Cuvant la Cincizecime al Sfantului Grigorie Palama

Despre aratarea si impartirea Sfantului Duh, in care se vorbeste si despre pocainta

Cu putina vreme inainte, cu minunatii ochi ai credintei, L-am vazut pe Hristos inaltat la ceruri si nam fost cu nimic mai prejos decat cei ce s-au invrednicit a-L vedea cu ochii cei trupesti si nici lipsiti de o fericire la fel de mare ca a lor. Ca fericiti sunt cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan 20, 29). Iar acestia sunt incredintati auzind si vazand prin credinta. Vazut-am, dar, mai inainte, pe Hristos suindu-Se de pe pamant la cer, cu trupul, iar astazi prin Sfantul Duh, pe care L-a trimis ucenicilor lui, vedem pana unde a ajuns Hristos, prin Inaltare si la cat de mare vrednicie a ridicat firea noastra, pe care a luat-o asupra Sa. Caci de acolo, de unde sade Hristos, Cel inaltat, S-a pogorat si Duhul, trimis prin El. Si locul de unde s-a pogorat Duhul nil arata si prin gura prorocului Ioil, zicand: Varsa-voi duhul meu peste tot trupul (Ioil 3,1) si despre acelasi Duh spune si David: Trimitevei Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului (Ps. 103, 31). Inaltandu-Se, dar, Hristos, la Tatal Cel preainalt, a ajuns in insusi sanul parintesc, de unde este si Duhul. Si, partas facanduSe dupa firea omeneasca, vredniciei parintesti, ne-a aratat cum trimite El Insusi pe Duhul care, deopotriva, si vine la Tatal, dar e si trimis de El. Insa nimeni sa nu socoteasca Duhul Sfant lipsit de aceasta vrednicie, auzind ca a fost trimis de la Tatal si de la Fiul, ca nu e doar trimis, ci el Insusi trimite si consfinteste. Iar acest lucru ni se arata lamurit prin gura prorocului care zice: Intemeiat-am pamantul cu mainile Mele si am intins cerurile si acum Domnul M-a trimis pe Mine si pe Duhul Sau. Si prin gura aceluiasi proroc Hristos zice: Duhul Domnului este peste Mine, ca M-a uns sa binevestesc saracilor, Ma trimis (Isaia 61, 1). Asadar, nu numai Duhul Sfant e trimis de la Tatal, ci si el Insusi Il trimite pe Fiul, care e trimis la randul lui de Tatal, ceea ce dovedeste ca e de aceeasi natura si vrednicie cu Tatal si cu Fiul si de aceeasi lucrare si cinstire. Ca prin bunavoirea Tatalui si prin impreuna-lucrarea Sfantului Duh, prin negraitul adanc al iubirii de oameni, plecand cerurile si din cer pogoranduSe, Unul Nascut, Fiul lui Dumnezeu si aratandu-Se pe pamant intocmai ca noi si impreuna petrecand, a savarsit si a invatat mari si minunate si prea-inalte lucruri, cu adevarat vrednice de a Sa dumnezeire si care sunt facatoare de minuni si mantuitoare celor ce cred in El. Iar apoi, de bunavoie patimind pentru mantuirea noastra si ingropare primind si inviind a treia zi, S-a inaltat la ceruri si a sezut de-a dreapta Tatalui si de acolo, prin impreuna-lucrare, S-a pogorat Dumnezeiescul Duh, pe care Hristos L-a trimis impreuna cu Tatal, dupa cum tot impreuna cu Tatal si fagaduise ca va da de sus putere. Iar El Insusi, sezand intru cele inalte, ne striga de acolo: De voieste cineva sa stea de fata acestei slave si sa se faca partas Imparatiei Cerurilor si sa se numeasca fiu al lui Dumnezeu si sa gaseasca viata cea fara de moarte, negraita slava, neintinata desfatare si bogatia cea necheltuita, sa asculte poruncile Mele si pe pamant sa-si asemene vietuirea cu a Mea, dupa cum am facut si am invatat Eu dumnezeiestile legi mantuitoare si M-am dat pe Mine pilda de urmat. Ca Mantuitorul a intarit invatatura evanghelica prin propriile fapte si minuni, pe care le-

a desavarsit prin patimire. Si ne-a infatisat marele si mantuitorul ei folos prin Invierea din morti, prin Inaltarea la ceruri, prin trimiterea dumnezeiescului Duh ucenicilor Sai, pe care azi o praznuim. Ca, dupa Invierea Sa din morti si dupa ce S-a aratat ucenicilor, pe cand se inalta le-a zis: Iata Eu va trimit fagaduinta Tatalui, iar voi sa ramaneti in cetatea Ierusalimului, pana ce va veti imbraca cu putere de sus; caci veti lua putere prin venirea Sfantului Duh asupra voastra. Si imi veti fi martori in Ierusalim si in toata Iudeea si pana la marginile pamantului, (Fapte 1, 1-2). Iar dupa Inviere, plinindu-se ziua Cincizecimii, a carei pomenire o facem si noi astazi, fiind ucenicii adunati in acelasi loc si fiind intr-un cuget, in camera de sus, dar (intr-un cuget) si in iatacul inimii lor, adica fiecare avand mintea adunata, staruiau in rugaciune si in laude catre Dumnezeu. Si s-a facut zice Evanghelistul Luca deodata un vuiet din cer, ca de suflare de vant ce vine repede si a umplut toata casa unde sedeau ei (Fapte 2, 2). Acesta e vuietul despre care a grait mai inainte prorocita Ana, cand a primit fagaduinta (nasterii) lui Samuil, zicand: InaltatuSa Domnul in ceruri si a tunat. Insusi va da putere si va inalta fruntea unsilor Sai (I Regi 1, 10). Despre acelasi vuiet mai inainte a strigat si Ilie, cand L-a vazut pe Domnul: Iata, zice, va fi adiere de vant lin si acolo va fi Domnul (III Regi 19, 11-12). Instiintare despre acelasi vuiet si suflare vei putea gasi si in Evanghelia lui Hristos: Iar in ziua cea din urma, ziua cea mare a praznicului, adica a Cincizecimii, Iisus a sezut intre ei, dupa cum ne spune Evanghelistul Ioan si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea; iar aceasta, zice, a spus-o despre Duhul pe care aveau sa-l primeasca acei ce cred in El (Ioan 7, 37-39). Iar dupa Inviere a suflat asupra ucenicilor Sai si le-a zis: Luati Duh Sfant (Ioan 20, 22). Acel strigat a preinchipuit, deci, aceasta suflare de Duh, care s-a revarsat azi cu putere de sus si a adus din cer vuiet mare si rasunator, care numeste (da identitate) tot neamul de sub cer si tuturor celor ce ravnesc credinta le da har din belsug. Caci are atata putere incat biruieste toate si surpa zidurile celui rau, curatand cetatile si nimicind orice atac al vrajmasului. Si pe cei mandri ii smereste, iar pe cei smeriti cu inima ii inalta, legand pe cele dezlegate din rautate, rupand legaturile pacatelor si sfaramand lanturile care ne tin cu putere. Si s-a umplut casa unde sedeau si a aratat-o pe ea cu desavarsire ca pe o colimvitra duhovniceasca, plinindu-se fagaduinta Mantuitorului despre care le-a grait pe cand Se inalta: Ca Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duh Sfant, nu dupa multe zile. Si a aratat ca s-a adeverit si numirea pe care le-a pus-o. Caci prin vuietul care a venit din cer, Sf. Apostoli sau facut, cu adevarat, fiii tunetului: Si li s-au aratat lor, zice, impartite limbi ca de foc; si au sezut pe fiecare din ei si s-au umplut toti de Duhul Sfant si vorbeau in alte limbi, dupa cum le dadea lor Duhul sa graiasca (Fapte, 2, 4). Ca minunile savarsite in trupul Stapanului nostru, prin care S-a si aratat a fi Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, dupa propriul ipostas, care a petrecut cu noi in zilele din urma, au luat sfarsit acum (au ajuns la un capat). Si incep sa fie savarsite cele care arata ca si Duhul Sfant exista ca persoana, dupa propriul ipostas. Pentru ca noi sa ne incunostiintam si sa cugetam cat de mare este taina Sfintei Treimi si ce inchinaciune I se cuvine. Ca tot Duhul Sfant a lucrat si mai inainte; acelasi Duh a grait si prin gura prorocilor si a vestit cele ce aveau sa vina, apoi a lucrat prin ucenici, alungand demonii si tamaduind bolile, iar acum Sa aratat tuturor in propriul ipostas, in chip de limbi de foc. Si asezatu-S-a peste

ucenicii lui Hristos ca un stapan pe tronul sau, facandu-i pe ei madulare ale propriei puteri. Dar de ce S-a aratat in chip de limbi? Ca sa arate ca este de aceeasi fire cu Dumnezeu Cuvantul. Caci nimic nu are limba mai potrivita decat cuvantul. Si, in acelasi timp, si pentru darul invatarii. Caci, cel ce se face invatator intru Hristos, trebuie sa aiba limba plina de har. Dar de ce in limbi ca de foc? Pentru nimic altceva decat sa arate deofiintimea cu Tatal si cu Duhul. Caci foc este Dumnezeu, foc care arde intinaciunea. Dar s-a mai aratat asa ca sa invedereze indoita lucrare a predicii Apostolilor: ca poate sa dea si binefaceri dar, deopotriva, sa si pedepseasca. Iar, dupa cum focul a fost creat si sa arda dar si sa lumineze, tot asa si cuvantul invataturii intru Hristos, pe cei ce se supun ii lumineaza, iar pe cei necredinciosi ii pedepseste, dandu-i focului vesnic. Si a zis: limbi ca de foc, nu de foc, ca sa nu socoteasca cineva ca acel foc era supus simturilor sau materiei, ci ca din acest exemplu sa ne putem da seama de felul in care s-a aratat Duhul. Dar de ce li s-au aratat limbile impartite? Pentru ca numai lui Hristos, Cel ce a venit de sus, Tatal nu i-a dat Duhul cu masura. Caci avea chiar in trup fiind, deplina si puterea si lucrarea dumnezeiasca. Iar celorlalti harul nu li s-a dat fiecaruia in intregime, ci in parte, pentru ca harismele sa se intregeasca adunandu-le unul de la altul. Si asta s-a facut pentru ca nu cumva cineva sa creada ca harul dat Sfintilor e fiinta dumnezeirii. Iar acel a sezut nu arata numai vrednicia de Stapan, ci si unitatea Dumnezeiescului Duh. A sezut, zice, pe fiecare din ei si sau umplut toti de Duh Sfant. Caci a fost impartit potrivit cu feluritele lor puteri si lucrari, dar Duhul Sfant e prezent si lucreaza intreg in fiecare din aceste lucrari, impartindu-Se fara de impartire si impartasindu-Se ramanand intreg, dupa cum raza nu se desparte de soare. Vorbeau, dar, in alte limbi, adica in dialecte, catre cei ce se adunasera acolo din fiecare neam, dupa cum le dadea lor Duhul sa graiasca. Caci s-au facut madulare ale dumnezeiescului Duh, savarsind lucrari si miscandu-se dupa vointa si puterea Aceluia. Iar orice instrument, luat in intelesul comun al invataturii lumesti, e partas la lucrarea celui ce lucreaza si nu la fiinta lui; si asa lucreaza si madularul Duhului Sfant, dupa cum ne graieste si David, care vorbeste prin Duhul cel dumnezeiesc: Limba mea, trestie de scriitor iscusit (Ps 44, 2). Asadar, trestia care scrie este instrumentul scriitorului si deci al lucrarii pe care el o savarseste, dar nu devine partasa la fiinta celui ce scrie, ci doar asterne pe hartie cele ce stau in vointa si in puterea scriitorului. De ce se spune ca Duhul Sfant este fagaduinta Tatalui? Fiindca despre acelasi Duh a vestit si mai inainte prin gura prorocilor si a lui Iezechiel, zicand: Va voi da inima noua si duh nou va voi da; pune-voi inlauntrul vostru Duhul meu (Iez. 36, 26). Iar prin Ioil zice: Si va fi in zilele din urma ca voi varsa duhul meu peste tot trupul (3, 1). Lucru pe care dorindu-l si Moise, l-a aratat zicand: O, de-ar fi toti proroci in poporul Domnului si de ar trimite Domnul duhul sau peste ei, (Numerii 11, 29). Iar apoi una singura e si bunavoia si fagaduinta Tatalui si a Fiului, caci pentru aceasta si zice celor ce cred in el: Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu se va face izvor de apa saltatoare spre viata vesnica, (Ioan 4, 14) si cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura, rauri de apa vie vor curge din pantecele lui, (Ioan 7, 38). Si ne talcuieste Evanghelistul: Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau sa il primeasca acei ce cred in El (Ibid. 39). Dar si cand mergea spre patima cea mantuitoare a zis ucenicilor sai: De Ma iubiti, paziti poruncile mele; si eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului (Ioan 14, 15-16). Si iarasi: Pe acestea vi le-am spus, fiind cu voi. Dar

Mangaietorul, Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate (Ioan 14, 26). Si iarasi: Iar cand va veni Mangaietorul, pe care eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine si va va calauzi la tot adevarul (Ioan 15, 26). Astazi s-a plinit, deci, fagaduinta si S-a pogorat Duhul Sfant, trimis de la Tatal si de la Fiul si a luminat pe Sfintii ucenici si cu totul dumnezeieste i-a aprins, ca pe niste faclii si i-a aratat luminatori ai intregii lumi si mai presus de lume, avand cuvantul vietii vesnice prin care a stralucit lumina cunostintei in toata lumea. Si, dupa cum cineva aprinde o faclie de la lumina altei faclii aprinse si de la aceasta sunt aprinse in continuare altele si altele, si astfel, prin succesiune lumina ramane mereu aprinsa, tot asa si prin hirotonirea Apostolilor, apoi a urmasilor lor si apoi a celor ce au urmat, la randul lor acestora, harul dumnezeiescului Duh, care li s-a dat, a trecut la fiecare generatie si lumineaza pe toti cei care cred in pastorii si invatatorii lor duhovnicesti. Asadar, fiecare arhiereu vine aducand cetatii harul si darul lui Dumnezeu si luminarea dumnezeiescului Duh, care vine prin Evanghelie. Iar cei ce tagaduiesc pe vreunul din acestia, dupa bunul lor plac, se rup de harul lui Dumnezeu si se destrama dumnezeiasca succesiune si se separa pe ei insisi de Domnul si cad in tot felul de situatii si nenorociri care atrag mania lui Dumnezeu. Lucru de care si voi v-ati dat seama cu putina vreme inainte, din propria experienta. Dar astazi, intorcanduva la pastorul sufletelor voastre, pe care l-a trimis Dumnezeu si mai ales increzandu-va in sfaturile mele cele spre mantuire, cu adevarat, sa praznuiti, cum se cuvine, pomenirea de fata a venirii dumnezeiescului Duh, care din neinchipuita iubire de oameni S-a pogorat pentru mantuirea noastra, pentru care si prin care si Unul Nascut, Fiul lui Dumnezeu, plecand cerurile, a coborat pe pamant si a luat trup de la noi. Iar apoi, S-a inaltat la ceruri cu trupul, inaltare fara de care n-ar fi trimis pe Duhul Sfant ca sa-i insufle si sa-i intareasca pe ucenici si pe urmasii lor si pe invatatorii Evangheliei harului si astfel sa poata ajunge pana la neamuri si pana la noi propovaduirea adevarului. Pentru aceasta Stapanul iubitor de oameni, partas facandu-Se si al parintestii lumini dar si al celei de rob al lui Dumnezeu, astazi i-a aratat pe ucenicii Sai renascand la viata cea vesnica si i-a facut fii ai luminii si vrednici de iluminarea care vine de la Tatal. Pentru ca astfel sa fie cu noi pana la sfarsitul veacului, dupa cum a fagaduit prin Duhul; caci Insusi e unul cu Tatal si cu Duhul, nu dupa ipostas, ci dupa dumnezeire. Si Dumnezeu e unul in Trei, intr-o singura dumnezeire tri-ipostatica si atotputernica. Ca Duhul Sfant era din veac si este si va fi impreuna cu Fiul si cu Tatal. Caci cum ar putea fi Tatal mintea fara de inceput, daca nu-L are Fiu pe Cuvantul Cel impreuna fara de inceput? Cum ar putea sa fie Fiul vesnic fara Duhul Cel impreuna-vesnic? Asadar Duhul Sfant era si este si va fi in veac impreuna-creator cu Tatal si cu Fiul, creand fapturile dupa timpul fiecareia si impreuna innoind pe cele stricacioase si impreuna pastrandu-le pe cele ce raman in veac, pretutindeni fiind, plinindu-le pe toate, pazindu-le si imparatind peste toate. Caci zice psalmistul catre Dumnezeu: unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi (Ps. 138, 7). Si nu numai ca este pretutindeni, ci chiar mai presus de orice lucru, si nu numai in orice veac si vreme, ci este chiar mai inainte de orice veac si de orice timp. Si nu va fi cu noi doar pana la sfarsitul acestui veac, dupa fagaduinta, ci ramane impreuna cu sfintii dincolo de acest veac, in veacul ce va sa vina, facandu-i nemuritori si umplandu-le chiar si trupurile de slava vesnica, lucru pe care l-a aratat si Domnul ucenicilor, zicand: Eu Il voi ruga pe Tatal si alt

Mangaietor va va da voua, ca sa ramana cu voi in veac (Ioan 14, 15). Caci se seamana, spune Apostolul, adica se ingroapa in pamant trup muritor, insufletit, adica viu, zidit (creat) si cu suflet si cu trup, care are in sine si a sta si a se misca. Se ridica, adica reinvie, trup duhovnicesc, adica mai presus de fire, in care salasluieste dumnezeiescul Duh si devine nemuritor prin puterea Duhului si i se insufla slava si nestricaciune. S-a facut, zice primul Adam cu suflet viu, iar Adam cel de pe urma, cu duh facator de viata (I Cor. 15, 44-48). Omul cel dintai este din pamant, pamantesc, iar cel de-al doilea om, Domnul, este din cer; precum cel pamantesc, asa si cei pamantesti; si precum Cel ceresc, asa si cei ceresti. Cine sunt acestia? Cei neclintiti in credinta si care pretutindeni prisosesc in lucrul Domnului si poarta chipul cel ceresc prin supunerea fata de el: Cel ce nu crede in Fiul, ne spune prin acelasi Evanghelist Ioan, Inaintemergatorul Domnului, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu va ramane peste el (Ioan 3, 36). Si cine poate suporta mania lui Dumnezeu? Caci infricosator este, fratilor, a cadea in mainile lui Dumnezeu celui viu. Fiindca, daca ne temem de mainile dusmanilor - si acestea ni le spune Domnul Nu va temeti de cei ce omoara trupul (Matei 10, 28), cine dintre cei cu minte nu se va teme de mainile lui Dumnezeu, care nimicesc cu manie pe cei necredinciosi? Caci mania lui Dumnezeu se va descoperi peste tot sufletul celor ce merg, fara de intoarcere, pe cararile desfranarii si ale nedreptatii si tin adevarul in stapanirea nelegiuirii. Sa fugim, dar, de manie si prin pocainta sa ravnim a urma bunatatea si impreunapatimirea Prea Sfantului Duh; cel ce uraste pe cineva, sa-si schimbe sufletul si sa se intoarca la dragoste, ca sa nu dea marturie impotriva lui ura si dusmania pe care le are pentru aproapele sau, ca unul ce nu-l iubeste pe Dumnezeu. Ca, daca pe fratele tau, pe care-l vezi, nu il iubesti, cum poti sa-L iubesti pe Dumnezeu, pe care nu-L vezi? Daca avem cu adevarat dragoste unii fata de altii, dragoste nefatarnica, sa o facem fatisa prin fapte, fara a zice sau a face, ba mai mult chiar a suporta sa auzim vreo hula sau clevetire adusa fratilor nostri, dupa cum ne-a invatat si Teologul pe care-l iubea Hristos: Fratilor, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul (I Ioan 3, 18). Cel ce a cazut in desfranare sau in adulter sau in vreo asemenea necuratie a trupului, sa se lepede de aceasta mocirla si sa se curete pe sine prin marturisire si prin lacrimi si prin post. Caci pe desfranatii si pe adulterii care nu se pocaiesc ii judeca Dumnezeu si ii osandeste si ii da gheenei si focului nestins si altor pedepse vesnice, zicand: Lepadat sa fie cel spurcat si cel desfranat ca sa nu vada si sa se poata bucura de Slava Domnului. Cel ce fura sau, in chip fatis, rapeste averi sau abuzeaza, sa nu mai fure, sa nu mai traiasca fara masura si sa nu mai rapeasca bunurile altora, ci din ale lui sa dea celor ce nu au. Si, ca sa zic pe scurt, daca vreti viata si sa vedeti bunatatile zilei si sa va paziti de dusmanii cei vazuti si de cei nevazuti si de paganii care apar pretutindeni si de pedepsele care-i asteapta pe incepatorul rautatii si pe ingerii sai, intoarceti-va de la orice rau si faceti cele bune; ca le spune Apostolul Pavel corintenilor: Nu va amagiti; nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 9-10). Dar noi sa ne infranam, rogu-va, fratilor, de la orice fapta sau cuvant pe care le uraste Dumnezeu, ca sa putem avea indrazneala de a-L numi Tata. Sa ne intoarcem catre El intru adevar, ca si El sa se intoarca spre noi si sa ne curateasca de tot pacatul si sa ne invredniceasca de dumnezeiescul har. Asa sa facem praznuire si acum si in veci si sa savarsim duhovniceste pomenirea

fagaduintei dumnezeiesti si venirea si salasluirea Prea Sfantului Duh in oameni; (sa praznuim) coborarea si plinirea fericitei nadejdi intru Hristos, Domnul nostru. Ca Lui se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Prea Sfantul si Bunul si de viata Facatorul Sau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.