Sei sulla pagina 1di 81

UmSaad

_M aha, e~ti bine? Fata iti e palida ca 0 lamaie.


- Da, Urn Saad, continua doar sa vorbe~ti.
Vocea ta imi ostoie~te durerea din inima.
- Odata, stiteam a~ezati pe perne ~i priveam prin
gaurile in forma de stele la T atal Luminii. In noaptea aceea
cantecullui era atat de trist, de nostalgic, despre campii aco-
perite de zapada ~idespre cavaleri. Din cauza religiei trebui-
sera sa-~ipadseasca tara. Mersesera apoi in tara picioarelor
descuIte. A~a Ie spun ei arabiloL Stiteam acolo, gandin-
du-ma la tichia lui Hasan eel Istet care te face invizibil. Dis-
pari, zbori, iar apoi te inalti cat mai sus. 0 mana mare,
paroasa, ateriza pe fata mea. Imaginea ochilor nei:nduplecati
ai tatalui meu. Badnd, lovind. Fad sa scot un cuvant, fara
sa deschid macar gura, am incasat vreo suti de lovituri. Cu-
reaua tatalui meu m-a transformat intr-un maldar de carne
vie. Stitea apoi deasupra capului meu, ca un vultur, strigand:
- Cine e Muhammad?
Un 60r mi-a stdbatut inima, trecand apoi in madularele
tddatoare. Mai tatziu i-am multumit lui Allah, profetilor ~i
tngerilor Lui, pentru d m-a facut sa-mi pierd cuno§tinta.
Unul dintre bastarzii Ammanului trebuie sa-i fi spus tatiilui
meu despre vizitele mele la magazin. Pluteam intr-un nor
and am auzit vocea lui Muhammad in casa noastra. Allah
sa ne ajute. Am sarit din pat §i m-am dus sa trag cu ochiul
pe gaura cheii. Era acolo, stiitea pe canapeaua noastra uzatii,
era inalt §i tulburator.
- Unchiule, am venit aici in seara asta sa-Ii cer mana fii-
cei tale Haniyyeh.
- Ii §tii §i numele, i-a raspuns tata amenintator.
- N u caut necazuri, vreau doar s-o cer in dsatorie.
Ah, Maha, inima imi batea precum roata morii lui Abu
Jamal.
- Dar e§ti cerchez.
- Sunt un bun musulman.
- Fiica noastra a fost promisa varului ei..
Mi-am dus mana la stomacul ce mi se strangea. T ata
minrea. Nu aveam nici 0 ruda in Amman.
- E logoditii?
- Da, e logoditii.
Muhammad se ridid in picioare, apoi se a§eza din nou.
Fata ii parea ro§ie §i rotunda. Trebuie sa fi parut a§a din
cauza gaurii cheii. Mi-am frecat mainile tremurande.
- Sunt un barbat puternic §i voi avea grija de fiica ta.
IIi promit d am sa-i apar demnitatea.
Era importantii pentru cerchezi. Demnitatea, vreau sa
spun.
- Raspunsul e nu.
Muhammad §i-a §ters fruntea cu 0 batistii alba §i s-a re-
pezit afara din casa. Inainte sa ma prabu§esc pe podea, am
apucat sa-i aud pa§ii grei coborand treptele inguste. M-am
prabu§it §i am inceput sa strig din toate puterile numele lui
Hasan eel IsteI. Aluned in uitare. Aluned intr-o altii
identitate. Parase§te trupul asta. Mama a turnat apa rece ca
gheara peste trupul meu scuturat de friguri. Nu puteam opri
§uvoiul de lacrimi, nu puteam mi§ca mainile sau picioa-
rele, nu ma puteam opri din a striga "Hei, Hasan cel Ister,
adu-mi-lla mine."
M-am frecat la ochi. Incepeam sa 1nrelegla ce se referea
Urn Saad cand vorbea despre "identitate".
- Iri jur pe viara ta, sora mea beduina, peste 0 saprama-
na mi-au spus sa ma Imbrac cu cele mai bune haine ale mele.
- Puloverul din mohair §i fusta In carouri? am Intrebat
eu.
- Ai sa poqi una dintre rochiile mele, mi-a raspuns
mama cu vocea-i pierita.
- Dar sunt prea slaba.
Mama a aruncat 0 rochie alba pe patul cel vechi §i a In-
ceput sa-§i dea contur buzelor cu un creion purpuriu. Pri-
vindu-§i reflexia gurii colorate In oglinda, mi-a spus:
- Suntem invitate la 0 nunta.
Am Inceput sa sar In sus de bucurie.
- Am voie sa ies din casa?
- Da, ai voie. T atal rau, cu inima lui mare, te-a iertat.
Rochia mamei mirosea a Ramaj, parfumul coreean ieftin
pe care II folosea ea. Mi-am tras-o peste cap §i am legat 0
e~arta.roz-aprins din matase In jurul taliei largi a rochiei.
Aratam ca un ac Inta.§uratIntr-o batisra. Mi-a dat voie chiar
sa ma machiez purin. Mi-am conturat ochii cu kohl, am
schirat cate un cerc purpuriu pe fiecare obraz §i mi-am pic-
tat cu ro~u aprins buzele crapate. Din oglinda ma privea
Shushu, clovnul, cu eterna lui lacrima alba. Parul 11aveam
mai lung ca de obicei, din cauza timpului petrecut Inchisa In
casa. Urn Abdu obi§nuia sa-mi tunda parul cu foarfeca ei as-
curira. Cand am ie§it din casa vantul rece m-a lovit peste
fara. Eram bucuroasa sa simt sub picioare treptele reei din
piatra ce duceau spre strada. Am privit cltre jaluzelele In-
chise §i am zambito Nu mi-am dat seama cl tocmai Imi lua-
sem la revedere de la gaurile In forma de stea. In timp ce
mergeam pe trotuarul de vizavi de magazinullui Muham-
mad, i-am auzit canarul galben dncand. Inima mi s-a cu-
tremurat In pieptul Incordat. Mi-am fixat privirea asupra
trotuarului mizerabil. Sunet de tobe §i dntece trecura prin
fereastra cu ornamente:

Am sosit, am sosit, am sosit.


Am adus mireasa §i am sosit.

Mi-am dus mana la inima §i am Intrebat:


- A cui nunta e asta?
T ata m-a privit In ochi §i mi-a spus:
-Ata.
- Poftim, tatii?
-Ata.
Nunta mea? Nunta mea! Am izbucnit IJ;lras §i am Ince-
put sa dansez pe treptele casei aceleia mari. Tra-Ia-Ia, tra-Ia-
la, fii fericitii, inima. Nunta mea? Nunta meal
Urn Saad s-a oprit din povestit §i a Inceput sa se joace cu
e§arfaroz ce-i acoperea parul cernit. Lumina albastra a lunii
se oglindea In barele de metal ce stateau de straja la fereastra.
I§i ridicl privirea §i ma vazu plangand a§a cum plangea fiul
meu Mubarak dnd avea patru Iuni §i Ii dadeau dintii. I§i
Indrepra spatele §i ma Intreba cu 0 voce §optitii:
- De ce plangi?
Nu am raspuns. Nu-i puteam raspunde. Dintr-odara, ex-
presia fetei ei se prabu§i §i incepu §i ea sa planga. Impreuna
hlcuram 0 crizii de plans §i de urlat pentru nunta ei, pentru
nunta mea, norocul ei, norocul meu, viata ei §iviata mea.
Doetorul Edwards, eu haina lui alba §i oehii alba§tri pre-
cum orelul, se repezi In salonul nostru §i ne spuse eu 0 voce
obosid:
- E foarte rarziu. Ii deranjari pe eeilalri paeienri.
Era gata sa zambeasca, insa se razgandi.
- Luari pastila asta, va rog.
Am Inghirit amandoua ni§te pilule mieure §ine-am a§.ezat
eapetele pe perna, a§tepdnd sa se a§tearna lini§tea vieto-
rioasa.
Nu pot eontrola jinnul eel rau atunei eand hodr:i§te sa-§i
paraseasca lampa. In noaptea aeeea, laerimile mele au spaIat
a§ternuturile, fara de perna, salonul de spital §iehiar munrii
Fuhais. eu fieeare rasuflare, eu fieeare geamat, ehemam:
- Harb, Harb, Harb.
Maha

A m primit eu bueurie soarele a doua zi dimineara §i


mi-am eontrolat rana. Era eurata, eu exeepria catorva
pete de sange pe bandajul prins In jurul taliei mele. Ma
simream useatii §i sanatoasa. Niei un puroi galben, umed,
niei 0 umflatura ro§iatica. Am apueat roata de tors §i am
atins lana obositii. Mainile mele dusesera dorul eaierelor,
lemnului uns §ieovorului aspru. M-am apleeat In fara §i am
lovit roata u§oara, dorind sa res fire subriri. Firele mele se
Intinsera asupra vaii Intregi pentru a 0 apara de ataeatorii
agresivi, de soarele uitue §i de raidurile inamieilor. Caldura
brarelor lui Harb parea sa treaca prin roehia mea, prin pan-
samentul de pe rana §i sa-mi aline trupul epuizat.
In aeeea§idimineara, Murjan veni sa verifiee pans amen-
tul. Inmuie 0 drpa In ulei de masline §ipurin sue de liimaie
ea sa Inehida §i sa dezinfeeteze tiiietura. Inrepaturile sueului
ma £leura sa tresar. Panteeele Imi era aeum ehiar mai useat
§i mai eurat dedt Inainte. In eurand aveam sa-l vad seufun-
dandu-se In apa saratii a Marii Moarte.
- Arati mult mai bine asrazi, imi spuse Murjan.
- Ma simt mai bine, i-am zambito Allah sa-ti binecu-
vanteze mainile acestea.
Pipa veche a lui T amam pufaj a dezaprobare, umpland
indperea cu un fum sufocant. Fiica cea mid a lui Hamda,
Jawaher, care venise in vizita, incepu sa tu§easd. ~i inima
mea incepu sa tu§easd atunci d.nd am vazut ochii dprui
stralucitori ai lui Jawaher. Geamanul sufletului meu dispa-
ruse intr-un nor de praf, cu mai multe sapramani inainte.
Voiam 0 particid din el, un copil cu aceia§i ochi lumino§i,
un bebelu§ care sa fad dovada d ceea ce s-a intamplat intre
noi nu fusese mirajul unei fantani cu apa proaspata la linia
orizontului §inici 0 plasmuire a mintii mele, care fusese cau-
terizara de focul Hulalei.
T ata, aducand un sac de portocale, veni sa ma viziteze. I§i
rar§ai picioarele pe podeaua curara, ii dadu portocalele lui
T amam §i se a§ezala capatul saltelei.
- Mai bine a§fi orbit cu totulinainte sa apuc sa-mi vad
floricica a§auscara §i slabuta. Arabii ii§tianu-ti dau de man-
care?
In toti anii aceia de ar§ita §i durere, nu-l vazusem nicio-
dara pe tata pierzandu-~i cumpatul.
- Sunt bine, i-am spus §i I-am imbrati§at.
Mirosea a gainat, cardamom §i cimbru. I-am simtit prin
pelerina larga coastele ascutite.
- Barbatul rau a ramas plecat mai mulra vreme de data
asta §i te-au cauterizat. In tine rete am vrut sa plec de-aici.
Mama ta, Allah s-o ierte, m-a impiedicat, spuse el cu vocea-i
har§aira.
Anii nemilo§i trecusera peste d.mpia fetei tatalui meu §i
schimbasera forma dunelor de nisip. Acum in pielea bron-
zata erau sapate linii albicioase, ce pareau la fel de perma-
nente precum tatuajul de pe barbia mamei mele. Incercase
~lscoatii cu tot felul de acizi. Ma intrebam de ce timpul,
II. loc de a merge tipril prin de§ert, tropaia cu putere, slabind
1I1cmbrele§i vederea, rarind parul §i indoind oasele. Barul
d' care se sprijinea tata in timp ce statea ghemuit pe saltea
( fa drept §i puternic.
- $eicule Nimer, nu mananci cum trebuie, I-am dojenit.
- Ba da. N u ne purem irosi anii §i pe cei ai copiilor
lIo§tri. Fie ca Allah eel Milostiv sa aduca un sfar§it bun.
Inainte de a ie§i din camera i§i indreptii bastonul spre
rnme §1spuse:
- Daca barbatul tiiu nu se intoarce acasa curand trebuie
sa te muri inapoi in casa tatiilui tiiu.
Singurullucru pe care il puteam face cand sorul meu era
plecat era sa tes. Am intins intre cele doua stinghii de lemn
firele de lana ramase libere la capatul covorului. Am petre-
cut lana inainte §i inapoi printre firele lungi sustinute de
bara orizontala. Am batut modelul cu stinghia libera. Lini§te,
clinchet, apoi lovitura. Lini§te, clinchet, apoi lovitura.

N orocul meu este asemenea Biinii


Imprii§tiate pe un camp cu ciulini.
Intr-o zi cu vant, Ie-am cerut
Barbatilor desculti sa 0 adune.

Mama nu vopsise sculurile, ap ca nu am facut-o nici eu.


Tamam voia sa fierb lana cu §ofran, dar am refuzat. Am lasat
firele maronii §i bej sa-§i giiseascapropriul model. Tesatura
aspra avea pe ea forme ciudate, asemenea dunelor de nisip
aflate in zbor. Pentru mine, toate acele desene stranii
infati§au calullui Harb, alergand spre casa. Daca era un con-
tur maroniu, acela era botul calului, un cere era pantecele
calului, iar daca aparea un singur fir maroniu era coada ca-
lului. Zilele erau urmate de alte zile, distantele erau inghitite
de alte distante, iar Harb nu strabatea departarea dintre noi
doi.
Vizite1e Nasrei devenira mai dese. Se a§eza pe marginea
salte1ei §i Imi punea Intrebari despre sanatate.
- Vrea sa §tie dad rana a Inceput sa te mauance, Mur-
Jan.
- Da. E mai uscata decat coasta Marii Moarte.
Chiui, apoi Imi spuse:
- Se vinded rana ta.
Incepu sa sufle In fluier §i sa cante:

.A§teptarn calaretii, noi.


Va Infdnge noaptea lunga, el.
Va aduce soare1e acasa, amino

M-am alaturat §i eu cantecului ei, iar vocile noastre rasu-


nara In Intreaga vale, implorandu-ne barbatii sa se Into area
acasa. Vocea mea era asemenea crondnitului unui corb
negru ce aduce despaqire §i distrugere. Strigam ,,Amin!" §i
bateam fire1e cu stinghia astfe1Incat sa formeze pe covor fata
demna a lui Harb. ,,Amin", lini§te, clinchet, apoi lovitura.
Matu§a Tamam intra Intr-o dimineata In camera, scarp i-
nandu-se In cap. Ma privi In ochi §i spuse:
- Rana ti s-a vindecat. Scutura-ti mijlocul §i treci la
treaba.
- Matu§a, vreau sa termin covorul.
- Pre§urile maica-tii. Prostii.
- Covorul asta nu e un pre§ al mamei. Viata ei, degete1e
ei, trupul ei au fost toarse §i tesute In covorul asta minunat.
I§i umplu pipa cu tutun proaspat §i pocni din buze. Eu
am Impaturit covorul, am Infa§urat firele pe roata de tors §i
am pus batatorulIntr-un sac. Cand am Incercat sa ma ridic
pentru prima oara dupa atatea saptarnani, podeaua Incepu
s~-mi alunece de sub picioare. M-am sprijinit de perete §i
lllcaperea reveni la pozitia normala. Mi-am legat e§arfa §i am
I,xat-o cu 0 bentita neagra, apoi am scos capul pe u§a.
In vale sosise vara §i-i auzeam acum pe cosa§i cantand,

Recolta noastra aurie, ya ya ya,


Taiem, adunam, ya ya ya.

Sufletul meu intimpina cu bucurie parfumul florilor de


portocal. In curand recoltele aveau sa fie vandute, iar fetele
cuminti aveau sa se marite. Vanatoarea §i cursele de cai aveau
sa ne impiedice sa dormim in timpul noptilor fierbinti de
vara. Am inconjurat casa, sa Ie urez "buna dimineata" plan-
telor mele. In straturile micute, ridichile, henna §i busuiocul
erau galbene, ofilite, moarte. Un vant straniu suflase prin
vale §i ceva malefic coborase asupra capetelor noastre. Doar
pentru ni§te tulpini proste§ti, ofilite. Probabil nu erau pros-
te§ti. Frunzele maronii care pomisera spre creatorullor imi
vorbira despre moarte §i despre trupuri intinse In sanctuare.
Eram sigura ca mirosul pe care 11simteam ,era duhoarea pu-
treziciunii §i a creaturilor ce paraseau viata.
UmSaad

M aha,sora.
- Da, Urn Saad.
- Iti e mai bine acum? S-a ridicat ceata ce te inconjura?
- Da. Camera e senina acum, i-am raspuns eu, privind
prin fereastra cu gratii.
Am scuturat din cap, sa scap de ameteala provocata de
medicamentele doctorului englez. Valea abrupd ce incon-
jura spitalul era plina de ceata, 0 negura ce facea cimpiile
invizibile. Puteai auzi cintecele taranilor, puteai mirosi pa-
mantul arat, simteai chiar §i frigul dar nu vedeai nimie.
- Cine vrea sa aiba 0 minte limpede? Cine vrea sa-§i
aminteasca cum tata m-a palmuit peste fata, chiar atunci, pe
Ioc, §i m-a impins in casa? Iti jur pe viata ta, cind am vazut
figurile multumite ale femeilor, care a§teptau sa vada mi-
reasa §is-o inspecteze, picioarele au inceput sa-mi tremure §i
I-am privit din nou pe tata, care statea in fata u§ii, bIo-
cindu-mi vederea spre strada. Cu vocea tremuratoare am
§optit:
- Tara, Allah sa-ti apere femeile, Allah sa-ti dea viata
lunga. Am sa-ti fiu sclava toara viata.
EI clatina din capul acoperit cu un turban.
Femeile grabite m-au impins catre baldachin §i m-am
;l§ezatacolo cu mainile impreunate in poala. Ma simteam
a 0 capra fripta, umpluta cu orez §i carne tocara de vira,
decorara cu patrunjel, gata sa fiu servita oamenilor ne-
rabdatori.
Am distins pe fereastra 0 siluera neagra, in departare. 0
furnica neagra? 0 femeie ce smulgea buruienile de pe pa-
mantul ei? Mi-am privit unghiile. Erau curate. Albe, tara 0
Iinie de noroi.
Cand am vazut obrajii cazuti ai mirelui §i mainile lui
batranicioase, I-am privit cu ochi rugatori pe tata, care inca
statea in fata u§ii, sprijinindu-se de cant.
E ciudat, Maha, dar nu-mi amintesc ce s-a inramplat cu
mine in seara aceea. Doar doua bratari de aur, un inel §i
obrajii cizuti. Atata tot. N u, sa nu ma ajute niciodara Allah sa
mint. Un imam batran m-a intrebat daca imi pot scrie nu-
mele. Am dat din cap. Intr-un patrat alb rni-am scris numele,
Haniyyeh Fuad Hajjo. Am auzit vocea profesorului meu de
kutab citind din Coran §i strigand: "Repeta dupa mine."
Privind spre via inghetata, am rostit:
- Eu nu §tiu sa citesc §i sa scriu.
- Cu arat mai bine pentru tine. ~tii ce ma infurie
groaznic?
Ma gandeam ca tiiranii din Fuhais §i-au pierdut recolta
din anul acela.
-Ce?
Am raspuns intrebarii lui Urn Saad, nu pentru ca voiam
sa 0 fac, ci pentru ca asta dorea ea:
- Amman, oamenii din Amman. lnainte iubeam ora§ul
acela din tot sufletul. Acum nu mai supon sa aud rasetele
Ammanului. Am stat In spatele ferestrelor cu gratii ale casei
mirelui ~iam auzit scra~netul rotilor de caruta ~iclinchetul
chimvalelor vanzatorilor ambulanti de suc de lemn-dulce. E
un ora~ cu capulIn nori.
Vorbindu-i Inghetului, am rostit:
- Satul nostru este pur ~isimplu uitat.
Un lucru n-am sa-l uir niciodara. Noaprea, barbatul, sotul
meu, care am descoperit dupa aceea ca se numea Abu Saad,
m-a fugarir ~i a rupt rochia de pe mine. Apoi m-a Intrebat
cu 0 voce slaba, subtiratica, ce Bicea ca rrupul lui greoi sa
para 0 gre~eala:
- Ti-a venit ciclul?
Am dat din cap.
- Mereu la fel.
M-a dramuit din priviri, mi-a mangaiat pantecele nered
cu degetele-i reci, mi-a Indepartat picioarele cu foqa ~iapoi
mi-a penetrat trupulimpietrit. 0, mireasa, cu lumanari In
jurul nosrru, cantau femeile de-afara. Un lichid galben ~ili-
picios mi se prelingea pe coapse. 0, mireasa, e~ti 0 garoara.
Mi-am Imbrati~ar srrans propriu-mi trup ~iam reperar Intru-
na numele lui Hasan cel Istet.
Daca sunt cu adevarat nebuna, atunci trebuie ca mintea
mea sa fi cedar In noaptea aceea, am vazut 0 tichie zburand
prin camera.
- ~~~r,nu suntem nebune.
Docrorul Edwards ~iSalam, cu zimbetu-i angelic, intrara
In salon. N u Ie auzisem pa~ii u~ori.
Doctorul spuse ceva In engleza, apoi rosti Intr-o araba
stricata:
- E imposibil, voi doua nu va opriti niciodara din
vorbit.
- Da, am raspuns Intr-un glas.
- Am sa va cresc doza.
Am privit chipul lui Urn Saad, unul dintre mu§chii
obrazului ei i se zbatea. Radea. Mi-am dus mana la gura, ca
.~il-miascund gingiile goale, §i am inceput sa chicotesc. Urn
'aad izbucni dintr-odad intr-un hohot de ras. Doctorul i§i
largi gulerul de la cama§a §i ne privi stupefiat.
Maha

C and am intors capul, am vazut-o pe Nasra §i oile ei,


alergand in josul povarni§ului cat de repede puteau.
Noml de praf coborl §i se opri aproape de picioarele mele.
Am reu§it sa 0 vad pe Nawmeh, capra dezastrelor, §i cerce-
lul ce se balanganea.
- Sora, gafai Nasra.
Blestemara fie religia Nasrei, intotdeauna ramanea fara
suflare. Ma lua de maini §i spuse din nou:
-Sora.
- Mi-ai inspaimantat inima. Ce este, corb al despaqirii?
- Calaretii din tribul nostm, ingaima ea.
Ochii verzi, uimiti, ma priveau.
- Pe Allah, sunt fiica Sabhei. Spune odara.
Nasra se trase de lobul urechii §i spuse:
- Miicelariti precum oile.
Corpullui pravalit la pamant, sange, vene, carne. Zdro-
bit. Mi-am apasat ochii cu mainile, refuzand sa vad scena
barbatilor ce se prabu§eau. Mi-am imp ins bentita in sus.
- Hakim, raiduri cu vulturi de metal, englezii. Mingi
stralucitoare deasupra capetelor lor. F~ii din haine §i carne
insangerara, biirbalii no§tri.
Mi-am descoperit capul, mi-am desflicut cosilele §i am
srrigat:
-Harb!
Mi-am smuls parul §i m-am aruncat la pamant, strigand
din toate puterile:
-Harb!
Mi-am smuls partea din fala a rochiei, mi-am umplut
mainile cu pamant §iI-am aruncat peste cap. Mainile-mi in-
rinse §i cre§tetul acoperit de praf implorau sa fie ingropate.
- Harb, geamanul sufletului meu! am urlat, iar ecoul
vocii mele rwite a trecut peste povarni§urile munlilor, peste
creste, §i apoi cobori in marea cea surda.
Povest~ul

I nnumele lui Allah eel Milos §iMilostiv, "Cind Pamantul


fi-va zgalrait de cutremur, dnd pamantuli§i va arunca
afara launtrurile sale, se va intreba omul: 'Ce s-a indmplat
oare?!' In ziua aceea eli§i va spune povestea".
Voi, prea ilu§tri stapani, rugari-va pentru sufletele lunii
pline, al profetului nostru Mohamed §i ale dreptilor lui
insotitori. In seara aceasta, a douazeci §iuna noapte a Rama-
danului, luna postului §i a rugaciunii, am sa va povestesc 0
parte inspaimantatoare a istoriei Mahai din tribul Qasim.
Allah Milosul, Milostivul, a creat-o pe Maha dintr-un cheag
de sange murdar. Pamantul s-a cutremurat atunci dnd s-a
u§urat de povara, scapand de spiritul malefic. Invocati mila
§iiertarea lui Allah, implorari iertarea Lui. Pamantul se zgu-
dui ca lovit de un cutremur atunci cind Maha auzi ca sotul
ei, Harb din tribul Qasim, fusesemacela:ritprecum 0 oaie. Ea
incepu sa boceasca §i sa blesteme, plingind §i razind pina
dnd un §oim ce zbura deasupra casei ei se opri in mijlocul
cerului §i intreba:
- Sora, sora, care ri-e durerea?
rar ea Ii raspunse:
- Pasare din cer, 0 povara grea In suf1er.
rar §oimul 0 Imreba din nou:
- Sora, sora, care ri-e durerea?
- Pasare din cer, un foc ma sfa§ie,raspunse ea.
Cand soarele Ingenunchea, rugandu-se lui Allah, Stapanul
universului, eu, Impreuna cu Aziza §i Maymoon am cobo-
rat spre un rinut de §es, In mijlocul caruia se af1a 0 fanrana
racura. Acolo, Maymoon sari de pe spatele Azizei §i umplu
campia cu ripetele lui. Fanrana durerii era plina cu carne de
om, sange §i mizerie. Camilele §i caii zaceau pe spate, pi-
cioarele lor negre aratand catre cer. Duhoarea era oribila, de
nesuportat, ca §i cum diavolul §i-ar fi trimis rasuf1area-i
groaznica asupra pamamului. Mi-am legat In jurul ferei 0
f:l§iede carpa, am respirat adanc §i am Inceput sa Imorc ca-
petele cadavrelor. Maymoon se a§eza pe gura famanii, ba-
langanindu-§i picioarele, cu mainile deasupra capului §i
scancind. Aziza tropaia §i ragea cu 0 voce groasa. S§§§t,ani-
malelor. S§§§t,animalelor.
Degetele-mi tremuratoare Imi erau acum pline de sange.
De cate ori Intorceam un cap, descopeream 0 expresie de
groaza zugravira pe ceea ce mai ramasese din fara: un ochi,
un nas, sau doar dinri stralucitori acoperiri cu sange. Am re-
cunoscut chipul lui Jadaan, al carui corp fusese aruncat
aproape de gura fanranii. Falca Ii fusese sparra de parca ar fi
strivit-o ni§te maini gigamice. Nu exista nici un cadavru,
erau doar cateva bucari de carne, arse, Impra§tiate In jurul ca-
pului. Pamamul se mi§ca sub picioarele mele goale ca §icum
soldarii jinn - In numele lui Allah - nu scapasera cu totul
de mania lor. Talpile mi se afundau adanc In pamantul udat
de sangele calarerilor. Domnea 0 racere desavar§ira, cu
excepria croncanitului pasarilor de prada, nerabdatoare sa
sfa§iecarnea oamenilor. Mu§te albastre bazaiau deasupra tu-
turor, alcatuind un nor intunecat. In buzunarul unui soldat
alb am gasit 0 cutiuta din argint, ce avea gravat pe capac un
leu ce ragea. Cand am deschis-o, mirosul de tutun macinat
mi-a umplut niirile. L-am luat pe Maymoon in brate, m-am
a§ezat pe jos aproape de gura fanranii, pregatindu-ma sa in-
halez. Am tras tutunul pe nas §iam stranutat, am tras pe nas
§i am stranutat, pana cand tutu nul mi s-a impra§tiat prin
cap, f:icandu-l mai u§or, cu mintea mai clara, capabila sa
vada lupta dintre englezii ajutati de soldatii lui Solomon,
jinnii, §i arabii, ajutati de vanitatea lor.
Adevarul este ca, dupa un mic dejun u§or, calaretii din
tribul Qasim hotarasera sa porneasca intr-un raid asupra
uneia dintre taberele albe ale englezilor. Un tanar a trecut
pe langa ascunzi§ullor §i le-a cerut ceva de baut, sa-§i osto-
iasci setea. A baut laptele §iapoi a dat fuga la srapanii lui, en-
glezii, sa Ie descrie locul in care se aflau barbatii din tribul
Qasim.
Lupratorii i§icuratau pu§tile §ii§iumpleau burdufurile cu
apa cand au auzit zgomotul. Un sunet ascutit al fo<:;uluide
pu§ci. Nisipulincepu sa se ridice, iar cat ai clipi biirbatii siirira
pe cai in timp ce intorceau focul asupra albilor imbracati in
uniformele lor elegante. Barbatii slabi, inIa§urati in pelerinele
lor maronii, au tras in armata engleza ce se apropia. Unul
umplea pu§ca cu gloante, iar altul tragea. Armata straina
sosea calare pe camile, urmate de trei ma§ini ce aratau ca
ni§te insecte raratoare gigantice.
Qasimitii incepura sa traga asupra ma§inilor, asupra ar-
matei imbracate in uniforme verzi §iasupra camilelor, dar nu
putura opri inaintarea englezilor. Dintr-odara 0 imensa
pasiire de prada din metalincepu sa dea tarcoale, tot mai jos
§i mai jos, aplecandu-§i ciocul ca intr-o cautare. Pasarea,
sustinura de aripile jinnului - in numele lui Allah - hurui
pe deasupra famanii ~iincepu sa urce spre munte pana dnd
deveni mica precum un greiere. Zbura inapoi ~idnd ajunse
foarte aproape de capetele dlaretilor, imensa pasare de prada
faeu un ou de metal. Vulturii jinn faceau oua. Oh, sdpanii
mei, ce oua? Ce oua? Cand se spargeau, din oua ie~eaun foe
parjolitor ~idistrugere. 0 explozie teribila zgudui imprejuri-
mile, ii arunca pe calareti de pe caii lor ~iIe impr~tie pu~tile.
Rupse trupurile barbatilor, scotandu-Ie la ivealamarumaiele.
Pasarea se tot arunca ~iavanta dupa trupuri, se tot arunca ~i
avanta pana ce locul din jurul fantinii incepu sa arate ca un
crater lipsit de viara, sufocant. Fumul negru umplea viizduhul,
duhoarea carnii arse ~i a sangelui umplea vazduhul. Raidul
asupra fantinii nu lasa in urma nici un supravieruitor, nici 0
pasare, nici 0 insecd in viara. Nu se facea auzit dedt sfaraitul
focului ce se stingea ~iritmul tobelor ~ial cimpoaielor jinni-
lor, ce-~isarbatoreau victoria. 0 lovitura de toba ~iun sfarait,
un fisait ~iun fluierat. 0 lovitura, un sfarait ~ihohote de ris.
N u a supravietuit luptei nimeni care sa poarte mai departe
vestea, in afara nemuritorului Hakim ~ia calatorului englez.
Dupa ce mi-am limpezit capul cu tutunul gasit, am co-
borat povarni~ul abrupt ca sa ma imalnesc cu Raai, paznicul
satului, ~i sa-l intreb daca are noudri despre Maha. Ruga-
ti-va pentru sufletul profetului. Cand pastorita nebuna i-a
spus despre raid, femeia a pornit spre munti ca 0 caprioara
ranid. Viara se scurgea din rama~itele luptatorilor atunci
dnd ea ajunse la fantina. Pumnalul lui Harb zacea in pa-
mamul umed, langa calullui zdrobit. Hiena, cand viizu ochii
sco~i ai sotu1ui ei, se prabu~i pe un tufi~ de spini ~i slobozi
unul dintre hohotele ei de ras ascurite. Incepu sa sape in
pamant, sa-~itoarne nisip pe cap, apoi sa-~ismulga parulin
timp ce striga: "Negru asupra capetelor voastre, intuneric."
Raai ii auzi strigatele ~i se temu ca din cauza lor Allah nu
avea sa mai trimita a doua zi soarele, nu avea sa mai dea
lumina ~idldura credincio~ilor. Maha plangea ~i blestema,
urla ~iblestema, pana cand i~ipierdu vocea. Raai mi-a jurat
ca a vazut sange proaspat curgand pe obrajii Mahai. A plans
~ia tot plans pana cand fiecare particid de carne arsa, fiecare
deget raiat, fiecare ~uvita de par a fost inmuiata in sange
dldut. La orizont stralucea 0 lumina ro~iatid, iar suprafata
apei se colora in ro~u coral.
Oamenii spun d Maha din tribul Qasim a sapat un mic
mormant ~i a a~ezat in groapa capul sotului ei, pieptullui,
mana dreapra ramasa tara degete ~i unul dintre picioarele
lui. I-a sarutat buzele ~i apoi i-a acoperit trupuI cu parnant
pana ce a fost cu totulingropat. Lumina slaba a soarelui obo-
sit facea cadavrele sa para mai mari, mai intunecate, mai
inspaimanratoare. Maha a mai sapat parnantul ~iI-a presarat
asupra trupurilor dlaretilor, in timp ce recita una dintre
vrajile ei ~icanta:

Norocul meu este precum faina impr~tiara.


Aduna ~inumara praful.

~i-a acoperit fata cu noroi, s-a ghemuit la parnant ~ia in-


ceput sa-l blesteme pe Allah, universul Lui, ingerii Lui,
drtiIe Lui ~ipe profetul Lui, Solomon.
- Blestemati fie soldatii albi care mi-au ucis sotul. Sa Ie
fie distruse recoltele ~iboala sa Ie ucida animalele.
A ingenuncheat, ~i-a cufundat fara in parnant ~i a urlat.
Strigate ascutite au umplut valea de nefericire ~iau avut ecou
in marea ro~ie precum coralul. Cand rasaritul ~i-a trimis
rasuflarea asupra vaii, ~eicul Talib a gasit-o pe vaduva im-
bracata in negru, alergand fara nici un tel, ca 0 gaina cu gatul
taiat. A sfa~iatpartea din fata a ve~mantului a~aincat juma-
tatea de sus a trupului ei era acum dezvaluita privirilor. Sanii
ii erau asemenea unor privighetori moi, incercand sa evadeze
de pe pieptul ferm. $eicul T alib vazu pasarile tinere, moi,
hdnite cu nectarul florilor, §i i§i pierdu lini§tea.
Oamenii spun ca Maha §i-a pierdut cuno§tinta pentru
trei zile §i trei nopti. Nu a mancat, nu a baut, nu a vorbit,
nu a mers. I§i acoperea ochii cu mana pentru a nu-i vedea pe
cei care veneau s-o viziteze. Stapanii mei, doamnelor §idom-
nilor, cine erau musafirii ei? Oaspetii ii erau tristetea §i du-
rerea. Au sosit intinzand in fata lor un covor al dispedrii.
lata cum vine noaptea, pentru a spune stelelor povestea du-
rerii ei. lata cum vine dimineata, pentru a deschide dnile
amintirilor.
Maha

M -am sdrpinat in cap §i am incercat sa inteleg de ce


stateam in satul acela, ascultand zgomotul apei ce
curgea §istrigatele pasarilor dlatoare. Se adunau pe cer, ase-
menea unui nor negru §i se repezeau sa scoata ochii din or-
bite. N u, nu. Matu§a mea, tata! meu, salvati-ma. Geamanul
suf1etului meu parasise acest pamant. Fara parasiri, nu pu-
team suporta parasirile. Ce bine ar fi dad oamenii §i-ar
putea toarce ni§te armonie in ftrele vietii lor. Ce bine ar ft,
am inceput sa ma pa!muiesc §i sa-mi smulg pam!.
Nasra intra grabita in camera §i striga:
- Opre§te, neb una, tu! Spun, oamenii.
Am ta§nit in sus §i am fugit afara strigand:
- Da, nebuna. Sunt neb una. Ma auzi? M-a auzit Harb?
Nasra ma trase inauntru §i-mi spuse:
- Asculta. Trebuie sa asculti. Crede d e§ti gravida,
Tamam. Boce§ti, in schimb.
Razele de soare ce se furi§au in indpere stra!uceau ro§ia-
tice. Am scuturat din cap, am inchis ochii §i apoi i-am
deschis iar. Allah al uiliversului! Intr-adevar, nu-mi vazusem
sangele de treizeci ~i cinci de zile. M-am a~ezat pe podea,
mi-am cuprins capul in maini ~i am inceput sa plang in
tacere:
- Blestemata fie religia ta. Mai ai lacrimi, Maha?
M-am ridicat ~iam inceput sa tip ~isa sar in sus. Harb nu
era mort, nu era mort, nu era mort. 0, ceruri, 0, stele, sotul
meu nu era mort!
Nasra ma lua de mana:
- Nebuna, Maha? Pierzi capilu!' tu.
- Copilul? Da, da, am spus ~imi-am trecut mana peste
pantece.
Am !"isdin nou ~i mi-am amintit ochii mari ~idprui ai
lui Harb. "Vreau un fiu, fiul cau, iapa mea frumoasa." M-am
a~ezat, m-am sprijinit de perete ~i am plans fad zgomot.
Harb ar fi trebuit sa fie acolo. Harb trebuia sa fie acolo.
Mi-am ~ezat capul pe perna, m-am §terspe fata cu maneca ~i
apoi am inchis ochii. Cercurile colorate de lumina ce pluteau
pe sub pleoapele mele au fost inghitite de intuneric.
Cand m-am trezit a doua zi dimineata; mu~chii, oasele,
chiar ~ivenele ma dureau. Oglinda veche imi adta acum 0
fata pataca, un par rav~it ~i ni~te ochii mari. Bunica Sabha
ma ameninta u~or cu degetul. Bunico, ce-a~putea face?Hai-
nele pe care Ie purtam erau rupte de zilele pline de tristete.
Aveau fa~ii murdare ~i fire ce nu mai puteau fi cusute.
Talpile imi erau acoperite cu bUdti de piele uscata ~inoroi.
Am aruncat patura pe podea §i am ie~it din casa. Soarele
bland de toamna mi-a spus d anotimpullogodnelor se ter-
minase. Fetele care se maritased erau norocoase, iar cele care
nu se maritased aveau sa-§ipetread anul a~teptind vara vii-
toare. Mi-a~ fi dorit ca Nasra sa se dsatoreasd. Biata Nasra.
Am fiert apa intr-o cratita mid ~i apoi am dus-o in bu-
dcarie. M-am dezbdcat ~imi-am cercetat trupul. Sanii imi
erau mai mari, iar sfarcurile mai intunecate ca de obicei.
Doua linii subtiri de piele arsa imi traversau panteeele ase-
menea unor ~erpi. Allah sa 0 pedepseasca pe Hulala ~ifocul
ei. Mi-am frecat spatele cu lufa. Ciclul nu-mi sosise de vreo
patruzeci de zile. T rebuie sa fi fost insareinara. Mi-am frecat
cu blandete pantecele ~iam ~optit:
- Bine ai venit, fiul meu, planta ramaduitoare ce imi vei
vindeca toate ranile.
Cand mi-am spalat parul am descoperit ca acum 11pu-
team euprinde pe tot intr-o singura mana in loc de doua.
Aveam sa folosese henna, oua ~iulei de masline ea sa-mi fac
parul mai puternic ~i mai des. Fiul meu avea sa soseasca in
eurand. Voiam sa-lintarnpin pe geamanul sufletului meu
cu un zambet luminos ~i un trup sanatos. £1 nu trebuia sa
cunoasca niciodara durerea despaqirii. Aveam sa-i povestese
despre faptele eroice ale taralui sau ~idespre firea lui nobila.
Mi-am pus juponul ~i roehia mamei, apoi mi-am strans
In doua cozi parul uns eu ulei. Am seuturat salteaua ~ipatura
in soare ~iam maturat podeaua. Prin fereastra deschisa mi-a
ajuns la ureehi eiripitul randunelelor. Am batut la u~acame-
rei lui T amam ~iam ~optit:
- Buna dimineata, matu~a.
T amam rasufla greu ~iapoi se lovi in piept:
- Laudat fie Allah ca te vad mergand ~i vorbind din
nou.
Cu buzele-i subtiri, ma sarura pe frunte. In dimineata
aceea nu a pufnit din buze.
Am privit-o zarnbind.
- Sunt insarcinara.
T amam se a~eza pe podea ~i ineepu sa planga, sa se le-
gene ~isa balmajeasca:
- Fiul meu Harb traie~te inca. Cel care da n~tere nu
moare niciodara. Laudat fie Allah. Allah e mare ~imilostiv.
N u 0 vazusem niciodara pe T amam plangand. Imi amin-
lese ca avea gura larg deschisa §i parul rava§it. Incepu sa-mi
tremure §i mie barbia, dar m-am oprit din a pUnge. Fiul
meu trebuia sa ajunga intr-un loc al fericirii §i alluminii.
Nu trebuia sa plang, fiullui Harb avea sa se nasca in curand,
jar eu aveam sa-mi umplu niirile cu mirosullui.
M-am dus sa vad straturile de henna §i ridichi. Nimic.
Era doar 0 bucata goala de pamant, tara urme de cultura sau
pa§i, ca §icum nu a§fi trait in casa lui Harb timp de doi ani.
Am ie§it din curtea arida, respirand cu putere aerul sarat.
Ulitele inguste ale satului pareau acum chiar mai inguste.
Minaretul sanctuarului striga cu frenezie ,,Allah-u-Akbar".
Satul orb se agata inca de povarni§ul muntelui ca 0 lipitoare.
Sat idiot! Fata asudata a lui Salih stralucea in departare. De
pe plaroullui inalt, i§i flutura mana in care tinea 0 bara de
fier. I-am fcicut§i eu cu mana.
- Viata"lunga tie §i copiilor di, spuse el.
Mi-am coborat capul §i am trecut dincolo de platou.
Am mers spre Iordan, lasand satulin urma. Muntii se
inaltau in spatele satului, protejandu-l de du§mani. Oameni
care purtau acelea§i haine ca ale noastre §i vorbeau aceea§i
limba, dar erau straini. Acasa era mirosul de busuioc §i de
cimbru ce ofera sufletului odihna. Ganguritul porumbeilor
§i ciripitul randunelelor ma purtara in vremuri mai fericite.
Vremurile in care Harb i§i infci§urapelerina in jurul umeri-
lor mei. Imi era Frigo0 parte din iubitul meu cre§tea in
mine, asemenea unei £lori ce imbobocea. N u erau £lori de
primavara. Sunetul apei curgatoare §imirosul unui foe ce se
stingea ma fcicurasa ma simt mai u§oara, mai subtire §i mai
curara. M-am a§ezatpe vine, mi-am cufundat mainile in rau,
mi-am umplut palmele fcicute cau§ cu apa §i apoi mi-am
spalat fata. Burnita rece imi trecea prin piele, ajungand pana
la plamani. Am privit cerul §i am ottat.
Stand pe saltea, mi-am dat seama d in indpere era in-
tuneric ~iumezeala. Soarele dupa-amiezii nu reu~ea sa intre
prin ferestruica ingusra. Mi-am acoperit umerii cu ~alulpur-
puriu-deschis pe care mi-l daduse Harb. Unghiurile casei lui
Tamam erau mai ascu1ite ca niciodara. Tamam pufaia dare
de fum ce aratau precum norul de nisip ridicat de armasarul
lui Harb. Ea i~i pierduse fiul, iar eu 11 pierdusem pe geama-
nul sufletului meu. Cand am vazut covorul neterminat
zacand intr-un col1 mi-am dat searria cat timp am petrecut
in uitare, suspendara intre un cer plictisit ~iun parnant crud.
M-am intins pe saltea ~i am privit particulele micu1e de
lumina ce pluteau prin fereastra ingusra din partea de sus a
zidului. Mi-am petrecut cea mai mare parte a zilelor sperand
sa aud zgomotul familiar al copitelor in galop, insa in locul
lor am auzit cantatul coco~ului §i ciripitul randunelelor.
Mi-am trecut u§or mana peste pantece ~iam sim1it lovitura
unui picioru§. Mama mea, Maliha, avea un nepot! Vai! Co-
pilul meu? N u se putea. Fereastra deveni dintr-odara mai
mare, iar particulele de lumina zimbeau toate. Am vazut un
stol de porumbei aterizand precum un nor de ploaie deasu-
pra portocalilor din livada noastra. M-am horarat. Aveam
sa ma mut inapoi in casa tataIui meu. Da, asta trebuia sa fac.
Harb imi ceruse sa am grija de mama lui. Aveam nevoie de
livada. Trebuia sa incep sa lucrez.
UmSaad

M aha,sora.
- Da, U m Saad, am raspuns §i mi-am intors
capul pe perna.
Fereastra mica, cu gratii, lasa sa intre 0 lumina palida ce
tacea ca patul, mesele §i Um Saad cu e§a,rfaei roz, sa para
ireali.
- Salam a inchis u§ile§ia oprit luminile. Pot sa incep sa
vorbesc; nu-i aF?
- Da, Um Saad, pori.
- Un mare "aah" din tot sufletul, mai indi. Clnd Abu
Saad se intorcea de la munca, ii a§ezam picioarele intr-un li-
ghean §i Ie spalam cu sapun §i apa. Era macelar in pia!a de
maruntaie de pe acoperi§ul r:lului - acoperisera raul cu
beton - din centrul Ammanului. Cizmele lui inalte din
cauciuc negru erau intotdeauna acoperite cu sangele §i ex-
crementele oilor §i caprelor. Pe via!a ta, dura ore intregi sa
Ie frec §i sa Ie curar; puneam chiar §i gaz in lichidul cu care
spalam, ca sa curat curitele §isa inlatur mirosul persistent. a
duhoare scarboasa ce ma ducea cu gandulla moarte ~ila ca-
nale. Ma striga cu vocea lui subrire ~i-mi cerea sa a~tern
masa. Aveam mereu la masa carne, rinichi, inimi de pui, pi-
cioare de capra §i mare de oaie. Odara mi s-a tntors stoma-
cuI pe dos ~i am vomat totul pe masa rotunda, joasa, din
lemn. Nu-mi dau seama cum am ramas insarcinata.
Trupul meu a parut sa preia controlul ~i a inceput sa se
umfle ~i sa se umfle, asemenea balonului uria~ cu care en-
glezii au zburat peste Muntele Castelului. Acolo am trait cea
mai mare parte din viara, pe Muntele Castelului. Imi uram
trupul, buricul ce-mi ie~eain afara ~icopilul care ma storcea
de viara dinauntru. Petreceam ore in ~ir frecand buqile de
oaie cu faina ~i lamaie, ~a ca nu aveam niciodad timp sa
privesc prin fereastra la amfiteatrul roman ce se intindea tn
vale. Casa lui Abu Saad avea trei camere ~i 0 veranda cu ve-
dere spre centrul ora~ului. Amfiteatrul a fost apoi invadat de
straini din lumea tntreaga. Sora, ei traverseaza paduri ~icam-
pii ca sa cerceteze pietre vechi, pline de mu~chi. Ciudari oa-
meni. T recutul? Cine vrea sa-~iaminteasca tr~cutul? De cate
ori se intorcea acasa Abu Saad, seara, aducea 0 gilead de
cauciuc plina de buqi ~ide mare pline inca de baIegar ~ide
mancare stricata. 0 luam de la inceput cu curaratul, iar ~iiar.
Doar cantam ~i frecam,

Po~ta~iis-au plans
De multele mele scrisori.
Atunci dnd ochii imi plangeau,
Luminile-mi erau aprinse.
0, luna, 0, luna, spune-i
Buna seara iubitului meu.
- E earn ruginita acum. Cand eram tinara, cantecul
meu atragea pasarile din zborullor inalt. Cred d so!ul meu
a incetat sa se mai poarte aspru ell mine datorita vocii mele.
Sim!ea ca Allah compensase astfel corzile lui vocale sub!iri,
tremuratoare. Ce rost avea? De cate ori cantam, ma gan-
deam la Muhammad in vreme ce-l priveam pe Abu Saad
cum dadea din cap euforic. Asemenea carnurilor pe care Ie
vindea, era butucanos §i moale. Obi§nuiam sa inchid ochii,
sa-mi astup nasul §i sa-mi incredin!ez trupullui Allah. Daca
e§ti rabdatoare mergi in paradis, imi spusese profesorul de
kutab. Voiam sa merg in paradis, ca sa pot sta in spatele unei
perdele creponate §i sa privesc siluetele neclare ale oameni-
lor care tree. Abu Saad era un macelar gras §i urat, din pia!a
de maruntaie. 0 meserie dezgustatoare. Nimeni nu l-ar fi
[asat sa se insoare cu fiica lui. T ata acceptase cererea lui in
casatorie intr-o diminea!a de vineri, cand mersese sa cum-
pere humus pentru micul dejun de la cafeneaua aflata langa
macelaria lui Abu Saad. Pentru ca sunt fiica unui imigrant,
oamenii cred ca am venit pe lume din senin. N u am arbore .
genealogic, nu am un trecut. De aceea, nimeni nu ar cere in
casatorie fiica unor imigran!i. Abu Saad §i eu. Ultimii din-
tre proscri§i. Refuza!i chiar §i de gunoi.
Maha

C and mi-am deschis cutarul din lemn, balamalele au


scaqait a nemulrumire. Am a§ezat covorul, razboiul
de resut, suveica §i roata de tors pe fundul cutarului, apoi
mi-am Impaturit cu grija rochia sfa§iata §i bentira. Teaca
pumnalului lui Harb §i 0 §uvira din parullui Ie pusesem sub
perna. Le-am legat eu e§arfabrodata §iIe-am pus peste caie-
rele de lana. Am privit maldarul de saltele, Inalt pana la
tavan, §i am clatinat din cap. Nu mai era nevoie de ele In
casa tataIui meu. Dupa mirosul de tutun, mi-am dat seama
ca Tamam se aHa In Incapere. Am Intors capul §i am IntaI-
nit privirea Intrebatoare a ochilor ei mici.
- larta-ma, matu§a, trebuie sa ma Intorc In casa tataIui
meu.
Lasandu-mi capulIn jos, i-am vazut pentru 0 clipa ochii
straIucitori.
- IIi promit ca am sa vin sa te vizitez 0 data pe saptama-
na. ~i tu trebuie sa vii la mine oricand simri ca ri se strange
inima, iar buzele-ri jinduiesc sa vorbeasca despre Harb.
- Allah este Marele Fiiuritor. Mergi la tatal tiu suferind.
Are nevoie de tine. Am sa te vizitez.
Pufai un nor de fum §i-§ipoeni buzele sub~iri.
- Poate ca ar trebui sa ma las de fumat? murmura ea §i
mai trase 0 dara din pipa.
Matu§a nu se gandise nieiodati la faptul ca fuma. T rebuie
sa fi fost obosira. Am imbrari§at-o §i i-am sarutat fruntea ta-
tuara.
N asra §i cu mine am carat eufarul de lemn §i am mers
inapoi in livada §eieului Nimer. Spatele imi era mereu lovit
de oehii ee priveau pe furi§ prin ferestrele mieure. Frunzele
frematau §ise auzeau §oapte. Tanara vaduva se tara inapoi in
easa tatalui ei, eu mana goala. Fara avere, fara un fiu. Doar
eu 0 figura imbatranira §iapleeati de spate. So~ulmeu nu era
niei primul §i niei ultimul calare~ ueis de englezi. Era ea §i
cum Allah ar fi ereat-o §i apoi ar fi distrus matri~a. Am in-
chis §i am desehis din nou oehii. Unde era Maliha, mama
mea?
Nu §tiu de ee mi-am amintit de alaiul meu de nunra, de
focurile trase in aer §ide caii ce se cambrau. Atunci, la capa-
tul drumului, ma a§tepta 0 promisiune luminoasa. Privind
acum soarele ee apunea, mi-am dat seama ca satul se sehim-
base. Tot mai multe incaperi din beton inlocuisera corturile
din par de capra, afacerea aurarului prospera, iar sanctuarul
era mai mare. Uli~ele erau acum mai curate §i copiii purtau
pamaloni largi in loc sa alerge de colo-colo goi. Mi-am strans
mai bine §alulin jurul gatului, aparandu-ma de vamul rece
dinspre est, apoi am cominuat sa merg.
Nasra privea urmele pa§ilor no§tri pe pamamul uscat §i
incepu sa Ie numere. Pronun~a diferit atunci cand spuse:
- Merg cu tine, vin ell tine, eu.
- Ce-ai pa~it la din~i?
I§i deschise larg gura §i spuse:
- Diminea!a. Alergat dupa Nawmeh, cazut, eu.
- A§vrea sa scapi odata de capra asta care aduce numai
nenOrOClf1.
Nasra i§i inclina gatulimr-o parte §i rosti:
- Beee, beee...
Casa noastra din lut, ponosita, cu tavanul in forma de
cupola, incerca sa para sanatoasa §idemna, dar era tradata de
straturile de nisip ce 0 acopereau. Vasele micu!e din lut in
care plamasem cimbru, menta §i busuioc lipseau din curte.
Sahi se plimba prin ograda, urmat de cateva gaini slabu!e.
Am lasat jos curarul din lemn ca sa-l salut pe Nashmi, care
§chiopata, venind cu greutate spre mine.
- Vai, ce !i s-a intimplat, baiete? Uite ce ochi lacrimo§i
§i ce bot adulmecator!
Trebuie sa ma fi recunoscut dupa miros, pentru ca a in-
ceput sa latre §i sa-§i frece nasul de picioarele mele. In timp
ce-limbra!i§am pe Nashmi, am auzit mersul tir§ait al tatalui
meu. Mi-am ridicat privirea §iI-am vazut stind acolo, cu ca-
ma§a lui murdara in dungi §i cu ochii comura!i cu kohl.
M-a imbra!i§at tremurand. Am incepur sa plang pe umarul
lui, sa tot plang.
Plangea §i el, ingaimand:
- Gata, Maliha. Gata, gata, Maliha.
Mi-a mangaiat parul cu degetele-i sub!iri §i a spus:
- $§§,fiica mea Maha este 0 iapa araba. Iepele arabe nu
plang niciodata.
Mi-am §ters lacrimile cu maneca §i am spus:
- M-am imors §i am sa raman.
- E casa ta, e livada ta, copila mea.
Cand am intrat in camera am gasit inaumru doua saltele,
un vas din lut piin cu apa, doua covoare din pide de oaie§i
o curie mare, maro, cu pantece alb §idoua butoane negre, in
colt·
- Ce-i asta?
- Fratele rau Daffash a adus-o. Ii spune radion.
- Radion? rosti Nasra §i incepu sa danseze in jurullui.
- Ii dai doua bucari de mancare, pe urma ape§i pe bu-
tonul acesta §iIl invaqi, iar el incepe sa cante §isa vorbeasca.
Nasra apasa repede butonul §i 0 voce puternica rosti tare:
- Aici Radio Iordania din Ierusalim.
Am inceput sa rid de Nasra care sari inapoi strigand:
- Cutia asta e posedara de jinnii soldari §i de Srapanul
nostru, Solomon.
Daffash intra brusc in camera, ne privi banuitor §ispuse:
- Cum e voia lui Allah! Tot tribul umbla la radioul
meu.
- Frate, ce mai faci?
- Vad ca ri-ai adus cufirul. 0 §edere lunga, se pare.
T ata i§i agira bastonul din lemn in aer §i spuse:
- Foarte lunga.
Daffash i§i rasuci mustara intre degetul mare §i aratator,
apoi rosti:
- Idioata asta se teme de aparat. E simplu, ei vorbesc la
Ierusalim §inoi ii auzim aici. Un prieten de-al meu, om im-
portant, mi I-a dat.
Invarti butonul §i ajunse la 0 limb a pe care nu 0 puteam
inrelege. Se auzea ca §i cum cineva s-ar fi sufocat sau n-ar fi
fost lasat sa respire. In cele din urma am auzit purina araba,
dar nu puteam inrelege restul cuvintelor.
Daffash il opri §i spuse:
- Vorbesc in engleza. Bun. Pleaca acasa acum, nunta
s-a terminat.
- Aici e casa mea §i aici raman.
- S-a intors aducatoarea de nenorociri, spuse el §i ie§i
trintind u§a.
N u mai aveam decat un eoeo§, ni§te gaini, un caine pe
moarte §i ca!iva portoeali. Tata statea pe podea, sprijinin-
du-se de perete. Parea batran, obosit §ipierdut. Mi-am a§ezat
eapul in poala lui §i am spus:
- Tara, sufletul meu, sunt insareinara.
I§i intoarse eapul §i i-am putut auzi respiratia greoaie.
- Slavit fie Allah, Creatorul eredineio§ilor §i Tamadui-
torul ranilor. Ii yom spune Mubarak. Bineeuvantat §i fiu al
bineeuvantatului.
I-am imbrati§at trupul siabit §i am spus:
- Am sa muneese in gospodaria asta, am sa eurat easa §i
am sa pregatese un loe luminos, ferieit pentru na§terea fiu-
Iui meu. Am sa ineep eu tine, batran minunat. Maine-di-
mineata am sa-ti fae 0 baie §i am sa-!i spaI §i hainele.
- Nu, sunt bolnav.
- Ba nu e§ti, i-am spus razind.
In dimineata urmatoare I-am rugat pe tata sa se dezbraee
in magazie. A ramas doar eu izmenele pe el. L-am pus sa se
a§eze §i sa se apIece in fata, iar apoi i-am freeat eapul pe
jumatate ehel eu sapun §iI-am spalat eu apa caIduta pana ee
parullui eernit se ridid moale ea lana proaspat spalara. I-am
spaIat mainile §ipieioarele tremuratoare, pieptul, eu 0 bueata
mare de sapun §i apa. Coastele ii ie§eau in afara de pard ar
fi a§teptat sa fie numarate.
- Restul trebuie sa-I speli tu cum se euvine, i-am spus §i
I-am Iasat sa-§i arunee hainele murdare intr-un Iighean.
De ce n-a§ fi folosit pulberea pentru spalat pe care 0 adu-
sese Daffash din easa Iui Samir Pa§a?Am aeoperit hainele
eu ni§te pulbere §i am ineeput sa free. Ca printr-o magie,
grasimea ee statuse Iipira de poale se dizolva. Mandra, am
privit rufele spaIate. Am avut grija ea fieeare bueara de carpa
sau haina din casa §eicului Nimer sa fie spalara §i pusa Ia
useat.
Infa§urandu":se in pelerina, tata imi spuse cu 0 voce mo-
rodinoasa:
- Allah sa te ierte, Maha, mi-e Frig.
- Stai la soare, ai sa te incalze§ti repede.
I-am dat 0 cana cu lapte fierbime §i am mers sa inspectez
livada. Am trecut peste canal. De§i curgea inca, apa era no-
roioasa. Straml unde cultivam inaime henna §i ridichi era
acoperit de tufi§uri verzi. Aveam multe buruieni de smuls.
Portocalii, lamiii §i copacii de grepfrut erau inca acolo, insa
pe frunzele lor aparusera pete de un galben-deschis. Suprafara
nu era neteda, precum corturile £acute din par de capra. Erau
bolnavi. Trebuia sa-i spun tatei. Varsatul de vam al frunze-
lor, a§a i se spunea. Intr-un singur an clmpul ar fi ajuns sterp
§i plin de cicatrice. M-am imors spre casa §i i-am vorbit tatei,
care sratea in soare §i 11mangaia pe Nashmi.
- Poate ca are sa gaseasca Daffash ceva, el a adus tot
soiul de pulberi magice in casa.
Daffash datina din cap atunci cand I-am intrebat §i rosti
manios:
- Lasa-ma sa dorm!
UmSaad

V reau sa dorm. Vreau sa ma odihnese. Doar asta au-


zeam In cap. A§ vrea ea Urn Saad sa ma lase In pace In
seara asta. Dar nu. Ureehile mele obosite au auzit din nou
eunoselitul "Maha, sod". Mi-am foqat eu gi-euvoeea §ii-am
dspuns:
- Da, Urn Saad.
- Asistentele s-au dus la eulcare, nu? pot sa vorbese
aeum.
Am privit luna std.mba, a§ezarain mijloeul eerului intu-
neeat §i am oftat:
- Po~i,da.
- Am sa ineep eu un mie "of', pemru ea zilele treceau
§izilele veneau, iar eu inea freeam interiorul buqilor, Ie um-
pleam eu orez §i naut, iar apoi Ie eoseam Ia Ioc. eu ajutorul
lui Allah, am umplut easa eu fii. Opt baie~i: Saad, Mah-
moud, Farid, Jamal, Wahid, WaIid, Shaker §i Rawhi. Niei
macar 0 fiiea. Mi-am dorit ea Rawhi, ultimul dimre ei, sa fie
fad. L-am imbdeat in fusti~e§ii-am Iegat paruIIung, negru
cu fundite colorate. Cand vecinii Ii vedeau bonetele, radeau
de mine §i-mi spuneau c-ar fi trebuit sa-i fiu recunoscatoare
lui Allah ca era baiat. Fetele sunt 0 grija pana In dipa In care
intri In mormant. Gatind, spaland scutece, fadnd curarenie
In casa, sa pot scapa de mirosul blestemat al cizmelor §i al
hainelor lui Abu Saad, astfel au trecut douazeci §i cinci de ani
din viata mea. Cat ai dipi. Doar doce§ti §i fierbi chimen.
- Ce este chimenul?
- Este 0 samanta. Miicinam chimenu!, 11amestecam cu
orez §i apoi 11fierbem pana se Ingroa§a. Este servit cu fistic
§i migdale oaspetilor care vin sa binecuvanteze na§terea unui
copil. Ajuta femeia care a nascut sa scape de sangele mur-
dar. Cloce§te §i bea chimen.
Nu am mai privit pe fereastra. Abu Saad.mi-a dat voie sa
port un val §i sa stau pe veranda ce era complet Imprejmuira
de butuci de vie §i iasomie. Arata urat §i pustiu iarna, Ins a
vara era Impodobita cu alb §i verde. Cand stai pe fotoliile din
paie, seara, mirosul florilor de iasomie Iri Invaluie sufletul.
Ca In rai. Trageam cu ochiul printre frunzele viei la strazile
aglomerate ale Ammanului. lnainte eram Indragostita de
ora§ul ala, dar e un ora§ crud. Sufera de 0 amnezie acura.
- 0 ce?
- Doctorul Edwards mi-a spus ca sufar de amnezie
acuta. Amnezie? Vorbe goale. lmi amintesc totul, chiar §i
lucrurile pe care nu vreau sa mi Ie amintesc. Uitarea e 0 bi-
necuvantare. Asculra, Saad §i Mahmoud au intrat In aface-
rea tatalui lor §i s-au casatorit. Tin minte ca Farid voia sa fie
actor §i a sfar§it prin a fuma §i a juca carp In cafeneaua League.
Jamal a fugit In Europa §i n-am mai primit nici 0 veste de la
el niciodara. Wahid era ajutor de brutar In Raghadan. Walid
mergea la §coala In fiecare dimineara §i I§i petrecea nOPIile
Invatand la lumina felinarelor de pe strada. Shaker a intrat
In armara, iar Rawhi s-a lndragostit de 0 baie publica doar
pentru barbati §i s-a angajat acoio. Vezi, sora, tin mime
totuI. A.§ vrea sa nu fi tinut minte. Sa tai firele. lnainte raiam
frunzele de vita-de-vie, Ie fierbeam §i apoi Ie umpleam cu
carne tocara §i orez.
- Ora§enii!
- Sunt foarte gustoase §i la fel sunt matele umplute, sa
tot mananci §i sa mananci. Sa-mi hranesc fiii, sa Ie umplu
buqile cu man care delicioasa era lucrul care ma facea cea
mai fericira. Farid n-avea pofra de mancare. Din cauza fu-
matuIui, de-asta. PrimuIIucru pe care il facea era sa bea di-
mineara 0 cea§ca de cafea turceasca. Iti imaginezi ce face
fiertura aia tesutului din stomac? Imi oboseam gura tot spu-
nandu-i: "Fiul meu, dragostea mea, te rog, bea paharul acesta
cu lapte inainte de cafea." Dar nu. Locuia intr-una din cele
doua eamere pe care Ie construisedm in plus pe 0 latud a
easei. Odara era cat pe ce sa-§i dea foc la euvertura. Era 0
cauza pierduta.
- Fiul meu Mubarak e acum cu unchiullui Daffash eel
rau. Doar Allah §tie cum are sa-l creasca.
- Nu uita, sora, ca am promis ca n-o sa plangem.
- Mi-a§ dori ca doctorul englez sa-mi §tearga toate
amintirile cu 0 bucara de vara.
- Roaga-te pentru sufletul profetului, femeie.
- Um Saad, nu mai suport despaqirea asta. Lui Allah ar
trebui sa i se fad mila de mine §i sa ma dud la taral meu §i
la Harb.
- Maha, sa-ri spun cum sa plantezi iasomie irakiana?
- Sunt tarand, §tiu cum sa plantez afurisita de iasomie.
- Sapi in pamant §i faci 0 gaud lunga cam de un sfert
de metru ...
- T aci din gura, Um Saad.
- Acoperi toate ddacinile vlastarului cu...
Maha

I nciuda copacilor bolnavi, rutina mea zilnica fu reluata


a§a cum era inainte. Ma trezeam dimineata, imi legam 0
e§arta.in jurul capului, 0 fixam cu 0 bentita neagra §i-mi ba-
gam poala rochiei in pantaloni.
- Buna dimineata, copile, spuneam §i 1l).angiiam cu gri-
ja pantecele ce-mi cre§tea.
5ahi se agita galagios in cotetul de sarma reparat, implo-
rand sa fie lasat liber sa se plimbe prin cuneo Am reparat
cotetul gainilor, acoperind gaurile cu frunze de palmier. Urma
apoi strigatullui Raai, iar Nashmi ne asigura printr-un latrat
slab ca mai traia. Dupa ce maturam podeaua §i impatuream
carpetele §i saltelele, pregateam micul dejun pentru tata §i
pentru Daffash. Lapte, oua, miere §i unto AI meu consta intr-un
pahar cu lapte amestecat cu doua oua crude.
Ymi lua ceva timp sa fac curatenie in casa, in magazie §i
in cuneo Cei doi palmieri se tineau inca drepti in fata cuqii.
Radacinile lor erau inconjurate de pietre, buruieni §i noroi.
Le-am curatat straturile §i am stropit cu apa solul uscat.
Mi-am pus sapa pe umar, am rostit numele lui Allah ~i am
pomit spre camp. Sa vad portocalii bolnavi, sa Ie vorbesc ~i
chiar sa Ie cant in timp ce sapam pamantul de sub ei, asta ma
ajuta sa uit totul. Sa uit de satul ce era prins intre mare, rau
~imunri, de casa batd.na ~ide gurile nemiloase ce nu pareau
sa oboseasca niciodad mu~cand din oameni: "Tanara vadu-
va - Allah sa ne ierte - se ocupa de casa lui Nimer ~i de
tori din ea."
Intr-o dimineara, in vreme ce maturam podeaua, am por-
nit radioul ~iam auzit un accent cunoscut. "Buna dimineara,
Frate raran", rosti radioul. "In dimineara aceasta yom vorbi
despre 0 boala care afecteaza copacii citrici. Daca observi ca
frunzele copacilor vo~tri nu mai sunt netede", am auzit ~iam
aruncat cat-colo matura, ,,~iumflate, cu ni~te pete pe ele",
m-am ~ezat langa aparat ~iam ascultat in continuare, ,,1ipori
vindeca stropind copacii cu un lichid alb pe care 11 pori lua
de la cooperative. Inginerii no~tri agricoli te vor ajuta."
Am alergat la Daffash ~iI-am zguduit pana s-a trezit.
- Daffash, am auzit ceva la radio. Pori sa caperi de la
sdpanul du, Samir. Daffash, portocalii.
- Ma treze~ti ca sa-mi poveste~ti despre portocalii di
nenorociri.
- Nu, asculd-ma.
Dupa ce am repetat de trei ori acee~i explicarie, Daffash
inrelese despre ce vorbeam.
- Are sa-mi ia prerul din salariu, spuse el.
- Pe sufletul mamei noastre, Maliha, te rog, adu-mi
purin din leac.
- Bine, am sa aduc, zambi el.
Dupa trei saptamani un Land Rover se opri in fara poqii
noastre. Construisem un garduler in jurul stratului de henna
~i de ridichi, ca sa nu mai treaca p~a peste plantele mele.
Unul dintre servitorii lui Samir Pa~a sari din Land Rover ~i
imi dadu doua butoaie pline cu un lichid alb ce putea in-
grozitor. Mi-am acoperit nasul cu capatul e§arfei §i i-am
facut cu mana.
Era inalt §i creol. Imi spuse, ca §i cum ar fi dat ordinul
servitorului din buddrie:
- Pentru copacii bolnavi. Poqi manu§ile astea de cau-
ClUC.
Am ramas cu gura dscad, nu vazusem in viata mea ma-
nu§i de cauciuc. Aratau ca mainile diate ale unui om. Imi
indesa mana ezitand intr-una dintre ele §izambi.
- Umple stropitoarea cu lichidul acesta, cu mare grija.
L-am amestecat deja pentru tine. Ai grija sa nu ver§ideloc pe
pamant. Strope§te copacii de la varf spre radaciria. Ai inteles?
Am clipit in semn d intelesesem.
-Ziua buna.
Urd apoi in Land Rover §ipled ridicand un nor de praf.
Mi-am pus manu§ile §i am drat butoaiele in curte. Era
greu de stropit copacii inalti, dar am gasit cele doua cutii de
lemn pe care Ie adusese Daffash de la ferma §efului sau.
Le-am pus una peste alta §iam inceput sa stropesc varful co-
pacilor, cant:1nd: "Baia iti e rece, §eicule, rece §i racoritoare,
§eicule." In curand aveam sa spa! picioru§ele delicate ale fiu-
lui meu. "Rece dar racoritoare, fiul meu." Copacii mei se
unduiau in dcere. Era spre binele lor, iar ei §tiau asta.
Duhoarea leacului se ridid sus, tot mai sus spre cer. Pa-
rul, rochia, bratele §i picioarele imi erau patate cu lichidul
alb. Mi-am scos e§arfa §i bent ita, am aruncat manu§ile pe
un butoi. Uneori simteam 0 neincredere profunda fata de
ajutorul ora§enilor. Dad leacul pe care il adusese pa§a era
doar ni§te var pe care arabii il foloseau la vopsitul caselor?
Pisalogul din mine incepu sa macine. N-a§ fi suportat sa
pierd portocalii. Proasta de mine, nu-mi mai ramanea decat
sa a§tept §i sa vad.
M-am intors in casa, am fiert ni§te apa §i mi-am spaIat
trupul ce ma durea. Pantecele imi era mare, copt. Loviturile
erau tot mai dese in ultima vreme. Rochia din catifea brodati
a mamei mele fu singura haina curata pe care am gasit-o.
Mainile imi erau reci ca gheata cand am atarnat pe sarma
lucrurile spaIate. Briza racoroasa sosi dinspre munti, adu-
cand cu ea mirosul de zapada. Am aprins vreascuri in sobita
§iam lasat adierea sa atate focul; am carat-o apoi inauntru §i
am pus-o in fata tataIui meu, care aseulta radioul.
- Pe Allah, pot sa inteleg nitel din vorbele lor impopo-
tonate, rosti el entuziasmat.
Se auzi 0 bataie in u§a, apoi T amam intra in incapere.
- Bine ai venit, matu§a, am spus §i i-am sarutat mana.
PuBii din pipa in camera deja plina de fum §i rosti:
- Cum te simti, copi1a mea?
- Sunt bine, matu§a, doar ni§te dureri de spate.
- Ai sa na§ti in curand. Si cum se simte §eicul Nimer?
- Sunt bine. Nashmi imbatrane§te.
T amam mai puBii 0 data din pipa ei cea 1unga §i rosti:
- N u mai ascultati aparatu! acela. Pove§tilenoastre sunt
mai frumoase.
- T e rugam, spune-ne 0 poveste.
- Bine. Opriti intai aparatul. Au fost 0 dara, sau poate
ca n-au fost, in cele mai vechi timpuri, 0 mama §i fiul ei.
Mama cocea paine, iar fiul se juca langa ea. In timp ce ea
intindea aluatul pe plira, fiu! ei se u§ura pe pamant. Mama
nu gasi nimic eu care sa-l §tearga a§a ca ceru ajutorullui
Allah. £1ii trimise 0 bucata de matase. Stapanita de lacomie,
femeia nu voi sa fo1oseasca matasea §i i§i §terse fiu1 cu 0
bucata fierbinte de paine. Imediat, din pielea 1ui incepud
sa creasca fire groase de par. Posterioru1 ii fusese ars de paine
§i deveni de un ro§u stra1ucitor. Fiul ei se transforma
dintr-unul din fiii lui Adam Intr-o maimura. Allah sa ne pro-
tejeze de lacomie ~ideformare.
- Singura maimura pe care am vazut-o vreodad era cu
un strain care a venit la noi In sat, am spus eu.
- Ah, mincinosul acela Impurit!
- Allah sa-ri daruiasd un fiu cu parul asemenea aurului,
gura ca un rubin §i ochii asemenea smaraldelor, amino
- Ni~te cafea, matu~a?
- Binecuvantate fie-ri mainile, Maha.
I-am privit ochii Ingu§ti §ii-am zambito Sufletullui Harb
tropaia In jurul casei. De ce nu I-~ fi pumt Iasa Inauntru?
Sa-l ajut sa se Intoard din rinutul celor disparuri. Era cu noi.
Copilullui se mi§ca In mine.
- Ai sa n~ti In cudnd, Maha.
Am zambit §i i-am aratat matu§ii covorul.
- Prive§te, matu§a, am mai resut.
- De ce nu vrei sa vopse§ti lana, ca §icelelalte femei din
trib?
- Imi plac bejul §i maroul.
- Maha, tu crezi d e~ti altfel decat femeile din trib,
spuse Tamam.
- Maro? Mainile Imi sunt mai Intunecate pe zi ce trece,
murmura tata. Nici un zgomot In casa, nici 0 veste.
- Maine nepomliri va dansa In jur.
- Laudat fie Allah.
A doua zi dimineara, mi-am bagat poalele rochiei In pan-
taloni ~imi-am legat strans bentira. Trebuia sa arunc 0 pri-
vire portocalilor bolnavi, sa vad dad erau mai bine. Am Iuat
sapa ~i am sarit peste canal, Indreptandu-ma spre livada.
T oate frunzele bolnave cazusera la pamant, iar unii dintre
portocali erau acum complet gola§i.Am sperat d Ieacul era
cel bun pentru boala lor. M-am aplecat §i am smuls ni§te
buruieni, Ie-am aruncat In apropierea canalului. 0 durere
surda m-a lovit in spate. Mi-am cufundat mainile in apa ~i
m-am spalat pe fata. Era doar 0 durere de spate care venea
~i disparea ca valurile nehotirate. Am strans ni~te pietre ~i
Ie-am adunat langa un rand de copaci. Voiam sa Ie folosesc
ca sa tin apa in afara straturilor. a durere ~i mai puternica
mi-a cuprins spatele. Am incercat sa n-o bag in seama in
timp ce sapam pamantul. Trebuia sa las plantele sa respire
cum trebuie.
Am pus sapa pe pamant ~i m-am a~ezat langa canal.
Mi-am strans talia cat de tare am putut cu ambele maini.
Cand mi-am lasat capul pe pamantul proaspat sapat, miro-
sui de sol roditor mi-a umplut narile. M-am Hisatpe spate,
incercand sa scap de valurile de nestapanit ale durerii. Ciri-
pitul randune1elor ~i sunetul apei curgatoare mi se ameste-
cau in cap. Era rece, umed, sub lamai. Mi-am infipt degete1e
in pamant §i am zambito Doua maini puternice mi-au
in~£icat mijlocui ~i au inceput sa stoarca ~i sa invarta. Un
vierme de pamant se strecura pe langa mana mea, unduin-
du-se ~i apoi indreprandu-se iar. Unduindu-se ~i indrep-
tandu-se. Eram maronie ~irozalie. Zgomotullatratului lene~
allui Nashmi m-a indemnat sa ma ridic ~isa merg in casa.
Am ridicat capu!, dar un alt val de durere mi-a atacat trupul
asemenea unor cutite ascutite. Soarele era doar un cerc stra-
lucitor sub pleoape1e mele. Mi-am lipit obrazul de paman-
tul rece ~i am inch is ochii. Apa calda a Marii Moarte imi
masa trupul intreg. Poc, poc, poc. Ca ni~teperne aducatoare
de u~urare. Mainile lui Harb imi mangaiau umerii ~i ceafa.
Cand am deschis ochii, de gene imi ararnau picaturi de su-
doare ~ilacrimi. Am gemut, a~teptand urmatorul val. Privi-
ghetoarea trecu falfaind pe deasupra apei. Campia Marii
Moarte se deschidea sub lumina lunii asemenea unei scoici
sidefii. Apa sclipea sub pleoape1e mde. Vai, Maliha, mama,
salveaza-ma. M-am scufundat din nOli in mare.
Durerea a sporit, iar eu mi-am astupat gura cu mana, ca
sa nu tip. Poate d. tata n-ar fi suportat sa auda un asemenea
strigat de durere. Mi-am intins trupul ~i am desfacut pi-
cioarele largoDurerea era tot mai sfa~ietoare.Auzeam sune-
tul de tobe ale tiganilor ce nu-l venerau pe Allah. 0 gura
mid. de aer, apoi din nou durerea insuportabila. Mi-am in-
do it genunchii ~i am incercat sa respir. Mi-am indo it din
nou genunchii, impingandu-mi coapsele in sus, luptand im-
potriva durerii ce ma sf~ia inauntru. In departare se auzeau
latraturi ~i melodii de fluier. Un sac de piele plesni, iar din
mine navali un ~uvoi de apa ~isange. Mi-am aruncat bentita
~ie~arfacat colo, mi-am smuls parul umed. Valuri de durere
treceau peste mine, iar dupa fiecare din ele simteam d. inot
in mare cu Harb. Degetele subtiri ale tatalui meu imi man-
gaiau parul ~i-mi spuneau ,,0 sa fie bine". Nu-mi mai con-
trolam trupul. Mu~chii incepura sa se contracte. Am strans
cat de tare am putut 0 mana de pamant, am tras aer in piept
~i am impins cu toad puterea, sa arunc afara durerea. 0
bucad rotunda de carne ro~iatid., mustind de sange ~imur-
dirie aluned. afara, pe pamant. .
Fiul meu? I-am atins trupu~orul alunecos ~i am inceput
sa rid ~i sa plang. Fiul meu cazuse pe pamantul bunicului
sau. Un covor de fericire ~iu~urare. Era orb ~iseman a cu un
vierme, dar inima-mi zbura din piept pentru a-limbrati~a.
Cand am intins bratele, I-am ridicat ~i I-am imbrati~at, el
incepu sa planga. Se impotrivea atingerii umane dupa atatea
luni petrecute in apa calduta. Era micut ~i ro~u ca 0 necta-
rina. Degetele de la maini ~ide la picioare ii erau unite cu 0
pielicid. subtire. Cand i-am frecat trupul cu e~arfa, m-a
cople~it un sentiment ciudat, caldut. M-am indragostit de
creatura micuta, ca un viermi~or, ce-mi statea in poala ~i
plangea din toate puterile. Tata ingenunche ~ispuse:
- Curajoasa, Maliha. Laudat fie Allah.
Seicul Nimer saruta pamantul acoperit de singe §i, cu un
cutit din bambus, die cordonul ombilical. Lega strans bu-
ricul fiului meu cu un fir scos din e§arfa.
- Sa mergem in casa.
Mi-am luat bebelu§ul in brate §i am pornit spre casa
Iasand in urma 0 dara de sange.
Tamam, HulaIa, Hamda §i Nasra navalira cu toate in
camera, chiuind.
- Maha §i fiullui Harb. Allah a Iuat §iAllah a dat!
Aprinsera focul in sobita §i adusera un Iighean plin cu
apa diduta §i ierburi.
- Preamarit fie Allah, Protector al sufletelor, Cel care
da §i Cel care ia.
T amam Fred trupul nepotului ei cu ulei de masline §i
sare, ii Fred mainile §i picioarele cu faina diduta, ii puse in
ochi kohl, apoi llin£i§ura intr-o bucad mare de carpa. Ma
ajutara sa ma dezbrac §ima spalara. Mirosul de busuioc §ide
frunze de lamai pe care Ie pusesera in apa umplu indperea.
Cand, in cele din urma, m-am a§ezat pe saltea, ma simteam
ametid, dar fericita. Infa§urara trupul fiului meu intr-o
carpa pe care 0 fixara cu panglici. Parea ap de mic §i neaju-
torat. Am inceput sa plang in tacere. Bebelu§ul meu era un
orfan, nu avea tad, n-avea coloana. Nimeni de care sa se
sprijine. Cine avea sa-linvete sa calareasd? Cine avea sa...
T amam piescai din buze §i spuse:
- 0 mama care alapteaza nu trebuie sa planga. Are sa-ti
sece Iaptele.
Nasra rosti:
- A§a de frumos, fiul tau.
Hamda facu curatenie in camera, puse ni§te tamaie in jar
§i a§eza 0 salteluta in leaganul copilului. Darullui T amam
pentru nepotul ei. Baiatul meu incepu sa planga. Inima-mi
tresari in piept. L-am luat in brate, i-am sarutat ochii innegriti
eu kohl §iamuleta mare, triunghiulara, pe care 0 avea prinsa
la piept. Mi-am seos unul dintre sani §i i-am dus sfaceulln
dreptul guriIei sale. Se opri ehiar atunci din plans §i Ineepu
sa suga din laptele sanului meu plin. Desehise oehii §i doua
hele§teje mari de ehihlimbar ma privira absente. Trupullmi
era eople§it de placere §iam uitat eu totul durerile na§terii de
sub larnai. Cap§orullui rotund se odihnea pe pieptul meu §i
am simtit atunei e-a§fi faellt oriee ca sa-l apar. Mangaindu-i
parul negru §i des am Intrebat:
- Ce nume sa-i dam?
- Ii vom spune Mubarak. Mama ta §i-a mai dorit un
fiu. Allah ni I-a adus aeum, rosti tata.
- Mubarak, aseulta-ti bunieul, am spus eu, iar surorile
Ineepura sa rada.
PovestCl§ul

I nnumele lui Allah cel Milos §iMilostiv, pacea sa coboare


asupra sufletului lui Isus, fiul Mariei, in ziua in care s-a
nascut, in ziua in care a murit §i in ziua in care va invia:
Maria se retrasese de langa ai ei pentru a trai intr-o incapere
cu deschidere spre rasarit, unde intunericul da na§tere lu-
minii. Duhullui Allah nu a parasit-o in momentele de sin-
guratate. Luand in£iri§area unui barbat desavar§it, duhul a
vizitat-o ~i i-a spus ca Allah avea sa-i daruiasca un fiu
desavar§it.
£1 nu este fiul lui Allah, care nu a fost nascut §i nu a
nascut niciodata. Allah i-a spus spiritului "Fii!" - §ia§aeste.
Maria fusese casta §i pura, insa Maha din tribul Qasim
era murdara §imalefica. Sorul ei era mort §inu se mai urease
pe ea de multe luni. Cum ramasese ea insarcinata §i cine era
nefericitul tara? Oamenii spun ca atunci cand a petrecut 0
noapte in munri, caurand ram~irele sorului ei Harb, 0 crea-
tura cu picioare de om §i cap de cal a calarit-o in apropierea
fanranii. Pantecele cre§tea tot mai mult §i mai mult, iar
diforma creatura cre§tea in ea. In timpul noptii devenea mai
grea §iloviturile erau atat de dureroase incat femeia petrecea
nopti intregi gemand §i blestemand.
A parasit casa sotului ei chiar in clipa in care i s-a spus d
spiritullui a piecat spre Creator. T amam a plans §i a plans,
implorand-o sa ramana pentru a risipi singuratatea §i a 0
ajuta in vremea batranelii.
- Nu! a strigat tanara vaduva.
Cand a ajuns la casa tataIui ei, un spirit malefic a posedat
intreaga zona. Cu ajutorul a doi jinni soldali ai Stiipanului
nostru Solomon, ea a intors totul cu fundulin sus §i§i-a in-
tins cuibul pe toatii proprietatea virtuosului sau Frate Daf-
fash. A frecat, a maturat, a arat §i a smuls buruienile, s-a
plecat in fala stiipanilor ei jinni §i §i-aintins mainile. Oame-
nii spun d era gravida cu 0 creatura care in viala anterioara
fusese tiiietor de lemne. Un jinn, care cu 0 singura lovitura
a mainii lui a tiiiat coamele copacilor, lasand in urma doar
butuci. Fetusul greu, tot crescand in ea, ii sf~ia marunta-
iele. Ea gemea §i plangea, se tot ridica §i apoi ingenunchea.
TataI ei §tia ce 0 macina, insa nu voia sa se apropie de ea.
Petrecea ore intregi stand pe sacii cu orz din magazie. Stiitea
pe sac §i blestema vantul din est, ce sufla peste vale nemilos.
N u §tia dad are vedenii sau dad, intr-adevar, doua maini
imense se preumblau pe deasupra pamantului, deniveIand
suprafala universului. I§i tinea bastonul cu hotarare §i i§i
taqaia picioarele pe pamant cu grija, sperand sa nu fie luat
de vant ca 0 boccea de zdrenle. Odatii, cand a mers la sanc-
tuar sa se roage, intreba pe unul dintre barbati despre munlii
Ierusalimului.
- Nu mai sunt. Au disparut, s-au transformat-
puB -in aer. Unde sunt, Salah? Unde sunt, Hakim? bal-
maji el, inainte de a se a§ezape podeaua rece a sanctuarului
§i a incepe sa planga.
Mana imensa, credea el, care trecea acum pe deasupra
partii din vest a vaii, avea sa tot apese, pana cand Intregul sat
avea sa fie devorat de vid.
Seicul Nimer din tribul Qasim fusese doborat de furtuna
pe care 0 starnise fiica lui atunci cand se Intorsese In casa lui.
Incepu sa aiba halucinatii §i sa fad spume la gura, refuza sa
manance orice gatea ea, deoarece odad vazuse piciorul unei
§oparle plutind in lapte. Vrajitoarea Incercase sa-§iotraveasd
tatal, ca sa-i asigure 0 proprietate vasta fiului ei, care avea
picioare de tap.
- Tad, 0, tad, poti te rog sa te muti din camera asta?
Am sa fac curarenie aici, maine-dimineata, §uiera ea.
Seicul Nimer se mud In a doua camera. Ea Ii batu la u§a
cu pumnulincle§tat §i-§i§uiera din nou porunca:
- Tata, 0, tad, te poti muta din camera asta?
A tot batut la u§a §i a tot poruncit batranului sa se mute
dintr-un loc Intr-altul pana cand el ajunse In magazie. Ea a
Inchis u§a bine, a pus manerului un ladt mare §iI-a lasat pe
batran sa putrezeasd In propriul rahat §i-n urina. Oamenii
spun d atunci cand §eicul Nimer din Qasim a Inceput sa I§i
construiasd casa, el a Impodobit u§ile cu budti de piatra
albe din muntii Balqa, muntii In care traiesc nimfele. Umbra
ruginie, luminoasa, a rodiilor acoperea muntii. Primavara,
culoarea devine mai calda atunci cand se amested cu tran-
dafirul stralucitor al florilor de rodii. Dad yeti calatori In
Valea de Sare §i yeti merge pe malul raului cu magaru§ul §i
cu maim uta voastra, yeti vedea in cele din urma 0 sdparare
stralucitoare a parului blond al nimfelor, plutind deasupra
apei sclipitoare asemenea aurului topit.
Rasuflarea aurie a soarelui umplea valea atunci cand
Maha ta§ni pe u§a Impodobita cu pietre albe. Parul negru
Ii atarna pe umeri precum catranul cu care taranii greci mar-
cau u§ile femeilor adultere. Soarele era in mijlocul cerului
In momentul In care valea tristerii auzi strigatul salbatic,
ripatul ce se scufunda In Marea Moarra §itrezi stalpii de sare
ce dormeau sub apa. Tipetele ei care erau uscate precum
pamantul arid din partea de nord a satului, devenid treptat
umede. Lacrimi de durere §i frustrare Ii curgeau pe obraji. tl
blestema pe Allah pe T ronul Sau, Ingerii Lui §i proferii -
caut refugiu departe de femeia cu limba ca de §arpe - pen-
tru durerea pe care i-o provocau, pentru darul duhului mur-
dar, cu copite de rap, care ii sfa§ia carnea. Maleficul nascu
malefic §i are sa traiasca mai mult dedt noi tori. Loviri-va
tamburina de §old. Tring-tring-trang .
.Femeia Imbdri§a copilul acoperit de sange §i mizerie, 11
stranse la piept §i Ii saruta picioarele hidoase. Cu limba, ea
supse §i Inghiri sangele, mucii §i apa pana dnd fiul ei fu
curat. Atunci cand lliovi peste fund, el scuipa pe fara mamei
lui §iIncepu sa planga. Treptat -laudat fie Allah, Srapanul
creaturilor - parul de pe picioarele de rap Incepu sa cada,
iar picioarele hidoase sa se retraga catre paqile laterale ale
corpului. Cand copilul se opri din plans cerul era purpuriu, iar
vantul puna rasuflarea fetida a lui Iblis, Ingerul neascultator.
Trupul i se metamorfozase, aratand acum ca al nostru, cu
doua picioare, fad coarne §i cu barbia normala. Oamenii
povestesc ca atunci dnd au mers sa 11vada, el nu vorbea In
leagan, ca Isus - pacea sa se coboare asupra Lui -, insa
ochii Iui pareau sa vorbeasca. Privea catre orizontul inde-
partat, catre obiectele nevazute ce pluteau in aer. Oamenii
jura ca In irisurile lui au vazut reflexiapalatelor midianite din
Yemen. Fiul abia nascut visa sa devina rege In Rub al-Khali
§iAden, avea 0 privire trista, dar plina de Iacomie §iambirie.
Fiul vdjitoarei din tribul Qasim tot privea Ia bogariile
Indepanate §i scuipa ferele oameniIor, privea §i scuipa. Ea
I-a numit Mubarak, iar oamenii din sat i-au spus fiul vaduvei
negre.
Malta

A ~ezata pe podea, in intuneric, priveam fara luminoasa


a fiului meu.
- Allah sa te protejeze de deochi ~ide ochii mei.
Luna arata in noaptea aceea ca 0 bucata stramba de os.
Strillucirea ei trecea prin ferestruid, intrand in camera
lini~titil. Voiam sa aud respiraria fiului meu. Insa am auzit
strigatele lui Raai ~ilatraturi in departare. Leaganul era vop-
sit cu albastru ~iimpodobit cu semiluni albe pe fiecare parte.
Albastrul era pentru a-I feri de deochi ~isemilunile albe erau
ale stapanului nostru Mohamed. Am incercat sa adorm, dar
nu am reu~it.Am invocat in mime cele mai placute ganduri.
Eram tanara, neinfricatil ~iin imbrari~area calda a lui Harb.
"Ochi frumo~i, Maha", rostea d, iar eu ma apropiam cat de
mult puteam. Mubarak incepu sa planga. L-am luat in brare
~iam inceput sa-l alaptez. Lumina ochilor mei nu avea tata.
Dar atunci cand avea sa fie mare 0 sa fie eel mai bun calilrer
al tribului ~i protectorul casei noastre. Supi:ul mi-a adus 0
dutere surda de spate ~i m-a fckut sa sangerez ~i mai multo
Suge Iaptele, suge laptele §i cre§ti; sim~eam cum laptele se
scurgea pana in stomacul meu.
- eu fericire §i sanatate, fiul meu.
In diminea~a urmatoare, am dat drumulla radio §i am
inceput sa matur prin casa. De cand leacul cel urat mirosi-
tor imi vindecase copacii, incepusem sa-l ascult pe biirbatuI
care vorbea despre agricultura. "Fratele meu ~aran, anotim ..
puI culesului ..." Am pus scutecele murdare intr-un lighean
§i eram gata sa torn ni§te pulbere pentru spaIat. Nu, mi-am
zis, §i am folosit sapunul delicat Nabulsi. Am frecat §i am
tot frecat, umpland incaperea cu aburi §icu miros de sapun.
Dupa ce am pus rufele la uscat, mi-am scos rochia veche din
cufarul de Iemn §i am folosit-o ca suport. Mirosul de praf,
mizerie §i noroi a ie§it din cutar §i s-a raspandit in camera.
Mi I-am legat pe Mubarak in spate §i am pornit spre camp.
- Gata, gata. Acum ai un sac.
Am mers in livada §i mi-am gasit sapa aruncata langa
canal. Probabil ca tata ingropase cordonuI ombilical. Am
desfacut sacul §i I-am a§ezat pe Mubarak pe jos.
- Suf1etul mamei tale, vreau sa fii aproape de pamant.
Am impins pietrele §i noroiul deoparte, lasand apa sa se
scurga spre straturi. Unul cate unul, copacii inseta~i baura
din apa Iui Allah.
Mi-am amintit ce auzisem la radio in diminea~a aceea.
Valea IordanuIui e buna pentru plantatuIlegumelor, in spe-
cial al ro§iilor, bamelor §i castrave~ilor. De ce sa nu fi pIan-
tat cateva in curte? Daffash aparu brusc in fa~amea. N u-mi
venea sa-mi cred ochilor. Daffash chiar venise la livada.
Musta~a lui sub~ire era bine rasucita, dar el avea pungi in-
tunecate sub ochi.
- Bine ai venit, Frate.
- Fad, m-ai facut unchi.
-Da.
- Vreau sa-mi lin in brale nepotul. Pe Allah, ai nascut
un barbat. Vreau sa-llin in brale, spuse el cu 0 voce plina de
incamare ~ide bucurie.
Daffash sa zambeasca? Nici nu ~tiam cum arata atunci
cand zambea. Inima mi se stranse at unci cand imi lua in
brale bebelu~ul.
- Unchiul rau are sa te invele sa calare~ti, sa tragi cu
pu~ca ~isa conduci ma~ina. Ce zici de asta? rosti el.
Pe Allah, zimbea. A§fi vrut ca Daffash sa ma lase in pace,
sa-mi lase in pace ~i fiul; du-te in ora~ ~i cufunda-te in lu-
minile false ale Ammanului.
- Lucrezi azi?
- Zambe~te-i unchiului tau. Ehee. Mubarak, eu plec
acum. N e vedem mai rarziu.
I~i rasuci mustala cu degetele ~ispuse:
- Pemru ca ai nascut un barbat pOli sta in casa mea.
Ma apuca de maini ~i ma samra pe frume. Mirosul de
pulbere pentru spaIat imi umplu narile. Trupu-i subliratic
trecu peste pamamul noroios, iar cand noml alb al cam~ii
lui disparu, mi-am trecut degetele peste fala bebelu~ului meu
spunandu-i:
- Caut refugiu in fala raului blestemat.
Dupa 0 saptamana, am inceput pregatirile pemm cere-
monia de circumcizie. M-am asigurat ca aveam destule grane
~iorez. 0 oaie ~i 0 capra au fost cumparate de la ~eiculTalib.
Nasra a insistat s-o jertfeasca pe Nawmeh pentru fiul Mahei.
Am incercat s-o fac sa se razgandeasca pentru ca ~tiam cat de
mult linea la capra aceea. Nasra scutura din cercelul ei ~i
spuse:
- Un fiu, am. Fiul tiu, Maha.
Am imbrali~at-o. Era mai slaba decat de obicei, iar. pe
fala avea noroi ~i mizerie. Prietena mea imbatranea. Nasra
n-avea sa se casatoreasca.
Nasra §i cu mine am mers in munri sa adunam lim-
ba-boului §imu§erel pentru Mubarak. L-arn lasat cu matu§a,
sa suga apa cu zahar. Era 0 zi insorira, cu cerul de un albas-
tru stralucitor §iun soare sclipitor ce nu dadea caldura. Van-
tul era rece ca 0 lama de curit. Oare inchisesem fereastra
inainte de a pleca de-acasa? Oare avea Tamam sa mai puna
o piele de oaie peste copilul meu? Cand am ajuns in cre§tetul
muntelui, peisajul vaii era atat de cIar incat indurera ochii.
Case umile din lut, inghesuite laolald §i 0 casa mare, alba,
ce domina asupra lor.
- Pe Allah, a cui e casa aia?
- E casa cea noua a lui Samir Pa§a. Lucreaza acolo, fra-
tele du.
M-am a§ezat pe 0 stanca ce infrunta vantul din vest, ce
venea dinspre Ierusalim. Iordanul tot mai incerca sa aduca
Marea Moarra la viara, iar satul de acolo parea mai mare.
Erau cateva petice verzi de pamant pe malul vestic al raului.
o raranca puternica trebuie sa fi muncit zi §i noapte pe
pamantullor. Pe parte a noastra nu prea era verde, in afara
de oaza verde a palatului pa§ei. Ma intrebam cum mancau
oamenii aceia, cum se salutau unii pe alrii. Soarele aluneca
la orizont, indreptandu-se spre ascunzatoarea lui. Nasra r~ni
ca 0 sagead sa-§i adune turma. Daca ar fi apus soarele in
timp ce oile pa§teau, Nasra credea ca un ghul avea sa Ie
macelareasca pentru a-§i hrani copiii. Femeile din tribul
Qasim alergau de colo-colo ocupate. Puncte negre ce aratau
ca ni§te furnici harnice. Nici mai mult nici mai purin. T oara
viara lor asuda, sapa pamantul ca sa construiasca cuiburi
pentru barbarii §icopiii lor, iar in cele din urma mor §isunt
uitate. Furnici fara nume, trecut sau viitor. Soarele se refugie
la creatorul sau. Am pornit inapoi spre casa, rinand strans la
piept un brar de limba-boului §i unul de mu§erel.
A doua zi mi-am uns fiul, care avea §apte zile, cu ulei de
masline §isare §iI-am a§teptat pe imamul Rajab sa vina §isa
Ii rosteasca lui Mubarak la ureche chemarea la rugaciune.
Casa era plina de femei, iar conul din gradina era plin cu
barbari: §eicul Talib, tata! meu, Raai, imamul Rajab, Mur-
jan §iDaffash, care tuma cafeaua §iIntampina oasperii. Mai
devreme, In dimineara aceea, pregatisem painea §i fiersesem
cerealele. N asra raie oaia sacrificara §i pe N awmeh In buciW
§i Ie arunca In apa ce fierbea. Am zarit-o §tergandu-§i lacri-
mile In timp ce Invartea In orez. N u ar fi trebuit sa 0 las s-o
omoare pe Nawmeh. Hulala sosise cu un manunchi de ier-
buri §i rarana, ce aveau sa fie puse pe rana dupa aceea. Cand
desfacu legatura am ramas cu gura cascara:piatra acra, ba!egar,
carii de lemn §i schinduf erau amestecate. Hulala rase, Imi
dadu un saculer §i rosti cu vocea ei ascurita:
- Amesteca astea pentru copilul rau.
Tamam Ii mulrumi, desfacu saculerul §ipuse zaharul can-
del, cele dteva seminre de cimbri§or, mu§erel §i anason pe
o bucara de tifon, legand apoi colrurile pentru a forma 0
pungura. Am Inmuiat-o In apa §i am pus-o apoi In gura lui
Mubarak. Fiul meu, lumina ochilor mei, Incepu sa suga
pungura de parca ar fi fost sfarcul meu. Hulala dadu din cap
a aprobare §i spuse:
- 0 sa adoarma. Mergi §i termina-ri treaba.
Inainte ca soarele sa se opreasca In mijlocul cerului, ima-
mul Rajab tu§i §i intra In Incapere. Hulala macina, rabda-
toare, balega uscara cu doua pietre. Fad sa spuna nimic,
imamul I§i sufleca manecile, I§i fixa turbanul §i Incepu sa
rosteasca langa urechile fiului meu chemarea la rugaciune.
- Allah-u-Akbar. Allah-u-Akbar.
- A§a are sa se obi§nuiasca cu sunetul Islamului. Cand
are sa creasca mare va fi un bun musulman, Imi explica Hu-
lala.
- Allah e mare! striga imamul cat de tare putea.
Eu ma temeam ca baiatul putea sa surzeasca din eauza
zgomotului arat de puternie. Imamulll puse pe Mubarak pe
saltea, puse 0 gramajoara de balegar sub glandul lui, apoi
seoase un pumnal aseutit dintr-un suport de piele inveehid.
Inima imi coborl pana in genunehii ee-mi tremurau, iar
totul din mine incepu sa se framante.
- In numele lui Allah.
Apuca eapatul penisului lui Mubarak intr-o mana §i
pumnalul in eealald.
- Yom inlatura neeredinta §ineeuratenia, rosti el, §idie
bueata de piele ee ararna.
Femeile ee gateau afara cantau:

Cireumcis, 0, Shalabi,
Laerimile-i pretioase eurgand.

Pe eoapsele-i mieute eurgea sange. Hulala puse amesteeul


de balegar eu pamant §i piatd aera pe rana.
- Ia-l in brate, Maha, §i invarte-te.
Mi-am luat in brate fiul ee sangera ndneetat §i m-am
plimbat in jurul easei de §apte ori, sa-i potolese durerea, §i
sa-l apar de deoehi.

Cireumeis, 0, Shalabi.
Aseute-ti eutitul,
Fa-ti mana u§oad.

Bebelu§ul meu tot planse pana ee laerimile i se seursera


pana in ureehi. In timp ee mergeam, am ineereat sa-i pun
legaturiea de sehindufin gud. Nu a vrut-o. Am mers in ma-
gazie, mi-am seos un san §i i-am pus sfareul in gud. A plans
in eontinuare §inu a vrut sa suga. Dupa mai multe ineercari,
a apucat cu limba sfarculintins, §ia inceput sa suga. In timp
ce-i §tergeam lacrimile cu maneca, plangeam §i eu. Lumina
ochilor mamei lui suferea. Dadea drumul sanului, apoi il
apuca iar. Suferea. Rana, plina de praf intunecat, ind san-
gera. Vai, unde era tatallui? Unde era Harb?

Dad 11rane§ti pe cel frumos


Am sa te blestem, Shalabi.

M-am intors in camera principala. Femeile mancau ce


ramasese din mansaf, iar barbatii sorbeau cafea in cort. Am
vrut sa-mi infa§fiuI, dar cotoroantele nu m-au lasat, spunand
d rana trebuia sa stea descoperita ca sa se vindece repede. eu
vocea-i ascutita, Hulala adauga:
- U rina 0 s-o vindece.
L-am pus pe Mubarak in leagan §i am oferit stafide §i
boabe fierte oaspetilor mei. Vocile barbatilor ce plecau ajun-
sera pana la urechile femeilor:
- Felicitari.
- Laudat fie Allah.
- Sa-l vedeti mire.
T ata intra in camera §i puse cinci dinari de aur sub perna
lui Mubarak. I-am sarutat mana §i i-am spus:
- Fie ca binecuvanrarile tale sa dainuie asupra capete-
lor noastre.
Trebuie sa fi vazut urmele de lacrimi de pe obrajii mei,
dci §i-a mi§cat bastonul §i a spus:
- Nu fi trista pentru d e§ti cea mai inaltata.
Am dat din cap §iI-am urmat pe tata pana la u§a. Barbatii
se inta.§urauin pelerine §i-§iluau ramas-bun, toti in afara de
§eicul T alib, care statea de yorba serios cu fratele meu. De
cand avea §eful tribului timp pentru fratele meu? Om trai §i
om vedea.
Fiecare ripat slobozit de buzele fiului meu imi facea inima
sa se stranga. Rana mai sangera inca, acum incet. N u inrele-
geam rostul acelei taieturi. Imamul Rajab imi porunci sa in-
grop pielira taiata, ca sa nu 0 mmance pisicile sau ciinii. Am
<l§ezatsub un lamai 0 parte din fiul meu. Mubarak s-a tot
trezit Iiia plans in noaptea aceea, aliaca I-am leganat IiiI-am
plimbat prin casa ca sa-i ostoiesc durerea. Poate ca vantul
rece avea sa-i racoreasca rana. Nashmi latra din cand in cand,
dar strigatele lui Raai erau mai dese. Raai proteja cu harni-
cie onoarea femeilor din trib. Dar cum le-ar fi putut apara
pe femei de propriile lor vise? L-am strans pe Mubarak Iii
mai aproape de piept Iiiam continuat sa ma plimb. Palmie-
rii se intindeau parca sa atinga cerul Intunecat. In noaptea
fara luna, aratau ca nilite bere arse. Doi indragostiri. Aveam
vedenii. Sufletullui Harb era captiv in cer. Voia sa fie alaturi
de mine Iiide fiullui. Puteam sa aud chiar Iiisunetul p<l§ilor
lui. Sa-l eliberez.
- Harb, eliti geamanul sufletului meu, sorul meu, dra-
gostea mea, viara mea.
Lumina diminerii se Intindea acum pe cer, transforman-
du-lintr-un albastru difuz. Momentul rasiiritului imi salta
inima. 0 ridica sus, pana la Muntele Latroun, unde calugarii
rosteau rugaciunile de dimineara. Cand dinspre minaret se
auzi strigatul "Allah-u-Akbar", Mubarak ilii inchise ochii
mari Iiiadormi epuizat. L-am pus in paturullui IiiI-am aco-
perit cu 0 panza alba, subrire.
UmSaad

- M aha,sora?
In seara asta luna e asemenea unui os batran §i
strimb. Putrezesc In spitalul acesta alb §i am sa pier In cu-
rind. Am tras ceaf§aful alb peste piept §i am spus:
- Da, Um Saad.
- Am auzit sunetul u§ilor Inchizandu-se. Doctorul Ed-
wards, Salam §i Kukash trebuie sa se fi culcat. Eh, eh, zilele
veneau §i zilele treceau, iar eu tot priveam pe furi§ lumea
printre frunzele virei-de-vie ce Inconjura veranda de pe
Muntele Castelului. Pentru ca nascusem de aratea ori, ma
Imprietenisem cu moa§a Um Gharib. Obi§nuia sa vina la
mine dimineara §isa ma ajute sa rulez foile de vita, sa umplu
vinetele §izucchini. M-a Invatat chiar cum sa umplu napi §i
cartofi. Raul de mare §i buqi tot venea §i curaratullor m-a
rinut activa. Insa nu mai £iceam curarenie In bucararie. Ne-
gustorii ambulanri Incepused sa yanda ustensile din plastic.
Am cumparat un lighean mare §i 0 curie cu capacul etan§.
Intai storceam excrementele §i mancarea din intestine in
cutie, iar apoi Ie puneam in lighean ~iIe frecam cu Eimaie ~i
faina. Curia 0 acopeream repede ca sa scap de duhoarea san-
gelui ~i a excrementelor. Capacul facea ca mu~tele sa nu ne
bazaie prin toad casa. Abu Saad nu-~i mai baga mainile in
mizerie. Cei doi fii mai mari ai mei ~itrei beduini de pe valea
Iordanului lucrau in magazin. Soru1 meu, sora, incepu sa
poarte cam~i albe, e~arfealbe pe cap ~ipantaloni negri. Spa-
tele imi era distrus dupa adta spalat ~i calcat. In zilele ace-
lea, puneam fierul de calcat pe plita cu gaz lampant pana se
incingea, 11 ~tergeamcu 0 d.rpa curata ~iapoi 11 treceam peste
tivuri ~imaneci. Era mundi grea sa-l fac pe Abu Saad fericit
~isclipitor. Mi-a spus odad ca avea sa mi-o cumpere pe fiica
lui Abu Hassan, care lucra in magazinullui. 0 servitoare in
casa mea? N u puteam primi a~aceva, ~a ca am continuat sa
cant ~isa muncesc.

Barbatul negru m-a innebunit,


El mi-a luat minrile,
N-am sa iubesc pe nimeni in afara de el.

Zilele lui Saideh ~iale sdpanei ei au luat sfaqit. Cante-


cele au devenit tot mai scurte ~i mai u~oare. Cand eram
tanara cantam despre primavara, despre recolte, pa~uni ~i
despre viara. Pe viara ta, toate cantecele din ziua de azi sunt
despre dragoste. Pentru generaria dnara nimic nu e impor-
tant in afara de iubire ~idorinra. Cand nu pori obrine ceva,
te gande~ti la el fara incetare. La cincisprezece ani de cand
ma ceruse Muhammad in casatorie, am dat peste elin cen-
trul or~ului. El nu m-a recunoscut pe mine, dar eu am ~tiur
imediat ca este el. Frumosullui par blond era acum gri pre-
cum cenup, iar ochii lui alba~tri i~i pierdusera stralucirea.
- Muhammad, am rostit.
S-a oprit, mi-a privit fara ~ia spus:
- Haniyyeh? E§ti inca in Amman. Am crezut ca tata.!
tau te-a trimis in Siria sa te casarore§ti.
Avea 0 voce joasa §i obosira. Cand am zarit in spatele lui
minaretul Marii Moschei, m-am simtit singud §i trista.
- Nu, m-am maritat aici §i am opt fii.
Imi zambi, scotand la iveala 0 particica din barbatul de
care ma inddgostisem cu douazeci §i cinci de ani in urma.
- Dar tu?
- Eu muncesc in Aqaba. Se construie§te un port acolo.
- Te-ai ...?
- Nu, nu m-am insurat, spuse el §i-§iascunse degetele
imbatranite in buzunarele jachetei vechi.
Pentru 0 clipa doar am vrut sa-l imbrati§ez, sa-i sarut
ochii ridati §i paml cenu§iu.
- Iti doresc numai bine, am rostit cu 0 voce seaca.
Maha, vocea mea nu e niciodata seaca.
EI §i-a infipt §i mai adanc mainile in buzunare §i mi-a
spus:
- La revedere.
Sora, mi s-a frant inima in bucati clnd I-am vazut pe Mu-
hammad. Vai, era batran §isingur. Imbatranim. A§a e viata.
M-am intors acasa lupt:1ndu-ma cu un co§ plin cu legume.
Le-am amncat in chiuved, m-am repezit in dormitor, m-am
dezbdcat de toate hainele §i m-am a§ezat in fata oglinzii.
Pantecele imi era mare, sanii aproape imi ajungeau la talie,
paml meu negm era acum cenu§iu, iar fata plina de riduri.
Mi-am dat atunci seama ca tineretea ma parasise in tacere.
N u avusesem nici macar 0 zi de fericire adevarara. Doar fiii
mei, fe!ele lor stra.!ucitoare. Pentru Abu Saad fusesem in-
totdeauna §i aveam sa fiu mereu doar un fel de recipient in
care i§i amnca frustrarea. Pentru Abu Saad fusesem mereu §i
aveam sa fiu intotdeauna 0 sclava, ca §i cea pe care voia s-o
cumpere de la angajatul lui. M-am a§ezat pe marginea
St!tlpi de sare

patului §iam inceput sa plang. In clipa aceeaAbu Saad intra


in dormitor §i fu §ocat sa ma vada goala.
- Ti-ai pierdut mintile, femeie?
Mi-am pus caftanul maroniu §i m-am dus in budtarie.
Vezi tu, budtaria era domeniul meu, spatiul meu. Puteam
sa inchid u§a §i nimeni nu ma deranja acolo. Voiam sa starn
de yorba. Niciodata nu stateam de yorba, Abu Saad §i cu
mine. EI dadea ordine §ieu Ie ascultam. In timp ce tocam ri-
dichile, am inceput sa fredonez cantecul Tatal!1iLuminii. Ii
era dor de eisa. Pe viata ta, zilele mele erau doar un §ir de
glume foarte amuzante §i proste§ti. Inima-mi tresalta in
piept §ijinduia sa paraseasd trupul, sa intre in aIt corp fru-
mos, cu 0 aIta identitate. Am ie§it pe veranda §i am tras cu
ochiul la ma§inile ce inaintau cu hopuri, umpland strazile
Ammanului cu mizerie §i fum. Ca §i cum ora§ul cu mintea
in nori ar fi avut nevoie de mizerie §i de fum care sa-l fad
negru. Era negru deja. Ammanul are inima neagra.
Urn Saad i§i tragea in jos e§arfaroz atunci cand eu mi-am
intors capul pe perna. A§ vrea, a§ vrea...Vocea ei Iina imi
ajunse la urechi.

N u-mi spune ce eram §i ce era.


A§ vrea ca toate astea sa nu se fi intarnplat.
A§ vrea ca niciodata sa nu te fi vazut.
Maha

A m incercat sa-mi indoi picioarele sub mine, dar refuzau


sa ma asculte. Mi-am a~ezatcapul pe perna ~iam incer-
cat sa adorm. 0 fa~iede catifea uda. Pumnale stralucitoare.
Armasarul lui Harb galopand ~i rididndu-se pe picioarele
din spate. Vulturi din metal. Pieptullui Harb era patat cu
sange proaspat. Mirosul de sange, de sudoare ~isunetul res-
piratiei grele. Curaj. Fiul meu, acoperit de unt ~i mizerie,
era legat de 0 sfoara pe care 0 tinea Daffash. Legad strans in
jurul gatului copilului. Mai strans. Daffash hohotea de ras.
Am sarit in picioare durand feti~oara copilului meu. Res-
pira greu ~ise vedea cum ochii i se dadeau peste cap pe sub
pleoape. Cand era gata sa planga mi-am amintit ce-mi spu-
sese odad tata. Cand ingerii ii spun unui copil d mama lui
e moarta, incepe sa planga in somn ~idnd ingerii ii spun d
mama lui este in viata, el zambe~te in somn. Mama lui Mu-
barak era in viata, puternid ~iavea sa-l protejeze chiar dad
ar fi trebuit sa se lupte cu insu~i ingerul moqii.
Samir Pa~a veni la noi intr-o dimineata ~i ma ruga sa
merg in vinerea aceea la ferma lui, sa-i dau 0 mana de
ajutor bucatarului sau. Eu tocmai spatam scutecele lui Mu-
barak. Oaspetii lui, imi spuse el, doreau sa guste adevaratul
mansafbeduin, insa bucatarullui era sudanez. Am zambito
Imi spuse ca bucatarul nu §tia nimic despre capre, orez §i
iaurt. Imi mai zise ca arat tata, cat §i fratele imi dadeau voie
sa merg in casa lui vineri.
- Da, pa§a, am sa vin cu 0 conditie: sa-mi aduc cu mine
propriile turte de iaurt uscat.
- De acord, doamna mea, spuse el §i zambi.
Dintii lui albi stralucitori §icizmele lungi din cauciuc, ce
faceau ca picioarele lui desculte sa nu atinga pamantul, erau
un semn al faptului ca era strain. Pantalonii kaki §i cama§a
ce-i acoperea silueta inalta il faceau pe pa§a sa arate ca un
dezertor. Am continuat sa frec scutecele bebelu§ului meu,
apoi Ie-am inmuiat in apa cu sapun. Am aruncat apa mur-
dara §i am mai turnat din butoi. Pa§a a sarit inapoi in Land
Roverullui §i a plecat, ridicand un nor de praf. Tata aparu
rar§aindu-§i picioarele pe pamant. Se a§ezape treapta de la
intrare §i §i-l a§eza pe Mubarak in po ala.
- Daca pleci, sa ai grija.
In noaptea aceea am visat incaperi spatioase §i perdele
transparente zbatandu-se in vant. Podelele erau acoperite cu
covoare chineze§ti, iar saltelele cu fete din matase. Perne bro-
date, vase §iravi din alama stralucitoare. Barbatii purtau pan-
taloni, fara cama§i lungi, iar femeile erau pe jumatate goale,
cu multe pene in par. Aveau sprancene §i buze subtiri. Hu-
lala imi spusese ca femeile de la ora§i§i desfac picioarele pen-
tru orice barb at. Oare 0 fac in fata tuturor? N U. N U. Am
simtit un gol straniu crescand in mine. Am leganat patutul
lui Mubarak §iapoi am inchis ochii. lnele colorate de lumina
pluteau sub pleoapele mde. A§a avea sa arate palatul vineri
seara. Harb arfi trebuit sa fie acolo, atingandu-ma, dezmier-
dandu-ma, sarutandu-mi urechile. Cioara lui Sahi imi spuse
cii trebuia sa dorm. Uira lumea ~i inehide-ri oehii eu hota-
rare. Ai putea, ehiar ai putea sa adormi.
Vineri dupa-amiaza, Samir P~a ~iDaffash venira sa ma ia.
- Tara, ri-am pregatit mai multe pungure eu eimbri~or
~izahar eandel pentru baiat. N-am sa lipsese mult, am spus,
§i mi-am sufleeat poala roehiei ea sa ma ure in Land Rover.
Cand barbatulinehise u~a ~i porni motorul, mi-am dat
seama cii eram luara eu 0 ma~ina. U~i din metal, ferestre,
rori, un motor care toreea. Am ametit pentru ca picioarele
mele nu mai atingeau pamantul eel milostiv. M-am prins eu
mainile de scaun §imi-am tinut dsuflarea. Daffash vazu ex-
presia de pe fata mea ~iineepu sa rida. Pa~aspuse:
- Nu te teme, e ea un fel de eal.
In vreme ee goneam spre muntii din Hamia, am vazut
un armasar negru galopand in jos pe povarni~ul muntelui. In
ultima vreme nu imi mai umpleam oehii eu imaginea
calarerilor. Dupa munri urmau alri munri, iar dupa campii
alte campii. Dintr-odara, eerul reee, albastru, se umplu eu
pasari. Pleeau din vale? Nu Ie invinuiam. Tufi~urile useate,
seunde, dispareau treptat. Dealurile din nordul vaii erau aeo-
perite eu ~ofran galben, eu iri~iroz ~inegri. Cu cat inaintau,
eu arat mai verde era peisajul. Plantele stralueitoare ~ipa~u-
nile erau dureroase privirii. Mi-am §ters oehii eu eprfa ~i
m-am sprijinit de geam.
Am apueat-o pe un drum ingust margin it de saleii uria~e.
Un negru, ee pazea poarta inalra, ne faeu semn eu mana
cand intraram. Era imbracat eu 0 haina lunga, groasa, iar pe
umar ii atarna 0 pu~ca. I-am zambit, apoi mi-a ciizut privi-
rea asupra campului. Nu-mi venea sa ered cat de gro~i ~ide
verzi erau eopaeii din jurul meu. Eu eram mandra de eei pa-
truzeei de eopaei ai mei, iar in livada pa§ei trebuie sa fi fost
sute de eopaei. Crengile erau prinse laolalra, rinand afara
soarele ~i facand loeul deoros ~i umed. Mirosul de frunze
de citrice ~ide balegar umplea aerul. Cranguri de un verde
crud se intindeau de la micul drum pan a la linia orizontu-
lui. Am trecut printr-o aha poarta de fier ~i ne-am intors,
trezindu-ne in fata unei case de un alb stralucitor. De pe var-
ful dealului, aratase ca 0 pad alba pe linia orizontului.
Pa~a opri motorul §i parca m~ina in curtea asfaltad. In
mijlocul currii se afla un strat rotund de flori, plin de arbu§ti
de iasomie, de fucsii albe §i de leandri de culoarea coralului.
FIorile de iasomie raspandeau un parfum incandtor ~iinva-
luiau intregul palat in norul aromei lor. Am mirosit cateva
dintre florile albe. Pa~aintoarse capul ~izfunbi:
- Iti place iasomia?
-Da.
Imi privi fata pentru prima oara. 0 privi cu adevarat §i
ma vazu pe mine, vazu ca eram 0 femeie careia ii placeau
florile de iasomie. lnainte, ma indoiala, eram doar unul din-
tre punctele negre care se mi§cau prin vale.
- Am sa-~itrimit 0 tufa.
Gradina din spate era plina cu maslini, palmieri §i bana-
nieri. Ferestrele erau ni§te foi mari, ovale; de sticla straluci-
toare.
Fiecare u§a era mare cat 0 camera intreaga din Hamia.
Oamenii de la or~ erau nerabdatori sa intre §isa iasa foarte
repede din case. Cu asemenea ferestre ~iu§i nu puteau rezista
frigului tmos. 0 casa construid din sticla avea vedere spre un
lac patrat.
- Piscina, imi explica pa§a.
- De ce? N u puteti merge la Marea Moard?
- Prefer sa inot in apa dulce, spuse el ~i ma conduse
printr-o u§a din spate ce ducea in bucatarie.
Era 0 incapere spatioasa §icu tot soiul de ustensile de care
nu mai vi'izusemniciodad. Bucatarul sudanez sdtea protec-
tor langa plite. Boneta ro§ie ii era aplecad in fata. Ochii lui
mari, rotunzi, imi spuneau ca nu ma placea ~ica se opunea
prezentei mele in bucadria lui imaculad.
- Te rog sa te simti ca acasa, imi spuse pa~a ~ipleca din
bucatarie.
- Buna ziua, unchiule, am indraznit eu.
- Nici un buna ziua ~i nici 0 politete. Treci la munca,
fato.
- Asculd, pa~a m-a rugat sa vin aici ~isa te ajut.
- ~i mai ~iraspunzi? spuse el.
Am mers in salon ca sa ma plang pa~ei. Perdelele erau
gre1e,de culoare galbena, scaune1eerau de un verde prafuit,
iar covoarele de pe jos erau asemenea celor pe care Ie teseam
eu ~i surorile mele. P~a vorbea intr-o limba straina, cu un
maner negru ce avea 0 ureche rotunda. Continua sa vor-
beasca ~iin timp ce se uita la mine.
- Da, Maha, spuse el atunci cand lasa manerul la 0
parte.
- Vreau sa-i dau 0 mana de ajutor bucatarului tau. Nu
mi-am lasat bebelu~ul sugar in grija tataIui meu, om batran,
ca sa vin aici sa fiu umilid. Ma aflu sub acoperi~ul ~i sub
proteqia ta.
- Al-Hadi! !mi pare rau. Am sa vorbesc cu el, spuse el,
iar dupa 0 pauza continua: beduinele sunt asemenea iepelor
arabe.
Harb imi spunea ca sunt iapa lui frumoasa. Aveam sa
gatesc pentru ei ~ipe urma sa ma intorc acasa. Mi-am strans
bentita ~i mi-am bagat poalele rochiei in pantaloni. Daca
voiau man care beduina adevarad atunci trebuia sa ma as-
culte pe mine.
Sdteam pe treptele din piatra privind culorile unduitoare
ale arbu~tilor de leandru atunci cand pa~a mi-a strigatnu-
mele. Am mers in bucararie ~i am cerut bucatarului trei
pungi mari cu orez, toate oile pe care le-au taiat ~i un vas
mare din lut. Am horarat sa nu gatesc in camera spatioasa §i
curara, i-am cerut lui al-Hadi sa aprinda un foe in curtea din
spate. Pa§a zambi §i ii ceru bucatarului sa ma asculte. Daf-
fash §ial-Hadi mersera in hambar sa taie oile. Un batran slab
dra bu§tenii §i ii punea intr-un colt al gradinii din spate.
Am turn at ni§te apa peste tunele din iaurt uscat §i am ince-
put sa Ie free in vasul de lut.
- Cum te nume§ti? ma intreba batranul.
- Maha, fiica lui Nimer.
- Eu sunt Esrur, gradinarul.
- Ai degetele verzi, unchiule.
- De dnd m-au cumparat, am lucrat fara incetare in
gradina asta.
- N u e§ti liber?
- N u, fiica mea.
Flacarile erau in toi dnd am terminat de zdrobit §i de
frecat turtele de iaurt. Am pus vasul mare plin cu iaurt pe
foe. Se facea tot mai intuneric §i mai frig. Ma intrebam ce
facea in dipa aceea Mubarak. Sfarcurile mi se ridicara drept
in sus dnd m-am gandit la el. Mirosul de iasomie deveni §i
mai puternic; Horile erau cele care ne salutau pe noi, muri-
torii, inainte de a merge la culcare. M-am a§ezat langa foe,
a§teprand sa soseasca carnea. Ferestrele erau acum doar ni§te
f:l§iide stida intunecara. Am surprins cu privirea 0 siluera ce
sratea in picioare langa fereastra de la etajul al doilea. Cineva
supraveghea servitorii §i bucatarii.
UmSaad

M aha,sora.
- Da, U m Saad.
- Ce sa-ti mai spun? T otul in Amman s-a sehimbat
brusc. Carutele de porumb eonduse de vizitii §i trase de catiri
au fost inlocuite de ma§inarii zgomotoase care umpleau aerul eu
fum negru §i abur. Tu§itul §ipufaitul ma§inilor se amesteeau eu
clinehetul ehimvalelor vanzatorilor de sue de lemn-dulce. Imi
era dor de uguitul porumbeilor §i de lini§tea nopti1or. Cfun-
purile eu ridiehi §i varza intinse de-a lungul malurilor raului
se useasera din eauza otravii pe care m<l§inile 0 pufaiau in aer.
Pana §i oamenii s-au sehimbat. Si-au seos valurile §i pelerinele
§i mergeau aeum pe strazi pe jumatate despuiati. Un diavollo-
euia in Amman. Guvernul a eonstruit §coli pentru baieti §i
fete. Pretul tesaturilor albastru-desehis a ereseut din cauza uni-
formelor. Copiii se ingcamadeau spre §coala in fiecare dimi-
neata, eu parul umezit sa stea lins §i eu gentile pline.
Eu £iceam eafeaua, iar apoi 11trezeam pe Abu Saad. Di-
minetile erau eele mai grele pentru ca eram teribil de
ameritiL Spalatul pe fara al copiilor, datul de mancare, fier-
tul ceaiului §i prepararea laptelui praf imi ocupau de obicei
toad dimineara. Dupa ce plecau cu torii, incepeam prega-
tirea pranzului. Abu Saad imi cumparase un radio cu tran-
zistori pe care 11puneam in dulapul din buddrie, ca sa-l
apar de pidturile de apa ce l-ar fi putut stropi. Imi placea la
nebunie sa ascult emisiunea de dedicarii.

Ochii di pot rani §i dmadui.


Dad tu ma vei parasi...
Am sa te urmez mereu.
In urma ta, mereu.

In zilele de vineri invitam toad familia Ia masa de pranz,


inclusiv pe mama §ipe tata, Allah sa Ie binecuvanteze sufle-
tele. T ata fuma narghilea cu sorul meu, iar mama rupea
frunze de coriandru ca sa Ie amestece cu bame§i sos de ro§ii.
Dupa ce serveam ceaiul de dupa-amiaza, ma prabu§eam in
fotoliu. Nici macaraua primariei n-ar fi reu§it sa ma ridice.
Baierii mei faceau tot felul de giume pe'seama obiceiului
asta. "Hajjeh s-a a§ezat §i numai Allah ar putea-o face sa se
ridice." Picioarele mi se umflasera ca ni§te pepeni §i dege-
tele imi anchilozasera. Aveam maini urate oricum. Acum
sunt uscate §i netede.
- ~i ale mele sunt netede.
- Ne-am inmuiat.
Urn Saad §i-a a§ezate§arfaroz pe cap §ia inceput sa rada,
dar salonul spitalului era plin de tristere.
Pipaind teaca §i§uvirade par de sub perna, am intrebat-o
pe Urn Saad dad a fost vreodad fericid cu Abu Saad.
- Imi placea tare mult mirosul de caprifoi, insa m-am
straduit din toate puterile sa ma obi§nuiesc cu aroma de iris
negru. Duhoarea marelor imi intorcea stomacul pe dos.
Mi-am imblanzit stomacul, mi I-am dresat chiar §i sa ii plad
duhoarea. Cand Abu Saad dormea cu mine, rineam gura in-
chisa. Aveam un sor, copii §i nepori. Ma obi§nuisem cu lipsa
conversariei dintre noi. Doar coexistam. Iri place cuvantul
asta? Fiului meu Walid ii placea. Spunea lucruri precum "Eu
exist in casa asta. De fapt, coexist cu voi".
Eu existam. Iri spun, am incetat sa mai visez la a avea sani
mai fermi, picioaremailungi§i§oldurirotunde.lmidoream
doar 0 crema care sa opreasd trecerea anilor peste fara mea.
Urn Gharib fierbea migdale §i castraveri, iar apoi lasa ames-
tecul sa se raceasd. Cand imi intindeam purin pe fara, pie-
lea imi devenea incordatil §i simream d mi-ar fi crap at fara
dad a§ fi zambito Dar la ce bun? Cand ma spalam, totul era
la fel ca inainte.
- De ce vrei sa iri schimbi infariprea?
- Beduinele sunt altfel. Nu-i ap? Nu folosesc niciodatil
creme §i alte prostii din astea. Sau folosesc?
- Nu, nu folosesc.
- Sunt mai inrelepte ca noi. Noi ne epilam picioarele
cu ceara, ne tundem, ne dam cu creion in jurul ochilor, ne
vopsim buzele. Problema e d barbarii nu observa niciodatil
schimbarea. Urn Gharib, Allah sa 0 rasplateasd, spunea d
suntem doar ni§te vase. A§a ne vad barbarii. Asta ii intere-
seaza. ~i a§a, sora, m-am obi§nuit cu casa de pe Muntele
Castelului, cu zgomotul traficului din centrul ora§ului, cu
pietrele prafuite ale amfiteatrului roman, cu umplutul sto-
macurilor §i cu dlcatul dma§ilor albe. Am uitat cu totul de
Hasan eel Ister §i tichia lui. Stilteam la soare, citeam Cora-
nul §i numaram boabele matilniilor.
Maha

O aspetii pa§ei au inceput sa soseasca, in ma§ini cu tot


felul de forme ciudate care pu£aiau fum asemenea
pipei lui T amam. Orezul §i carnea de oaie erau bine £acute,
iaurtul era gros §igustos, painea era coapta, iar migdalele erau
descojite §i prajite. Briza racorea plitele pe care fierbeau oa-
lele imense. Mi-am §ters fruntea §i pe urma aproape m-am
prapadit de tis cand I-am vazut pe al-Hadi. Cama§a lui alba
era manjira cu mizerie §i patata de sange. Am tis §i i-am
multumit mamei pentru rochia mea neagra. Stelele stralu-
ceau pe un cer senin, de un albastru-inchis. Avea sa fie 0
seara minunara. M-am spaIat pe fata §ipe maini, mi-am scu-
turat praful §i murdaria de pe rochie, apoi am cufundat in
iaurt lingura de lemn.
Am gustat iaurtul fierbinte, oparindu-mi limba. Par
blond §i uniforme elegante incepura sa se sttinga in gradina
din fata bine luminata. Am zarit vulturi din aur ce stralu-
ceau pe piepturile barbatilor. Mainile au inceput sa-mi tre-
mure. Am aruncat lingura fierbinte in foe §i mi-am §ters
fruntea. Muntii. Trupullui Harb fusese raiat in doua, ca
oaia pe care 0 gateam eu. N u mai ramasese nimic din picio-
ruIIui drept. Mu§tde agitate ii Iingeau frumo§ii ochi caprui.
Mi-am dus mainile Ia cap §i I-am intrebat pe Esrur:
- Cine sunt oamenii ~tia?
EI facu un gest cu mana-i neagra §i subtire, ca §i cum ar
fi rupt un trandafir, §i-mi raspunse:
- Srapanii no§tri, englezii.
- UnchiuIe, am gatit mansaful asta pentru ei?
-Da.
L-am vazut pe Daffash dand mana cu unul dintre ofiterii
englezi. Am pornit catre d. Cand m-a vazut, in rochia-mi
neagra §i cu bentita intunecara, indreptandu-ma catre d, a
tresarit. I-am spus, uimit cum era:
- Vreau sa starn de yorba.
- Nu acum, §uierad §icontinua sa-izimbeasca englezului.
- Trebuie sa starn de yorba acum, i-am spus.
S-a indepartat de oaspeti §i m-a urmat in gradina din
spate, un de ce1e doua vase mari cu iaurt faceau buibuci.
Vocea ii era plina de manie rece atunci dnd imi spuse:
- Ce vrei, vaduva neagra?
Barbia imi tremura cand I-am intrebat:
- E adevarat ce mi-a spus Esrur? ~tia sunt englezi?
- Da, capeteniile celor mai bune triburi engleze.
- Dar engiezii I-au omorat pe Harb, am rostit eu incer-
dnd sa-mi revin.
- Prostii. Oamenii ~tia nu sunt in stare sa omoare nici
o musca, imi raspunse, apoi i§iintinse pelerina §ise intoarse
in mijIocul musafirilor straini.
M-am a§ezat §i am inceput sa amestec in orez. Incercam
sa ma srapanesc. Esrur ma privea cu ochii tri§ti. Am oftat,
dar cind I-am vazut pe Daffash stand Ianga poard §i flutu-
randu-§i mainile in aer, fadndu-i pe unii dintre oaspeti sa
rada in gura mare, am sarit in picioare strigand:
- Intunecatii fie luna! Intuneric fie asupra capetelor
voastre!
Am Inceput sa ma Invartesc, sa ma tot Invartesc In cercuri
ca 0 capra In care a fost Infipt cutitul. Ru§ine sa-ri fie, Maha.
- Ru§ine!
Daffash, fiu de dine. Nu §tiusem d gateam pentru en-
glezi. Am lovit cu piciorul oala mare din metal §i am mers
In gradina din fata, unde musafirii curati, parfumati, Imbra-
cati In alb stiiteau de yorba unii cu altii. Am tinut capul sus
§i I-am Intrebat pe pa§a In auzul tuturor:
- De ce nu mi-ai spus ca am gatit pentru straini?
- Nu sunt straini, Imi raspunse el tragand din trabuCo
- Dar ea cine e? Intreba un ofiter batran, Intr-o araba
caraghioasa.
- Sunt Maha, fiica Malihai, fiica Sabhai.
Daffash se repezi spre mine, dar 11oprira pa§a §ial-Hadi.
Oasperii trebuie sa fi gasit amuzant ceea ce am spus, dci In-
cepura sa rida.
- E una dintre servitoare, explid pa§a.
Am vazut stelele, ce Indruma calatorii, stralucind pe cerul
Intunecat. Mi-am §ters fruntea §i m-am Indreptat de spate.
Barbia Imi tremura dnd am rostit:
- Voi mi-ati ucis sorul, pe Harb.
Cu vulturi de metal. Zumzetul se opri §i toate privirile
se Indreptara spre mine. Cu lacrimile §iroindu-mi pe obraji,
cu capul sus, am pornit Inainte, am smuls vulturul de pe
pieptul unui barbat mai In varsta, I-am aruncat la pamant §i
I-am calcat In picioare. Am strans cat de multii saliva am
putut §i am scuipat In fata surprinsa a ofirerului englez. S-a
lasat 0 tiicere de moarte, auzindu-se doar sunetele tingui-
toare ale fluierului Nasrei §i clipocitul mancirii ce fierbea.
Sunetul teribil m-a Indemnat sa plec din vila, sa parasesc vi-
zuina vulpilor ce se Infruptasera din carnea sotu1ui meu.
Daffash latra:
- Am sa te ucid, Maha.
- Uciga§i straini, voi, to~i!am strigat §i apoi am trecut
dincolo de ma§inile parcate, dincolo de luminile felinarelor,
dincolo de coliba din lut a paznicului §i am ie§it pe poarta
cea larga.
Daca aveam sa merg pe langa rau spre stanga aveam sa
ajung in sat. Hakim ii spusese Nasrei ca englezii 11·ucisesera
pe Harb. Hakim nu min~eaniciodata. Nu putusem sa ingrop
to~i calare~iimoqi a§aca doar presarasem nisip peste trupu-
rile lor sfartecate, ca sa Ie protejez de pisarile de prada. Pa§a
trebuie sa fi baut din laptele lor. Doar ridicase din umeri
atunci dnd am izbucnit in lacrimi. Sa-i hranesc pe cei care
mu§casera din carnea so~ului meu. Ru§ine sa-~ifie, Maha.
Blestemat fie Daffash §i faptele lui ru§inoase.
Era intuneric bezna §i FrigoCopacii aratau ca ni§te fiin~e
umane in lumina difuza a lunii micu~e. Am continuat sa
merg, indrumad de sunetul apei curgatoare. Cad vreme lor-
danul era langa mine aveam sa fiu bine. Mi-am dat seama,
in momentele acelea de intuneric bezna, ca eram doar 0
~aranca simpla. Da, nu in~elegeam prea bine multe lucruri.
Nu in~elegeam limba pe care pa§a 0 folosise dnd vorbea cu
manerul negru; nu §tiam sa folosesc ma§ina care prepara
mancare in bucadrie, nu in~elegeam de ce Esrur tot vorbea
cu apa din piscina. Insa §tiam cine era vinovat de moartea
so~uluimeu. Englezii. Englezii 11omorasera pe Harb, geama-
nul sufletului meu, illasasera pe fiul meu, Mubarak, orfano
lard-ma, Harb. Vantul rece ca ghea~am-a lovit in fa~a,mi-a
inghe~at lacrimile. Lacrimi reci §iamare, nerabdatoare sa iasa
la suprafa~a. Daffash, dinele!
Din intuneric a aparut 0 pelerina larga. In numele lui
Allah! Sa fi fost Daffash?
- Daffash?
Silueta se apropie ~imai mult.
- Cine e acolo?
- Eu sunt, ~eicul Talib. Ce cauti aici in toiul noptii?
- Ma intorc acasa.
- De ce singuca?
- Pentru ca...
Ma lua de mina ~iimi spuse:
- Biata vaduva.
Nu voiam sa fiu atinsa. M-am dat inapoi.
- Sotia mea e bolnava ~i oarba. Ma gandesc mereu la
tine. Maha cea puternica.
Incerca sa ma traga mai aproape de el. Blestemat fie cea-
suI acela. L-am imp ins cu toad puterea. A cazut in tufi~uri,
iar mormaielile lui mi-au ajuns la urechi. Trebuia sa fug, sa
fug. Picioarele de-abia daca atingeau pamantul. Blestemati
fie englezii, Daffash ~inebunul ala batran. De ce nu ma lasau
in pace? N u facusem cau nimanui in toad viata mea. Prote-
jam chiar ~igandaceii din fata maturii mele.
Tipetele lui Mubarak umpleau ulitele intunecoase ale sa-
tului. Am inceput sa alerg ~imai repede, ca'sa ajung la el, sa-l
strang la piept ~isa-llini~tesc. Sfarcurile sanilor imi erau gata
de alaptat. Vai, de ce acceptasem sa merg la vila cea mare?
Cind am intrat in camera intunecata am distins silueta ta-
dlui meu, tinandu-l pe Mubarak ill brate ~i illcercand sa-l
adoarma. Plangea in hohote. Avea ochii ro~ii ~i umflati.
L-am imbcati~at, mi-am scos sinul ~iI-am a~ezatin gurita lui
deschisa. La inceput nu putea suge, apoi incet mi-a apucat
sfarcul. I-am ~ters fata ~iI-am intrebat pe tata:
- Cind a illcepur sa plinga?
- Acum ceva vreme.
- Iti multumesc, tad.
- U nde e fratele du Daffash?
- L-am lasat acolo.
Tata I§i apud bastonul, se ridid §i Ineepu sa-§i taqaie
pa§ii pe beton. Trupulii era tot mai slab sub dma§a. Intr-o
zi avea sa dispara eu totul.
Bataile inimii se mai potolira. Auzeam strigatele lui Raai.
Unde era marele paznie atunci cand §eieulT alib Ineerease sa
ma ataee? Satul era orb. Mi-am adormit eopilul fredonan-
du-i unul dintre canteeele veehi ale bunieii mele,

Inehide oehii §i adormi.


Fie ea oehii du§manilor nieiodata sa nu doarma.
Luna ta a aparut pe eer.
Fie ca noaptea du§manilor tai nieiodata sa nu moara.

L-am a§ezat eu grija pe Mubarak In leagan. Dimineata, eu


pieioarele-iu§oare,alergaspre noi. Mi-am a§ezatcapul pe perna
§i am Ineereat sa adorm. Stateam mai bine pe panea dreapta
decat pe eea stanga. Atata framantat, atata amesteeat in oala.
Cat alergasem. Blestemati fie englezii §ivulturii lor de fier.
Lumina diminetii mi-a palmuit fata. Am desehis oehii eu
greu. Mu§chii imi erau impietriti asemenea stalpilor unui
con. Allah sa ne apere de raul aeelei zile. Baiatul meu zam-
bea in somn. Mama lui era In viata. Dintr-odata, Daffash
Impinse u§a eu putere §i intra in camera. Pe barbie Ineepuse
sa-i ereasd barba, iar oehii ii erau Inghetati de furie. Cu ciz-
ma sdpanului sau, ma lovi In fata:
- Tarfa, fiid de caine! Ce-ai faeut aseara?M-ai umilit In
fata prietenilor mei.
M-am ridieat In pieioare §i i-am ataeat fata eu unghiile.
M -a aruneat pe covor §i a Ineeput sa ma loveasd peste fata.
Tata a intrat in camera, iar cand I-a V3.zutpe Daffash dea-
supra mea, §i-aridieat bastonul. Daffash 11rupse §iineepu sa
ma bad eu budtile pe tot corpul. I-am seuipat in fata sange
§i saliva.
- Blestemata sa-ti fie religia! Aeum am sa te omor.
Tipetele lui Mubarak imi eereau sa ma ridie, dar nu pu-
team. Doi dintre dintii mei erau pe podea. M-am priibu~it,
am ineeput sa plang ~isa strig:
- Blestemat! Sclav al englezilor!
- Deei tot mai vorbe~te. Daca nu taei, am sa-ti rup oa-
sele unul cate unul.
E~arfa tatei era pe podea.
- T atal du!
- Va rup mainile la amandoi.
Apucandu-~i eureaua eu gloante, Daffash ineepu sa ma
bad eu ea. Metalul reee al gloantelor imi sfa~iapielea. Tre-
buia sa-mi protejez sanii, ca sa-l pot hriini pe Mubarak. M-am
lasat pe podea, mi-am strans pieioarele sub mine, mi-am
imbriiti~atsanii eu mainile ~imi-am ineovoiat spatele. Nu ~tiu
cand s-a terminat bataia. Nu. Am simtit doar mainile Nasrei
~i ale Hamdei ineercand sa-mi intinda trupul. M -am opus
mainilor fragile ale femeilor. Mi-au turnat apa reee peste cap.
Am respirat adane ~im-am eufundat in intunerie.
Cand m-am trezit, Hulala ineerea sa-mi indese in gud 0
bucau de bandaj. Durerea cirnii rmite ineepu sa-mi loveasci
ereierul. Fiul meu. Imi voiam fiul. Toate femeile ma priveau
~iplangeau. Oehii miei ai lui Tamam aparura in fata mea.
- N-a fost rupt niei un os. Rani peste rot.
- Trebuie sa faeem eeva eu gingiile.
- Sare ~iapa cilduta. Gargarii. Gargara ~iseuipa.
Am seuipat in lighean ~i m-am eutremurat. Seuipasem
sange. Tamam i~iarunca pipa ~ilneepu sa dea porunei.
- Nasra, fierbe ni~teapa, Hamda, tu inealze~teni~te ulei
de miisline ~i amesteci-l eu busuioe. Jawaher, inehide u~a.
Tu, Hulala, niei sa nu desehizi gura.
- Ba am sa desehid gura ~iam s-o seuip pe Maha in fata.
E 0 fau neaseultatoare ~imerid sa fie batud.
- Am spus sa taei.
M-au ridieat ea pe 0 pana §im-au ajutat sa ma a§ezintr-o
eada rotunda. Mi-au impaturit roehia §i mi-au proptit-o la
spate, intre mine §i metalul reee al dzii. T amam rosti:
- In numele lui Allah Milosul, Milostivul, apoi imi
turna pe cap apa fierbinte §i-mi spala parul.
Cu apa dlduta §i sapun, imi framand trupul buead eu
buead. Imi unse mainile ranite eu ou §i ulei de masline, imi
ostoi spatele lovit. Imi aeoperi ranile eu bandaje §ibUdti de
bumbae.
- T rebuie sa 0 tinem la dldura.
Laptele fierbinte i'mi arse gingia ranid, am dat din cap
respingandu-l. Nasra il tinea in brate pe Mubarak §iineerea
sa il hraneasd. Inmuie 0 buead eurata de muselina in lapte,
apoi i-o puse in gurita. Ii era arat de foame i'ncat a supt lap-
tele din carpa, lasand-o useata §i tare.
Sdteam intinsa pe saltea, eu oehii desehi§i. Tamam ma
aeoperi eu 0 patura groasa §i illua in brate pe Mubarak.
Nasra canta din fluier afara, nu departe de fereastra mieura.
Melodia plangea §i tot plangea. Cerul are ureehi, dar una e
:taeud din lut §ialta e :taeud din cod. Surd. Voiam sa mor.
Ma rugam sa mor §isa seap de durerea sfa§ietoare.Un pastor
neb un imi sfarteea pielea eu un pumnal aseurit. Du§manii
no§tri. Fratele meu. De ee nu ma putusem apara? De ee nu
I-am putut lovi §ieu? De ee nu i-am putut seoate oehii? M-am
ineeat, gatul imi era plin de singe §ide laerimi. De ee nu I-am
putut lovi in nas? Furia §i umilinra se razvrateau in mine.
Tipatul meu a faeut ineonjurul satului, a zguduit ferestrele
inehise, a trezit eopiii §i a eutremurat u§ile fereeate.