Copelta gi viziunea grafici: Doina DUMITRESCU

COIECTIA

DREAPTA EUROPEANA

Sigkt edrturii: ,,inger" de Vasile GORDUZ

Konstantin Leontiev

B)ZANTIN ISY U L SI LIJ|YEA SLAVA

Editor: Sorin DUMITRESCU
Traducere de Elena P1RVU

Cu un cuv2nt introductiv de
Konstafltln Iontlev Bizantinisno e rn'onilo slauo
Edizioni all'insegna del Veltro,
P^trJJ,, 1987

Claudio MUTTI

Eibllolcc:"ASTRA"i
O ANASTASIA 1999

-slBl

Cuudnt introductiu
Printre .,nenumiralii scriitori. lilosofi si ganditori " care Muqadd'i' sunt comparali cu lbn Haldun - autorul

^celei mAc re, dupd Arnold Toynbee, constituie ,,cea rnai im-

portanta opere de acest gen pe care cineva a scris-o vreodati"' - ni aparc cital numele rusului Konstantin Leontiev. $i totugi Vizantiniznx i Slaujanstuo, a cirei unici versiune in 1987 in il^li^nd3, a vi.zut lumina occidentali a ^pdrut in 1875, deci cu aproape 40 de ani inainte de spenglerianr;J {lntergang des Abendlandes, cea mai faimoasi dintre lucririle care, dupd Ibn Haldun, au fost dedicate abordlrii

LlLtLll6S

morfologice a istoriografiei. inainte ca Spengler, anunlnnd declinul Occidentului, si fi opus conceplia unei multipliciteli a ciclurilor culturale trufaEei gi iluzoriei reprezengri istoriografice a eurocentrismului, care cu schema sa ,Sntichitate - Ev Mediu Epoca moderni li contemporane" reducea la ciYllizatri^ occidentali raliunea existentei gi viziunea supremi a devenirii umane, Leontiev observase deja, cu o privire pitrunzitoare, nafterea gi declinul diferitelor forme istorice
1. Vincent Monteil, prefafe la Ibn Khaldon, Dis'cours s..r I'Hktoite u.niLe6elle, Paris, 1978, vol. I, p. )oo(V. A se vedea, in limba romand,

lui Gabriel Conslantinescu. Filosort1 arabd a ktemeinicul studiu toriei. Ibn HaMun,^lEdirura Anasrasia, Bucurelti, 1996. 2. ArnoldJ. To)'nbee, A StudJ/ of History, ed. a II-a, vol III, Londra, 793i, p. 322. A se vedea li recenta editie romaneasci in doud volu-

U{d

me, Stud.iu. asupra istoriei, :jad. Dan A. Lazirescu, Editura Humanitas, Ilucureirti, 1998. 3. TraducitorL italian, Aldo Fe.rari, este i;i autorul eseurilor la Terza Ron| $ La rinascita del nazionalismo n6so, Edizioni all'insegna clel Velrro. l'arma, 1986 si 1969. care ne oferi o rasli p:rnumtni a gandirii si operei lui Leontiev. Cele doua eseLlt i ale autorLdui italian sunt in curs de apa lie la Editura Anastasia, intr-un !'dum intitulat,4 n'eia. Romd. Renasterea natiallalisnttthri nls (trad. Flenx Pir!1r).

9i religioase, pane la a

fi convins de iminenta extinclie a civiliz"atiei .toop"n. in urma procesului degenerativ al

burgheziei gi democraliei. qi rei"nainte ca Spengler, repudiind eurocentrismul pu.rand in drept.,J" lor iulturile extraeuropenen, si fi netezit calea pentru ceea ce Gu6non avea si numeasca Per'siei ,,preludecata ilasici", Leontiev prezenta civilizalia zntice intr-o alti rnanieri tle cutn era ea prezentlta ln qcolile rusegti ale secolului al XX-lea 9i de cum- mai este ;9m1$ ii ".te"i p."r"","ti in toate gcolile europene, gub din Oriunei retorici a ,,libertilii" care rezervd,,barbarilor ent" numai disPrelul. Dar o dilerenta relevantd intre Spengler 5i Leontiev rezidd in valorificarea unei civilizatii care pen[nl lnva[arul rus constituie un obiect privilegiat de cercetare: cea bizantina. Aldo Ferrari avea dreptare sd observe ci "9tiin!a istorici europeand a considerat vreme de secole Bizantul Jou, .n p" o neoriginali si sterili supravieluire a lumii sreco-latine , aservita pe deasupra (pecat capital tn ocnlul inui istoric liberal l) unui ideal ,.retrograd' reljgios si mo,rrrhi.. C".t"tr;ii de invelali 9i de cititori occidentali au Dromovat neincetat o mulqime de preiudecdli asupra Biiantrului. care, neseminlnd nici cu civilizalia clasica nici .., E.,.opu modernd, ar fi fost c t^cleiz l prin ,,bigotism' cruzims qi ingusdme sPirituale"t. Acelagi Sp-engler, dicn pe de o parte face se reintre lumea bizantina-i n ,yara" icelei Kultur pe care el, cu- o J"iiniti" atat de in;lite, o numeqte,,areba, pe. de alta pane, vede in..bizantinism un fenomen de Ziuilisaliovf '
privire la ciyili 4. Valabilitxtea cetoNa intuilii {le lLri SPengler cu Hichem Dj'tit' in L'h[oPe et z:rtia islafllic,r a fost stlstinuti recent de
L'IsLcnn,

adici de secdtuire gi incremenire culturald. Leontiev, in schimb, reluind sistematizarea tipologica a civilizaliilor
fdcuti de Danielevski, ajunge la zece cicluri istorico-culturale, cuprinse, conform acestei sistematizdri, intr-un al unsprezecelea ciclu: cel brzantin, inleles ca un tip cultural particular si autonom, av2nd propriile lui caractere distinctive gi propriile lui principii generale'-. Bizantinismul, pentru Leontiev, nu e doar un simplu ciclu istoric: e o idee-fo4e, un principiu universal, singurul in stare si modeleze gi se otganizeze elementul ,,demotic" al ariei geografice supr:se jurisdicliei sale, intervenind asupra aqestuia in felul in care forma aclioneazd, asupra m leiei. in aceasti privinte, Nikolai Berdiaev a observat bine ci, in viziunea lui Leontiev, ,,adevirul 9i frumuselea poporului rus nu se manifestau in geniul maselor, c2t in rinduielile bizantine cne otganizeazi qi conformeazi acest geniu dupi propriul lor chip"3. Elementul popular, prin urmare, se dovedegte mai deschis declt cel burghez influenlei formal6 are a ldeiibizantine: ,,Pe mujic - adaugi Berdiaev - el era gat^ sd-l ide^lizeze, daci nu din alt motiv, micar pentru ci era opusul unui mic-burghez [...] in Balcani, in Turcia, in Rusia, aspectul pitoresc gi popular al vielii ii capta atenlia [...] Vedea in comunitatea rurali un principiu in mdsuri se combate arneninlarea proletariatului"e. $i tot Leontiev mlrturisea: ,,Poporul 9i nobilimea, cele doud gxtlsrns, mi-au fost intotdeauna mai pllcute decnt raediile burgheze ale profesorilor gi scriitorilor pe care eran nevoit si-i frecventez la Moscova"ro.
7. Bizantinisllttl si hrntca slau.i. ca?.I. 13. Nicolas lleldiacfl Cotstaltin leol iefl. Parjs, 1926, p.244.
9. Ibtdcn4 p.243.

Pais.197ti, cap . os\\'nld spengler", Pp 92-101i A. Ferrari. Lr't Teiza Rona. ed' cit' P. 36 i. i. o. sp"t.tglat, Il trannnto clell'occicleitc. e'l a Il-x \lilllno'

195:. p.

l9i.

llt. IbidcnL p. 4t.

sd-i Nationalismul qi panslavismul nu plltealr' deci' de aspecte ale rd;;;;;i;prtiie,'pentru cl este vorba care de multi -"a.iui oroa., de .lernocratizare liberate tnarilor lumi ;;;;;;' ;:;;;'" si lucreze la distrugerea egalialJ occidentulul . Egalitate a persoanelor' ";i;; ;;;;;ir;;i"., egalitate (adiid uniformitate) a provinciie$e vorba mereu de acelaqi proces"l'' i;;;i;;;,t""id spili' ILila. ntfi"n" Leontiev ii opune ideea co'nunitdliiin rcr-nab, din urme sr:s\irrand superioritatea acesteia ortodox cel-mai ;; "t;i"",j si Provocdtori: ,Episcopulrase i-ar 2panrne' (oricirei crud. ba chiar cel mai pdcatos botezat). ar trebui sr preruiasca mai ;*;i ;i;;.tgol *"f,"i" ".ttii no"s. tri dec2t doudzeci de demagogi 9i proeresisti slavi"". ""tr'*i"ri"-rf , chiar clnd face structural apel la solidaaltceva ,itriea c..sti.rito, impotriva ,.jugului iurcesc"' nu-i anti-traditionale provenlte decat un vehicul ai mentaliletii li" e"-p" -"aerni impotriva acestui asalt dizol.uanr' o dubld tarieri: ortodoxia ei Islamul' Berdiaev' nu era un slavofil, ci un turcofil"'J' zice ;;ilt rurcesc imel 'iugul fi;i;, pli; J" indig"u"' ce pentruscufunde definitiv in b-alcanice se se li"Jrcr'i"o""t"le i c.lemocretic e uropean Leontie-v .consiIuttri "i.it"*r, fiind unul salutar' deoarece inlesnea dera acest-iug ca ;;;;;;"; r"echii onodoxii in orient'''a' Si Berdiaev apel la violentra ;;;;i;;;,-;' aleea5i indgnare: "Face bucurd de.cea a se i"'tottiva cehjloi aga cum "i-iif"timpottiua slavilor din Balcani' ca nu cumva llrmea turciior nizuia ri^"j J tJ i-r"rghezeascd pentru totdeauna Nu

eliberarea cregtinilor, ci sclavia, opresiunea 1or"'r. $i inci: ,,Veclea in ideea alungirii turcilor o idee nici ruseascd, nici

;;;",b;'fui.;

slavi, ci una europeani, democraticd gi liberali"'6; ,,credea cI Constantinopolul nu ar putea sd fie decirt rusesc sau turcesc; dar ctr, de ar fi fost si cadi in mXinile slaviIor, ar fi devenit un focar revolulionar"'-. intr-adevir, acelagi Leontiev scrie cd a inleles, in timpul Sederii sale in Turcia ca ambasador al Jarului, ci, ,dacd, multe elernente slave gi ortodoxe sunt inci vitale in Orient, aceasta li se datoreazd turcilor"'o. Numai lumea ortodoxd s,i cea musulmand au, dupi Leontiev, perspectiva unui mare viitor. Rusia, ln particular, are menirea de a salva vechea Europi, deja obositi; dar, pentru a-qi putea indeplini aceasti funclie, Rusia trebuie si se intoarci la ideea bizantini gi se se uneasci ,,cu popoare asiatice qi de religie necregtine [...1, pentru simplul fapt cd in snnul acestora n-a pitruns incd iremediabil spiritul european modern"'e. Se pare ci recent opera lui Leontiev ar fi stat in centrul dezvoltirilor doctrinare ale anumitor cercuri sovietice neoficiale gi ci gnndirea sa ar fi fost ,,analizatd cu griji 9i interpretate din perspectiva actualitelii"'?u. Aceasta ar putea constitui o probi a fecunditalii acestei opere, in ciuda posibilelor rezerve ideologice.
Claudio Mutti*

11..

12. N. llercliaeff, op cit. 13. lbi.lefl, PP zil-zi2. 14. Ibi.lenL, PP tii ti6.

Bizalxtinisnul ti hlrnea

sLctud'

cap

ll'

251'

1.i. lbi.dent, P.90

p. 251. la. Ibidenx, p. 250 19. Bizatltiltisllxul ti lu. rca. slaud, cLtp. V. 20. Alexander Yrno\,, Tbe Rlssian Netu Riglrt, Berkele)., 1978, p. 6-3. o Edit()rul itaiian al cl.tii cle fa[i, cirrix ii ntlfLunim pentlLl spriiin!rl xc(ndilt:rcestei edi[ii rom,rne$li (n. ecl- r()n].)

16. Ibtdem, 17. Ibidem,

p.250.

,CAPITOLIJL

VrcHlur

BIZANTINISM

Ce este bizantinismul ? in primul rind, bizantinismul este un tip cultural particular Si autonom, cu caractere distinctive gi specifice, evidente 9i pe deplin comprehensibile, cu principii generale proprii; in fine, bizantinlsmul
a condus la consecinge istorice bine definite.

Slavismul, considerat

in ansamblul siu,

este

inci o

enigmi, un sfinx.
Ideea abstracd de bizantinism este extrem de limpede gi de comprehensibili. Aceasti idee generali este compusi din cdteva idei pa4iale: religioase, statale, morale, filosofice gi artistice. Este imposibil sd apard ceva aseminitor in interiod lumii slave. Reprezentandu-ne mental slavismul, vom obline doar o imagine amorfi, elementari, neorganic5 - ceva asemindtor aspectului unor nori uriagi gi indepertafi care, pe misuri ce ne apropriem de ei, pot forma cele mai variate figuri.

Dimpotrivi, reprezentandu-ne mental bizantinismul,

in fala noastri va apdrea planul sever, clar al unui edificiu vast $i solid. De exemplu, Ftim ca, in plan politic, bizantinismul inseamne autocrafie; ca acestuia ii corespunde, in plan religios, un creqtinism care se deosebegte, sub diverse aspecte, de Biserica occidental,, de erezii gi de schisme. in plan moral, qtim ce idealul bizantin nu cunoaqte conceptul elevat gi, in multe c zxri', exagerat al personalitilii terestre a omului, concept introdus in istorie de feudalismul germanic. Avem cuno$tinli 9i de inclinatia idealului moral bizantin spre deziluzie in tot ceea 'ce este pemantesc, de scepticismul siu in ceea ce prive5te fericirea, fermitatea purit'itii personale, atitttdinea noas-

ll

ti

fale de atingerea peffecliunii morale aici, pe pemant. Mai gtim ci. bizantinismul (9i, in general, creqtinismul) refttzi. orice spefanta in bunistarea universali a popoarelor 9i ci, dimpotrivl, acesta constituie cea rrrai r^dicald antiLezl a ideii cosmopolite in,telese in sensul de eg lit^te

universali. pdm nte nS,, libertate universald pimdnteana, perfecfiune gi satisfatie universald pemanteane. Tot atat de clare sunt imaginile oferite de bizantinism in plan artistic gi, in sens mai larg, estetic: arhitecture, L, ^rtizan modi, obiceiuri, gusturi. Iatd de ce este ugor. se recunoagtem un stil mai mult sau mai pulin btzantin. Cultura bizantini a inlocuir-o pe cea greco-romana $i a precedat-o pe cea romano-germ iicd. Urcarea pe tron a lui Constantin poate fi considerati inceputul triumfului

deplin al bizantinismului (secolul al IV-lea d.H.). in schimb, urcarea pe tron a lui Carol cel Mare gi incoronarea s c^ impirat de citre insugi Papa pot fi considerate
primele tentative ale Europei romano-germanice de a-gi diferenqia propri^ civtliz fie de ceabizantind., cireia ii fuseseri supuse pand atunci, fie gi numai spiritual, toate naliunile occidentale... Ca urmare a destidmerii artificialului imperiu carolingian, se contureazl tot m i pregnant acele caractere care alci.tuiesc, in ansamblul lor, tabloul distinctei civilizalii europene, a acestei iulturi universale care atunci era taniri. Incep sA se contureze cu mai mare claritate viitoarele granip ale statelor occidentale gi ale culturilor ltaliei, Franfei Fi Germaniei de rnai tnrziu. Se apropie splendida epocd a cavalerismului, a acelui feudalism gerrnanic ce sle, L^ b^z^ supraevaluirii moderne a individului (supraevaluare care - transmilandu-se, intr-o primd etapi, din invidie gi prin imitafie, burgheziei - a produs revolulia derrocratici gi a generat toate fraze\e actuale despre nenumiratele drepturi ale individului si care, ajungind apoi pnni la nivelurile inferioare ale societdtii, a fdcut din fie12

care muncitor qi din fiecare cizmar o fiin1l desfigr-rratl de propriul sentiment nevrotic al demnitilii personale). in scurt timp incep sI risune primele acorduri ale poeziei cavaleregti, se rispindegte arhitectura gotice, apare poemul catolic al lui Dante Si aga mai departe. De-a lungul acestei perioade puterea papale se intaregte neincetat. Domnia lui Carol cel Mare reprezintd, in fapt, momentul aproximativ in care Occidentul incepe sd-qi afirme propria cl'villzatie gi propriile forme statale. Din acest secol, civilizalia brzantind pierde orice influenti asupra vastelor gi populatelor giri ale Occidentului, dar atrage de partea sa, la nord gi la est, slavii mefidionali qi Rusia. Secolele al XVlea, al XVIlea 9i al XV[-lea vid deplina inflorire c:wiliz tier europene gi prlbugirea definitivi - cel pulin ^acolo unde se niscuse gi se dezvoltase - a fomei statale bizantine. Secolul al XVJea, in care incepe inflorirea Europei, este secolul primei consolidiri a Rusiei, secolul alungarii titarilor, al transplantarii, mai puternice decat in trecut, datoriti consoliddrii autocraliei, a culturii bizantine, al unei mai puternice dezvoltlri spirituale a clerului local 9i al afirmirii uzanlelor, obiceiurilor gi gusturilor specifice in jurul unei singure cu4i. Este timpul lui Ivan al IIIJea 9i al lui Ivan al lV-lea, al ocuparii Kazanului gi al cuceririi Siberiei, al construirii bisericii Sf. Vasile, constructie stranie, dar de o extraordinari originalitate, revelatoare, mai mult decnt olicare alta, a stilului arhitectonic specific rusesc, un stil care unegte policefalia indiani cu principiile bizantine. TotuSi, pentru motive asupra cirora nu consider necesar sd md opresc prea mult acum, spre deosebire cle Europa renascentiste ce ii era contemporand, Rusia nu a intrat atunci lntr-o perioadl de complexi inflolire $i de creatie mr-rltiform,r si armonioas:i. X,li Yoi lifirita cloar la o scufi2i prezentare.
13

fragmentele bizantinismului au cizut pe doui terenuri diferite. in Occident au gAsit deja trasate toate elementele unei noi gi originale culturi romano-germanice ln Europa, totul era deja elaborat, bogat qi dezvoltat. Noua apropiere de Bizan! qi, prin intermediul acestuia, de lumea anc'cl, a condus imediat Europa la acea strelucitoare epocd pe care suntem obignuifi si o numim Renagtere, dar pe iate ar fi preferabil sd o numim epoca de complexti inflorire'a, Occidentului. Epoci comparabile cu Rena$terea lntr-adevir, in toate statele 9i in toate culturile; ^,, ""i.tut, dezvoltare profundi gi multilaterali, concretiepoci cle z te inlj'-o elevate unitate spirituald 9i politice a ansamblului qi a pi4ilor componente. Meclo-persanii au cunoscut acest rnoment dupi ce au venit in contact cu lumea muribundi a caldeenilor 9i a egiptenilor; a fost epoca lui Cirus $i a lui Czimbise 9i, mai ales, a lui Darius Istaspe. in cazul grecilor, aceaste epoca a coincis cu perioada razboaielor persane 9i cu anii imediat urnitor. Romanii au triit-o dupi rizboaiele punice lui 9i pe toata perioada primilor cezari. Bizantinii, in anii in-perioaThiodosiu gi ai lui Iustinian gi, in sens mailatg, cla rdzboaieior impotriva barbarilor 9i a ereticilor. in caztrl nostru, al rugilor, zceasta perioadi a inceput in timpul lui Petm cel Mare. Ajung2nd in Rusia secolului al XVlea, bizantinismul a gasit aici imaturitate gi simplitate, nepregetire si sir'icie $i iocmai din aceste motive el nu s-a putut modifica, asa curn s-a intimplat in Occident, ci a fost absorbit ' in caracterele sale generale, fird obstacole 9i cu n-nre perfecliune Epoca noastrd renascentisgt, secolul nostnt al XVlea, lnceputul unei infloriri tnai complexe 9i mai organice, :Lnititea noastrd. in r.arietate, pentru a ne exprima astfel, trebuie ciutzrte in secolul al XVII-lea, in perioada lui Petru I $i. poite. chiar in rtnele sclipiri ele ultin.rilor ani cle
1.1

Altrngate, de citre furtuna turceasc'i, la vest qi la nord,

domnie ai tatilui siu. Influenlele elrropene (poloneze, olandeze, suedeze, gerfirane gi franceze) din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea au iucat un rol iclentic (actionind ins'i mult mai profund) cu cel al Bizantului qi al elenisn'rului antic in Europa secolelor al XVlea qi al X\4Jea. in Europa occidentald, bizantinismul originar - in pfincipal, latura religioasi a acestuia - a trebuit sd fie, repede, proftrnd reelaborat cle intensele r.aloli proprii spiritului germanic (feudal qi gotic, qi nescutit de unele influenle arabe). Mai tarziu, aceleapi vechi principii ale bizantinisrnului, chiar dacd profund reinnoite de lunga perioadd de neintelegere qi uitare, s-au intois pe solul european - de acum extrem de complex - al secolelor al XV-lea si al XWJea gi au dus la o inflorire deplind a tot ceea ce se ascLrndea inca in miruntaiele lumii romano-germanice. Observim ci bizantinisffrul, cizdnd din nou pe terenul occidental, a action t de d^ta sta nu atat cu com^ce ponentele sale religioase (cele mai specific bizantine), ci oblic, mai cu seamd cu tradiuile sale artistice greceFti qi cu cele juridice romane, pe care Bizantpl le conservase, dar care nu erau cele mai proprii principii ale sale. Europa occidentali int-^dever o viale religioasa au^yea tonomi gi incomparabil rnai puternice. A inceput atunci sd se consolideze in intreg Occidentul chiar daci. nu in egali mdsura pesre tot - puterea monarhici, ce se va impune, in cele din uflrri, in faqa vechiului feudalism germanic. Armatele au cipitat pretutindeni un caracter statal de tip roman, dictatorial gi monarhic, mai mult decat aristocratic Ai regional, cum se intamplase anterior. Gnndirea qi arta s-au reinnoit profund;i, inspirnndu-se din n.rodelele clasice gi bizantine, au reahzat crea-tii de o fi'umusele noui gi neobiEnuitd. Toate aceste elernente, elaborate intr-o maniera absolut original'i de catre Enlop:r, au fost prir.nite bine si la noi, incir din tirlpul h,ri PetlLr. Rusia igi pier-cle foarte repecle,
l5

vprcape v:dzdnd cu ochii, infiligarea bizantin';. insl nu in totalitate, pentru ci bazele existenlei noastre, atat statale cat $i cotidiene, rimin intim legate de bizantinism. S-ar putea chiar demonstra, dacd locul 9i timpul ne-ar permite, c, lo r,^ cre li^ noasffA afi.isdie este, in cele mai bune exprirniri ale sale, profund pitrunsi de bizantinism. Dar pentru ci discursul meu se referd ?n mod aproape exclusiv la problemele politi('e. imi voi permite si amintesc doar faptul ci palatrrl reg:rl din \loscova, chiar daci nu este terlninat, estc ir.t rrl(rrl intcntionat mai original decit Palatul de larnd gi nt fi gi m:Li hr-rrnos decXt acesta dacd ar fi pictat mai variat - nlr alb, ctun a fost la inceput, $i nici de culoarea nisipului, cum este acum. Diversitatea s,i culoarea Moscovei (mult mai biz^ntind, decnt Sankt Petersburg-ul) ii incXnti pe toli streinii. Cyprien Robert afirmd cu entuziasm ce Moscova este singurul oras slau care exista in lume. in schimb, Ch. de Mazade susfine cu ardoare ci infi,tigarea Moscovei este, in realitate, striine de schemele municipale 9i feudale ale Occidentului. Care dintre ei are dreptate ? Eu cred ci amir'doi - ceea ce, de fapt, este foarte bine. Voi aminti, de asemenea, cA afia afgintiriei, icoanele gi mozaicurile noastre (toate, crealii ale bizantinismului nostru) sunt, pini acum, singura salvare a orgoliului estetic nalional in expoziliile din care, fdta acest biznlinism, ar trebui si fugim, acoperindu-ne cu mlinile. Voi spune, foarte rapid, s,i ci toli marii noptri poeli 9i scriitori - Pugkin, Lemontov, Gogol, Kollov, amindoi conlii Tolstoi (Lev $i Aleksei) - au plitit un tribut important acestui bizantinism sau unuia dintre aspectele sale: celui statal sau celui religios, celui sever sau celui afectuos.

Iat,l bizantinismul rus; ia. spiritul invectivei lui Pugkin nu este diferit:
Este,
Este,

poate, nepLttincins cuu^ntul lantlui rus ? poate, un lucru nou pentru noi sd tnfruntdm Eu-

ropa

SunL poate,

ru;ii putini

fdld bazele gi flri formele bizantine? Voi evita si mi opresc asupra creafiei estetice a rugilor qi asupra vielii lor familiale. in schimb, voi vorbi mai concret despre org noastre politici qi despre disci^izarea plina noasffe statala. Am afirmat anterior cA Rusia a absorbit, inci din epoca lui Petru cel Mare, multe elemente elaborate de clvilizagia europeani, p2nd la punctul de a-gi pierde aproape complet nu numai vechea infigigare blzantirld, ci 9i unele dintre cele mai substangiale aspecte ale spiritului siu. Am spus insi cd sti, transformare nu a fost integrali. De^ce sigur, observnnd cum mdrgiluiegte garda noastri in uniforma-i europeani pe C2mpul lui Marte la Sankt Petersburg, nu ne ducem deloc cu gXndul la legiunile bizantine, nici nu observirn vreo aseminare intre ftinclionirii nosffi

Familia ? Ce este familia fdrd religle? Ce este familia rusd fi.rd cregtinism ? Ce este, in fine, creqtinismul, in Rusia,

insd mereu este aprirlsd candela. ld.ranuhLi in fata icoanei Maicii Danmului'
16

qi palatinii, pretorienii gi eunucii lui Theodosiu 9i ai lui Ioan Tzimiskes'?. $i totufi aceqri soldagi gi acegti funclionari (care ocupi aproape toate functiile politice gi administrative) sFrvesc aceeagi idee autocratici, consolidati la noi incd din timpul celor doi Ivani, sub influenqa bizantind. De altfel, qarisrnul rus s-a afirmat mult mai ferm declt cezarisn-rul bizantin, gi asta din motive istorice uqor cle reconstituit: Cezarismul bizantin avea, intr-adevd.r, o origine clictatoriald si Lln caracter citadin Fi electi\r.
1-

Cinciruatus, Fabius, Nlaxirnus $i lulilrs Caesar au tlcut incet si legal in Augustus, Traian 5i Dioclefan 5i, prin urmare, in Constantin, ILlstinian gi Ioan Tzimiskes. in Rorna piglnd, dictatura a a\ut mai intii un caracter iegal, dar temporar; era vorba, intr-adevir, de o putere absolude oragul sacru unui singur om; mai tXrziu, cu o altd simulare iuridici, atunci cXnd acest lucru i-a fost impus de circllmstanle, oragul sacru 9i-a transmis toate puterile unni dictatof-impirat ales pe viali. in secolul al lVlea, cre$tinismul s-a sefl/it de aceasti putere deja existentA gi fanriliari poporului, a gisit ln ea suslinere Qi aparare gi a conferit mirul Ortodoxiei domniei acestui dictator roman pe viali. Caracterul acestei puteri era atat de puternic Ai obignuinla popoarelor cu ea atat de mare incit, sub autoritatea dictatorilor sAi consacrali gi binecuvantali de Bisericd, Bizanpl a supravietuit cu circa 1100 de ani Romei pigine, atingand astfel limita maximi de existentd acordald, formelor statale ale popoarelor. (Isloriz ne ca nici un sistem politic nu a trdit rnai mult de 1200 ^r^td multe au triit mult mai pufln). de ani; Sub influenla cregtinismului, legile s-au schimbat in diverse puncte. Noul stat rornan, care 19i pierduse deja, inainte de donrnia lui Constantin, apro pe lo te c r^cteristicile substantiale ale veahiului sdu caracter aristocratic $i constitu{ional, s-a transforrrrat, pentru a folosi terminologia actuald, intr-un stat centrabzat, birocratic, autocratic $i ,,democmtic" (nu pentru ca in Bizant puterea venea de jos, ci pentru cd poporul era foarte nivelat; poate ar fi mai bine si vorbim de egalitarism). Dela Diocletrian - predecesorLll lui Constantin fi ultimul impdrat adversar indirlit al rirspindirii crestinisrnlllui - a fost constrans, pentrll a intiri clisciplina statali, sa organizeze sistematic un corp de funcqionari, adici o noua scari de puteri care si vini clirect de la ?mpdlat (in Histrtit"e cle la citilisaliolt a h:i Gr:izot se poate grisi schema acestol pLF teri c'.lre s-rlr [)r"rs, hept2rt. in -sefl iciul l]oii oldini).
t8

Odatir cu venirea pe tron a imparrafilor creqtini, acestor noi puteri democratice li s-a adiugat un alt instrument de

ti, conferiti tempofar

disciplind statali, incomparabil mai puternic: plrterea Bisericii, puterea 9i privilegiile episcopilor. Roma anticir nu posedase Lln asemenea instrument, ii lipsise o astfel de clasi sacerdotalA privilegiate. Acest nou gi extraoldinar de eficace instrument de disciphna a ap'imt ln Bizanlrl cregtin. Cezarismul bizantin avea, ?n realitate, rnultd vitalitate o natura adaplald circurrlst2tnlelor Si necesitalilor timSi pultri. El se baza pe doud forle: pe noua religie (pe care ;i cea mai mare parte a necregtinilor din l.remea noastrii, adici a ateilor gia deiltilor,.o recunoaqte ca fiind cea mai br-rni. dintre religiile existenter) si pe vechiul drept statal roman, mult mai dezvoltat decat toate celelalte cunoscute noui. (mai mult, de exemplu, decnt cel egiptean, caldeean, persan, spartan gi atenian). Aceaste fericitl combinalie a unor principii antice (dictatura qi municipalisrnul roman), consolidate cu noul gi fascinantul creqtinism, a pemis primului stat cre$tin se dureze de mult pe un teren nesigur 9i tr,rlbure, qi in cele ^tat mai nefavorabile circun.]stanle. Cezarii erau abandonali, substituili sau uciqi, dar sensul sacru al cezarismului nu a fost pus niciodatd in disculie. Se schimbau oamenii; insi nimeni nu s-a gnndit vreodati sA inliture bazele sistemului. in ceea ce prive$te istoria biz ntinl, este important de notat cd noliunile despre Bizanl, risp2ndite in rlndurile publicului nosmr clrlt, sunt incredibil de false, absurde, unilaterale gi superficiale. 9tiinla noastre istorici este gi acurn imature si lipsitd de autonomie. Scriitorii occidentali ar,r suferit indelung (adesea in mod incongtient) de simpatie pentrr-r republica sau pentru feudalisr-n, ori pentru catolicisrn salr pentrlr protestantism. Bizanllrl - autocrat, ortoclox si nefer"rdal - ntt le-a trczit insd niciod;rti rrici c<:r rrrai rricir silnllJlic.
19

Existd in fiecare societate - in principal dtn catza orientirii generale a instruirii gi a multor lecturi superficiale obignuinta de a arita, fdrd. prea multe reflectare, simpatie

fa.ti de altele. De exemplu, o cantitate enorme de ronlane, articole ti opere poetice ne-au fdcut pe noi toli si citim, la qcoali, cu fiori de entuziasm, despre faptele de la Maraton, Salamina si Platea gi si ne indreptam toate simpatia cetre grecii republicani, privindu-i, in schimb, aproape cu urd 9i disprel pe pergi. Imi amintesc ce am citit intr-o zi, din intimplare (gandifi-ve, intr-o lucrare a lui Herzen !), despre cnliva nobili persani care, in timpul unei furtuni, s-au aruncat din proprie rcintd in mare, pentru a uSura nava qi aJ salva astfel pe Xerxes; inainte de a sdri peste bord, ei s-au apropiat de rege $i i s-au inchinat unul dupi celilalt. imi amintesc gi ci, citind acest episod, am devenit ginditor qi mi-am spus (gi de cXte ori, din prima tinerete Si pani la rnaturitate, mi s-'a intors iar gindul Ia rdzbolul clasic dintre greci 9i pers'ani !) in sinea mea: ,,Herzen are perfecti dreptate definind acest act drept Temopilele persane. Este vorba despre un gest mai teribil 9i mai uriag dec2t acela de la Termopile, un gest in care se reveE fo4a unei idei qi a unei convingeri chiar mai mari decat acelea ale .tovardgilor lui Leonida. Este, intr-adevir, mai ugor se-!i oferi capul in ardoarea unei bi.tilii decat sd te decizi - \a rece, deci perfect congtient, qi fdrd a fi con$rans in vreun fel - a te sinucide in numele unei idei religioase $i politice". Mirturisesc ci, din acel moment, am inceput si pfivesc Persia antici altfel de cum fusesem inviqat de gcoala anilor '40:50, de poezie gi de cea mai mare parte a operelor istorice. Consider ci rnul! oameni au asemenea arnintiri. Cred ci moti\ruI principal al acestei atitudini consti in faptul c'i Persia nll a lesat opere literare comparabile cu acelea ale Greciei. Grecii all $tilrt s?i reprezinte diversele aspecte lrle

fali de unele fenomene istodce $i aproape repulsie

vielii .mai tangibil 9i cu mai mzrre claritate decAt vecinii si contemporanii lor; gi din acest motiv noi ii cunoagtern gi ii iubim mai mult decat pe oricare alt popor, chiar in pofida ruturor viciilor si defectblor lor. Lini$tea nu este ?ntotdeauna semn al sdriciei culturale. George Sand definea foane bine drept les grands muets pe acei oameni dotali cu spirit qi inteligenld, d lnc pabili sd-si exprime viafa interioarA. Scriitoarea includea prinfie oamenii de acest tip gi pe celebrul savant Saint-Hilaire, care inqelegea Ei prevedea cu mai mare profunzime decat prietenul qi colegul siu Cuvieq dar care nu a putut niciodatl si se impune in fala acesfuia in disculii. $tiinta insd i-a dat dreptate lui Saint-Hilaire in multe cazuri. Poate $i Persia era, in comparalie cu Gfecia, o astfel de grande muette. Daci observim viala Rusiei, din vremea lui Petru I gi p2nd in zilele noastre, nu ne apare ea oare, prin complexitatea formelor sale, mult mai dta:fi ticd, mai poetice qi mai boga6 decat uniforma $i, in acelagi timp, volubila istorie fnncezi, a secolului al KX-lea ? $i totu$i Franfa secolului al )O(-lea vorbeste fdri incetare despre sine, in timp ce Rusia nu a invdlat inci si faci acest lucru cu abilitate gi inteligen1.i, continunnd, in schimb, sd.-gi atace propriii ftinctionari gi si se friminte pelvu bunhtarea uniuetsald. Roma, Europa medievali gi, mai ales, cea modemi au produs o literatura de bog td s.i de v ri^td ?ncit sen^tat timentele, suferinqele, gusturile, acliunile gi chiar viciile vechilor romani, ale cavaleriloq ale oamenilor Renagterii qi ai Reformei, ai pudratului secol al X\4IIlea gi ai revolutiei frznceze $i aga mai departe, ne sunt perfect cunoscllte qi apropiate qi deci mai mult sau mai pulin simpatice. incepind din vremea lui Pisistratos sau chiar de Ia razboiul Troiei, plni la Bismalck gi la cucerirea Sedan-uhri, ne trec prin fald o mulgime de indivizi atr:igitori sau nepldculi, norocogi sau nefericigi, r,icioqi sau virtlrosi - instr

lr)

intotdeauna vii 9i perfect inteligibili pentru noi. Avem simpatie pentru unul sau altul dintre aceste personaje, putem si adtnirim caracterul unei naliuni aristocratice sau si ne entuziasmem pentru demagogia sa, putern si iubim Anglia din vremea Elisabetei sau Roma in apogeul splendorii sale, Atena lui Pericle sau Franla lui Ludovic al XIV-lea sau a Conr.enfiei. Insi, in orice c z, penltu cea mai mare pafie a publicului cr.rlt, viala tuturor acestol societeti este inteligibile fragmentar, dar intotdeauna in mod clar. in schimb, repet, societatea biz nlind a suferit de indiferenla gi de ostilitatea scriitorilor occidentali 9i, de asemenea, de imaturitatea seculard a culturii fllsegti. Bizantul apare multora arid, plictisitor, clerical qi meschin. Se consideri frecvent ci intre caderea Romei pdg2ne 9i epoca Renagterii europene nu a existat decnt barbarie profundi gi ignoranld. Literatura istoricd nu s-a folosit inci de c2teva opere magnifice care populeazd progresiv, cu umbre 9i figuri vii, acest abis Plictisitor. Ala sunt, de exemplu, cirqile lui Amde Thierry. Istoria civilizafiei europene a lui Guizot a fost scrisi 9i publicatd deja de mul! ani; in aceasti operi exista. foafte pulina naraliune qi cotidian s,i totuqi migcarea ideilor qi dezvoltarea fortei interioare a vielii sunt reprezentate clr mare putere gi genialitate. Aten[ia lui Guizot era indreptatl in special spre Occident; totusi, vorbind despre Biserica cre$tini, el a fost constrans - fdrd sd vrea, dar in permanenta - si aminteasca idei gi interese, oameni 9i evenimente decisive pentru lumea occidentali exact in aceeagi misurA cat Ei pentru lumea cregtine orientali intr-adevdr, daci este inleleasd in sensul de cruziffre, silnplitate gi absenli a congtiintei cle sine, barbaria nu exista cleloc in acea epoci in care, dimpotrivi. risplndirea civilizatiei bizantine clepisea de clepafie graniiele stalului bizantin. Cultur-a elcni depl5ise la fel granileic Greciei;
22

iar in zilele noastre cultura europeani ar.anseazl irezistibil clincolo de limitele sale geografice originare. Existi gi alte opere care pot umple lacunele informati\.e pe care le au r.respecialigtii care vor sd abordeze problema istorici a Bizantului. insd cei pasionali sunt foarte putini si plne cirnd printre noi. rusii, nrr se tor gisi oameni cu un talent aftistic comparabil cu al lui Thierry, Macaulay gi Granovski, care si se declice studiului bizantinisrnului, nu vorn putea avea un progres viu qi real in acest dolreniu. Ar [i srrficient ca cine\a si rescrie sau doar si traduci ln limba moderni, insi cu simplitate gi rafinament, Vielile sfinlilor sau vechea Ceti Minej' l\i care Dmitri Rostovski - pe care toti o cunoagtem, dar pe ^ nu o citim niciodatd - Fi deja acest lucru ar fi suficient pentru a inlelege sinceritatea, cildura umani. poezia gi eroismul lumii bizantine. Bizangul nu este Persia lui Zoroastru; existi numeroase surse pentru a-l cunoaFte, surse extrem de apropiate noua, insi pini acum au lipsit cercetitorii care si fi qtiut se ne indrepte imaginagia gi inima care formele acelei lumi care daci pe de o pafie s-a indepdrtat definitiv, pe de alti parte ne apare contemporane inci gi, mai ales, organic legati de liata noasL.re spirituala si starala. Prefa.ta la una dintre cirqile lui A. Thieny (Derniers temps de l' Empire d'Occid.ent) contine un regret semnificativ pentru neglijenla scriitorilor occidentali fali de lume biz nttnd. Thierry atribuie, printre altele, o importanfi insemnate jocuh"ri de cuvinte lipsit de conlinut din Bas-Empire (Imperiul Tdrzit, dar 5i irnperiul rneschin, demn de dispret) si definegte drept incompetent si neavenit (malencorttreux) pe cronicarul care a impirlit pentru prina dat,i istoria romani in istoria Imperiului Vechi (italic) si istoria In.rperiului Nou (grec). Nu trebuie s'i uit,lm, afirmi Tl-riern', cri tocrnai Bizantlrl a clxt ulnanitatii cea nzri desi\lr5iur clintre religii:

cre$tinismul. Bizanlul a rlsplndit creqtinismul, l-a intirit gi l-a unificat. ,,Printre locuitorii Bizanlului", mai spune Thierry. .au exislat oarneni de care orice epocd sau orice societate ar putea fi mindrd".

CAPITOLT]L

II

BrzeNrIxrsIrUL IN RUSIA
Cezarismul roman, intirit de cregtinism, a oferit noii Rome (Bizantul) c p^crtatea de a supraviefui anticei Rome ita-

lice un intreg mileniu, perioadi care constituie norma de longevitate a unei unititi politice de tip imperial. Premiselq larisfirului ortodox rus au fost s,i mai favorabile. Transplantat pe solul rusesc, bizantinismul nu a gesit ceea ce intnlnise pe coastele Mediteranei, sate riverane mici .ti foarte populate, nici neamuri extenuate de o civilizaiie antica... A gesit, in schimb, o l^rd sirlbaticd, noud, vasta gi greu accesibilA, locuiti de un popor simplu, tandt lnci lipsit de experienge istorice, sincer gi ingenuu in credingele sale. in locul unui dictator ales pe viagd, bizantinismul l-a glsit la noi pe Marele Principe al Moscovei, domn patriarhal gi ereditar al pdmAntului rusesc. in bizantinism domina o idee juridici abstracte, care in Rusia s-a intrupat intr-o stirpe imperiali sacri in ochii poporului. inniscutul sentiment monarhic, acest puternic legitimism nobil rusesc, s-a adresat mai intai dinastiei Rurikizilor gi apoi celei a Romanovilor. Sentimentul national, aat de puternic in Occident in elementul aristocratic al societifii (qi mult mai pulin in clasa noastre corespondenti), a gasit, in Rusia, principala sa exprimare in fidelitatea fa;d de monarhie. Ca urmare a caracterullli sau inilial patrimonial, statul,nostru s-a dezvoltat intr-o asemenea manieri inc2t sentimentul nalional rus cipdtat foarte repede o valoare statali. in ^ Rusia, statul a apirut mereu rrrai puternic, mai profund Ei rnai elaborat nu numai decat aristocralia, ci gi declt familia. &ldrturisesc faptul ci nu-i inqeleg pe cei care exaltl spiritul far:rilial al popofl"Llui nostr-u. A1n \.izlrt mlrlte po-

poare $i, ca atatia allii, am citit mr"llt. Lnpreslile rnele din Climeea, Ucraina, Turcia, Germania $i Allstria au fost intotdeauna concordante: aproape toate popoarele striine, nu numai germanii si englezii (acest lucru este destul de tiut), ci fi ucrainenii, grecii, bulgafii, sarbii qi, poate, (daca trebuie si dlm crezare ceftilor si povestirilor), Si lAranii qi provincialii frarcezi., ba chiar gi turcii der.nonstreaze un sentiment farnilial mai intens decit noi, ruqii. Se considerd, in general, cd familia turca nu este o farnilie adevdratd. Este o afirmalie superficiala qi lini$titoare; ar trebui, dimpotrivi, sd spunem ci idealul far lial crestin este mai elevat decXt cel islamic. Acest fapt este, firi nici o indoiald, adevdrat qi, intr-adevir, la popoarele cregtine la care principiul familial este innascut, sau derivat din istoria lor, acest sentiment s-a manifestat cu o fo4i gi o frumusele in alte parte necunoscute. Este cazul englezilor gi al germanilor. Pentru a ne convinge de acest lucru, este suficient sa ne gandim la farmecul incomparabil al scenelor familiale din romanele lui Dickens gi Walter Scott Fi, cu mai pulini fo4i ti genialitate, ale atitor altor scriitori englezi, sau la filosofia morala germand, care a dezvoltat cu seyeritate ideea familiei ca ,,datorie pentru datorie", chiar dincolo de porunca religioasi. Este oare posibil si ne imaginim un mare scriitor rus capabil si creeze inaintea germanilor o asemenea imagine a familiei qi sa o reprezinte cu tot ataa farmec ai originalitate ? Sd fim sinceri qi se admitem ce, oricat de trist, acesta este adevdrul. in ceea ce priveste reprezentarea artistici, penfru a ne convinge de afirmaliile mele, este suficient se-i conlparim pe scriitorii nogtri cei mai clotati cu cei englezi. Este oare posibil si con.rparim scenele casnice ale contelui L. N. Tolstoi cu zrcelea ale lui Valtel Scott 9i. mai ales, cu:rle lui Dickens? Este oare cdlclura umani din Copilh'i;r 5t Adolesceuta. elreli cr-r aceea din DaL'id Copt{l

petfield Si accesibili pasionatului lirism al romanului englez ? Sunt oare comparabile, prin abunclenta forlei qi a frnmuselii idilice, \'ia{a familiali din Rd.zboi ;i pace s u accentele de idilisn.r casnic (de altfel, foarte putin complexe) prezente in operele lui Turgheniev cu scenele familiale din literatura englezd? Este oare posibil sd ne imagindm un poet rus capabil se scrie Clopotul lui Schiller? $i, in fine, sunt cu adevdrat puternice. (in comparatie cu cele ale popoarelor gerrnanice, se inlelege) sentimentele farniliale ale lui Pugkin, 191m61161t gi chiar ale ,,1iranului" Kollov ? Nu avea, dimpotrivi, dreptate Belinski atunci c2nd a pus ca epitaf al prefelei sale la poeziile lui Kolqov urmdtoarele versuri ale lui Apollon Grigoriev ?
Nu a;a, din pd.cate, este uia.lct. ruseascd ! Sd. uorbeascd slauofilii, sd. exalte fdrd odibnd spiritul familial al popon tlu.i n$ . . . ELl, md. ierta , de nu,tlt titnp nu ud.d. tn el ceua familial.

Din ce motiv Piterscik, risipitorul lui Pisemski, 9i taciturnul 9i nefericitul, din punct de vedere familial, Birjuk al lui Turgheniev au apirut tuturor mai adevirali gi mai naturali decit idilicii tirani d. la Sarzd ai lui Grigorovici ? Grigorovici cunogtea bine limba liranilor gi a prezentat, fari indoiali, cu fidelitate multe tipuri umane; puterea sentimentului siu este de netegaduit, dar el s-a pierdut pe calea fals'i a unr-ri spirit familial solid gi afectuos care, vai, nu face pafte din soafta poporului rus I Stiu bine ci pentrlL multe persoane nobile qi elevate monrl rr fi dureros si asculte :rscr))eneil clr\inte. $tirt ci a le consiclera acle\',i1'ate este dificil... Eu insumi sufirr din
2-

c^uza aceasta, dar cui ii foloseste si ascundem acest lucru noue ingine gi celorlalli ? Daci acest lucru este ceva rdu (gi sigur este un l1rare rau !), atunci este necesar siJ pomenim neincetat, pentn.r a putea si i ne opunem cu cea mai mare energie posibili. Iar a ne mulpmi cu puterea sentimentului nostru familial, numai pentru ci gi la noi existd ici 9i colo familii care trliesc in armonie $i care au pdncipii morale severe, ar echivala cu a susline cA organizarea sociald a Rusiei este prcnuntat feudald, tntrucAt ;i Ia noi existd case princiare ;i boiererti pluriseculare $i a existat (Si, trx parte, exktd tncd) o nobilinxe bogatd ;i cultLi, piiailegiatd, p6.nd nu cu mult timp in urmd, fald de celelalte clase ale poporului. Aceste observa[ii sunt, fdre indoiali., exacte. Dar pentru a judeca corect un organism social este necesar sal compardm cu alte organisme de acelagi tip. in cursul vieqii lor istorice, popoarele germanice au dezvoltat modele aristocratice extraordinare, pe de o parte, qi, pe de alta, un spirit familial atat de puternic, incXt ne constrang sd admitem ci suntem foarte departe de ei in ambele privinle ! Daci studiem o veche familie in intregime ruseasce (in care nici tatel nici mama nu au singe german sau grec ai nici micar ucrainean sau polonez), solidi 9i elev^t^ moral, notem ce o astfel de familie este suslinute, in esenfe, de Ortodoxie, de Bisericd, de religie, de bizantinism, de Decalog gi de congtiinla picatului, iar nu de un sentiment etic situat dincolo de religie sau care a supravie$it acesteia. Familiei ruseqti li este, intr-adevdr, strain acest principiu al datoriei abstracte, sentiment care, chiar nerecunosc2nd nici picatul, nici Decalogr"rl, nu admite nici eudemonismul liberal 9i estetic qi refuzi cu disprel toleranla reciproci atat de drage nobilimii occidentale din secolele al X\4l-lea si al XVIII-lea. . Pe de altl parte, ce voi;r si predice Cernigevski in rornanul sirrL Ce-i de.fcicttt ? Acest rorrran, clezgust:itol clin
28

punct de vedere artistic, grosolan gi nereu$it, a desfigurat, intr-un rnod deosebit, o acliune pe cnt de utild pe atat de detestabild: a dezviluit cu claritate ce vor cu adevarat oamenii de acest fel. $i in ei se manifeste, in parte, caracterul rusesc, chiar daci numai in aspectele sale cele mai negative Fi mai distructive. in realitate, orice principiu, daci este impins cu o coerenfi unilaterald pdnd la consecintele sale extreme, poate deveni nu numai ddunitor, ci ti sinuciga$. Astfel, de exernplu, extinz2nd pnnd la exces ideea libertilii individuale. se va ajunge, printr-o anarhie extreme. Ia un despotism extremist comunist, la o lungi violenli juridici a tuturor impotriva individului gi, de asemenea, la sclavia personald. Permitefi oamenilor si se vnndd ca salariati perpetui in schimbul lini$tei $i al unei intretineri sigure qi veli vedea citi sclavi, sau pe jumitate sclavi, s-ar int2lni in vremea noastri: la discretie ! Fragilitatea sentimentului familial rusesc se reveld cu clafitate in operele nihiligtilof noqtri. Nihiligtii au incercat si alenleze gi impotriva statului, in apd.rarea cdruia s-au ridicat insd din toate pi4ile forle nenumarate 9i eterogene; ?n schimb, in apd,rarca familiei s-au ridicat numai unele voci nobile gi ?nzestrate, dar nu forle feale 9i active... Eu cer doar se observim cu atenlie gi coerenfi via!a noastre gi literatura noastre aftisticet. Daci, de exemplu, unii slavofili cunosculi au allt norocul si creascd in familii ruse9ti realmente solide, aceasta a depins in primul lind de faptul ci aceste familii erau profund ortodoxe; In orice caz, nu avem dreptul logic si credem cd tot ceea ce iubim Fi apreciem se inr?lnegte intot deauna si la ceilalli. Tn aceste sens ma intrebam eu, rus in totalitate: Ce este familitt fdrd religi.e ? Ce este relig,ia fdni crestinism ? Ce este cre$tinismul, tn Rusia, fdrd regulile, forntele 5i uzanlele ot"todoxe - adicdfdrd bizantinism ? in realitate, celui care vrea sI intdreascd familia rr"rsi trcbr"rie si-i lie drag tot ceea ce se referd la Biserica noas-

tra ! Se dea Domnul ca eu sa greqesc afirn.rind cI Ia noi plincipiul familial este foarte slab ! Ag fi cu adevirat fericit daci o statisticd oarecare ar demonstra gregeala mea gi m-ar constrnnge sa recunosc ci am fost extrern de pesi-

mist in ceea ce privegte spiritul familial al rugilor. Dar panl cand toate acestea nu imi vor fi demonstrate, eu voi rdmXne convins de ceea ce am declarat qi \.oi continua se consider cd nu nurnai la popoarele germanice qi la cele latine, influentate de spiritul geflnanic, ci gi la ucraineni, la greci, la slavii de sud gi chiar la turci, principiul familial este mai profund ;i rnai solid decat la noi, ruqii. in ceea ce-i prive$te pe turci, trebuie si obserudm cd idealul islamic al familiei este inferior celui cregtin, dar ce temperamentul lor $i condifiile speciale ale dezvoltirii lor sociale au ficut astfel ca ei si-i iubeasci cu intensitate familia, rudele, neamul qi ciminul. Exista in ei o importante predispozilie spre idila domestic'i. La rugi, in schimb, spiritul familial s-a manifestat mult mai slab decdt la alte popoare. Acelagi lucru se poate afirma despre principiul aristocratic. intr-adevdr, istoria a d! rijat toati fo4a sentimentului nostru nalional cltre putbrc stalald, citre monarhie Si cetre larism. Este necesar si inlelegem ci eu folosesc expresia principiu aristocratic ifl sensul siu cel mai general. ingeleg foarte bine ce vrea si spuni cei care afirmi ci in Rusia nu a existat niciodati o aristocralie, insd consider ci aceasti formulare nu este intru totul corecte, nll epuize zd in totali:late fenomenul istoric. in Rusia, ca ?n orice alt loco, a existat un principiu aristocratic; insd caracterele nalionele gi individuale s-au exprinat mult mai slab dec2t la aristocra.tiile feudale europene qi la cele olisenetti ale patricienilor qi ale nobililor arntici romani. Oamenii privilegiati, pr-ltelea personali, familia, asociatiile cle dir.erse tiprlfi, con.runitilile au exitat pretlltindcni, pentlr-r cri sunt fofie reale 5i cornponente indispen.iu

sebile ale tuturor olganisnelor sociale. Dar aceste elemente se combina in forme diferite Si sunt puternice qi clare in rnod diferit, in funcgie de naliuni qi de limp. in orice caz, nu cred ci md inqel afinnind cI la inceputul oricirei dez-

voltiri stzrtale predomini un anumit princ4)iu aristocratic. Apoi, citre jumitatea vielii statale, apare tendinla de unificare a puterii, uneori in forma unei prepeclinlii, a
unei dictaturi temporare, a unei demagogii personalizate
sau a unei timnii, cum s-a intamplat la greci in pelioada cla-

sici. in fhe. in pelioada bitrinetii muribuncle domind spiritul democratic, egalitarist pi liberal. Cred ci obsen Xnd ce nuante gi ce forgd reali domind un popor sau altul, ne-am da seama cA toate celelalte apar impregnate gi pitrunse de acestea. in Rusia, larismul nostru innAscut gi ereditar a fost atat de puternic incit, sub presiunea lui, principiul aristocratic a cipetat un caracter admiriistrativ gi'pu1in legat de amintirile familiale gi locale, un caracter in orice caz incomparabil mai mult statal dec2t efectiv feudal sau oripenesc. Este cunoscut cd mestnicestud avea un sens esenlialmente administrativ, funclioniresc gi statal. Boierii nu se mindreau cu vechinea .' neamului lor, nici cu personalitatea lor qi nici cu oragul sauT cu castelul de care erau legate puterea gi neanul lor, ci numai cu serviciul statal prestat de strdmogii lor. Eforturile Romanovilor 6i chiar transformirile raclicale fi.ute de Petru nu atr schimbat decit in parte aceasd situatie. Rangurile introduse de Petru au democratizat, cel putin aqa pare la prin.n vedere, chiar principiul noblegei. intr-adevir, orice om liber' putea si obfini un rangJ servindu-l pe lar - aciicd statul. in realitate s-a intnrnplat ci nobilimea s-a clistantat gi mai mult de popor qi, cel pulin in straturile sale cele mai eler rte, a de\ enit Jlistocratici. ir-rainte de Petrll, in realitatea noastri socizlli exista o r)tili r)t:lre rn ifoIrn itlttc,, o rnai nt'.r[c ltscrttina[(j ir]lIe pl'lrliie conrponente; trlterior-. cLun se stie, Pctlr a ir-rtirjt scla\ i:r.
L

,31

lor taraneqti (mlr3) supuse ei; a inceput. atunci sI-Si perfecqioneze culnua gi puterea, chiar dacd, era in continuare supusi larismului. A fost suficient: aparilia Ecaterinei a II-a pentru ca in viala sociali sd apard un gust mai rafinat (gfalie Ei faptului cd nobilimea fusese pa4ial redusi de apisdtorul serviciu statal), o noue creafie intelectuald $i sentimente mai elevate. in sensul acelei diferenlieri sociale de care am vorbit anterior, despotismul lui Petru a fost progresist $i aristocratic. Liberalismul Ecaterinei a avut exact acelaSi caracLer- Ea a condus Rusia spre inflorire, mirire gi creafiind meritul {ie. Ecaterina a intirit inegalit^lea, ^cesl^ siu cel mai m te. E^ a menfinut servitlrtea (integritatea rnir-.ului gi a comunitililor agricole), introducind-o gi in Ucraina. Pe de al6 parte, Ecaterina a acordal privilegii nobilimii gi i-a micgorat dependenla faqi de serviciul statal, sporindu-i astfel caracteristicile realmente aristocralice, adicd. conqtiinta orgolioasd a propriei individualitali. Gratie Ecaterinei a II-a, nobilimea a inceput si devini tot mai independentd fa@ de stat, continuand insa, ca gi in trecut, sd domine celelalte clase ale societilii. Nobilimea a ajuns, in sf2rgit, si se deosebeascd de popor, sd se individualizeze, 9i a intrat in perioada de inflorire care i-a niscut, in ordine, pe Deriavin, Jukovski, Batiuskov, Puqkin, Gogol 9i aga rnai departe. Ludovic al XIV-lea qi Petru I au fost aproape contemporani; in ciuda acestui fapt, autocra(ia lui Ludovic aIXIY-lea a nivelat profund Fmnta Si a Fters ultimele urme ale vechii gi foflnidabilei inclependenle feudale. Franta secolului urmitor s-a indreptat rapid spre democratie gi spre confuzie politici. in schimb, autocratia lui Petru a cliferentiat mai puternic decXt in trecut statul rus Si a pregetit terenul mult mai aristocrzrticelor Fi mai variatelor epoci din vremea Ecaterinei l Il-x si a lui Alcxanclrtr l. \2

Ca urmare a acestor reforme, nobilimea noastri s-a gesil intre influenla active a larismului gi cea pasivi a asociatii-

Cu trecerea timpului, fragila gi dezrldicinata noastri aristocratie, terminindu-i-se ciclul vital, a fost din nou privati de condiiia sa privilegiati care, daci ar fi fost pistrati ulterior, ar fi putut provoca o violente revoltd a celor de jos. Rolul aristocratic al nobilimii a incetat nu atat datoritd reducerii drepturilor gi libefiatilor sale, cat datoriti conferirii de drepturi $i libertAti celorlalte clase. Oricum, aceasti inevitabild nivelare s-a incheiat din cauza unui proces natural de dezvoltare. in plus, caracterul pacific al niveldrii despre care vorbim s-a datorat fo4ei $i soli ditetii inndscutului nostru qarism eredirar si magnificei educafii istorice pe c te primit-o de Ia acesta. ^m intr-adwir, in {arism s-au intahit trei putemice principii: cezarismul roman, disciplina cregtind (care predici respectul fagi de putere) 9i concentrarea in famtlia impeiald a intregii fo4e a principiului nostru nalional, altfel slab in ceea ce privegte familia, nobilimea ti, poate, chiar obcind. incl de la inceputul istoriei noastre se pot observa combinalii stranii de fo4e reale care nu seamind nicidecum cu cele greco-romane, bizantine gi europene. Sistemul nostru al udelt-lor'" corespunde (daci privim, prin analogie, la inceputurile tuturor statelor cunoscute in istorie) aristocraliei primitive - simpld ca mod de viata gi dezvoliare culturah $i totuti deosebiti de popor - care se intilnegte la inceputul oricirui stat; asemdnitoare cu patricienii grosolani ai Romei antice (gi, in mod verosimil, cu ceva similar existent la celelalte popoare italice), cu nobilimea germanice primitivi gi as,a mai departe. Aceasti aristocratie primitivA a undelt-lor se caracteriza prin mobilitate in ceea ce priveqte loctrl, prin imobilitate gi constringere in ceea ce prive9te na$terea, prin sr.rperi oritatea principiului nalional fie asnpra celui individual, fie asupra celui electir-ordgenesc, reprezent^t de uecea populari a oragelor. Acesta cra sistemul rrdelilor - dacl il
33

considerem o folma prirnitivi de organizare aristocratici. Era un slstem care ?nchidea in sine un profund potenlial monarhic, tocmai pentru cd, in afari de atnt de nufflerosul neam al lui Rurik, nu exista nici o ald aristocralie puternici qi otg nrzald. Structurile oriqenegti erau prea egalitariste in ceea ce privegte spiritul pentru ca rezistenta lor in fala puterii cen. ttalizate a Moscovei si fie eficace; mai ales c'i, aSa cllm s-a

obsewat destul de limpede, nobilimea ruseasci nu era nici feudali (cu alte cuvinte, cu Lln puternic sentiment al propriei demnititi indi!iduale), nici oriseneascd, ci avea un caracter exclusiv statal qi de sen'iciu. Aristocrafia noastrd a cdpdtat atunci un caracter pur birocratic 9i din acel moment sistemul gradelor de serviciu (cinounicestuo) a devenit familial ti ereditar. Serviciul statal conferea, intr-adevir, drepturi ereditare. Principiul originii familiale, pe care istoria l-a extirpat din aristocralie, s-a rispindit, in schimb, in alte pe4i ale societilii ruseqti, a pitruns in rnndurile categoriei negustorilor qi a generat in rindurile clerului un leuitism ereditar, necunoscut Bizangului. Sub acqiunea dugmanilor externi 9i sub aceea fraterne a bizantinismului, aristocralia de sXnge a udelt-lor a decizut gi s-a amestecat cu noi nearrruri in nobilimea simpli de serviciu. Datorite tuturor acestor schimbiri gi transformiri, via!a Rusiei s-a dezvoltat intr-o manierd originali. Educat de bizantinism, Iarismul centralizatot s-^ interit gi Rusia a crescut gi s-a maturizat firi intrerupere. in concluzie, principiile ori;eneqti, cele aristocraticGereditare gi chiar gi cele familiale au fost intotdeauna tlai slabe in Rusia decAt la celelalte poioare. Doar trei lucruri sunt la noi puternice i de mare eficacitate: Ortodoxia bizantin;I, inniscuta $i nelimitata noastri autocralie $i comullifatea noastrit ruralir. Cel pugin aceasta este pirelea multota despt'e obcittt noastti. A$a cr-ecl
j,1

slavofilii apiritori ai Ortodoxiei gi ai autocratiei, precllm Ei o personalitate total opusd acestora: socialistul spaniol Emil Castellar. Dar nu doresc si md ocup aici de obcind, scopul acestei lucriri fiind cu totul alttrl. Vreau se spun cd larismul, de benefic gi de cre^lat pentru noi, s-a intirit sub influenla Onodoxiei biator zantine, a ideilor bizantine qi a culturii bizantine. Ideile qi sentimentele bizantine au unit semi-silbatica Rusie ?ntr-un singur corp. Bizantinismul ne-a dat fo4a de a suporta invazia tatari gi lunga dominafie ce a urmat, i^t ico n biz^ntind ^ Mantuitorului a fost cea care a iluminat steagr:rile armatei pline de incredere a Marelui Principe Dmitri pe campul de batelie, unde am aratat pentru prima datd, tdtarllor ce Rusia Moscovei nu mai era Rusia divizate 9i sfnqiati din trecut ! Tot bizantinismul ne-a dat putere in lupta cu polonezii gi cu suedezii, cu Franta gi cu Turcia. Sub steagul siu, daci ii vom rimine credinciogi, vom fi capabili sd rezistd"m asaltului intregii Europe confederate, dacd sl^ indrdzni - dupi ce va fi distrus definitiv ceea ^ce ^r ce a creat nobil in interiorul siu - sd ne prescrie si noui duhoarea gi putreziciunea noilor sale legi referitoare la mizerablla fericire pdmnnteasci gi la radicala vulgarizare
universald
!

si vedem ce considerd ca fiind esenlial caracterului nalional rus un cercetetor ucrainean de indubitabil talent care este Kostomarov. Ajunge si deschidem lucrarea sa, Istoria epocii tulburdril.or (ntl-mi amintesc daci acesta este chiaf tithll exact), pentru a ne convinge cat de important este pentru noi bizantinismul, in. dublul sAu aspect: de tsisericl qi de autocratie nalionalzi. Polonezii erau la Nloscova, larul nll exista sau apirezru impostori, unul dtrpa altnl. ln rnai multe locuri. Boierii tridau, ezitalr sau erzlu ticuti.:i neplLtincio$i. in comuniaceasta privinfa, este interesant

in

3i

titile sAtegti domnea o profundi discordie. insi a fost suficient ca un polonez sA intre in biserici cu pillria pe
cap, nerespectand deci Ortodoxia, pentru ca patriotismul rus si se inflicdreze intr-o clipi in mod patima$. ,Atunci numai Ortodoxia i-a unit pe ru9i", afirmi Kostomarov.

lor s,i a progresului, din cauza unei presupuse coruplii a acestei Ortodoxii bizantine. Schismaticii nogtri se consi-

deri mai bizantini decit Biserica dominanti. $i mai im-

portant este faptul (evident pentru toti cei care s-au ocu-

Sentimentul religios gi supunerea fali de putere (deprinderi de origine bizantini) ne-au salvat qi in 1812. Este cunoscut cd, intr-un prim moment, mulU larani (desigur, nu to!i, dar mai ales aceia surpringi de invazie) au aritat foane pulin spirit patriotic. Au jefuit proprietelile nobililor, au complotat irrpotriva aristocraliei gi au acceptat bani de Ia francezt. Dar clerul, nobilimea gi negus-

pat de aceisti schismi) ce schismaticii noFtri nu-gi recunosc dreptul la opozifie politici; bine instruigi in ceea ce privegte literatura religioasi veche, schismaticii gisesc in aceste scrieri bizantine un imbold constant spre supunere fati de puterea constitlliti. Acest fapt a fost descris cu o luciditate neegalatd de V. Kelsev, de a cirei exactitate a afirmagiilor m-am convins, deoarece, ca pi el, am ueit h Dunire.
ExcluzXnd din seria eterogenilor no9tri sectari pe pulin numerosii molokant pi, duhobor;i care nu mai au aproape nimic din bizantinism, principalii exponenli ai schismei par a fi, dincolo de adeptii vechii credinfe, misticii precum hlistt qi skoppt'z. Acegtia nu s-au distanlat in totalitate de Oftodoxie; dimpotrive, ei o respecti in maioritate, consi. dernndu-se chiar mai avansali in credinli, mai iluminatri qi mai inspirafi. in orice caz, nu pot fi considerafi protestanli. Gn cadd islamului, dervigii se afli intr-o stare de spidt foarte asemenatoare; ei nu sunt deloc sectari separali, ci ceva intermediar intre misticii noqtri, oameni ai lui Hristos s,i ai lui Dumnezeu, qi eremifii ortodocgi).

torii s-au comportat cu totul altfel inci din primul mornent. Iar cind liranii rugi i-au vezut pe francezi profanind icoanele gi instalindu-9i caii in biserici, s-a schimbat radi.
nile necugetate. Principiul ciruia i se supuneau aceste fo4e secundare nu era altul decit larismul nostru semibizantin. intr-adevlr, de cine fuseseri educate $i suslinute aceste puteri de jos, dacd nu de lunga disciplini ierarhicd a Rusiei noastre semibizantine ? Ce anume, daci nu ortodoxia, ne-a permis si ne unim cu Ucraina ? in afari de Ortodoxie, in Ucraina, de la tradiqii la educalia istorici, totul este diferit, deci foane puqin sau deloc aserninitor Moscovei. Numai pestrarea, de cdtre popoarele Bielorusiei qi ale Rusiei Meridionale, a formei bizantino-orientale a crestinismului ne-a dat fo4a Si sentimenttrl interior al dreptului, care au decis, in cele din urmd, soarta problernei poloneze. $i nr"r a fost oare bizantinismul cel care a definit rolul nostru ?n problemele orientale de irnportanqd mondiali ? Plni 9i schisma[ noastrd ruseascd poarte amprenta unui profund bizantinism. O parte a poporului rus s-a suparat pe Bisericai si pe iul'ern, fiincl impotriva inolaqii36

cal totul. Poporul a luat foc. Atunci gi puterile secundare au rispuns diferit 9i au Stiut se reprime ffui ezitari zqix-

Spiritul bizantin, principiile gi influentrele biz^nrine cuprind, precum lesutul complex al sistemului nervos, intregul organism social al Rusiei. Chiar gi insurecqiile noastr nu au avut niciodate un caracter protestant sau liberal-democratic, ele purt2nd, dimpotrivi, pecetea pseudo-legitimismului, adicd a principiului monarhic nagional care a determinat merimea noastri statala. Re1'olta lui vins
Stenka Razin a luat sfargit imediat ce adeptii sei s:au conci tarul nu-l aproba pe atamanul lor. $i tocmai de aceea Razin a incerc:rt firi incetare sa arate ce el nu Lrpta impotriva familiei imperiale, ci numai impotriva nobi-

lilor si a clerr-rlui aliat acestor:r.

37

sI fie qi mai viclean pentru a lupta . impotriva guvernului Ecaterinei, a cirei fortd era incomparabil superioard, aceleia a Rusiei de dinaintea lui Petru; el a inqelat poporul folosindu-se tocmai de acel legitiPugaciov a trebuit

misrr rus de care am vorbit anterior. Ceva asemindtor voiau si faca ti dnerii nogtri iacobini europenizanli din anii '20. Sunt destui cei care afirme cd mulii sectari intrelin gi astizi echivocuri monarhice asemanetoare. La te aspirl acest discurs ? Principiul sewegte qi de drapel al revoltei ! Exact aqa; iar acest lucru nu reprezlntd, de fapt, nici o nenorocire. Fird mari schirnbiri nu poate exista un mare popor. insd existi schimbiri cu semnifica{ii gi valori diferite. Existe tulburiri qi revolte care au loc la momentul potrivit - sunt deci oportune si altele tardive, inoportune gi distrugaroare. Primele contribuie la actul creator; celelalte gribesc ruina. Roma a intrat in perioada sa eroici dupi revolta plebei. Dupi revoltele militare qi pretoriene, Roma s-a pribugit. Revolta protestante din Anglia a al'ut loc intr-un moment propice ti, intirindu-i structura aristocratica, i-a determinat grandoarea. Revolugia iacobind fr^ncezilor, avnnd loc intr-o epbci de declin, le-a grebit^ruina. Dupe rdzboiul religios gi civil de 30 de ani, in Germania au apirut Frederic al Il-lea, Goethe, Schiller 9i Humboldr. Dupi insignifiantul gi chiar ridicolul an 7848, numai Btichner, Biichner qi iar Btichner ! Nu este acesta un declin ? in ceea cel priveSte pe genialul Bismarck, nu se gtie incd dacd. el este un real regenerator al Germaniei sau doar una dintre acele figuri luminoase gi mari care apar intr-un popor in ajunul pribugirii lui, pentru a aduna ti, in cele din urrli., a imprAqtia in mod iremediabil forqele rezidu^Ie nafiunii. Eu cred ce aceaste problemd gene^le reazi. incloieli numai pentru un sfert de secol; ne putem, prin umare, intreba daci epoca lui Bismarck coresplrnde cpocii lui NapoJeon I seu eceleir.:r Jrri Nupoleon:rl Ilt-lee.
3rl

Consider cA a dolra ipotezi este mai credibile. Germania nu este mai tdndfi decit Franla, nici ffrai in vnrsti; nici ca spirit, nici ca organizare. Nici Prusia nu trebuie sd fie mult mai tdniri, altfel nll s-ar afla in situatria actuali. Pdnd toate revoltele nrsegti au avut loc in mo^stdzi, mente prielnice gi, tocmai grafie caracterului 1or pseudolegitimist, ne putem convinge ci sufletul rdsculatilor nogtri era dominat de profunde sentimente conservatoare. Pe de alti parte, nu existe nimic nefircsc in aceasta. Cand un anurrrit principiu este atat de puternic - cum este la noi, in Rusia, cel monarhic - incat sA cuprindi profund toatd, lr'l,,l^ na1lonali5 este de inieles ci, uneori, sub influenla unor circurnstanfe diverse;i trecetoare, acest principiu poate si se altereze sau chiar se degenereze. in realitate, riscoalele pselldolegitimiste ruse9ti de-

monstrezi fo4a $i vitalitatea neobignuiti a inniscutului nostru tarism, strans $i indisolubil legat de Ortodoxia bizantind. indrdznesc si afirm, fdri nici o ezitare, ce nici o revolti poloneze gi nici o pugaceuscindl nu pot sa-i diuneze Rusiei atat cat ar putea si-i dduneze o constitulie democratici, pacifice qi legali. De constitufiile democratice ma voi ocupa ceva mai departe; acum ag vrea sd md refer pe scurt la musulmani. Este curios ci musulmanii turci, de cXnd au inceput se ne cunoasce mai indeaproape, atat pe noi cat gi Occidentul, dovedesc o simpatie mai mare -: atat din punct de vedere uman cat 9i statal, in ciuda rizboaielor gi a ri valitililor profunde care ne separi - pentru noi, rugii, declt pentru europenii occidentali. Caracterul religios al imperiului nostru provoacd respectul turcilor, care vid in acest aspect multe afinitAli cu spiritul nalional al poporului lor. Disciplina noastrd, ddruirea $i supunerea de care dim dovadi it fzrscineazi profund, clin acest motiv dlndrr-ne chial ce exernplu de urnrat, ceer ce inselrnnr'i ci aceste caracteristici ale poporului rus constituie, dr-rpd pirrerea mea, fb4a noastra.
19

Daci guvernul turc ar fi expulzat din Bosfor'gi daci nu toti turcii ar abandona Peninsula Balcanici, aceptia, fdrd indoiali, ar apela la noi si-i apirim de inevitabilele perseculii s,i ofense pe care ar trebui si le suporte de la vechii lor supugi, de la greci pi de la slavii de sud - popoare cam primitive gi crude. Turcii ne preferi, efectiv, bulgarilor, grecilor 9i sirbilor. Functionarii noEtri din Orient, cdlugirii de la Muntele Athos qi raskolnicii de la Dunire (care sunt, cum se Ftie, supugi turci) sunt apreciafi de turci mai mult decnt supugii lor slavi 9i greci. Din motive de spaqiu, sunt constrans se aman pentru o ahd, ocazie expunerea detaliatd a unof conversalii unice, referitoare la Rusia, avute cu un foarte informat pagi turc Ai cu doi simpli 9i semiasiatici vechi-credinciogi. Acegtia din urmi erau uimiU de afacerea Neciaev'a gi vorbeau cu indignare despre cei care vor si introduci republica in Rusia. ,,Iertat se ne fie", mi-au spus cu putere ?n glas gi in privire,,,dar toli trebuie se se ridice in fafului. Este dureros pentru noi si ascultim ^pelarea aceste lucruri, cu toate ci reim in Turcia". L^ vceasta scenl erau prezenli doi cilugdri abia sosili din Rusia. Unul dintre ei a zis; ,,Este surprinzi.tor ci printre acegti tineri domni existe gi doi de origine burghezi. Dacd nigte tineri nobili s-ar fi supirat pe lar din cavza ellberfuii \dranilor, totul ar fi explicabil. insi in acest caz, ce inseamni acea.sla?" Din rnotive politice, nu am considerat necesar si le explic faptul cd ,,domnii" 9i ,,nihili9tii" nu au nimic in comun. (Este vorba, in realitate, de un echivoc foarte util, deoarece impiedici apropierea poporului de anarhiqti.) in ceea cel priveSte pe inteligentul pagi, care il citise pe Gogol intr-o traducere ftancezd qi care rnsese mult citindu-I, in-ri aduc aminte cA el a inceput si expuni foarte serios icleea ci in toti ercii comici ai lui Gogol existd ceva interesant Si bun, adici respectul lor pentru cei superiori in gracl gi rang. pentrul autorit:iti $i
10

aga rnai departe. ,,Statul vostru trebuie si fie cu adevirat puternic, a addugat. Daci un Cicikov este aga, cum sunt oamenii inteligenli Si one$ti ?". ,,Oamenii onegti, dragi pa9i, am rispuns, sunt uneori mai rei decat cei necinstifi. Se intampH, uneori. Onestitatea personale gi o moralitate liberi qi autonomi. pot si placi in plan personal Si sa genereze respect; dar in aceste f irtuti nu existi nimic politic s,i organizatoric. Oamenii onegti provoace adesea pagube foarte mari statului, daci educalia lor politici nu este corecta; Cicikov gi provincialii lui Gogol pot fi uneori incomparabil mai utili colectivitelii (pour I'ensemble politique)." Paga a fost de acord cu cele afirmate qi a spus gi alte lucruri subtile gi interesante despre rugii, despre raskolnicii gi despre ucrainenii pe care ii cunogtea. ,,Ces bons bobols ! Je les connais bien, ces bobollJ, a zis pas , nxais les lipouanel6 russes sont encore mieuJc. Ik me plaisent dauanta.ge. Sunt ceuleni perfecqi, mult mai buni decnt grecii 9i bulgarii; atat ucrainenii cit gi lipovenii sunt exclusiv preocupali de religia lor. Grecii 9i bulgarii, in schimb, nu au in minte decit maimu;ireli politice, constitufii gi alte lucruri de acest fel. Credefi-mi, Rusia va fi puternici atat timp clt nu va avea o constitulie. Eu md tem pedtru Rusia gi nu vi ascund acest lucru. Din punctul de vedere al patriotismului meu, imi doresc din toati inima se vi facegi o constitulie. insi mi tem ca oamenii vo$tri politici sunt prea inteligenli gi ci acest lucru nu se va intnmpla niciodati. Iate o eventualitate foarte ingritorAtoare pentru noi, turcii. ' La opiniile pagei gi ale celor doi vechi credinciogi voi adiuga ;i cuvintele dedicate poporului rus de profundul gnnditor care este Carlyle. ,,in ceea ce mi priveqte", scrie el intr-o scrisoare cetre Herzen, ,,mifturisesc faptul ci nu 2rm apreciat niciodatd - iar acum mai pu[in chiar decat in trecut - \.otul universal gi oscilatiile sale. Binele care poate rezulta din aceasta este comparabil cu acela al r"urei
41

pneumonii aperute in cLlrsul unei maladii mortale. Prefer de departe larismul - qi chiar pe sultanul turc - anarhiei pure (cum consider eu, spre nenorocul meu, votul universal), elocinlei parlamentare, libefielii presei gi alegerilor. Am respectat intotdeauna marea dumneavoastri pafiie (adicd Rltsia) ca pe un vlistar gigantic, obscur 9i enigmatic al Providenlei, al cirui sens este inca necunoscut 9i foarte cleparte de a se fi manifestat. RLlsia pastreaztr incd o virtute in care exceleazi 9i care ii conferd o fo4d mult superioare aceleia a celodalte naliuni, o virttlte necesare tuturor larilor +i tuturor fiingelor, absolut necesard, pentru a evita pedepsele sevete: este vorba de virtutea supunerii - in ale pi4i demodate, mai ales in zi. lele noastre." Nu numai supunerea, ci 9i alte calitili au fost dezvoltate de poporul nostru gralie lungii discipline statale la care a fost supus. Nu cu mult timp in urme, mi s-a intnmplat se intalnesc intr-o revistA ofiodoxi urmitoarea observalie: ,,Din cauza completei absenle a libeftelii Si a autonomiei in viata sociale gi politice, a fost natural pentru poporul nostru si incerce sd se refaci printr-o autonomie unica a vielii spirituale qi a spiritului de iniliative in sfera gnndirii 9i a sentimentului"l'. Este adeverat c6, aceasli atitudine a condus la schisme gi erezii, dar qi la creatria poetici 9i la indiferenla fald de problemele propriu-zis politice. in aceasti atitudine igi are originea marea slibiciune a poporului rus pentru spiritul demagogic, apropiinduJ astfel de ceea ce cteqtinismul afirmi prin cuvintele: ,,impirilia Mea nu este din lumea aceasta". O asemenea atitudine este favorabill, in egali m'isuri, a0t inlelepciunii practice a popoarelor, cat si dezvoldrii inclinatiilor 1or poetice. inlelepciunea politicd a popoarelor consti tocmai in a nu cituta puterea politica, pentru a
42

se in-rplica in afacerile statului cnt mai pulin posibil. Cu cat este rnai limitat numirul persoanelor care se ocupd de po-

litici, cu std politicd este mai puternici gi mai gi mai inteligenli. chibzuitl, ^tatoan-renii, fitai iar ^ce ^lreg^tori putem afirma ci, indiferent de aspectul in concluzie, sub care vom privi viafa qi statul rus, vorrr vedea cd bizantinismul - adici Biserica gi Tarul - patrunde inlotdeauna, mai mult sau mai putin direct, in profunzimea, in miezul organismului nostru social. Fo4a noastri, disciplina, istorja culturii, poezia $i tot ceba ce este viu in Rusla apar organic legate de monarhia noastre nationalA Fi binecuvantate de Onodoxie, cereia ii suntem urmaqi direcfi gi reprezentanti in lume. Bizantinismul ne-a organizat. Sistemul ideilor bizantine, unindu-se cu principiile noastre simple gi patriarhale gi cu deja bitrnnul material etnic slav, crear mareti^ noasffe. Tridand,. chiar in cele ^ mai secrete proiecte ale noastre, acest bizantinism, vom cauza, inevirabil, ciderea Rusiei, pentru ca $i aceste proiecte pot gisi, mai devreme sau mai tarziu, ocazla. unei concretizari practice. DesfitXndu-ne atit cu himera rece gi ingelitoare a unui nou gi demn de disprel bine universal, c2t gi cu grosolane gi unilaterale sentimente rasiale gi nafionaliste, noi putem distruge - prematur gi ireparabil - organismul regatului nostru, un organism puternic, dar supus totugi, ca odce lucru de pe pim2nt, bolii 9i chiar qi unei lente dezagregiri. Ideea binelui universal, religia avantaiului colectiv, este cea mai indiferenti gi mai prozaicd Si, in acelagi timp, cea mai incredibili gi mai nefondati dintre religii. in toate religiile pozitive, dincolo de imensa lor poezie gi de infinitele lor capacitlli organizatorice, existe ceva real qi tangibil. in ideea binelui universal nu existl insd nimic concret. in toate religiile mistice, credinciogii sr.rnt de acord cel pLllin asupra unor principii generatoare: ,,Hristos, Fiul 1ui Dumnezeu, este Nlantuitor'ul''; ,,Rornzr este
4j

Cetatea sfdnti gi eterne a lui Marte"; ,,Existi un singur Dumnezeu gi Mahorned este profetul siu,,; ,,papa este infailibil cdnd vorbegte ex-catbedra" . Insi binele universal, daci reflectim putin, (ceea ce, in legituri cu binele. qi cu urilul, se intamph arareori), esre ireal qi irealizabil. in realitate, este vorba-numai cle o aridi abslr ctiz^re care nu conduce la nimic bun sau pozitiv. Cineva consideri ci binele conste in alternarea suferinfei Si a starii de liniste, deci in a ne ruga lui Dumnezeu; altcineva crede ce binele consti in echilibrul intre munce Si plecere, fArd a crede in cwa ideal; un altul vede binele numai in plicere. Cum sd. punem de acord toate acestea intr-o manieri utili (in sensul comtn de pldcut, gi nu in cel religios de saluator) pentru tofi indivizii ? Daci. binele universal gi cosmopolitismul nu sunt acum nimic altceva decdt fraze desttnale sA suscite plictiseala $i disprepl, nu acelagi lucru se poate spune despre sentimentul etnico-na[ional. O umanitate satisficuti gi uniforrn organizatd nu este dec2t un mirai care, in realitate, nu este nici frumos nici atregitor; neamul, in schimb, este ceva foarte real. Din acest motiv, sentimentele gi simpatiile nalionale apar dintr-o dati extfem cle naturale gi de inteligibile. Cu toate acestea, gi in ele existd multd superstilie gi multa retorici. necugetate. Ce este neamul firi sistemul ideilor sale religioase 9i statale ? Pentru ce si-l iubim ? Pentru snnge ? Nimeni, in redlitate, nu are snnge put si numai Dumnezeu qtie ce singe iubim in cel pe care il considerim a ne fi cu adevd,rat rudd,. $i apoi, ce insemni sdnge pur? Numai steril! tate spirituali ! S2ngele tuturor marilor naliuni a fost intotdeauna amestecat. Limba? Dar ce este limba ? ! Limba este prelioasi numai ca expresie a ideilor si a sentimentelor scumpe noud gi intime. Scanteietoarele invective antieuropene ale lui Herzen, citite in lirnba francezi, procluc o impresie rnai
,t4

ruseascir dec2t articolele lui Gogol scrise in rusi. A iubi neamul pentru neam este o minciune gi o absurditate. Discursul este total altul dacd un grup etnic aseminitor noui impafiapeqte, cel pulin in parre, ideile Si sentimentele noastre cele mai inridecinate. Ideea nationahtitilor, atdt de la modd acum gi introdusa in politicl de Napoleon al IIJea, nu este dec2t un alt aspect al aceltri proces de democratizare liberald care lucreazi, tleia de multi vreme pentru distrugeree marilor lumi culturale ale Occidentului. Egalitatea intre persoane; egalitatea intre clase; egalitatea (adicd uniformitatea) intre provincii qi naliuni ! Este vorba mereu de acelagi proces. in concluzie, nimic altceva decnt egalitate universald, libertate universale, cngtig universal, bine universal, anarhie universali 9i, in sfnrqit, plictiseald pagnici gi universald. Ideea, pur gi simplu rasiali' a nagionalitililor, care a aperut in secolul al Xxlea, este, in realitate, o idee absolut cosmopolita, antistaral, qi antireligioasa, plind de fortp distructive, total sterile gi anticulturale. Cultura, intr-adevdr, nu este altceva decXt originalitate'3. Dar in zilele noastre originalitatea este pretutindeni pe punctul de a se stinge, in principal drn cauza libeftefii politice. gi asta pentru ca individualismul ucide pretutindeni individual! tatea oamenilol a natiunilof gi a regiunilor Franla a fost deja definitiv ruinati de acest principiu gi, nu peste mult timp, va fi rnndul Germaniei, cdtei lauri sunt inci verzi, ^i dar care,ln realitate, este pulin mai taniri dec6.t Franla. Este de inteles ci un radical declant apreciazi ideea nalionale in acest sens pur etnic, deoarece ea nu este decnt o versiune ipocriti a distructivei idei cosmopolite. in schimb, cel care nu este radical ar face bine si ieflecteze in mod adecvat la cele afirmate aici.

CAPITOLIJL

Itr
?

CE rsrE srevrsuur

La aceaste intrebare nu existi un raspuns. Vom cduta in zadat trlsdturi clare gi distincte, caliteli precise Si istoric evidente, comune tuturor slavilor. Slar.ismul poate fi inleles doar ca abstracgie etnografica sau ca idee de s2nge comun (dar nu pur) Si de limbi inrudite. Slavismul, intr-adevdr, nu oferd o abstraclie istorici in care sd cuprindem, ca inr-o chintesenle, toate elementele distinctive - religioase, artistice, consuetudinare gi iuridice - care alcituiesc, in ansamblul lor, tabloul istoric, viu gi complet, al oricd.rei culturi cunoscute. Putem vorbi despre cultura chinezi gi despre spiritul chinez - Fi toli vor avea o idee mai mult sau mai pufin clari despre aceste concepte. Putem vorbi despre civiliz^tia ettope nd qi, in ciuda complexitetii istoriei europene occidentale, existi, intr-adever, caracteristici comune tuturor epocilor Occidentului, caracteristici aI cdror ansamblu poate servi clasificirii istorice; cu alte cuvinte, pentru a stabili cu exactitate punctele in care se deosebea gi se deosebegte cultura romano-germanicd, luati in ansamblul si.u, de toate celelalte, dispdrute sau inca vii, de cea sino-japonezi gi de cea islamicd, de cea egipteani, caldeeani., persani, greaci, romani gi bizantini. Tot atXt de u$or este sd definim fiecare civilizatie europeani in pane dupi caracterele sale distinctive. Fiecare dintre aceste cil'.tliz^\ii individuale avea gi are o literaturd proprie, o formi politici proprie, contufati inci de la inceputul infloririi sale, $i o religie (catolice sau protestante) intim legati de destinele sale istorice. Fiecare dintre ele avea si are scoli de picturd, stiluri arhitectonice $i rnuzicale, orientari filosofice originale pi bine definite, clare Fi perfect accesibile studir-rlui.

tt

ideile abstracte ale diverselor cultr,rri nalionale nu numai ce sunt corespunzetoare unor cadre istorice bine definite, dar, mai ales, ele fac si. apard, din aceasti confruntare o idee generali, tangibild qi definiri, despre civiliza;ia europeani, in opozilie cu bizantinismul gi cri elenismul, cu
Roma etc.

ni, cea anglosaxoni, cea francezd,, cea spanioll, cea italiani din timpul lui Danre, Leon al XJia, Rafael etc.),

In acest mod, diversele cultr-rri nalionale (cea germa-

Un om de credinfa necregtind, dar obiectiv Si elevat spiritual, care s-ar apuca si cerceteze Europa in dezvoltarea sa istorice, trecute $i prezentd, ar trebui si recunoasci. fa1d. de el ?nsuEi ci nu a vd.zut niciodatd si nicaieri o putere religioasi (cu consecingele sale politice) comparabili cu aceea a clerului catolic din oragele meridionale gi o religiozitate a6t de fierbinte 9i de vie in rindul regilor qi al popoarelor; cA. nu a vd,zut niciodati un stil atnt de sobru 9i totus,i a6t de rafinat, de grandios gi de solemn in construclia templelor; 9i nici ci a intilnit o idee atat de elevati, 9i chiar exagerati, despre demnitatea umani a individului gi despre onestitatea gi moralitatea sa; persoana despre care vorbim ar ri.mine sigur surprinsd de amabilitatea gi de respectul europenilor fa1i. de femeie. $i toate acestea, la inceput, ?ntr-o singurd clasi.; apoi in toate. Acest ipotetic cercetetor ar obsgrva apoi un ateism pe car'e nu l-a cunoscut niciodatd; o demagogie mai rea decnt cea ateni^nl.; in unele locuri, perseculia clerului, cdndva atdt de puternic; ar mai observa apoi descoperiri stiinfifice ti invenfii mai inainte de neimaginat. !^td, deci, ci imaginea generali a civilizatiei europene este foarte clari gi corespunde in mod efectiv unui cadru istoric perfect reconstruibil. Unde existi insi o irnagine tot atat de clari si de generali a slavismuh,ri ? Unde existi Lln tablou istoric, viu si clistinct, care si corespur.rclzi acestei idei ?
48

altfel, la o m tLrrizare culturali originald. Ceirii ? Este loarte dificil sd vorbesri in Rusia despre cehi. De fapt, la noi se respecta cu scrupulozitate regula de a ne referi la ei exclusiv cu adulatii de tot felul; scriitorii nogtri considerd ci este o datorie sd-i situeze in mod constant pe cehi deasupra rugilor. Din ce car:zi ? Poate .pentru c; poporul acesta este mai instruit decat al nostru; sau poate pentru cd nobilul Hus si cumplitul Zizka at fost cehi, iar acum se pot liuda cu eruditii $i ihqnilRieger gi pzJacfu? Cehii srrnt, firi, indoiald,, fratii nogtri; si sllnt si utili, nu neg asta, nu slavismului (deoarece, cum am spus, slavisrnLrl nu exisla ). ci Iunrii slave, adica ansamblului elnic al slavilor. Cehii sunt utili ca avanpost al lun.rii slave, destinat si supofie primele lovituri ale germanismului. Totusi, din punctui de veclere al acelor tlisituri culturale clespre care zrm vorbit anterior, nlt este oare posibil si-i clefinirn pe cehi czr r.tn magnific instrument al fabricii germane, srruls de slar.i gernanilor si apoi lntnr-s, abia rcvopsit in culoare slavi, ilnpotril'a Gerntaniei ? Nu este ()are potrivit. tinincl sear.na cle obiceirrr-ile, cle cleprir-rcler.ile
/+9

Diversele t;rblotLr-i istorice ale slat'ilor sunt destul de clare (chiar daci, sub multe aspecte, sunt mai plllin stri, lucitoare qi mai plrlin bogate ln continuturi originale decdt acelea ale Frantei, Germaniei, Angliei si Spaniei); dar nnde este, cu oricate aten[ie arn cerceta, legitura comuni tuturor acestor tablouri ? in fealitate, aceaste legeturd se pierde in timplrrile legendare ale dinastiilor Hostornisl si Piasti, Asparul-r Si Liubllga',. Istoria vechilor state bulgare si sXrbe este cat se poate de nesemnificative $i nu prezinri nici o trasiturA specific slavd; ele au intrat foarte repede sub influenla cir.ilizatiei bizantine , fdrd a ldsa secolelor nici o gdndire fructuoasd, nici o capodoperd literard. Prdbusirea statului biz^ntil a intrerupt Si autonomia lor politici, niciodata ajunsi, de

si chiar de calitetile lor,

si-i consider{m germani

tradugi

Cehii nu r.or

si aparfini Rusiei, dar o apreciazi enorm

in limba slavi

pentru ce aceasta infricogeaz| A]uslti^. Pe scurt, totul este

Dacd cehii ne sunt, intr-adever, frafi, de ce si. folosim cu nigte frafi aceasti" eternl diplomafie, aceasti formalitate umani. care ne irnpiedicd si spunem lucrurilor pe nume ? Cehii actuali au, cu siguranfe, o anumiti autonomie, dar sunt total lipsiti de originalitate. O instruire deosebite

in reguld printre ei, totul este otg niz t dupl moda prezentului. Voi mai spune ce cehii sunt catolici gi cd atunci

constituie, fdrd indoiald, o fo4i importand, dar nu este vorba, desigur, de o fo4i exclusiv slavi. Instruirea poate contribui la cercetzrea gi la ingelegerea vechilor principii originale ale slavilor; dar de la inlelegere a cee ce cut 9i a disp;rut, pXni,la creagia perioadei acruale gi ^trepani la aceeagi conservare exi$e un intreg abis de neputinld. Mulqi sunt de pdrere ce instruirea populafi este, in mod indiscutabil, un bine; totugi nu este cu posibil si ^de.l]d'";t afirmim ci acest bine este o invenlie a slavilor $i ce este rnai u$or pentru ei, decat pentru alte popoare, a-l obfine. Manuscrisul lui Kraledvor, Judecata lui Liubu$a etc. sunt lucruri magnifice; dar aceste bijuterii arheologice au foarte puline in comun cu o fare suprapopulati, organ! zald dupd modelul european qi ?n care, in lipsa unei aristocratii indigene (care, degi supravieluind, s-a germanizat complet), spiritul nafional este dominat total de o burghezie europenizata. Liubuqa nu gi-ar mai gisi loc intr-o asemenea tari ! Chiar 9i prin calitilile lor, cehii ii amintesc, intr-o mAsurA insemnad, pe germani - chiat dacd in mai plecuh lor varianti meridionali. Cehul este modest, solid 9i ribditor, cu inclinalii muzicale $i destul de ordonat in viala de familie'zo. Politica lor istorice i-a ficut pe cehi prudenqi gi extrem de abili in jocurile diplomatice; sunt realmente maes,tri ai artei, in intfegime europene, de a organiza congrese qi demonstratii in momentele cele mai potrivite, firi s.i rifte vreodatd revolte directe.
50

clnd il celebreaze pe Hus, aceaste manifestare are un caracter rnai rnult politic decit religios. Dar nu vreau si afirm ci toate acestea sunt diundtoare lumii slave. Se poate totuqi admite ce o profundi germanizare - dacd nu a sentimentelor Qi a aspiratiilor politice, cel putrin a obifnuinfelor 9i a structurii mentale era indispensabili cehilor in lupta lor politice impotriva germanismului. Pulin numeroasei natiuni cehe, inserate in oceanul germanic, ii era necesar se se inarmeze jraqu'aux dents cu toate acele fo4e in care era, deia de foarte mult timp, bogat acest ocean; riminind fideli, in mare misuri, obiceiurilor qi spiritului vechilor slavi, cehii nu ar fi reugit, poate, se supravieluiasci in faga mai
maturelor 5i mai complexelor resurse germanice. Deoarece subiectul principal al acestei ce.4i tr^te^zd nu despre ceea ce este bun sau riu in cazul slavilor, ci numai despre ceea ce au ei propriu, original gi caracteristic, ni se poate permite aceasta meditalie: dacl infrnngerea husiti, bdtali^ de la Muntele Alb qi cucerirea Pragdi nu fi zdrobit naliunea cehd, supunnnd-o pentru ^r atatea secole catolicismului Si germanilor (adicd Europei), din fuziunea aspiraliilor - in acela$i timp semiortodoxe gi semiprotestante - ale husitismului cu comunismul taborililor $i cu puterea aristocrafiei locale s-ar fi putut elabora, poate, ceva extrem de original $i in mod autonom slav, in mdsura in care o asemenea conciliere Si fuziune a socialismului cu bizantinismul gi cu feudalisrnul nu se verificase niciodati. Totuqi istoria a decis aldel Si cehii, intrati inaintea celorlalli slavi in orbita cililizxtiei romano-gerrnanice. arr ajuns la o conqtiinti livresci a slavismului etnic; tocmai ei care,

5i

incongtient sau din naivitate, au conservat, mai putin decat toti ceilalli, solida si tangibila subsranli a spiritului slav. Cehii searnani cu un bdtrnn care gi-a pierdut toate forqele creatoare, dar nu qi curajul si inflicdrarea. Crecl ci ei ar fi creat cu entllziasm ceva propriu, dacd. aceasta Ie-ar fi stat in putinfi si daci simpla instruire si studiul principiilor pi al calitltilor slavilor ar fi fost suficiente pentru crealie si organtzare. Dar din pdcate, nu este a$a! Foarte cultul consul austriac Han a transcris. in cursul lungii saJe sederi in Epir multe cintece vechi grecesri si albaneze, ba chiar si cele mai recente cantece epice ale epiroFlot dar nu le-a creat el ! Le compuneau, in schimb (9i le compun inci ?n prospelimea lor naivi), muntenii greci (palicarii) 9i arniulii, tdran|. an lf^beti primirivi in lustaneie Ior grosolane I Originalitatea creariei populare deriva (cum ne arata intreaga istorie) din combinalia acdva a unor idei conqtiente $i a unor idei neg2ndite, lignite din viala insisi, din necesitate, din pasiuni, din gusturi, din sentimente si chiar din ceea ce, de obicei, numim ignorantd. in acest sens, putem si afinndm cd,, p6,n6, in zilele noastre, cunoagterea gi ignoranla au fost factori echivalen! ai dezvoltidi istorice. Dezvoltarea, intr-adevd.r, nu trebuie inleleasi, in mod superficial (cum cred mulli, din neStiinle), ca o simpli instruclie, ci ca un proces complex al viegii populare, un proces in mare misuri incongtient gi, pand asti.zi, neinleles pe deplin de gtiinla sociali. La cehi, repet, exista o puternica constiinli slavd., dat nu intXlnim nici in Boemia, nici in &Ioravia, bogdlia gi energia unor vechi sall, dimpotrivd, a unor noi gusturi, opere gi obiceiuri pur slave 9i cehe. Totul este eufopean ! Agadar, nu qtiu daci existi intr-adevar cineva care sd-mi poati contesta afilmalia ci naliunea cehd este un instrument al fabricii germane, 2rctualmente inclreptat de slavi impotri\.a gennanisrnulu i.

Dar unde este slavismul in toate acestea ? Si vorbim acum despre bulgari. Bulgarii au fost educali de greci in acelagi sens in care au fost educafi cehii de gerrnani. Bulgarii au aceeagi credinri ca grecii si obiceiuri foafte asemanetoare; concepliile lor religioase erau, pnni nu cu mult timp in trrmd, absolut identice. in ceea ce privegte obiceiurile rurale, credintele gi tmdi.tiile populare, exiscateva diferente intre aceste dorri poporre. dat atat de rnici (in afara limbii), lnclt, sub multe aspecte, intre un cretan $i un epirot, intre Lrn grec din Tracia gi unul din Calcedonia existi o deosebire lmai mare de obiceiuri gi de mentafitali Gdlci, de personalitate) decit intre un grec din Tnci^ gi un bulgar din aceeagi regiune, sau intre un bulgar gi un grec macedonean. Aceaste situalie este valabile $i pentru populaliile rurale, care se deosebesc ?ntre ele intr-o mesure mai mare decit cele de la orag. Pulin dupi sosirea mea in Orient, am fost in misuri si deosebesc, dupi fizionomie, dupi maniere gi dupi haine (iar m i tarziLt gi dupi caracter), un grec din Tracia de un epirot sau de un insular. Grecul din Tracia, in comparalie cu ceilalli, este timid, prudent gi greoi, de obicei nici frumos, nici cu ten inchis. Insularul (cretanul, de exemplu), in schimb, este rafinat, frumos, indriznei, orgolios, subtil, dar in acelagi timp cordial; nu numai ca aspect, ci qi pentru sentimentele sale, insulaml este mult mai romantic dec2t grecul din Tracia sau din Epir; el este gi un adevirat marinar. Albanezul sau epirotul, in general, nu este frumos; el este palid qi slab, pasionat qi plin de amor propriu, vivace gi rizbornlc p2ni la nebunie; romantismul siu este doar rizboinic, latura sentimentald lipsindu-i in totalitate. Cretanul se indrigosteqte, epirotul niciodatd. Cantecele populare din Creta sllnt impregnate de erotisl.n, cele epirote sunt intotcleauna severe Si rdzboinice. Este o rnare difercntir !

ti

i2

scl.rirnb, nici chiar <lupi zece ani nu arr reugit sd reclrnosc un bulgar din Tracia. Dacd este din vina rnea sau^ din alte callze, nu ag gti sa spun. In ceea ce privegte populalia urbani care alcituiegte aga-numita intelectualitate - negustori, artizani, nedici, profesori fi comercianli - nu existe nici o diferenll intre greci si bulgari. Aceleagi obiceiud, aceleagi gllsturi, aceleasi calitdli qi aceleaqi defecte. Un plrternic qi, mai mult sau nmi pulin, sever spirit familial; indepirtarea femeilor din viala sociali; o religiozitate care, chiar daci este sinceri., are un caracter mai mult ritualic decat romantic $i care, in general, nu este foarte profundi. De aceea, foarte
adesea, aceastd religiozitate este total formali gi ipocritd, indreptati doar spre a susline Biserica nagionall. Trebuie, de asemenea, remarcat la aceste popoare o rnare hdrnicie, o ribdare unici, o zgircenie care adesea se transformi in avarilie, o absenqi aproape totali a spiritului cavaleresc si o inclinaqie scazute spre generozitate. Spiritul demagogic al grecilor si al bulgarilor a fost educat in primul rlnd de caracterul nefragmentat in clase al Turciei (chiar gi Turcia veche era insuficient impirlite in clase, cel pulin in comparalie cu realitatea ruseasci) Fi de dragostea obsesivd pentru libertate, care se dezvoltd in mod bolnivicios la popoarele invinse ce nu se amesteca cu cuceritorii lor. in general, atat la brilgari, cat gi la greci, se observi o tendinti contemporana citre aga-zisul progresism in problemele politice gi un spirit foarte conservator in tot ceea ce privegte familia. Se poate afirma cd, pentru spiritul lor dernagogic, in plan politic gi statal, grecii gi bulgarii se apropie in mare mdsurd de francezi; iarin ceea ce pril'e$te problemele far.niliale, suft foarte asel.nenatori popozrrelor lermanice. Grecii 9i bulgarii au foarte mlrlte tris?ituri cor.nune clin aceste puncte cle \.eclere $i consti, tuie xntitez,:t psilrologicir totalA a caracterLrlui rusesc.

in

Sub aspect statal, datorite bunului lor sirn! qi spiritului de disciplini, rugii au avut, pini acum, multe in comun cu vechiul spirit german, in timp ce in problemele domestice, prin impetuozitate $i coruplie, se aseamdni mai curind cu popoarele latine - pe care cea m i. mare parte a rugilor continue si le simpatizeze tocmai pentru aceste r.notive, in ciuda tuturor sfatlrrilor gi a indemnudlor oarnenilor integri din punct de vedere moral. Prin urmare, din punct de vedere psihologic, bulgarul este asemendtor solidului, greoiului Si prevezetorului german gi total diferit de veselul, vivacele, mai coruptul, dar 9i mai generosul rus; bulgarul a fost educat de greci, deci grecegte, Si este un produs al muncii greceqti (aga cum cehul este un produs al muncii germane), fapt pentru care este impotriva migcirii neogrecegti (exact aSa cum cehul se opune germanismului). Exisd 9i o alti afi nitate intre cehi gi bulgari. Cehii sunt catolici, dar catoli cismul nu constituie elementul principal al orienErii lor politice, spre deosebire de ceea ce se intample, de exemplu, in cazul polonezilor. Pentru mulli dintre ei, catolicismtrl plstreazi incd, fo4a obiceiurilor din adincul congtiin1ei, insi este o fo4d pur religioasl, firi nici o suslinere politici, pentru ci, dimpotrivi, este strans legat de amintiri amare pentru orgoliul nalional al cehilor, precum execulia lui Hus, bdtali^ de la Muntele Alb gi inumanele mIsuri legislative ale impiratului Ferdinand al Illea, in anii '20 ai secolului al XWI-lea. in Cehoslovacia, manifestarile in onoarea lui Hus, care a fost adversar al catolicismului, au o semnificalie politicd. $i in cazul noilor bulgari, exact ca in cazul actualilor cehi, religia constiinlei individuale nu coincide intotdeauna cll religia intereslrlui national, lvlajoritatea bulgalilor nr,r in!elege inci, din ignoranqir, acest adevir - de altfel prea pn[in clar chiar 9i in mintea conclucltorilor -siri poiitici.

Exact aia cu1lt cehii ies din viata medievali sub steagurile anticatolice aie protestantismului qi ale husitismului, tot aga bulgarii isi lncep noua lor istorie cu un conflict nu numai ?mpotriva grecilor, ci gi impotriva Bisericii ortodoxe care le-a educat natiunea. Bulgarii se lupta nu numai cu puterea greace a Patriarhatului de la Constantinopol, ci 9i cr.r inviolabilitatea legilor fundarnentale ale Bisericii oltodoxe. Privind aceaste problemd din punct de veder.e rusesc, descoperim o diferenlir intre bulgari gi cehi, in sensul ci migcarea cel'rilor in favoarea husitismulti ii aproprie, degi foarte putrin, de atAt de preliosul, pentru noi, bizantinisrn universal, in timp ce acliunea bulgarilor ameninli, daca nu vom fi atenli, sl ne indepirteze gi pe noi, rusii, de bizantinism. Cateva sirbitori populare in amintirea lui Hus si cnteva conversiuni la Ortodoxie nu demonstreazi, desigur, cd cehii inclind cd.tre o apropiere generali de Biserica orto^ doxi. Nu avem clreptul si credem orbegte in realizarea a tot ceea ce ne dorim. Una este sI sperem, altceva si credem. in ciuda acestui fapt, este corect sA recunoagtem acestui popor slav, cu o culture atat de veche, o anumitd simpatie, chiar daci neinsemnati, pentru principiile nolsrre fundarnentale. Nu trebuie, in nici un caz, sa disperim. Dimpotrivi, la bulgari intnlnim un caracrer total opus bazelor noastre rusegti. Cel mai inapoiat, ultimul dintre popoarele slave care s-^ ftezit, este, in acest caz,9i cel rnai de temut pentrll noi, deoarece numai in istoria sa recentd - gi nu in cea polonezd. s).tbi sau cehi - au ajuns in conflict cele doui fo4e cu care noi, ruqii, :rm trait si treim inca: elementul etnic slar, $i bizantinismul. Din cauza bulgarilor, ne gisim acurl in fata acestui Rlrbicon. Pentr-Ll a aprecia ce poate pre\.esti si plnii r.rncle poate :rjunge o natiLrne intr-o anLrmiti perioada a istoriei sale,
56

in considerare nu moderatii, ci extremistii, in m2inile cirora ajung de obicei popoarele in mor.nentele cele mai decisive. Moderafii se impafi, ln general, in doui. categorii: cei care resping excesele numai teoretic $i cei care le refuzd gi in practici. Eu cred cd gefii rnoderali ai br"rlgarilor sunt astfel numai in practici, dar in idealurile lor sunt aproape toti extremigti falA de greci si de Patriarhat. Poporul bulgal este sirnplu (ceea ce nu inseamna, cum credearr grecii, ca esfe prost. nici, ala culn se crede in Rusia, cI este naiv gi generos; acest popor este, pur gi simplu, pulin dezvoltat). Pe l2ngd aceasta, poporul bulgar nu este religios in mod pitimas qi curajos. Bulgarii sunt, in realitate, foarte. putin emotivi $i, repet, principala 1or caracteristice este simplitatea extremd, mai ales in rnndul populagiei rurale. in ciuda acestui fapt, puqin numeroasa intelectualitate bulgard este iscusiti, solidi qi destul de uniti; ea a fost instmid de greci, de ruSi, de europeni 9i chiar de turci, exacl atal cnt trebuie pentru a avea succes intr-o disputd diplomatici cu caracter nalionalist. Este vorba despre o disputa srict iuridicd, de naturi si. nu ceari, daci nu se ajunge la arme, nici o dezvoltare filosofici sau o elevata instruire moderni, nici imaginatie, nici, in sfargit, gusturi gi sentimente nobile qi eroice.
este necesar sa luam
ASa cum intelectualitatea neogreace este foarte departe de a ocupa primul loc ln lume in ceea ce privegte posedarea acestor calitili (cu excep(ia sentimentului patriotic), tot a$a cea bulgarl se afld' din catza imaturitalii sale gi a consistenlei sale reduse numeric, gi mai jos; dar aceasti sitriaiie nu-i face cauza nai dlficili,, pentru cA este o situa[ie care prezina atat avant^je, cat gi dezavantaje. insiqi simplitatea tiranilor este, dupi pirerea rnea, un atu pentru cauza bulgali']'. Poporul l:ulgar, simplu ri neexperimentat din punct cle vedere politic, este totr-rSi rnult mai plrtin leligios cle-

cat poporul rus.

in Orient toata lumea

este cle zrcord cu

bulgari este insi ribddtoare, vicleani, arnbilioasi, prudenti si tenace. Un exemplu: in iarna lui 1871, ingelegnnd cd, gr^lie eforturilor diplomatiei ruse (mulli dintre moderalii bulgari adfrit ca adevenle ace^sti versiune), litigiul dintre Patriarh si bulgari se indrepta spre concesii reciproce si gtiind ci patriarhul ecumenic Anoim avea faima de a fi foarte favorabil bulgarilor sau, cel putin, favorabil impicirii, conducdtorii
partidului exremist bulgar - doctorul Ciomakov (probabil un materialist), un anumit poet Slaveikov gi caliva dintre acei bogali Qi sollzi star;int , foarte influenri arat prinrre greci clt si printre slavii de sud, din cauza absengei unei aristocralii nationale - au org nizat un complot gi i-au constrlns pe caliva cunosculi episcopi bulgari - Ilarion, Narapet gi allii - si se rdz,rdteascd. in mod deschis impotriva Patriarhului ecumenic Ai sa rupi orice legituri cu acesta. In noaptea de 6 ianuarie, au cerut Patriarhului permisiunea de a celebra, in dimineaqa Epifaniei, o liturghie specific bulgari, ca dovadtr a independenlei eclesiastice. Previ.zuseri cI grecii il vor impiedica pe Patriarh sa permite acest lucru gi ci, in orice caz, noaptea ;i in grabd, ar fi fost dificil sd ia o hotir2re atXt de gr^vd. ca ^ceea de a acorda o asemenea permisiune unor episcopi indepeftati anterior de Biserici. si supuqi politic unor for;e ostile acesteia. Ciomakov Si tovara;ii sii gtiau deci ci vor fi refuzali, dar pretindeau cu insistenfi luarea unei decizii, pentru ca in ochii poporului dezinformat toati vina si. cadi asupra grecilor: ,,Grecii nu ne acordd libertatea; de ce suntem vinovati ?". Cu aceastd pretentrie gribitd, Ciomakov si tovardgii sii sperau siJ pune pe Pariarh inrre Scylla si Chary.bda. Dacd, irnpotriva oricerei asteptari, Patrialhul ar fi cedat presiunii, prin aceasta ar fi fost aprobat de Bisericd 9i firmanul'i sultanului - sitltatia fiind oricum cle natlu 2i sit sltscite
58

acest lucru. Intelectllalitatea

noi discordii. Iar daci Patriadrul ar fi refuzat, atunci ar fi avut loc un coLQ d'6tat popular, ,,Dlrrrmezeu vrea acest lucru" 9i schisma ! Dupi cum se gtie, Patriarhul a refuzal. Partidul extremigtilor bulgari doar asta aqtepta; ace9tia inlelegeau bine multe lucmri 9i erau con$tienli de faptul ci nll ar fi reugit si influenieze in mod direct experta diplornatie rusi. $tiau, pe de alti p fie, pdni,la ce punct se ingelau grecii in a-i considera incapabili sa aclioneze fdri dispozigii din partea rugilor. $tiau foarte bine qi cd grecii i-ar fi considerat pe rugi responsabili de toatd intXmplarea. Extremigtii bulgari previzuseri mania pe c rc ar fi provocat-o in rindul grecilor acliunea din 6 ianuarie ;i ce certuri ar fi apd,rut, ca urmare a zcesleia,lntre greci gi ruFi. Agitatorii bulgari previzuseri gi dificultatea in care s-ar fi gisit sinodul gi diplomagia ruse Fi se gindiseri ci Turcia ar fi apreciat toate aceste disensiuni. Ce posibilitili au grecii si-gi suslini cauza in Rusia ? Numai caliva negustori 9i calva cdlugiri care aduni bani locuiesc ec zion l in Rusia qi este vorba de persoane putin populare. in schimb. aici se gisesc numerosi studenf gi profesori bulgari, oameni mult mai apropia!, decdt rivalii lor greci, de presa mseasci, de aga-numita societate ganditoare, de progres, de modi gi de femeile Moscovei ! Studenlii pling m?hnirea poporului lor oprimat gi suFerind, cel mai bun Ei mai simplu care existi in lurne. Divergi Zinzifov gi Drinov, fere o inteligenle speciali, dar cu un tact recunoscut, fac publici catza lor. Grecii ii declard atunci schismalici pe bulgari gi le reprcgeazd, ruqilor cd i-au abandonat. Ruqii le rdspund cu cluritate. Turcii se adreseaz; sur2zitori cdnd unora, cdnd altora, situalie foarte utili bulgarilor. ,,Nu ar.em (ziceau ir-rtre ei bulgarii) fo4i suficientl sd actionirn in mod dilect asupl'a diplomaliei si sinodului ftlsesc; ne vom folosi rni.ri bine cle opofiunitrliilc noastre. ac[ionancl zrsuplr so-

cietd{ii - naivi., nu pfea con$tienti gi putin precauta. Iar apoi, aceaste societate va acl,rona asupra curtii, asupra sinodului gi asupra diplomatiei. Cind nu esti suficient de puternic, te serveFti de o p2rghie." Aga gindeau gi a;a g2ndesc inci demagogii bulgari; viitorul ne va spune dace s-au gandit la toate sau dacd succesul lor este doar unul temporar. Dar demagogii br-rlgari nu s-au ingelat prea mult, cred eu, Fi aceasta datorid unei cunoaqteri perfecte a situatiei. in primul rXnd, erau foarte con9tienli de faptul ce, actualmente, ideea nalionald este mult mai la modi decat se, veritatea sentimentelor religioase. $tiau de asemenea ci in Rusia orice om, oricnt de simplu, va scrie gi I'a inlelege mult mai u$or un articol jurnalistic ce vorbegte despre ,,suferinlele seculare ale fratilor nogtri slavi sub jugul clerului fanariot" decAt un articol care, dimpotrivi, dezvolia urmi.toarea idee: ,,Dorinla bulgarilor de a depinde - oriunde se gd.sesc ci.teva familii bulgare - nu de cel mai apropiat episcop grec, ci de un episcop bulgaq numai pentru faptul ci este bulgar, este prin sine insigi o dorintd de schismd gi de rupere, o supunere totali a legilor eclesiastice celui mai inventiv fanatism nationalist". Aceastd dorinti i-ar pune pe bulgari intr-o situafie speciald fali de greci, intr-o situafie comparabili cu aceea a armenilor, a catolicilor, a protestanlilor si a vechilor credinciogi. La Soluna, Bitolia, Adrianopol gi in alte orage nu pot exista, ln acelagi timp, confonn legilor cre$tine antice, doi episcopi ortodocgi, dar pot exista unul orodox gi unul armean sau catolic. Ciomakov qi tovarisii sii cunosc bine aceste legi; sunt vicleni ca qerpii ;i nu se sinchisesc deloc cle integritrtea ortodoxjei. Dac:i o tnrecixzi intr-o oarecare m'isurd, este nurnai pentrLl cj. in r.2ndul popot.ului au gzisit ace..lsti religie si nu alta. A schimba, la lumina soarelui, o religie este dificil; ar plrte2L s:i apari scindir-i in
60

rindul poporului, iar bulgarii nu sunt foarte numerogi: cu totul, cinci milioane. $i astfel, poporul bulgar, adulat gi, in parte, inqelat de capii sii, isi incepe noua istorie cu un rizboi nu numai impotriva grecilor, ci, printr-o coincidenld absolut intnfrplatoare, 9i impotriva Bisericii gi a legilor. acesteia. Toate amintirile istorice ale grecilor sunt legate de Ortodoxie. Ca produs istoric, bizantinismul apartine grecului; iar acesta, chiar recunoscind ci la crearea iniliali a Bisericii au contribuit persoane de diverse neamuri (italieni, spanioli, slavi, oameni originari din Siria, Egipt 9i Africa), iqi amintegte bine ci, in principal, in limba greacd qi cu ajutorul civilizaliei grecegti s-a constituit rrrarele gi complexul edificiu al dogmei, al ritului gi al canoanelor creqtine; mai gtie ce fare aceasta complexitate (care s-a dovedit capabllit si satisfacd. exigenlele cele mai eterogene) ar fi fost poate imposibil sd se uneascd intr-o singura religie qi intr-un spaliu atat de vast elemenre etnice, sociale Ei intelectuale atat de diferite. Renagterea succesivd a spiritului grec gi revoluqia din anii '20 s-au realizat in egald misuri sub semnul Ortodoxiei. Toate acestea li sunt explicate copilului grec incd din ptancie. Dia tou Hristou tin pigin tin baghian ! A$ cil\td grecul, penfu care cregtinismul, credinta sfanti in Hristos (pistis bagbia tou Hristou), nu este o morali ieftini, goali qi aridi care urmereste bunistarea poporului $i a aga-zisei umanitili. Pentru grec, cregtinismul inseanmi. Ortodoxie, dogrne, canoane Si dturi, intelese ca o unitate indivizibild. Chiar si grecul necredincios tine foarte mult la aceste iucrLrd, pe care le gtie a fi simboluri ale poporului siu. in schimb, arnintirile istorice ale bulgarilor sunt legate, rurircar pe jumatate, de lupta irnpotriva bizantinisfiruiui si in.rpotriva grecilor ortoclocgi. in camera patriotilor bulgari cste uFor st vezi, alaturi de icoana sfintilor o*odocsi Chiril ii trletodie. czrre i-au insLuit pe ltulgari in scrierea nlriiona6l

li

slavd (doaf acest lucru este important pentru un patriot

bulgar, nu conveftirea poporului la creqtinisrn), pe larul pigin Krum, ciruia ii este adus intr-o spadi capul unui lar ortodox grec. Licurg, episcop al Siriei, vizitand in anul 1873 Muntele Athos, s-a dus gi la ministirea bulgari, Zografu, ai cirelt cilugdri nu voiau sa intrerupi relatriile cu Patliarhul gi se strecurau foarte abil printre comitetele bulgare qi ierarhia Constantinopolului. in ciuda acestui fapt, Licurg a vazut in holul mindstirii lor portretele episcopilor bulgari indepirtali de Biserici. La intrebarea: ,,De ce ii onorali pe acegti oameni?", cilugirii au rispuns sec: ,,Ace9tia au pentru noi o profundl semnificaqie naqionald". Aceasta este opozitia istorice existeng intre greci 9i bulgari in ceea ce prive9te Ortodoxia. Pentru greci, toate istoria mdregiei lor, a prdbugirii, a suferinlelor 9i a renagterii lor, este legati de amintirile Ortodoxiei qi ale bizantinismului. Pentru bulgari, acest lucru este adevirat doar in parte; o alti parte a amintirilor, cea mai recente, cea mai vie gi mai la modi, va fi 1ega6, pentru viitoarea generalie, de o educa;ie sceptici, de rena;terea n tion ld, rc liz^td. ca urnare a conflictului cu Biserica gi cu acea autoritate bizantind care constituie, privind cu atenfie, aproape singura forti conservatoare sohdi din toata EuroPa orientale $i dintr-o parte considerabild a Asiei. OLrservnnd cu o privire de ansamblu toate aceste popoare secundare 9i pulin sernnificative - atat pe acelea aperute in mod fericit in secolul al )CXlea, c2t gi pe acelea care au aperut in zadar - vom vedea ci nici unul dintre ele - nici cehii, nici sarbii, nici polonezii, nici grecii, nici ungurii - nu manifesti un sens atat de negativ gi de progresist ca acesribUlgari primirili si naivi. inceputurile oricirei istorii nalionale pun intotdeauna o pecete, ce nu poate fi qtealsi, asupra intregii dezvoltiri ulterioare a acelrLi popor; fiecnre element, poate neim62

poftant Si neevident la inceput, creqte treptat, cipitnnd, cu trecerea timpului, un aspect tot mai ameninletor. Pentru noi, rugii, acest element, aceasti panicularitate organici a istoriei neobulgare, este cu atat mai important cu cat bulgarii, dintr-o int2rnpldtoare Si, pentru cea mai mare parte dintre ei, neaSteptau. lntoarcere, all intrat in conflict nu cu o autoritate oarecare, ci tocmai cu autoritatea Bisericii ecumenice, ale cirei legi qi al cirui spifit au cfeat intreaga fo4i ruseasce, toate mirelia destinului nostrLt nalional 9i statal. Este lipsit de importanli se stabilim dacd bulgarii au pornit pe acest drum, negativ $i ruinitor, in mod congtient sau incongtient. Mana de oameni care ii conduce a declarat in sinea sa, in deplind cunogtinli de cauzd, rar acum proclami in mod deschis: ,,Pdnd cdnd tot popod nostru - de la Dunire pane h ultimul sat macedonean nu va fi reunit, noi nu vom ceda nimdnui gi nu va fi pace. Nimeni nu ne este necesar, cu exceplia sultanului ! Vom rimdne mereu drvtz^li dacd vom ceda de fiecare dati !". Cea mai mare parte a bulgarilor este, in realitate, exaltati 9i inselate de acegtia gi nu poate nici micar si-qi imagineze consecintele unei desprinderi, atat de nefiregti,
de Biserica ecumenice. Presupunem, de asemenea, cd majoritatea nu e$e vinovati; dar problema nu consti in libera responsabilitate morali, ci in incongtienta 9i dificil de corectat tendinli politici a vielii sociale. Poporul se supune conducitorilor sei $i este, h rnndul siu, responsabil; in caz contr^r, ar fi imposibil se se poarte rizboaie 9i si se calmeze revoltele. Aceasta este adevdrata problemd ! Iati motivele pentru care, pini acum, nu vid in bulgali nimic concret Si creativ slav. ci numaj o negare care creqte odati cu trecerea tirrpului. $i afirrn iar cd rteg li^ bulgard se referi. tocmai la acea autotitate care guverneazi, cle multe secole, cea rnai rnare forqi a lurnii slave:

imperitLl rus.
63

tabloului nu s-ar ziri, in enigmatica dep:anare, zdpezile ruse$ti, lancile cdzdcegti gi securea birbosului mujic ortodox, condus, in mod linigtit $i solemn, de larul nostru semibizantin ? Ce s-ar int2.rnpla, firi aceaste lance 9i fird aceaste secure, cu toti acegti docti si liberali propagatori ai progresului burghez ? Pentru existenla slavilor este necesare fofia Rusiei. ForRusiei este indisolubil legatd de bizantinism. Cine pre!a jtJ.diciazi, bizantinismul, isi taie - poate fdri se aiba congtiinla acestui f^pl - craca de sub propriile picioare gi de sub temeliile statuiui 1r.rs. Cine luptd impotriva bizantinismului pune in pericol - indirect 9i, poate, fdrd sd qi dea seama - intreaga lume slavi. intr-adevir: ce este lumea slavd, in afara, unui concept abstract al slavismului ? Nimic altceva dec2.t o masi anorganicd, ugor fragmentabili gi asimilabili Europei republicane a viitorului. insi slavismul abstract trebuie, intr-un mod sau altul, si se uneascd cu bizantinismul. Eu cred ci, de fapt, nici nu existi un alt principiu care si poat; organiza cu fermitate divizatele popoare slave. Ne place sau nu, bun sau riu, acest principiu bizantin constituie singura posibilitate de salvare nu numai pentru Rusia, ci gi pentru intreaga lume slava.

Ce s-ar intAmpla cu toti acegti slavi doqi gi liberali. cu toti ace$ti oratori Ei profesori, cu ace$ri Rieger qi Palacki, cu acesti Ornladin sarbi Fi doctori bulgari, dacd pe fonclul

CAPTTO!,T'L

IV

Cn rsrn sLAVTsMUL?
(continuare) Arn vorbit despre cehi gi despre bulgari; mai rirnnn slotecii. slrbii, polonezii Si ruFii. De obicei, din punct de vedere etnografic, slovacii sunt considerafi cz naliunii cehe; insi, din ^p^qinlnd punct de vedere istoric, ei sunt legali de unguri gi de destinele regatului ungar. Din punct de vedere cultural, sunt, firi indoiald, atat de patrun$i de obiceiurile gi de menralitefile unguregti, inc?t pot fi definigi c unguri tradu;i in Iirnba slaud, exact a9a cum cehii, prin toatd organizarea lor, sunt tradu;i din germand, iar bulgarii, prin educafia lor seculart, sunt tradu5i din greacd in grai slav:a. Acum sd vorbim despre snrbi. Nici unul dintre popoarele slave nu este atat de fragmentat, politic ai cultural, ca poporul snrb. Bulgarii forme^zd o r^ia a sultanului qi se consideri toti ortodocAi; tori, pand nu cu mult timp in urrnd, au fost educali de greci, in stil grecesc. Polonezii sunt tofi catolici $i roli fii ai specificei, dar dispirutei civilizalii poloneze gi ai formei sale statale. Oric2t de divizati politic intre diverse state, toli aceia care nu s-au germanizat sau rusificat (adici marea majoritate) - magnatul, micul nobil qi Pranul - au primir aceeasi educxlie istorice; nobilul 9i tdranul sunt, poate, diferiri inrre ei; insd tleahtdi care locuiegte in Rusia este sirnilari celei din Austria, iar tiranii polonezi sunt, to!i, pe to^td intinderea vechii Polonii, mai mult sau mai putin similari intre ei. Edr-rcalia istoricd a cehilor este destlrl cle asemindtoare cu cea a moravilor in ceea ce-i priveqte pe sirbi,6, notin.r, nlai intai, ci, din punct de I'edefe politic, sunr impifiiti in
patru seamente: 1) regatul inclepenclent al Serbiei; 2) l\4untenegru; 3) posesiunile turce$ti (Bosni:r. Hc'rtegor.ina si
65

vechea Serbie); 4) posesiunile austriece (Slovenia, Cloatia, Dalmatia etc.). Dupi religie, s2rbii sunt ortodocgi s,i musulmanl. Sirr'bii ortodocqi au doui dinastii conducdtoare: una la Cetinje, cealalu la Belgrad. Neamul lor este impe4it destul de echilibrat gi din punct de vedere geografic: la nord-est de Dunire, sArbii austrieci; la sud-est, sirbii ttrrci. Sarbii austrieci sunt in-rpa4ili 9i de istorie. Din punct cle r.'edere politic, croatii apa4in Ungariei (iar acurn, cu dualismul, qi mai sEans decat inainte), in timp ce slovacii gi dalmalii se afli, cel pulin in plan administrativ, sub puternica influentd germane. Educaqia istorici a croalilor este puternic maghiari, chiar daci, prin rol gi caracter, sunt mult mai putin aristocrati decit poporul maghiar. Dalmalii au fost supu+i indelung influentei culturale italiene gi se afli inci in aceasti situafie. Populaqiile de frontieri au, in obiceiurile gi in organizarea lor, ceva din caracterul cizdcesc. in cadrul lor s-a pistrat pini in zilele noastre vechea obcind (zadruga sirbd). Din cauza acestui caracter eterogen, absolut dispropo4ionat in raport cu numlrul lor, s2rbii nu numai ci nu au putut elabora noi elemente culturale slave (juridice, religioase, artistice etc.), autonome s,i caracteristice, ci, in ultimul tirnp, au inceput si piardi, qi acele r.echi particulalitili slave pe care le mai aveau. in loc sd devini creatori ai unei culturi neoslave, sirbii apar acum slabi pisretori ai propriilor traditii. Sarbii nu mai sunt satisfacuti de vechea lor skupscina tnicamerall; acum doresc si inroduci cloui camere legislative, dupd modelul democratic occidental. Hainele gi dansurile trecutului sunt total uitate: militarii se imbraci in stil austriac, iar funclionarii si femeile, cl-rpd cea mai obignuiti rnodi eulopeani. llbicini scria cleja, ctr mr,rlt timp in urmir. cd, in rindul supu5ilor shr i clin Tulcia, asocialiile comuuitare ruritle
&.t

(zactrugD se descompun tfeptat sub influenla individualismului democratic ai a eliberirii continue a persoanei de toate obstacolele restrictive - situatie citre care tinde' europenizate.

de la jumitatea secolului al XVIII-lea, intreaga lume in Austria, comunismul conservator al grinicerilor s-a menlinut aproape pini in zilele noastre numai in virtutea intereselor guvernului rnonarhic german. Pe misurl ce
Austria inainta pe calea dezagregirli universale Si a con-

I
:;

,l

fuziei liberale, 9i aceastd insemnati comunitate slave a inceput si se firdmileze in mod iremediabil. Germanii au fost mult timp - evident cd numai in apararea intereselor lor - cei mai buni conservatori ai caracterelor vechi-slave. Ca gi in cazul cehilor, nu voi afirma cd trebuie si vedem in aceasta un rdu radical. Mi limitez doar la a stringe date care sd-mi suEind ideea generald despre faptul ci - o, da ! - exis6 o lume slavi; dar ce shvismul, i4eles ca edificiu cultural autonom, nu mai existi sau nu e].js1e deocamdanzi Slavismul sau a pierit pentru totdeauna, dispirind din cauza slibiciunilor sale 9i a excesivei sale simplitili originare, zdrobit de acliunile combinate ale catolicismului, bizantinismului, germanismului, rnaghiarismului, islamismului etc., sau, dimpotrive, nu 9!a spus incd ultimul cuvint pi se ascunde, ca focul sub cenugd, ln masa etnici amorfl a lumii slave. in acelaqi fel este invizibil ochiului liber embrionul din gilbenuqul de ou - cu toate ci el existi acolo, prezent 9i activ Probabil cd gi acest lucru este posibil ! Dar cine poate ghici astAzi forma specific'i a acestei viitoare lumi slave, organizrle qi in acelagi timP pitrunse de idei proprii 9i
generale
?

Pani astdzi nu am descoperit aceste idei autonome Si, inilial, generale, gralie clrora sla'i'ii s-ar deosebi in rnod evident de celelalte neamuri 5i lumi culturale Am descoperit, nrai curlnd, ceva nciati\' $i incert, foafte aseminitor
o

civilizaliei rornano-germanice, insd infinit mai slab $i mai sirac. Sunt observatii amare gi deloc plicute, dar, din pIcate, intemeiate. Noi am descoperit aspiratrii comune qi, in parte, interese gi acliuni comune; dar nu am vizut deloc idei originale gi unificatoare care, aperute din sent! mentul etnic, sd treaci dincolo de el, pentru o otg niz re mai elevati gi mai clari a sa gi a restului umanililii. Lumea slavi exista qi consistenla sa numerici este foarte mare. Slavismul insi nu existe, sau este ince foarte slab gi foarte confuz. S-ar putea obiecta ci sentimentul etnic al lumii slave, apropiindu-i cultural 9i politic pe slavi ?ntre ei, poate contribui la elaborarea acestui slavism cultural, a acestui sistem organic de idei originale care si fie dincolo gi deasupra intereselor locale, pa4iale gi personale, qi totuqi legate profund de aceste interese. Voi rispunde ci acest lucru este nu numai posibil, dar gi de bun augur; ar fi, intr-adevir, foarte pugin ademenitor si continuim si fim ceea ce au fost p2nd acum toli slavii, inclusiv rugii gi polonezii, adictr ceva mediocru gi negativ, ifl totalitate secundar qi inferior, spiritual, celodalli. Existe multe exemple c re aratd cA o asemenea negativitate devine adesea prernisa unor acfiuni extrem de pozitive in ansamblul lor, tocmai in virtutea absenlei unor elemente prea caracteristice si deci rigide. Si dea Dumnezeu ! Problema insi este aceasta: care slavism se va contufa deasupra lumii slave ? Care anume idei juridice 9i politice se vor pune in slujba apropierii qi a viitoarei unificiri a slavilor ? Oare aceste idei slave comune vor fi avantajoase pentru statul rus ? il vor intiri ele sau ii vor provoca ruina ? Acest edificiu secular, ridicat cu prelul suferinlelor, al singelui;i al lacrimilor noastre, va iegi intArit ? Sau se va dizolva, aproape firi si lase urme, ln palicla 9i fragila confuzie a modernei, incoerentei lumi slave ? Sunt probleme foarte importante care, privite atent, se dovedesc a fi dor"ri fete clistincte ale aceleiagi realititi. Fie
68

ie slavii sunt destinali pentru ceva pozitiv (cu alte cuvinte, creirii unei lumi culturale noi gi autonome), fie ci, dimpotrivi, acegtia nu vor fi altceva decit o parte a civilizaliei europene, fo4a le este necesari in ambele cazuri. I^r foqa $^ald face parte din destinul ru9ilor. Ruqii trebuie si pdstreze aceaste fo4i ca pe un gai istoric sacru. Nu numai penru ei ingiqi, ci 9i pentru independenla inrregii lumi slave. Poate Si pentru a salva Europa de lenta anarhie care o devoreazl. in acest din urmd czz, misiunea noastri ar fi una in sluiba intregii umanitili.

CAPITOLL'L

DTN NOU DISPRE SLAVI

Despre Rusia gi Polonia ne putem permite sA nu \.orbim indelung: au meditat gi scris mulgi allii, in ultimul timp, despre antinomiile dintre ele, despre relativa origi. nalitate a organizdrii lor statale 9i despre antagonismul lor secular, natural fi ineluctabil. Orice rus, chiar daci la politica nu,se pricepe foarte bine, cunoas,te aceastl problemi, cel pulin in liniile sale generale. Dintre.toli slavii, doar polonezii gi ruqii au cunoscut o lungi independenld sratald; din acest motiv acumuland qi consewnnd mult mai multe elemente proprii Si autonome decit celelalte popoare slave. (Mdrturisesc inci o dati ci acurn nu vreau si stabilesc daci aceste elemente sunt bune sau rele, ci numai si enumir $i se amintesc

date reale). Chiar qi numai existenfa in rindul polonezilor gi al rugilor a, unei nobilimi nalionale este suficiente se-i distinge net de celelalte popoare slave.. Nobilimea,rusi .de serviciu gi Sleabta polonezi nu se aseaminl deloc, nici ca origine, nici ca dezvoltate; in zilele noastre au fost lipsite de aproape toate privilegille lor In ciuda acestui fapt, consecinlele educaliei lor,istorice diferite vor fi vizibile pentru incd mult timp la descendenfii acestor clase nobile. r. o aristocratie feudall, aseminitoare cu cea europeani occiclentale, nu a existat nici in Poloniar nici in Rusia. Actualment'nici in Polonia, nici in Rusia nu mai existd aristodatie, in sensul unei clase priternic privilegiate in l?pofi cr-r celelalte. Totugi, in ciuda conflictelor gi a anti. nomiilor lor,i aceste doui popoare au ceva in comun: o educalie pllternic ierarhicd a natiunii, ale cirei Lrrnle sunt rnult mai slabc fa slavii lrustrieci ii totnl absente in obice-

1l

iurile slavilor turci. Aceasti afirrnatrie va deveni mai clad in unna cnton'a comparafii. Clasa nobiliari poloneze, alcituiti din magnafi Si din Sleabtui, a reprezentat pana in prezent intreaga na[iune, punnndu-se intotdeauna in fruntez tuturor activitdlilor patriotice ale poporului polonez. In Rusia, nobilimea a fost intotdeauna mult mai slabi, depinznnd de monarhie exact aqa cum monarhia polonezi depindea de nobilime. Poporul rus respecta nobilimea numai ca gi clasi in serviciul tarului, iar nu pentru ea insigi. Noi suntem obiqnui{i si glumim cu frivolitate pe seama funclionarilor administrativi, insi poporul nostru ii privegte ?ntr-o manieri diferiti, cu serioz!. tate gi respect, cu un spirit nicidecum comic, ci mai curand, eroic qi tragic. in strlinitate, numai vederea uniformei unui funqionar rus il inveselegte profund pe omul nostru din popor. Atat eu car 9i multi altii am treit aceasre experien{e. insi poporul nostru nu este dispus se se lase condus de nobilime in orice directrie; in problemele religioase, de exemplu, acesta nu ne asculti tocmai pentru ce noi suntem domni, oameni dintr-o alti clasi gi de o altA educafie. Jiranii ru9i nu-l rccunoqteau de-al lor pe nefericitul Bazarov, pentru ce acesta era nobil, in timp ce bulgarii simpli il ascultau pe Insarov, intrucat vedeau in
el unul de-al lor, un leran bulgar ca ei, doar mai instruit $i mai intrelept. La fel se intnmph $i h sarbi. Aristocralia cehi nu gi-a legat numele de migcarea

populari din vremea noastri., opunXndu-se Vienei numai cind in aceasta au inceput sd predomine tendinlele
democratice. Caracterul aristocrafiei cehe este sub toate aspectele mai mult austriac ai feudal decit propriu-zis ceh. Conducitorii burghezi ai miqcirii neocehe apar tofi din rindul poporului. Slavii de -sud nec, in general, cu o LlturinFi extrcmii de la sirnplitatea epici a mentaliH[ii si a obiceiurilor lor patriarhale la sinlplitatea rnaximi. a burgheziei libelale

moderne. To[i acestia cresc, printre altele, in cea rnai oba constituiiilor democratice gi liberale. Slavii austrieci sunt obi$nuifi si aclioneze firi ajutorul aristocraliei, pentru ce seniorii lor sunt intr-un loc germani, in altul maghiari, iar in altul slavi germanizati sau maghi^riz^ti; sau, precurn ?n Galitia, aristocralia dominanta este alcetuid din polonezi ostili Franilor ruteni. Sunt obiqnuili, mai ales in afacerile pur slave, sA se hse indnrmagi de burgheziile lor nalionale, de profesori, invetetori, medici qi, in parte, chiar de preofi, care, in asemenea chestiuni, se deosebesc foarte pulin de laici. in rindul slavilor supusi imperiului turc, absenla unei educalii ierarhice este pi mai evidenti, deoarece clasa privilegiati era constihliti, qi inci este, in teritoriile care fac parte din Imperiul Otoman, din musulmani, adicl din oameni de o altd credinl.i, care nu s-au unit deloc cu cre9tinii supugi. Firi indoiali, nivelarea s-a accentuat mult, in comparalie cu trecutul, gi h Turcia moderni; musulmanilor le-au rimas foarte putrine privilegii 9i chiar gi acestea vor displrea destul de repede. Reformele actuale impuse Turciei nu constau insi in ridicarea creqtinilor la nivelul turcilor, prin conferirea unor drepturi care si-i faci egali cu acettia din urme, ci in nivelarea dintre foEtii privilegiali musulmani gi supugii cre$tini. Aceste reforme transformi antica monarhie descentralizati gi aristocraticd, il care to[i turcii, egali intre ei, erau superiori cregtinilor (care erau supuSi ace$ora qi inferiori din punct de vedere juridiQ, intr-o monarhie certtalizatA $i egalitarista; din Persia lui Cirus $i Xerxes, bogati in satrapii multiforme, la plata Fran@ a descenden,tilor lui Napoleon ! Acesta este idealul acnral al Turciei, ideal cdtre care tinde impotriva voinlei ei, constrnsi fiind de presiunea circumstan[elor exleme. in orice caz, in trecutlll qi in prezentul slavilor turci nu existi (si, in mod verosimil, nu va exista nici in viitor) nici o aninthe, urmat sau supozitie a unei educaqii ierarhice 5i

tuzi vener4ie

l2

monarhice, chiar lnai pulin decat la slavii austrieci. in Bul-

garia domini doctorii, negustorii, profesorii $i avocatii educali la Paris. inqigi episcopii bulgari sunt in mninile acestei burghezii, de origine in parte ciradini Si in parte rurali, care exploateazd, cum s-a spus, intreaga incredere a poporuh.ri. Ace$ti doctori qi acegti negustori nu au suferit, in mod sigur, sub aspect personal dln cauza despotlsnrului episcopilor greci. insi ei acrioneazi din rnorive patfiotice si nationaliste. Dar aceste idei patriotice, fanatismul lor nalional, dorinqa de a juca .un rol in cadrul imperiului 5i in Europa Si, poate. in istoria mondi;rli. au ajuns si coincidi perfect cu resentimentul, justificabil, nutrit de pitura de jos a bulgarilor fa$ de vechea ierarhie greaci ce tr.ata poporul cu severitate'3, dupi obiceiul timpului. Timp de 15-20 de ani, doctorii, profesorii gi negustorii bulgari au asmulit zilnic, firi. intrerupere, poporul impotriva grecilor; toatd noua generatie a crescut cu acest sentirnent exagerat in mod artificial. Poporul, trezindu-se, s-a obignr"rit sd.$e^da cA poate vedea firi greci; iar noul cler bulgar, ales gi condus de citre burghezie, s-a dovedit, sub unele aspecte, rnai bun decdt cel grec. Mai bun, desigur, nu din cauza unei educalii morale superioare sau a existenfei unor caracteristici psihologice slave, in mod particular bune qi cordiale. Nu, nu pentru asta. in ochii unui observator neutru gi onest, educatia morali a grecilor qi a bulgarilor apare identica (insi trebuie sd le recunoaFtem gfecilor un mai mare romantism $i o cdldurd umani mai intensa). Din pllnct de vedere psihologic, nr-l trebuie in nici un clz se ne imaginam cl incipefanatul, solidul gi vicleanul bulgar este similar cordialului gi impnrdentului tiran ms. intre aceste doui tipuri umzrne existA o asem?inafe tot atXt de miczi precrrm intre un italian din sud gi un ierman clin norcl, intre un poet gi un mecanic, intre Lorcl Bvron si Aclarn Srnith.

Clerul bulgar s-a colnportat qi se comportA fa$ de popor, in ansamblu, mai bine decnt a ficr"rt-o clerul grec, doar pentru ci apa4ine acestui popor, in afara ciruia nu are nici un punct de sprijin. Dincolo de popor, clerul rus poate conta pe sprijinul unui gllvern Puternic. Clerul grec din Turcia este, poate, mai liber decit al nostru in ceea ce prive$te influentrele administrative, dar mult mai pulin in ceea ce priveSte atractiile gi pasiunile demagogiei Si acele greqeli pripite Ei ireparabile cdtre care sunt atnt de inclinate, mai ales in zilele noastre, acele multimi care se consideri pregetite Si inteligente. Clerul grec este deprins de mult timp cu puterea 9i, pe llngd ace sta, pe$reazA radiliile vechi $i constante ale Bisericii ecumenice, pe care le respecti cu scrupulozitate; el poate, chiar daca numai in cazuri particulare, se gaseasce sprijin oficial in guvernul.de la Atena sau in cel turcesc, tocmai in vi.rtutea otg nizaili sale vechi gi recunoscute. Noul cler bulgar, neavXnd in spate un guvern ortodox puternic gi incepandu-9i existenla tocmai cu o revoltd impotriva tradiliilor, se afli in totalitate in mXinile poilorului. Din cauza acestei dependenle de voinla populare, clenrl bulgar se comportl fali de mttllime nu in sens absi ei, solut mai bine, ci numai in manieri m i ^v^nlajo gi mai convenabild fald de ldran 9i de ambiliomai liberald sul arhonte bulgaq decit ar permite ierarhia greaci nelegatl de naliunea bulgard. Daci acest lucru este bun sau riu, este us,or si judecim din acbste exemple. Burghezia btrlgari ii poate f^ce pe episcopii sei si-i trateze pe tirani mai binevoitor decit ar face-o cei greci. Acest lucru este, poate, un bine. Dar aceeaEi burghezie bulgari i-a constrans pe episcopii sii sd celebreze liturghia din 6 ianuarie gi sd se rizvreteasci, contrar tuturor legilor apostolice fundamentale ale Bisericii, impotriva Patriarhului ecumenic. Iar acest ltrcru este sigLrr rlu. Ficancl aceste observalii, aq vrea si explic tllturor ci, desi nu s-a corlstituit iucA intr-un st:tt inclepenclent gi nici

i)

intr-o regiune cu o autonomie speciali, granilele politice gi sociale ale na(iunii bulgare sunt, inci de pe acum, foarte vizibile. Fizionomia sa este democraticd pand la exces, iar prin idei qi obiceiuri tinde, in mod intens Ei con$tienr, citre emancipaiea burghezi. Daci. sultanul s-ar decide se accepte dualismul r6.vnit de bulgarii cei mai extremi$ti gi s-ar declara pe lingi sultan turc Si Sar bulga4 intreaga regiune, de la munqii meridionali pini la Dundre, s-ar org niz^ upor gi cu rapiditate, stabilindu-9i un consiliu director oarecare, de origine gi de caracter burghez pi radical democratic. As,a cum se int2 mpli, astdzi in Elvetia qi in Statele Unite, in c z nu ar rdmine nimic Ai nimeni in afara poporulu i, ^cest in afard de supremalia teoretici a sultanului, destul de utild impotriva dugmanilor externi. ,,Aceastd soluue ar evita o dinastie straine; iar pentru ce republica este cea mai bund formi de guvernimint, aceea cilre carc tinde intreaga Europi civilizatd, o dependenld scurti qi amicali fald de sultan ar fi pentru noi mai bund decit oricare altl solulie; cu timpul, poporul ar putea fi chiar instruit sa se bat; pentru sultan. De altfel, noi gi turcii avem pe acelagi snnge, deci acest lucru nu ^pro at reprezenta o mare nenorocire. $i cine se va mai gnndi la religie peste 10-20 de ani? Religia esre o motrenire a ignoranlei gi va fi suficient sd instruim poporul ca si-9i dea seama de aceasta. Sub proteclia inofensivului stindard turcesc, nafiunea se va maturiza pnni h republici 9i va deveni cea mai evoluati. gi rnai modemd naliune a Or! entului ortodox." Iati ce gindesc, bineintreles ci nu to(i, daq in mod siguq cei mai indrizneti $i rnai energici dintre bulgari. Este probabil ca gi studenlii bulgari care frecventeaze qcolile ruseqti sA impirtiseasci asemenea idei, deqi este necesar si distingem ceea ce afirmi bulgarii in Rusia 9i fall de rusi de ceer ce spun si fac in Turcia. Cu privire la Turcil vom adi.uga ci, degi ?n ultimul tirnp circumstantele poli76

ticii externe qi interne i-au fost destul de favorabile, in realitate ea este extrem de divizatd $i de slaba. Considerim ci, impotri.i'a oricerei a9tepdri, dominatria turce in
Europa va cadea mai repede decat se agleapti Si se doregte, gi presupunem ci statele vecine nu v6r permite bulgarilor si se constituie intr-o republici. in acest caz, ei ar dori o monarhie absolut liberali gi dotatd cu o putere exclusiv nominalA. Aceasta este fizionomia lor politici.

Sirbii sunt, indiscutabil ti firi exceplie, democrali. in cazul lor, trecerea de la patriarhalitatea epicd la cel mai
rneschin utilitarism burghez are loc cu foarte mare ugurin1i. in rindul snrbilor, soldalii Fi funclionarii ocupi o pozilie superioari aceleia a negustorilor, insi firi sA consti-

'

tuie o clasi aristocratice apta si-qi educe membrii in

spiritul unor idealuri gi responsabikeli bine definite; sunt, intr-adevir, recrutali la intnmplare qi printre ei se gesesc oameni de toate categoriile. Soldatul sau funcgionarul de ieri ar putea si fie mnine un simplu cetilean, membru al opozifiei sau agitator politic. in Serbia, funqionarii guvernamentali au exact aceeagi educalie ca gi intelectualitatea. Sincet nu vid absolut nici o premise pentru constituirea, intr-o astfel de !ari, a unei monarhii absolute. Sirbii au fost incapabili se supofie pane gi puterea autocratica, dar patriarhald, cu care voia si-i conduci eliberatorul gi eroul lor nalional, birrnnul Milos ! Legaqi incl de o viale patriarhale in cel mai inalt grad, snrbii doreau imediat constitulia gi s-au rezvrdtit impotriva acestei puteri. Istoria ne arate cA revoltele care l-au risturnat pe Mi-

al pune pe tron pe Aleksandr Karagheorghevic, care, la r2ndul siu, a fost resturnat in favoarea dinastiei Obrenovic, au fost revolte de palat gi cu caracter administratil.; deci era Yorba cle o hrpti pentru putere qi supre.ma[ie intre faqiunile administrative. Repet, la sArbi nu existl prernise pentn-r o monarhie puternici, nici ceYa asenl';nartor Lrnei aristocmtii nalionale.
los, pentru

Fiecare shr.b este nobil, se afirr.r.ri cu orgoliu in Serbia; qi acest sentiment al demnititii individuale este rispAndit in

rnndul intregului popor. in provinciile rurcesti l;cuire cle pini nu cu mult timp in urmi., o nobilirne locali rnusulrrrani, dar de s2nge slav; aceasti clasi era insi nesemnificatir.I numeric ai, pe de altA parte, circllmstanlele imping Turcia, mereu mai rrrult, ci.tre nivelarea generali a dreptnrilor; acegti bei bosniaci, care acum incep si fie mai congtienti decit in trecut de originea lor slavi, sunt destinati si cadi foarte repede in cea mai completi neputinla, dln cauza ciocnirii interne dintre influenlele opuse ale spiritului nalional (slav) 9i ale celui religios (islamic) in congtiinfa gi in interesele lor. in orice caz, acest element nobiliar, constituit din musulmani de origine slavi, nu a avut niciodad o mare importanfa. Muntenegrul are, pentnr slavi, o semnificafie strategica importante in cazul unor conflicte cu Turcia sau cu Austria; inse din punct de vedere politic este atat de mic, de simplu 9i de paftiarh^|, incnt am putea chiar si nu vorbim despre el. in acest teritoriu, elementul aristocratic qi educalia legati de acesta lipsefte in totalitate; puterea principelui este foarte limitata. Muntenegrenii sunt obiqnuili se ffeiasca intr-o situaFe arbitrard., care se transformd cu u$urinle intr-o autoconducere democratici. Rizboinicul muntean a deyenit un burghez calculat, iar vechii iu,xaki Qi palican2, s-au tl'ansformat, fird sd-qi dea seama, in demagogi burghezi. Cuibul de wltur al muntenegreanului se poate transforma upor intr-un fel de Graubinden sau de Ziirich slav. Am observat deci urrnitoarele: 1) nici cehii, nici croatii dalmatii, nici ruqii din Galiria, nici snrbii ortodocai, nici Fi bulgarii, nici r.l'Iuntenegrenii nu au, actuahnente, o clasi. nalionala privilegiati puternici; 2) in rlndul lor lipsesc, aproape in totalitate, t[ac]itiile aristocratice puternice 9i eclucx{ia ieralltcd a natiunii. legati cle :rcestea: 3) -slavii auss?rbi a existat,

trieci sunt conduqi in toate problemele, dar mai ales in cele propriu-zis slavb, de burghezia nationald, de negllstori, doctori, profesori, scriitori Si aFa mai departe; rrrarile familii ale aristocrzlliei cehe nu gi-au unit numele gi interesele, la fel ca magnaqii Poloniei, cu cauza opozi[iei nationale; opozi{ia nobilimii cehe are un scop feudal; slovacii s-au amestecat cu ungurii, de care este dificil si-i deosebegti chiar Si spiritual, in afara unui caracter mai accentuat democratic decXt cel prezent, de obicei, in elementlll maghiar; aristocrafia care ii domintr pe rugii din Galitia este alcituiti din polonezi ostili; 4) la slavii turci, urmele principiului aristocratic s,i ale unei educalii sociale ierarhice sunt ince mai slabe dec2t la cei supuqi Austriei; in Turcia, toli cregtinii - 9i grecii, 9i slavii -, trec, in general, cu o uqurinte exheme de la vi^\^ p trrarhald la cea burghezi 9i liberali, transformnndu-se rapid din eroi homerici in personaie ale lui Thackeray, Paul de Kock sau Gogol; 5) in general, se poate afirma ci nici croatii, nici sarbii, nici bulgarii nu au in caracterul lor consolidata experienld st^t^Id care este rezultatul existenfei unei monarhii nafionale solide 9i strivechi; totri aceqti slavi, chiar daci nu au incd parlament, sunt insa foarte obi$nuili cu diplomatia parlamentatd, cu iocul manifestaliilor gi aga mai departe; in s2ngele tuturor acestor popoare au pdtnrns profund prejudecdlile qi deprinderile aqa-numitei libertili gi ale aFa-numitei egahtei. Se poate incheia afirm?nd cd, in ciuda diversititii istoriei lor trecute, in ciuda contradicliei confuze dintre interesele lot in ciuda fragmentirii lor politice gi religioase, in ciuda, in sfirgit, a inserrnatei, chiar daci ineficientei, diversititi a legilor qi a obiceiurilor c^te caracterizeazd \.iata lor in Alrstria gi in Turcia (includ, pentru dirnensiunea lor redusi. Si principatele independente ale Serbiei gi .N,Iuntenegrului), tofi slavii sud-occidentali sunt, flrzi exceptie, clemocrati Si constitutionzlli. Ceea ce ii Lrneste pe

-u

tate, este inclinalia spre libeftate 9i-egalitate idealuri de origine mai mult francezd sau americani decit englezi, dar, in mod cert, nebizantine. Pe slavi ii por divide mulre lucruri:

toti ace$ti slavi, clincolo de aparenta 9i palida lor varie-

atat pentru extremiqtii greci, cat Si pentru cei bulgari. intr-adevir, ultimii vor si continue se se intireasci sub proteclia puterii inofensive a turcilot in timp ce primii ar vrea se se uneasc'i cu turcii pentru a lezista in Bosfor

Religia: catolicismul, ortodoxia, islamul in Bosnia gi, daci va continua, 9i schisma bulgard. Geografia gi interesele comerciale qi economice care derivi din aceasta: pe slavii supugi Austriei, de exemplu, ii avantajeazl. exportul liber al produselor ausrriece fibricate manual ln Turcia, care este, in schimb, combdtut de slavii reziden! in Imperiul Otoman; aceEtia doresc un sistem protectionist, care sd intireasci gi sd dezvolte industria locali. Unele motteniri istorice ;i militare ale trecutuluii in rindul sirbilor, de exemplu, ostilitatea populari se concen$e zd exclusiv impotriva germanilor gi a turcilor, in timp ce nu au nimic impotriva grecilor, despre care este, in schimb, imposibil si discutri, in mod linigtit, cu bulgarii; s2rbii ortodocgi din Turcia ii privesc pe gerrnani (austrieci) ca pe cei mai periculogi dintre dugmani, in timp ce sirbii catolici (dalmatrii 9i croalii) sunr obignuili si lupte sub steagurile guvernului ausbiac. Interesele de supremalie din interiorul etniei slauei bulgarii, de exemplu, servindu-se de condilia lor de supugi turci, se striduiesc sd brtlgzrizeze Vechea Serbie (provincie turci situati la sud de Regatul independent) prin intermediul clerului gi al profesorilor proprii. Sirbii din Regat vor si-i apere pe conalionalii lor, care fiiiesc in aceasti regiune turci., de bulgari, dar sunt dezavantajati, deoarece bulgarii, in calitate de supu$i turci, sunt favoriza{i de guvernul turc. SXrbilor.nu poate si le placi nici mpida maturizare politicd a poporului bulgar. In articoltrl n'rcu Panslauizm i Greki, m-afi str.iduit sd clemonstrez ca mentinerea Turciei poate fi a\.antajoasi
80

panslavisrnului. Situalia snrbilor este diferita. Nu au, intr-adevir, disen-

siuni religioase cu grecii gi le-ar fi foarte ugor si-i nimiceasci pe bulgarii inci qi astizi lipsitri de armate, de bani Si de miniqtri expe4i. Turcii gi Turcia le sunt de mai mici necesitate sarbilor decat bulgarilor si grecilor. Este de inleles ci extremistul grec Ai cel bulgar, ambii din motive practice, adici penuu pasffarea respectivelor nalionalteti, pot se considere utiH supravietuirea puterii turcegti. Dar impetuosul extremist snrb se abline si atace Turcia: din prudentre, ca urnare a unor consideratiuni mai mult de ordin militar decat politic'. Nu pistrarea nafionaliHfii, ci congtiinp propriei slibi ciuni militare o refine pe Serbia de la un rizboi prematur cu Turcia. Serbia viseazi si devini un fel de Piemont slav, atat pentru slavii austrieci, cit gi pentru cei turci. in realitate, situa a Serbiei este similari sub multe aspecte cu aceea a vechiului Piemont. Dimensiunile teritoriale mici inseamne foarte pulin doar prin ele insele; qi Roma era mici, la fel Brandenburgul gi principatul Moscovei. Este insi suficienti o evolulie favorabild a circumstanlelor, o combinatrie norocoasi a fo4elor politice gi lucrurile se schimbe. Din punctul de vedere al interesului politic sarb, una din aceste cfucumstanle s-af putea recunoa$te in slibiciunea militare Si in nepregetirea statali a naliunii bulgare, atnt de aseminitoare, atat de u$or de inghitit qi atnt de splendid situate intre Bosfor Fi gurile Dunirii. Bulgarii intreleg toate acestea qi nu au iocredere in sirbi, exact cum nu au incredere nici in noi, rugii; Si asta in ciuda confirmatului dezinteres al politicii noastre in Orientil. $i in rindul slavilor :rustrieci gisim multe interese contradictorii81

Sirbii ortodocgi au doud dinastii nagionale: cea sarbe din Belgrad gi cea muntenegreani. Si chiar daci in rindul lor nu se observi obignuinla congtiend a subordon,jrii necondifionate fatd de dinastia na(ionali, vizibili in Rusia, in Turcia Ei, p2nd cu putin timp in urmd, in Prusia, exisu totufi feri indoiali, respectul qi loialitatea faqd de aceste dinastii. Este deci greu de prevlzut care dintre aceste doud dinastii, cea a farniliei Obrenovic sau cea a familiei Njegos, va fi sacrificatd de snrbii ortodoc$i 9i independenli de dincolo de Dun e. Pare cd, p6,nd,9i sentimentele de fidelitate gi monarhice, care unifici. pretutindeni popoarele, contribu ie la divizarea slavilor de sud. Am terminat, astfel, de enumerat elementele Si factorii istorici principali care pot impiedica unirea slavilor de sud - toli inrudili, din punct de vedere etnic, cu noi, ruqii. Am vizut ci,l^ ei fiecme lucru este diferit, contradictoriu gi, adesea, ostil; totul pare se-i dividi: religia, ambitiile nalionale, legatele testamentare ale vechilor glorii, amintirea servirulii trecute, interesele economice. Pane $i sentimentele monarhice sunt adresate de unii principilor lnuntenegreni, de algii, urmagilor lui Nlilos. Unii viseazi coroana lui Viaceslav gi a lui Gheorghe Podebrady; altii dedici acest sentiment - cu o mai mare riceali decXt in trecut, este - casei de Habsburg; iar altii doresc ^d,ever,,t nici mai mult nici mai putrin decat pestrarea temporari a puterii turcesti. Ce au in comun aceste popoare in afari de neam gi de limbile inrudite ? Deja nimic, in afara unei organiziri sociale extrerrr de democratice Si a unei inclinaqii foate semnificative citre diplomatia constitlllionale, c2itre agitatiile artificiale, citre demcnstratiile legale gi citre ror ceea ce deri\'ii actualmente clin combinarea iubirii britanice pentnr lil)e atea inditich,ralir si corporativi cr-r inex82

presiva egalitate in drepturi afirmati, in primul rXnd spre propria ruini, de Franta revolulionari Ivlulte lucffi pot si-i dividi pe slavii de sud; dar si-i puni de acord gi sl-i uneasci, fire intervenlia Rusiei' va putea doar cetw czre sd fie dincolo de oftodoxie ;i de bizantinism, de snrbism, de catolicism, de toate amintirile despre Gheorghe Podebrady, despre Krum, despre Liubuga 9i despre Marko Kralevic, in sfnrgit, dincolo de sperantele extrem.igtilor

bulgari. Dincolo de toate acestea se poate gfui doar ceua extrem de clernocratic, nediferen[iat s,i negativ, con$injlional, ptt' nu dupi modelul englez, ci dupi cel iacobin, ceua ce ^r la o republici federativd. tea conduce Daci, drept urmare a descompunerii Austriei qi a expulzirii turcilor din Bosfor, s-ar constitui o asemenea rel^b^zi ideile care au dat na9publici, aceasta rat ^ve iere Starelor Unite ale Americii, ci alte idei, chiar mai rele, din punctul de vedere conservatorr2. Oamenii care, fugigi din bdtr2na Anglie, au pus bazele Statelor Unite erau toli indivizi extrem de religioqi, care nu au vrut se renunle la credinla lor personali, fierbinte; de aceea au refuzat si se supuni bisericii episcopale de stat; nu din indiferentism Progresist, ci din cauza unei mult mai intense religiozitali. Catolici, puritani 9i quakeri se inteleg intre ei nu din toleranld, ci din necesitate. Aceasta a fost cauza pentru care statul creat, pentru a-i pune de acord pe toli aceqti extremitti religioqi, 9i-a gisit centrul de gravitalie in afara religiei. A fost o toleranii impusi de circumst^n\e, iar nu un indiferentism religios. Daci gi popoarele slave ar reuqi si dea viagi unei confederalii de acest tip, este sigur ci nu ar introduce in aceasta elevatele sentimente religioase care, in vastitatea Lurnii Noi, ii anirnau pe primii colonigti europeni ai Aflericii de Norcl, ci ar intra in aceasti ltoud unitate statale in condilii profr-rnd cliferite. Acolo, in Ametica, pentru a trzii in armonie, er2r necesar ca oattlenii sd-5i atninteasci de
83

perseculiile recent suferite dtn cauza credintei individuale. Aici, in Austria si in Turcia, nimeni nu mai persecute nici catolicismu.l cehilor qi al croa;ilor, nici ortodoxia snrbilor gi a bulgarilor. in ultimul rimp, pani gi funcgionarii turci au inceput sa $udieze problemele noastre religioase, intr-atnt incit sd le adreseze bulgarilor obiectrii intemeiate de fiecare dat cdnd acegtia depegesc misura. Uneori, pentru a salvgarda linistea imperiului, turcii sunt constringi si devini aperetori ai Ortodoxiei impotriva maniilor agitatorilor slavi. Nici persecugiile religioase, nici suferin;ele comune nu ii pot uni intr-o confedera,tie democraticd pe actualii slavi de sud, ci numai o congtiinla emici comuni, lipsite inse de orice continut organizatoric pozitiv Si nefondate pe un complex de idei, in principal, slave. in vremea noastrd, oamenii sunt de acord numai in ceea ce-i prive$te pe divergii Moleschott, Darwin gi Btichner. progresigtii, care cunosc foarte bine realitatea, dar sunt constran$i sA se arate ingeduitori faqi de poftele muliimii, por, pentru edificarea acelor compatrioli ai lor care cred inci intr-o biserici sau alta, si-qi impuni si se prefaci., si meargi la liturghie, si se impefieqeasce, si laude vremur e lrecute gi chiar, dar rar gi cu dificultate, si respecte postul mare. AFa se comportd mulgi oameni influenli din Orient, atat greci c2t gi slavi. Exisg unii care, ?n prima sdptlmane ^ postului mare gi in aceea a patimilor, menanci, pentru copii gi pentru servitori, dupi regulile postului, penrru a intra apoi pe ascuns in restaurant, unde igi umplu cu carne stomacurile lor iluminate gi progresiste de negustori, profesori gi medici. Ceva aseminitor trebuie si faci gi catolicii, pentru ci poporul este simplu gi are nevoie de aceste lucruri. Nu cred insi ca este necesar ca ipocrizie sd continue qi in r.remea noastri, care ,,se^ceastd, de rapiditatea comubucurd nicaliilor, de beneficiile publiciririi :si ale insrruirii
84

populare $i care aspirA la idealul nobil 9i elevat al egalitIlii complete intre to[i oamenii Si toate popoarele !" Yail Poezia patriarhald qi homericl a Orientului ortodox se afli intr-un proces rapid de disparifie... Iunakii 9i palicarii qi-au jucat rolul Si nu mai sunt briganzii ignoranti de altidad. Obcinile cregtine nu mai sunt conduse in mod patriarhal de neinfricatul haiduc Kara-Gheorghe, nici de inleleptul 9i fermul Milos, nici de eroii inculli Kanaris gi Bozaris, nici micar de acei mitropoliti muntenegreni care au fost capabili sA se opune turcilor gi francezilor. Actualul Orient crestin este deja dominat de .piciers sceptici sau chiar atei, pentru care religia compatriolilor lor din clasele inferioare este doar un util instrument de agitalie, un instrument al fanatismului lor nafionalist. Acesta este adevlrul gi nu ingeleg deloc ce drept avem noi, rugii, principalii aperetori ai Ortodoxiei in lume, se ne ascundem unul altuia acest adevir Si si incercim, in mod artificial, se-l uitem ! Acum doui.zeci de ani puteam inci si sperdm cI componentele etice ale popoarelor slave i-ar fi absorbit pe progresfti; dar de acum inainte este imposibil si ne mai amegim. Ideile cosmopolite, negative qi distructive, intrupate intr-o burghezie educati aproximativ in stil eu. ropean, conduc toate aceste popoare ?nrudite cu noi, intr-o prime etapd,la independentra polidca; dar m i tatziLt, atunci cand toate elementele care impiedici deocamdati cosmopolitlsmul igi vor fi pierdut strilucirea, ce se va intamph ? Repet, ideea pur nagionald nu are prin sine nimic organizator $i creator; nu este altceva decnt o deghizare p^4i^11 v ideilor cosmopolite de egalitate universali qi de bunistare sterili. Egalitatea claselor, a indivizilor, egalitatea (adicl r:niformitatea) regiunilor gi a popoarelor, anularea tuturor lirniteloq atacarea furtunoasi sau paSnicd $i minarea tuturor autorititilor, a religiei, a puterii claselor care impiedici irceastzl egalitate - toate acestea nu sunt

decdt o singuri idee, fie cI se exprimi prin vastele Si inqelitoarele pretentii ale demagogiei pariziene, fie ci se reveleazi, in aspiragiile locale ale vreunui popor nesemnificativ, ce vrea se obtinA drepturi statale egale cu acelea ale altor naqiuni. Pentru noi, rusii, cunoagterea acestor date este foarte importaffe. Fie ci ne abandonim curentului, fie, dimpotrivi, ci dorim cu gelozie, neribdare qi fanatism si pdstrim trecutul gi siJ unim organic cu tot ceea ce este in mod creator nou, pentru indeplinirea misiunii noastre in lume, misiune noui insine inci neclard in fiecare caz noi trebuie si Ftim qi se ingelegem ce sunt realmente ace$ti slavi pe care ii avem in fayd. yrem, confom idealului nihiligtilor nogtri, si ne aflim misiunea intr-un rol progresist 9i distrugdtor, sA depiqim rorul 9i pe toqi in cadrul celui mai ignorant cosmopolitism, sau prefedm se seryim cu maturitate idei.le organizatoare Si instructive care se situeazi in afara satisfacfiei noastre personale, ideild obiective de Stat 9i de Biserici, de Bine concret gi de Poezie ? gi cind va sosi, in sfar$it, ora mare gi decisivi al cirei sens il ingelegem cu tolii, vom prefera atunci sa ne punem fo4a gi inregriratea noastre speciald ?n serviciril celor mai bune gi mai nobile principii ale vielii europene, in serviciul acelei Europe mari gi strivechi fagi de care suntem atat de datori gi pe care am putea, in^ sfarsit, si o resphtim cu pine, pdstrindu-ne fo4a intaai ? in ambele cazui este .recesa, id in;elegem bine ceea ce ne inconjoari..

Dar, mai ales, nu trebuie si ingeldn societatea nrsi, lislnd-o intr-o plicuti ignorante, cu scopul de a urma o

politica faka qi gre9iti.

Nu trebuie se-i minlim pe slavi, nici, si ne adresim lor cu un surXs etern de simpatie, nu ! Trebuie, dimpotrivd, si-i insruim; sd-i instruin, daci vom reugi, cum se instruiesc oamenii care, in ciuda progresismului lor si a instruirii insenrnate a unora dintre ei, sunt inapoiati ca dezvoltare spirituald. Instruirea in sine nu inseamni deocamdatd salrare; uneori este chiar prenlsi a 'indobirocirii.
86

CAPITOI,UT

VI

Cr rsrn PRocEsuL nr onzvorreru?

Acum este necesar se-i abandonez pe slavi gi bizantinismul nostru rusesc Ai se md indepdnez mult de obiecti vul principal. Voi incerca, pe cat imi va sta in putin[e, se fiu scurt. Mi intreb mai intai ce inseamni cu exactitate cuvan$l dezuoltare, cuvXnt folosit - 9i nu intnmphtot - firi' ince' tare in zilele noastre. in aceastd privinfe, inteligenla umane este pe calea cea buni: aplicd, intr-adevir, cu multi fidelitate, la viatra psihicd Fi l^ vi4a istorici a individului 9i a sociedtii, o idee elaborati de $tiinfele nahtrale. Se spune neincetat: d.ezwltarea intelectuald, popor tn curc de d.eztnltare, om dezwhat, dezuoltarea instruirii, legile dezuoltdrii istorice, dezwltarea ulterioard a i tituliilor erc. Toate acestea sunt foarte frumoase, dar conduc adesea la echivocuri . O analizd atente dezviluie, intr-adevdr, ce termenul d.enoltare esle folosit frecvent pentru a exprima procese Si situalii complet eterogene. De exemplu, expresia om dezuoltat se folose6te frecvent cu sensul de om cull, instntit Si rafinat.ln realitate insi, conceptul de om cult, care s-a format gi dezvoltat in mod original, nu coincide cu exactitate cu acela de orn insttuit- Faust al lui Goethe este un om dezvoltat, ?n timp ce \fagner al siu este instruit, dar total nedezvoltat. Un alt exemplu. Dupi pirerea mea., expresia dezwltarea instruirii populare este absolut improprie. Ar trebui, dimpotrivi, si se vorbeasci clespre rdspdndirea instruirii. Rispnndirea instruirii, rispnndirea beqiei, risplndirea holerei, rispnndirea bunei purti.ri, a sobrietilii, a prudentei, risplndirea cdii ferate ;i apa mai departe. Toate aceste fenotnene nu sunt altcera decit rds-

tafii pA4ilor componente, o cregrere bogdtiei inteiioare ^ in acelaqi timp, o intirire progresivi a unititii. Se poate afirma cd. gradul cel mai inalt de dezvoltare, nu numai in cazul corpurilor organice. ci gi in cazul nrruror lenomenelor lumii organice, constd in gradul cel mai lnalt de complexitate, din urmi fiiid unificati de ^ceasta o unitate interni despoticd. Insegi cregterea ierbii, a copacului gi a animalului este o cre$tere a complexititii, chiar daci spunnnd cregtere privilegiem, de obicei, aspectul cantitativ fali de cel cali_ tativ, schimbafea dimensiunilor fiind mai evidentd decnt cea a formei. ln realitate, ca urmare a cregterii, conginutul devine, calitativ, mai complex. Iarba, de exemplu, o datd crescute, nu di nici flori, nici fructd, dar s_a iniltrat, a crescut; 9i, pentru ci gi-a multiplicat cantitatea cel,rlelor 9i a fibrelor, avem dreptul si afinnlm ci iarba a devenit mai complexi, chiar daci nu am observat, nici cu ochiul liber, nici Ia analiza microscopica, o creFtere a complexi_ tAfii si o schimbare morfologici. Un stuclill mai ateni arati cd in procesul de clezr.oltare existi intotcleauna o schim_ bare continui a formei, atat in cornponente (in mirime.
qi,
90

. CercetAnd de aproape fenomenele vietii organice, din investigarea cireia a fost extrasd aceaste idee de dezvol_ tare, se poate observa ci procesul de dezvoltare nu este altceva_decit ascensiunea gradatd de la treapta cea mai simpli la cea rrui complexd, o individualizare o izolare 9i grad.atd fald de lumea inconjurdtoare si de organismele similare si inrudite. de toare fenomenele similaie gi inru_ dite. Un marg gradat de la srerilitare gi simplitate la originalitate gi complexitate. O cregtere progresivi a compleii-

pindirea a_ ceva simplu, comun ,i univoc. in schimb, ideea de dezuoltare corespunde in stiintele naturale, dln care a tost preluati pentru a fi transplantati in sfera istoricd - Llnui proces extrem de complei care, destul cle des, este total opus gi chiar ostil celtti de rdsp ndire.

de exemplu, sau in aspectul fibrelor gi al celulelor), cnt Ei in ansamblu (in tabloul general al organismului aP r ttd'

saturi anterior absente). La fel se int2mpli in dezvoharea corpurilor animale, in dezvoltarea organismului uman 9i chiar in dezvoltarea spiritului gi a caracterului uman. Cum am spus deja, nu numai organismele inregi, ci toate procesele organice gi toate pi4ile organismelor 9i, in definitiv, toate fenomenele organice sunt supuse acestei legi. Sl luim ca exemplu rabloul cltorva maladiiir. Pneumonia, de exemplu, incepe, in cea mai mare pzLrte a cazurilor, intr-o manieri atdt de simplS, incat h inceput este dificil si o deosebim de o rdce d obi9nuitd, de brons,iti' de pleurite sau de o aki sumi de alte maladii, unele periculoase, altele nesemnificative. Stare proasti generald, febri, dureri in piept qi Fold, tuse. Daca, in aceastd perioadi a bolii, omul ar muri din vreun alt motiv (daci, si presupunem, ar fi impugcat), plim2nii sii s-ar deosebi foarte putrin de unii perfect senitoii. intr-adevdr, boala nu este ince nici dezvolt^td, nici compls(a, ea fiind ince pulin indivld]ualizattr Fi deloc puternice (nu este inci influenti, pericllloase, mortale). Cu cXt devine mai complex tabloul bolii, cu atdt apar mai multe elemente caracteristice; tabloul se clarifici, se prccize za gi, intlrindu-se, devine tot mai influent in organism. Primele simptome - febra, durerea, sufocarea, sllbiciunea, tusea - reman, iar acestora li se adaugd altele, precum expectoralia de diverse culori, in functie de cazwi, de la galben la rogu cirimiziu. Ascultatia reveleazi acum acel speciltc roncbus crepitans. Urme zd morrrente in care tabloul dwine gi mai complex: de exemplu, intr-o parte a pliminilor apare acel roncbus subcrepitans simph asemindtor cu fognetul care se produce adngand ugor pirul lXngd urechi. intl-un al treilea moment, ascultalia piepnrlui reveleazd, o respiralie bronhiald, souffle tubaire, cue aminte$te suflatul intens intr-o tr-ompetl;
91

este momentul de inchidere a plim2nilor, aerul nu mai pitrunde in ei. pe langd toate acestea, se poate produce un abces gi in acest caz vom observa alte noi fenomene gi ne vom gi.si in fata unui tablou gi mai complicat. Aceleagi lucruri ne-ar fi revelate gi de autopsie: fo4a; .omplexitate"i]'/jtdvidu Liz^rea. Dacd. acest proces s-ar termina cu restabilirea organis_ mului, tabloul bolii s-ar simplifica; daci, dimpotriii, ar prevala boala, atunci, pe neagteptate sau lent, s-ar sim_ plifica tabloul organismului. Daie boala se rermind cu restabilirea organismului, complexitatea Si varietatea simptomelor care alcituiesc tabloul clinic se reduc treptat. Expector4ia devine tot rnai normali (mai pulin individua_ lizatd), horciiturile incep si semene din nou cu acelea ale tusei obignuite, febra scade, inchiderea pldm2nilor dispare; iar plim2nii redevin uniformi gi normali. Daci, dimpotrivi, survine moartea, incepe procesul de simpli_ ficare a organismului. Ultimele ore de dinaintea mortii sunt, in cazul tuturor muribun zllor, rnai uniforme si mai simple decnt acelea ale fazei centrale a bolii. Urmeazi de.ci moartea care, s-a spus cu foarte mult timp in urmi, ii face pe toli egali. Tabloul unui cadairu este-mai puEin complex decit acela al unui organism viu. intr-un cadavru, totul se topeste 9i se prelinge; lichidele se coaguleazi, lesuturile solide se flegciiesc, toate culorile corpului se amesteci intr-un verzui inchis. pe scurt, va fi dificil sd deosebim un cadavru de un altul. in continuare, prelungindu-se amestecul gi simplificarea pi4ilor componente, creqte, firi oprire, procesul de descompunere, dezagregare Ei anulare, pini la absorbirea completi in elementele inconiuritoare. Pi4ile moi ale corpului , dezagregindu-se si dizolvlndu-se in cornponentele lor chimlce, ajung la extrema simplitrte anorganici a cal.bonului, a Jridrogenului si a oxigenului. dezagregindu-se gi dizolvindu-se in rnediul inconjur:-rtor. Oasele, gratie fortei
92

mai mari de coeziune interna a calciului, care constituie baza Ior, dtreazd mai mult; dar gi ele, in prezenla unor condilii favorabile, se dizolvi rapid, mai intni in fragmente, apoi in rdmegile pAmantegti anorganice, imposibil de deosebit. Oricare ar fi lrrcrul dezvoltat ce s-ar lua in considerare o boali (proces organic complex Si individual) sau un corp viu ti infloribr (organism complex gi individual) vo-m vedea ce m()artea gi descompunerea celui de-al doilea (a organismglui) $i anularea primului (a Procesului) sunt pfecedate, intariabil, de urmitoarele fenomene: simplificarea pd4ilo? componente, diminuarea semnelor caracteristice, slabirea unitetii gi a formelor gi, in acelas,i timp, amestecarea $i confuzia. Totul se reduce progresiv, se amestece qi se confundl $i, in sfargit, se dizoke gi dispare, transformandu-se in ceva nedeterminat. inaintea pd$tlor comconcluziei definitive, individtsalizarea, ^tat ^ ceea ce disponente cat Si a ansamblului, sbbegte. Tot pare devine mai unifom in interior s,i mai asemenetor lumii inconjurato^re, m i apropiat de fenomenele similare gi aseminitoare (devine, prin urmare, n:r,i liber). in acelagi fel, olulul femeii - aseminetor cu toate celelalte celule p{imitive ale lumii animale Si vegetale - este pulin complex in interior $i mai aproPiat de organismul mamei decat va fi embrionul. Divergii embrioni animali sunt diferti fale de celule 9i indici importante varietiti microscopice, fiind diferili 9i intre ei. Roadele uterine mature sunt inca mai diferentiate qi rnai distincte; sunt mai complexe Si mai individualizate, adici mai dezvoltate. Copiii sunt $i mai complec$i gi mai diferenliali; 9i inci mai dez' voltali sunt tinerii gi adu\ii, pani la inceputul declinului fiziologic. Existe in ei o mereu mai mare (ca dimensiuni 9i grad de dezvoltare) complexitate gi unitate internd gi deci mai multe elemente caracteristice, mai mtrlti diferen;iere gi independenli fall de lumea inconjuritoare, rnai multi

originalitate fi autonomie. Ial. acest lucru, repet, se referd nu nurlai la organisme, ci si la perfile lor constitr-rtive, la sisteme (nervos, circulator etc.), la aparate (drgestiv, respirator etc.); se referA h procesele normale qi la cele patologice gi cl-riar qi la unitdlile ideale, qriinlifice gi colective, pe care le nurnim specii, genuri gi clase. Intr-adeviq cu cnt este mai putemice $i mai dezvoltata specia, genul sau clasa, cu atat sunt mai variate pdrtile componente, chiar fiind ansamblul lor absolut natural gi unitar. Cainele domestic este, de exemplu, un animal pe deplin dezvoltat gi, din aceasti cauzi, specia de mamifere cunoscuta sub numele de cAine domestic este neobignuit de bogati in repfezenranfi diferiqi. Speciile pisicilor (in sens larg), ale cvadrumanilor (maimu[ele) gi, ln general, ale vertebratelor prezinti, in ciuda enormei lor varietigi, o exceptionali unitate. Este vorba de specii de animale pe deplin dezvoltate care posedi un conlinut zoologic extraordinar de bogat in semne individuale gi caracteristice. Aceleagi observaqii se pot face cu privire la organismele vegetale, la procese, Ia otgate, in cadrul clasificarii veletale in clase pi in unirZli coiective. Totul este simplu la inceput, apoi devine mai complex, pentru ca dupi aceea sd se simplifice din nou, ca urinare a unui proces de nivelare gi de amestecare internd. Separarea pi4ilor componente gi o descompunere generali conduc toate ltrcrurile la o anotganicd. Nirvana. Extinzand ulterior meditatia de fatri, se va vedea cd acest proces trifazic se poate referi nu numai la lumea propriu-zis organicl, ci la tot ceea ce existe in timp $i in spafiu: la corpurile cere$ti, la istoria dezvoltirii inveliqului lor mineral; poate Si la caracterele umane. Acest proces este foarte vizibil in dezt'oltarea artelor, a gcolilor figurative, muzicale Si arhitectonice, a sistemelbr filosofice si a religiilor gi, in sf?rgit, in Via;a popoarelor, a animalelor si a lr:milor cr:ltur;rle cornplete.
9r

Nu pot sd-rni dezvolt acum ideea pnnd la capit; mi voi limita la citeva exemple Si explicafii. Si considerim evolulia corpurilor ceregti: a) o perioadi de simplitate primitive: un corp ceresc incandescent, uniform gi plat; b) o perioadi centrald, o situatie pe carc am plrtea-o defini ca una de complexitate infloritoare: o planeti inconjurati de un invelig mineral de ape, continente Si vegetafie, posibil de locuit gi transforrnat; c) o perioadd de simplitate secundara: un corp ricit sau, ca ufmare a unei catastrofe, din nou incandescent. Acelagi proces este observabil gi in istoria artelor: a) o perioadi de simplitate primitive: construcfiile ciclopice, mormintele conice ale etruscilor (care au servit, este verosimil, ca nodel pentru cupole qi, in general, liniilor evoluatei arhitecturi romane), izbele tdranllor ruqi, stilul doric ai aga mai departe; in literaturd, poemele epice ale popoarelor primitive, lnsoqite uneori de muzica specifici; pictura primitiva, sBmpele populare ruseqti; b) o perioadi de complexitate infloritoare: Partenonul, templul Dianei din Efes (in care p6.nA. fi coloanele erau statui), catedralele din Reims, Strasbourg Ei Milano, Sfnnul Petru Ei San Marco, rnarile edificii romane, apoi Sofocle, Shakespeare, Dante, Byron, Rafael, Michelangelo etc; c) o perioadi de
confuzie, de trecere la simplificarea secundari, la imitaiie gi la declin: toate edificiile epocilor de $^nzitrie, stilul roman (de la sfnrgitul celui romanic l^ celui gotic), toate construcliile utilitare a,cfilale, ^paiti^ cazirmile, clinicile, gcolile, gdrile etcin arhitecturi, unitatea este dati de ceea ce numim stil. in epocile de inflorire, constructiile sunt ertrem de variate, dar intotdeauna in limitele unui stil detenrrinat; lipseqte atit amestecitula eclectici, cXt gi sobra sirnplitate primitivl. in literaturd, Eschil, Sofocle.'i Euripicle apargin aceluiasi stil; in continuar, totul se confuncli in rnod eclectic 5i rece, decacle .ti clispare.

Ca exemplu, in plan literar, al simplificirii tuturor stilurilor europene precedente, poate seni realismul modern. Existi in el ceva eclectic (adicd amestecat) gi clemn

floritoare: Socrate, Platon, stoicii, epicureii, Pitagora,

Spinoza, Leibniz, Descartes, Kant, Fichte, Schelling, Hegel;

de dispref; stilistic, realismul este plat qi degradat. Repre-

zenlantii tipici ai marilor stiluri poetice sunt extraordinar

de diferili unul de cehlalq ei arate un foafte frare continut interior, multe elemente caracteristice gi individuale, posednnd intr-o misuri elevati cee ce apartine timpului lor (conlinurul), cnt qi ceea^tdt este numii al lor si cire ce de ei este introdus in varietatea conlinutului. in aceasfd situalie se afli Dante, Shakespeare, Corneille, Racine, Walter Scort. Byron, Goethe si Schiller. In vremea noastre, mai ales dupi anul 1848, totul este amestecat Si total lipsit de originalitate; stilul dominant nu este altul decXt banalitatea absenlei stilului gi a spiritului obiectiv, a iubirii 9i a sentimentului. Dickens, in Anglia, gi George Sand, in Franla (in primele lor opere), oricdt de diferili unul de celilalt, au fost ulrimii repiezentanli ai unei unitili complexe, alc;tuite din fo4i, bogalie ti celdurd. Realismul observaliei nude este infinit mai simplu qi mai serac, pentru ce in el lipsesc autorul, personalitatea ii insphalia. Pentru toate aceste motive, realismul este mai vulgar, mai democratic Ai mai accesibil oricirui nerod care este capabil si scrie gi si citeascd. Universal risp2ndit, actualul realism obiectiv gi impersonal nu este altceva decnt eclectism - simplificarea secundari care inlocuieste obiectivitate a caldA a lui Goethe, Walter Scott, Dickens Fi pe cea a lui George Sand din prima etape. Odele banale qi usor de prins dupi ureche, madrigalurile gi epopeile din secolul trecut au.reprezentat o degradare corespunzdtoare a clasicismului francez, a marelui clasicism al lui Corneille, Racine gi Molidre. Ceva analog are loc ln istoria filosofiei: a) simplitatea initriale: maximele simple ale inqelepciunii populare, sistemele arh:rice sin.rple (Thales etc.); b) cornplexitatea in96

c) simplitatea secundari, amestecarea si declinul; apar eclecticii, amestecitori impersonali ai tuturor epocilor (Cousin); adici realismul fenomenologic, ce refuzi filosofia abstracti 9i metafizica, apoi materiali$tii, deigtii si ateii. Realismul este extrem de simplu, nu este nici rnicar un sistem, ci numai o metode, un instrument. Materia-

lismul, in schimb, este, in mod indiscutabil, un sistem, insd cel mai simplu dintre sisteme, pentru cd nu existi nimic mai grosolan, mai simplist gi mai superficial decat afirmatia ce totlll este materie si cA nll existi Dumnezeu, spiritul qi sufletul nemuritor, deoarece noi nu vedem aceste lucruri, nici nu le atingem cu mana. in vremea noastrd, aceastd simplificare secundard a filosofiei este accesibild nu numai tineretului instruit gi seminarigtilor cu pretendi, ci gi muncitorilor parizieni Si oamenilor de serviciu din clrciumi. Materialismul se intovereqeqte aproape intotdeauna cu realismul, chiar daci realismul, singur, nu dd nici un drept nici ateismului, nici materialismului. Realismul respinge orice sistem Si orice metafizice, realismul inseamni disperare gi automutilare, deci simplificare ! insd nu justifici in nici un fel concluziile materialiste. Materialismul este, in schimb, ultimul sistern al ultimei epoci; domneste pani in momentul in care realismul reugegte si-l clatine puternic cu cuvdntul sAu sceptic. Scepticismului gi realismului ii urmeazi, solitari, o rena$tere spirituald: unii reincep si elaboreze sisteme idealiste, la altii apare o convertire pasionatd la religie. Ata s-a intamplat in antichitate, aqa a fost gi la inceputul secolului nostru, cllrpe realismul secolului al X\rIII-lea. in orice caz, metafizic 9i religia vor ramane fo4e reale si concrete; ele sunt necesitati neeliminabile ale spirituhri uman.

Acestei legi ii sunt supuse, in fine, organisrnele statale .pi intregi lumi culturale, deoarece qi in cadrul acestora sunt evidente cele trei perioade: 1) simplitatea primidve; 2) complexitatea infloritoare; 3) amestecul 9i simplificarea secundari. Despre acest aspect voi vorbi, pe larg, in
.

CA.PITOLTJL

1'II

Drspru ToRMELE srArALE

Am terminat capitolul precedent vorbind de procesul

urmitoarele pagini.

in trei etape: 1) simplitate primitivi; 2) unificare gi complexitate infloritoare; J) simplificaie $i amestecare secundari. Acestui proces ii este suitusi, ca tot ceea ce exi$i, gi viaga societillo1, a statelor gi a unor intregi lumi culturale. ' Dezvoharea oricdrui stat este insotite intotdeauna de individualizarea formei politice proprie acestuia; pribu$irea fiecerui stat exprime dezintegrarea acestei forme gi o afiniute merite cu lumea inconjuritoare. in primul rdnd, md intteb: Ce este forma ? in general, forma este expresia ideii inchise in materie (continut). Forma este momentul ne^gativ al fencjmenului, in timp ce materia este cel pozitiv. In ce sens ? Sticla, sA zicem, este o materie determinate; paharul, recipientul cilindric gol in inrerior, este forma fenomenului; acolo unde se terrl1ina sticla incepe aed inconjuritor sau lichidul din interiorul paharului; m teria sticld, daca vrea si se mentini fideli ideii fundamentale a cilindrului siu concav, daci nu vrea si inceteze si fie un pahar, nu poate meige mai depane, nu incearcd. Forma este despotismul ideii interne care impiedici materia se se impreflie. Rupnnd legiturile acestui despotism natural, fenomenul dispare. O formi sferici sau oval5,, care confine, in conditii determinate, un lichid, este o formi, este despotismul unei idei interne. CrlstaLizarea este despotismul unei idei interne. O substanli cunoscute trebuie, in condifii determinate, s'; se cristalizeze, rirn2nnnd ea insdgi, in prisme, o alta in octaedre Ei a$a mai departe. Nu ar putea fi altfel, pentru ci ar pieri, s-ar dizoh'a.

Nlorfologia vegetald gi animali nu este altceva decnt gtiinla care studiazi cufir un mislin nu incearci si devini stejar, cum stejarul nu incearci si devini palmier 9i aga mai departe; acegti arbori sunt destinali, inci din simin;i, si aibi anumite frunze gi nu altele, anumite flori gi fructe 9i nu altele. Cel care sculpteaza in pia:;-d sau toarne in bronz (servindu-se totusi de rraterie) statuia unui om, care qlefuiegte o sferi de fildeg sau face o floare artificiali din bucd! de stofi, introduce din exterior in materie o idee care ii este sugeratl de naturi. Construind o magini, face acelagi lucru. Magina se supune, slugarnic, ideii inserate in ea de gnndul uman qi, simultan, unei legi interne proprii, unor structuri fizice fi chimice proprii 9i unei idei fizico-chimice fundamentale proprii. Este imposibil, de exemplu, si obfnem din gheali o magini tot atnt de solidi precum cea oblinuti din cupru 9i fier; imposibil si oblinem din pietre o floare la fel de apropiati de natural pecum cea pe care o modelim din muselini sau din catifea. Cel care vrea sA fie realist acolo unde este intr-adever necesaf, trebuie sI priveasci ;i societifile umane din acest punct de vedere. insi, de obicei, acest lucru nu se intnmpli. Libertatea, egalitatea, bunistarea (mai ales bunistarea !) sunt considerate drept dogme ale credinlei gi se pretinde ce toate acestea sunt rafonale gi gtiinlifice ! Dar cine a verificat vreodatS, dacd acesta este adevirul ? $tiinla sociali abia s-a nascut, iar oamenii, nelunnd in seame experienla secolelor gi exemplele acelei naluri atat de respectate asti.zi, nu vor si inleleagi faptul ce htfe progresista migcare egalitaristi 9i liberald qi ideea de dezvoltare nu existi, din punct de vedere logic, nimic aseminitor gi ci, dimpotrivi, acest proces este antiteza cea mai radicall a procesului de dezvoltare. in acesta din urml, ideea internl line cu putere materialul social in mAna sa organizatoare 9i despoticd, Iimitandu-i astfel tcndintele clispersir c si distnrcrive.
100

Progresul, in lupta impotriva oricirui despotism al claselor, al corpora{iilor, al minestirilor si chiar qi al bogitiei, nu este altceva decit un proces de clezagregare care conduce la acea simplificare secundad a ansamblului qi a pi4ilor componente despre care am vorbit anterior, un proces de nivelare a caracteristicilor morfologice, de anulare a tuturor particularitefilor, organic (adicd despotic) Iegate de corpul social. Fenomenele procesului egalitarist sunt similare cu fenomenele combustiei, ale purefacqiei 9i ale topirii ghelii (in care apa se elibereazi de legiturile cristalizirii). Sunt similare, de exemplu, cu fenomenele procesului pus in migcare de holera care transformd treptat oameni, la inceput total diferili unul de celilalt, in cadavre uniforme (egalitate), apoi in schelete identice (egalitate) 9i, in fine, in elemente absolut libere (in raport, firegte, cu natura lor): azot, hidrogen, oxigen etcr{. in toate aceste Procese - de putrefaqie, combustie, topire gi chiar Ei in procesul declangat de holeri - se observe intotdeauna aceleagi fenomene: 1) pierderea pani cularitigilor care deosebeau anterior copacul, animalul, gesutul qi cristalul, considerate in integritatea formei lor despotice, de elementele similare Si vecine; 2) cre$erea asemenerii dintre pe4ile componente, merirea egalitiui interne, o mai mare uniformitate structurale; J) disparilia caracteristicilor morfologice mai inainte severe: totul se amestece, totul devine mai liber gi egal. Care este, in realitate, raportul dintre gtiinia istorici Pozitivi 9i Privaliuni, necesitifi, despotism 9i suferinle ? La ce servesc toate aceste sentimentalisme neqtiin;ifice, atat de rdspnndite in timpul nostru gi atit de meschine Ei de prozaice ? Care este raportul dintre aceste probleme gi gemetele omenirii ? Ce drept gtiinlific avem se ne g?ndim la cauzele finale, la scoplrri si la bunistare, inainte de a fi fdcut o cercetare severi ;i impa4iali 7 Existit cll ader.irat aceste cercetlri
101

cu rezultate impa4iale $i indiscutabile, 9i chiar pentru aceasta imorale, in ochii progresi$tilor qi, io acelagi timp, oneste din punct de vedere gtiingific ? Unde sunt ele ? Eu cred ci existi, chiar daci imperfecte, dar cred ca sunt
total ineficiente pentru democrali gi progresigti. intr-adevir, ce importangd pot avea, intr-o cercetare mai mult sau mai pulin absrracti, nu numai suferinlele altuia, dar chiar gi cele doar ale mele ? Pe de o parte, statul este ca un copac destinat si ajungi la inillimea sa deplini, sd infloreasci Si se dea frucre, supundndu-se unui ordin.secret si independent de voinla noasre, care derivi din ideea inchisd in el. pe de alti pane insi., statul este o magini semiincongtienE , realizatA de oameni care, in acelagi timp, ii sunt angrenaje comparabile cu rolile, parghiile qi atomii; in sfnrgit, starul este o maqlni care elaboreazi, 9i formeazd. oameni. Omul este in acelaqi timp creator, component si produs al organismului social. Orice stat, antic sau modem - acest lucru se poate lesne observa - va avea intotdeauna, la inceputurile sale, mai multi simplitate gi mai multi uniformitate, mai multd egalitate Qi mai multi libertate (liberrate de fapt, chiar daci neafirmatl juridic) decat in perioada succesivi. inchizind o c fie 1^ capitolul al doilea sau al treilea, vom vedea ci toate inceputurile sunt destul de asemi.nitoare , chiar dacd nu in totalitate. Observind o plantA abia ieqiti din pnmdnt, nu este posibil sd Stim cu siguranle ce va deveni, pentu cA se deosebegte foarte pugin de toate celelalte. Se observi apoi o intAlire mai mult sau mai pu{in intense a puterii, o impe4ire din ce in ce mai conturati (in rapoft cu structura primitivi) in clase, o cregtere a diversitetii obiceiurilor, obignuinlelor gi caracterelor regionale. Pe lnngi aceasta, are loc o cregtere sin-lultani a sdrAciei $i a bogetiei, distracliile si plicerile devin mai variate, inse rafinzrmentul qi clir.ersificarea senzziliilof si a necesitdtilor
102

genereazd mai multe suferintre gi mai multd tristete, mai multe erori Ei fapte, mai multi poezie 9i mai mr"rlt haz.

Faptele oamenilor civilizali - Temistocle, Xenofon gi Alexandru - ne apar rnai pregnante gi mai atrdgetoare decdt faptele simple gi primitive ale lui Ulise pi Ahile. A"par Sofocle gi Aristofan, striiatele lui Corneille gi risul lui Molidre. Apoi, Sofocle gi Aristofan, Comei.lle gi MoliEre se contopesc in Shakespeare gi Goethe. in toate aceste epoci de complexi inflorirb, a'existat o anurniti aristocralie politici, uneori privilegiati juridic, alteori legitimati doar de puterea sa. Eupatrizii in Atena, satrapii feudali in Persia, nobilii la Roma, marchizii in Fr^t\a,lorzii in.Anglia, castele nobiliare in Egipt, nobilii spartani in Laconia, nobilimea in Rusia, panii in Polonia, beii in Turcia. in acelagi rimp se manifestd, din necesitatea internd de unitate, tensiunea concentririi puterii intr-o singuri persoani, concentrare c re,,ralificatd de legi sau numai de evenimente, se interegte in mod constant in epocile de inflorire complexi. Apar dictatorii mari gi semnificativi, imperalii, regii $i chiar qi marii demagogi ti tirani (in sensul grecesc al cuvnntului), divergii Temhtocle gi Pericle. intre Pericle, dictator numai de facto, qi un autocrat legalizat dd. drepturile ereditare qi de religie exi$a o scart coinplexe a diverselor puteri personale; in orice caz, necesitatea absoluti a acestor puteri se simte in epocile infloritoare gi complexe, pentru a unifica toate componentele qi fo4ele sociale.realmente vii gi fertile. in aceste perioade, provinciile sunt intotdeauna variate in ceea ce prive;te obiceiurile, drepturile Si legile. Artrorele s,i-a demonstrat in mod desavargit ideea morfologice internl-.. Dar suferinlele ? Suferinlele insolesc, in egald rndsuri, atAt procesul de cregtere Ei de dezr.oltare, cat gi pe cel cle descompunere. Totul suferi in arborele vielii umane. Suferi griul la prima lui incoltile, suferi, in creqtere, firul de
r03

iarbi si ramurile, este suferinii dezvoltarea frunzeloq iar deschiderea florilor somptuoase (aristocra!ie gi ani) este insotiti de gemere si |acrimi. Este suferinqd ttat ritpidul proces egalitarist de putrefacfie, cat,i procesul le;r de stagnare gi uscare ce precedi adesea miscarea egalitaristi. "Republica (Apa s-a intnmphr, de exemplu, in Spania 9i in Veneliani; in general, in toati Italia secolelor at l;Vtt-lea 9i al _X\{II-lea, stagnarea a prececlat descompunerea din secolul al KX-lea). Pentru $tiinta sociali, suferinqa este semnul cel mai pu_ lin semnificativ gi clasificabil; ea este, intr-adevdr, totaliu_ biectivi gi o statistici demni de luat in seami a suferinte_ lor Si a senrimenrelor va ramane imposibili pAnd, in zin in care va fi descoperiti o reprezentare grafica oarecare a sentimentelor de bucurie, indiferenll gi durere, un crite_ riu obiectiv de evaluare care si. fie dezvdluit lumii pe ne_ aSteptate, aga cum a fost, de exemplu, analiza spectrald czrre determind compozitia chimici a corpuriloi cereqti infinit indeperrare de noi. Deschided cdrtile de medicini, priereni reali$ri ! Veli descoperi pnni la ce punct rnisura muzicale sublectivn ,i a durerii este consideratd mai pufin importante dec2t su_
macelodalte semne plastice

mului care sti in fala medicului fiziolog, numai ;cesta este important ! $i nu sentimentele unui bolnav incon$t! ent $i- extenuat ! Nevralgiile cumplite care ii duc pe oa_ meni la disperare nu-i impiedici si triiasci 9i sd activeze indelung, in timp ce o cangreni uqoari gi aproape nedu_ reroasd. ii duce in mormnnt in cateva zile. in loc si ne adresim, cu naivitate sau incorect. dar intotdeauna in vederea unui oarecare bine final, unor idei preconcepute de diverse orientiri cornuniste, dernocra_ tice sau liberale - ar fi mult mai $tiintific si supunen pre_
ventiv fiecale lucru unei investi[iarii impartiale .si corelte. Iirr daca :rceasta s-ar incheia ir.r far.oarea pozitiilor cor.ner_
104

9i

bbiective. Tabloul organis-

vatoare gi ierarhice sau a celor liberale qi antiierarhice, singura responsabili ar fi doar gtiinla. Nu xist'i, in realitate, nici o statistici in stare si evalueze fericirea subiectivi a fiecirui individ; nimeni nu Stie sub care guvrn reiesc oamenii mai bine. Riscoalele qi revolugile inseamni foarte pulin; mulli oameni obln beneficii din revolte. Cretanii no$tri contemporani triiau, de exemplu, mult mai bine decnt bulgarii 9i decit grecii din Tracia fi intr-un mod incornparabil mai bun decit locuitorii siraci ai marilor orage. Un om responsabil, inteligent, necorupt de politici Si atent ar fi impresionat de aspectul infloritor al cretanilor, de frumusegea 9i sinitatea lor, de aspecnrl locuinlelor lor, de viala lor familiah onesti 9i affAgitoare, de orgoliul nobil gi de demnitatea manierelor lor. $i totusi cretanii, simfiodu-se umilifi de starea lot s-au rdzvretit inaintea tuturor celorlaltri supugi turci; in timp ce bulgarii $i grecii din Tracia, care treiau totuti mult mai reu 9i suportau mult mai multe iigniri gi violenie personale din partea optuzei polilii turce gi chiar din p fte star;inilar lor, nu au incercat nici micar si se riscoale; startiniibulgari au dat chiar informalii sultanului qi au ajuns si-i ofere arme pentru al susline in rizboiul impotriva cretanilor. Nu existe nici o statisticd in stare si demonstreze ci, intr-o republici, indivizii ffeiesc mai bine decit intr-o monarhie, intr-o monarhie constitulionah mai bine dec2t intr-una absoluti, intr-un stat egalitarist mai bine decit intr-unul ierarhic, intr-unul bogat mai bine decnt intr-unul sirac. Refuzind, din acest notiv, criteriul binelui subiectiv, in masura in care nu este inci (9i poate nu va fi niciodati) accesibil qtiintei sociale, ne vom indepArta in mod gradat de eloare qi ne vom putea adresa obiectivitl[ii gi faptelor; ne vom intreba, in sf2rsit. dace existe legi universale gi foarte simple care sd reglernenteze dezr'oltarea $i cleciclerea societirtii Lrmane. Ne.,stiincl dacd este Posibil xtu nt regalul tntiz:enal al bineh r, r'om incerca tnilcar si

t0;

inlelegem, dupi posibilitnfle noasrre, ce esre uril penrru binele acestrri sau acelui stat. Pentru a gti ce este cu adevi.rat util unui organism tre_ buie, in primul rand, se cunoa$tem bine acesiorganism; pentru igiene qi ffatament este necesari, inainte dL toate, fiziologia. (curn am spus anterior) reprezinta exprimarea . , l9r*u ideii interne in suprafala continutului. Ideea de s?eri con_ $e, de exemplu, in echidistanta fata de centru a tuturor punctelor unei suprafete. Nu este oare aceasu ideea care se exprimi in suprafaqa sferei, nu este oare aceasta ideea care. di formi osului, copacului, piceturii, unui corp ceresc incandescent gi, in general, conlinutului, matiriei ? Se inlelege ci acest lucru este extrem de clar in cazul unui fenomen simplu, precum sfera. Dar in cazul unui fenomen complex, precum societatea umani, nu este tot atat de lim_ pede; cu toale cd. baza este identice gi pentru 'Jletafizicd stat, gi pentru sferd. Orice naliune, orice societate posedi o formi statali proprie; aceaste forrni este constanti pani h sfarqit, in ceea ce pdvqte baza sa pnncipali, dar se poate maturiza mai mult sau mai pulin rapid gi profundin pd4ile componente. Aceasta formi nu este elaboratd pe nea9teptat;9i nici, intr-un prim moment, in mod congtient; nu eite vizi_ bild imediat, insi se limpezegte doar ?n epoca centrali de complexitate mai mare gi de unitate mai elevati, perioadi cirei^ il, Ltrme zd. in mod inevitabil, dereriorarea rapidi a acestei fome gi, prin urmare, descompunerea 9i moanea. Forma statali. a Egiptului antic consta intr-o monarhie rigid impi4itd in clase, puternic controlati de aristocratia sacerdotalA gi, in general, de legea religioasi. Persia avea un caracter in rnod evident mai feudal si nui cavaleresc; acest caracter feudal era insd conseffat d; o putere monarhici, reoretic nelimitatd, expresie pimin_ teasc:i a binelui, a h:i Onnuzd.
106

Istoria Greciei qi a Romei este mult mai complexi qi mai conturata. in perioada de cea mai mare inflorire, Atena gi.a elaborat forma statald caracterisuce, adice o republici democratici condusi de numeroase privilegii (eupa. trizii, censul nonetar etc.), bazati, in mod rigid pe sclavie gi, in fine, tinzand cdtre dictatura empirice, Ilegald 9i fragiliL a divergilor Pericle Ei Temistocle. Aceastd formi, ale cirei premise naturale se conservi in legi 9i in obiceiuri, a fost elaborati in perioada de inflorire complexi, de la Solon la rdzboiul Peloponesului. in timpul acestui rizboi a inceput deteriorarea, a inceput procesul egalitarist. Chiar 9i fdri acesta, exista deja multi libertate in Atena, dar s-a vrut mai multi egalitate. Sparta; de la Licurg pnnd la umilAea ce i-a fost aplicata de tebani, a elaborat o forrni proprie de guvernare, coercitive 9i despotice, dar exrem de originali: un fel de comunism republican aristocratic cu doi regi ce pot fi defini{ ca
pre$edinti ereditari. Aceasti formd era incomparabil mai opresive gi mai despotici decit cea ateniani. Din acest motiv, viata gi crealia artistictr au fost mult mai intense in Atena; insi Sparta a fost mai putemica gi a durat, politic, mai mult. Toate celelalte state greceqti oscilau intre forma doricd a Spartei Si forma ionice a Atenei. Necesitatea formeloq a restricfiilot a despotismului gi a disciplinei era atdt de mare in aceasta nestipaniti gi fragmentate hme greacd, incat in multe state cu caracter democratic (in mod verosimil, in acelea in care structurile ierarhice erau mai slabe) s-a elaborat tirania, adici disciplina unei puteri personale (Policrate, Poliandru, Diogene siracuzanul gi allii). in Grecia gi la Roma, feudalismul rural, agricol gi cavaleresc, a fost total absent. Aristocraliile din Grecia gi din Roma au a\.ut intotdeauna origine gi caracter citadin. Istoria Macedoniei este foarte sS.race Si cuno9tintele noastre despre organizarea primitivl a regatuh"ri macedo107

nean sunt inci foarte limitate. Unii istorici presupun ci la macedoneni elemenrul feudal il depagea pe cel municipal (gi, in realitate, oragele macedonene erau aproape nesemnificative: istoria rnacedoneand. est istoria regilor macedo, neni gi a discipolilor lor inarmali, generutiilui Alexandru). Extenuata lume citadini a Greciei, unindu-se cu primiti\ruI Si pulin dezvoltatul stat macedonean, a aiuns ia o efemeri unificare polirice, sub Filip gi Alexandru gi numai atunci a cipitar fo4a de a-gi rispindi civilizalia p2ni in India qi pini in indepirtata Africi. Cre9rerea intdderii $i fo4ei derivar Si in acest caz dintr-o complexitate mai ^ ^ mare a formei, din imbinarea monarhiei cu aristocralia. Perioada de inflorire a Romei antice trebuie stabilite, Tocmai in aceasti perioade a fost elaborati acea dictaturd citadini gi electivi, imperiul, care a disciplinat pentru atata vreme Roma gi apoi Bizanpl. In ceea ce privegte statele europene, nu se poate observa nimic deosebit. Italia, niscuti din ruinele Romei, gi.a manifestat, in epoca Renagterii gi inaintea tuturor celorlalte state europene, forma statali. proprie in anritza dintre doui principii opuse: de o parte papalitatea, fo4i statali sever centralizaioare care unea, rnult dincolo de granitrele Italiei, intreaga lume catolici; de cealalti, ea insigi, o forml extrem de descentraliz2:ti,, constituita din mici state in continu,; ^ristoct^tico-citadine, oscilafie intfe oligarhie (Venelia qi Genova) qi monarhie (Napoli, Toscana etc.). Forma statali proprie Spaniei a devenit vizibili ceva mai tarziu. Era vorba de o rlonarhie autocratice $i aristocrariczi, insi pulin cenrralizata, imbogdlitn de libertitile si privilegiile locale, atit citadine cat si nobiliare; un sisteln la lr.rmdtatea distantei dintre Italia qi Franga. Forma stzrtali a Fmnfei era o nronarhie extrcm de cennalizatir, ieradricit Si aristocratici. Aceasti form:i s-a afir.mat

cred eu, intre rdzL>oaiele punice Si perioada Antoninilor.

in mod decisiv sr.rb Ludovic :rl Klea, Francisc I, Richelieu qi Ludovic al Kv-lea, fiind distrusi in 1789. Forma statali a Angliei era (qi, in parte, este gi astizi) o monarhie constitulionala, la origine mai pulin stmtificate decat cea francezi, 9i descentralizati sau, cum preferd unii, o republici aristocratici ce are un preqedinte ereditar. Aceastd formi s-a afirmat aproape in acelagi timp cu cea din Franla, in timpul lui Henric al \{Illea, al Elisaberei gi al lui Vilhelm de Orania. Forma statali a Germaniei (inainte de Napoleon I 9i de anii'48 Si'71) era urrnitoarea: o uniune de rnici state independente, ierarhice gi, mai mult sau mai pulin, autocratice, supuse, teoretic, unui impirat electiv (de origine nu citadini, ci feudali). Toate aceste forme politice clar conturate au inceput si se modifice in mod gradat, unele in secolul al X\{il-lea, altele in secolul al XIXlea. in toate s-a verificat procesul tiberal 9i egalitarist. Se poate, probabil, gXndi ci din acest proces va apirea un avantai pentru umanitate, in ansamblul siu, dar sigur nu reprezinti un bine pentru conservarea acestor lumi statale distincte.
Reacliunea greSeste, dar nu pentru cd nu inlelege realitatea ! Reacliunea imuie$te pretutindeni, chiar dacd adesea

empiric, adevirul; in realitate, fiecare celuli, fibrele, lesuturile gi organele care alcdtuiesc organismul au devenit mai puternice, in impulsurile lor egalitariste, decdt puterea ideii otganiz^Lome interne. Atomii sferei nu mai vor si formeze o sferi ! Celulele Ei fibrele arborelui tiiat ii uscat ard intr-un loc, in altul putrezesc; pretutindeni se amesteci pi exalti simplitatea noii organiziri iminente, firi a inlelege cl acest amestec este momentul teribil al trecerii la simplitatea anorganici, la libertatea apei, la moartea oaselor, la fdrimit3,rea 9i la topirea serii necristalizate. Pa.ni in vremea lui Cezar, Alrgustlrs, Constantin, Francisc I, Ludovic al Xl\/-lea, \\iill.relm cle Orania. Pitt, Frede109

lotl

ric al Illea, Pericle, inainte de Cirus gi Darius Istaspe 9i aga mai departe, progresi$tii imping natiunea 9i statul cetre inflorire gi cregtere, in timp ce conservatorii, in mod eronat, nu cred nici in cregtere, nici in inllorire, sau nu le iubesc ai nu le inleleg. insi dupi epoca de inflorire - indati ce incepe procesul de simplificare secundare $i de tulburare a elementelor morfologice, proces de nivelare a caracteristicilor regionale, de amestecare a claselor, de imobilitate sau de instabilitate a puterilor, de declin al religiei, de nivelare educative etc., indate ce despotismul procesului morfologic shbegte - progresigtii, degi triumfind in practici, incep sa gregeasci, pentru ce pricinuiesc pagube statului. Gregesc pentru ce distrug; chiar daci. ei cred ci imbuni.ti;esc. Triumfi in practici. deoarece se limite zd se. urmeze cu u$urin(a. curentul qi si alerge pe un plan inclinat. Progresi$tii triumfi fi obtin un rriumf zgomotos; dar, de la inceputul procesului de simplificare gi de amestecare secundari, numai conservatorii gi reaclionarii sunt cei care au dreptate din punct de vedere teoretic, pentru ci ei vor si insinetoseasci ti se intereasce organismul statal. Nu sunt vinovali de insucces, nu sunt vinovag de faptul ce naliunea nu mai Stie se blereze disciplina ideii statale abstracte, contrinute in interiorul sd.u. Ei igi indeplinesc totugi datoria si incetinesc, pe cit posibil, descompunerea inevitabih, indreptind naliunea, uneori prin fo4i, cetre cultul sistemului statal creat de ea. inainte de zilele infloririi esle necesarA o veli sau un cazan cu aburi; dar, stribetut acest timp irecuperabil, trebuie si existe o ancore sau o fni, pentru a opri popoarele care se pribugesc in abis, adesea in mod naiv gi onest, cu strigete de triumf gi speranle impetuoas; - pini in momentul in care Sedan, Cheroneea sau Arbela, sau un Alaric, un Mahomed al ll-lea sau un Paris incendiat de petrol Si spintecat de dinamite arate tuturor cum $e exact siruatir. care sr-rnt flptele leale.
110

Am luat in considerare o posibile obieclie; mi s-ar pute arlr: ca, spre sfargitul vieqii culturale gi politice a unui stat, arrlestecul este mult mai evident decat simPlificarea, atat in antichitate, cat Si in prezent. in primul rind, chiar amestecul este un tip sPecial de simplificare a tabloului, a structurii iuridice 9i a diversite$i sociale. Amestecul tuturor culorilor di nagtere albului sau griului. Acesta este punctul fundamental. Mi intreb: sunt simpli actualii copli, urmagi ai vechilor egipteni, sau arabii din Siria ? Erau simpli p^ganii, ^dicd idolatrii rurali care au supravieluit indelung dupi cdderea gi clisparilia culturii ti a religiei greco-romane din sferele cele mai inalte ale societafii ? Erau simpli grecii cre$tini sub fugul turcesc inainte de anii'20? Erau simpli ghebrii'5, rimesile ale acelei lumi culturale medopersane, dedicate venerarii focului ? Firi nici o indoiah, oamenii, comuniteile ;i rimigitele etnice enumerate mai sus erau incomparabil mai simple dec2t au fost acegti oameni, aceste comuniteli $i aceste popoare in epoca de inflorire a Egiptului, a Califatului, a civilizagiei greco-romane, a Persiei din timpul lui Darius Istaspe Fi a Imperiului Bizantin din timpul Sfanului Ioan Guri de Aur. Personalitatea acestor oameni este mai simpli in ceea ce privegte gindurile, gusturile, cunoqtintele gi necesitd!ile; aceste comunitali 9i rnmnqile etnice sunt mai simple pentru ci toli cei care h,iesc in cadrul lor seamini intre ei, sunt doar pufin individualizali. Mai intai se verificd amestecul 9i o anumitZ descurajare secundari (adici o simplificare cantitativd), apoi dispare cultura originali in rnndul claselor superioare (nu intotdeauna din cauza pribugirii statului) 9i, in sfirgit, nu r)mine altceva dec?t simplitatea secundari a rimiqitelor nationale qi religioase care suprzvieluiesc propriului sistem statal.
111

Secolul al XIXlea ne oferi aceasti boale pevestitoare de moarte ca ideal al igienei viitorului ! Idealul lui proudhon qi Cabet este cea mai totali uniformitate a oamenilor, uniformitate in ceea ce privegte condifia sociali, educatia etc.; existi oare un ideal mai simplu ? treac,.t

CAPTTOLTJL

}'Itr

DEspu, LoNGEVITAuA srArELoR

Md intorc acum la problema la care m-am referit in in primul capitol, adicd la longevitatea statelor 9i a culturilor. Afirmasem ci longevitatea organismelor statale nu depigegte L000 sau, cel mult, 1200 de ani. in general, culturile supravietuiesc statelor de care sunt legate. AEa, de exemplu, literatura gi religia Greciei au luptat cu cre$tinismul plni ln vremea impiralilor bizantini, in timp ce ultimele rimigile ale sistemului statal grec au dispdrut inaintea erei cre$tine - in parte, in perioada triumviratului roman, in parte, chiar mai inainte. La fel, religia indienilor qi modul lor de viatri legat de aceasta supravieluiesc de secole firi spriiinul unei forrne statale indigene, 9i nici azi nu cedeazi. englezilor. Bizanlul a incetat se existe ca stat cu mult timp in urmi; 9i totuEi legile, conceptele, gusturile gi obiceiurile de origine bizantirfi fimAn credincioase lor insegi dupi secole de dominalie turceasce gi rezisti asaltului europenismului cosmopolit. in viala familiali, in conversatii, in literaturd gi in arhitecturA, in imbriciminte gi in conceplia despre tinuti existe inci urult bizantinism in Orient. Respectul pentru renume, pentru funcgiile publice $i pentru pozilia social.; este mai mare decnt respectul fag de originea farniliali, aproape fdr:a diferentrI intre turci, greci, slavi gi anneni, Numai la albanezi sentimentul feudal al personalitetii qi al neamului este mai intens. Chiar in ceea ce privegte problemele eclesiastice, daci, llslncl la o parte pasiunild gi intelesele, se consiclerd oamenii si natiunile ca instrurnenre ale icleilor' 9i principiilor, se va vedea cit in acc'asti disputl grecii reprezinti prin113

cipiile qi ideile bizantine (supunerea poporului fall de cler in problemele eclesiastice), in timp ce bulgarii suslin

principiul neoeuropean qi democratic al drepturilor individuale gi colective. in aceasti disputi, grecii reprezinte autofitatea religiei organizate gi nepersonale, nu arbitrare, iar bulgarii aperi suveranitatea poporului autosuficient. (Cred ci lie a mea nu poate fi contestate ^cea,sli ^firrn nici de prietenii, nici de duqmanii bulgarilor). Discursul, de aldel, nu se referi la culturi, in general, ci numai la state Si la longevitatea organismelor juridice care produc qi definesc aceste culturi, fiind, in acelagi timp, pa4ial create de acestea. incepem din anticul Sud-Est fi vom gisi ceea ce ne trebuie in orice manual. L Egiptul Egiptul antic 9i China ar putea, cu exemplul lor, dezminli incd de la inceput afirrnalja mea ci nici un stat nu triiegte mai mult de 12 secole. intr-adevar, multi scriitori atribuie. Egiptului mai mult de 40 de secole. in acest moment am la indemdnd articolul La science des religions de Burnouf gi cafiea I' bornme selan la science lui Biichner ^ c te tt^le za antichitatea Egiptului, reproducind citate din mulli cercetetori. Iate ce zice Burnouf despre Egipt: D'aprds des docurnenB biEroglwbiques, les crqtances de I'Egjpte ne semblent pas auoir 6td fixdes et s))s6mafisAes auant La fi.n d.e la IV-e d.ynastie; elles durbrent jusqu'h. la conquate du pay par Cambise eL A partir de ce tenxps,
elles tombdrent dans une ddcadence rapide.

nisme statale distincte precum Memfis, regatul hicsogilor, Teba gi Sais. Exemplul statului egiptean (chiar admitind ce toate regatele care s-au succedat in aceasti lari semenau mult ca formi Si structure) nu poate, in orice caz, si. constituie o obiec;ie valabild, fa.tit de regula generali ci statele triiesc, in mod obignuit, mai pulin de 12 secole, reguli pe care o vom vedea, in continuare, valabili pentru Persia, Grecia, Roma etc. Egiptul antic a fost multa vrerae singur, izolat qi lipsit de duqmani. Din aceaste cauze este dificil si-i comparim longevitatea cu aceea a statelor care s-au constituit unele pe ruina celorlalte, unul dupd celilalt gi aproape pe aceleaEi locuri. DacI gtiinla ar demonstra cd, in condilii diferite de me-

diu, pterodactilii, megalozaurii Ei dinoterii trdiat foarte mult, acest fapt nu ar insemna ci actualii elefanqi, lei 9i boi pot trai tot atar. Despre China voi vorbi la sfargitul acestui capitol; nici ea insd nu este un obstacol il calea demonstrafiei mele. II. Statele caldeene
Si,

tn sens mai larg, senxite

Despre cele p truzeci de secole de viali slatale atribllite Egiptului vom vorbi mai incolo; in orice caz, std ^ce intindere temporare este foarte departe de a fi acceptatd de citre toli cercetdtorii; afari de aceasta, acesti 4000 cle ani se referir la o intreagl culturir religioasa gi nu la orga-

a) Antica Babilonie cu Asiria. Istoria considere, intr-adevir, ci, admilnnd chiar existenla semilegendarului Nimrod in jurul anului 2100 i.H., numai un secol m i tatziv (in jurul anului 2000 i.H.), Babilonia ti Asiria au fost unite de Ninus intr-un singur stat care a supravielurt pdnd la moartea lui Sardanapalos (600 i.H.), timp de !394 de ani. Nu trebuie, fireqte, si uitim ci, dill, ctuza siriciei surseloq acest calcul cronologic poate fi intrucaffa imprecis. Aceasta inseamnd cd,, ftxir'd, de exemplu, existenla lui Ninus in jurul anului 1800 i.H. (ceea ce, istoric, este posibi[), de la aceasrd dard pind in anul 606 i.H., (anul ciderii regatului) vor putea fi atribllite acestui prim sistem statal asiro-babilonian circa 12 secole, cAt Rotrei clasice, exemplu elern de r-i:rli slitttl:i.
11)

1t4

b) Noua Babilonie a durat in total 68 de ani, de la descompunerea definitivl a imperiului cu capitala la Ninive, in anul 606 i.H. 9i plni la cucerirea Babiloniei de ceffe Cirus, ?n anul 538 i.H. c) Cartagina, 668 de ani, db la Didona paira h distrugerea oragului de citre romani, in anul 146 i.H. d) Statul evreu. Exodul din Egipt trebuie situat in iurul anului 1.500 i.H. Consider totugi cd vi^la st^t^Ii a evreilor nu incepe in timpul vietii nomade din vremea lui Avraam 9i nici de Ia intrarea lor in Palestina. in acea .,reme, con-

cu a sustine cI naliuni ca cele din Georgia, Polonia, Boemia pi Finlanda sunt ince autonome politic doar pentru faptul c'i menlin tradilii specifice gi obiceiuri juridice locale. in ceea ce prives,te revolta Macabeilor sau cea impotriva romanilor, trebuie spus ce acestea au fost doar revqlte ale supugiloq insureclii; \'ia!a statah incetase si existe cu rnult timp in urmi.
II1. Mezii
Si

persanii

dilia lor corespundea aceleia a popoarelor germanice din vremea aga-numitei nxigralii a popoarelor, conditiei
grecilor de dinaintea rdzboiului Troiei gi a intoarcerii Heraclizilor Ei istoriei Romei de dinaintea epocii statale. Diferenla conste numai in faptul ci despre evrei gi despre germani avem surse mai credibile decit despre primele migciri ale grecilor gi, mai ales, ale romanilor. Considernnd insd epoca Judecdtorilor ca inceput al sistemului statal ebraic, se aiunge aproximativ la anul 1300 i.H. Scindarea regatului ebraic in doui regate distincte - al lui Israel gi al lui Iuda - a avut loc in anul 980 i.H., la 310 ani de la intemeierea statului. De l^ aceastd scindare p2ni la prima captivitate asiriani,, adicd pind la cdderea regatului lui Israel, au trecut 250 de ani; in schimb, regatul lui Iuda a lfiit panl la a doua captivitate babiloniani care a avut loc dupi victoria lui Nabucodonosor impotriva lui Nechao, in anul 604 i.H. De atunci, statul evreu qi-a pierdut pentru totdeauna independenla gi Palestina a devenit doar o provincie a Babiloniei, a Persiei, a regatelor greco-macedonene qi, in sfirgit, a Imperiului Rornan. Calcul2nd deci din r.rernea Judecdtorilor 9i pXnI la ciderea regatului de mai. lungi durati al lui luda, de la anul 1300 i.H. la anul 600 i.H., oblinem, in lotal, 700 cle ani. A considera cd, dupi capti\.it2lte, elreii consen'?i o Yiali statali proprie echivzrleazri
116

De la Deioces, care a eliberat poporul med de sub dominagia asiro-babiloniani, adici din anul 707 i.H., pXnd la Alexandru Macedon Ei la bitilia de la Arbela sunt, in total, 376 de an de viali pentru primul stat medo-persan. Cucerirea macedoneani nu a fost, evident, foarte profundi, relF

gia lui Zoroastru rimnnind suficient de puternicl. Ulterior,. $anrl persan a reniscut chiar sub semnul acestei religii 9i contribuliei proaspitului 9i, probabil, foarte asemepopor al partrilor. De la urcarea pe tron a dinastiei r (250 i.H.) 9i pina la pribuqirea celei sasanide d.H.) au recut, in total, 886 ani. Unind toate sistemele statale create de mezi, persani s,i pa4i intr-un ansamblu unic ai nepunind la socoteali efemera ocupalie macedoneand, de la Deioces laYazdegetd, in timpul caruia imperiul sasanid a fost distrus de citre musulmani, s:nt 1262 de

^ni.

IV. Republicile Srece$ti, regatele Sreco-macedonene, greco-scite, Sreco-egiPtene etc. a) Atena. De la Acostos la Filip Macedoneanul, din 1068 i.H. pind ir 33a i.H. - 730 de ani. b) Sparta. Apirud aproape in acelagi timp cu Atena (Acostos, intr-adevir, a fost ucis in tirnpul invaziei clorice x Aticei $i a Peloponesului), a clurat pinil la bitilia de la
1t7

c) Teba. intemeierea statului teban i9i are originea, probabil, in migralia dorienilor. Ciderea sa, adicA iistrugerea ora$ului de citre Alexandru Macedon, a alrrt lgc in anul 335 i.H. - deci 7 33 de ani. . d) Siracuza. A fost intemeiari in anul 935 i.H.; infrnn_ gerea sa progresive de citre cartaginezi a avut loc in seco_ lul al IIIlea i.H. Transformarea Siciliei in provincie roma_ na, dupe expulzarea cartaginezilor, a avut loc in anul 21,2 i.H. - deci, in toral, 533 de ani. Considernnd istoria tuturor republicilor grecegti, din timpurile legendare 9i pdni la Alexandru Micedon, adi_ ci din anul 1000-1200 i.H. 9i pnnn in anul 320 i.H., toralul vielii lor statale nu depigeqte 900 de ani. e) Regatul Seleucizilor sirieni. Din anul 323 i.H., anul in care s-a distrus efemera monarhie a lui Alexandru, pini it an:l 54 i.H. (distrugerea regatului de citre pompiiue) - 259 de ani. O Regatul Pergamului. Din 282 i.H. pini in 1Jl i.H, (anul in care este absorbit de Roma sub numele de Asia) - 1.49 de an| g) Statul egiptean al prolemeilor. Din anul 323 i.H. qi p2ni la uni.rea cu Roma, in anul J0 i.H. un total de nici mlcar 300 de ani. h) Regatul macedonean. De la inceputul siu p2nd la moartea lui Alexandru (de la domnia lui perdicas i, in yurul anului 700 i.H., p2ni in anul 323 i.H.) - 377 de ani. Lui dex?ndru i-a supravieluit numai statul macedonean, pnnd in anul 148 i.H., clnd a fost redus de Metellus la condilia de provincie romani. in total, \da!a statald. a Macedoniei a clurat 552 cle ani. Daci lulm in consiclerare toate viala statald fareco-macecloneanl, din tir.npur.ile legendare ,si pini Ia infringer.ea
118

Mantinea, in care Filopoimen, conduci.torul Ligii ahee, i_a infrint definitiv pe sparrani, sau plni la abolire-a legislatiei lui Licurg (188 i.H.) * maximum 8g0 de ani.

Egiptului (adici a celui mai puternic dintre statele de culturA greco-macedoneani) de cetre romani, oblinem din nou clasica cifrd de 1200 de ani sau 12 secole.
V. Roma

in cazul acesta, calculul este simplu, fiindci nu s-au cunoscut intreruperi, din punct de vedere statal, de la intemeiere gi pane la cidere. Nu a existat mecinarea qi asincronia din statelor greco-macedonene gi niiri cucerirea sraind, ca in cele medo-persane. Calculnnd de la legendarul Romulus pini la Romulus Augustulus gi Odoacru, oblinem 1229 de ani (din 753 i.H. pinF' in 476 d.H.). Considerdnd numai perioadele cele mai documentate istoric, vom ave circ^ 1000 de ani.
w. Bizanlul De [a transferarea capitalei $i de la triumful cre;tinismului pini la cdderea orasului sub turci, adicd din 315 pind in 1,453, Imperiul Bizantin trdit 1128 de ani. ^ problema na$terii statelor euroinainte de ^ ^botda pene moderne, consider necesar si spun cateva cuvinte
despre China.

cred eu, si considerdm China ceva mai mult dec2t un simplu stat, s-o considerim, cu alte cuvinte - impreuni cu Japonia gi cu alte tiri invecinate - drept o lume culturali autonomi, o lume istorici speciali care, spre deosebire de statele din bazinul Mdrii Nlediterane, nu se afi in calea tuturbr popoarelor gi care, din acest motiv, a plltt-lt si-qi consen'e, in mocl neobignuit cle lung, propria individualitate Si pllritate.
r19

Avem oare dreptul sd privim China, a cerei istorie ne este ince destul de necunoscuti, doar ca un stat care a :Jdit fefi intrerupere catefa mii de ani ? Este mai corect,

La aceasta tlebuie adlugat ci qi in China au avut loc, destul de frecvent, schimbiri statale; insa este vorba de procpse istorice pt4in inteligibile pentru noi, deoarece nu prezintl acele antiteze gi acele contraste cu care suntem obignuili in tabloul statelor $i al civilizafilor apirute in jurul bazinului nostru mediteranean. Acolo, in profunzimile Asiei orientale, a reit multe secole - cand lini$tit, cdnd furtunos - mereu acelagi neam. Aici insa, in Europa, s-au infruntat o mullime de popoale apartinand unor rase $i neamuri diferite: arieni, semili, hamili, turcmeni, mongoli etc. Este posibil, repet, ca gi foarte lunga istorie a civilizatiei chineze si. se poati subimpl4i, studiind-o cu mai multi atenlie, in cnteva perioade distincte, cu durata de 1000-1200 de ani. Cei $ase mii de ani care sunt atribuiti Chinei de cltre unii cercetetori se pot referi la amintiri comune, dar nu la viala culturali 9i politicl bine contur^tA, czjle este obiectul acestei ci4i. Atribuind vielii politice Si culturale chineze chiar gi patru milenii, este posibil si subimpe4im ste. cifre in cdteva perioade statale ^ce cu durata normali de o mie de ani fiecare. Despre Egipt am vorbit deia mai inainte, dezvoltind aproximativ aceeagi tezi. Consider, ?ntr-adevir, ci nici Egiptul antic, nici China de astdzi nu-mi pot contesta, din cauza izolirii lor, afirmalia conform cireia nici un stat, cel pufin in Occident (dar la fel se int2mpld 9i in Egipt, dupi aparilia unor rivali demni de luat in seami precum caldeenii gi medo-persanii), nu triiegte mai mult de 12 secole. Multe state au tr;it mult mai pugin. Republicile democratice triiesc mai puun decit cele aristocratice - Teba mai pulin decat Sparta. Monarhiile puternic ierarhice sunt mai solide decit cele egalitariste $i i$i revin cu rnai mare uqurih!I din toate infrlngelile. De exemplu, Persia Ahernenizilor a rendscut clupd invazia macedoneand si a supra\/iefllit multe secole inling'itorilol sdi efemeri.

aPltolul nr
DBSPNE VARSTA STAIELOR EUROPENE Care este secolul pe care il vom considera ca inceput al formirii statelor europene ? Vom incePe istoria Franlei de la Clovis, adici din sicolul al V-lea ? in ^ce* caz, F:.an' ta ar fi probabil singurul dintre statele europene care a existat neintrerupt din acea vreme 9i parrd asli,'zi Getm^-nia se afla .at..r.tii intt-o sinatie haoticl ti neorganizatul regat al golilor arieni ocupa o parte considerabili^a sa' In e;elia, esben a luat tirlul de rege al Angliei nr-rmai in secolul"al ix-iea. in Spania au dominat indelung arabii si viitorii cregtino-spanioli se aflau in cea mai rnare neputinle' in ttalia,'dupe infrangerea vandalilor, urmau go[ii lui Odoacru, Teod;ric Ai a9a mai departe. Urmele lui Attila erau pretutindeni proaspete. Roma occidentale a cezut nu cu muhi ani inainte de botezul lui Clovis. Acesta era un franc pa,r; rat ta realizase incd acea fuziune cu elementele gaio-romr.te care ste h baza istoriei Frangei. intotdeauna este dificil sI propunem date semnificative din punct de vedere istoric. Datele, limitele 9i granfiele ca." a" ,"op definirea ePocilor, a neamurilor, a claselor

"r, sociale etc. ;unt intotdeauna semne mai mult sau mai puJin artificiale. opofiunitatea unui asemenea procedeu este legati de tact;[, ca si zicem a$a, artistic al celui care de el. Acelaqi lucru se intnmpll in Stiinlele ,"

".ru'"gt" naturale16.

acestei scrupulozititi istorice, consider ci toati perioada istoriei europene de dinaintea lui Carol cel Mire se Poate considera corespunzdtoare istoriei grece$ti din timPurile eroice ale rzizboiului troian qi ale cilitoiiei u.gonrttlilor, Perioacla Nibeltrngilor corespuncle aceleia i tr-ri Horner ;i, in ceea ce priveqtc istoria romani'

in baza

"t?l

Astiage gi Cirus

aceasta, se poate determina incd de la inceput caracterul intim Si eseniial pe care fiecare popor sau fiecare neam il va ardta in cursul vietii lui istorice. ASa, de exemplu, caracterul teocratic, sacerdotal gi puternic impregnai de conqtiinta etnici predomina la poporul evreu; cel ;itadin, la greci gi romani; iar sentimentul originii familiale gi spi_ ritul rural-aristocratic Ai feudal erau specifice europeniior Si, Poate, popoarelor iraniene. In Europa, monarhia gi aristocralia au cepetat un caracter puternic feudal, mai ales in tirile in care ereditatea Romei era mai slabi, in Gennania 5i in Anglia. Chiar puterea temporald a papei si forla sa spirituald s-au difinit prin infltrcnra feud:rlismului gerrnanic.
722

din vremea lui Nimrod gi al iranienilor de dinaintea lui ? Toata diferenla conste, repet, in nivelul diferit al verosimilirelii istorice a mirturiitr pe care le avem despre aceste epoci de gestatrie gi in cintitatea gi calitatea arninuntelor ajunse pAni la noi; dincolo de

insemnate de rninurii, mai mult sau mai pulin verosimile, referitoare Ia istoria perioadei tulburi de-gestalie a Euro_ pei. In schimb, in ceea ce prive$te perioada <le gestalie a Greciei avem numai adevirul poetic al versur Jr lui Ho1e1ar desple istoria primitive a Romei, inci gi mai pu!in. Extinzand in continuare analogia, consider cd per! oada istoriei ebraice, care merge de ia Moise laJudecitori, corespunde exact acestei perioade de migragii, invazii gi conflicte. In acest caz eKisti, ca gi pentru istoria europea_ ne, mefiurii pe care unii consideri potrivit se le conteste, dar care sunL, cel pu1in, limpezi gi coerente. $i situalia nu este oare similard in cazul caldeenilor

rim, intregii perioade de gestatie a primilor regi. Dife_ ren[a con$e numai in nivelul diferit de verosimilitate a evenimentelor. Posedim, intr-adevir, o cantitate relativ

epocii cle dinaintea intemeierii oragului sau, daci prefeGenialul Guizot, in Istoria ciuilizalier, 9i Pichler, in Papalitatea ;i bisericile Orietztului, dezvolti, intr;o manieri foarte asem.dnitoare, ideea ci in Orientul cregtin exista un singur imperat ti ci nobilimea era slabA, in timp ce centralizatea era puternice. Prin urmare, ?ntr-o asemenea situatie, biserica se putea baza pe impdrat Ce ar fi putut insi face episcopul Romei, asediat de o multitudine de principi $i regi, pe jumltate domni Si pe iumetate banditi, in afari de a-Fi interi mai intai propria independenli poIdce printr-un serviciu dezinteresat faF de Biserici, iar apoi de a tinde catre putere gi supremafie ? intirirea puterii papale, ruptura cu Orienrul bizantin, luarea de citre Carol cel Mare a titlului imperial qi invaziile normande (ultimul episod, cel pulin in Occident, al aga-ziselor migralii ale popoarelor), iatd epoca in care incepe si se profileze cu claritate fizionomia Europei occidentale avdnd la bazl, pe de o parte, haosul administratiei germanice gi, pe de alta, amprenta bizantind, comuni intregului cre$tinism primitiv. Europa, credndu-Si un impirat dupi aseminarea celui bizantin, dar ?mpotriva acestuia, s-a ?ndreptat, poate fdrd si binuiasci, pe un drum total diferit. De aceea este potrivit si luim secolele al IXJea 9i al XJea gi nu secolul al Vlea ca inceput al acelei forrne statale in sens propriu europeani care a definit, progresiv, chiar caracterul culturii occidentale, al acestei noi civilizatii universale care a urmat culturii greco-romane, celei bizantine gi fragilei civilizatii a arabilor. Civiliz4ia europeani s-a format in urma contopirii cregtinismului bizantin, a feudalismului german, a filosofiei Si a esteticii greces1i (la care Europa a recurs nu nun.rai o datl pentru a se reimprospita din punct de vedere cultural), a principiilor iuriclice $i municipale ale Romei. Confruntarea acestor patru principii se verific'i si acum
t23

in Occident. Principiul municipal .:i ciradin (burghezia) a triumfat, din secolul trecut, impotriva tuturor celorlalte qi
a denaturat (sau doar a transformat) caracteml crestinis-

ce priveste individualismul gelmanic

mului, al individualisrnului germanic, al cezarisrnului roman 5i al tradiqiilor arristice si filosofice grece$ri. In locul rnetafizicii cre$tine qi a ascetismului a aparut utilitarismul pimintesc ai practic; g2ndul nu se mai indreapti cdtre dragostea penffu Durnnezeu, citre salvarea sufletului gi citre unirea cu Hristos, ci nurrrai catre respandirea universald a bunistirii materiale. Cregtinismul actual nu se mai prezinte ca o invd.gituri divind, teribili qi consolatoare in acelaqi timp, ci ca un bnlbnit infantil, o alegorie, o povestire morali care trebuie interpretati cu intrelepciune in cadml utilitarismului economic Ai moral. inclinaliile aristocratice gi somptuoase citre o senzualitate rafinati' celre morbida filosofie abstactd Si cdtre nociua perfeclionare a unei aftefoarte id.eale, toate aceste aspecte ale vielii occidentale, luate direct din Grecia sau prin intermediul RoqEifui-Lgcg uF..ti*HgeeliU, pieftlul*Llhdterul lor ahfir di3rirri'bErrtrtr i?oUanai mai democratic qi accesibil tuturot un caracter in mod inevitabil mai vulgar, mai grosolan gi chiar dezastruos pentru structura anticl. Drepturile personale ale individului Si aspirafia cetre bundstarea universali. (degenerare, democratizare a individualismului germanic ai transformare a caritafii personale a creqtinului intr-un utilitarism profilactic, arid gi impersonal) au $i in acest caz rolul [or. $i eu am aceleasi drepturi, strigi rofi, oit^nd c^ quod licet Joui, non licet boui, adic:a, ceea ce este bun pentru Ludovic al XIVlea nu este bun 9i pentru Gambetta $i
Rournestan. 'in OcciclenL, purerea rnonerhici, rezultat:i din fuzirrnea

feudalisr.lului german cu cezarismul rofllan, a fost pretutindeni sllibitar si limitatd de lturghezia citaclinir. in ceea
t24

germanii, inci din timpul lui Tacitus, preferau moartea unei pedepse corporale - trebuie observat ce acest principiu, candva un util instrurnent de disciplini pentru Europa (era, intr-adevir, rnonopolul catorva, puqi sa-i domine pe toti ceilalli), a devenit de acum un bun al fieciruia qi de aceea fiecare strigd: Motzsieur ! Tor'r les bornmes ont les nxAmes droits ! (Dal oare este vorba de o dogml de credinle sau de o afirmare a gtiinlei ?) Trebuie, in orice caz, sd observim ca, incepincl din secolul al lXlea gi aproximativ pdni in secolele al XV-lea, al XVI-lea 9i al X\{I-lea 9i, in pafie, al XVIII-lea, Europa se dezvolti in mod multilateral Ei inegal. incepind din secolul al lX-lea, din vremea lui.Carol cel Mare, care a unit sub sceptrul siu aproape toate Europa continentali (cu exceplia celor mai nordice qi a celor mai sudice regiuni), se definesc mai distinct decit in trecut viitoarele grani;e ale fiecarui stat european in parte. Se deslvnrqeqte schisma catolice gi, imediat dupi moartea lui Carol cel Mare, apar acei normanzi a ceror intruziune in Anglia, Italia 9i Franla a contribuit la conturarea definitive a formelor politice ale acestor teri. Normanzii (scandinavii din nord), absenli in imperiul lui Carol, 9i-au ficut ei inqi$i aparilia in sud pentru a remedia aceasii lacunA, pentru a lega, prin intruziunea 1or, intreaga Europi intr-un spirit unic, din regiunile polare la Marea Mediterane. Din acel moment, fiecare stat european in Parte gi civiliz^\i^ europeanl in ansamblul ei se dezvolti in mod mai clar gi mai semnificatir'. Dupi civiliza\ia rnedo-persani unitare, a dominat in lume fragmentara culturi greco-macedoneane; aceasta a fost inlocuitd de cultura unitard a Rornei; in partea sa orientali, civilizalia bizantini a reprezentrt continuarea fomrei statale Lrnitare a Romei, insi in regiunile sale occidentale se pregltea o noui culturl europeanri, fi'zrgment:u?i precum cee greacd, 5i totusi in ?ntreginle ofigir.rald.
1l<

atat de intens

incit

UniU in spirit gi in idealurile culturale pi familiale, dar diviz^td de interesele statale, Europa era in acelagi timp extraordinar de multiformd gi extraordinar cle armo_ nioasi; armonia, intr-adevi.r, nu este un unison pacific, ci o lupti crearive qi fertile, chiar dacd destul de deJ crudi. ASa este gi armonia naturii neumane la care se silesc realiptii si reconduc^ vi^la ln]/ind. Nu am intentia sa insist in ce privegte varietatea iuridici, religioasi, regio_ _ceea nali, sociali, ernograficd gi arrisrici a Europei din eplca Rena$terii p2ni la iumitatea secolului al XWII-lea. Este vorba de lucruri universal recunoscute $i, pentru a le aminti intr-un mod mai potrivit, este suficient sd deschidem orice lucrare de istorie contemporani: Bebel, Prdvost-Paradol etc. Toli istoricii sunt de acord in a re_ cunoagte aceastd varietate, toli merturisesc fdri echivoc aceaste bogifie de conlinut, supusd formelor despotice gi .lisciplinatoare ale diverselor popoare. In ciu& acestui fapt, mulii scriitod evzhteazd. rregativ acest ansamblu pentru cI nu se gisesc pe teritoriul solid al unui studiu obiectiv, ci abordeazd. isioria din puncttrl de vedere abstract gi preconceput al liberei gandtl, al bunistirii, al democraEiei 9i al umanitarismului. Acegtia din urmi abordeazi. problema intr-o manieri. nesriinfiiice si, in calitate de veritabili sceptici, nu se preocupi de consecinple atitudinii lor; ei judeci fiecare lucru prin prisma unui scop si a unei cauze finale (iar acest lucru este interzis reali$tilor din aceeagi ttiinli) Si sunt ,,tendengiopi"; insi faptele rimin fapte gi, oricare ar fi pasiunile scriitorilor, istori, td. intotdeauna, chiar gi in cazul Eu_ ^t ropei, acelagi fenomen, acelagi proces de cregtere gradati a complexitefii rabloului, atar a celui europeu.,iomun, cnt gi a tablourilor individuale ale Franrei, Italiei, Angliei, Germaniei etc. Protestrnrul 9i consen atorul Guizot. Iiberalul si rationalisrul Bokl si esterul Nlecaulal. sunt conlplel de ecorcl
126

asupra acestui punct. Aceasti concluzie ne este oferite nu numai de istorici, ci 5i de romancieri, de cei buni ca qi de cei mai pufin buni, de poeti qi de publicigti, de manualele cele mai concise, de monografiile cele mai voluminoase qi de schilele istorice de orice fel. Cdtre aceaste concluzie ne orienteazi cu obiectivitate \iralter Scott gi Shakespeare, Alexandre Durnas-tatel si Goethe, John Stuart Mill, Proudhon pi Von Humboldt, greoaia monografie a lui Pichler despre impd4irea bisericilor gi toate manualele bune. Din secolele al )CVlea-al XVJea s,i pnnl in secolul al XVII-lea (in unele locuri pini l^ jumdt^tea secolului al XVII-lea), Europa a crescut fere intrerupere in complexitate qi fo4i, extinzandu-se in America, Africa qi Asia. Dupd. aceea, expansiunea a continuat pe spezele complexi tijii. incep amestecul fi pierderea contururilor morfologice precise ale trecutului, anlilezele religioase se atenueazA, regiuni gi nafiuni intregi devin tot mai asemenetoare, clasele se niveleazd, diversitatea de educa;ie, condilii Fi caractere peleqte, teoriile proclami in primul tdnd les droits de I'bornme aplicate cu violenli, in anii '89 pi '93, in Franla gi apoi, pagnic ai gradat, in secolul al KX-lea, in restul Europei. ln continuare, sistemul a declarat insuficiente aceasti egalitate politice (simplificare) 9i a pretins eg lit^tea economici, intelectuald gi sexuali totali. Ambitiile teoretice ale acestei simplificiri secundare extreme s-au scindat, in final, in doui idealuri diferite: de o parte, idealul lui Proudhon, anarhic sub aspect statal, dar despotic in cadrul familiei; de cealalti, idealul lui Cabet qi al comuniqtilor, libertin din punct de vedere sexual, dar foane despotic in ceea ce privegte organizarea sla,t^Ld,. Europa a supravieluit amestecului politic qi social; vom vedea imediat curn va supofia tentativele noului gi definitivului an-restec simplificator (economic, intelectual, educatir, $i sexual). Este, in orice caz, interesant de not2rt

nici Proudhon, nici comuniStii nu au putut si se lipseasci., nici micar in teorie, de o anunriti formi (adici de despotisnr); primul ar fi dorit si acopere tot pimintul cu mici nuclee familiale, in interiorul cirora sopl - patriarh - ar conduce, ca pe.ni$te sluiitori laici, pe sotie $i pe copii, nefiind subordonat nici unei influenle externe (statale). in schimb, comunigtii ar fi vrut sI distribuie umanitatea in structuri comunitare si utilitariste in care ar avea cale liberi vointa sexuald, sub conducerea unei oarecA

clfe convenlii atee gi atotputernice. ln ambele cazuri ar exista o intoarcere la disciplini. Ies efiremes se toucbent ! lncepnnd din secolul al XVIII-lea, toate Europa se niveleazi in mod progresiv, precipitandu-se in amestecul secundar; ea era simpli gi amestecate in secolul al IX-lea gi aga vrea si redevini in secolul al XIX-lea. Europa a triit de acum o mie de ani gi nu mai vrea morfologie ! Tinde, prin acest amestec, cdtre idealul simplitilii celei mai uniforme gi, neffind foarte departe de acest obiectiv, va trebui si cadi repede gi si lase altora locul siu ! Inilial destul de aseminetori intre ei, celto-romanii, celto-germanii gi romano-gemanii au creat, cu mult timp in urmi, organisme statale variate 9i dezvoltate, iar acurn viseazi sd, redevini schelete asemdnitoare. Stejarul, pinul, mirul, plopul sunt nesatisficugi de acele diferenle care, create intre ei in cursul perioadei de complexitate infloritoare, confereau atata varietate tabloului general al somp tuoasei gridini occidentale. Gem toli laolaltd fiindci existi inci un invelig unificator qi pentru ci mai triiesc fragmente ale vechilor gi prea greoaielor fiunze, ale inutilelor flori ale trecutului; ei ra\nesc se se uneasci intr-un singur arbore, clegenerat gi simplificat. Organizarea inseamnd ntferinld si con$rAtxgere ! Nu mai ureln reiriclii, nxt t72.ai u?tn c) orga,xizare tnu.ltiforrn ri./ Pretutincleni acelea:,;i constitu!ii clemocratice. Pretutincleni l:l[idralisnltrl gennan, 1;seuclolilxrlarel bdtdnice.
I

egalitatea francezi,, coruplia italianl sau fanatismul spaniol tinzand cetre chiar aceasti coruPtie. Pretutindeni casetoria civild, perseculia catolicilor, pretutindeni dispretul fati de ascetism, ura fatl de ierarhii qi putere (nu fagi de cea propde, ci doal fali de a altuia), pretutindeni sperante oarbe in fericirea pim2nteasci qi in egalitatea pfin2ntesci totali ! Pretutindeni o orbire fatah., de neinleles ! Pretutindeni gtiinla pozitivi gi pretutindeni increderea nestiintifice in procesul democratic nivelator gi umanitar. in loc sd se convingi, folosindu-se de exemplul anilor '70, ce democratia este distrugitoare, Prusia aristocratici gi pietistl se dizolve nebuneqte in Gennania liberali, simplfficatd, amestecata gi necredincioasl, uit2nd cI, dacd di-

viziunea putea uneori si dduneze unftelii ordonate, era totlr$i un obstacol in calea unitilii anarhice. Temperamentele uniforme qi organismele similare igi transmit rnai us,or aceeagi boald ! Complexitatea maSinilor, complexitatea administraliilor gi a stmcturilor juridice, complexitatea necesita{ilor metropolelor, complexitatea acliunilor qi a influenlelor lumii intelectuale gi jurnalistice, cornplexitatea evolutiei 9tiintei - toate acestea nu dezmint in nici un fel lez fire . Toate aceste lucruri nu sunt decat instrumente ale amesecului, sunt fo4ele finale care ii precipiti pe toli 9i totul in groapa unica a vulgaritdlii gi a prozei pseudo-umanitare, toate acestea fac parte dintr-un procedeu algebric complex, ce tinde si-i readuci pe toli Si totul la un unic numitor Ciile procesului egalitarist sunt complexe, insi scopul lor este grosolan, simplu ca ;i concePtie, idealuri 9i influenge. Scopul siu este omul mediu, burghezul satisficut printre milioane de alqi oameni medii asemdndtori lui 9i tot atat de satisficuti.

2j.l

capitolul x

DiN Nou

DISPRE ACELA$r

suBrBcr

Una dintre prejuclecilile cele mai puternice ale timpului nostru este convingerea ca cenlrahzarea este, prin sine inslgi, inevitabil ddunitoare. De obicei se ia ca tinte centalizarea Franlei. in lealitate; inconvenientul nu consti in cenffalizarea puterii, ci in amestecul fonnelor Yitale, in egalitatea drepturilor, in uniformitatea idealului sr-rbiectil. Si eudemonist gi in ciocnirea de interese provocat'; de toate acestea. Cu cit sunt mai uniforme temperamentele, cu atat sunt mai periculoase bolile contagioase gi mai aseminitoare necesitatile ! Ara.lizdnd problema nu din punctul de vedere al bunistirii generale, ci din acela al conservirii statale gi al ordiniil se va vedea ci nici vechea centralizare a Franlei, nici fragmentarea Germaniei gi a Italiei, nici libertilile locale din vechea Spanie, nici descentralizarea statelor britanice, nici variata stratificare oizont^\^ (corporativi) a intregii Europe din trecut nu au impiedicat diferitele state europene si fie indelung neatinse gi sd creeze o cantitate enorml de opere elevate gi nemuritoare, in folosul intregii
urnan

itiIi.

Centralizarea, prin sine insaqi, nu este daundtoare diverselor state; dimpotrivd, ea este benefici. atat timp cat puterea care i se supune este multiforrnd; incongtientlrl sau semiincongtientul diuide et im.pera este, intr-adevir, o lege a nattrrii gi nu, cum gnndesc mul1i, indice ai iezuitismului si al decdderii moralurilor. Atet timp cat existi clasele 5i provinciile lsi con-sen d inclir.idr,ralitatea, cnt educaqia este deosebitr. la diversele nir-elur-i ale societilii si ellrl)itiile oatl]cnilo| nu sunt uni

fomizate, atat timp cnt neamurile ;i religiile nu sunt nivelate intr-un indiferentism universal, pllterea, mai mult sau mai pulin cent:alizati' este o necesitater CAncl toate acesle culori lncep si peleasce Si sd se xntestece, centrrlizarea puterii este, in orice caz, singura sah'are provizorie de la democratizarca ukeioafi, a vielii qi a intelectului. Spania nu a cunoscut niciodati o centralizare asemanitoare aceleia franceze; o:rre situaqia sa actuald este mai buni ? Dar Italia ? Este oare Italia puternici ? Este oare spiritul siu fecund ? insl este clar ci aparenta sa ordine eite suslinutI nu cle spiritul seu interior, ci numai de circumstanlele parriculare ale politicii internationale. Cercetind impa4ial banalitatea, prozaicul gi sterilitatea spirituali a acestei Italii pseudorisorgimentale, nu ne dim oare seama ci unificarea sa s-a realizat nu ca rezultat a1 dezvoltdrii unui complex $i individualizat spirit neoitalian, ci numai ca urmare a slibirii contemporane a Frantei Oi a Austriei Si a dezagregd,rii definitive a fo4ei conservatoare a papalitltii? in orice caz. miscarea risorgirnenrald italiane constituie o inaintare ulterioari citre amestecul universal 9i cdtre simplificarea Occidentului. Italia, ca urmare a acestei miqciri, a devenit asemdnitoare Frantei lui Ludovic-Filip gi nimic mai mult. Ba chiar mai slabi, in ceea ce privegte productivitatea intelectuale, pentru cd s-a acordat Ia ceea ce este deja vechi in restul Europei ! in afard, de asta, in Italia existi multi socialiFti, gi acest lucru este periculos; perioada votbdrea\d $i visetoare a socialisnrului a apus gi aceasta inseamni doar cd. de acum inainte se va cuibiri tot mai adXnc in mullimile ignorante, dar puternice ! Un lucru este clar: Europa secolului al XIX-lea a depiqit pragul fatal al celor o mie de ani de viatd statali. Ce s-a int2r.nplat in ea ? Europa, repet, s-a amestecat in aspectul siu general, p.irtile care o conlplln au devenit mult mai asemiiniltoare decat in trecut, adic..I nrzri r:nifort32

rne, qi complexitatea fenornenelor procesullli progresist este asimilabiE aceleia a unui oarecare teribil proces patologic care conduce, firi oprire, un organistrt complex

cltre sirnplificarea secundari a cadavrului, a scheletului gi a prafului ! in locul organizirii variate, se respandeqte tot mai mult descompunerea in uniformitate ! Acest fapt mi se pare indiscutabil.
Rezultatul acestui proces poate ft nesigur, nu neg acest lucru; dal comparand tabloul fenomenului contemporan cu acelea ale tuturor statelor din momentul de dinaintea clderii lor, ne dem seama cd un singur lucru uneqte sflrqitul Atenei, al Spartei, al intregii lumi grecegti, al Egiptului, al Bizanplui Si al Romei: nivelarea, degradarea moI:ald generale, amestecul; pietre $lefuite gi consumate de timp qi de contactul reciproc inlocuiesc cristalele cu contururi precise; lemne gi seminle utile altor noi lumi pentru a se incilzi $i a se hreni, dar acum incapabile si produci flori Si fructe. Actualul proces nu este un proces de dezvoltare, ci de simplificare gi de amestecare secundari; este un proces de descompunere atat pentru popoarele in cadrul ctrrora s-a niscut cat gi pentru acelea al cdror stipin a devenit ulterior... Se pare ci trebuie sa se extindi in toate lumea... $i Japonia, de exemplu, se europenizeaze (se descompune). Ce s-a intimplat, in interiorul statelor europene, odate depiqit mileniul fatal ? Toate, fdrd excepfie, dar intr-o misuri diferiti, au desfigurat, la nivelul componentelor gi al ansamblului, forma politici de ele insele elaborati in perioada de complexitate infloritoare. Toate au hedat, in mod progresiv, sistemul ideilor abstracte puse mai presus de satisfactia personali qi subiectir.i, iclei elabolate in epoca morfologici qi inilfate la lang de stindarcl sau de ghicl. Din secolul trecut 5i de la inceputul secollrlui nostru, continentul
lf
t)

european a fost inlaclat in n-rod echi\.oc de idei cr:nstitr-rtionale d( , ,rigine rnglosrxun:i. Spania cra o monarhie autocratic'i, clar descentralizatir; se trlrdesc acum si. o faci liberali 9i constitr,rlionala, si slabeasci puterea gi si intireasci reprezentare?r popnlarh. Apropiinclu-se Spania de tipul statal pser:clobritanic. s-:r simplificat din nou tabloul juridic global al Europei. $i ce mai vedern ? Franla ? De ce continurim sl vorbim despre atat de cunoscutaJ trnnsparenta ;i instrllcti\.zr istorie francezd.'l Forma sa politici era aceea a Lrnei nonarhii centr alizate, aristocratice si catolice. inqelitoarea,'.trz;Jtoar e^ mirelie a anului 1789 a trddat toate acestea. De atunci, Franta s-a afirestecat gi nivelat neincetat pind c2nd anul 1871 a demonstrat ci printre mullii sii cetA[eni nu existd oameni, nici conducitori de o oarecare valoare. Desigur, nu parlamentarismul creeazi adevdralii conducatori, ci numai libertatea rcald, adicd o libertate care in ochii mlltora este arbitari. Trebuie si fim capabili pentru a conduce cu curaj ! Trebuie notat ca, de indatd ce partidul meschinului Jules Favre qi el meschinilor sii tovarasi a inceput si treaci inainte, de ?ndati ce au inceput sd-l impiedice pe Napoleon al III lea se ac[ioneze, imediat s-au imnullit erorile qi nenorocirile. Dar de aceasta nu este responsabili puterea, ci nesupunerea cetalenilor I Actualmente, Franla este extren'I de amestecati Si de simpli; este o republici democratice. Este oare solidi ? Ce face Gerurania ? Amintim, in prirnul rnnd, ci, sub aspect politic, au mr-rr-it deja toate statele Germaniei centrale gi meridionale, adici ecelea ln care se rispnndiseri intr-o trrarsurd mai mare, mai ales ch:pi 18'i8, rationalisnrul, egalit:ltea si lil)efiatea (Rhiel a descris clr o n)iiiestrie extraorclinirr:i aces[ !,ll.neslec cc s-zr Verificat in Getnlania ccntlal:r). Nr,rmei I'i;n'ltr-i'.t r r.ttolic i maj clli senutc- clc viati.

gmlie nrai ales originalitatlii si inapoierii sale (tot in Rhiel ie gisesc pxgini magnifice clespre tiranii bavarezi)' Peste tot si tolte a biruit Prtlsia, care ayea: 1) un rege religios iii aproape atotputernic; 2) o constitulie ',rea", adici ineficace, inirr.rcXt pemitea pllterii si acqioneze firi oiedici; J) o clesz nobilirtlrl pril ilegiitri 'si rdzl)oinici ln concluzie, tot cee:t ce i-a lipsit Gernlaniei centrirle in 1866 si Frantei in anii '70. Ce se Ya intirnpla in viitor cr"l I'rusia ?' Renan care, dupi cit se pare, era liberal nr-rmai in ceea ce privegte religia (9i nu existi nimic mai riu), dr-rpi infringerea clemocratriei franceze (care fdri il]pirat s-, rcoperii'de ru$ine $i mai mtLlt clecit ctl el), a exclamat cu clisperare ci statul nll poate trai flre aristoffalie; dar pentru ci nu ne putem intoarce de unde am plecat, Frania sA continlre, totugi, zice Renan, pe calea plrtrefacpe vecinii liei iernocratice ! Vom incerca si ne rdzbunim nogtri contaminandu-i chiar cu boala noastri ! Putin timp clupd aceasta, ziarul Times a publicat urtnitorul articol: Rizbrmarea Frantei se realizeazd. Btitt"1na Ptusie se democratizeazd. InflLlenta aristocraliei pntsace ln districtele administrative e$e reduse la zero; biserica 9i partidul catolic sunt persecutate intr-2tat incit chiar clentl protestant este nelini,stit (acest neptltincios protestantism !); se introduce cds';toria civild, caie nu este altceva decXt un concubinaj legal' in ceea ce priveqte instructia generali - serviciul rnilitar obligatoriu, stand:rrclizarea 5i rispindirea ciii ferate este vo;ba, dupi rnine, de arme cu doud t'iiguri: a$azi utile menqinerii ordinii, ial miine urciucitoare de distrugere' Toate aceste lucluri contrillttie, in orice caz, la sirrplific.rrea sccttndarlt.

Politica externe este stransi in mcnghind cle slavi $i de francez.i. Op()zitia si flazele liberalilor sunt Plrternice numai in tirttp ilc pace. Libelalii secolLrlni al X\rllllen iltcilu n)l'lcitr iclci rloi. rechi llrutsittni si intelc'sc ectlttoi.-ti

I.ti

mice, asenl'inetoare in parte cu acelea ale poporuh.ri. Se mai intampli astfel in cazul liberalilor actuali ? Austria, infr2.nti la Sadowa, a intrat cu convingere in noua erd a libertitii Qi a egalirelii qi s-a scindat in doui. pd4i, temandu-se ci, de la o zil^ va trebui si se im^h^, parta in cinci sau sase. $i Turcia abla rezisti,, ti nu datoritl fortelor proprii, ci doar gmlie circumstanlelor politice externe gi discordiilor interne ale supugilor cregtini. De cat timp se afle Turcia in situafia aceasta ? Cred ci din momentul in care a inceput sd. niveleze, impotriva rnodelului din trecut, conditiile $i drepturile supugilor de credinli diversd.; deci din momentul in care a inceput si se democratizeze in felul slu. Daci Turcia, aga cum ar vrea englezii pentru a anula influenga Rusiei asupra sultanului autocratic, si-ar alege un parlament Ei ar adtruga dezordinea liberali sldbiciunii egalitariste, ea nu ar supraviefui decat pentru caFva ani. Rim2ne doar Anglia. Aici procesul egalitarist nu s-a exprimat inci intr-un mod prea distrugetorr?. Liberalismul, inleles in sens strict consti[ufional $i politic, era deja de mult timp inerent organizdrii nanlrale a acestei !ari. ya Daci extindem ulterior conceptul de liberrate, ^cesta aiunge si coincide, sub unele aspecte, cu acela de egalitate. Dar acest tip de libertate nu exista inaint in Anglia; intr-adevdr, nici disidengii, nici catolicii, nici irlandezii, nici clasele si.race engleze nu ptrreau fi definire in rotalirare libere din punct de vedere politic. Pana cu foarte pulin timp in urmi., liberele institutii englezegti erau strnns legate de privilegiile bisericii anglicane. in E"ul Nlediu, in Anglia exisra initial o egalitate mai urzue decXt in Franfa; dar apoi, tocmai pe misura apropierii epocii de inflorire (Elisabeta, clinastia Stuaft, Wilhelm de Orania ;i George I), lihmitrile reale gi juriclice au scizut
pr

ogresi\r.

$i Anglia, ca orice stat, na{iune sau organism 9i, nici mai mult, nici mai pufin, ca orice lucru existent in spa[iu (ca un copac, un om, ca sistemele filosofiOi in con$tiinli ce qi stilurile arhitectonice), este supusi legii universale a dezvoltirii, care conste intr-o creEtere progresivl a complexitalii unui conlinut suslinut temporar de despotisrnul unei forme; lege conform cireia orice lucru mai intni se individualizeazi (adici tinde la uniatea maximi in varietatea qi originalitatea maxim;), iar apoi se inclini, amestecindu-se qi sinplificnndu-se din nou p2nl cXnd se deterioreaze. se fragmenteaze $i, in sflrsit, piere. inci de la prima plivire, se vede cd Anglia a fost mai norocoasi decat celelalte state europene; insi privind cu atenlie, acest privilegiu nu trebuie supraevaluat. Anglia a oblinut sigur un profit mare din faptul ci a putut si-9i vitdd marta it vastele colonii. Anglia s-a democraliz^l pe un sol nou, acela al Statelor Unite ale Americii. Statele Unite se raporteazd in spafiu la Anglia aga cum Franla secolului al XIXlea se t^pofle^zd in timp la cea a secolului al X\rlllea. America lui Washington 9i Lincoln 9i Frantra lui Napoleon I gi a lui Napoleon al IIIlea sunt in mod egal ldri democratice Si amestecate, ^plrtfie ^man' doud din procesul de simplificare secundare: prima, din litrilliam al IIIlea ti Pitt; a doua, din Anglia Elisabetei, a lui Franla lui Francisc I gi a lui Ludovic al ) Vlea$. Despre procesul de simplificare Si de amestecare secundare mi se pare ca deja am vorbit: inainte de pribugirea lor completi sau de o supuriere definitivi, nafiunile nu se intorc niciodatd cu totul la siricia gi la simplitatea timpurilor primitive, insi conservd intotdeauna, pani la sfarsil cateva elemente ale perioadei lor de inflorire. Sparm i-a pistrat pnni la sfirgit pe cei doi regi ai sei, iar Roma - dictatura legali a impira$lor sei qi chiar o umbri a senatllllli. Atena a pierit sub conducelea a cloi clen.ngogi itrbili, Dernostene ii Focion. Bizantul a cizut pe zidurile Noii .impretrni cu cezarul sirlr ortodox. Rome,

lf6

cititor ci nLrmeroasele exemple cilnte - extrase nu nllrnai din t.iala politic21, ci si clin fenomenele naturii gi clin istoria spiritr-rlui LrDran - nu au fost folosite de mine ca sirniiitudini retorice, ci numai in incercarea de a explica, cu legi reale ;i generale, istoria dezvoltlrii si mai ales a clderii statelor, mi voi referi acurn la faptul ci acest fenomen se intalneste in tot ceea ce exista. Veclem, intr-adevir, cd in tinipul procesului cle clesconpunere qi de rnoarte se mentin, pana in ultimul moftlent, unele trisituri care s-au conturat in perioada de inflorire gi complexitate. Astfel, ernbrionii tllturor animalelor sunt destul de asemenitori intre ei, foarte simpli gi unifonni; fetii ruturor mamiferelor sunt ini[ial uniformi $i foarte aseminitori; iar resturile diverselor animale apar inca suficient cle individualizate pani in momentul in care se transfonni in pulbere (de exemplu, scheletul intern al vertebratelor, invelisul extern al articulatelor, cochiliile molugtelor gi aga mai departe). La fel, copacii r,rscali si firi frunze pd.streazi incd urme org nlzfuii lor anterioare: sunt mai simpli, rnai uniformi ^Ie ;i mai pulin complecgi decat inainte, dar ochiul expert reu$este se distingi, dupi liniile scoar[ei, dupd contururile generale ale trr-rnchiului gi ale ramurilor 9i dupd inilqime, daci este vorba de r:n stejar, sau de un piop, sar,r de un maslin. La fel protestantismul, care nu este altceva deci.t o simplificare secunclari a catolicisrnulu i, consen'd inci in sirre rrnelc triisiruri rrle Bis<ricii rorntrne.
cle a-l con.r'inge clefinitiv pe

in scopul

incheir.rd nceste ol)sen'atii neqesare, miL intorc la istori:r anglosaxon:i. ldeea rtrea este ca lvlarea Britxnie. xlnes

tecin([r-se si chiar simplificlnclu se clincolo cle oceln. u rcLrsit pe l))()lrcnt s;.r cr ite e.rpLoziilc inte le f i o clcnrocl'lr-

tizxre fortati a lirii. Despa{irea violenta de simplificata Anglie de dincolo cle ocean a avut loc aproape in acelaqi tir.r.rp cu ilnestecul intern fo4at al Franlei. Arnbele eveniflrente se situeaza la jr.rmitatea secolttltti al XV'lIlea. Devenincl stirpAnl a Indiei, a Australiei qi a celorlalte colonii, cucerind Canada, Giblaltatrl, N{alta 9i insulele din llarea Ionici, Anglia a compensat pierclerea Americii cu o noua si exoticd l,arietate 9i, dupd asemanarea Rofilei antice, degi simplificAndu-se fi amestecandu-se in interior, aratie cuceririi acestor tari indepdltate 5i ofiginale, gi-a intre nut indelung existenla. Legea varialiei in cadrul unititii se arata 5i in acest caz in toati fo(a sa. O data ce in interiorul unui stat a inceput procesul de amestecare secundari, cucerirea de noi gi originale liri este salvarea unici, opoftuniincepind din anii '20 $i '30, procesrrl democratic a inceput insi 9i in Anglia. Au aplrut atunci radicalii, care, in scopul de a simplifica ?iitorul (irii lor apropiind tipul statal britanic de acela al continentului european, s-au dovedit adesea centralizatori. (Iar printrc ace$tia, pentrlr clteva aspecte care pot fi enumerate, se afla chiarJoi.rn Stuart Mill). Caracteristicile originale Ei singtrlare ale organizirii blitanice se apl^tize^za treptat, dispar obiceiurile antice 5i stranii, iar viala din diferitele prorrincii devine tot mai uniformi. Catolicilor le-au fost acordate drepturi egale cu acelea ale supugilol protestanti qi in toati Anglia uniformizarea eclucaliei gi a gusturilor este nult mai mare decat in trecut. Lorzii nu mai detestd sd devinir directori de binci; de mr,rlt timp deja, clasa rijlocie a trecut inainte, exact ca in restul Europei. Dar suprematia clasei de mijIoc inse'.rr.r.u.rir, inevitabil, sirnplificare pi amestecare, deoarece chiel csenta sa tincle si co.](lllce totul la t\)ul comurr al asa-zisulul ..burghez". Tocurli clin accst nloti! ['r'<rrrcllron, sir.r.rplificrrtorul par c.tcellettca. lfirt.t.t:i ct-t '.trcloare cir scOl;uL isloliei conslit in trllltsfofl)lilrce tLlttlfol'

lrs

tjq

oamenilor in burghezi modegti, uniformi spirirual, satisficuli gi activi in mod curnp.itat. Vom.fi extremisti in aceste eforturi ale noastre, exclamd proudhon, ca sd aiungetn cAt mai repede la omul mediu, creat initi.al de starea a treia din Franla ! Intr-ade\.et un ideal nobil ! Din picate, toate celelalte liri europene au mers pe urmele Frantei. gtiri recente din Anglia rel^teazd, de exemplu, ci. un anume Mr. Bright a manifestat in discursurile sale o indignare nerdbditoare: Chnd ua deueni ;i Anglia o tard liberd ? Esre curios sd comparim asemenea discursuri ale progresigtilor englezi cu tdnguirile dictate de descurajare ale unor francezi, firi indoiali inteligenli, ca Renan, 9i este penibil si.-i vedem pe englezi mustrati in cunogtinfe de cauzd, de exponengi ai necugetatei nafiuni franceze ! Si dea Dumnezeu ca pesimismul meu si fie exaget^ll Migcarea pagnicZ gi gradxd a procesului egalitarist trebuie, ipotetic, si exercite. asupra viitorului apropiat al nagunilor o influengdt diferiid de aceea provoiati de schimbiriie furtunoase care au loc in numele aceluiaqi proces egalitarist. Totu$i eu cred ci, intr-un viitor mai indepertat, efectul va fi identic. Mai ?nt?i un amestec pagnic qi apoi distrugerea disciplinei qi rispindirea arbitrarului individual gi social. Egalitatea in drepturi qi o uniformizare rnai mare decat in trecut a educaliei gi a conddiilor sociale nu anuleazd, in realitate, antagonismul intereselor; dimpotrivi, il intiregte, pentru ci face necesitilile gi pretentiile mai asemenebare. Se gtie ;i ci, spre sfnrqitul unui sistem statal, inegahtetile economice se intiresc in paralel qi contemporan cu afirmarea egalitilii politice gi civile. in aceasti fazd. suferintrele umane nu sunt mai mici decat inainte, insi. sunt diferite, noi $i poate mai intens percepute pe misura nivellrii secundare a ideilor, a gLlsturilor gi a necesitiEilor care incepe la sflrsittrl perioadei de inflorire cornplexi a f ietii -statale.
140

Ipoteza simplificirii Si a irmestecului secundar, pe care incerc sd o proplln, are sigur un sens mai mtrlt semiologic decit cauzal (sau etiologic). Simplificarea $i amestecul secundar sunt, intr-adevir, simptome $i nu cauze ale descompunerii statale. Motivul fundamental trebuie cdutat, cred eu, in psihologia umanl. Omul este in mod nesdlios avid de libertate. Capul uman nu este, in realitate, plat in partea posterioard, in direcgia sentirnentelor qi a pasiunilor, 9i profund dezvokat in fa1i, in direclia ra[iunii. Din cauza acestei den'oltiri a pd4ii posterioare a creierului nostru, rispdndirea ralionalismului ln r2ndul maselor sociale (cu alte cuvinte, risplndirea, mai fiiare decit in trecut, a pretenliilor unei amegitoare ingelegeri) conduce la

trezirea pasiunilor distructive, in loc si ducl la reprimarea lor de citre autoritili. intr-adevlr, la o privire atentd, omul naiv qi supus autoritelii apare mult mai aproape de adevdr decat cetdleanul satisfecut gi ingnmfat al unei societali nivelate gi inform liberale. Rusul analfabet, dar religios, Si liranul supus sunt, s-ar putea spune, mai aproape, empiric, de adevirul profund al vieqii decnt orice liberal ralionalist, convins in mod merginit cI, intr-un viitor apropiat, toli oamenii vor fi fericili, sublimi, inteligenli Si inlelepli. Realigtii ntr ar trebui oare si batjocoreasci pe oricine ar incerca se-i convingl ci unghiurile drepte erau egale numai din cauza unei erori a stremosilor noFtri, dar ci, de acum inainte, pe acest plmant nenorocit va fi totul diferit ? Manevrele inteligente ale celor puternici qi ale claselor dominante au ficut astfel incat pani acum plrnantul si se miFte in jurul soarelui, dar acest lucru nu mai convine majoritetii. Si facern atunci in a9a fel lncat, de acum lnainte, pdmnntul si se migte in jr,rrul stelei Sirius !
Progresul distmie toate legile fr"u-rclar.nentale ale naturii. Animalele vor gindi cu ficatul, r'or digera mancarea cll pi:inlnii )i vor r.ncrge in cap. Toate celulele, tolte lesLrf

.il

turile vor fi egale, toate organele vol indeplini aceleagi funclii 9i in deplini armonie (nu antitezd, ci acord). Daca procesul de simplificare s-a conturat de acum gi in Anglia, ne putem doar dori din toati inima ca miqcarea ulterioari. a acestlli ploces si. se efectueze cdt mai lent posibil, pentru ca exemplul seu instrucriv de complexitate gi conserval sd mai sllpravieluiasce putin. Dar cum si ne convingem ci Anglia lui Brigl.rt si a lui. Gladstone este inci identici cu Nlarea Britanie a hli'Pitt Si cltiar a lui Robert Peel ? (R. Peel era un lllare om de stat care s-21 oplls cu incepelanare procesului de amestecare gi de nivelare, Spre deosebire de mulli dintre politicienii nogtri, el nu se bucura de acest proces, dar spunea: Nu mai cred in opottunitatea de a continua lupta.) Afirm din nou: roare statele Occidentului aLr fost initial sirnilare; apoi au devenit foane diferentiate si destul de complexe in interior; acum tind toate si se niveleze rar pe terenul desfului democratic. Caracterul psihic serios gi solid al nalillnii nu mai este de ajutor. Substanlele rigide si grele, lovindu-se in dezordine, interactioneaze mult mai distructiv decXt acelea fragile si usoare. Totul se topeste, totul se risipegte.

CAPITOLL'I-

XI

CoMPAMTTE iNrng EunoPe

9I STIT|ELE ANTICHITATII
Edificiul culturii europene a fost, de departe, mai mare 5i mai bogat decat toate civilizatiile precedente. in viala europeani exista mai multd varietate, mai mult lirisn'r, mai multi constiintd, rnai multd ralionalitate gi rnai multi pasiune decit in viala lumilor istorice care au mLlrit. Nr.rmirul monumentelor arhitectonice sublime, al oamenilor extraordinzrri, al sacerdofllor, al cilugirilor, al rizboinicilor, al artigtilor, al poelilor a fost cel mai mare; fizboaiele au fost mai inspeimandtoare; filosofia, mai profundi, iar religia, incomparabil mai pasionatd (decXt cea greco-romanl, de exemplu); aristocrafia, mai bine conturata decat cea romane etc. in general, principiile ca:'e slele D labaza formei statale europene erau mult mai complexe decXt cele ale antichitatii. Pentru 2r ri$uma (a se vedea, pentru aceste argumente, pdrerea lui Guizot, in lucrarea sa Istoria ciuilizalieD \n edificiu atAt de complex qi atat de rnare gi de unic, au fost necesare mijloace nult rnai puternice decnt acelea suficiente in trecllt. Statele antichitefii se simplificau aproape intXrnplitor, empiric, s-ar putea spune; statele europene moclerne se simplifici in mod congtient, ralional fi sistematic. Statele trecutului nu profesatt in mod conftient religia progresului; eliberau indivizii. clasele qi popoarele de legitllrile create in perioadele de ?nflorire, dar in n-nre parte impotriva voinlei 1or', impotriva idealului lor care, cle obicei, ere foafie conservator din principiui'. Pentrlr il-si apletiza pieptLrl nobil gi uriag, Europe a cteztrt ir.r procesul dernocr.rtic nu cloat cll intro treaptlt spre o nor.rir inegllit:ttc si o nouli orgtltizxte, -spt'c tttt rtou 5i bc-

lii

nefic despotism al fonnei, nu ! Europa a crezut in democratie, in amestecare si in ni.r..elare ca in niqte ideah-rri ale organizirii statale I Europa a confundat cildura produsi de o febrd epuiz^ntd ctt aparitia dinlilor la copii. Europa a crez\rt cd, ^ceasti febra prevestea o renaStere statali care isi avea originea, fdri nici un arutor extern, chiar in interiorul sdu ! Tocmai pentru aceasta, antichitatea nu poate prezenta imaginea unui amestec sistenxltic si ralional gi o simplificare secundard, s-ar putea spune, intreprinsi in mod qtiintific, comparabili cu aceea oferitd de statele europene, incepnnd ctr secolul al XVIIIlea. in antichitate, aceasta miqcare a fost mai pulin clati, mai pulin netd si mai pulin definitivd. Nu este insi dificil si ne convingem ca totuqi, in toate statele antichirdtii, sirnplificarea secundari a tabloului istoric, slibirea sau politica de expectative a puterii, feramitarea castelor $i succesiva dezorganrzare a oamenilor, a neamurilor 9i a religiilor, cu atat mai mult o nivelare simtritor mai mare decnt in trecut a structurii regiunilor, au precedat cdderea gi disparilia. in unele cazuri, trecutul r.*egte .u exemplu gi explicatie pentru prezent; in ahe cazui, prezentul este cel care, cu limpezimea gi clantatea sa, ne deschide ochii asupra unor evenimenle tulburi gi neclere ale trecutului. Substanfa fenomenului este aceeaqi; fo4a si expresivitatea sa pot varia in funclie de timp $i spafiu. Amintim, pe scurt, cum s-a incheiat existenla catoffa state ale antichiteii. Statul atenian a fost distms de demagogi. Acesta este un fapt at2t de cunoscnt, incdt un elev de girnnaziu care nu ar Sti nimic despre Cleon, clespre spiritul reactionar al cornediei ltri Aristofan, despre tentativele inutile operate de spartani, de Critias;i de cei 30 de tirani, de Lisandrr,r si de alli inci, in scopul de a rcstaura un gll\,em aristocratic in Oragul de acurn analhic, ar llterita nota cea rl:ri mic.i.
14 i

Structura Atenei, pufin aristocratici inci din uemea lui Solon, a cipitat apoi un caracter in mod decisil' egalitarist 9i liberal, mai ales dupi moartea lui Pericle. Spafia a urmat o cale diferiti. A fost mai sd,racl, dar mal puternice din punct de vedere spiritual; ea a cllnoscut un destin comparabil cu acela al actualei Prusii: un stat sarac, sever Si aristocratic invinge un stat mercantil mai bogat gi democratic, insi este contaminat rapid de bolile acestuia. la sfXrsitul existenlei sale, Sparta a tredat trdsetura cea mai caracteristicd a constitutiei sale, a abandonat forma constricdvA a acelui comunism aristocratic Si de ca$e, in care toli membrii claselor inegale pe ofizofi^ld enu egale in interiorul respectivelor clase. Au apirut in Sparta o mai mare egalitate politici s,i o mai mare inegalitate economice. Spre

anii 4OO-350 i.H., pdmdnturile din proprietatea statului au

fost privatizate ca in orice alt loc Ai toti au devenit liberi sd. dispund de ele dupe plac, togi au avut, de atunci, dreptul se se imbogiteasci gi si. siliceascd. Otganizarea Sparrei, forma sa doricl, a degenerat;i a inceput si se apropie, progresiv, de acel tip mediu cetre carc tindea, incongtient, intrega Grecie a acelui timp. Reaclia regilor Agis 9i Cleomenes in fzvoarea legilor lui Licurg a eguat exact cum e$uase reaclia tiranilor atenieni. in ceea ce privegte istoria generali a decadentei grecegti, lucrul cel mai bun este se reproducem citeva cuvinte din lucrarea lui Bebel, pentru cd. in asemenea probleme cel mai valoros sprijin sunt manualele obiqnuite. intr-adevir, in ele se admite numai ceea ce este admis de toli cercetitorii qi de toatl qtiinta istorice.

Am udzut, zice Bebel, cd splrttlt l grec a anulat Si a fragmentat progresiuformele seuere granilele tngLtste ale organizdrii orientale (nu ale celei orientale, cred eu, ci ale organizirii grecesti origin.Lle), a rdspArtdit libeftatea intliuidualci 5i egctlitalea bt dt'eptLui a cetcitenilor pknd lcr
r4-

cele mai tndephtate gr atxile ;i, fu sfAr$it, ttl lupta sa inpotriua oriccirei linxitdn a libertdfii personale, impotriua tradiliilor si a clreptului, impohiua legilor ;i a circul11stantelor, s.a pierdut inh-o cctt'tfttzie ;i o sld.bicht.ne uniuersald. Nu este necesar sd mai adaug altceva. Am reprodus un fragment din lucrarea cunosclttultli cercetetor german, dar aceste concluzii se pot gisi Si in cartea lui Heffinius, Istoria secolului al XIX-lea. Hefi.inius igi incepe lucrarel obsen 2nd marea aserrdnare care existi intre ultima perioadi a Greciei in declin qi situatia ELF ropei conterlporane, triumfltoare. in ciuda acestui fapt, qi Hervinius are increclere in vtitor Meditaliile istot'ice m-a.xt saluat de arzd.toarele expectatiue de care nxulli sunt cbinuili ;i tn acest fel m-au ferit de nurneroase erori; in acelati timp, aceste meditatii m!-au fost ajutor ;i sprijin. Acestea sunt cuvintele cunoscutului cercetetor, care nu explicd insi ce anume i-a fost cu exactitate de aiutor: speranla in binele universal (cdgtigat poate chiar cu preiul cederii statelor contemporane) sau in supraviequirea de duratl a democraliei moderne. 9i totugi inlelegerea acestui punct ar fi extrem de importante. Cred, in orice caz, ci este mai probabil si se fi referit la a doua ipoteze. Hen'inius stabilegte urmitoarele aseminiri intre istoria greacl Ei cea contemporand: Pretutinden; spune, notdm un pro' gres cu.uenit al libeftdlii spirituale ;i ci,uile, rezeruatd Ia inceput c6,torua pet"soane, apoi rdspAndit.i tntr-tm nunzdr tot ma.i mare de oametci. Vedem insd cd. la sfdr;it, cdttd statul t;i tncbeie parcuxul uital, din punctul cel mai inalt a.l acestei scni desa"escdtoare de dezuoltar"e (eu ag fi vorbit doar de dezvoltare), tncE)e o nxi;care opLLsd tn timpul cdreia instrLlire.t\', libeftatea si puter"ea se re$.rAng In un nrtmd.r tnereu lnai mic cle persoane. fnaintea sfdt5ittLhti, Elada et"a conclusci de tirani; ELn"oPa este astcizi (He]fi inrus scli:r irr lSjir corrdtrsri de rLBiDIttti absoltttist( Este eliclent cii istoricul se gisea sub impresir r.rrcirrii pe tlon a lui Napoleon el III-lea 5i;t renciilrl.lii clirr Ger'-

mania. Evenintentele ulterioare au detnonstrat ca, in realitate, Napoleon al IIIlea a democ:m:trz:i Franl^ dupl acee^, 'in timp ce reacliunea monarhicit din Germania a irnpins aceasti tara citre un identic proces de amestecare simplificatoare prin intermediul unei serii de contraste politice. De asemenea, nu mi se pare drept sI se afirme ci tirania era rdspindita pretutindeni in Grecia in epoca de decidere. Principalele exponente ale elenismulul", Sparta 9i Atena, au cizut in forma repr'rblicani.. Daci lnsd considerirn (ceea ce este oarecum impropriu) perioada monarhici , rnacedoneani ca o continuare a formei statale gieceqti, vom fi atunci consftanqi sa tragem concluzia ci, in peri.oadele de arnestecare nivelatoare, absoltrtismul este singura posibilitate temporari de salvare; efectul sdu nu este

insi suficient fdri afluxul unei noi varietili disciplinatoare. Monarhiile greco-macedonene au durat foarte pulin. Napoleon al III-lea cezJt, Fi viitorul Germaniei ^ amestecate si unificate trebuie, prin analogie, se se considere incert. in orice caz, este clar ca Hervinius depinde

de religia des grands principns de '89. Motivele cdderii Egiptului antic nu sunt tot atat de cunoscute c'd acelea c re au c ttzat sfarQitul statelor greceqti. Oricum, gi in acest caz s-a verificat acelaqi proces: in perioada de inflorire, complexitate 9i unire, structura rigid clasicd s,i despotism al forn.rei; apoi, o mare, dar efernerd, cregtere a puterii, gratie unui neobignuit aflux de striini (greci ;i fenicieni, sub Psarrunetic Si Nechao; circa 200 000 de rizboinici s-au transfemt ca urmare a acestui proces), cregterea bog'i1iei, a come4ului qi a industriei qi, drept urmare, o mereu mai rnare instabilitate a claselor 5i a vielii sociale; in fine, mai intii o nivelare impefceptibili, apoi amestecul gi confuzia gi, in cele din urrnd, ca intotcieauna, xprcape pe nea$teptate, pribu5iea (Nechao. CanJ:ise etc ). Ce am putea spttne despre Rotla ?' Deuocratizarea s21 plogresivir e-ste cilirlr pre.r cul.IoscLLlil Iiollla s a "lrllestecal
14j

ti

(i

simplific2ndu-se de rnai multe ori. &lai intZii, in rnica Ro_ mi primitive, patricienii s-au amestecat cu plebeii, ficdn_ du-i egali cu ei. Acest fapt a conferit Romei, cum se intirnpli adesea, o rnare fortd de moment, cle care ea s_a servit pentru a cuceri toate ltalia. Gfalie acestor cuceriri, simplificarea nivelatoare survenite a putut si profite de o noui.. varietate - de exemplu, a obiceiuriloi regiunilor asimilate gi a normelor noi gi inegale impuse loi Drept urmare,.toati Italia s-a amestecat, s-a nivelat ca dreptuii, spirit gi viali cotidiani. Au inceput cnceririle _ la sud si la . nord, la est si la vest - de popoare ;i de state rotal eterogene. Toate simplele reactii aristocratice ale lui Coriolan, Sylla, Pompei gi Brutus au a\rlt, qi aici ca 9i in Grecia, foarte_ pufin succes, degi acgiunea lor a contribuit sigur, in sensul dificil de inleles al unei ponderiri a forteloi reale ale societilii, la binele statului. Cezar gi Augustus au democratizat gi mai mult statul; insi au fost consffanti la aceasta de nivelul dezvoltirii istorice, $i nr at ayea sens sd-i condamni.m. pentru Roma, epoca de complexitate infloritoare a fost perioada cuprinsi, cu aproximagie, intre rd.zboaiele punice gi dinasdt An_ toninilor. Degi simplific2ndu-se 9i elibernndu-se sub multe aspecte, Roma s-a diversificat in continuare Si a crescut pnni cind fo4ele confuziei qi ale simplificirii le-au depesit pe cele org^niz toare ale unititii gi ale complexitilii. In secolul al III-lea d.H., Caracala a egalizat drepturile tuturor ceti.lenilor liberi ai imperiului. Cu Dioclegian (el in_ sugi fiul unui sclav) sunrem deia in pragul Bizanlului; el, nemaigisind in iuml siu principii ierarhice, a introdus un nou gi complex sistem administrativ (inspirat, in mod verosimil, de modelele mediu-orienlale, persane gi caldeene; totul, intr-ader.dr, rer.ine, chiar dacd intr,o formd modificati). Dupd el, Constantin a acceptat crestinismul $i, in locr:l Romei civico-aristocrate $i ,.constitlltionale , antice, a apdrut Bizantul imperial, cresdn si birocr:rtic. ilnpregnar
1,is

totu$i de spiritul municipal. \'echea municipalitate grecoromani, vechiul cezarism roman, noul cregtinism gi noua adnrinistraqie de inspiraqie asi^tici. - i^tA bazele vietii milenare a Bizantului. Ca stat, Bizanlul a trdit intotdeauna in tpirare; dar ca civilizalie Si culturi religioasd, a condus indeltrng pretutindeni, cucerind intregi lumi noi, Rusia gi

ceilalli slavi. Bizanprl nu a fost un stat taner. A ffAit o a doua viali sau, mai bine, a dus l^ c pdl viala Romei. insi a fost taner qi plrternic prin religia sa 9i tocrnai in sfera religioasi trebuie ciutata ffdsetura caracteristicl a BizanFlui. Este foarte semnificativ faptul ci spre secolul al Xlea au fost extirpate sau absorbite toate ereziile care ddduserd, atdta vt^ld Qi miqcare lumii bizantine. ^tlta Triumful conservatorismului simplu s-a dovedit, pentru acest stat, tot atat de diunitor cnt un proces de amestecare excesiv. intregul Occident s-a distangat de biserici, iar bulgarii ortodocsi ai lui Simeon s-au dovedit mai periculoqi decit bulgarii pdgdni ai lui Krum. Imperiul a reugit cu greutate se li se impune. Biserica, degi devenise foarte rigidi, era, in ceea ce o prive9te, in domeniul siu: elabora, intr-adevar, elementele principale ale dogmei, ale ritului $i ale normei, contribuind foarte mult la diversitatea timpului qi a spaliului. Yiala monli a bisericii nu a shbit. Sfinfi eremili au coniinuat si aclioneze in Occident impotriva papalita[ii, prin exemplul lor insuflelitor; existau inci rnartiri, iar Ortodoxia a crescut, in indepdrtata Rusie, sub influenla bizanttni, Si s-a indreptat spre drumul infinit care i-a fost rezerval. Alituli de aceastd filosofie a unei Biserici care a devenit rigidi in rnod congtient, continlla sI existe, mai urvar declt ln treclrt, Lln stat prea imobil gi prea amestecat in pa4ile sale componente. Dreptr,rrile erau nivelate intr-o lrsenlenea nrzisurir, incit mircelari, negrLstofi si solda[i
7:,9

simpli, de orice origine, puteau deveni ntl nllmai demnitari. ci chiar impirali. in Btzant s-a verificat Un proces de sdlbi.ticire comparabil cu acela al merelor domestice care, daci nu mai sunt altoite, iqi pierd treptat diversitatea $i devin tot mai sdlbatice si mai simple. Acest tip de simplificare secundari gi de declin a existat $i in ltalia, dupd perioada renascentisti., in Spania, dupl Filip al Il-lea, 9i ar fi devenir ameninldtor gi in Franla, dupd Ludovic al XVlea, daci valvit^ia dtn 1789 nu ar fi inlocuit stagnarea si declinul cu amestecul impetuos al progresului, putreziciunea linistitA si lenti cu holera triumfitoare a democraliei $i a bu nistarii universale ! Elementele noi sunt indispensabile; insi elementele derivare din for-ta propriului popor seu a unui neam in. rudit care suferi, la fel ca noi, de simplificare si de amestec, sunt foafie putin utile. Ele indepefieazi , ffuiindoiali, pentru catva dmp pribugirea gi, uneori, permit o perioadd de glorie zgomotoasi $i efemeri. Procesul simplificator nu are, ln acest caz, aspectlll unei salbaticiri lente, izvorite dintr-o conselvare unilaterali gi deci sirrrplificatoare, ci al unei fructificdri tardive cltei^ ii urmeaza o putrefaclie rapida. Multd stralucire 9i p4ina soliditate. Exemplul Frantei din perioacla republicani si a primului imperiu, al Italiei din anli'59:60 qi, aproape fdrd indoiald, al Germaniei din urmitorii ani, sar in ochi. O datd simplificat din punct de vedere politic $i la nivelul structurilor sale ierarhice, statului ii ramXn, datoriti cursului inevitabil al evenimentelor, doar doud cd.i: descompunerea sau asimilarea unor elemente noi si dilerite, ca u[mJre .r cuccririi de tiri noi c]re consctvi inci ?n sine condilii adaptate disciplinei; oricurl, un asentenea stat nll trebuie si sribeasca unificzrrea intema defini, tit..1 a ans:rrnlrlullli. pentllr :r nu cleveni prea repede, firir
1i0

efect, uniform gi simplu in structura generali qi a componentelor. Ce ne vor spune, ?n fine, marea Persie a lui Cirus gi puterea reinviatd a Sasanizilor ? Este Stiut ca, in ciuda tuturor eforturilor Ftiinlei qi a inciziilor cuneiforme, precllm $i a numeroaselor descoperiri din ultima vreme, aspectele particulare ale istoriei persane sunt, pentru noi, mai pulin tangibile decnt acelea ale istoriei Greciei, Romei $i Bizantului, ajunse plni in vremea noas[a datorid nurneroaselor docllmente. Totupi este posibil sd presuplrnem, inductiv, pe baza altor exemple, ce gi in acest stat s-au verificat procese similare celor actuale - cel pufin in ljnii generale. inceputurile pnni h Cirus: simplitatea obiceiurilor, o religie simpli a focului Si o structuri feudali sin.rpli. Unilormitatea merelor necoaple. in continuare, gralie cuceririi piminturilor Mediei $i Caldeei, ale Lidiei gi ale grecilor, egiptenilor gi evreilor, a apdrut o extraordinare varietate sprijinitd, ln acelagi timp, de o puternice unitate reg li. Fefi si cldem in erori grave, este posibil sd ne inchipuim marea varietate de obiceiuri, religii, limbi, drepturi gi privilegii din acest imens imperiu dupi Cambise $i inainte de Darius Codomannos. Totul era unit de persoana Marelui Rege, incarnare a binelui pe pdmant. Satrapii cere guvernau cu o insemnata arrtonomie provinciile erau, de obicei, de origine iraniand gi feudali; po4ile Marelui Rege rebuiau insi, pentnr a favoriza unitatea imperiului, si se sprijine nu numai pe feudalii iranieni, ci si pe fo4ele, mai amestecatej mai democratice $i mai nesigure, ale celorlalte nalionalitili. Poarta Marelui Rege, la inceput punct de sprijin al infloririi complexe, clevine treptat surse a unei amestecari progresive gi a unei nivellri relative a oamenilor, a neamurilor si a religiilor. Stim cd in final au avut acces la cufie oameni de orice fel: caldeeni, glci Si evrei. Istod'.r e\irelrllri Nlardoheu gi ur macedoneanullli Aman reprezir.rti o probi suficienta.
151

cel Mare, firimiqarea democfatic.; a imperiului nu era excesiv de profuncld. in ciuda aparentei victorii greco-macedonene, in realitate Persia a fost cea care a tl iumfat. Dupd moartea lui Alexandru, din Grecia propriu-zisi., din Elada lepublicani, nu a mai rimas nici urini Si toate statele macedonene au cdzut in 2 sau 3 secole sub loviturile Romei, chiar inainte de Hristos. De fapt, persanii au aclionat mult rnai mult asupra grecilor decXt grecii asupra persanilor. Aceasta influenli a fost resimtiti profund gi de elevii grecilor, rornanii. inaintea contactelor cu persanii, lumea greacd er^ ]frlai vati^ti decat a devenit dupd aceea; spiritul monarhiei persane a actionat profund nu numai asupra greciloq ci gi asupra romanilor gi, chiar mai mult, asupra bizantinilor, asirnilabili spiritual mai mult Orientului decit Occidentului. Forma statala greco-macedoneane a fost impinsd rapid ceffe regiunile nordice gi occidentale al vechiului imperiu persan, in ale cerui pe4i orientale s-a verificat afluxul treptat qi insuflelitor al parfilor, popor simplu, feudal, rizboinic gi, probabil, inrudit cu vechii persani din punct de vedere etnic. Nici micar Roma nu a putut sd infringi definitiv acest popor sub a cirui influenld s-a ridicat un nou regat al adofatorilor focului, care a sllpravieluit, cu aceaste religie gi cu aceste principii statale (cel pulin in linii generale), pini in secolul al VII-lea d.H. in aceSt secol, vechiul stat a pierit drn cauza rnusulmanilor s,i chiar religia lui Zoroastru a dispirlrt aproape in totalitate din istorie. NLr gtiu dacd existe opere Ftiintifice r.aloroase despre regatul sasanid; in odce caz, continlland si ne incredem in analogie. eu crecl cal principiile simplificatoare care actioneazA in timpul ultillilor Ahemenizi au putut acliona inci mai negativ asLLpra ren:iscutului, clar nu r-trai tinziruIui imperiu. Regii -sasanizi au fost nevoili si recr-rrgi Ia o rrdrr rinistrlrtir' cor rl r'( \.i Pr.'r rrltr L irruiri lrr<;r sirrrplul fcu-

in epoca lui Darius Codomannos 5i a lui Alexandru

inci

dalism palt. Un sistem administrativ complex 9i irnollil este insi, la paritate clr toate celelalte condifii, un instrunent de di-sciplini pentru clasele inferioare (9i, in general, pentru interesele contradictorii) 9i mai pulin unul al unirii qi al echilibrului unei monarhii universal respectate, cu o aristocralie ereditare. in cartea s Histoire des Pel"ses, contele Gobineau afinni cd statul sasanid, invingind feudalismul rizboinic al pa4ilof s-a constituit intr-o democralie polietnici. Dupe cate s-au spus, mi se par opofiune cnteva concluzii. Se pot observa diferenge notabile in ceea ce privegte nivelul de amestecare gi de simplificare din ultimii ani de viali ai diverselor state, ?nsi in toate glsim acest proces, aseminitor, in ceea ce priyegte caracterul siu general, cu progresgl egalitarist gi liberal al Eufopei moderne. Culturile statale, care se succed una celeilalte in cursul istoriei, cresc progresiv in complexitate 9i vastitate: devin rrai intinse ca spirit gi suprafa[i, mai complexe prin conlinutul lor: civilizafia persana este mai complexi decit cele caldeeand., lidiani qi egipteane, pe ale cAror ruine s-a ridicat; cea greco-macedoneana a fost, pentru scurt timp, $i mai complexe; Roma a acoperit Qi a realiz^t singure tot ceea ce a precedat-o. Ci\.ilizatia europeand s-^ dezvoh^t, dincolo de orice gt^ ttd, mai amplu, mai profund 9i mai complex decat toate sistemele statale precedente. Jumitalile de misurd nu ar fi putut s-o distruga; pentru 2 o amesteca qi simplifica, a fost necesar un mijloc mai eroic, a fost inventat procesul dernocratic - les grands principes de '89, elc. ln loc sd inqeleagi progresul aga cum l-a conceput natura lucrurilor - cu alte cuvinte ca trecere cle la nivelul cel r.n:ri sirnplu la nivelul cel mai complex - oan]enii instruiti ai tin-rpuh"ri nostrLr au preferat, iu nrarea lclr majoritllte, s:'l
1t3

152

del'ind alchirnigti preocupati de ciutarea pietrei filosofale Si a bunistirii pemantegti universale, sau astrologi socotitori infantili, crelnd horoscopuri visitoare pentru viitorul unei umaniteli steril gi prozaic nivelate. in orice caz, Occidentul, simplific2ndu-se din proprie voin-ti qi arnestecandu-se in mod sistematic, s-a supus, in mod incongtient, legii cosmice a descompunerii.

CAPNOLUL

CoNcruzm
Nu vreau totu;i sd spun ca civilizalia Europei a pierit
deja.

vieluiesc statelor care le-au produs. Cil'ilizalie, culturi idei ab. - sunt terirleni care indicd complexul sistem de artistice, filosofice 9i stracte, religioase, slal^Ie, morale, elaborat de-.a lungul timpului de vl^l^inlreagd a naliunilor. Acest sistem 4ine, ca produs, statului, insi este ali^p ment ti patrimoniu al intregji umanititi. Unele dintre aceste fructe culturale se rialttrizeazi in epocile de.tinerete ale sistemelor sratale, altele in cele centrale, alrele, in fine, in perioada de declin. Unele popoare lasi lumii o mogtenire bogat5, altele, mai sdraci; dar to^te, trnul dupd celilalt, cresc ai dispar. Mogtenirea Europei este eterni, bogata $i elevate inh-o asemenea mesure, incat istoria nu oferi nimic comparabil. MI intreb totu$i daci nu cumva problema este alta: daca, dupi fiuctificarea lor contempordne Si concluzivi, statele europene se vor uni intr-o republici federald 9i muncitoreasci grosolani, nu vom ave oate dreptul si definim acest rezultat drept prcibu;irea vechii forme statale europene ? $i cu ce pre! se va aiunge la o asemenea fuziune ? Nu va trebui oare ca acest nou stat paneuropeafl sd, refuze, din principiu, si recunoascd toate particularitdqile locale, toate mo$tenirile de valoare :si, poate - cine qtie ? - si incendie2e qi si distrugd principalele capitale, pentftl a ;terge de pe fala pdmnntului malile centre care au contribuit atat cle multl weme la dil'izarea popoarelor occidentale in tabere nalionale reciproc ostile ? Nu cu api de tr-andafiri si cr,r zahir se pregiitesc rasturnirtile ladicale
I

Nu ! Spun

inci o dati ci, de obicei, civillzaliile

supra-

);

care sunt impuse umanitilii; ci dimpotrive, cu ajlltorlll fiemlui gi al focului, al singelui si al plinsului ! Dar, in fine, int2rnpld-se ceea ce trebuie sI se intlmple ! Fie ci aceasre noue republici se va nagte clin apa de trandafiri a unor congrese erudite, fie ci va veni dupi evenimente snngeroase, in fiecare c z Frant^, Germania, Spania, Italia etc. vor cedea gi vor deveni regiuni ale unui nou stat, aga curn vechiul Piemont, Toscana, Roma gi Na-

poli au devenit regiuni ale noii Italii, iar Hanovra gi chiar Prusia ale Germaniei Llnificate; aceste natiuni vor deveni
pentru noua pan-Europi. ceea ce au devenit cAndva Burgundia gi Bretania pentrlr Frantra ! Mi se va sptne; Dar aceste state nu se uor contopi niciodatd ! Iar eu voi rispunde: Fertcft cel care crede: toate lucnffile sunt simple pentru el pe pdmA ! ya fi un ca9tig neagteptat pentru demnitatea lor gi pentru sigur^n\a noasiJ', daci, acea,std fuziune nu va avea loc niciodati. Nu avem lnsi dreptul si slibim vigilentra si sd ne amigim cu api de trandafiri. Cui si adt bunul siml qi ingelepciunea practici ? Esre mai bine si stdm departe de riu Ei si reflectim asupra naturii sale, sau si nu ne mai g2ndira la el gi sd nll imaginim pe dugmanul nostru (revolufia egalitaristi) slab si neputincios, cum gi-i imaginau francezii pe prusaci ? in cazul unor asemenea evalulri este intotdeauna necesar se tinem seama de idealul cel mai extremist prezent in societate, pentru ci oamenii sigur vor voi sdl expefimenteze. Este necesar sd amintesc ce inovatorii, mai devreme sau mai t2rziu, triurnfi intotdeauna, chiar dacd. nu exact in direcfia spre care tindeau in mod congtient. Partea pozitivi a idealului lol rimine adesea un proiect irealizabil, insa actiunea lor distructivd gi demolatoare fati cle trecut este, din nenorocire. cat se poate de practicd gi de erficient.-r si ol)tine intotcleauna rezr.rltatul negatir..
Li6

Pentru inliturarea ultimelor rdmaqile ale vechii organizd.ri. sl^t^\e europene nu sunt necesari barbarii, nici, in general, invaziile striine; este suficiente continuarea risp2ndirii gi intirirea nebunei religii eudemoniste care a stabilit ca simbol al credinlei sale cuvintele: Ie bien-Otre matAriel et moral de I' bumanit.. in Europa, rnultri doresc ftrziunea tuturor vechilor state occidentale intr-o unice republici federali; mulli a\ii, chiar dace nu doresc un asemenea rezultat, il consideri inevitabil. Pentru inliturarea puterii monarhice din Germania, este suficient un pas gregit in politica externi, un rizboi nefast impotriva fo4elor reunite ale slavilor gi francezilor. Am spus ce mulfi, chiar dacd, nu doresc fitziunea actualelor state occidentale intr-o republici federald, consideri ci un asefirenea eveniment constituie un reu inevitabil. Aceasta este, de exempl\ pozili^ lui Thiers care, lntr-unul din discursurile sale, mdrturisegte cd ar fi fericit sd nu trdiascd. pdnd la nasterea acestei noi ciuilizalii. in orice caz, consider necesar ca rebuie ca noi sa reflectim in mod constant la posibilitatea unei asemenea fuziuni, a unei asemenea prdbugiri dezastruoase a statelor occidentale. in aceas6 optica, Rusiei i se prezinti doul cii diferite: a) si se supuni gi in acest progres Europei; b) si se opune qi s; persiste in propria individualitate. Daci rispunsul Rusiei la aceaste problemd. ar fiin avantajul individualitidi, ce ar fi oportun sA face ? Ar rrebui, cred ell, sd se intireasci gi si gnndeasci mai pulin la bine gi mai mult la fo1d.. Daci va exista fo4a, nu va lipsi nici binele. Oare firi forfd ne vom bucura sigur de acest bine personal gi subiectiv? in istorie au existat rnulte 1:rirbngiri: acesta este un fapt sigur. Dar unde este fericirea in istorie. uncle este binele ?
1t7

$i incd cei'a. Occidentul are si el in faqi

doui alterna,

tive: sa se constituie in rnod durabil in aceasti nor-ri forrlri republicani, chiar daci aceasta ar insemna sfir'gitul statelor europene indir.iduale; sau si se sufoce intr-o anarhie universali, in fata cdreia anarhia terorii iacobine a anului '48 9i a Comunei din Palis din 1871 ar apdrea nesemnificative. $i intr-un caz Si in celilalt, Rusiei ii.i'or fi necesare spiritul de disciplini, o organizare solidi qi o coezillne interna puternici. Dace acest nou Occident federativ va fi puternic, disciplina ii va fi necesari Rusiei pentru a-fi apira, in faga atacului siu, propria independentd Ei inclividualitate. Daci, dimpotrivd, Europa va cddea in anarhie, disciplina ne va fi necesare tocmai pentm a ajuta acest Occident, pentru a salva tot ceea ce este inci demn de salvat din el, tot ceea ce a contribuit la grandoarea trecutului sau: Biserica, oricare ar fi ea, statul, urmele vechii poezii Si poate chiar gtiinla ! ($tiin!a adevarate, netendenlionasi, mai curAnd severi si triste !) Dace toate aceste temeri ale mele se vor dor.edi nefondate pi Occidentul se va reintoarce in mod paqnic (exernplu care nu s-a verificat niciodatd in istorie I) la vechea ierarhie si disciplind, atunci ierarhia gi disciplina ne-ar fi necesare noud, rugiloq pentru a nu fi mai prejos decat acesta, mai slabi 9i mai dezorganizayi.
Gata cu aceste aga-zise drepturi gi cu acest bine imagi-

citre secolul al IXlea d.H. Nici cea cle-a doua cifri nu trebuie si ne bucure prea mult, nici s?i ne linigteasca. Nu
toate statele au trait r-ln milenir-r intreg; plrtine ail depl$it aceasti cifre, n.rulte nu au atins-o deloc. . NIai notdm ci, in general, in zilele noastre, aristocralia este considerzrtd un fenomen anormal 6i trecitor sau un ornan.rent inutil al vietii, comparabil cu puful Si cu molul colorat al pisarilor saLl cu corolele flolilor, in sensul ci pisirile pot trii fird puf 9i ci existi plante multe Si mari firri petale gi corole. Aceasta este nurn2li o parere democraticd. La o cercetare mai atenti qi mai obiectivi rezultd ci, dimpotrivi, tocmai lumile istorice in care, alituri de sentimentul monarhic, exista o adstocratie de sange puternice ii dezvoltati s-au dovedit mai fertile si mai solide dec2t celelalte. Roma patricienilor gi a nobililor a trdit mai mult decit mercantila Cartagini Si a dat mai mult umanititii. Sparta a durat mai mult decit Atena Si a intarit-o de mai multe ori cu exemplul siu. Iranul antic a fost reficut, dupi o infrnngere completi, de pa4ii feudali qi gratie intervenliei lor a putut s^ apara in continuare marele imperiu sasanid, a cirui culturi a acFonat profund asupra Bizantului qi, prin intermediul acestuia, asupra Europei, imperiu care a hait glorios pAnd I^ ^parili^ de bilor. Fo4a 9i bogilia spirituali a Europei constituie,^ftaltfel, o probd validd: Europa a fost creatd de feudalismul care a aclionat indelung asllpra vietii sale istorice $i spirituale. Pimantul nostru rusesc a fost mereu mai uniform; $i in cazul nostru a existat o cucerire straina (in ciuda opiniei multora) - dar nu profunda 9i incisivi ca in alte loculi. Acest fapt nu a fost, poate, corlplet pozitiv. Ipotezz rnea clespre conlplexitrtezr in unitate mi se pare iustificati gi in acest caz. Avern trei exemple pozitir-e: Anglia, Trrrcia si Rusie. in Ikrsir (aclicir in nuclcnl sriu lus pr-opriu-zis)
1)9

in fond, aceste drepturi rcpteztnld foarte pulin din acel bine subiectiv care constituie fericirea. Toate acestea sunt un miraj ! Dar longeYitatea ? Suntem, intr-adevdr, noi, ru$ii, atat cle tineri ? Fie ci ne incepem istoria de la Rr.rrik (862), fie c?i punern ca inceput incoronareir lui Vladiurir' (988), vorrezultn 1012 ani sau 886. in printul caz nu vom fi mLrlt rtt:ti tirtl:Lr tlcc.rt F.trr('p"r. -l ,irl i \.r.llir rslori(:l ir ;n(Ll)Lrl
nar ! Cu atat rnai mult cu cat,

tis

este puternicit unitatea naliunii; in Turcia existe o mai mare varietate; in Anglia exista Lln echilibru intre aceste

doud situatii. in Anglia, cucerirea si violenta steina au fost deosebit de puternice gi au clat natiunii radicini conservatoare profunde. in Turcia, cuceritorii nu s-alr amestecat cleloc cu cregtinii; din aceastd c uzi. ar putut crea un stat complex, dar nu o unicd naliune. Scazandu-i pe turci (clasa privilegiatl a imperiului), rim2nelumai democrajia simpli a cregtinilor In Rusia cucerirea a fost slabi, iar fuziunea prea rapidi a varegilor cu slavii nu a permis, in Rusia propriu-zisI, formarea unei solide traditii ierarhice. in conformitate cu acesre situatii diferite, bogetia ti crealia spirituali a celor trei naliuni sunt foarte diferite: mai mari in Anglia (in cea din trecut, firegte); mai mici qi mai pulin intense in Rusia: aproape nule in Ttrrcia. In Occident, furtunile si exploziile istorice au fost, in general, mai zgomotoase gi mai grandioase; Occidentul are un caracter puternic plutonic, dar eu cred ci imobilitatea particulare 9i profundd a solului $i a intregii structud a Rusiei valoreaze cat tunetele gi exploziile occidentale. Spiritul conservator a fost ?ntotdeauna mai puternic in rindul claselor europene inalte decnt printre noi, rugii, 9i din aceasti czuzi. 9i exploziile istorice au fost mai violente. Spiritul conservator este extrem de slab in Rusia. In general, societatea noastre este inclinate se-i imite pe ceilalli Fi sa urmeze curentul - cine gtie ? - poate chiar mai repede decat ceilald ! Si dea Dumnezeu ca eu si md
?nqel
I

pe ceila\i, pentru a reahza acel consens general care a lipsit Occidentului plni in zilele noastre ? Sau o rapidd uniformitate: r.ltult zgontot de arme, multir glorie eferneri, multe strigite, multe cupe gi toasruri'1 Si apoi ?... Apoi fuziunea, amestecare?l si uniformitatea; iar in uniformitate

moartea

Este necesar .si Stim cum se potrivesc principiile slavilor cu ale noastre, pentru a evalua corect claci aceastd combinatie este lntr-edevlr oportuni. Aceasta este problema.

in cadrul unor asemenea reflecfii gandul se adreseazi, involuntar, fratilor nostri slavi. Ce ne pregitesc ? O noui varietate in unitate, o inflorire slar-i condusa de Rr-rsia ? O formi autonoml si originala de uniune statal,i, in care membrul incornparabil mai nure ii r.a donina organic
16t)

Pe baza diverselor linii furnizate de nine este posibil, cred eu, sd cotnpunem un desen geometric multiform crre sd inchidi sru nu spatiul. Defunctr-rl slavofil Hilferding, in prefata sa la Istoria statului ceb (publicatd cx oc^zia aniversirii a o mie de ani de existenld a Rusiei), s-a exprimat in acesti termeni: Cei o mie cle ani ai Rusiei apar ca un eueniment extraordinar numai tn ra,pori cu destinul celorlalte pdm1nturi slaue. Noi, se intelege, respingem orice misticism (de ce sd ne temem atat de misticism sau sd ne rugindm de el ?); noi, exact ca ti citilorii no;ti, nu creclem cd cifra LOOO poartd tn sine un sens pariicular, similar aceluia pe care i l-au atribuit anticii romani cdnd atL atins, cu un fior secret, cei o mie de cni ai puterii lor uniuercale. ti totuFi, aceaste cifra reprezinte o granila niciodate atinse de celelafte, deja pierite, state slave ! Stah,Ll ceb a trdit doar 30O de ani; cel polonez, pJJ; cel sdrb, 800; cel bulgaq 725, dar cu diuerse tntreruperi; cel croat, mai putin de 5 secole. $i, de asemenea: De ce alunci pe pdmAtiL\l rarsesc acest ciclu fatal - in care s-a integrat uiata, din leagcin pdnd Ia mormhnL a tlltlror celorlalte state slaL)e - a fost suficient abia pentru creslerea exterioard si perxtnt cottE)lexitatea organismului social gi, tn prcrgul cehi de al doilea tnilerrilt. L'iitonF hri sciu ii rdmdne doar o fazri de a? ocor\tiint.i si cle altto ontie itttcrirtarci t 'frebuie re.fTectat asupra ocestLti
16r

punct... l^td ce spune defunctul gi savantul nostftr compatriot. Eu, dimpotrivi, afirm cd trebuie nu numai sI se reflecteze asupra acelui fior cunoscut de romani, ci gi si
se incerce

libru atent, care si menline o distinclie oportund intre noi fi ceilalli slavi.

al

simti

Oare este deja evident ce-i rczervd, Rusiei viitorul ? Existi oare o probe care sd demonstreze in mod sigur ci noi, rugii, suntem tineri ? Unii consideri ca relativa sterilitate intelectuala a trecutului nostru probeaza imaturitaiea 9i tinere[ea noasre. Dar este cu adevirat a9a? O lipsn milenard a spiritului creator nu constituie, sigur, o garan, lie valabile a unor rezultate viitoare mdrete. $i apoi, ce inseamni iniliatiud autonontd interioard despre ^ceasIl care se vorbe$te D^cd se inlelege in sens larg, orga^Lat? nic, atunci organismul oricerui stat - chinez, sau persan, sau de alt tip - este autonom lntrucit triiesJe in baza unor fo4e 9i legi proprii. Dar dacd aceastd iniliatiud autonomd se ingelege in sensul si.u actual qi strict juridic, aiungem pe neobiervate, dar inevitabil, in plan ideal 9i in realitate, la acel proces egalitarist 9i liberal de care trebuie si fugim. $i, la fel, ce este std Autoconrtiintd interioard? ^ce Este vorba de o expresie folositi de slavofili, care, in mod verosimil, inseamni autocon;tiinld. panslaDd. M^gnific ! S-a vazut totuli ci aulocongtiinla panslavi nu inseamni absolut nimic; este obignuita exaltare a slavilor, eternul servilism rusesc fali de actele arbitrare ale slavilor de sud. Eu cred, in schimb, cA trebuie si lludim Si si iubim nu slavii in sine, ci numai ceea ce au original in comun, ceea ce ii deosebegte de Occident giit izoleazd de Europa. Nu trebuie se-i imitdm pe slavi, ci sd le srudiem spiritul $i si distingem in aspiraliile lor binele de rdu. N]tt este oportun si dorim o fuziune a noastri cu slavii; dimpotrivA, trebuie sa ceutem o combinalie avantajoasa gi pentru noi, 9i pentru ei (si, poate, chiar qi pentru principiile con-servaroare lle Europei); trebuie si caut2im, repet, nu 2rnrestecrree 5i fuziunea incoerenti. ci trn eclri162

Mi ruginez si rispund la aceste intrebiri. Se reziste Austria gi Turcia ! Austria nu a fost niciodati un pericol pentru noi 9i cu adt rnai pulin poate fi astizi, cu benefica-i (pentru cine ?) amestecare democratica si cu instabilitatea-i liberald. Existenla Turciei - mulli inleleg acest lucru - poate fi chiar avantajoasd atat pntru noi cnt gi pentru cea mai mare parte a coreligionatilor nottri din Orient (cel pulin pani clnd noi, ruqii, nu vom fi in mdsuri sd o inlocuim in Bosfor). Dar esre oare posibil ca un stat, oricat de mare, sd devine un garant etern ? Nu ne ste oare in fafe o Europa formidabil inarmatd ? Nu am vizut, pani mai ieri, catastrofe mult mai neagteptate decAt dezagregarea unor puteri in care eterogeneitatea etnici a fost suficiend pentru a deuna unitefii de interese Si forlei comune de spirit puteri in care stratificarea orizontald gi ierarhice er^ ptea slabi pentru trezi teamd. qi pentru a susiine disciplina ^ sociali ? Se supravieluiasci Austria gi Turcia (mai ales ultima), cu alat mai mult cu cit noui, rugilor, ne sunt necesare cateva teoreme pregetitoare pentru ca slavismul pur etnic qi nesocotit de simplu se nu ne surprindi nepregetili ca pe mirele care, ajungind in miez de noapte, a dat de fecioarele licnite, lipsite de harul raliunii. Aceastl teoreme, repet, trebuie sa fie suficient de complexi pentm a fi naturala 9i aplicabila in practici; dar, in acelagi timp, ea trebuie si fie gi suficient de simpli, pentru a fi universal comprehensibili, Si si nu pretindi a pre.r'edea detaliile $i devierile pe care nu numai atat de inratura sociologie, (lar nici Stiintele exacte nu le pot in(li\ idullliz:r cu lnlicipati(.
163

Si totusi de ce sA ne nelini$tim ? Nu este oare adevirat cd Austria si Turcia rczis/|d? De ce si ne temem de fuziune, cand ince nu edsti independenp politici a slavilor de sud ?

Unii dintre noi consideri cd sunt suficiente compasiunea, contactele culturale ti crefterea spiritului slav comun. Acest lucru este nu numai de dorit, dar gi inevitabil. Aceasti cregtere deja s-a verificat; dar problema este dacl aceastd crestere a spiritului slav este avantajoasa pentru noi, rugii, sau nu. Sunt cu adeverat inofensive pentru principiile fundamentale ale vietii noastre rusegti toate migcdrile lumii slave ? Chiar trebuie se ne supunem tuturor aspiraliilor slave, aga cum un conducdtor slab 9i nesigur se supune pasiunilor gi proiectelor imprudente ale supugilor si ele adeplilor sdi ? Repet cu amereciune: mi indoiesc cu tarie ca Rusia este cu adevirat tdniri. Noi, rugii, am trdit indelung; spiritul nostru a creat mult $i acum suntem in apropierea unei granile teribile. Arunclnd o privire congtiente intregii lumi slave asernanetoare noud, observi.m un lucru straniu: popod cel mai rimas in urmi, ultirna dinte naliunile slave care s-a trezit - naliunea bulgari - a inceput lupta, la inceputul noii sale istorii, cu traditiile 9i cu autoritatea acelui bizantinism care std l^ b^za formei noastre statale, ale acelui bizantinism care ne-a insrruit, qi ne-a incurajat, si ne-a organizat cu putere fi corenli. Nici chiar bulgarii nu au prevazut unde ii va duce dezvoltarea logicd a ciraurnstantelor Gnndeau ci luptau nurnai irnpotriva grecilor; dar circumstantele i-au impins pind la ruptura cu Biserica ecumenici, in ale cirei principii nu exisE nimic specific grec sau slav. Bulgarii sunt slabi, sdraci ;i asuprili; bulqaii sunt tineri Si tn dreptul lor - asta se spune in Rusia. Tineri ti, slabi. Atenlie, zis intr-o zi Sylla referindu-se la Iulius Cezar, in ^ ace$ tAnd| se ascund zece Mario (democratici). Nu este periculos dugmanul striin la care privim intotdeauna cu suspiciune; nu este teribil rivalul plrternic gi impetuos care, cu sinceritate, ne aftrnca in fata manusa unei rrri antice. Nu gerrnanul, nu frencezul 5i nici rnircirr
164

polonezul, inrr-rdit ;i totlrSi ostil. l'lai de ter.t.tut decat toli ace$tia este fratele cel mai tanar gi aproape lipsit cle apdrare care ne poate contanlina, datoritd inpruclenlei noastre, cll o boali ce ne poate fi fatali. Contarninarea neprevezute gi involuntare din partea unui vecin slab gi de compdtimit este mai periculoasd dec?t ostilitatea deschisi a r"rnui du5man indriznel. Nici istoria renagterii cultutale cehe, nici tresiririle brugte ale rdzboinicilor sXrbi qi nici macar revoltele poloneze nu prezintd acel caracter enigmatic 9i teribil pe care il observim in pacifica Si pseudo-religioasa mi$care nalionali bulgard. intr-adevlt in sufletul rusesc, penfiu prima datd in toate istoria noasfte, numai in ceea ce priveSte problema bulgari au intrat in conflict cele doua forle care au creat forma noastri statali: originea noasha ehica slavi ;i bizantinismul eclesiastic. indepdrtarea, importanfa redusd qi aparenta al].dilale a acestor probleme greco-bulgare par sa comploteze pentru ca societatea noastra se le neglijeze sensul real 9i importanta deosebitd, pentru ca si existe o curiozitate mai micd in ceea ce le privegte, iar consecinlele se ne gaseasce nepregdtili, pentru ca 9i cei mai inlelepgi dintre noi sa-gi atenueze puterea comprehensivi a inteligenlei. Ajunge ! Am vorbit Si mi-am descarcat sufletul !

NorB
1, Koltov.

2. impdratul bizantin Ioan amr 909-YlO (n.ed. ).

este sus,tinut

Tzimiskes a domnit intre

3. Schopenhauer preferi budismul creStinismului gi in aceasta de renumitlll Biichner. Este totuti interesant faptul cl budismul - care, dupi spusele apAritorilor sii, nu adrnite nici un Dumnezeu personal - se apropie de creqtinism, sub multe aspecte, mai rnult decdt oricare alti religie. De exemplu, prin lnvi"titura b12ndefii, prin mt]]^ f^td de ceilalti si pdn ascerismul atnt de sever fati de propia persoane. 4. Ceti Minej (Lecturi lunare): compila(ie hagiografici alcatuite din povestiri complete, ordonati dupi zilele lunii Si sfinfii corespunzatori (n.ed.). 5. Doctrina lui Proudhon, anarhicd,9i antiteista, dar puternic impregnaE de spirit familial, a avut foarte putin succes in r2ndurile tineretului nostru care preferi utopii mai voluptuoase - ca, de exemplu, fourierismul, cu intnlnirile sale libere in seli de cristal - severei familii atee gi muncitoare a lui Proudhon. in realitate, Proudhon este un francez cu educatie germana. un hegelian. Si ne amintim de sectarii nogtri: ce predomini printre ei, spiritul familial sau cel comunitar (adicd ceva mai mult, asemi.nitor principiului statal) ? in domenitrl strict sexual, ei oscileazi intre ascetlsmlll cel mai exagerat (scopiliD $i nfl desfrnu extrem. Se poate concepe in Rusia un socialist aseminitor bl2ndului german Struve (y. Trecut si gAndud, de Herzen), care aprecia fidelitatea Ei virtutea viitoalei sale solii atXt de rnult inc2t si se adreseze unui frenolog penuu alegerea consoartei ? irrci un exernplu: imi amintesc cI am citit despre o femeie care a declarat (era englezoaica s:ru americanci): ,DacI \or acorda esalitate in clreptur:i fenreilor si voi avee puterea, r'oi orclona irner6t

'

se inchicli-r casele de joc si cafenelele, eclici tor ceea ce-i lncleparteaza pe birbali de casd". in schimb, in cazul in care ar fi obtinut o asemenea egzrlitatern o feneie sau o fati rusoaici, aceasta s-ar fi gdndit si se duci ea insirgi in loculile mai sus amintite. 6. A existat qi in America, in persoana. proprietarilor de terenuri $i de sclavi din Sud. 7. Mestnicestao (in rusd, nlesto inseamnd. loc)t cot11plex sistem ierarhic ce s-a afirmat dupd inglobarea de citre Moscova a celorlalte state rlrseqti; in noua capitale comuni, principilol acestora le-au fost acordate dernnititi si funclii in raport cu impotanqa pe care o avuseserd in sistemul precedent. Aceastd structuri a luat sfnrqit cu Petru I (n.ed.). 8. Cr"rv2ntul rusesc mir, dincolo de sensurile lume gi pace, i.ndica gi vechile colecriviti.ti terene$ti in cadrul cdrora er^ in vigoare proprietatea colective asupra pamnntului. FirI a ne adXnci in vechea probleml a originilor acestei institutiii, vom arninti cloar cd, in secolul trecut, ea a fost in centrul unei intense 9i fundamentale dezba, ted ideologice, ca urmare a apariliei lucrdrit Cdlcitorie tn interiorul RLLSiei (7847), de Alrgust Von Haxthausen. intr-ader.Ir, atat slavofilii cat $i populistii vedeau in comunitatea lereneasci (ce era cunoscut;, in afari, de nir, qi, sub numele de obcin,a, iar printre slavii de sud, sub acela de zadnq t) baza ongrnald a unei dezvoltiri economico-sociale a Rusiei, in sens capitalist (n.ed.), 9. Zad.nrya slar.ilor de sud avea Lln caracter familial nrr:lt mai marcat decnt obcina noastrd,. in zadntga pre. vala caracterul familial, in timp ce obcina mseascd are Lln caracter mai nult comunitar li statal. in general. la slavii cle snd si la greci, principiul familial 9i patriadral precum gi cel juridic si cir.il sr,tnt mai puternice clecit in Rr,rsia. Insist din nou: asllprir ciror icleah-rri - farniliale sar-L rcligio;ise - s-iL concentrilt actiYilatea poetic?i a po
1

diat

si

ti sarbi nu existl poezii mistice, in timp ce ruqii de cultnrd simpl'i, precum r2rskohxicii, posedi o bogatd literaturi de acest tip. 10. in Rusia premoscovite, ttdeli erau. principatele independente glrvernate de descendenlii lui Rurik, dupl criteriul averii patrimoniale a familiei. Era vorba de un sistenl politic aseminitor, in parte, feudalismului occidental (n.ed.). 11. Leontie\, se referi la schisrna (mskol) provocatd. cle refuzul lalg al inovagiilor liturgice introduse in anii rc55-1"656 de patriarhul Nikon al Moscovei. Schismaticii (raskolnikD se defineau drept ,,vechii cred:nciogt" (staro. LEgD gi \ici t1'\dc r perseculiile feroce la care au fost supllgi nu au putut sI sferame rezistenla vechii si compactei lor comunititi (n.ed.). 1.2. Motokant, duhobor,tt, btistt, skoplt. in complexa qi erczitIo! aceste secte reprepitoreasca lurne ruseascl ^ zentau doui tendinle opuse: molokant (bhttorii de lapte) (lnptetorii spirituali) aveau foartd puline in qi, -duboborlt comun cu ortodoxia. Dezvollxea redusi a g2ndirii lor teologice, igoarea morald gi aspiralia la sin.rplitatea epocii evanghelice sunt strens legate de spiritul protestant. Mai interesanli gi, in plus, legatri de Biserica Ortodoxi (dupi observaqia lui Leontiev) eralu hlistt (flageIalii sau, dupe o etimologie populari care reveli inclinalia lor misticd, ,,Hristo$ii") ,i skoplt (castt^\ii), acestia din urmi fiiind inci gi mai extremigti. Sugestiva simbolistici religioase qi antrenantele cerenonii orgiace ale acestor sectdri au fost descrise intr-un mod admirabil de Andrei Belii in romanul sdu Ponunbelul de argint (n.ed). 1J. Pugaceuscina'. lermen cu care rugii inclica evenimentele legate de riscoala lui Pugacior' $i, in sens mai larg. perioacla istoric-; in care acestea au avut loc (n.ecl.). 14. Necizrer': terorisl rus in.rbibat cle anar-l.tismr"rl nil-rilist al ltLi Bakunin; crcatot- al unei reqele re\ olLL[ion;lfe, l)2tziltc
porului nostu? La ucraineni, greci l,;,

6fr

pe mici celule; adept al unui dispre! absolut fagi de or.ice . obstacol, moral sau de alta naturA, care l-ar putea impieclica in accederea la obiectivele sale politice; s-a ficut responsabil de uciderea unui mernbru al grupului seu care ml irnpafiegea acest extrcmism. Afacerea Neciaev, in intregul ei, este descrisd in Demottii lui Dostoievski (n.ed.). 75. Hobok, din rusescul boboli (ci'tfi): numire dati. frecvent ucrainenilor, datoriti. pieptaniturii lor naqionale (n.ed.). 15. Vechii credinciogi. 17. N.L Barsov: ,,Christianskoe citenie", O russkom prostonarodnom mistitinne (,,Lectura cregtinaa.", Despre. mkticismul popon ui rus) (n.ed.). 18. Din acest motiv, un chinez $i un turc sunt, ln mod necesar, mai culqi decit un belgian sau un elvelian I 19. Numele Hostomtsl apare numai in cronicile ruseqti tarzii, incepand din secolul al XIIIlea. Ar fi vorba de un semilegendar posa dnik impus de slavii din jurul lacului Ilmen locuitorilor din Novgorod. Piastit prilo:r^ dinagtie polonezd istoric cunoscuti, care a domnit incepnnd din anul 962. Asparuh sau Isperih: han al triburilor bulgare care s-au arezat in an]U'l 679 intre Dunire qi Balcani; din fuziunea acestui neam turcesc cu nucleele slave preexistente s-a ni.scut actualul popor bulgar (n.ed.). 20. S.-R. Taillandier: indMd cu convingeri liberale si, prin urmare, in mod inevitabil susgindtor al aqa-numitului tie?s Atut se arati. favorabil cehilor intr-un mod special, indemnnndu-i insi ulterior si se indepdrteze de despotica gi bizantina Rllsie. ,,Voi nu sllnteli asemenitori cu polonezii (...); voi, cehii, ati elaborat, gralie vecindtitii cu germanii, un acle\.drat tiers etut; binefdcitorii vogtri srint toli br.rrghezi. Aclir-inile si cllvintele necugetate vii slrnt in intregime inutile. Tot etat de inutil este si aveti increclere in X{oscovn.' A;r se aclrcsa cehilor. ln arnii '70, zrcesr tiancez,
L-0

Reuue des deu"t ntottcles. Sunl pe deplin de acord cu el: qi cehii ne sunt noui total inutili 21. Unele dintre aceste avantaje 9i dezalantaje au fost enlrfirerate de mine in articolul Panslauizrtt i greki. NIi voi limita la a adanga clteva alte consideralii: a) bulgarii sunt toli supuqi Turciei; grecii sunt impifiili intre doui centre, Atena gi Constantinopol, nu intotdear:na de acorcl intre ele; b) bulgarii nu s-au risculat niciodati irlpotriva sultanului si in rindul 1or existi un partid care viseaze la un sultan turc ce ar trebrti si fie in acela5i timp gi 1ar bulgar; inapoierea poporr:lui s-a dovedit o forli; poporul bulgar este, intr-adevar, neindemanatic Si timid, dar gefii sii au $tiut sd explo^leze cu foarte multe abilitate, slibiciune; in timp ce grecii spre propriul av^ntaj, ^ceasld igi vdrsau cu indrizneald singele in Creta, bulgarii se stringeau cu viclenie in jurul sultanului, flcAnd astfel sd ay^nseze cu mult cauza proprie; c) poporul bulgar este mai plllin dezvoltat din punct de vedere intelectual decat cel grec; datoritd vicleniei conducitorilor sii, aceasti slibiciune s-a tmnsformat in for'{d; este intr-adevir ugor sd-l inqeli qi siJ faci si creadl ci schisrna nu este schisma, ce Rusia il susline pe deplin qi cd lumea intreage este cu el; greasl creeazi. probleme mai rnari, lipe si Sandeqte; d) grecii sunt mult mai culli qi mai bogali, daf in favoatea bulgarilor joacl moda liberalismului etnografic; in favoarea lor mai sunt $i ateii, demagogii, adversarii alltoriti{ii Bisericii - in concluziie toli aceia care ignori legile Bisericii ecumenice sau sunt potrivnici spirituiui s;u (;i cati din aceStia existi in lume !); e) in ceea ce prive;te armele, br,rlgarii nu se tem de cele ale grecilor; impotriva lor sunt tufcii qi, clacd ar fi nevoie, s-ar gisi si alli aliati. Temerile bulgarilor sunt in mare parte neillstificate S-ar putea aclatrga gi altele, dar nu 1:oi insista ( 1874). Notn clin 1884: treclrli acesti zece ani. slrnt foarte ptrline de aclirulixl la

in paginile publicaliei

aceste mai \rechi obsefl.'alii ale mele, Substanta proble-

mei este aceeagi. 22. Staryint: ternen care, etimologic, indici persoanele in virctir; insi ln acest context indica notabilirilile, rnedicii, profesorii gi comercianlii popuiatiilor slave de sud (n.ed.). 2J. Decretul fn.ed. ). 24. Iau in considerare nu simpatiile Fi antipatiile politice aie slovacilo4 ci numai caracteristicile lor cr:lturale si familiale. Multi confundd, firi motiv, aceste doui realitati. Stim, de exemplu, cd ucrainenii au atdlat ci preferi unirea cu Rusia, uniunii poloneze, dar este imposibil si nu acceptem cd in obiceiurile gi ln yiafa lor culturala existi multe influente poloneze gi foarte puline rusegti. 25. Mica nobilime polonezi (n.ed.). 26. Trebuie notat ci Leontiev nurnegte sdrbi pe to.tr actualii iugoslavi, neglijnnd auronomia istorico-culturali a slovenilor gi a croatilor (n.ed.). 27. Skupscina era vechiul parlament s2rb (n.ed.). 28. Este totugi necesar si fac citeva observafii, nu pentru a absolvi, in totalitate, clerul grec, ci doar pentru a permite o mai clari inqelegere a problemei bulgare. Vechii episcopi orientali aveau numeroase defecte. Ei erau, intr-adevdr, nu numai pastori spirituali, ci qi conducdtori temporari ai tuturor popoarelor ortodoxe din imperiul otoman. Deci pozilia lor era dificili, adesea chiar periculoasi. Ei pliteau cu o grea responsabilitate personali onorurile ;i recompensele materiale care le erau atribllite. Unii au plitit cu Yiata, 9i adesea fi'ri vin;a. Aqa, de exemplu, celebtrl Patriarh Grigori, ce a fost spanzurat de rurci in anii'20, desi ii inclemnase de mai r-rtulte ori pe gleci si. nu se rizvruiteasce. Este de inleles ci o astfel de situalie, dezvoltind in episcopi foafie cunoscutele calitdti de autocontrol, voinli, capacitate aclministrative si ciiplomadcA, a clezlolat si clefcctele corespunzirtoare: arnbitit, a\.i(li-

tatea (uneori pentru pdstrarea comunitelii in vederea nenorocirilor), duritatea. Dar aceaste duritate era adresatd grecilor tot atat cat si bulgarilor; nu exista in ea nici mdcar o adiele de spirit nalionalisf. Severitatea cu care clerul grec ii trata pe bulgari nu poate fi inteleasd in nici un fel ca rezul^l al unor consideralii nalionaliste. A fost, cel mult, o pdrere gregiti, provocati de slibiciune gi de lipsa mijloacelor. Dace acum 50 de ani cei mai mulli dintre bulgari ar fi fost instruili in limba greacd (atunci la cea bulgari nu se gandea nirneni), problema bulgari nici nu ar exista. Majoritatea bulgarilor ar fi fost anlllatl din punct de vedere al sentimentelor gi al convingerilor. 2). Aga era.u numiti muntenii cregtini din imperiul otoman, adesea dedali holiilor (n.ed.). 30. Nu am fost oare profet;i in aceasti afirmalje? La un an dupe ce am scfis acestea, sarbii s-au rlsculat. A inceput ,,mi$carea" lor. 31. Nu ag vrea ca cinev^ sd considere aceste cuvinte ale mele despre dezinteresul Rusiei o frazd" goald' sa.u mistificatoare gi si inceteze sd aibe incredere in sincerit?te^ mea. Se inlelege cd nu existi Si nu trebuie si existe o polidce dezinteresati, pentru ce statul, spre deosebire de individ, nu are dreptul sa se autopigubeasce. Problenu este ca interesul flis in estul Europei conste tocrnai in dezinteres, in serlsul ci, actualmente, noi trebuie sd fim impotriva oricarui tip de cuceriri 9i de unificiri in Europa, nu din spirit urnanitar, ci pentru a szlvgarda fo4a noastre. $i cu cat naliunile ne sunt mai aseminitoare ca snnge qi m^i mult trebuie si le ginem la distanta, ca limbe, ct ^lal fdrd insa a intrerupe cu totul relaliile pe care le avem cu ele. Sper se me explic mai bine in continuare. Consider, ln orice caz, ca pentru noi, ru$ii, unirea cu popoarele asiatice $i de origine necreitini este mult lnai potrivita, pentru simplul fapt ca in rXndul acestora spiritul european moclern nu a p'ltrut-ts 'inca in rnod iremeclialtil.
173

lr2

32. Nu va ftin zadar, sper, sa prezint acest sllbiect, pdni la mine prin surse sigure. O personalitate rusi bogate Fi cultd, binecunoscurd 9i in Bosfor qi in Europa, a avltt, nu cu mult timp in urmi, o convorbire cu un tot atat de cunoscut exponent al migcdrii populare cehe. in aceasta disculie, activistul ceh s-a lungit si prean.dreascd faqi cle funclionarul nostru poporul rus gi, mai ales, guvernul nostru, vorbind despre simpatia sa fata cle noi si despre respectul siu profund fali de monarhia noastrd. ,,Dar, se inlelege" , a addugat el cu o profundi convingere, ,,monarhia este o condilie trecitoare; puterea monarhici nu mai are viitor niciieri". Uimitor I De unde le vine arltor oamnei chibzuiti gi dotafi aceaste orbire, aceaste incredere in progresul democratic ca in ceva indiscutabil mai bun ? Curn si. nu apreciezi atunci batjocura lui Herzen la adresa ortodoxiei republicane ! Contrazicerile lui Herzen in asemenea cazviii fac mare cinste. 33. Mi tem ci mi se va reproqa lungimea qi inoportun! tale a cee ce poate pi.rea o similitudine obisnuiti. in reo similitudine, cu condilia sd fie scurtd gi oportuni, ^lit^te, nu numai cd infrumusegeazd discursul, dar il gi face mai clar gi mai accesibil. Similitudinile lungi gi obositoare servesc doar la incurcarea gi devierea g2ndirii. De fapt, eu lintesc spre ceva mai mult decnt spre o similitudine; indriznesc sA propun un fel cle ipotezi generald despre gtiintra sociali qi istoricl Dactr m5, aflu pe pozilia potriviti sau nu, dacd gindul meu este expus bine sau reu, aceasta este o alti problerni. As vrea, in concluzie, sd ci scopul ^vefiizez meu nu este acela de a elabora o similitudine retorici, ci de a ardta ci legile den'oltlrii qi ale decdderii statelor sunt, prin trdsi.turile lor generale, analoage nu numai cu legile lumii organice, ci, ir general, cu acelea ale generarii, existentei gi decaderri (Enstehen, Dasein und VetEehen), c:re pot priYi tot ceea ce existar gi ne este cLlnosclLt. Fiecare dintrc noi rstie cj statele ruor. Dar de ce se intimpl..i acest luajuns
I
r-4

cru ? in ce circumstante ? Aceste circumstante fatale sunt ele obsen abile in lumea care ne inconjoari ? Scopul meu este sd dau un rispuns la aceste intrebiri. 34. On est ddktrdd, \.or spune mul1i; dar asta este o

On est ddbord;i in ceea ce privegte holera. Dar de ce sa nu-i spunem holerei pe nume, de ce se-i splrnem tinerele, renaqtere, dezvoltar-e qi. organiz^re? 35. ASa au fost numili, dupi cucerirea islamicd, persanii rimaEi fideli vechii religii a lui Zoroastru (n.ed.). 36. Sisternul lui Linn este, de exemplu, total artificial. in schimb, datoriti organicitiqii ansamblului, sistemul botanistului Bernard de Jussieu este mult mai natural. 37. Reformele lui Gladstone au ficut ca gi Anglia sd ajungi din urmd roaLe celelalte natiuni europene pe calea amestecului distructiv. 38. Stdtele Unite sunt C^fi^gin timpurilor moderne. O civilizalie deja veche, caldeeane, afirmati in formd republicani pe un sol virgin. in general, Statele Unite nu se pot propune niminui ca exemplu. Au treit ince prea pulin, doar un secol. Vom vedea ce vor fi ele peste 25-50 de ani. Gn ffecut exista in ele o varietate aproape completi, exista sclavia qi mai departe; acum nu existi ^ga nimic altceva in afard de simplificare gi amestec.) Dacd se vor extinde, imitand Roma gi Rusia, absorbind lirile vecine gi atat de diferite (Canada, Mexicul, Antile), qi compensand in acest fel vartetate^ care a dispirut dupi rdzboiul civil, Statele Unite vor avea poate nevoie de o monarhie. Mulli dinffe cei care au fost acolo sunt convinsi de aceasta. 39. John Stuart Mill vorbeqte despre faptul ci toti ganclitorii antichitdtii erau consen-atori; numai astizi, dupd cit se pare, s-a clescoperit cnt de benefic este progresul. 40. Nr: este oare acler-drat cd in perioada alexandrinir r:ispiindirea cantilati\'zi a instruirii era mult mai mare decit in cpociL cen nlai creitoare a ci\.ilizzltiei grecesti:'
1,-'

alti problemi.

originalului (n.ed.).

41. Leontiev foloseste fird diferenliere expresiile e/anism gi ciuilizalie greacd, pe care actualmente tindem si le distingem cu exactitate; am dorit sd rirnnnefr fideli

CTJPRINS

Claudio Nltrtti: CuuAtu introdLtctiu

Capirolul l. vecbiul bizanti nisnr Capitolul II. Bizantinismul tn Rusia Capitolul IIl. Ce este slauismul ?
Capitolul IV.
Ce este

5 11

25

slauismt ? (contlnuare)
?

Capitolul

capitolul YIII- Despre longel)itatea statelor Capitolul IX. Despre uArstu statelor europene Capitolul X. Din nou deqre udrsta
st6telor europene Conxparalie intre Europa ;i statele anticbitdlii Capitolul XIL Concluzi.e

V. Din nou despre slaui Capitolul VL Ce este procesul de dezuoltare Capitolul VIl. Despre fornTele statale

4/ ot
71

89

113
1-21

73L
143

Capitolul ){I.

755
157

Note

llibliolec:,,ASflA,r

-srBlu-l

Redactor: Rdzuan CODRESCU Corectol': Ileana BUCLTIEI Telrnoredactor: Lam'entilr SIIEA