Primus ibi ante omnes, magna comitante caterva,/ Laocoon ardens summa decurrit ab arce,/ Et procul: "O miseri,

quae tanta insania, cives?/ Creditis avectos hostes? aut ulla putastis/ Dona carere dolis Danaum? sic notus Ulixes?/ Aut hoc inclusi ligno occultantur Achivi,/ Aut haec in nostros fabricata est machina muros/ Inspectura domos venturaque desuper urbi./ Aut aliquis latet error: equo ne credite, Teucri./ Quidquid id est, timeo Danaos et dona ferentes. lata din culmea cetatii, urmat de-o navalnica gloata,/ Foc de manie Laocoon vine, strigand de departe:/" Credeti, sarmani, ca dolopii sunt dusi? Si v-a prins nebunia?/ Credeti ca fara sa umble cu ganduri misele va face/ Grecul vreun dar?Asa mi-l cunoasteti pe grecul Ulixes?/ Ori mirmidoni inarmati ni s-ascunsera-n lemnul acesta,/ Ori e unealta-anumit gatita-mpotriva cetatii,/ Ca sa ne vada de sus prin locasuri, de sus sa ne-atace,/ Ori ca se-ascunde vreun altfel de rau. Nu credeti voi calul! / Fie ce-o fi, mi-e teama de greci chiar dandu-ne daruri.

Acolo primul, inaintea tuturor, insotit de mare multime, foc de manie Laocoon sara in goanna de pe cea mai mare statuie si de departe zise: O, cetateni nefericiti nebunia asta atat de mare, credeti ca romanii au plecat sau ati socotit ca darul zeilor este lipsit de viclesug? Asa va este cunoscut Ulise, sau aheii se ascund inchisi in acest lemn, ssau aceasta unealta a fost strecurata impotriva zidurilor noastre? Ca sa ne spioneze casele si sa ne atace de sus orasul sau vreo alta eroare se ascunde ca sa va incredeti in cal troieni. Orice ar fi ma tem de Dona chiar si cand aduc daruri. Fragmentul face parte din cartea a IIa, versurile 40-49 si relateaza un episod al tragediei caderii Troiei. Cartea a 2a este un argument pentru considerarea Eneidei moderna deoarece Vergiulius, inlocuit de Aeneas care nareaza la pers 1,la rugamintea Didonei, disparitia din civilizatia antica a uneia dintre cele mai bogate cetati, Troia. Laocoon, preotul lui Apolo afla de la adunarea ad-hoc a cetatenilor troieni pt a stabili daca uriasul cal de lemn lasat de greci in fata cetatii ca ofranda catre zeita Minerva va fi distrus sau introdus in troia. Pentru a oferi credibilitate ca acest cal este un dar catre zie, grecii ascunsi in spatele insulei Tenedos, recurg la un alt viclesug: Sinon pretinde ca este dezertaor si ca fusese ales pt a di jertfa zeitei neptunus rolul sau este insa si de a deschide calul dupa introducerea in cetate pentru a elibara pe soldatii greci sis a dea un semnal celor ascunsi in spatele insulei Tenedos. Sinon reuseste sa-I convinga pe troieni ca acest cal este o ofranda divina si ii pune sa darame zidurile cetatii din preajma portii pentru a aseaza in preajma templului Minervei darul grecilor. Acesta este morivul maniei lui Laocoon denuntata figurat de participial (trebuie intrebata Ana aici k nu inteleg ce scrie), care il determina sa intrerupa scarificiul religios sis a se adreseze troienilor intr-un discurs a carui structura respecta partile discursului de tip ciceronean. pI: Captatio benevolentiae V42: O miseri cives

pII: Narratio v43-v48 : Creditiseror PII: peroration/conclusion v48-v49 In captatio Laocoon se adreseaza troienilor in calitate de cetateni (cives), pe care ii considera nefericiti (miseri). Acest epitet aflat in hyperbaqt fata de subst determinat cive, este justificat de nebunia (insania), pe care preotul lui Apolo o considera cauza a deciziei incorecte in privinta calului de lmn. Desi le contesta astfel capacitatea de a rational impede, totusi in narratio, Laocoon face apel la judecata lor, in text aparamd termini din categoria verba cogitonali: creditis (credeti), putastis (ati socotit), notus [est] (este cunoscut). Contrargumentele preotului fata de hotararea troienilor au forma unor intrebari retorice creditis [] Ulixes, sau a prop coordinate aut [] eror.Laocoon afirma ca grexii nu au plecat, parasind asediul troiei, ca darul acesta contine un viclesug legat de numele lui Ulise Odiseu, care de altfel a nascocit calul de lemn. Conjunctia disjunctive aut (sau, ori ,fie) repetata de 3 ori la inceput de vers, fiind astlef o anaphora, delimiteaza scopurile probabile ale calului, cunoscut in istorie sub numele de troian: el ascunde soldatii ohei, a fost construit pt a spiona (inspectura) si a ataca orasul ( venturaque desuper urbi). In ultima prop. Disjunctive este evidentiata printr-o inversiune, termenul eror (rataciri) ca un effect al cuvantului cheiae de la inceputul textului (insania) si se refera la gresala fatala troienilor si cetatii lor. In peroration, Laocoon ii indeamna pe concetatenii sai san u se increada in cal: equo [] Teucri si isi afirma cu putere teama de greci si de daruriloe lor: tineo[] ferentes. Finalul discursului a devenit celebru, sintetizand falsitatea prietenie celor care ne ofera daruri dar de fapt ne sunt dusmani.