stai plecata pana
11trimit pe Murjan la tine cu ni§te frunze verzi de menta.
Am luat-o pe Tamam de mana.
- Imi e a§a de frid!
- Nu-ti fie, fiica mea. Ce ne este scris trebuie sa se §iin-
rample.
Am taiat bamele in budti mici, am taiat ro§iile §i Ie-am
gatit in ulei de masline. Mubarak fugarea 0 gaina. Incepuse
sa manance mancare obi§nuita.
- Mubarak, vino la mama. E gata pranzul.
Am privit cerul in timp ce inmuiam painea in sos §i-i
dadeam lui Mubarak sa manance. Era tot intins deasupra
eapetelor noastre, asemenea unui con. Nu era aer, nu pu-
team sa respir.
-Mubarak?
Imi raspunse eu gura plina:
-Mmmm.
- Ai sa stai eu buniea T amam 0 vreme. Sa n-o necaje§ti.
E batrana §i obosita.
- Sahi?
- Nu se poate, nu are coter pentru el. S-ar putea rataei.
Am mesteeat Imbucatura §i am Inghirit-o eu greu. Gatul
mi se Inehisese.
- Deee?
Am zambit. Era primul "de ee?" rostit de baiatul meu.
- Trebuie sa merg In munri.
Ineepu sa lacrimeze, Ii era teama. L-am Imbrari§at strans,
I-am sarutat §i i-am spus:
- Dragostea mea, nu am sa fiu pleead multo Doar 0 zi
sau doua. Buniea 0 sa aiba grija de tine; 0 sa te lase sa te joei
afara, are sa-ri cante:

Coeo§, eoeo§, coco§ §i pui.

Gaini, gaini, gaini, gaini.
Ou, ou, ou, ou, COTCODAC.

Fiul meu izbueni In ras. I-am privit parul negru, moale, care
Ii acoperea urechile; cei cariva dinri stralueeau In gurira lui,
iar ochii mari Ii straluceau de fericire. Risullui vibra In toad
fiinra mea. Sunetul pur, lin, venit din inima lui ranara.
- Aeum mananca-ri pranzul, sa cre§ti mare repede.
 UmSaad

- M aha,sod.
- Da, Um Saad?
- Maha, sod, m-au adus aici Intr-o m<l§inaveche ger-
mana. Fad maini nu valoram nici un piastru. Cand mi-au
legat manecile, nu am putut nici vorbi, nici merge. N u pu-
team face nimic. Eram asemenea unui §oim legat la ochi:
orb, neputand zbura. Eram obi§nuid sa am mainile libere,
mereu active. Am sa-ri gatesc, am sa fac cudrenie, am sa-ri
hdnesc mireasa cea noua cu miere §imigdale. T e rog, te rog,
nu ma trimite acolo. Am sa-i sarut picioarele celei de a doua
sorii, am sa-i spallenjeria, chiar am sa ma plec In fara ei.
Pentru Allah, lasa-ma sa dman. Allah sa-ri rina femeile
caste.
N u s-a schimbat nimic, sod. Inima-i era facud din cre-
mene, din metal rece. Fad maini, nu-mi puteam pastra echi-
librul, <l§aca m-am pdbu§it pe bancheta din spate a ma§inii.
In ma§ina, Um Kulthoum canta 0 melodie din tinererea
 La cine sa ma due?
Catre cine sa ma intorc?
Tu e~ti bucuria mea.
T u e~ti durerea mea.

Soferul fredona ~i el melodia. Auzeam ~i de afad zgo-

mote, clinchetul vanzatorilor de sue de lemn-dulce. Dari foe
parinrilor ora~ului astuia.
- T aci din gura! i-am strigat ~oferului.
Barbatul care ma ridicase sdtea relaxat pe locul din fara,
langa Abu Saad. Am lovit ~i am tot lovit cu picioarele spa-
tele scaunului din ma~ina harbuid. Prin straturile groase de
sticla ale ochelarilor pe care ii puna, omul ma privea lung.
- E clar, e nebuna.
Sorul meu aproba din cap.
Mu~chii picioarelor ma dureau. Mi-am privit coapsele
subriri ~imi-am dat seama ca inca purtam caftanul maroniu
pe care mi-l cumparase Abu Saad in zilele bucuriei. Urn Kul-
thoum continua sa jeleasca:

La cine sa ma due?
Catre cine sa ma illtorc?
Cine are sa-mi faca dreptate?

Cand am ajuns aici ~iam vazut cladirea alba, ascunsa in

spatele aracilor din vira-de-vie, m-am infuriat. Am inceput
sa ma rostogolesc pe podea, lovind neincetat din picioare,
mu~calld ~i scuipand ill ochelarii gro~i ai brancardierului.
Era acum insorit de doua asistente. 0 mana m-a lovit peste
gud. Mi-au infipt un ac in brar. Am intrat in camera asta ~i
te-am vazut pe tine, chircid pe pat ca un gandac mare,
negru. Am pierdut controlul asupra propriului trup. I-am
lovit, i-am blestemat §i i-am injurat. Sangele fierbinte mi se
scurgea pe barbie §i-mi picura pe piept.
Doctorul Edwards intra in camera, intrerupand povestea
Iui Urn Saad.
- Nu va opriri niciodata din trancanit.
Brancardierul aproape orb, Kukash eel ciufulit, §i Salam
erau in spatele doctorului englez. Acesta smuise e§arfa roz
de pe capuIIui Urn Saad, iar ea protesta:
- Sunt barbari in incapere. N u ar trebui sa-mi arat parul
unor barbari straini.
Parul incarunrit allui Urn Saad ii ajungea pana Ia umeri.
Dintr-odata, doctorul scoase 0 foarfeca §ii-o dadu Iui Salam.
Urn Saad inrelese §i incepu sa strige:
-Nu paruI!
I§i inconjura capul cu ambele maini, protector.
Cu 0 voce trista, a unui om obi§nuit cu nenorocirile
vierii, doctorul rosti:
- Kukash.
Imediat, barbatul 0 lega pe Urn Saad §i ii apleca gatul in
jos, cu forra. Arata precum capra pe care Raai §i Jarbwa 0
jertfisera la nunta mea. Doctorul engIez, care venise din ri-
nutul bisericilor §ial cluburilor, incepu sa-i taie parui. Capul
aproape ca ii statea in poala indiferenta a lui Kukash. In loc
de sange, smocuri cenu§ii de par incepura sa cada pe po-
deaua din ciment. Urn Saad nu se oprea din gemut. Docto-
rul scoase un instrument argintiu, cu doua aripi, care atunci
dnd se apasau una pe aha alcatuiau 0 gura de fier ce manca
parul, lasand capul gola§. Asta taceau ca sa ne controleze.
Am intors capul spre perete. In vopseaua alba cu denivelari
am vazut un paianjen negru veninos, 0 gura larg deschisa.
Cand huruitul instrumentului se opri, dnd u§a se in-
chise, dnd Urn Saad slobozi un oftat lung, mi-am intors
capul §i am deschis ochii. Ea i§i trecu degetele peste capul
acum chel. Am sarit din pat, i-am dat mainile la 0 parte §i
am luat e§arfa roz, pe care i-am legat-o in jurul capului, po-
trivind-o astfelincat sa acopere cu totul craniul gola§. Ochii
negri ai lui Urn Saad erau tulburi, devenisera aproape albi.
Deschise gura, 0 inchise la loc §i apoi incepu sa planga, a§a
cum plansese Mubarak la doar 0 sapramana, dupa ce il cir-
cumcisese imamul. I-am a§ezat capul pe pieptul meu §i
dldura lacrimilor patrunse prin vesta mea alba, prin rochia
neagra. Sanii mi se stransera. Voiam sa-mi alaptez fiul.
 Maha

O ceata de barbati intrase in curtea noastrii, fad.nd-o sa

arate ca un stup. Bazaind, fluturandu-§i mainile, man-
gaindu-§i barbile §i preaslavindu-l pe cel Milostiv. Mi-am
imbriicat fiul cu 0 cama§a, apoi cu inca una, §iI-am ajutat sa
i§i puna jacheta groasa pe care i-o cususe Halimeh din co-
voare vechi. Avea sa-i tina de cald. In §alul triunghiular in
care-linta§am cand era mic am impachetat 0 sticla cu apa de
trandafiri, pieptenele lui, doua perechi de pantaloni, 0 cama§a
§i d.teva bucati de zahar candel. L-am incaltat cu sandalele
pe care i Ie adusese T amam. Cand i-am legat fa§iilede piele
in jurul gleznelor s-a plans - nu-i placea sa fie legato Fiul
meu avea spiritulliber §iprefera sa alerge descult dupa gaini.
- Ai sa stai cu bunica.
-Nu bunica.
- Ba da, iubire.
I§i roti mana micuta, formand un cere.
- Nu, nu am sa lipsesc mult, i-am riispuns. Doar 0 zi
sau doua.
 L-am Imbrari§at, I-am sarutat §i am tras In piept mirosul
gatului mieur. Purta mirosl;lllui Harb, tataI lui. T amam 11
lua de mana, Ii lua boeeelura §i plecara. Am ascultat boca-
nitul taIpilor lui mieure, ee se Indepartau alaturi de buniea
lui. Daea Tu e§ti aeolo sus, privindu-ne eu oehii plietisiri, te
rog sa-mi aperi fiuI.
Barbarii stateau afara, pe pamant, formand 0 semiluna
Intuneeata. ~eieul T alib, imamul Rajab §iDaffash stateau In
mijloe. Am vazut 0 scaparare de lumina la orizont, poate ea
era 0 caprioara fugara? Un porumbel eare-§i luase zborul?
Sau poate un vultur care-§ilua avant? M-am spaIat pe fara eu
apa reee §imi-am legat vaIulin jurul eapului, ca sa-mi acopar
gingiile goale. Inima Ineepu sa-mi bata eu putere.
- Maha! latra Daffash.
Am rasuflat adane, am aruneat 0 privire prin Indpere §i
mi-am framantat fruntea. Oglinda bunieii, eovorul aproape
terminat §i Intins pe jos, leaganul albastru §i eele trei saltele
ma priveau In tacere. Vasul din lut era aeoperit de roua, 0
umezeala ee se a§ternuse asupra pode1ei asemenea laerimi-
lor. Am aseuns In faldurile roehiei teaea pumnalului lui
Harb §iamuleta lui Mubarak, apoi am ie§itdin earnera. Soa-
rele se apleea spre vest, nerabdator sa dispara In spatele ori-
zontului luminos.
- Imamul Rajab are sa-ri puna ni§te Intrebari. Tu sa
raspunzi eu da, Imi spuse Daffash In vreme ee-§i rasueea
mustara Intre degetul eel mare §i aratator.
Am privit figurile solemne ale barbarilor din trib. Imamul
Rajab se ridid eu greu In pieioare §i rosti tare:
- Maha, fiid a lui Nimer, 11 aeeepri pe §eieul Talib ea
sor?
Trupulimi deveni tot mai u§or §i mai u§or, Ineepu sa se
ridiee, tot mai sus dtre eer. Am zarit fara zambitoare a
mamei, bastonul tatei §i bratul lui Harb. Daffash i§i freca
pumnii incle§tati. Vocea imi suna slab §i subtire dnd am
rostit:
- A.§ vrea 0 gura de apa.
Imamul Rajab zambi, scotand 'la iveala ni§te dinti maro-
nii §iinegali. Cuvintele intunecate pot macina §ipata dintii.
- Daffash, fata e ru§inoasa. Las-o sa bea ni§te apa.
M-am in tors cu spatele spre ei §iam pomit spre casa. Am
gasit 0 cana, am ie§it cu ea din casa, am trantit-o de pamant,
mi-am indesat poalele rochiei in pantaloni §i am fugit, am
fugit din rasputeri spre livada.
Nasra se sprijinea de unul dintre poftocali §i statea de
yorba cu Murjan. Ma apud de mana §i-mi spuse cu vocea
ei ascutita:
- Repede, munri!
Talpile imi erau fierbinti ca focul, tipete1e lui Mubarak
umpleau valea, barbatii m-ar fi impu§cat intre ochi dad
m-ar fi prins. Apoi nu am mai putut auzi dedt zgomotul
propriilor plamani, luptandu-se sa respire. Tufi§uri cu
ghimpi, iarba, pamant uscat §i limba-boului, toate imi tre-
ceau pe sub picioare. Sudoarea imi picura de pe nas. Am
apucat pe una dintre drarile ce duceau spre varful munte-
lui. Nasra ma tragea inainte. Imi era teribil de cald, cu toate
d aerul era din ce in ce mai rece. Murjan mergea chiar in
spate1enostru. Cand am ajuns pe creasta, m-am oprit §i am
strigat vantului, luminii bolnave a apusului:
-Nu!
N u aveam sa-l accept pe §eicul T alib ca sot.
Falcile pe§terii lui Abu Auqab erau larg deschise. Un leu
gata sa-§idevoreze prada. Am intrat in pe§tera §ine-am arun-
cat pe pamantul acoperit cu un covor. Mil simream ca §i
cand plamanii mi-ar fi fost spintecati cu un pumnal. Murjan
§iJawaher pregatisera pe§tera pentru noi. Un vas din lut, 0
lampa, paine, ni§te unt §i curmale.
- Suficiente pentru cateva zile, spuse Murjan. Inchideri
intrarea cu stinca de afara. Eu am sa urmaresc cararea care
duce la pe§tera. Daca auziri vreun zgomot, fugiri spre sud,
catre Marea Moarta. Nu ramaneri aici. Daca auziri voci, stre-
curari-va incet §i plecari din pe§tera.
- Allah sa-ri dea 0 viara lunga, fiul meu, am oftat.
Nasra adusese un vas cu apa §i-mi dadu sa beau.
Latratul vulpilor §i urletele cainilor ne asaltau in pe§tera.
Fara Nasrei tresarea sub lumina paIpainda a lampii. Somnul
nu se apropia de mine. Inima-mi tremura in piept. Muba-
rak. Oare avea Tamam sa-i dea de maneare, sa-l dezbrace,
sa-i §tearga lacrimile? M-am leganat singura, incercand sa
adorm. Stinca rotunda pe care 0 trasesera peste intrarea in
pe§tera parea ca-mi sri pe piept. De acum inainte, teama §i
epuizarea aveau sa-mi fie surori, insoritoarele mele in rinu-
turile tribului din care Biceam parte. Nu veni nimeni. In
pe§tera era intuneric, pre§ul cu care ma acopeream era rece,
norocul imi era asemenea fainii impri§tiate.
Pluteam u§or printre norii de ceara cand Nasra ma
zgudui.
- Treze§te-te. Voci.
Ne-am ridicat §i ne-am lipit urechile de pamant. Prin
piatra §i prin praf rasunau ni§te sunete infundate.
- T rebuie sa plecam.
Am imp ins incet stinca de la intrare §i am ie§it din pe§-
tera. 0 procesiune de toqe urca muntele, asemenea unui
§arpe straIucitor.
-Fugi!
Urmand sunetul valurilor, am inceput sa alergam catre
sud, spre intinderea pustie a marii. Valurile fo§nitoare se
loveau de mal cu toata puterea lor, iar apoi se retrageau. Ma
dureau to~imu§chii, ochii imi lacrimau, iar talpile singerau.
Sangele ce-mi curgea avea sa lase urme in spatele nostru,
barba~ilor din trib avea sa Ie fie u§or sa ne gaseasca. Sarea de
pe pietricelele aflate pe mal se freca de ranile pe care Ie aveam
la picioare, inflamandu-Ie §i mai multo Foc, foc, foc. Mama
Hulalei lingea talpile picioarelor mele descul~e. Pe Nasra 0
durea spatele, picioarele mele de abia mai atingeau paman-
tul, iar singurul semn ca mai eram in via~a§i ca alergam era
zgomotul respira~iei chinuite. Aripile intunericului ne as-
cundeau siluetele, Ie aparau, invaluindu-ne asemenea unei
mame iubitoare.
Cerul era un nor imens de fum negru, suspendat deasu-
pra intinderii marii. Nasra ma indruma spre un izvor cu apa
dulce care se varsa in mare.
- Aici 0 sa ramanem peste noapte.
o briza caldu~a, purtind mirosul de carbon, imi lovi fa~a
uda de sudoare. Cateva lumini slabe erau reflectate de apa,
de pe malul celalalt. Intunericul §i caldura inconjurau de
pretutindeni intinderea larga a campiei de sare. Mi-am a§ezat
capul intre genunchi, ca sa conduc sangele in jos §i sa go-
nesc ame~eala. Cind am inch is ochii am vazut figura zam-
bitoare a lui Harb, mainile lui calde tragandu-ma spre el §i
apa lovindu-mi bland trupul. Fugisem eu - Maha, smo-
china indiana, amara precum colochinta, dar rabdatoare -
de acasa?Chiar scateam eu pe stancile pline de sare, privind
marea~a pustietate a Marii Moarte fara geamanul sufletului
meu, fara Harb, iubitul meu §i tatal fiului meu? De ce imi
lasasem baiatul cu Tamam? De ce...?
Intunericul norilor coborl §i ne invalui. Apa nemi§caca
i§i ~inea rasuflarea §i nimic nu se clintea pe larga coasca, in
afara apei din izvoarele minerale ce bolboroseau ie§ind din
stand, iar apoi se pravaleau in intinderea oglinzii negre.
Ceara invaluia apa, stancile, izvoarele, §i ne era aproape
imposibil sa respiram. Duhoarea acizilor §imineralelor se ri-
dica pana la cer. Mi-am a§ezat capul pe 0 piatra neteda §i
am incercat sa ascult sunetul apei dulci ce curgea spre a-§i
gasi moartea. Un strop de apa dulce in largul marii sarate. 0
pelerina groaznid a moqii acoperise rinutul jos, varful
munrilor §i chiar Ierusalimul, cu minaretele lui inalte. In-
cercam sa adorm, incercam sa inchid ochii a§acum 0 facuse
Nasra, incercam sa uit stalpii de sare ce zaceau sub apa §ivi-
perele ce se strecurau in intuneric.
Rasari soarele, luminand cerul albicios §iraspandind raze
pe suprafara calma a apei. Rasaritul transforma fiecare gra-
nula de sare intr-o bijuterie stralucitoare, intr-o piatra
prerioasa. Sunetul apei care se involbura §i se lovea de mal
era purtat mai departe de vant. Nasra ind dormea, a§ezatii
pe stanca neteda. In rochia-i neagra, arata ca 0 linie subrire
trasa pe suprafara stancii. Mi-am umplut palmele facute du§
cu apa §i m-am strop it pe fara. Gust~ amar al mineralelor
mi-a ramas pe limba, pe pleoape. 0 durere adand, in piept,
mi-a dat de veste d baiatul meu plangea. De cate ori ma
gandeam la el 0 simream in sani. Mi-am dezmierdat sf:1rcu-
rile. Trebuie sa-i fi fost foame. Trebuie ca plange. Picioru-
rele lui probabil dutau 0 crapatura in stand, in care sa
incapa., Blestemata fie-mi inima, ce lua foe repede precum
frunzele uscate de palmier.
Nasra se trezi, i§i intinse mainile §i privi cerul. Balan-
ganindu-§i picioarele, incepu sa cante din fluier. Canta me-
lodii ascurite, saltarere, ca pentru a intarnpina dimineara.
- Nasra, sora, a§ vrea sa mergi in sat §i sa-mi aduci
ve§ti.
- Aduc mancare?
 Am privit tufi§urile prafuite ce rasihisera curajoase pe
maIuI izvoarelor minerale.
-Da.
Nasra sari de pe piatra §i se spala pe fala. l§i baga poalele
rochiei in pantaloni §ise Indeparra. Am privit-o cum se stre-
Curaprintre tufi§uri. Cand deveni doar 0 furnica ce se mi§ca
undeva In departare, am oftat §im-am a§ezat. Caldura Ince-
puse sa se faca simlira sub stralucirea dura a soarelui. Ro-
chia-mi neagra absorbea caldura, 0 pastra §iImi cocea trupul
In ea. Sunemi valurilor ce se Ioveau de larm Imi umplea ure-
chile.
Miinile translucide ale apei imi faceau semn, ma trageau,
ma apucau de Incheieturi. Chemarea marii era adanca,
ragu§ira, trisra. Trecutul meu. Mi-am dezlegat bentila, am
lasat valul pe 0 piatra §i mi-am desfacut paru!. Mi-am scos
rochia neagra prafuira, pantalonii §ijuponul, apoi mi-am In-
tins trupul gal. Cand am intrat In apa, picioarele au primit
cu bucurie racoarea ei. De fiecare data dnd intram In Marea
Moarra ma dureau ochii. Acizii §i mineralele pareau sa atace
pHimada fina a trupului meu. Trebuia sa supon pana dnd
durerea avea sa fie cople§ira de placere §i aveam sa vad din
nou. Lacrimile aveau sa spele sarea marii. Apa ce ma Iovea
u§or, parul ud §igustul amar 11adusera Inapoi pe Harb.lntii
Imi sarura coitul drept al gurii, apoi coltul stang, iar Ia urma
mijIocui buzelor. I-am Imbdti§at umerii §i m-am apropiat
de el. Cand I-am cuprins cu bratele, dnd m-am incolacit
In jurul lui cu toad fiinla mea, Incepu sa planga ca un
copil. Privirea-i era blanda, plina de dragoste. Sa-I primesc
era ca §i cand a§ fi sosit acasa dupa 0 zi Iunga §i obositoare.
Trupul meu se transforma Intr-un pisalog zdrobind u§or
Intr-un mojar boabe de cafea §i de cardamom. ~oapte §i
valuri.
- Iubita sufletului meu, ochi-de-caprioad.
 M-am Imbrari§at strans. Lacrimi, pustiu §i dragoste.
M-am avantat In apa ca sa-Ilmbrari§ez, apoi m-am Iasat sa
plutesc. Baltoace murdare verzi, urmate de aer proaspat §i
lumina orbitoare.
Mi s-a parut ci vad silueta Incovoiara a Iui Hakim. Mi-am
§ters apa de pe far::i.Da, pe parul carunt al bunicii mele! £1
era. Se opri, l§i Iasa capra §i Imi facu semn cu mana. Cand
porni din nou, pa§ii Ii erau u§ori de parca ar fi avut douazeci
de ani. Tinandu-§i capra, disparu In spatele uneia dintre
srancile Inalte.
- Halcim!
Nici un raspuns, doar ecoul vocii mele §ifo§netul valuri-
lor. Poate ca el ar fi putut, cu ierburile-i rare, sa-mi vindece
inima obosira.
-Hakim!
Nici un raspuns, doar ecoul vocii mde, spargandu-se de
crestele munrilor.
Soarele l§idezlega flacarile arzatoare §iIe slobozi deasupra
Intinderii Marii Moarte. Sudoarea m! se scurgea pe fara, pe
ceafa, pe spate.
Doua furnici ce se zareau In departare. Murjan §i Nasra.
Aducatori de ve§ti bune, am sperat.
- Pacea fie cu tine, spuse Murjan.
- Si cu tine, fiul meu.
- £ bine, Mubarak, Imi zise Nasra.
- Maha, mama, [rarde tau Daffash a pus srapanire pe
Iivada, pe casa §i pe fiul rau.
- Smuls Iegumele tale, Daffash.
Sarea din Marea Moarra Imi zgaria gatul, 0 simream §i
pe Iimba, pe pleoape.
- Mi-e sete.
 Murjan imi dadu burdufuI, am inghitit ni§te apa. Nasra
imi oferi curmale, nu Ie-am vrut.
Livada mea, piatra pretioasa de pe fruntea vaii. Rasaritul
auriu atingea portocalii §i lamaii, ii ridica tot mai sus §i mai
sus, spre cer, §i ii lasa acolo suspendati. Apa rece ca gheata
ce trecea prin vechiul canal impaqea livada in doua §i
patrundea in sol, netezind marginile bulgarilor uscati de
pamant, aducand cu ea racoare §i umezeala. Aroma florilor
ma puna incet in alra lume. Norul de parfum umplea in-
treaga vale. Apa lina curgea direct in inima mea, imi curata
sufletul obosit §i ma lasa fragila, transparenta.
Acoperindu-mi ochii, am privit soarele. Ce dutam acolo
eu, Maha, fiica MaIihei, fiica Sabhei? Cum imi putusem
parasi fiuI §i casa? Trebuia sa ma Iupt cu Daffash. Yn-
cet-incet, m-am intors §i am rostit cu 0 voce hotarata:
- Ma intorc in sat.
Nasra incepu sa se palmuiasd §i sa strige:
- N ebuna, Maha?
Murjan privi marea §irosti de pard ar fi vorbit valurilor:
- Fa ce simti tu d trebuie sa facio
Cu spatele drept, cu capuI §i cu barbia tremuranda, am
strabatut din nou campia intinsa. Cei cativa palmieri erau
asemenea stropilor de apa dulce intr-o mare sarara. Nu pu-
teau schimba campia, nu ii putea preschimba culoarea
intr-un verde bland. Foqele de§ertului palid triumfau asupra
petelor verzi. 0 dmila §i puiul sau rumegau de zor. Regur-
gitarea §i mestecatul erau inutile pentru mine. Plantatia de
bananieri era scurratura cea mai buna dtre sat. Ymiintra un
ghimpe in talpa. Nasra §i Murjan incercau sa tina pasul cu
mine. Daffash, fratele meu, fiul mamei mele, Maliha, §i al
tatalui meu, §eicul Nimer, nepotul bunicii mele Sabha,
inghitise ferma §i casa. Ar fi trebuit sa-l ucid pe Daffash in
pe§tera, dnd I-am gasit peste sotia Iui Salih. Ar fi trebuit sa
apas pe tragaci §isa-limpu§c in inima. Ar fi trebuit sa-I ucid
inainte ca melodiile Nasrei sa-§i fi pierdut didura. Ar fi tre-
buit sa-limpu§c pe Daffash inainte ca Nasra sa-§i fi pierdut
cercelul §i stralucirea ochilor verzi.
Mi-am ridicat bentita, m-am §ters de sudoare §i am con-
tinuat sa ma grabesc spre sami uitat, ce se agata de povarni§ul
muntelui ca 0 lipitoare. Doar doua zile trecusera, iar saml
parea mai batran. Maroniu sumbru. Bolte din Iut, pereti din
Iut, urechi §i ochi din lut. Lasasem Marea Moarra in urma,
in tinuturile ei involburate. Pamantul era al meu. Mubarak
era fiul meu, 0 bucara din inima mea. Eu plantasem lastarii
de lamai §i portocali, eu a§teptasem trei ani, eu ii udasem
pana ce au avut primul fruct. U nghiile mele purtau urmele
noroiului, balegarului §ipamantului. Eu sapasem, curatasem
§i plivisem. Mainile fratelui meu erau curate, niciodara cu-
fundate in noroi. Pamantul era al meu. Mai bine a§ fi fost
impu§cata intre ochi dedt sa vad cum livada mea se stinge.
Mai bine a§ fi zacut sub pamant, unindu-ma cu radiicinile
portocalilor mei.
Cand am ajuns pe ulita principala, Raai, care statea pe
platforma Iui, ma intampina spunandu-mi:
- Ar fi trebuit sa accepti propunerea §eicului T alib.
I-am privit barba tunsa, ochii schimbatori §i borcanele
colorate pline cu boabe de naut prajit. Am datinat din cap.
Salihsari de pe platforma lui cand ma v3.zutrecand §i-mispuse:
- Pacea fie cu tine, fiica Iui Nimer. De ce te-ai tntors?
Salih nu numai ca lucra cu metal, dar era elinsu§i facut
din metal. Credea d poate indoi orice, chiar §i inima unei
mame. Imamul Rajab se repezi spre mine:
- Allah s-o biesteme pe pacatoasa! Cu totii sunteti ne-
credincio§i.
 I-am privit barba lunga, unsuroasa, ~i pantecele umflat;
am zambito Femeile din sat nu avura curaj sa iasa din case ~i
sa ma indmpine. Au ramas in spatele u~ilor ~ial ferestrelor,
privind-o pe femeia care petrecuse 0 noapte, singura, in
munti.
Deodati I-am auzit pe imamul Rajab strigand:
- Ucideti pacatoasa cu pietre!
Copiii incepura sa ridice de pe jos pietricele ~isa Ie arunce
in mine. M-am indreptat de spate ~i am mers mai departe.
Pietrele deveneau tot mai mari ~i mai mari. Atingerea se
transforma in ciupitura, ciupitura in lovitura. Nu aveam sa
ma uit inapoi. Am ajuns la livada ~i am intrat pe poarti. 0
ceata de baietei era gata sa mai adune pietre, sa iminda mai-
nile ~isa loveasca. Fete ranjind, funduri goale ~inasuri mur-
dare. Mi-am descoperit fata ~ii-am privit lung. S-au retras,
au scapat cum au putut de pietre, s-au intors ~iau pOl'nit-o
in fuga pe ulita.
In clipa aceea, cand eram gata sa intru in casa mea, cand
eram gata sa imi imbrati~ez fiul, Land Roverul verde-inchis
se 1'ndrepti spre mine asemenea unui gandac uria~. Samir
P~a, fratele meu ~i doi barbati 1'mbracati in haine albe au
sarit jos din ma~ina. Daffash latra:
- Uite-o. Priviti-o. E nebuna. ~i-a pierdut ~i bruma de
minte pe care 0 avea.
Am vazut poala cama~ii lui Mubarak ararnandu-i deasu-
pra pantalonilor. Fiul meu. Voiam sa-mi vad fiuI. Cand
Nasra s-a repezit spre ei, Daffash a izbucnit 1'ntr-un hohot
groaznic de tis:
- Uitati-va 1'nce companie aleasa e! Pastorita neb una.
Nasra nu era nebuna. Nasra era printesa oamenilor 1'n-
tregi la mime. Nasra era leacul ce-mi vindecase aproape toate
durerile. Cum indraznea Daffash? Mi-am ridicat fruntea
spre cerul uituc ~i-am rostit tare:
 - Nasra, Daffash Pa~a, e mai intreaga la mime decat
dumneata.
Copiii incepura sa se adune iar. T amam, Hulala, Hamda
~iHalimeh aparura de nu ~tiu unde ~ise ~ezara Ianga mine.
Sub palmieri, barbarii incepura sa se adune ca gandacii.
~eicul Talib, cu corpullui subrire ~ibatran, Salih, Raai, ima-
mul Rajab ~iUqla, negustorul ambulant rigan. Murjan strabatu
spariu1 mare, plin de praf, ~ise alatura grupului femeilor.
- In primul rand, ripa Daffash cat de tare putu, eu nu
stau de yorba cu femeile. N-au nici mime, nici credinra.
Imamul dadu din cap a aprobare.
- In al doilea rand, ce rost are sa stau de yorba cu ni~te
femei nebune?
Barbarii rased la unison. Precum croncanitul corbului
plecarii, rasetele lor rasunad in valea oarba.
- In al treilea rand, pleaca-ri capul sau te impu~c intre
ochi.
Caldura mainii Nasrei imi strabatu trupul. Mi-am dres
vocea ~iam rostit calma:
- In primul rand, eu nu stau de y.orba cu violatori.
o tacere ca de mormant se ~ternu in vale.
- In al do ilea rand, eu nu stau de yorba cu fiii neas-
cultatori. In al treilea rand, eu nu stau de yorba cu servitori
ai englezilor.
Ecoul cuvantului "englezilor" ealatori departe, se lovi de
zidurile caselor, urea munrii pana ce se sparse pe culmile
acestora, rasunand cu un ecou teribil.
Hulala ~chiopad pana in mijlocul adunarii ~i spuse cu
vocea ei ascurita:
- Toate astea-s ridicole. V-ari strans aici, adria barbari
cu musdrile stufoase, sa va luptari cu ni~tefemei neajutorate.
Femeile din satul asta au fost ~i vor fi mereu marne, sorii,
fiice §i surori supuse. Daea ii trimiteri de unde au venit pe
strainii ~tia In alb, Iri promit d Maha Iri va fi sup usa ca 0
sclava. 0 sa-ri eurere podelele, 0 sa-ri gateasd manearea §i 0
sa-ri spele hainele. Numai gone§te-i de aiei.
Mi-am framantat fruntea.
- N-am sa ma marit eu nimeni, n-am sa semnez niei un
act §i nu gatese pentru englezi.
Ca un taur legat, Daffash Ineepu sa bata din picior:
- Paianjenul asta nu se roaga pentru sufletullui Moha-
med.
Imamul Rajab Ii faeu semn eu oehiul lui Daffash §i
spuse:
- Allah a spus in Cartea Inrelepeiunii: "Bateri-le."
Daffash strabatu spapul dintre barbarii §i femeile tribului
Qasim, intinse brarul §i ma apud de gat. Ineepu sa stranga
§isa apese. L-am lovit In pulpa, iar el §i-a pierdut cumpatul.
- Fiid de dine!
M-a aruneat la parnant §is-a a§ezat peste mine. L-am 10-
vit eu pieioarele, eu mainile, am Ineereat ehiar sa 11mu§e.
I§i spori stransoarea pana ee am vazut lumini ee pluteau In
aer, pan a ee nu i-am mai vazut fara slaba, fruntea asudata §i
ochii plini de furie. Femeile Ineereara sa-l dea la 0 parte de
pe mine. T amam I1lovi in cap eu pipa.
- E mama fiului lui Harb!
Hulala statea langa barbari, privind. Nasra sari pe umarul
lui Daffash §iineerd sa-mi elibereze gatul. Halimeh I§istriga
sorul, pe Salih:
- Are s-o omoare, fa eeva!
Barbarii state au sub palmieri; priveau, se sdrpinau In
cap, I§i mangaiau barbile, I§i rasuceau musrarile. Auzeam
latratullui Nashmiyyeh, sunetul eopitelor In galop §i rasu-
flarea grea a lui Daffash.
Am vazut fara manioasa a Hamdei §i mainile ei, pe gatul
fratelui meu.
 - Las-o in pace, aducihor de nenorociri!
I§isiabi stransoarea asupra gatului meu §iera gata sa 0 10-
veasca pe Hamda cu cotul. Am sarit in sus, horarata sa-I
omor. L-am apucat de incheieturi §iI-am tintuit. Cum zacea
pe pamant, citeam durerea de pe fata Iui Daffash §iFuriadin
ochii Hamdei, care incerca sa-I sugrume. Mai tare, mai tare,
ma rugam. A§ fi impaqit bucuroasa cu Hamda vina pentru
varsarea sangelui fratelui meu.
S-a auzit un zgomot, se apropia. T rupul Hamdei fu arun-
cat Ia pamant. N asra statea acolo, fad maini. Halimeh se
zbatea, 0 mana imi sufoca vocea. Lacrimi, 0 durere sfi§ietoare
ce-mi strapungea umarul. Cineva batea in ni§te cutii goale de
unt. Copii, de varsta Iui Mubarak, treceau §i cantau.

Biz, biz - baz, baz.

Albina a zburat.
Baz, baz - baz, biz.

Pipei rupte a Iui T amam ii crescura picioare §i pled. Samir

Pap facea semn cu mana ce tinea pipa. Barbati imbdcati in
alb ma trased, ma Iovid §i ma Iegara.Jawaher plangea, plan-
gea, plangea pe umarullui Murjan. Am fost aruncatii pe
umarul cuiva, un umar puternic. Lumea s-a intors cu susul
in jos.
- Matu§a, Harb, Nimer, salvati-ma. Salvati-mal
Loveam neincetat cu picioarele Iibere. Tamam dormea
pe pamant, cu fata in jos, cadavru neinsufletit? Am auzit un
bodnit de piciorute pe beton.
- Mubarak, fiul meu! am jelit. Fiul meu, vai, oameni
buni!
Boc boc boc. Nu mai era deloc aer in vale. Nu puteam
resplra.
- Mi-ati Iasat fiul orfan! am hordit.
 Casa ~ilivada cazura in genunchi, rugindu-se penrru ca
o foqa sa se faca simriti de sub pamint.

Biz, biz - biz, biz.

Albina minrii Mahai a zburat departe.
Biz, biz - biz, biz.

Loviturile miinilor tinere pe cutiile goale.

- Nebuna - Maha. Nebuna - femeie, fredonau vo-
cile de copii.
o inrepatura. Am alunecat, am cazut intr-un tune! cu 0
lumina stralucitoare. Harb? Era inrotdeauna Harb, sorul,
geamanul sufletului meu ...
 UmSaad

U m Saad lipsea in dimineara aeeea. Niei un "Maha,

sora", nimie despre gaurile in forma de stea. Ma sim-
ream atat de singura, de mica, in salonul aproape gol de spi-
tal. T otul era alb. Albe erau eeaqafurile, dulapurile, plo§tile,
eo§urile de gunoi §icapetele amerite. Fereastra pazid de gra-
tii dadea deasupra unei vai adanei in:resata eu araei §i pini.
Gratii. Eram prizoniera in castelul aeela.Am netezit a§ter-
nuturile mototolite ee purtau mirosullui Um Saad. Am gasit
sub perna ei doua fotografii palide, galbui-maronii. lntr-una
era un barbat blond ee zambea, eu fara lata §italei puterniee:
Muhammad. Figura din eealalta poza era grasa, eu buze
imense ee atarnau: sorul ei mizerabil. Le-am pus la loe §i
m-am a§ezat pe marginea patului meu. lntotdeauna imi
pieptanau parw cu un pieptene fin inmuiat in gaz. Nu aveam
paduehi. Dupa ee au tras §i au smuls parul nu au gasit niei
unul. Mirosul puternie de gaz. Mirosul de eimbru ee-mi
ajungea la nari prin fereastra imi spuse ca sosise primavara.
Nici 0 veste din satul meu, Hamia, care se agara de povacni§ul
muntelui precum 0 lipitoare. Pa;;ii u~ori ai fiului meu, ce se
indeparta alaturi de bunica lui, imi rasunau mereu in urechi.
"Mama!" striga cand era mic ~i se ghemuia mai aproape de
mine cand avea un co~mar. Oriunde m-a;; fi uitat vedeam
chipullui: cum ranjea la coco~, cum se incrunta la caine,
imaginea lui se strecura de-a lungul zidurilor, pe masa, pe
podea, prin fereastra ce~oasa. Imi lasam barbia pe cadrul din
fier al patului ~i-mi doream ca ~i inima mea sa fie de fier. I~i
ghemuia trupu~orul moale, dutand siguran~a ~i dldura.
Aluned in alta identitate, spunea Urn Saad. Scapa de pielea
ta, de capul tau, de trecutul tau.
Cand am auzit blestematul de clinchet al cheilor in u~a
am sarit in pat ~i m-am acoperit cu ceaqafurile. Kukash
aduse in camera un drucior lung, pe care se afla trupullui
Urn Saad, prada convulsiilor. Doctorul Edwards venea in
spatele druciorului, ca intr-un alai funerar. 0 apucara de
incheieturile mainilor §i de glezne, 0 ridicara ~i 0 aruncara pe
patul rece ca ghea~a. Doctorul strain se intoarse ~i pled din
camera, iar Kukash 11urma tacut. Puteam auzi respira~ia chi-
nuita a surorii mde. I~i mul~umesc, oricine ai fi, acolo sus.
Era ind in via~a.
Cind sunetul pa;;ilor de pe coridor se stinse, m-am dat jos
din pat ~i am traversat distan~a de beton rece dintre paturile
noastre. Avea fa~a palida ca 0 lamaie. Pe dmple avea doua
vanatai, acoperite cu 0 pasta urat mirositoare. Buzele ii erau
de un albastru-inchis ~i ochii i se dadeau peste cap in spatele
pleoapelor inchise. Imi pusesera sora in dma~a de for~a, ins a
manecile erau desfacute, nu legate la spate. Convulsiile se
lini~teau, retragandu-se asemenea valurilor. Trupul ii era
rece precum era diminea~a apa din Fantina cea Lunga. Mai-
nile-mi erau inutile. Ce puteam face ca sa readuc la via~a
caldura spiritului ei? Cu 0 voce sparta, am inceput sa cant
melodia zilelor fierbin~i de vara:
 Reeolta noastra aurie.
Fan fan fan fan.
Taiem, punem deasupra.
Fan fan fan fan.

Voeea mea nu avea bueuria eulegerii unei reeolte, ii lipsea in-

cantarea, a~a d se prabu~i. I-am freeat bratele intinse, pi-
eioarele departate, panteeele obosit. Cati eopii spusese d a
avut? Zeee? I-am masat gatul, eapul ehel, eu grija sa nu apas
pe vanadi; i-am masat umerii. Simteam d dad i-a~fi putut
aduee la viata eapul, Um Saad avea sa fie bine. Am eontinuat
sa free, sa mangai, sa fcamant, pana ee sosi apusul. Am aeo-
perit-o eu patura mea ~i i-am infa~urat pieioarele eu eear-
~afuri.
Cand Sura, buddreasa grasa, imi puse maneare pe far-
furie, nu am seos niei un euvant. Ma obi~nuisem eu piureul
de eartofi ~imanearea ee arata ea un rahat de dine. Mi-am
amintit de Um Saad ~i i-am mai eerut 0 eea~d de eeai.
Voeea lingu~itoare a Surei imi aduq:a aminte de grasimea
ee se topea, de ulei ~isosuri.
- La porunea Inaltimii Voastre, printesa Maha de
Qasim.
N u i-am raspuns nimie. T rebuia sa ma obi~nuiese nu
numai eu manearea pe care 0 gatea, ei ~ieu limba-i aseutid.
A mai turnat 0 eea~d de eeai, mi-a pus-o pe tava ~ia ie~itdin
salon impingand drueiorul eu maneare. Inghititura dupa
inghitirura, manearea imi aluned pe gat. Am baur eeaiul
repede, frigandu-mi limba, apoi am lasat tava pe masuta.
M-am ~ters la gura, mi-am sufleeat maneeile: eram gata sa
lupt pentru sufletul surorii mele.
Am inmuiat 0 buead de bandaj in apa de trandafiri ~iam
pus-o intre buzele desehise ale lui Um Saad.
 - Urn Saad, sora, trebuie sa te treze§ti. Trebuie, Ha-
niyyeh.
Desehise oehii ineet §i murmura:
- Opri!i-va, va rog.
Am strans-o de mana §i i-am spus:
- S-a terminat. Sunt prietena ta, tovara§a ta in groapa
asta eu §erpi. Sunt Maha.
I-am sus!inut gatul eu 0 mana, in vreme ee eu eealalta
am !inut eea§ea,ajurand-o sa soarba eeaiul dulce ee se raeise.
Ea sorbi eeaiul. Mubarak, sufletul meu, ftul meu, la fel sugea
pungu!e eu zahar eandel. Urn Saad i§i intoarse eapul §i in-
eerca sa-§i coneentreze privirea pe fa!a mea.
- Urn Gharib. Nu mi-au spus ca vii.
Un zambet slab, iar apoi inehise din nou oehii §iadormi,
epuizata.
In noaptea aeeea nu am dormit deloc. Am privit fa!a
slaba a lui Urn Saad, in lumina albastra a lunii. Era frig, dar
nu m-a lasat inima sa-mi iau patura Inapoi. Cind luna s-a re-
tras in lumea ei, lasand lumea sa orbecaiasca in intunerie,
Urn Saad, sora mea, ineepu sa vorbeasca. La ineeput era un
sunet pierit, slab, apoi deveni tot mai puternie. Ii vorbea lui
Hasan eel In!elept.
- In sfar§it, ai sosit. Ce !i-a luat a§a de mult sa vizitezi
bierii oameni slabi?Wahid canta melodii de dragoste in baie,
dar pe ecran 11vedeam pe Farid al-Attrash. Avea buzele
subriri-subriri, date eu ruj. Carmin. Mama, incalratii eu pan-
toft eu tocuri inalte, a eoborar pe scari, s-a Impiedieat §i a
e3.zutmoarta pe trotuar.
Urn Saad rase in hohote, pana ineepura sa-i §iroiasca la-
erimile pe obraji.
- Mi-au spus ca aveau sa ma striveasca a§a, ea pe ni§te
migdale. Pe mine, Haniyyeh, Urn Saad, Gat-Frant, Par Ca-
runt, frumuse!ea eu parul intuneeat §i tot a§a.
 Ascultind aiurarile lui Urn Saad, mi-am a§ezat capul pe
perna. Rasete, oftaturi, taceri, plansete, strigate, urmate apoi
de furie. U ria la Hasan eel Istet, spunandu-i:
- Fiu bastard al diavolului, floare a tineretii mele, rahat
care umple matele de animal! Adu incoace tichia care te face
invizibil §i vino! Ajuta-ma pe mine, Urn Saad, Haniyyeh,
Gat-Frant sa dispar. Vino §i ia-ma, vino §iimbrati§eaza-ma.
In cele din urma, soarele incepu sa apara §i in lumea ei,
gata sa se inalte iar deasupra capetelor noastre. Parfumul pu-
ternic de cimbru §i mend ma atrase spre geam. La capatul
vaii adanci din Fuhais am vazut cum galopau ni§te armasari
negri, alergand cu trupurile lor straIucitoare catre soare. A§
fi vrut ca sufletul meu sa alerge spre creatorullui, a§ fi vrut
ca dupa toti anii ace§tia cenu§ii sa-l fi putut strange in brate
pe geamanul sufletului meu. A§ fi vrut ca inima-mi sa poad
zbura spre Hamia, sa-l imbrati§eze pe fiul meu Mubarak, lu-
mina ochilor mei. 0 omida cobora pe peretele alb, venind
spre mine. Mama Celor Patruzeci §i Patru avea patruzeci §i
patru de picioare. Eu aveam doar doua. Mi-am scos papucii
§i era cat pe-aci s-o omor. In clipa aceea, cand omida era
gata sa moara lovita de papuc, docrorul englez deschise u§a
salonului.
- Buna dimineata, ciripi el. Cum ne mai simtim azi? E
o zi tare frumoasa, nu credeti?
I§i afi§a zambetullustruit §i rosti in araba lui cu accent
strain:
- Bun. Acum e randul tau, aratind cu foarfecele spre
capul meu.
- Dar m-ati runs cand am ajuns aici.
- T rebuie sa fie §i mai scurt.
Omida fuge printre gratiile de metal, spre libertate. Eu
sunt prea obosid pentru a ridica mana, pentru a deschide
gura §i a striga "Nuuuuu!" Nu am primit nici 0 veste din
satul meu. Mubarak e crescut de unchiullui, Daffash, iar
Harb a murit. Curand, Mubarak are sa inceapa sa-§i rasu-
ceasca mustata ciufulita intre degetul mare §i aratator. Tata
a murit. Covorul mamei e tot neterminat. Nici un cuvant nu
mi se desprinde de pe buze. Kukash, brancardierul trupuri-
lor in convulsii, suge un muc de tigara, ca de obicei. Imi las
capul in mainile nerabdatoare ale doctorului strain, care
domne§te asupra no astra ca un rege. Cand raceala instru-
memului cu aripi din metalimi atinge capul, mancandu-mi
parul, imi dau seama ca sum cople§ira de miraje ce sclipesc
in departare. Viata e un vis lung despre plecari §isosiri. Tre-
buie sa nu mai gandesc, sa nu-mi mai amintesc, sa nu mai
doresc. ~ocuri electrice? Nimic. Nici 0 iluzie despre vreo so-
sire. Oamenii sunt hraniti cu vise, indopati cu ele a§a cum
imi indopam eu gainile cu graunte. Dintr-odara, descoperi
ca ceea ce ai mancat in toti anii a§tia a fost doar praf, ca ceea
ce ai baut e doar aer.
Urn Saad se cutremura de ras. ~uvite de par carum cad pe
podeaua din beton. Norocul meu e asemenea fciinii im-
pra§tiate. Intr-o zi cu Yam, ei Ie cer oamenilor desculti sa
adune fciina.Vamul urla §i se invarte pe campul cu ciulini
parasit. Nowcul meu e asemenea fciiniiimpra§tiate.
 Povesta§ul

.A-

I nnumele lui Allah eel Milos §i Milostiv, "Cate eerati n-am

nimieit, caei au fost nedrepte! Ele stau naruite pe teme-
liile lor. Cate Fantani parasite! Ce mai palate inaltate!".
Maretii mei stapani, prieteni §i eompanioni, intr-o zi
mi-am luat magarita Aziza §i maimuta Maymoon §i am por-
nit spre a§ezarea tribului Bani-Qasim. Am ajuns in valea ne-
ferieirii, dar nu am gasit nici raul, nici plantatia. Am eontinuat
sa merg prin albia seeara a raului, peste pietre §i pietrieele,
sperand ea in eele din urma sa ajung la livada de portoeali a
§eieului Nimer.
Ferma §i easa erau aeum doar 0 bueara pustie de pamant,
aeoperira eu matraguna, maselarita §i eoloehinta. Un miros
intepator, amar, de tristete umplea aerul. Plantele otravi-
toare u:iumfasera asupra pomilor roditori, supravietuisera
mai mult decat vegetatia eomestibila §i mo§tenisera paman-
tul. Viata se retrasese sub pamant, lasand in urma mormane
de pietri§ §i nisip.
 Oamenii spun d intr-o zi soarele qasimit s-a prop tit
indparanat in mijlocul cerului ~i a refuzat sa coboare spre
vest sau sa se intoard spre est. Zilele fierbinri erau urmate de
alte zile fierbinri, in vreme ce arabii zaceau pe pamant, sub
soarele neclintit. Astrul protesta impotriva pacatelor comise
in sarul acela. Roiuri de lacuste pluteau deasupra vaii ru~inii,
apoi aterizau intr-o clipira ~idevorau tot ce era verde ~itoate
uscaciunile. Lacustele au nimicit granele, orzul, trestia, por-
tocalii ~i lamaii, rufi~urile ~i frunzele late ale bananierilor.
Falcile lacustelor tinere mestecau ~i ronraiau nei'ncetat. In-
tinderi mari de pamant erau acoperite cu totul de lacustele
ce-~ifluturau aripile ~ii~imi~cau talcile. Cea mai teribila foa-
mete suferira vreodara de arabi.
Oamenii se aruncau la pamant, se repezeau sa manance
ce ramanea de pe urma lacustelor. Apoi ~i-au mancat caprele
~i oile, dmilele, vacile, pisicile, caii, gainile, cainii, chiar ~i
broa~tele restoase ~igandacii. Femeile, imbatdnite ~islabe,
prindeaulacuste in capcana ~iIe fierbeau picioarele ca sa fad
din ele supa. Femeile i~ismulgeau dinrii de aur ca sa-i yanda
~i sa cumpere de la neguratorii ambulanri sirieni grane ~i
lapte. Foametea ~iintunericul au continuat pana ce qasimirii
au inceput sa scurme in pamant, in speranra d aveau sa
gaseasd un vierme sau 0 ridacina. Dad ari fi suflat spre
aceste fiinre umane ce semanau acum cu moliile, le-ari fi
impri~tiat ca pe lana sdrmanara. Cand strigatele de foame
ale adoratorilor lui Allah au ajuns la urechile cerului, Allah
cel Atotputernic a lovit pamantul cu mana Lui dreapra.
Cand Inreleptul §i Marerullovi pamantul, acesta incepu
sa se cutremure muncit de chinuri. Onorarii mei srapani,
pamantul suferea dureri teribile, era nerabdator sa scape de
poverile pe care Ie puna. Mormintele jinduiau sa-~i verse
conrinutul, iar pasarile de prada croncaneau tare pe cer. N u
se auzea decat urletul vantului, care puna fumul intunecat,
fetid, ~i ticaitulgrindinii ce ardea. Marea simtea ca paman-
tul era tras de sub ea, a~aca se agita ~ise involbura pentru a
nu se prabu~i in gol. Valurile se ridicau pana la cer, imbra-
ti~au norii de fum ~icerulintunecat. Fier topit ~isBlramaturi
fierbeau in crater, umpland valea cu un lichid portocaliu
stralucitor, care ardea totulin cale pana ajungea din nou in
pantecele pamantului. Asemenea unui furuneul care tot
cre~te ~i eoaee, ere~te ~i coace, apoi se sparge, impro~cand
intreg universul eu puroi ~imizerie. Cand furuneulul se usca
~imania lui Allah se domoli, rana de pe fata pamantului in-
eepu incet sa se vindeee. Pamantul nu a mai varsat, fumul ~i
focul ~i-au pierdut din intensitate cand nu au pUtllt gasi niei
macar 0 ereanga, un vrease sau un tufi~ pe care sa 11arda.
Marea s-a re:lntors in gaoaeea ei ~inu s-a mai involburat, nu
a mai urlat. Allahul musulmanilor distrusese satul nesupus,
il arsese pana la temelii ~i ii impra~tiase eenuF deasupra
Marii Moarte.
Nici un mesager sau aducator de ve~tinu supravietui eu-
tremurului.
Arabii din Hamia nu mai existau;
Inainte de a pleea spre 0 alta a~ezare,am mai privit 0 dad
sBlramaturile ~i dunele de nisip. Vai, ee amgasit! Vai, ce
mi-au vazut oehii! Am vazut, nobilii mei sdpani, urme de
pa~i pe nisip. Pa~ii unei femei ~i ai unui eopil de trei ani.
Adevarul este ca Maha, vaduva neagra, colochinta amara,
ajutad de soldatii stapanului nostru Solomon, supravietuise
tuturor catastrofelor. Jinnii i-au purtat pe ea ~ipe Mubarak
pe aripile lor, ducandu-i departe de lava ~ide foe. Cand era-
terul ~i-ainehis gura uria~a ~inu a mai aruncat foe ~idistru- .
gere, ei au adus-o inapoi in siguranta.
In fata sdneilor netede ale dolmenului Hulalei, Maha
s-a intalnit eu barbatul vietii ei. Preeum bunica ei Sabha, ea s-a
indragostit de un strain, de un eotropitor, un invadator.
Maiestuosul cruciat era inconjurat de 0 suitil alcatuit din
doua sute de sclavi negri §i 0 suta de sclave, imbracate in
ve§minte resute din aur §i presarate cu smaralde. Puternicul
rege alb cazu prada sagerilor aruncate de sub genele lungi ale
vaduvii negre, atunci cand 0 vazu resand in lumina straluci-
toare a apusului. Inca 0 victima a ochilor pagani ai beduinei.
Aruncandu-se in genunchi in fara ei, aducand 0 tava plina cu
pietre prerioase scoase din inima pamantului §i din adancul
marii, el 0 ceru in casatorie pe Maha, fiica Malihei. Ea rase,
lua tava §i spuse:
- Nu se cade ca regii sa stea in genunchi.
Regele rinuturilor indepanate se ridica, i§i puse coroana
de diamant pe cap §i sarura mana fina ce-i fusese intinsa.
Maha, sdpanii mei, traie§te acum cu sorul ei, regele, cel
ce a traversat mari §i a cucerit rinuturi, intr-un castel uria§ pe
Muntele Seicului. Din afara, castelul pare unul obi§nuit, dar,
vail daca ari vedea ce este inaumru! Pererii sum impodobiri
cu jasp, marmura, lazulit §i mozaicuri. Draperiile sum facute
din matase chinezeasca ro§ie, brodara cu fir de aur, iar par-
doseala este acoperita cu covoare persane groase. T oate vasele,
tigaile §i tavile sum din aur pur, iar lingurile din filde§ in-
crustat cu diamame. Pervazurile sunt din jad, iar geamurile
sum rimuite la locullor cu rame din aur. Castelul e pazit de
o armata puternid, aldtuita din sclavi nubieni, ce inspai-
mama chiar §i inimile cele mai curajoase. Nici un om intreg
la mime nu ar indrazni sa se apropie de castelul verde din jad.
Oamenii povestesc d, in noprile senine de vara, dad stai
pe stancile amfiteatrului negru din Urn Qais, pori zari stralu-
cirea foi§oarelor castelului §i 0 pori auzi pe diavolira fredo-
nand in timp ce piapdna parul marerului rege. a palpaire
slaba §i sunetul pierdut al unui cantec sum purtate de briza
calda pana la urechile tale. Vocea Mahai §i priveli§tea foi§oa-
relor sunt fragile precum panza paianjenului. a rasuflare de
aer sau micuri stropi de ploaie ar putea ucide paianjenul §i
i-ar distruge adapostul resut. Stralucirea foi§oare1or,sunetul
trist al unui camec §inimbul norilor. Piciturile de ploaie pot
goni paianjenul din panza lui. Me10dia fredonata nostalgic,
norii §i cea~a, foi§oare1e lucitoare. Fragil, de1icat, efemer
adapost. In curand vom pieri cu torii ...