Sei sulla pagina 1di 81

UmSaad

aha, sora, ma chema Urn Saad. Am privit fereastra cu gratii i luna invaluitii in nori. 0 minciuna indepartatii. Un spital. Medicamente i nori. Am intors capul. - Da, Urn Saad. - Ochii tuturor fapturilor omeneti au adormit, chiar i ai lui Kukash i Salam; ai tuturor, in afara de ai notri. - Da, Urn Saad. - Allah icreaturile lui sunt irnpotriva noastra. De clnd am venit pe lume, nu am cunoscut nimic in afara de nefericire idurere. Caut in minte, sa gasescvreo amintire placutii, dar nu e nici una. T ata se intorcea acasa, in casa noastra din Hamidiyyeh, in Damasc, plin de rnizerie inoroi. Fata ii era obositii i patatii. Pe umar i se balanganea puca. T ata a fost rebel, a luptat impotriva francezilor din Siria. Trebuie sa-i fi speriat tare pe francezi, pe mine cu siguranta ma speria de moarte. Tot ripa i se invartea prin camera mica pana ce ajungeam sa inot intr-un lac de teama, sub patura.

Vorbea ne1ncetat despre crime i despre sange, despre explozibili i cadavre, pana ce-mi ingheta sangele in vene. Purta pantaloni largi, negri, ii incrucia peste piept curele cu gloante i-i acoperea capul cu un turban. Imi tineam pleoapele stranse, ca sa nu-mi intre in ochi sangele ce tot curgea i cadavrele in descompunere. Intr-o dimineata, m-a trezit mama i mi-a spus: - Pregatete-te, Haniyyeh. 0 sa mergem in Transiordania, pledm din Siria. Imi placea mult numele tarii in care aveam sa mergem. Transiordania - imi suna ap de muzical. Mi-am impachetat rochiile, pantalonii, lenjeria, pantofii i papua de carp a, Habibeh, intr-o bocceluta i am pornit in spatele mamei. 0 druta cu doi cadri ne atepta in fata casei. T ata puse in spatele carutei cuRirul mare din tinichea i ne spuse sa ne urdm i noi. Incet, piata din Hamidiyyeh disparu, verdeata incepu sa se rareasca. Nu mi-am dat seama ca aceea avea sa fie ultima oara cand vedeam locul unde m-am nascut. Din spatele carutei, in timp ce ma tineam bine de margine i fredonam in minte "Trans-trans-trans-Iordania", priveam cum tinutul devenea tot mai alb, mai us cat i mai aspru. T ata avea sa nu mai lupte cu francezii, iar apoi poate d avea sa ne lase i pe mine i pe mama in pace. Nu imi placea tata, insa pe francezii care-l Riceau sa fie nelinitit i murdar chiar ii uram. Tropaitul ritmic al cadrilor m-a adormit. Am dormit muld vreme, iar atunci cand m-am trezit, caruta era inconjurad de caIareti i de alte carute. Impreuna cu alti lupdtori i cu familiile lor, formam 0 caravan a erpuid ce se indrepta incet catre un loc numit Amman. Dupa patru zile de caIatorie, de praf i de zgomot al cailor, papua mea Habibeh n-a mai dormit. Noaptea, stelele scaparau, iar eu a fi vrut sa Ie pot culege i sa fac din ele un colier pentru

Habibeh, papua mea cea murdara. Apoi am auzit un strigat ce ne-a speriat: - A-M-M-A-N! Tinandu-ma cu ambele maini de marginea carutei, am privit punctul verde ce se vedea in departare. Maha, sora, a fost dragoste la prima vedere. Cand ne-am mai apropiat de el, am vazut copaci i apa, am vazut oamenii atia frumoi, caucazienii, arand pamantul i cantand, am vazut carurele cu porumb i crestele muntilor. Damascul era plictisitor i plat, Ammanul era palpitant i plin de coline. Tra-Ia-Ia. Trans-trans-trans-Iordania, un de munrii erau inalti, campiile erau verzi, iar casele albe, pline cu miere i frica. Deodara, doctorul Edwards i asistenta Salam descuiara ua i intrara. - Sunteti inca treze, spuse el, tinandu-i mana pe stetoscop. Am inchis ochii strans-strans. Chiar i prin pleoapele inchise, am putut-o vedea pe Salam zambind mecanic in vreme ce rostea: - Cred ca acum au sa doarma copilele noastre. Au ieit din camera incuind ua in urma lor. Am auzit clinchetul cheilor i sunetul pailor ce se indepartau. - El cine e? - Un doctor dintr-un rinut numit Anglia. - Si ce caura aici? Am ridicat din umeri. - T e rog, Urn Saad, povestete in continuare. - Maha, doamna a poporului, m-au trimis la coala. M-a pus mama sa ma imbrac cu 0 fusd neagra, lunga, 0 pelerina neagra i sa-mi acopar capul i fata cu un val negru. Incalzid, mascara i fara sa pot respira, m-am dus la kutab, coala religioasa condusa de moschee. De abia vedeam trotuarul, nu puteam distinge ferele trecatorilor. Oamenii din

jurul meu erau pard faeu!i din valatuei de fum. Kutabul-ul nu era departe de easa noastra. Profesoara era 0 eereheza in varsta, pe nume Rahimeh. Purta un val aIb i 0 roehie lunga, insa nu-i aeoperea fa!a, eare-i stralueea, rotunda ca 0 luna. Mi-a urat bun-venit i m-a intrebat dad mi-am adus un sendvi pe care sa-l mananc in pauza. M-am ridieat in pieioare i i-am raspuns: - Da, doamna profesoara, eu bcanza i eastravete. To!i au cas de mine, iar eu ma sim!eam teribil de neindemanatid i muream de eaId sub pelerina. - Stai jos. Ti-ai adus Sfantul Coran? - Da, doamna profesoara. Am caleat pe marginea fustei lungi i m-am impiedieat, prabuindu-ma sub un maldar de haine. - Bun. Am sa te inva! primul verset din Coran isa serii pu!in in araba. - Da, doamna profesoara. Ne-am aezat in semieere in jurul ei i ani repetat dupa domnioara Rahimeh versetele Coranului. In numele lui Allah eel Milos i Milostiv. - Nu trebuie sa faci greeli cand eiteti euvantullui Allah. Seoate-!i masea, Haniyyeh, nu vezi nimie eu ea pe fa!a. Mi-am ridieat valul i am vazut fe!ele eolegelor de clasa. Figurile fetelor din Transiordania stralueeau de ferieire. ie-am zambit i eu i-am oftat. Dintr-odata, aerul devenise mai raeoros, iar camera mai mare. Eram aade entuziasmata d inva!am eeva nou, versete din aI-Fatiha. Sura mea preferata era Cheagul de sange. - "Citete in numele Domnului tau ee a ereat! Cel ee a ereat omul dintr-un eheag de sange... Ell-a inva!at pe om cu eondeiul, I-a inva!at eeea ee nu tia."

$i eu, sora, ca un burete uscat, absorbeam toate Iucrurile pe care nu Ie tiam. $coala imi of ere a 0 scuza pentru a iei din casa i a scapa de furia tatalui meu. rnsa vantul bate intotdeauna in partea opusa dorin~elor vasului. Dupa un an, dnd am ajuns la sura Ya-Sin, la mijlocul Coranului, iar eu invarasem sa-mi scriu numele, tata mi-a poruncit sa stau acasa, cu mama. - Eti fad mare acum. Dar nu voiam sa fiu fad mare, voiam sa-mi silesc corpul sa fie iar mic. rmi era dor de domnioara Rahim~h i de Dalal, prietena mea, imi lipsea drumul pana Ia kutab din fiecare dimineara i sendviurile cu lipie umeda, branza i castravete. - Da, tata, i-am raspuns, iar in c1ipa aceea mi-am auzit colegele de c1asa repetand, ca pe 0 leqie de gramatica: "Haniyyeh, care peste doi ani va deveni mama lui Saad, i-a spus da tatalui ei."

Maha

oasperii veniri pentru nund, Insa ma vazu oraeanul 1spuse: - Ce ochi fermecatori de beduina! Muream de cald In rochia grea de catifea i m-am rugat la Allah ca Daffash sa nu ma puna sa fac ceva. Tata intra In camera tiraindu-i picioarele i privi dezaprobator picioarele dezgolite ale fetelor de la ora. Ochii lui nu-i Intilnira pe ai mei atunci dnd Imi spuse: - Allah sa te protejeze, du1cea mea copila. Inima-mi zbura din piept i-llmbraria pe battan. Era trist. - Daffash, vino sa pregateti martsaful. Am rasuflat uurata i i-am spus: - Orezul e gata, carnea de oaie e bine coapd in iaurt, iar painea e Invelid In panza de sac.

-am furiat Incet In Incapere, ca sa nu ma observe

Allah sa-mi binecuvanteze vecinele, ele facusera cea mai mare parte din munca. Fara ajutorul Hamdei ~ial Nasrei nu a~fi terminat de gatit. Marginea uneia dimre saltele arata arat de confortabila ~i de Imbietoare, ca m-am prabu~it pe ea, mi-am Incruci~at picioarele, ~i Ie-am varat sub rochia lunga. Ora~enii vorbeau despre cluburiIe engleze, despre capitani ~i biserici. Eu nu vazusem niciodara a~aceva. Femeia blonda rosti Intr-o araba ezitanra, fara nici un sunet gutural: - Sum acceptati doar englezii. Femeia brunera vorbi ~iea, In araba ei stalcira: - Dar prietenii ofiterilor? Daffash I~i rasuci mustata subtire ~i, privind lung la femeia blonda, rosti: - Dar eu? Am petrecut arata timp traducand inscriptiile din araba veche pentru calatori. Blonda 11batu u~or pe umar ~i-i raspunse: - Tu e~tiun arab deschis la mime. Nu exisra prea multi ca tine. Ell~i rasuci iar mustara i'mre degetul mare ~i ararator, ~optind: - N u dorim de la voi decat aprobare ~iacceptare! De~i Incepusera cu totii sa rada zgomotos, nu ma simteam i'n largul meu printre ei. Daffash era un prost. Loviturile de toba, cantecul ~ichiuiturile femeilor din trib i'~icroira drum prin camera ~i ma salvara de a mai asculta cum era stalcita araba. Seicule Nimer, Allah sa-ti creasca averea. E~ti eel mai bun socru. Binecuvamara fie casa lui Nimer.

Venea familia lui Harb, sa ma dud in cuibul nuptial. M-a cuprins dintr-odata frica. Inima mi se invartea prin camera, aga!andu-se disperata de cate un lucru: saltelele vechi cusute de mama, cufarul de lemn, roata de tors unsa, puca englezeasca a tatei, vasul vechi din lut, covorul din lana doar pe jumatate terminat i oglinda cu marginile rotunjite. Batranul meu tata mi-ar fi putut vedea barbia tremurand, aaca am lasat in jos valul din brocart, acoperindu-mi fa!a patata de lacrimi. Silueta inalta, infaurata in pelerina, a unchiului lui Harb parea sa umple incaperea, iar mama lui statea adt de aproape de mine incat ii sim!eam respira!ia ce mirosea a tutun. Cind T amam termina de inspectat mireasa fiului ei, se hotari sa stea jos. Astfel am putut vedea fetele tinere din trib, care dansau in mijlocul camerei micu!e. Ma sim!eam pu!in ame!ita. Nu era nici un pic de aer in locul ala aade inghesuit. Toba, fetele care sareau cu earfe colorate i batrana mama a lui Harb - toate faceau parte dintr-un vis nedesluit. Chipul brazdat de riduri al tatei aparu dintr-odata in fa!a. Nu I-am putut privi in oehi, aa ca mi-am lasat privirea in jos i am fixat-o asupra degetelor de la pieioare. Ma lua de mana i mi-o stranse uor eu degetele lui zgrun!uroase. Vocea-i tremurata imi ajunse la urechi: - Au venit sa te ia, mireasa. M-am ridicat, privind in continuare spre degetele de la picioare, care de abia erau aeoperite de tivul roehiei de catifea a mamei. Tata s-a apropiat im-a sarutat pe frunte. I-am optit: - Tata, nu uita sa mananci. - Sa ave!i grija de ea! ii spuse el unchiului lui Harb. - a yom ingriji ca pe oehii din cap. D nehiul lui Harb li intinse bra!ul lung, ma apud de mana libera i-mi spuse:

- Vino cu noi, fiica mea. Vantul ca1dur al noprii imi dezmierda valu!. Uimpile cu gaz ardeau deasupra capului meu, iar parfumul florilor de portocali imi cople~iinima, amimindu-mi ca ma despaq:eam de ferma mea, de straturile mele de henna ~i de ridichi, de camile ~i de gaini, de cainele nostru Nashmi, de calul nostru arab Mujahid ~i de vaca Halabeh. Casa lui Harb statea lini~tita la marginea satului. Procesiunea inaima spre corturile bine luminate din curtea ~eicului Nimer. Tigancile dansatoare ajunsesera deja, unduindu-se i leganandu-se in costumele lor transpareme, in mijlocul barbarilor din trib. Ru~ine lor, sa stea precum femeile de la ora, aproape despuiate! Lovitura de toba riganeasca era mai insistenta i mai putemica decat cea araba: Mireasa noastra e verde, verde. Obrajii-i sum precum merele. Presarari flori de iasomie, Aprinderi lumanari, arderi tamaie. Nu eram nici verde i nici nu semanam cu merele. Aveam nouasprezece ani ispatele ma durea groaznic din cauza oboselii. Am intrat in cort, m-am a~ezat pe covorul gros i mi-am imins picioarele inrepenite. Procesiunea de nunta se deplasa iar, insa de data aceasta catre casa lui Harb. Barbarii pomisera calare pe cai, iar femeile mergeau pe jos. Cariva dimre calarerii cu pelerine purtau lampi scaparatoare. Femeile laudau virturile miresei. Stramoii ei fusesed generoi, mama ei fusese 0 sorie supusa, iar ea insai era casta i pura. Palpaitulluminii Ie tot acoperea iapoi dezvelea ferele zambitoare. Picioarele ma dureau i Ie simream obosite, cu toate ca Ie rineam pe rarana rece. Am vazut cum Land Roverul trecea uruind pe langa procesiune.

Fratele meu Daffash plecase la ora cu cele doua femei i cu stiipanullui. Speram ca tata sa nu aRe. Nu ramasese in sat nici macar pentru nunta surorii lui. Nasra se strecura printre femei i merse pe Ianga mine, ca 0 umbra. - Sa te ajute, Allah, sora, imi opti ea. Nu pot sa ma cisatoresc, eu. Doresc un copil, eu. Am luat-o de mana i i-am spus: - Nu-i nimic, poate e mai bine pentru tine aa. Allah hotiirate ce e mai bine pentru noi. Mi-am lasat capulin jos. Singurul cercel pe care-l purta Nasra se legana in lumina slaba a lampilor aflate in departare i-mi amintea de fapta umilitoare a fratelui meu, care acum se dusese dupa straina aia ca un caine credincios. Am avut mult de mers pe ulitele adormite, printre casele mici, din lut, cu ferestre inguste i luminoase. Sanctuarullui Abu Aubayydah se ridica inalt i curat in partea sdnga a satului. Imi imaginam ci mainile mamei tineau roata de tors in intuneric, incercand din greu sa prinda cateva momente de linite i sa toarci macar putin. In lumina palida, stiitea privind modelul covorului ei neterminat. Fundal bej i forme maronii. Ulitele adormite mi se tot intindeau sub taIpi, asemenea unui rau nesfaqit. Iordanul strabatea valea, stropind cimbrul verde i busuiocul de pe mal. Curgea spre Marea Moarta, lacul de care eram indragostitii. Din cand in cand, buzele-mi tanjeau dupa gustul sarii. Casa puternic luminatii a lui Harb arata straina in intuneric. In curte fusesera ridicate nite corturi, pentru oaspeti. Acoperiul nostru de acasa era jos i rotunjit, allui Harb era inalt i drept. Cand tata construise casa, rotunjise intrarile sub forma de arcade. Casa lui Harb avea linii drepte, care se indlneau formand unghiuri ascutite. Liniile casei noastre erau circulare i domoa1e. Trupul meu nu avea sa se potriveasci pentru a intra pe ua dreptunghiulara. Era noua meacasa.

Trebuia sa ma lini~tesc. Mi-am repetat asta de cateva ori, pana ce minaretul sanctuarului prinse ecoul ~irepeta: - Lini~te~te-te. Transforma-te intr-un dreptunghi. Allah-u-Akbar. Cand m-am strecurat pe u~astraina, am fost inrampinara de fata stralucitoare a lui Harb, de mustata lui groasa, de dintele din aur ~ide trupullui zvelt, inalt. Coapsele-i ferme srateau drept marturie zilelor nesfar~ite petrecute calarind cai arabi puternici. L-am iertat ca era la fel Caceilalti barbati ~i mi-am acceptat dragostea pentru el. Ma lua de mana, facandu-ma sa ma simt dintr-odara subtire, moale ~icatifelara. Cand ma ajura sa ma a~ez, plamanii parura sa mi se stranga in piept. Coastele mele prinseril aripi ~i pornira in zbor inalt cand Harb ridica valul din brocart, dezvaluindu-mi fata. fmi privi cu ochi rugatori, supu~i genele incarcate de lacrimi. Inima-mi zbura afaril din piept ~i pluti deasupra capului sotului meu. Cand Hamda se apropie ~i ma sarura pe frunte nu am putut plange. Harb era singurul de a carui prezenta era con~tienta fiecare fibril din fiinta mea. Ea-l privi ~i-ispuse: - Ne e foarte draga. Sa ai grija de ea! - Pe Allah, sa nu va faceti griji. E frumoasa precum 0 iapa pursange ~i tin la ea ca la ochii din cap. Cand Hamda ie~i din camera, toara lumea pled odata cu ea. Tobo~areasa, dansatoarele, Tamam ~iHajjeh Hulala. Prietenele mele, Halimeh ~iNasra, m-au sarutat pe obraz ~i au zburat din odaie precum liliecii care simt sosirea intunericului. Harb i~i intinse bratele ~i ma imbrati~a strans, ca ~icum s-ar fi temut sa nu dispar asemenea calaretilor din Karak. Mama imi povestise ca oamenii din Karak erau uneori treziti noaptea de caii ce nechezau ~ide clinchetul sabiilor lupratorilor profetului din Batalia de la Mutah. Cand locuitorii din

Karak priveau afad, dlarerii dispareau In lumina difuza a rasaritului. Caiarerul meu Imi Iua fata In palmele sale ~i I~i plimba ochii asupra buzelor ce-mi frematau ~ia barbiei tremurande. 0 atingere care cerea, care dezmierda. Printre sunetele tobei ~i chiuiturile femeilor, am distins dntecul din noaptea nunrii: Hei, mire, Suntem pure ~i catifelate precum petalele trandafirilor. Torii membrii tribului aveau sa atepte In fata u~ii dovada virginidrii mele. Fetele i baietii, copilai pe jumatate despuiari, batrani tirbi i dlaretii - cu torii erau Insetati de sangele meu. Inima Incepu sa-mi bad nebunete. Ce avea sa-mi fad? Urma sa-mi curga nite sange. Era ca un ciclu obinuit? Intrebarile imi zburau prin minte ca nite porumbei In vreme ce Harb Imi masa picioarele. Ii puteam vedea parul des i pielea Intunecad de pe llmar. N u ma mai simrisem niciodadi atilt de moale. Am tresarit, Indepartandll-ma repede de Harb, dnd am auzit-o pe Tamam ciodnind la ua: - Fiule, fa-ma sa merg cu capul sus tot restul vietii mele. Arad tribului dovada d eti mandria tribullli Qasim. Harb ii Iasa capulin maini. Nu mai era interesat de trupul meu. - N-am sa 0 pot face dad tot bat la ua. L-am strans In brare. I-am sarutat fruntea asudata, ochii, nasul, gura. Auzeam galopatul cailor de afara ~ifocurile trase In aer. Tinerii din trib deveneau nedbdatori. Harb se culd pe podea, Inchise ochii i-~iIntinse picioarele. Simream d trebuia sa fac ceva ca sa-I ajllt. Nu tiam exact ceoM-am Intins Ianga el i i-am odihnit capul pe sanii mei. Incepu sa

respire lini~tit ~iintinse din nou mainile spre picioare1eme1e. Fata ii era acoperira cu sudoare, iar brate1e-i tremurau. - T otul e bine, i-am spus, e bine. - Da, mi-a raspuns ~i m-a sarutat pe buze1e intredeschise. o bodnitura puternid in u~a I-a inghetat pe Harb. Se ridid ~ilovi perete1e cu picioare1e. - Haide odara, ~uiera T amam, tot tribul a~teapra. A~teptarea poate sa adud ru~ine batranetii me1e. Lui Harb ii dadura lacrimile cand spuse: - Maha, nu pot. Ma gandeam la onoarea mea. Eram virgina, aveam sangele in mine, dar Harb era eel care trebuia sa-l verse. Harb era eel care trebuia sa fad dovada d eram virgina. Ce s-ar fi intimplat dad cei de afara n-ar fi primit cear~aful patat de sange?Ar fi crezut d nu aveam onoare. Ru~inea mi-ar fi ucis tadl. - N u au sa ne lase in pace pana n-au sa obtina un cearpf alb picurand de sange. Dad nu Ii-I dam au sa creada d nu sunt virgina. Numele familiei mele va fi manjit pentru totdeauna. Fata lui Harb era palida cand rosti cu greu: - Maha, nu pot. I-am zimbit, deodad, ~iam spus: - Ii putem pacali. - E imposibil! ofd el. - Cresteaza-mi degetul eel mic cu varful pumnalului ... - N u, n-am sa fac una ca asta. - Sangele meu e ceea ce VOL - Nu te pot rani in noaptea nuntii noastre. Am in~lcat pumnalul ~imi-am crestat doar varful degetului, ca sa nu sangerez prea mult. In timp ce ma ~tergeam de sange pe cear~af am vazut lacrimi in ochii sotului meu.

Imi saruta mana i-mi spuse ca nu voise sa sufcir, ca iubea fieeare particica din mine, ehiar i degetul eel mic. - Arata-Ie dovada castiratii mele, repede. eu mana tremuranda, ridica In aer drpa patata, apoi 0 arunca prin ua Intredeschisa. Ar fi trebuit sa fie gol. Am ehieotit. Tot tribul a Innebunit dnd mi-a vazut sangele virgin. Aveau sa puna drpa In varful tevii unei puti, sa se urce pe cai i sa traga dteva foeuri In aer. Inca 0 femeie din trib se dovedise a fi ferecara, iar acum fusese deschisa. Mierea dinauntru era In siguranta; eram pura.

UmSaad

M
mainile oput: -

aha, sora, ofd Urn Saad. Ma simteam obosira in seara aceea, ca i cum mi-ar fi fost acute din muchi de de a mai dres vocea i am

i picioarele

copac. Nu aveam deloc energie, nu aveam voinp trai i a vedea inca un rasarit. Mi-am Da, Urn Saad.

In seara asta inima-mi dnjete dupa ceva, ceva ce nu

pot atinge. Aa ne-a creat Allah. Tanjim, vrem, dorim, jinduim. Imi aduc aminte de prima i ultima oara cand am fost la cinematograf. Ce e cinematograful? am intrebat-o, ca s-o fac sa vorbeasd in continuare, sa fie fericira. apare
0

Intri intr-un sala mare, te aezi pe un scaun din paie raza de lumina i in-

i te uiti la perete. Dintr-odara -

cepi sa vezi oameni i sa auzi ce vorbesc. E fantastic. Dar de ce mergi acolo sa vezi i sa auzi oameni?

De ee sa fi mers oriunde ea sa vezi $i sa auzi oameni? Niei un Ioe nu e bun. Lumea e teribil de mica, e ea un salon de spital ma aer. - E alteeva. Vezi oameni pe care in viata de zi eu zi nu ai putea sa-i vezi $i vizitezi Ioeuri in care nu ai putea merge. FiImul pe care I-am vi'izut era faeut la Cairo. lmi plaeea tare mult aeeentul egiptean $i zgomotul marelui ora$. Jueam "prinde piatra" eu Dalal, pe trepte, dnd m-a strigat mama. Mi-a spus ca Omar, fiullui Urn Abdu, avea sa ne duca la einematograHn a doua zi de sarbatoare. Chiar inainte ea soarele sa fi rasarit faeusem deja baie, ma Imbracasem eu hainele eele noi $i ma pieptiinasem. I-am ~teptat euminte pe Omar $i pe Dalal, ea sa nu atrag atentia tatei asupra ie~irii noastre in ora~. Pe viata ta, a fost eea mai lunga a~teptare de dnd ma $tiu. Cand Dalal $i Omar au batut la u$a, mi-am revenit. Au intrat, au dat mana eu tata $i au .rostit: - Sarbatoare ferieitii, unehiule. - Haniyyeh, adu dulciurile. T remudnd, Ie-am oferit bomboane de eioeolatii ~i Ie-am faeut pe furi~ semn sa nu spuna nimie. Dalal a inteles, Insa Omar ne-a dezvaIuit seeretul. - Unehiule, vreau sa-ti eer voie sa 0 due pe Haniyyeh la einematograf. Mi-am aeoperit eapul eu miinile, ea sa ma apar de explozia de furie ee avea sa urmeze. Am a~teptat, eu oehii Inehi~i, lovitura eataramei de fier a eurelei, geamul span ~i euvintele usturatoare. Nimic. Am desehis un oehi $i m-am uitat in jur. Stiiteau toti jos $i zimbeau. - Am sa Ie las eu tine, Omar, pentru ca am ineredere in tine. E$ti barbat $i Ie poti proteja. Dar sa Ie aduei inapoi devreme.

Aproape d Eicrimam d.nd mi-am pus mulaya turceasd. Mi-am potrivit pelerina, masca i valul, apoi am coborat treptele inguste ale casei. - Fetelor, pe aici! strigase Omar. Strazile Pierei de Zahar erau pline de barbari i de femei beduine. Femei beduine? Ca mine. Chiar exista. Satul meu, Hamia, chiar exisra. - Pe Allah, ca mine. - Da, ca tine, Maha. - Eu n-am fost niciodara la ora. Doar la Fuhais. - ~i a vrea ca tu sa nu fi plecat niciodata din satul rau. A vrea ca eu sa nu fi mers niciodata la cinematograf. Maha, a vrea multe lucruri, at unci nu tiam ce tiu azi. Doar 0 rineam pe Dalal de mana i-mi desfatam ochii privind lumina curata a raului. Casele vechi, construite pe pietre albe, straluceau in lumina soarelui i perdelele din dantela fluturau in Yam. Chiar atunci, chiar acolo, m-am molipsit de 0 boala care se numete "ranjire". Tanjeam sa vad, sa aud i sa simt ce se petrecea dincolo de acele perdele, dincolo de uile inchise. Viara oraului i locuitorii lui incepura sa-mi curga prin vene. Arn trecut pe langa piara de carne, unde se vindeau marumaie de oaie, pe langa biserica catolid, unde calugarirele mergeau sa se roage, pe langa piara Bukhariyyeh, unde perii vindeau margele i paiete, i pe langa ruinele romane, ajungand apoi la campia verde. Mirosul de ridichi ude i de salata invaluia locul. Paraul care traversa carnpia racorea aeruL - Haideri, fetelor, ne striga Omar, care era intotdeauna cu cariva pai inaintea noastra. Literele roii, scrise pe un cearaf alb, anunrau "Cinematograful al-Arnir". Omar ne-a spus sa ramanem afara i merse sa cumpere bilete. Eram inconjurate de baieri i de barbari. Nu se afla acolo nici 0 fata. Arn strans tare mana lui

Dalal pana ce ne-am vazut intrate intr-o hala mare, aproape goala, i ne-am aezat pe nite scaune joase din pai. S-au auzit cateva pacanituri, dupa care linite totala. Sora, daca ai fi aruncat un ac pe podea, s-ar fi auzit cazand. S-au auzit apoi sunete i aparura imagini pe perete. Reclame pentru sapunul Lifebuoy, biscuirii Marie i crema de pantofi Kiwi. T oate fabricate in Anglia. Durau mai mult decat prostiile noastre. Cali tate excelend i standarde inalte. Apoi a inceput filmul. Farid al-Attrash a aparut pe ecran, iar eu am fost izbita de un sentiment ciudat, ca i cum mi-a fi pierdut partea de jos a corpului. Ii canta Samiyyei Jamal, care din cauza ca era saraca trebuia sa lucreze ca dansatoare din buric intr-un club de noapte. Insa era 0 artista cu 0 conduid frumoasa i cinstid. Femeile cu gura mare, care trageau cu ochiul prin ferestre mici, 0 barfeau i 0 acuzau de fapte imorale. Samiyya Jamal era nevinovad. Continua sa danseze pe melodiile lui Farid. Ii legana i-i unduia oldurile frumoase, ii scutura sanii, iar Farid canta despre suferinrele iubirii. Intr-o noapte, a condus-o acasa cu maina i a sarutat-o duios pe buze. Partea de jos a trupului meu s-a prabuit atunci pe podea, simream ca ar fi trebuit sa ma aplec i sa-mi rin coapsele i oldurile cu mainile. Dar nu puteam. Nu ma puteam mica, nici macar nu puteam sa clipesc. Cu tine, cu tine, intotdeauna. Auzindu-ri paii, intotdeauna. Adorandu-ri frumuserea, intotdeauna. - Eu aud mereu paii fiului meu, mereu. Zgomotullor dulce are mereu ecou In urechile mele, U m Saad. Ma ignora, vorbind In continuare despre film. - Am plans cand nu I-au lasat sa-i vada iubita. Am plans cand au acuzat-o ca e uuratica. Am plans cand s-au sarutat

i am plans idnd s-au disatorit, la sfaritul filmului. Dalal m-a Intrebat de ce plangeam - Nu pot Indura fericirea, i-am raspuns. Nu pot sa-ndur fericirea. Nu pot sa simt mirosuI fericirii. Sora, fericirea Imi spinteca inima. Allah a creat oamenii cu 0 gaud In piept. Oamenii plang dnd Ii amintesc momemele triste, plang dnd Ii amintesc momentele fericite, plang dnd Ii dau seama ca nu au trait nici momente fericite, nici momeme triste de care sa-iamimeasca. Blestemata fie via~aasta. In noaptea aceea, Maha, am descoperit jaluzelele igaurile In forma de stele. Am stat pe pernu~e i am privit prin gauri oraul Intunecat. Ammanul dormea dus. Uitare inimilor frame istrazilor triste, pustii. Imi venea sa cad In genunchi; eu, Haniyyeh Urn Saad, sim~eam nevoia sa strig numele cuiva; sim~eam nevoia sa... sim~eam nevoia sa dezmierd ceva; voiam sa ating, sa alint. Voiam sa-mi free nasul de barbia cuiva. Tot ce am reuit sa fac In noaptea aceea lunga, asudata, a fost sa ma mangai singura i sa Imbra~iezIntunericul.

Maha

raaproape ora rasaritului. Strigatele barbatilor se potolisera i mi-am dat seama d ma aflam in bratele lui Harb. Stateam intini unullinga altul pe saltea, in raeere. fi treeea degetele prin parul meu, desrad.ndu-mi ineet cozile. I-am seos earfa de pe cap i i-am imbratipt gatul. fntelegerea noastra seerera impotriva tribului ne apropiase mai mult unul de altul. Cind parulimi era eu totulliber, mi se revarsa pe umeri dansind. Degetele-i subtiri se plimbau peste oehii mei, peste nas, obraji, ureehi ipoposisera pe buze. Linitea, placerea i 0 foame irezistibila imi ataeara trupul din toate direqiile. Eram virgina, iar virginele nu trebuie sa Ie raspunda barbatilor lor. Ar fi putut erede ca eram 0 femeie uoara. fmi sarura partea din stanga a gurii, apoi partea dreapra i in eele din urma partea din mijloe a buzelor mele tremuratoare. Nu se eompara eu nimie, niei macar eu a saruta henna, ealul sau portocalele. Allah sa blesteme eotoroantele ilegile veehi. M-am apropiat mai mult de el iI-am euprins eu bratele.

- Inima-mi incepe sa bad tare ~isa tresalte atunci clnd te vad, spuse el. - Calaretii triburilor nu trebuie sa placa femeile. - Doar pe tine, Maha, soata sufletului meu. Fiecare cuvant pe care il rostea, fiecare mi~care pe care 0 tacea, aduceau cu ele mai muldlibertate ~ibucurie. Trupul imi era tot mai u~or ~i mai u~or pana dnd m-am transformat intr-o pana de strut. - Harb, imi doresc ceva. - Dorintele tale sunt porunci pentru mine. - Putem merge la Marea Moarta? -Da. -Acum? I~i dadu parulla 0 parte de pe fata, ~ispuse: - E prea rarziu. - N u e departe, i-am raspuns eu cu vocea rugatoare. Briza calduta ~iumeda imi mangaia fata ~ipaml destacut. Harb ma tinea de mana. Sacul intreg dormea dus, in afara dtorva ferestre la care era lumina. Femeile tara somn alaptau copiii. Am adulmecat parfumul florilor de portocali, mi-am umplut plamanii cu parfumul fericirii mele. Ne-am plimbat de-a lungul malului Iordanului, care era acoperit cu totul de lamai ~iportocali. Imi lasasem papucii in casa lui Harb ~i acum ma plimbam desculta pe pamantul tacoros. Uguitul porumbeilor era acoperit de sunetul continuu al apei curgatoare. Chiar eram acolo cu Harb? M-am cutremurat. I~ideschise pelerina, ma trase mai aproape de el ~i 0 inta~ura in jurul umerilor mei. Trupullui cald, alaturi de al meu, imi dadea un sentiment de siguranta ~i de impacare cu lumea intreaga, chiar ~icu fratele meu Daffash. Mi-am adus aminte de indoiala pe care am simtit-o atunci dnd Harb ma ceruse in casatorie, dupa ce decisesem

sa nu ma intaInesc cu el. Gandisem atunci ca Harb era ca Daffash. - Eti ca fratde meu Daffash? Harb izbucni in Tis, ca i cum putea ghici indoiala din gandurile mde. Ma apuca i mai ferm de talie i-mi raspunse: -Nu. - Dar m-ai cerut in casatorie chiar daca nu am venit la intaInire. - Da i nu. Se opri brusc din vorbit i trupul ii ramase rigid. I-am urmarit privirea iam vazut cateva lumini~e micandu-se pe malul vestic al Iordanului. - Cine sunt? I-am intrebat. - Englezii. - Ce caura in rinutul nostru? - Dezgroapa oasele lui Salahudin. - Salahudin? - Salahudin al-Ayyubi, Iiderul musulman medieval care i-a invins pe Crucia~i. - De ce vor sa-i dezgroape oasde? El privi catre malul de vest i-iscutura capul ca un cal furios: - Nu, nu sunt ca fratde rau Daffash. Se aeza in fara mea i imi lua capul in maini. In stralucirea rece a lunii am reuit sa disting expresia de pe fara lui. o mai vaZllsem la taral meu, cand ii luase ramas-bun de Ia trupul neinsuf1e~ital mamei mele. $eicul Nimer, taral meu, plansese trei zile Ia mormantul mamei mde. Harb ma trase mai aproape de trupul sau cald, imi mangaie parul i imi atinse fara. Mana mea se revolta impotriva sfaturilor din batrini iinconjura talia lui Harb. El ii dadu parul pe spate i grabi pasul, nerabdator sa ajunga la mare.

intunecara se intindea in fara noastra, apa proaspara a raului impreunandu-se cu apa sarad a marii. Briza racoroasa imblanzea caldura aerului. Lumina lunii transforma marea intr-o oglinda uriaa, Ia fel ea aeeea pe care buniea mea i-o daduse mamei. Era asemenea unei bucari de argint topit. Erau doar cariva palmieri i purine camile, ee adtau ridieol de miei pe campia uriaa. Totul era deoros, calm iatdgator. Sufletul meu se intindea spre eer ise apleca apoi pentru a saruta marea. Eram reeunoscatoare pentru darul vierii i am iertat timpul pentru toate nenoroeirile pe care Ie adusese asupra mea. Daffash era euprins de 0 furie teribila atunei eand ma batea. Sigur, nu voise sa-mi faca du. Mama fusese mereu ehinuira de dureri itrebuise sa ne paraseasca. Sa car apa, sa-mi eonsolez tatat i sa fae menajul nu ma epuizasera deloe. Mi-am intins brarele i am jurat sa nu mai plang nieiodara, sa zambese mereu isa-mi iubese sorul pana Ia moarte. Am ineeput sa rad i am luat-o Ia fuga spre apa argintie, sa-mi umplu narile eu aerul sarat, sa inspir mirosul inrepator al aeizilor ial mineralelor. Apa vinded toate bolile de piele. Mi-am trecut mainile prin par. Harb ii desfaeea eureaua, de care adrnau pumnaIul i sabia, aruncand-o Ia pamant. M-am aezatpe 0 piatd neagd, plata, imi-am privit sorul. Pelerina ii dzu Ia pamant. ti desfaeu ieamaa,iar seorand-o iidezvaluipieptul masliniu. Mi-am coborat oehii, foclndu-mi privirea asupra pietrieelelor acoperite de sare. M-am intoit eu totul cand mi-am dat seama d oehii mei voiau sa vada mai mult din trupullui, d ureehile mele doreau sa-i aseulte dsuflarea id nasul meu jinduia sa-i miroasa trupul uns eu mose. Trupul imi tremura in vreme ee el ma dezbraca. tndi seoase vaIul, apoi camaa din matase a mamei, juponul i apoi pantalonii. Ma imbdria strans. Mana in mana ne-am

o imensa clmpie

scufundat trupurile in apa dldura ce fusese indlzira in timpul zilei de razele soarelui. Ne-am rinut de mana, ne-am indoit, am rezistat, iar apoi am cedat tentariei. Harb ma saruta pe frunte. Apa era lina, palmierii nu se micau in vant, cerul ii rinea rasuflarea. Am inotat spre sorul meu, m-am ridicat i i-am sarutat fruntea. Nu aveam de gand sa ascult sfaturile batranilor. Trupul imi fremata de dldura i viara. Nu, nu aveam sa ascult sfatul mamei mele. larra-ma, mama. Privirea din ochii lui era plina de respect i de indntare. Aadar nu ma dispreruia din cauza ca ii sarutasem fruntea. Femei din Hamia, trairi intr-un morman de baIegar. M-am apropiat mai mult de el, sa primesc fiecare strop din apa marii. - Eti femeia mea, gafai Harb, rinandu-ma straus. - Sunt femeia ta, am repetat eu. Degetele-mi erau infipte adanc in spatele lui. - Ymiapaqii mie, insisra el. - Sunt a ta, am optit. T rupul imi tremura dnd I-am primit. Am strigat numele mamei, mi-am arcuit corpul i apoi am cedat. Stelele sclipeau, iar orizontul a devenit mai larg, fira limite. Munrii Hamia, srancile negre, izvorul mineral, i, dincolo de acestea, inaltul lerusalim, erau martorii naterii iubirii noastre. Epuizara imulrumira, luna se retrase in lumea ei. tI iubeam pe barbatul ce-i tergea acum trupul ud cu camaa de bumbac. Aveam sa-l protejez, sa accept proteqia sa isa fiu femeia lui pana ce sufletul meu avea sa se intoard la Creator. - Eu stau pe 0 piatra, iar tu pe alta. Ma accepri drept sor? ma intreba Harb. -Te accept. Am ras amandoi. Marea se transformase intr-un nor de lumina ce straIucea in ceara, nerabdatoare sa se ridice dtre

muntii Ierusalimului. Auriu infocat, argintiu stralucitor, maro-inchis i 0 lumina alba vesela. Harb imi cup rinse fata in miini i-mi spuse cii eu eram iapa araba ce avea sa-linsoteasciioriunde ar fi mers, planta ce avea sa-i uureze durerile. Am ras, incercand sa-i ocolesc privirea. Cristalele mici de sare ce se prinseserii in parul de pe pieptul sau sclipeau in lumina. Mainile imi erau patate de acizi i minerale. Inotasem in mare, facusem dragoste in mare, plansesem in mare, ne pariisiseriim pe noi inine in mare. Bazaltul, ciimilele rabdatoare i raul Iordan, care ii revarsa apele dulci in Marea Moarta, toare cantau melodia iubirii mde. Aparandu-mi ochii de soare, am cercerat imprejurimile. Muntele Larroun se inalta drept, Muntii Hamia se aplecau protectori, iar marea se intindea juciiua, privind cerul. In dimineata aceea muntii aveau 0 striilucire deosebitii in jurul piscurilor. Trebuie sa fi fost lumina riisarirului. Trupul mi-a inghetat cand am distins umbra stramba a lui Hakim urcandu-se pe munte. - Hakim! am strigar cu toatii purerea, ararand spre munte. Hakim existii, i-am spus lui Harb. - 0 crezi pe Hajjeh Hulala? E 0 cotoroanta batrana. Roua i lumina, surorile beduinilor m-au ajutat sa-l vad pe Hakim, cu spatele lui stramb, cu capra cea neagrii i bastonullung. Tara imi spusese cii Hakim, intruparea maniei i rezistentei arabilor, n-avea sa incereze sa respire niciodara, nu avea sa moarii niciodata i avea sa umble mereu prin deerturile imuntii Arabiei. Multi incercasera sa-i verse sangele, dar el supravietuise. Harb avea zugriivitiipe fata 0 expresie ciudatii arunci cind rosti: - Hakim a murit acum patruzeci de ani. In tinutul acesta erau doar ruine atunci:

Ma durea chiar trupe~te faptul ca sotul meu nu voia sa ma creada. - L-am vazut. - E mai bine pentru el sa stea ascuns. Nu trebuie sa fie vazut. J arbwa imi spusese odati ca Harb lupta impotriva englezilor. Calare, ~i impreuna cu a1ti barbati, el ataca bazele armatei. Ymi spusese ca Harb lupta impotriva Mandatului. Eram suparati ca acum nu voia sa imparti~easca toate acestea cu mine. Alesese sa Ie pastreze pentru el. Voia ca Hakim ~i rezistenta Iui sa ramana ascunse. Am evitat scurtitura ~i am trecut printr-o plantatie de bananieri. Hakim urease pe Muntele Hamia ~i disparuse in norul ce-i inconjura piscul. Probabil ca Harb ma urmarea indeaproape, auzeam in spate fo~netul frunzelor groase. Am ajuns intr-o vale uria~a, prin mijlocul careia trecea un paraia~. Mi-am spalat sarea de pe maini ~i de pe fata, iar Harb incepu sa-~i spele parul. Mi-am facut mainile cau~ ~i Ie-am urnplut cu apa. C<1ndamturnat-o peste capuIIui i~i schimonosi gura amuzat. Apa proaspati ii trecu peste ochi ~i peste mustata stufoasa. T oti copacii din vale, toti viermii orbi de sub pamant, toti ~erpii incovrigati sub pietre ~i toti stropii de apa dansau pe ritmul fericirii mele nou-gasite. - Fati, ai un protector cu sabie ~i scut? - N u, nu am, dar in fata ta am sa ma plec. Sunetul melodios al fluierului Nasrei imi ajunse Ia urechi. Parea mai nostalgic ~i mai deznadajduit ca oricand. - Biata Nasra, am ottat. - Fratele tiu este vinovat, spuse Harb pe un ton de condamnare. - Deci tribul ~tie. - T oati lumea. Tinerii 0 batjocoresc.

Nu era destul ca Nasra fusese jupuid pana la os, voiau sa devoreze ~i ee mai ramasese. Mi-o imaginam mergand in urma oilor spre p~une. 0 silued intunecata in depanare. In lumina diminetii, miinile mele semanau eu doua pasari captive. Harb ma imbrati~a. Tinandu-mi barbatul de mana, am eontinuat sa ma indrept spre satul de 1m.

Povest~u1

A-

nnumele lui Allah cel Milos i Milostiv, ,,~i poerii! Ei sum urmari doar de cei care se raracesc. Nu-i vezi oare? Ei aiureaza 'in fiece vale spunand ceea ce nu fac." 0, srapani prealuminari, rostiri 0 rugaciune pentru sufletullunii pline, al Profetului nostru Mohamed i al companionilor lui cei drepri. In seara aceasta, a asea noapte a Ramadanului, luna ierrarii ia milei, am sa adaug 'inca 0 pata de culoare povetii mde, ce este prerioasa i felurira precum un covor persan. Dei am calatorit 'in Persia, nu-mi pot aminti nimic 'in afara magicianului ce ingenunchea in fara unor flacari invapaiate. Cei slabi de mime venerau un foc tacut pe care 0 cana cu apa rece l-ar fi putut stinge. Lasari-ma sa mai adaug 0 umbra mirajelor din deertul minrii. Greelile ii urmaresc pe povestai pan a in abisul sufletelor lor. Pentru a aduce faramele laolaltii i a va darui 0 luna perfecta, m-am preumblat din vale in vale. Cel mai impresionant peisaj se afla in sudul acestui loca al vanturilor. Petra. Mareria, durerea, sculptural N u am

vazut nimic asemenea ei, In nici 0 alta vale. Nici chiar In valea uitara a minlii mele. Sranci trandafirii, locauri In munte itemple. Cu doua mii de ani in urma, cand Pamantul era doar un deert pustiu iplat, nabateenii I au descoperit o jungla de sranci trandafirii i au Inceput sa sculpteze i sa tot sculpteze. I-am cerut Azizei sa urce pana la palat, sa coboare la tezaur isa se Indrepte spre mormintele regale, unde erau sculptate ase monumente pentru ase regi. Dupa ce m-am apropiat de fiecare perete, am atins fiecare tavan iam privit fiecare stalp, mi-am dat seama d vraja acestui loc nu avea sa se spulbere niciodata, In ciuda eforturilor mele. Asemenea vulturilor, oamenii traisera In locaurile sapate In munte. Pietrele scraneau amintindu-mi insignifianla oamenilor care graveaza, sapa, sculpteaza i apoi mor, supravietuindu-Ie intotdeauna srancile dure i cerul albastru. Stancile trandafirii Imi aminteau de roeata din obrajii Mahai. Chiar daca te aezi cu magarita i cu maimula ta exact In mijlocul ei, Petra2 ramane misterioasa, de necucerit. Asemenea Petrei, i Iordanul. Amandoi sunt precum 0 cutie de bijuterii incuiara, dptuira cu catifea i plina cu aur, peruzele iperle pe care li Ie pOli imagina, dar nu Ie poti atinge niciodara cu mainile tale tremuratoare i avide. Maha - "smochina indiana amara", Ii spuneau oamenii din Hamia - incepu sa munceasd cu un entuziasm proaspat In gospodarie. Ii petrecea aproape tot timpul udand, smulgand buruienile, afanand pamantul i chiar frecand portocalele pana ce straluceau In soare. De ce credeli d 0 facea?Imi poate spune cineva de ce? N u, nu pentru d era 0 laranca hamid. Motivul faptelor ei era mai profund de-atar.
I Nabateenii, populalie antid. araba din sudul Iordaniei, Canaan i nordul Arabiei. Reg,atul nabateean a fost cucerit de ImperiuI Roman sub imparatul Traian (n. tt.). 2 Petra, ora construit de nabateeni drept capitala a regatului lor (n. tt.).

Pamantul. Da, stapanii mei, PAMANTUL. Sursa lacomiei i a tuturor conflictelor. Ea Incepu sa lucreze cu horarare, de pard livada i-ar fi apaqinut ei, nu bietului ei Frate Daffash. Vicleugul femeilor nu cunotea limite. Era 0 comoara, credea ea, pe care avea s-o moteneasd In curand. Dad ati fi Impaqit lacomia din ea ar fi fost destula pentru toate inimile noastre. Vicleugullui Allah 11devoreaza pe eel al credincioilor. Primul pas spre a Inghiti acea bucara de parnant era dsatoria. II vazuse pentru 0 clipa pe Harb Intr-o dupa-amiaza rece, pe cand ea freca porrocalele cu maneca de la rochie. Bun, li spusese ea. Calaretul acela Inalt trebuie sa fie ferril, sanatos i puternic. Un protector pentru lacomia mea. Ce altceva i-ar mai fi trebuit? Ce altceva Ii mai trebuie oridrei femei? Yntinsecovorul mamei ei iIncepu sa toard isa fad vraji, torcand i tesand pana ce dlaretul se opri i coborl de pe cal. Ea Incepu sa cante invocandu-i pe Gog i Magog, srapanii raului i ai vrajilor. Gog i Magog, aduceti-Ila mine. Gog i Magog, legati-l de mine. Faceti-l al meu. Dati-mi-l. Fata 11privi cu ochii ei mari, iar baiatul eel necopt se Indragosti. Oamenii din sat puteau sa jure d sratea zile Intregi fara mancare, peste drum de fereastra ei, doar ca sa-i adulmece prezenta. Se prabui i nimeni nu spuse "In numele lui Allah". Vai, eel mai bun dintre calareti fusese vrajit, iar lupii Intunericului tot udau consimtind. Se Intorcea acasa arat de palid i de bolnav de dragoste, Incat Tamam, mama lui, izbucnea In plans i spunea d fiica Malihai Ii luase mintile.

Dupa zile nesfar~itede suferinra ~ilungi nopri nedormite, Harb era slab ~i fragil ca 0 ramurid de busuioc. Mama lui i~i dadu seama d era inddgostit nebune~te ~icat de puternid era vraja in care fusese prins. Doua sapdmani mai tarziu tobele dsunau pentru nund ~iincepea procesiunea. Am pus-o pe Maymoon in poala ~im-am a~ezatsub palmier ca sa privesc ~irul ~erpuitor al beduinilor. Calarerii purtau lampi, oferind purina vedere privirii mele. Pastorira mergea in spatele miresei, asemenea unui paznic vigilent, ~i nu lasa nici 0 aId femeie sa se apropie de ea. Lumina puternid invaluia chipul miresei, inve~mantad intr-un val negru. In acel moment al pacatului, maimura imi sari pe umar. Voia sa-i vada fara, sa-i rina minte trasaturile, sa-~i imagineze placerile pe care Ie destinase sorului ei. Fara lui Maymoon era scaldad in dragoste, pasiune, adorarie neiertatoare. ~i el fusese vdjit. Lacrimile ii udau fara paroasa. Prietene, iubitul meu Maymoon, nu plange pentru trecut. Fii inrelept, fii fericit, love~te-ri tamburina de ~old, scutur-o, scutur-o, scutur-o, Maymoon, dulce Maymoon, Mergi dtre luna. Renunra la trup. Vei muri in curand. Hihi-haha-hun. Allah sa ma ierte ~i sa-mi accepte dinra. Cand sunetul tobelor se lini~ti ~ichiuiturile femeilor se stinsed, se apropie vantul rece din rinuturile indepartate. Aroma de caprifoi imi invalui narile. Mi-am indreptat spatele ~i m-am a~ezatpe 0 stand de unde se vedeau corturile. Focurile ~i lampile din corturi pareau ni~te stele, ridicind chemari in intuneric. Orizontul sclipea in cenu~a soarelui mistuit. Vantul rece al

noprii starnea praful pamantului lipsit de speranra, ridicand nori ameritori. Orizontul se Intindea generos, promirand mai multe carnpii acoperite cu ofran. Mi-am aezat pantecele fierbinte pe stanca cea rece, privind norul de praf ce parea 0 aura In jurul varfurilor corturilor. In acel moment pacatos, mi s-a Intarnplat ceva cu adevarat ciudat. T rupul mi-a fost cuprins de 0 oboseala nesfaqita, iar 0 pane din mine s-a desprins i ma privea de deasupra. Mi-am dat seama cat de lipsite de importanra erau eforturile mele i cat de inutil era sa vorbesc singur In Intuneric. Uralele salbatice, galopul i harmalaia barbarilor i a cailor ma smulsera din nefericirea mea. Maha fusese virgina. Calarerii trasera focuri In aer, izbucnira In strigate i Incepura sa descrie cercuri In jurul corturilor. Vocile groase ale barbarilor ce cantau "Hee-dehhya, hee-dehhya", ajunsera pana la urechile mele obosite. Maymoon, care privea tot timpul spre ua Inchisa a Incaperii miresei, Incepu sa ropaie cand vazu ca barbarii Iifluturau poalele pelerinelor. Steagul castitarii Mahai flutura In Intunericul din vale. Daca Daffash ar fi fost acolo ar fi simrit cum Ii creteinima. Dar Samir Paa11 convinsese sa uite de formalismul ritualurilor de nunta isa mearga cu el sa viziteze noua ferma pe care 0 cumparase In partea de sus a Hamiei. Tot ce voia sa construiasca era 0 casura din pietre de prin zona. Raai Imi spusese ca Samir Paavoia sa-l angajeze pe Daffash ca paznic iadministrator al plantariei. Femeia cu parulInchis la culoare era dansatoare egipteana, iar cea blonda era Rose, fata capului tribului de luptatori englezi. Rose era asemenea unei lumanari albe, era precum poqelanul. Ori de cate ori se apropia de ea Daffash, li Intorcea capul. Ha, Ha, Ha, He, He, He. Ca sa se apropie de omul alb ide toptanele lui de bani, Daffash voia sa se casatoreasca cu Rose Bell. Dupa cum povestea paznicul, englezoaica se

puna cu beduinulla fel de rece pe cat era rara ei de batina. Pentru Maha ~i pentru toate femeile din trib, eu, Sami alAdjnabi, leul de~enului, nu existam. Eu, maimu!a, magari!a ~i pove~tile mele eram invizibili chiar ~i pentru Nasra, proasta satului. In vreme ce srateam pe stand, gandindu-ma la perne din matase, la draperii tremuratoare, la femei impodobite cu bijuterii ~ila dansatoare din buric, am vazut doua siluete strecurandu-se afara din casa. Intunericul rece imbraca totul, toate creaturile. Nu-mi venea sa credoErau mireasa ~imirele. I-am legat repede pe Aziza ~ipe Maymoon de 0 stand mare, mi-am aruncat bocceaua in spatele pietrei, apoi am urmarit pe furi~ cele doua siluete. Se indreptau spre Iordan. Cand s-au oprit pe mal, pentru a privi luminile de pe partea cealalra, mi-am strans cureaua in jurul taliei. Pregatiri-va de distraqie. Harb 0 sarura ~i 0 trase mai aproape de el. Sub lumina palida a lunii, se plimbara spre Marea Moarra. Am gasit ni~te tufi~uri scunde ~im-am aruncat la pamant in spatele lor. Dad m-ar fi vazut, Harb m-ar fi impu~cat. Ha Ha Ha. Barbatuli~i scoase hainele ~iincepu sa 0 dezbrace ~ipe ea. Am reu~it sa disting 0 silued alba, stralucitoare, cu sani rotunzi. Goala, nu mai arata ca 0 beduina. Era alba ~i sclipitoare precum poqelanul, precum lumanarile, precum Rose. Sau poate ca nu era? Tinandu-se de mana, cei doi ~i-au cufundat trupurile in apa. Tori jinnii ~idemonii zburau liberi deasupra acelui !inut blestemat de diavol. Maha incepu sa-l impinga sub apa, ca ~i cum ar fi vrut sa-l inece sau sa-l boteze, a~acum fac infidelii cre~tini, dar el tot mai plutea. 0 lupd teribila se porni intre ei. Mainile ~i picioarele Ii se incle~tau, Ii se amestecau. EI se impotrivea vrajii ei sco!and mereu capulla suprafa!a apei, iar ea incerca sa-i fure sufletul cufundandu-lin acea mare a demonilor. Un ripat teribil m-a cutremurat cand, in sfar~it, ea reu~i sa-i posede trupul.

Barbatul plaugea. Tot corpul mi-era supadtor de ud. Mi-am ridicat privirea spre cer ~iI-am invocat pe Allah. Cand soarele rasari deasupra dmpiei acoperite cu tufi~uri, i~i incepura lunga plimbare spre casa. Picioarele ~i spatele ma dureau atunci dnd m-am indreptat. Femeia vorbea despre cineva pe nume Hakim. Arata cu mana spre munrii Invaluiri in ceara. Nimic! Mi-am propus sa-lintreb pe Raai atunci dnd aveam sa-l vad. Minaretele din Ierusalim rasunau de chemarea la rugaciune. Nu am mai urmarit perechea ~im-am intors spre izvoarele minerale de la mal, ca sa-mi spal trupul patat de pacate cu apa proaspata. In timp ce ma frecam sa ma curar, un verset din Coran mi-a venit in gaud. "Cei care l~iiau obladuitori in locullui Allah sum asemenea paianjenului care ~i-aluat 0 casa, insa cea mai fragila casa este cea a paianjenului. 0, dad ei ar ~ti!" 1 este eel Marer ~iInrelept. Preacinstirii mei stapaui, povestea ce v-am resut-o pana acum este fragila precum casa unui paianjen. 0 suflare de Yam, pidturi micure de ploaie pot indeparta paianjenul ~idistruge adapostullui firav. Cu torii yom pieri curind.

Maha

atu~a Tamam, mama lui Harb, paru uimira cand m-a vazut In dimineata aceea smulgand buruienile de pe peticul de pamant din spatele casei cu doua camere. Voiam sa eliberez pamantul ~isa plantez ni~te henna, ridichi ~iunul sau doi portocali. Solul din jurul casei era sarat ~itrebuia spaIat cu ~uvoaie de apa. M-am uitat la casa lui Harb, cu ferestrele ei mici. Avea 0 multime de colturi, iar a noastra nu avea nici unul. Mamei mele nu-i placusera formele cu unghiuri drepte. Intrarile fusesera modelate cu rabdare sub forma de arcade, oglinda era circulara ~ichiar ~icovorul neterminat avea marginile rotunjite. Trebuia sa ma obi~nuiesc cu unghiurile ascutite, de dragul iubirii mele. Trebuia sa fac pamantul mai putin sarat ~imai primitor. In fiecare dimineata caram urciorul cu apa pe cre~tet ~i mergeam la Pu!ul Adanc. Cand aruncam gaIeata de cauciuc prin deschizatura Ingusra a pu!ului, auzeam sunetul dcoros pe care 11scotea atunci cand se lovea de apa. Melodiile plangatoare ale fluierului Nasrei ~ibehaitul oilor imi rasunau

in cap. Lumina puternica a diminetii alunga noaptea cea grea. Ma intorceam pe aleile adormite, carandu-mi urciorul de lut pe cretet. Vocea aspra a lui Jarbwa imi ajungea la ureche. Hei, tu care poqi urciorul Hei, tu care poqi secretele Da-mi nite apa, fata. Stropeam cu apa in jurul casei i-i trezeam pe toti care dormeau. Tamam iifreca ochii iputaia din pipa. Ma privea cu suspiciune i-mi spunea ca de cand a plecat Harb in munti, am facut numai treburi inutile. La cinci zile dupa nunta noastra, 0 mana puternica ciocani la ua. Pieptanam parullui Harb dupa ce ne terminasem pelerinajul spre placere. Allah sa ne apere. Harb se infaura in pelerina i-mi pOl unci sa raman acolo. Deschise " ua i iei.Am auzit vocea lui Jadaan vorbindu-i cu rasuflarea taiata sotu1ui meu. Harb se repezi inapoi in camera, ii puse camaadin bumbac ihaina din pide de oaie, iistranse cureaua Cll munitie i-iverifid pumnalul. Pleca intr-un raid. Ii fixa pe cap earfa, ii puse sandalele i smulse puca de pe perete. - Mi-ai hranit calul? ma intreba. Mi-am pus rochia, mi-am acoperit cretetul i mi-am urmat sotulin curte. In timp ce ii umpleam desaga de pe a cu boabe i curmale, am observat ca-i agita prin aer bratul drept, in vreme ce vorbea cu Jadaan. L-am auzit spunand: - Alte impozite? - Englezii ... eu toate foqele, raspunse Jadaan. - $i impozitele din urma? intreba Harb. - Da ... Eid sa se consulte cu efii de trib.

Sorul meu parea furios. Tinandu-l pe Jadaan de brar, continua sa-i puna intrebari. Am simrit ca avea sa pIece pentru multa vreme. Am impachetat 0 bucad mai mare de unt intr-un tergar i I-am legat de marginea eii. In timp ce se urca pe cal, ochii lui i-au intalnit pe ai mei. - Ti-o las in grija pe mama, geamana a sufletului meu, imi opti el ipomi in galop in noaptea neagra precum praful de kohl. Zgomotul facut de calul sau se estompa, fiind acoperit treptat de latratul cainilor. M-am cutremurat. Harb petrecu cea mai mare parte a inceputului casatoriei noastre in munri, iar eu mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului ateprand sunetul familiar al copitelor in galop. Ridichile au supravieruit in curtea din spate, transformand-o intr-un covor de verdeara i roua. Cand a vazut frunzele proaspete iradacinile roii ale primelor ridichi, Tamam i-a mucat buza de jos, a puffit din pipa i a rostit: - Mare e Allah. Tamam iiumplea pipa veche cu tutun proaspat adus din Damasc de Uqla, negustorul ambulant rigan. Clinchetul clopotelor micure ce aramau in jurul gatului magaruului sau avertizau sorii de venirea sa. Uqla prezenta tinerelor femei din sat earfe colorate, brarari din sidef, matase indiana i dinri din aur. Cand femeile din Hamia auzeau clinchetul cloporeilor lui incepeau sa stranga grine, portocale, oua icovoare pentru a Ie da la schimb. Asemenea fumicilor, femeile din tribul Qasim se adunau in jurullui Uqla ial magarului sau. Tamam privea procesul de vanzare i de cumparare de marfuri de la distanra, lansand din cand in cand rotocoale de fum. Intr-o zi, spuse ca i-ar fi placut sa-i acopere unul din dinti cu aur. Matua inca avea 0 inima ranara in piept. Mi-am intors privirea spre muntii inalri. Eu nu voiam nici o bijuterie sau earfa. Jumatate din inima mea se afla in

munri, iar cealalta jumatate se afla in partea opusa a satului, alaturi de tata! meu. Jarbwa, eel mai bun pastor din tribul nostru, 11vizita in mod regulat pe tata, purtand mesaje intre noi. Allah sa-i dea o viara lunga lui Jarbwa, imi potolea focul din inima de cate ori venea sa ma vada. Odata, tata I-a trimis eu Hrele de urzeala ~ieu roata de tors, rugandu-l sa-mi spuna ca inca 0 iube~te pe Maliha. Iar eu 11iubeam pe tata. Cele mai noi ve~ti de la gospodaria noastra spuneau povestea bolii tata!ui meu. Daffash, fratele meu, earase tarnacopul ~i sapase pamantul doar doua saptilmani, dupa eare se rastise la batran ~ilasase livadape mana furnicilor ~ia buruienilor. Lui Daffash ii placea la or~ ~i-~ipetreeea eea mai mare parte din timp eu Samir P~a ~ieu englezii.Am hotilrat sa-mi vizitez tata!. T amam ma pnVl ~l-ml spuse: - E~ti 0 tanaril mireasa. Nu trebuie sa-ri vizitezi tatal. Oamenii au sa spuna ca Maha n-a putut sa stea loeului in easa sorului ei. Nu ma interesa gura lumii. Daca Harb ar fi fost acolo, m-ar fi lasat sa merg. In dimineara urmatoare, cand udam stratul de busuioe ~ima gandeam la vizita la tata, am vazut-o pe Nasra alergand spre mine. Se opri sa-~itraga rasuflarea. Femeia asta era Ufmarita de dezastre oriunde mergea. - Salveaza-ri fratele, gafai ea. - Poftim? - A dus-o in pe~tera pe soria lui Salih, fratele tau. 0 eautil eu ochii insangerari sorul ei. Am aruneat stropitoarea la pamant, am alergat in easa, am daramat mormanul de saltele ~i am inf-aeatpu~ca lui Harb. Am ascuns-o in faldurile pantalonilor mei largi. - Matu~a Tamam, am sa merg eu Nasra. - La ora asta? intreba ea pufaind.
e

- Nu stau mult. Cand nu ne mai putea vedea T amam, am Inceput sa urdim spre munte. Talpile picioarelor ne frigeau. Mainile lacome ale lui Daffash ajunsesera chiar ~ila soria lui Salih. lar ea era 0 proasra. Am urcat diraruia ce ducea spre pe~tera semnelor rele. Nasra Imi arara un punct negru, greu de distins, ce urca prin vale, ~istriga: - Vai, soarra rea, sorul ei. Cu pu~ca In mana ~icu degetul pe tragaci, am intrat Incet In pe~tera. E~arfalui Daffash era aruncara pe 0 piatra. Cand ochii mi s-au obi~nuit cu Intunericul, am distins doua si1uete una peste cealalta. - Destul! am strigat din toate puterile. Daffash l~iIntoarse capul ~ilatra: - Carea ce e~ti, ce cauri aici? Scuipa, dar saliva dizu pe fara Inspaimantara a soriei lui Salih. Nasra 0 apudi de mana ~i-ispuse: - Imbradi-te, repede. Soria lui Salih se Incurdi In partea din fara a rochiei. Fara Ii era alba ca bdnza. - T e caura sorul rau. Soria lui Salih Incepu sa se loveasdi peste fara cu ambele maini ~isa ripe: - Fara mi-e neagra, e acoperira cu mizerie. N asra 0 apudi de Incheieturi ~iIi spuse: - Trage-ti rochia asta peste cap. Dezbracara, te macelare~te ca pe 0 gaina, sorul rau. I-am aratat lui Daffash reava pu~tii ~ii-am poruncit sa se Imbrace. - Aduditoare de nenorociri, madi el. Inrr-una din zilele astea am sa-Ii mananc rinichii ~i am sa-ri beau sangele din reasra.

- Daca nu-ri pui cama~a aia, sangele tau 0 sa fie baut. Tinandu-ne de maini, Nasra, soria lui Salih ~i cu mine am ra~nit afara din pe~tera, stand in lumina soarelui ~i tremurand. Am varat pu~ca in pantaloni, rinand-o cu brarul drept ca sa nu alunece. Salih nu era departe de noi. - ~terge-ri lacrimile ~itaci din gura. - Pacea fie cu voi, rosti Salih apropiindu-se ~i adauga, privindu-~i soria: blestemari fie-ri parinrii. Ce cauri aici? Tipetele copilului tau au umplut valea. M-am a~ezatin fara lui, impiedicandu-l sa-~ibata soria. - Frate, am luat-o cu mine sa ma ajute sa caut ni~te limba-boului. Frate, ma doare tare rau spatele ~imatu~a Tamam mi-a zis ca fiertura de limba-boului ar putea fi buna. - N u mi-a cerut voie. - Allah ne va ierta pe tori. - Hai, femeie! spuse Salih ~i 0 lovi in spate. Femeia se prabu~i, se ridica, i~ilasa capul in jos ~iincepu sa coboare muntele in spatele sorului ei. - Allah sa-l pedepseasca pe fratele meu Daffash pentru faptele lui ru~inoase. Amin. Cand am auzit rasetele nepasatoare ale lui Daffash mi-am intors capul ~iam scuipat pe stancile curate. - Mulrumesc, surioara. - Ce pot sa mai zic?Nimic nu poate descrie neru~inarea ta. Du-te ~iajuta-ri tatal pe moarte, in loc sa violezi femei. - N-a fost viol. Ma implora sa 0 fac ~ibarbaria mea nu mi-a permis s-o las sa-mi scape tara sa-i dau ceea ce voia. - Ru~ine sa-ri fie! Privi spre siluetele tot mai ~terse a lui Salih ~ia soriei lui. - Imi pare cu adevarat rau, spuse el. Imi stranse mainile ~ima saruta pe frunte. Nasra i~i striga dintr-odaca capra, Nawmeh, cu 0 voce ascurica. Era indragostica de Daffash, care 0 violase, ii tacuse

viara nefericitii,se culcasecu alte femei. Pe viaraSabhei, bunica mea, nu 0 Inrelegeam. Pentru a doua oara, Nasra 11 scosesedin incurcatura. Acum ii rididi fluierul i pomi in josul muntelui. Cand sufla in instrument i il atinse cu degetele-i tremuratoare, fluierul facu sa rasune 0 melodie sfiietoare.T ubul din trestie rezonase cu aerul fierbinte suflat de buzele Nasrei, rezonase cu gura-i nerabdatoare. Lemnul ii raspunsese! Insa trupul meu nu raspunsese apei fierbinri a lui Harb. Camea nu raspunsese. Ah, cum uram privelitea sangelui meu menstrual, scorandu-i limba la mine la fiecare douazeci iopt de zile. Matua T amam putaia, umpland camera cu un fum insuportabil i ma intreba: - E inca gol butoiul? Da, T amam, butoiul era inca gal. Da, pantecul Mahei era la fel de mic ca intotdeauna, sanii la fel de moi ca intotdeauna, iar ciclul 0 vizita regulat. Cand nu raspundeam, T amam iipocnea buzele, scorand un sunet clipocit. La doar cinci luni fara sarcina, oamenii din Hamia incepura sa adauge "Allah sa-ri daruiasca un fiu" dupa fiecare salut. Trupul meu avea doar cariva muchi, oase, vene isinge precum oile pe care Jarbwa Ie raiase pentru nunta noastra. Imi petreceam zilele mancand, band i dormind. Corpul meu prefera sa faca ce voia el i sa-mi dea in fiecare luna un semn ca sunt stearpa, eliberand limbile de sange neiertatoare. Satul nostru lene stiitea pe munte asemenea unei Iipitori. Ma vedeam pe mine insami in fiecare ciot uscat de copac, in sacii de fan uscat, in dunele aride de nisip ce se Intindeau dincolo de orizont. Marea Moarta era prea sarara i prea inrepatoare pentru a permite vierii sa se dezvolte. Raul Iordan incerca din greu, cu apa-i proaspara, sa indulceasca marea incaparanata, sa 0 faca mai purin densa i mai prietenoasa, sa 0 aduca inapoi la viara, insa nu reuise. Marea Moarta murise cu ani i ani in urma.

Marea Imi era singura prietena. Ma simream tot una cu apa ce mirosea a pucioasa. Oamenii comisesera tot felul de pacate in acel rinut, barbarii le-o facusera altor barbari, aa ca Allah a Intors pamantul cu susulin jos, a turnat sare i a inundat zona cu apa. Yntreaga regiune era cu totul stearpa, arida. Yn lumina slaba a diminerii, ori de cate ori priveam portocalele rotunjoare i stralucitoare, vedeam copilai rotofei. Ymi frecam sanii de cate ori vedeam 0 camila alapdndu-i puiul. Eram asaltad de fertilitatea din jurul meu; fructele erau coapte, iar copiii se jucau prin cuqi cat era ziua de lunga. Matua T amam Ii considera 0 modalitate de a mi se aduce aminte; nu aveam nevoie sa mi se aduca aminte. T orceam i torceam ca un vierme de matase. Firele pe care Ie faceam erau suficiente ca sa acopere intreaga noastra vale. Suficiente sa ajunga la Harb, oriunde ar fi fost el, i chiar la mama. Ymi doream s-o imbrariez i sa plang pe umarul ei. Mat1.laT amam ma privea cu suspiciune, Ii pocnea buzele i spunea: - S-a aternut Intunericul. Tot mai cari dupa tine roata aia de tors? Dupa apus, am auzit sunetul cunoscut al copitelor cailor. Apariria lui Harb era proaspata ca mirosul de cardamom 1, ca aroma florilor de portoca!, chiar ca aroma paradisului. - Bine ai venit, tovaraul sufletului meu. Ma trase inauntru zambind i ma saruta aspru pe buze. Mirosea a lungi noNi prafuite i a oboseala. Eu miroseam a busuioc i a balori de lana. Crezusem ca n-am sa-l mai vad niciodad. - Tot mai torci. Nu face bine ochilor di frumoi. - E mai bine decat sa ascult batranele. - Tot mai vorbesc des pre tine?

1 Cardamom (Elettaria cardemomum), plandi cu seminre aromate, utilizara In special In cafea (n. red.).

-Au trecut doar ~ase luni! am strigat ~i I-am tras pe Harb spre podea. M-am ~ezat deasupra lui ~ii-am azvarlit e~arfa cat colo, i-am scos cureaua cu munirie ~ii-am deschis clm~a de bumbac. Am inceput sa-i sarut ~i sa-i mu~c u~or pieptul, ca un ghul ce jinduia dupa carne de om. Cind mi-am trecut limba ~i buzele peste genele lui, s-a cutremurat. Trebuie sa-l fi dUfllt sarutarile ~imu~caturile mele, a vrut sa ma Impinga la o parte. Mi-am infipt genunchii in ~oldurile lui ~iam gafait: - N u sunt stearpa! N u sunt stearpa, ma auzi? - E~ti 0 iapa puternica. Iapa mea. Apoi, incercand sa-~irecapete suflarea, sorul meu imi mai spuse: - N u asculta ce vorbesc batranele. Mi-am culcat capul pe coapsa lui ~iam inceput sa plang. Lacrimile mi se scurgeau peste lacrimi, peste suparare, peste umilinra. Harb m-a mangaiat pe par ~i mi-a sarutat lacrimile pana m-am oprit din plans. - Matu~a T amam vrea sa merg cu ea la Hajjeh Hulala, i-am spus lui Harb. - Allah ~tie ca vreau sute de fii. Fiii tai. Mi-am ~ters lacrimile ~iam spus: - Atunci am sa merg. - Increde-te in Allah, spuse el ~i-~itrecu degetele peste pantecele meu gol. . Atingerea degetelor lui aspre m-a facut sa-mi dau seama cat de obosit, de'epuizat era sorul meu. - Ari facut iara~i raiduri la alte triburi? - Nu, nu la alte triburi. Ai ceva de mancare pentru mine? Am dezvelit painea ~iam pus cateva bucari pe 0 tava din pai. Cand am ie~it din camera aerul era racoros ~iprimitor. Am auzit cainii latrand ~iun foe de pu~ca in departare. Strigatele lui Raai, paznicul, dadeau 0 nota familiara zgomotelor

nopIii. Am aprins focuI, am fiert ceai i am prajit doua oua In tigaie. Harb n-avea sa ma paraseasca daca aveam sa-I hranesc cum trebuie isa am grija de el. Eram stearpa, aaca trebuia sa fiu 0 gospodina i 0 iubita desavarira.Am purtat cu greu tava lncarcata. i am strecurat-o prin ua lntredeschisa. Bietul meu SOldormea dus. L-am acoperit cu pelerina icu 0 cuvertura din piele de oaie. Oare unde mergea atunci cand pleca de-acasi'i?Ce :raceade era atat de slab ide obosit? Harb se urca pe cal i pleca Inapoi In munIi. Am spus matuii Tamam ca voi merge cu ea Ia Hajjeh Hulala. Pu:rai din pipa i-mi spuse ca era ivremea sa fiu InIeleapta. Gata. Acceprand sa merg Ia Hajjeh Hulala ma lnfieram singura ca fiind stearpa. T oata Iumea avea sa afle despre vizita mea, sa Ieasa poveti i sa gaseasca motive pentru sterilitatea mea. T eama trebuie sa fie de vina, pentru ca atunci cand era mica a vazut trupul mamei ei pe podeaua sanctuarului. Inca de mica a trebuit sa aiba grija de tata! ei. A carat doi saci cu orz care i-au rupt spatele, rapindu-i orice ansa. Cand nu a putut sa se roage pentru sufletul profetuIui, a fost deochiata. Oamenii spun ca i-a petrecut noaptea nun Iii In mare, mineraIele i sarurile i-au intrat In pantece i I-au distrus. Auzeam sunetul uierator al frunzelor Iovite de 0 briza uoara. Sunetul uierator ce acoperea lntreaga vale i urca spre Muntele Latroun, Iovindu-se de ferestrele pictate ale manastirii; sunetele uieratoare ce urcau pe Muntele Mukaber din Ierusalim iajungeau In moscheea Aqsa, ce striga de cinci ori pe zi; sunetele ajunsera chiar i In MunIii de Sare, unde traiau sOIuImeu ifraIii Iui, spunandu-Ie povestea scandalului srarnit de mine. InsoIitorii Iui Harb rideau i Ii spuneau: - Daca ai cum para 0 puca englezeasca iai descoperi ca nu funqioneaza, ce-ai face?Ai arunca-o i ai cumpara alta.

UmSaad

ncarineam in brare perna i ma gandeam la putile englezeti cand Urn Saad, companioana mea din spitalul inceroat, imi striga numele. - Maha, sora. Era 0 noapte fara luna. Vantul rece nu reueasa impr~tie mirosul de sapun medicinal i apa. M-am ridicat, mi-am proptit perna la spate i am raspuns: - Da, Urn Saad. - Pana i luna s-a dus la culcare. Ynainte 0 priveam prin gaurile in forma de stea din jaluzelele de lemn. Ah, anii trecusera i eu inca trageam cu ochiulla viara ce se desfaura afara. T ataI Luminii canta in limba cercheza, in vreme ce aprindea felinarele cu gaz. Ymiaminteau de spanzuratori, acele brale din lemn. Ammanul era asemenea unei inchisori otomane sparioase. Tinea scaparatoarea sus i aprindea lampa. Treptat, strazile inguste erau inundate de lumina. Era momentul meu preferat din zi. Scaparari i sclipiri i vocea trista a TataIui Luminii. Trebuie sa fi jelit pierderea

piunilor intinse i primaverile inghetate din Caucaz. T ata imi spunea Haniyyeh visatoarea. Gaurile sub forma de stea din jaluzele lasau sa intre 0 briza bI:lnda in camera incarcara. Plina cu perne ... - Noi folosim saltele i perne. Daffash le-a vandut pe cele mai multe dintre ele lui Samir Paa. Voia sa cumpere in locullor fotolii. - Cine este acest Daffash despre care tot vorbeti? - Fratele meu, fiul tatalui meu. Era asemenea soarelui de iarna. Acum I1cunoti, acum nu-l mai cunoti. Rautatea i bunatatea se impleteau. - Daffash? Ce nume! E chipe? - Allah sa te rasplateasca, suntem prea batrane pentru asta. Am zambit i mi-am dus mana la gud sa ascund lipsa dintilor. - Tu nu eti. Eu sunt. 0, da, sunt. Zilele au venit i au trecut. Am fost chiar i indragostira. In vremea aceea inima mi se rostogolea asemenea rotilor carelor cu porumb. Muhammad. Inalt, puternic i blond. Era cerchez. De cate ori treceam pe langa magazinullui imi strangeam i mai mult mulaya in jurul pieptului. Voiam sa-mi ascund sanii. Tata imi spunea: - N u mai eti 0 copila. Sanii iri sunt mari ca pepenii. Imi era tare ruine cu pepenii mei. Ma aplecam de spate ca sa ii ascund, sa-i ingrop in piept. De asta sunt acum cocoara. Ah! Dragostea i dorinra. Dragostea m-a facut sa vreau sa fiu mai inalra, mai alba imai plinuta. Ciudat. Cand e deja prea tarziu inveri sa accepti felul in care ar:!ti. Credeam ca Abu Shawmer, farmacistul, cu ierburile i chimicaIde lui, mi-ar putea da 0 retera pentru a-mi face nasul mai mic, buzele mai pline, coastele mai putin vizibile i degetele de la picioare mai scurte. Acum e prea tarziu. Allah a dat i

Allah a luat, insa T aral Luminii ne-a supravietuit tuturor. Felinarele strambe nu mai exista. S-au strecurat sub covoarde din Marea Moschee. Ammanul are electricitate asrazi. Spanzuratorile au fost impinse sub covoarele moscheii. - Electricitate? In satul meu nu exisra. - Intunericul este milos. Lumina e cruda. - Ce vrei sa spui, sora? - Nimic, felinarele, gaurile in forma de stea iT adl Luminii. Cand inchid ochii, cand pleoapele aluneca deasupra pupilelor, vad stele plutitoare. Asta era lumea mea ...

Maha

i-am acoperit urechile cu mainile iam pornit racura I'n spatele matuii T amam, care I'iraraia picioarele

batrane peste pamantul sterp. Imi priveam varfurile degetelor de la picioare ivedeam fata zambitoare a mamei mele i ochii straIucitori ai taralui. Dring-drang-dring-drang - se auzeau mojarul i pisalogul din mine. Hajjeh Hulala locuia I'ntr-una din vechile dolmene de la periferia Hamiei. Erau doar doua blocuri de piatra, acoperite cu un al treilea mai mare. Dolmenul paraginit era I'nconjurat de zaqqum-i1 meniti sa rina la distanta diavolii tineri. Cand am intrat I'n camera sparioasa mi-am dat seama cat de frig era I'nauntru. Probabil 0 parte din acoperi se prabuise, iar Hulala acoperise locul cu un covor gros. - Hajjeh Hulala! exclama matua Tamam.
1 Zaqqum, (n. tr.).

copac care, potrivit credinrei musulmanilor,

cretc In iad

- Bine ati venit, oaspeti ai Celui Milostiv, spuse ea, i scoase capul printr-o mica deschizatura din perete. Se apropie printre copaci i spuse cu 0 voce aspra: - Aadar ai reuit sa 0 convingi pe tanara mireasa. Am recunoscut in camera mirosul sangdui proaspat de gazda. - Urn Harb, ai adus pacienta. Acum poti pleca. - Nu, matua, nu pleca. - Fa tot ce spune Hajjeh Hulala. Pacea fie cu tine, spuse ea. Pufai inca 0 dara din pipa i disparu. Hulala ma apuca de mana, 0 stranse apoi imi ceru sa stau jos. tn aer plutea mirosul de ramaie i de raciuni incini. Ochii mi se umplura de lacrimi. Era un nor de fum suspendat intre zaqqum-i. Imaginea incetoara a vasului cu jeratic pluti in sranga, in dreapta, apoi se opri. Cu degetele-i osoase, Hulala ma apuca de umeri i ma impinse cu blandete spre saltea. Bucati de muselina gri, graunte, ierburi uscate, bete metalice i talismanul contra deochiului ararnau pe perete. o gramada de prostii. - Aaza-te, fiica mea, rosti ea i descrise in aer, cu degetele, un cerc. Oala micuta, neagra, aezaradeasupra jarului adauga abur aerului deja greu din camera. Mirosul intepator de ierburi imi umplu narile, insa sunetul uierator al frunzelor era linititor. - Scoate-ti hainele, Maha, opti ea. -Nu. - Fa ce-ti spun. Vrem sa scapam de spiritul rau din pantecele tau. Luand 0 bucata de muselina ce ararna pe perete, striga: - Oooh, Allah!

Hajjeh Hulala ma privi straniu iarunca in apa ce fierbea doi pumni de ierburi uscate. Cu degete tremuratoare mi-am scos rochia. Degetul osos adta spre pantalonii i juponul meu. Am scuturat din cap. -Trebuie. Intinsa goala puca pe salteaua murdad, invaluira de un fum sufocant i de abur, simream ca murisem i ca eram pe cale sa ard in iad. Hulala ii trecu cu blandere degetele peste fiecare parte a trupului meu, apoi incepu sa-mi mangaie sinii. Am impietrit. - Destinde-te. Trebuie sa te destinzi pentru ca acest leac sa funqioneze. Am inch is ochii i am incercat sa-mi imaginez ca degetele-i osoase erau cele acoperite cu par ale lui Harb. Ca el imi mangaia parul, frecindu-mi sfarcurile ipantecele. Micari uoare, circulare pe tot trupul meu. Cand s-a oprit din masaj, am deschis ochii iam vazut ca scurgea ierburile fierte i Ie punea intr-o bucara de muselina. Muie din nou boccelura in apa ce fierbea, ii puse mainile calde pe pantecele meu i incepu sa 11frece. Degetele-i coborau tot mai jos i
mal )os.

- Hajjeh! m-am impotrivit eu. - Trupul rau are sa absoarba sucurile ierburilor. Destinde-te. Simream ca ma ridic mai sus i mai sus, ca un porumbel rinut prizonier ce fusese dintr-odara eliberat. Cand Hulala vari in mine boccelura, am explodat. Sucul se dspandi, inrepindu-ma peste tot, asemenea ardeiului iure. Am inceput sa pIing. - Nu plange. Trebuie sa fie fierbinte. Pastreaza-l acolo timp de trei zile i dnd barbatul tau se intoarce, lasa-l sa se urce pe tine.

Sucurile imi urcasera pana Ia creier ~iilinfierbantau. T rebuia sa lin lucrul ala inauntru timp de trei zile. In vreme ce ~chiopatam inapoi spre casa, simleam ca soare1ese juca cu mine. Poposea asupra capului meu, apoi ma parasea. Trupul imi era scaldat in sudoare, iar picioare1eerau prea slabe pentru a ma mai purta. Cand pipa pufaitoare ma vazu impleticindu-ma spre casa, ma lua de mana. M-am a~ezat pe podeaua rece ~i mi-am pus obrajii direct pe suprafala racoroasa. Degeaba. Mi-am ingropat capul sub perne ~i am incercat sa ma gandesc la ferma noastra racoroasa. Degeaba. Flacarile teribile se urcara repede spre capul meu ce lua foe asemenea frunze10r uscate de palmier. Focul era prea intens pentru a-I suporta, a~aca am implorat-o pe Tamam sa acopere fereastra cu un sac. Voci. Doar voci. - Ce li-a facut? Vail Chipuri curioase, vazute ca prin ceala, urmate de un intuneric de nepatruns. Sa mauance balegar. TOli. Voiau vilei de la vaca de lapte. Sa mauance rahat de caine. M-au tara.t in pat ~im-au bagat sub 0 patura. Am aruncat paturile cu toati puterea care imi ramasese ~i am scuipat pe podea. Trebuia sa scot saculelul din mine. Cu cat durea mai mult, cu arat mai bine. Mi-am bagat degete1ein pantaloni, insa doua maini slabe ma oprira din a smulge ierburile ~ia Ie arunca in fala femeilor. - Rabdare, fiica mea. Era yorba doar de trei zile. Ah. N u voiam copii. Eram stearpa. Stearpa. Ma auzili? - Tamam, ia-i fiului tiu alti sOlie!am exclamat cat am putut de tare ~iam inceput sa ma legan. Aminte~te-li de Allah, aminte~te-li de Allah. -Ah, surorile me1e. Un foe ce nu-l cunoa~te pe Allah mi-a cuprins pantece1e.

Nasra navaIi in camera ~i aerul deveni dintr-odara mai u~or de respirat. Ea inmuie 0 bucara de carpa intr-un vas cu apa pe care il puna la ea ~iimi curata fata. - De la Putul Adanc, ~opti ea. Cercelul ii tremma. Era tare Frigo asra imi Fred pieptul, N mainile ~ipicioarele. - E mai bine, sora mea. Am apucat-o pe Nasra de maned ~i i-am spus: - Spune-le sa pIece. Batu din palme ~ispuse: - Vecinelor, vrea sa doarma putin, Maha. Allah sa-i dea Nasrei 0 viata lunga. ~i matu~a Tamam era acolo, simteam, fiindd fumul ei umplea camera. - Vreau ca T amam sa ma lase singura. - Pleaca, Tamam. Fumul. Am auzit plesditul buzelor batrane ~iam zambito ~tergindu-mi fruntea, Nasra ma intreba direct: - Vrei copii, Maha? Am dat din cap. - Posibil niciodata sa am copii eu, spuse ea. Ochii verzi ai Nasrei pareau mai lumino~i decat de obicei. Am luat-o de mana. - Fratele tau, Maha. I-am strans mana ~imai tare. Ymizambi ~ispuse: - Dad vrei copii, singurulleac, ardei iute. - Au trecut doar ~aseluni. - Deloc mila in vale. Se sdrpina in cap ~i imi promise d avea sa ma viziteze des ~isa-mi cante din fluier. Cind canta la instrumentul ei din trestie, camera se umplea cu melodii calme, melodii ce te lini~teau ~i te conduceau spre uitare. Yo noaptea aceea am visat paji~ti verzi, oi ce se adapau ~i un cer albastru

stralucitor, cu raze calde de soare. Carpa racoroasa a Nasrei i melodiile din flaut ma ajutara sa raman in viata acele trei zile. Am scos saculetul i am oftat. T amam imi spuse ca aveam sa fiu unul dintre oamenii deosebiti, ce aveau sa mearga in paradis datoritil visului pe care IIavusesem. Bratele lui Harb erau paradisul meu. Am zimbit i mi-am intors capul spre fereastra, urmarind cu privirea raza de soare ce se opri asupra covorului neterminat. Cand I-am vazut pe Harb in dimineata aceea inima mi-a tresaltat in piept asemenea unei rindunele. Cind m-a imbratiat am inceput sa plang ca un copil. Geamanul sufletului meu era mai slab ca niciodatil. M-am aezat langa el i i-am povestit despre leacurile pe care Ie pusesera in mine ca sa-i pot da un fiu. - Vrei sa ma casatoresc cu alta femeie? Batrana pipa pura.itoare trebuie sa-i fi spus despre izbucnirea mea. Allah sa-i rupa lui T amam pipa! - N u, i-am raspuns lui Harb. - Nici nu vreau alta femeie. Maha, iapa mea, nobila din nascare n-are sa lase pe nimeni s-o umileasca. L-am imbratiat strans. In curand avea sa se urce pe armasar, sa porneasca la galop spre munte i sa dispara intr-un nor de praf. L-am imbratiat strans. Era slab, obosit i gata sa pIece din nou. Era inca devreme, iar lumina soarelui nu colora inca fiinrele lui Allah. Casele din lut i cuqile pline de animale adormite erau cufundate in tacere. Uguitul porumbeilor i ciripitul randunelelor se afundau in riu, se ridicau spre nori, apoi deveneau clare i aspre. Nu m-a fi desparrit niciodata de sunetul apei curgatoare. Talpile aurite ale verii transformasera cele cateva bucati de pamant cultivate in mari de aur otoman. Auzeam cantecul cosailor, ridicandu-se tot mai sus. Nasra era deja pe munte, iar vantul purta melodia

plangatoare a fluierului ei. Strigatele lui Raai nu-i mai Indemnau pe oameni sa se trezeasd. Cocoii Incepusera sa d.nte atunci cand Raai Incetase sa mai strige. Mi-am pus rochia veche, din catifea, a mamei, papucii din plastic i i-am spus pipei batrane d merg sa-mi vad tatal. Trebuia sa-i cer sfatulinainte de a fi cauterizata. Mergand spre livada noastra, mi-am dat seama ca ma Intorceam cu mana goala. Nu purtam nimic In maini, nimic In pantece. Tot nu aveam un copil. Nu mai ramasese nici un leac, In afara de cauterizare, In afara de a-mi fi arsa carnea i de a fi marcad pe viala. Clnd am intrat In cune, N ashmi se repezi spre mine i Incepu sa-mi linga picioarele. L-am Imbdliat imi-am dat seama cat de mult Imi lipsise vechea gospodarie. In timp ce-l mangaiam pe grumaz, am vazut ca ochii lui Nashmi erau plini de lacrimi, ca i cei ai sdpanului lui, eicul Nimer. T ata trebuie sa-mi fi auzit vocea, pentru ca a ieit din casa ehinuindu-se Inca sa-iInchida nasturii camaiivargate. I-am sarutat mana uscata iI-am Imbraliat. Mirosea a balegar i a iaurt useat. - Maha, fiiea mea, rosti eu voeea lui haraid. Cand eram mica ma temeam de el, aeum inima ma Indemna spre el. Nashmi i tata Imbatraneau, de abia se mai puteau hrani singuri. Tata nu-i putea spala camaa, pe care timpul 0 calca In pieioare de cate ori treeea prin valea noastra. I-am sarutat din nou mana i I-am Intrebat de ee era adt de slab. Ineerca sa rada, scoland la iveala gingiile tirbe. - Bine ai venit, fiica a Malihai. Intra. Indperea era aproape pustie, eu exeeplia unei salte1e aruneate pe podea i a unei earpete din pie1e de oaie. Mormanul de salte1e disparuse, iar perelii erau aproape goi. Oglinda rotunda a mamei era intr-un coIl. Tata Imi vazu uimirea i-mi explid:

- Daffash i-a Imprumutat saltelele lui Samir Paa. Da 0 petrecere. Puteam sa ne luam ramas-bun de la saltelele din Iana cusute de mama. Vaca Halabeh, calul Mujahid, perechea de camile i cei doi pui ai lor lipseau. - Un de ne sunt animalele? - Le-a vandut Daffash. Vrea sa cumpere un Land Rover. Din henna i din ridichi nu mai ramasese nimic. - Vorbete despre modernizarea gospodariei. Vrea sa construiasca 0 vila i sa aduca indieni care sa munceasca pamantul, Imi povesti tata. - Jarbwa mi-a zis ca neglijeaza gospodaria. T ata lovi In pamant cu bastonul: - Incearca sa faca rost de bani pentru gospodarie! Am ieitdin casa. Singurele animale pe care Ie mai aveam In curte erau cateva gaini care, In loc sa stea In cotetullor, fusesera lasate libere i se plimbau prin magazie. Gospodaria parea parasid. Portocalii i lamaii plangeau cu totii, "apa, apa!" M-am aezat langa vechiul canal i am varsat lacrimi amare, crescand apa Iordanului igustul sarat al Marii Moarte. Daca mama mea, Maliha, s-ar fi Intors din moqi i ar fi vazut casa odinioara Infloritoare transformad Intr-o mina, ar fi ales sa moara din nou. Tata, ca igospodaria, era slabit, murdar i battan. Mi-a mangaiat parul cu mana-i uscativa i m-a rugat sa nu mai plang. - Eu sunt fericit aa cum sunt. Lovi In pamant cu bastonul i continua: - Oamenii din sat vor sa ma Insor iar. N u vreau sa doarma ald femeie langa mine. - Mi-e teama ca In curand sa nu mori singur.

Atept ziua aceea, io care am s-o iotaIoesc pe Maliha, imi raspuose el i porni ioapoi spre casa, chiopadnd i sprijioindu-se io bastoo.

UmSaad

aha,sora. Pipaiam pe sub perna teaca pumnalului lui Harb. Argimulli pierduse stralucirea ise transformase Intr-un gri ters, Insa turcoazul rezistase umezelii. - Da, U m Saad. T oate fiinrele din lumea asta au adormit. Acum iri pori varsa durerea din inima. - Nu tiu ce sa-ri spun, de unde sa Incep. Ma bateau, pur i simplu, fad nici un motiv. N-am sa uit niciodara mustara tatalui meu ipantalonii lui largi. Pe mustara-i stufoasa s-ar fi putut aeza doi vulturi. Camecele ostoitoare i strigatele din noapte. Frumusere cu par negru. Oh, frumusere cu par negru. T u eti cupa, Iar buzele-ri sum vinul.

Clndi.relul care ne era vecin intona cu vocea-i cristalina. Tipetele copiilor care erau imbaiali sau care cereau sanul mamelor umpleau malul plin de pini al raului. Cand am auzit melodia saltareala a unui acordeon cerchez, am oftat. In Cartierul Imigranlilor era 0 nund. Priveam prin gaurile in forma de stele ~i-mi doream ca sufletul meu sa se poad intinde ~i ie~iprin gauri, sa poad atinge umaruIIui Muhammad. - De ce ai ridicat jaluzelele, fato? striga tata. Ma batu cu catarama curelei. Era rece ~i asculid. Cand m-am oprit din scancit ~i tremurat, am adormit sub fereastra, pe perne. In noaptea aceea am visat tichia care te face invizibil. Voiam sa fiu nevazuta precum eterul, sa ma mut intr-o ald identitate. POli sa-li arunci identitateaca Ienjeria murdad? POli? - Identitate? Ce e identitatea? Eu nu cred d am vreuna. - Maha, biata Maha. - Te rog, Urn Saad, mai spune-mi. - Mi-am pus mulaya dupa ce mi-am acoperit fata cu pudra alba. Mama mi-a dat voie in dimineala aceea, pentru prima oara, sa-i folosesc fardurile. Nu voiam ca Muhammad sa-mi vada barbia Iovid. Am intrat in magazinul Iui ~i mi-am cufundat degetele tremurande in boabele de orez. EI ma privi. Am inceput sa plang ca 0 proasd. M-a apucat de bralul drept, impra~tiind ni~te orez pe du~umea. - Vino cu mine, mi-a spus. Am mers dupa el. In vagauna mid din spatele magazinuIui, a ridicat valul negru ~imi-a sarutat barbia pudrad. - Nu, nu face asta. Nu ma atinge. - Vreau sa te iau de sOlie, mi-a raspuns el. Am intrat in panid ~iam ie~it valvartej din magazin, in caldura de pe strada. Dad m-ar fi V:lzuttata, m-ar fi omorat in bataie.

Ins a mama m-ar fi omorat dad n-a fi cumparat trandafirii uscari dupa care ma trimisese. Mi-am tras pelerina neagra i m-am dus la magazinullui Abu Shawmer. Trandafiri uscari pentru gat, iasomie uscara pentru voce, Crema Miresei pentru un ten curat, alifie de b~ica-vacii pentru sini mai plini. Vai, cum imi doream toate astea! Imi doream olduri rotunde, ca ale lui Hind Roustom. - Cine e? - 0 actrira egipteand frumoasa. Are vocea raguita i-i unduiete oldurile. Eu nu aveam olduri, n-aveam nimic. Cind am auzit racanitul chimvalului vinzatorului de sue din lemn-dulce i strigatele celui de vara de zahar, mi-am dat seama d eram fericira. Pe acoperiul pietei de aur era pe atunci 0 cafenea. Urn Kulthoum Ie canta fumatorilor de narghilea i celor care jucau dqi: Spre cine sa ma intorc? T u eti durerea mea. T u eti fericirea mea. Fii fericira, inima! Are sa vina i randul rau. Ammanul era incanrator, era inverzit, era minunat. Pe viata ta, eu, Haniyyeh, mai rarziu Urn Saad, credeam ca avea sa vina i randul meu. Fericirea era la un pas distanta. Urn Saad e fericira. Eu trebuie sa mananc ce-mi aduce Sura, iar mancarea ei are gust de noroi. Fada. Urn Saad vorbete despre fericire. Mie mi-e frig i sunt obosira. Am uitat gustul fericirii. Viara mea e asemenea ffinii impratiate pe un camp cu ciulini. Teaca nu-i are pumnaIul, nu-i are caIarerul.

Maha

ata puna deja 0 povara grea, nu-i mai puteam adauga ~idurerea faptului ci eram stearpa. Mi-am drat picioarele prin praful satului uitat de lume, ce se aga~ade povarni~ul munte1ui ca 0 lipitoare. Mi-am fcicutmainile stre~ina la ochi ~iam vazut un nor de praf coborind pe muntele dinspre est. Se Intorsesera cilare~ii. Yncet-Incet,se apropiau. Auzeam acum sunetul cunoscut al copitelor In galop. ~tiam ca fcicuseraun raid pentru ca la plecare l~i legasera ambele capete ale earfei. Strigatele de razboi umplusera uli~elelenee ale satului. Allah sa ne apere, barbarii notri luptau. Vreo douazeci de calareri trasera harurile i descilecara. ~i caii, i barbarii erau murdari i obosi~i, de abia respirau. Unul dintre ei se Indrepta spre mine, ~inandu-se de umar. - Haaaaarb! am strigat i am alergat sa-l Intampin pe geamanul sufletului meu. Se dadu jos de pe cal. L-am luat de mana iam mers acasa. Fara Ii era acoperita de sudoare i praf. - Ce ~i-au fcicut, dragostea mea?

Hulala a fiert nite ierburi i a pus comprese pe rana adand. de pe umarullui Harb; eu i-am spalat fara cu apa de trandafiri i mi s-a strans inima atunci cand i-am simtit oasele ieindu-i la iveala prin pielea pomerilor. Ca stalpii de cort facuri din par de capra. I-am pregatit 0 cead. de lapte fiert amestecat cu miere i ou crud. A vomitat mare parte din bautura pe rochia mea. Lumina ochilor mei era fierbinte precum zgura incinsa. - Trebuie sa-mi spui cine ri-a facut asta. Pe sufletul bunicii mele, am sa-i beau sangele. Clatina din cap, apoi se culd pe perna. - Maha, ma ruga i pe urma adormi. Am petrecut noaptea aceea privind luna prin fereastra noastra ingusta. Parea sa-i intoard. fara, ba incolo, ba incoace. Harb aiura, iar gemetele lui umpleau valea intreaga. ,,Ah"-ul zbura de pe buzele lui ise lasa uor pe piepturile tuturor celor din Hamia. Ar fi trebuit sa pun muerelin lapte, sa-i fi uurat purin durerea. Dupa un somn scurt, Harb se trezi i ma vazu stand in genunchi langa el, ca i cum m-a fi rugat. - T u eti, Maha?

-Da.
L-am luat de mana. Fara ii parea mai intunecara, iar ochii mai stralucitori in lumina lunii. Barbarii notri trebuie d. au luptat zile intregi. Ma privi in ochi i-mi spuse: - A fost 0 batalie mare. I-am ters sudoarea de pe frunte iI-am intrebat, dei nu ma ateptam sa-mi raspunda: - tmpotriva cui? - A turcilor i a englezilor. ~i unii i alrii vor mai mulri bani. - Impozite?

- Da, i pe eele din urma. Un regim strain a fost inlocuit de altul. Imai tureii, aeum englezii. - Sumem beduini liberi. N -am aeeeptat nieiodata stapani straini, i-am raspuns. - Am ataeat una dintre bazele lor la vremea rasaritului. Ei ne-au ataeat eu eeva ee seman a a vulturi de fier. Am pierdut mulri oameni, imi spuse Harb eu oehii inlacrimari. M-am apleeat i I-am sarutat. $i-a Ingropat fara la pieptul meu i a mai rostit: - A trebuit sa ne retragem. A trebuit sa ne retragem. I-am apasat eapul pe pieptul meu. Ma simream neputineioasa. Satul nu m-ar fi lasat sa-l Insorese pe Harb pe campul de lupra, iar el avea nevoie de sprijinul meu. Cum afi putut sa lupt Impotriva englezilor? Trebuia sa fae tot ee-mi statea In putinra ea sa ram an gravida. Doua raze de lumina ii zburara de pe buze dimineara, cand Imi rosti numele: -Maha. - Harb, vreau sa tii ca te sprijin. - Apza-te lauga mine, oehi-de-caprioara. Ma strause puternie de talie eu bratul sting. I-am atins eu buzele oehii obositi, i-am sorbit oboseala de pe gene. M-a sarutat pe gat iam simtit ci avea nevoie de mine, ci tinjea dupa mine, dupa linite. L-am ajutat sa-i seoata hainele, m-am dezbraeat i eu; am leur dragoste eu gingaie, uor preeum zborul unui fulg ee plutete, plutete ise aazape 0 perna din eatifea, un fulg purtat de adierea leneaa nopplor fierbinri de vara. M-am Inlurat in jurullui ea sa-i tin de eald, sa-l apar i sa-l salvez de rafalele de vam ee sehimba forma dunelor. - Dragostea-mi pentru tine e Inspaimantatore, Maha. Ca Antar Ibn Shadad, ma reped spre vulturii de metal pentru ca intrezarese aeolo ehipul tau, al eopiilor notri i frunrile inalte ale arabilor.

Laerimile Imi asaltara oehii i-neepura sa mi se prelinga neeugetate pe fata. - Pe sufletul bunieii mele Sabha, am sa-ti fae un fiu. - N u plange. Lupt toemai ea sa nu te vad plangand. Iepele arabe nu plang nieiodad. I-am povestit despre tata. Mi-a zis ca pot merge la elin fieeare dupa-amiaza. Deodad ma Intreba: - Daca mor, 0 sa ai tu grija de mama? Inima-mi Indurerad se seufunda-n Iordan. - De ee vorbeti despre moarte? - N u tiu, mi-a raspuns el i Ineepu sa se 1mbrace de plecare. - Nu poti sa lupti eu umarul rinit. - Da-mi doar binecuvantarea ta, oehi-de-caprioara. Am strigat din toate puterile In dimineata aceea. - Du-te! Fie ea oehiullui Allah sa te apere. Du-te! Fie ca Allah sa franga laneile dumanilor tai. Mi-am despletit parul. - Du-te! Oehii mei nu au sa cunoasca odihna pana ce n-ai sa te Intorei. eu mainile Intinse catre cerul uitue, am alergat In spatele armasarului lui Harb, invocandu-l pe Allah, Ingerii Lui, caqile Lui iprofetii Sai, ca sa-mi apere birbatul isa-l aduca Inapoi eu bine, sa traiasca pentru a-ivedea copiii jucandu-se In jurullui. Speram ea ureehile cerului sa nu fie surde i ca vantulinvolburat sa-mi aseulte ruga, In loc de a-i aseulta propriile urlete. Soarele s-a Intors eu spatele catre noi la apus, iar eu mi-am Impletit parulin doua eozi.

Povest~u1

A-

nnumele lui Allah eel Milos i Milostiv, "Va apropiari de barbarii din aceste lumi parasindu-va soriile, create voua de Domnul vostru? Sunteri un popor dldtor de legi." Preamaririi mei stapani, rugari-va pentru sufletul Celui Ales, profetul nostru Mohamed, i pentru companionii lui cei drepri. In seara aceasta, a cincisprezecea din Ramadan, luna postului i a rugaciunii, am sa va istorisesc partea cea mai infama a povetii noastre. Cea care L-a zguduit pe Allah de pe tronul sau i L-a facut sa loveasd pamantul cu bastonul Sau, Intorcand rinutul cu susu-n jos. Dad va scufundari in mare, pe fundul ei veri gasi siluete din sare; sralpi de sare, cu groaza intiparira pe chip. Gurile larg deschise, strigand dupa ajutor i iertare. Da, oamenii lui Lot in rinutul acesta manjit, eel mai malefic dintre popoare. Mana Atotputernicului a lovit cu toata puterea i a frant fara pamantului. Prapastia incepe In Damasc i se termina in Mrica intunecara. Loviti-va tamburina de old.ihaideti sa dansam. Sa-L preamarim pe Allah, Regele Judedrii de Apoi.

Allah, Allah, e generos Allah, Allah, e milostiv Allah, Allah e putemic. Maha, da, Maha, a inceput sa ude i sa latre cal1d vazu umarul rwit al barbatului ei. Oamenii povestesc cum corpuri din fier au traversat centura albastra ce inconjoara pamantul iI-au bombardat pe sorul ei iceata lui. Srapanii mei, cei care i-au ranit sorul erau jinnii inaripari, care 0 avertizau. Prea se jucase cu codurile soldarilor srapanului nostru Solomon. Raai, paznicul, mi-a spus d ea i-a desfacut cosirele, i-a sfaiatrochia iapoi, chiar in fara lui, picioarele-i au inceput sa i se suceasca spre spate. Un ghul. Fiica unui ghul. Allah sa ne apere isa ne imprejmuiasca. Ea-l zari pe Raai i-ideschise gura uriaa, scorand la iveala nite colri lungi iascuriri. Vantul ce a ieit din gura ei s-a involburat in sat timp de trei zile. Aerul fierbinte treeea printre deschizaturi i crapaturi, facind copiii sa planga ic10poreiisa sune. Pielea ei se transforma in solzi de pete, oehii i se rotunjira, iar genele i pleoapele ii disparura cu tomI. Raai mi-a povestit zambind nervos: - Cand am vazut-o, frate, am faeut pe mine. Spaima i-a uscat sucurile lui Raai ia ramas steril pana in ziua de azi. Fieeare fereastra mieura, fiece pidtura de apa, fiecare suflet adormit - toate auzira udetul hienei atunci cind sorul pleca din sat i pomi calare spre munri. Ea-i invod pe Gog . i Magog, pe Harut i Marut, diavolii vrajitoriei. Avertiza spiritele malefice d avea de gand sa treaca prin ritualul de iniriere, ca sa capete puteri noi pentru a-i proteja barbatul i pe ea insai. Ea striga, iar vantul purta ripetele ei lungi pana-n adancurile Marii Moarte i pana in munrii Ierusalimului.

Fiica Malihai, sunt eu. Fiica Sabhei, sunt eu. Dacl va apropia~i doar de barbatul meu, Am sa va ard, sa va transform In lut. Femeia ndnfricara amenin~a i rostea incanta~ii ndncetat. Allah i-a creat pe jinni din foe, iar dacl ar arde pana s-ar traosforma 10 lut, ar deveni fiin~eumane ca ooi. Si-ar pierde puterile, ar Imbatrani i-ar muri. Cei doi corbi ai pleclrii, Tamam iNasra, mersera la dolmen pentru ini~ierea Mahai. Ea credea cl dobandind puteri noi i bucurandu-se de ajutorul celorlal~i magicieni, Allah sa oe apere, oici 0 creatura, jinn sau om, ou s-ar mai fi putut apropia de ea sau de so~ulei. Mergeau pe uli~elemurdare de baIegar inu salutau In drum pe nimeni. Incruntare pe fruntea fieclreia, ca 0 cruce, i In ochiul stang cate 0 para de sange. In calea lor se auzeau uile Inchise repede i geamurile trantite imediat. Oamenii din Hamia, care nu aveau demnitate deloc, Incercau sa nu lase raul sa Ie intre In case. Aziza mea se curremura iIncepu sa raga. Imaginea celor trei corbi ai pleclrii, mirosul de ierburi arse isoarele galben, bolnay, prevesteau cl to~ijionii din lume aveau sa se Intilneascl In valea blestemata de diavol. Prea generoii mei stapani, numele lui Allah sa ne fie scut, am auzit uieratul Indepartat al unor obiecte uriae, apoi 0 explozie teribila. Deasupra muntelui pluteau piclturi de sange. Sangele mustea, acoperea cerul albastru ipicura pana In vale. Cat am clipit, Intreaga roea~aa orizontului disparu. M-am paImuit peste fa~a,ca sa-mi dau seama daca dormeam sau eram treaz, tarandu-mi picioarele prin nisipul fierbinte al acelei vai sterpe. M-am aezatpe 0 stanca ce ieeadin povarniul muntelui, asemenea unui dinte, iam privit cum cei trei corbi deveneau tot mai mici In departare, pana cand au

ajuns ca nite gindaci. M-am scarpinat In capul acoperit cu grasime iam coborat de pe munte, ca sa trag cu ochiul prin crapaturile dolmenului. Cind eram nu departe de vizuina magicienilor, Ie-am vazut pe Tamam ipe pastorira cea neb una plecand In mare graba. Inima-mi Incepu sa bata tare, tiam ca aveam sa vad ceva important, ceva de neuitat care avea sa ma marcheze pentru totdeauna, lasand urme In inima mea, In inima lui Maymonn i-n inima obosita a Azizei. I-am legat pe Aziza, magarira, ipe Maymoon, maimura, de trunchiul unui copac uscat im-am strecurat uor printre tufiurile parjolite. Tinand In mana 0 creanga arcuita de zaqqum, am privit prin deschizatura dintre .dalele de piatra ce fusesera ridicate de pagani cu atatea mii de ani in urma. N ecredincioi locuind In casele necredincioilor. Stapani i stapane, cine sunt eu? Robul vostru Sami al-Adjnabi. Cine sunt eu? Eu sunt povestaul, T olba mi-e plina cu istorii. Eu sunt depanatorul-resatorul, Tot res i res poveti. Am privit pe furi prin deschizatura dintre dalele mari de piatra i ce am vazut? Am vazut 0 silueta alba, goala, aezata pe podea, iar - Allah sa ne ierte pe tori! - deasupra ei 0 silueta neagra aplecandu-se catre ea. Fum negru, sarutari i gemete. Oftaturi ilinsuri ifum negru. Am Inceput sa asud ca un catar muncit din greu i I-am invocat pe Allah. Daca ai fi taiat cele doua fapturi In doua cu 0 sabie chiar atunci, nu ai fi tiut al cui sange l-ai varsat. Tinutul Sodomei i Gomorei tremura de placere i dezgust. Marea Moarta urla a aprobare, iar satul netiutor habar nu avea ce se petrecea chiar In batatura sa.

Hulala, fiica unui vrajitor marocan vestit ce sosisein Arabia in dutare de comori, ii bagase capul intre coapsele subriri ale miresei sterpe. Sunetele pe care Ie scotea mireasa erau precum torsul unei pisici intinsa la soare i mangaiatii pe burta. Rrrrrr. Sfidatoqi tulburator sunet. Rrrrrr. Mi-am strans mai bine cureaua sub pantecele ce mi se revarsa i am ta.cut doua matiinii, rugandu-l pe Allah sa ma ierte. Stiiteam sub un zaqqum, numarand margelele mataniilor, dnd am vazut-o. Da, am vazut-o pe Maha. ~chiopata afara din vizuina; privi apoi soarele fierbinte -inota in placere i In sudoare. Se tranti la pamant, ii intinse mainile ipicioarele, apoi se ridica cu greu iporni spre sat. N u i-am zarit fata, dar i-am vazut pata de sange din ochi i cheagul negru din inima. In clipa aceea m-am Intrebat ce dutam In valea aceea nebuna. Allah ar fi putut lovi din nou rinutul, ingropandu-ne pe toti sub tarana. Am luat-o pe Aziza de dpastru, mi I-am aezat pe Maymoon pe umar i am pornit spre munti. Mizeria nu ma putea ajunge acolo, dar m-a fi putut transforma intr-un staIp de sare. Apusul roiatic ardea deasupra stincilor muntelui, aruncind flacari peste pietrele ascurite. Peisajul imi limpezi mintea i imi scapa sufletul de tensiune i nefericire. T rebuia sa parasesc valea semnelor rele. Lumina soarelui era tot mai palida, domolind vantul fierbime.Tremurand, m-am aezat pe creasta muntelui, cu fata spre manastirea Siyagha. CaIugarii din Madaba trimiteau mesaje celor de la manastirea din Latroun, din Cisiordania, fluturandu-i liimpile In Imuneric. Doar 0 licarire de lumina scapa prin ferestrele pictate Inguste. - Kyrie Eleison, Kyrie Eleison1, trebuie sa fi repetat ei atunci.

Manastirea din Latroun sclipea In departare. Luminile satului de pe fundul vaii se stingeau una cate una. Mi-am Infaurat umerii cu 0 patura din piele de oaie i m-am sdrpinat In cap. Probabil d acum fierarul Salih Ii bate soria. Nasra d.nta Inca din fluieru-i prostesc i-iaduna oile. ~eicul T alib visa, probabil, la Sittna Badryya, care dormea pe covoare din matase. ~eicul Nimer plangea dupa Maliha lui i-idadea de mancare ciinelui sau fidel Nashmi. Raai terminase cu soria lui i se pregatea sa Iifaca rondulin sat. Imamul Rajab se pregatea pentru drumul de vineri spre sanctuarul profetului Shuayb. Maha? Maha tot mai Ineerca sa Ineee ciilarerii In marea ei de vraji. Dar Daffash? Unde era Daffash? Luminile din vila lui Samir Paa straIuceau precum reflexia lunii pe 0 apa linititii. Am tras de dpiistrul Azizei i am pornit In jos spre partea de nord a satului, ea sa nu-i ies In cale lui Raai. Zgomotul respiratiei grele i mirosul de sapun iapa umpleau ulitele pustii. Caini murdari, asta erau eu totiil Se spalau 0 dara pe luna i-iperiau blana din cand In cando Drumullarg era margin it de saIcii. Ghereta paznieului era goala, nu se afla Inauntru decat 0 pud Jeft sprijinitii de perete. M-am streeurat In graba i am legat-o pe Aziza de un larnai. L-am Imbratiat pe Maymoon iam fugit cat de repede am putut spre vila. Ca vantul, am alergat pe drumulingust ee dueea spre gradina plina. Mirosul de vin i de rata fripra se riispandea prin uile Intredeschise. Zgomotul de robe i alarnuri Imi facea inima sa eoboare spre genunehi. Plin de nostalgie era cantecuI. Folosindu-ma de maned, am ters 0 bueatii rotunda din geamul prafuit. Vai, ee-mi fu dat sa vad! Lumanari sdparatoare, femei pe jumatate goale, barbati Imbracati In costume negre. In camera era 0 singura camaa lunga, 0 singura pelerina. Cine era? Daffash? Da, da. Se tinea ca umbra dupa englezoaica ce

venise Ia nunta surorii Iui, Maha. Rose Bell, aa 0 chema. Ea-i respinse mana i dansa cu Samir Paa. Incepura sa se legene i sa ~opaie ca nite maimu~e, apoi englezoaica zbura prin aer i trecu printre picioarele Iarg deschise ale lui Samir Paa. Femei pe jumatate despuiate, alunecand printre coapsele barba~ilor? Allah sa ne apere i sa ne ierte. Englezii nici macar nu se uitara stcamb. Pe Allah, cat traieti vezi lucruri neateptate. Fata bruneta izbucni in cas Ia 0 giuma ce-i fusese optita fa ureche de un om cu manui albe. tncaperea spa~ioasa era plina de oameni blonzi care fumau ~igari groase, maronii. Ferestrele erau aburite de respira~ia lor. Nu mai vedeam bine. Umbrele beau, cadeau i se auzea sunetul tobelor. Dintr-odad, Daffash striga ceva i merse in mijlocul camerei. Ii ridica poalele pelerinei i incepu sa danseze dhiyya. II aratau to~i cu degetul i mureau de cas. El respira adanc i cand: Bine ai venit, bine ai venit, hei, baiete. Prietenul meu, aliatul meu, hei, baiete. Intr-o ald Iimba, una dintre femei spuse ceva ce suna precum ,,Aba-al-]imaal" sau "Ora-]inal". Uiudat fie Allah, care ne-a dat Iimbile, putin~a de a Ie folosi i de a vorbi graiurile. Preamarit fie EI, Unicul. "Tadl camilelor"? Ce cucoana amuzanta. Cu penele ei, cu rochia-i neagra i stramta, ce tia ea despre camile? Ha, ha, ha.

Maha

m rugat-o pe matu~a Tamam sa ma dud Ia Huiaia pentru cauterizare. A puf:iit din pipa ~imi-a zis d avea sa Ie roage pe Hamda ~ipe N asra sa vina cu noi. Mergeam incet, pe parnantul aproape gal. Ma duceam la inmormantarea Iini~tii sufletului meu. Dupa ziua aceea, nu aveam sa mai cunosc vreodara un somn tihnit sau 0 dipa de fericire. Oriciitul unei broate risuna in inima mea. Oac, oac, oac. Ii promisesem barbatului meu ranit d aveam sa fac tot ce-mi sratea in putinIa ca sa-i ofer un copil. Vantulimi tergea urmele pailor ~i nici macar Shamam, cel mai bun copoi din Arabia, nu avea sa ma gaseasd. Cand am intrat in camera prifuira a Hulalei, am gasit-o ingenunchind if:icwd matanii, rugandu-se lui Allah al universului. Dupa ce a salutat cei doi ingeri ce-i ~edeau pe umeri, ne saluta i pe noi. Ne invira sa starn jos. - Bine ai venit, T amam. - Celei care ne primete astfel, rosti Tamam ~iadauga: Femeia asta tot nu e insarcinata. Soarta ei e in mana lui Allah, mai intii, i in a ta, apoi.

Hulala dadu din cap, intinse pe jos 0 piele de oaie ipuse pe ea cateva bare mari de fier. Unele dintre ele erau lungi i aseutite, altele erau groase i grele, altele subtiri i erpuite. M-am eutremurat, ea icum m-ar fi intepat 0 albina in lobul ureehii. Capetele erau miei i aseutite. Pisalogul imens din trupul meu ineepu sa bataoDaci barele aeelea aveau sa fie varate in mine, nu aveam sa supon. - Matua, doare? Cauterizarea? - Inerede-te in Allah eel Intelept. Hulala alese 0 bara subtire i 0 arunci in aer. Ateriza in foe i ineepu sa poeneasci; rezista puterii flacirilor de a 0 topi. Nasra sufla in fluier, iar el tipa, seoate un ottat lung i dureros. Valatueii de fum ce ieeaudin pipa matuii T amam se adunau in aer i luau tot soiul de forme: 0 iapa in galop, un porumbel zburand, stoluri de pasari migrand din satul uitat de lume. 0 ranita de piatra imi pisa toate grauntele vitejiei, tot eurajul, lasindu-ma asudind itremurand. Hamda se intoarse eu spatele spre foe. Hulala se aezape podea, privind flacirile ee sfariiau. Ineepu dintr-odara sa se legene i sa se unduiasci asemenea flacirilor. Cind bara se transforma intr-o bueata de fier fierbinte ea focul, Hulala striga: De foe, foe, foe, Mama, mama, mama, Oparete i arde, Vindeci i alina. - Ooooh, foe, foe, foe! i se alaturata femeile. - Aaza-te i seoate-ti hainele, imi porunei Hulala. Hainele? ~i de data asta trebuia sa-mi scot hainele. Norocul imi era preeum faina impratiata. Hamda ii infipse genunehii in umerii mei, iar Tamam mi se aezape pieioare. - Ooooh, foe, FOC!

Dolmenul era plin de mirosul in~epator de cenua i sudoare. Erau gata sa ma arda, sa-mi insemneze pielea pentru totdeauna. - N u! N u! am strigat. Nasra, prietena mea, s-a repezit afara din incaperea sufocantil. 0 bara fierbinte de fier mi-a trecut pe deasupra capului i a aterizat pe pintecele meu, sapind cu foc prin pide. Am lovit-o pe Tamam cu piciorul, arundndu-i in aer pipa, intr-un nor de fum. Stropi generoi de apa. Hamda imi plangea pe cretet. Am auzit 0 impuciitura in departare, un ~ipat de ciimila in deert. Am parasit lumea luminii, intrand in cea a intunericului, unde nu po~i vedea i nu po~i avea regrete. Cand m-am trezit, am auzit melodia tinguitoare a fluierului Nasrei. 0 voiam langa mine pe mama, pe Maliha. Carnea mi se sfaia singura. 0 haitil de dini salbatici ron~aind o vulpe deja impucatil. Harb trebuia sa ma salveze. Apa 10vise partile moi ale trupului meu. Acum inauntru, acum in afara. Cea~a ma impiedicase sa vad expresia fe~ei lui Harb. Urechile-mi obosite auzeau sunetul valurilor i gemetele lui Harb. Vizuina sufocanta era asediatil de zaqqum-ii blestema~i. Plutea in satul uitat de lume, aga~at de povarniul muntelui ca 0 lipitoare. M-am aplecat in fa~a, sa-mi vad rana. Carpa de muselina, imbibata cu sange, zacea pe pantece, aa cum stau bufni~ele cu ochii mari pe crengile de cedru. - Surorile mele, sunt sub proteqia voastra. Va implor, dari-mi ceva ca sa inceteze durerea. Hulala mi-a intins 0 bautura atat de amara indt parea sa fie aloe, doar stoarsa i fiarta. Am baut-o repede. Pielea mi se stranse i mi se chirci toatil, chiar i pantecele cauterizat. Nasra se intoarse iincepu, ca de obicei, sa ma tearga i sa ma racoreascii.

Hulala sratea Intr-un col! ~imurmura: - Oh, foe. Oh, mama. Hamda ma lua de mana ~i ma ajura sa ma ridic pe picioarele-mi nesigure. T amam l~i scoase pip a din gura stramba ~ispuse: - Allah sa-!i binecuvanteze mainile. Hulala nu raspunse. Continua sa se legene ~isa cante. Am plecat din insula de zaqqum ~i am traversat marea clocotitoare de nisip. Talpile-mi sapau In nisip, cautind un strat mai racoros. Nasrasufla In fluier, trezindu-Ila via!a. Melodiile tinguitoare purtau cu ele primavara, margaretele, anemonele ro~ii, paji~tile verzi ~i oile mul!umite. Incercam sa vad verdea!a, roua ~idiminea!a luminoasa, dar nu reueam sa disting decat casele din pamant, mici i cu ochi spaIaci!i. Soarele era ndndurator In dupa-amiaza aceea iparjolea tot ce-i ie~eaIn cale: pere!ii vechi, palmierii rasfira!i ~i creierul meu. Inotam Intr-o mare de sudoare. Fierbinte. Era foarte fierbinte totul. Am Incercat sa invoc 0 amintire racoroasa, livada noastra de portocali, canalul umed, henna i ridichile. T ata sratea pe pragul casei din capatul celalalt al Hamiei, unde pamantul era mai supus ~imai roditor. Acolo, soarele purta un val transparent, cum aveau costumele !igancile dansatoare. Batranul se stingea In racere, sub acoperi~ul gros al magaziei. Ar fi trebuit sa-Ill1treb despre cauterizare. Insa bietul meu tara avea deja destui demoni cu care sa se lupte.

UmSaad

aha,sora. - Da, Urn Saad. - Ce sa-{imai spun? Ce sa-ti mai povestesc despre zilele mele de plans ide tis din Amman? Dadeam cate 0 recep{ie pe luna. Mama, Allah sa-i binecuvanteze sufletul, alegea prima zi de luni din fiecare luna ca zi de prim it musafiri. T oti vecinii i toate rudele ne vizitau in ziua aceea. Pentru mine, erau cele mai grele zile. Incepeam amandoua curatenia odata cu rasaritului soarelui iterminam treaba abia la apus. Casa trebuia sa fie curata, iar podelele imaculate. Pe via{a ta, ma distrarn nemaipomenit! In loc sa stau in spatele jaluzelelor din lemn ale camerei mele, stateam in spatele sobei mari. Imi indesam trupul subtire in spatele ei, iar in cele din urma duhneam a gaz. Mama se uita la degetele mele i-mi spunea ca nu storceam migdalele suficient de tare. - Sa storci migdalele? Si oraenii atia... ! - Era aa dureros sa strivesc migdalele ude pe suprafa{a dura a bolului din lut. Tot frecam i impingeam pana ce -

degetele mi se intoeau i se umflau. Dupa ce scuturam saltelele i covoarele cu batatorul din paie, fata mi-era scaldad in sudoare. Mama, Allah sa-i binecuvanteze sufletul, ii dadu parul negru, umed, la 0 parte de pe fata i-mi spuse sa port ceva decent. N u avea timp de mine. Decent? Puloverul mov din mohair i fusta in carouri. Ce altceva a mai fi putut puna? N-aveam alte haine. Mi-am piepdnat parul sarmos, apoi mi-am strecurat trupul subtiratic intre soba imensa i perete. De acolo vedeam bine ua de la intrare. Lunga viata sa ai, acum sunt cu totii moqi. Urn Abdu, cu rasul ei cochet, Urn Sameh, cu gatul gros i ochii bulbucati - avea probleme cu tiroida - i Urn Rida. Imediat ce intrau in camera, Urn Rida avea obiceiul de a-iscoate valu!' pelerina neagra icolantii groi, negri, aruncandu-Ie pe toate la podea dezgustara. Statea pe jumatate despuiad, in rochia transparenra din brocart, i incepea sa dea din buric i sa-i unduiasci oldurile. Mi-ar fi placm sa fiu ca ea, sa-mi arat pepenu. - Pepenii? am intrebat-o pe Urn Saad. Pepenii? Era foane palida, avea fata galbejira. - Sanii. Pielea alba a lui Urn Rida era arat de neteda, incat imi placea sa-i ating bratul ori de cat ori puteam. Cand se aezau pe saltele i fotolii, mama aducea lama, chimvalele i toba, apoi striga: - Haniyyeh, unde eti, gat-feant? Spunea ci ar fi vrut ca gatul sa mi se fi frant pentru ci eu, primul copil, fusesem fad i nu baiatul pe care 11dorise. -Adu tava. Doamnele incepeau sa cante din laud, sa tot cante, iar eu Ie serveam cu pahare tremuratoare de suc de migdale. Ori de cate ori vedeam plutind in pahar vreo firimitura maronie, ma gandeam ci ele beau pielea mea. Eram 0 proasd; Asta

eram, 0 proastii fad cap. Chiar eredeam di avea sa vina ~i randul meu. Dupa ee Ie serveam eu bauturi reei ~iprajituri de eurmaIe, ma a~ezam in spatele sobei ~i aseultam eu mare interes canteeele femeilor. Hei, Saideh, aseultii-ri stiipanul. Eu ma imbaiez. Supune-te stiipanului tiiu. Eu gatese maneare. Mergi la stiipanul tau. Eu ... Se opreau din cantat ~iineepeau sa ehieoteasca. Eu inehideam oehii ~i, in minte, umpleam golullasat de Urn Abdu in cantec: Privese prin fereastra desehisa. Aseulta-ri tatal. Sunt in magazinullui Muhammad. Supune-te tatalui tau. Urn Saad se opri din cantat ~i-~iintoarse fara spre geamul eu zabrele. Eram obosita. Ma oboseau pove~tile ei despre "ras ~iplans in Amman". Eram satula de pove~tiledespre viara de la ora~. Jinduiam dupa un sat mieur, eu case oarbe din lut ~i un rau ee se gdbea spre Marea Moarta. Tanjeam dupa noml de parfum al florilor de portoeali. In noaptea aeeea, inima mi se streeura afad din piept ~iehema: - Mubarak, fiul meu. Mubarak. Mubarak!

Maha

rupul nu-i fusese curatat prin foc, mama lui Hajjeh Hulala. In ziua aceea, soarele impratia raze galbui ce ra.ceau ca rana sa-mi coaca. In fiecare dimineata niiteam singe Intunecat i puroi. Din umflatura roie ieea 0 substanta galbena, iar agonia deveni tovaraa mea de zi cu zi. Eu strangeam odinioara vreascuri, ierburi i pietricele cu forme ciudate, iar rana mea stringea mizerie, bucati de piele, scame, singe i puroi. Nasra veni sa ma viziteze in vreme ce zaceam pe podea, ca un sac gol. Imi spuse cu vocea-i ascutira: - Tese covoru!! Culcara pe jos, curca lenea. - Sora, ma doare cand ma aplec in fata. - Blestemata fie religia lor! striga ea i se repezi afara din camera. In zilele acelea auzeam ce se intimpla in jur eu 0 singura ureche, cealalra era mereu illtoarsa spre sunetele copitelor in galop ale armasarului lui Harb. Geamanul sufletului meu nu se intorsese din raid. Oare era bine? Cine ii ingrijea rana? Daca se umfla i aduna puroi, ca a mea? Putea sa se illtinda

undeva? 0 yorba, un semn, orice ar fi fost mai bun decat tacerea aceea. Intr-o dimineara, Nasra a adus cu ea un alt pastor, pe Murjan. Tamam nu era de acord ca ea sa aduca in casa un ranar neinsorit, aaca a ieit din camera. Se plimba prin casa ca 0 pisica intr-o zi friguroasa de iarna. - Maha, ai incredere in mine. Cunoate secretde ierburilor, ale oilor, anotimpurilor i ale paunilor, Murjan. Gata sa-ipiarda un picior, capra mea. Curarat ivindecat, Murjan, imi spuse Nasra. I-am privit figura blanda, maslinie i ochii sinceri, apoi am spus:

-Da.
Mojarul din trupul meu incepu sa se fra-mante. Oare exista ceva mai rau decat starea in care ma aflam deja? Harb disparuse ta.d un cuvant, corpul mi-era tot mai slab, iar in fiecare dimineara inotam in sange i puroi. Cand Murjan zambi i-mi spuse: - Allah e vindecatorul, mama - am izbucnit in plans. Imi spusese "mama". Tanarul pastor de cincisprezece ani ma ta.cusemsa-mi dau seama cat de dulce e sa fii mama. Credeam ca n-aveam sa-mi vad niciodara propriii copii. - ~! asra, fierbe nite apa cu mulra sare, poN runci d. Imi impinse rochia in sus i ramase uimit: - Mama, cum pori suporta aa 0 rana? Eti asemenea profetului nostru David. David? Lui viermii ii mancau ranile infectate. De cate ori cadea uti vierme de pe d, David i-l punea la loc pe trup. Aveam nevoie de dbdarea lui David pentru ca Harb era plecat tot timpul. Murjan ii cufunda pumnalul ascurit intr-un lichid maroniu i rosti: - In numde lui Allah.

Lama pumnalului imi deschise ran a, iar eu am udat. Nasra se repezi in camera, improcand cu apa peste tot in calea ei. - Cind iri spun eu, torni apa pe rana. Nasra dadu din cap. Mainile lui imi apasara pantecele, iar durerea pe care 0 simream era asemenea valurilor care lovesc rarmul i apoi se retrag, lovesc, apoi se retrag, lasand in urma pietricelele de pe tarmul care se zbate sa respire. Apa inrepatoare imi patrunse arzand in rana. Mi-am apasat pieptul cu mainile, ca inima sa nu sara afara printre coaste. Am auzit vocea placura a lui Murjan, dar nu inrelegeam ce spunea. - Am sa pun un bandaj pe rana, ca sa absoarba puroiul i orrava. Ai sa te faci bine. Pentru prima oara in atitea zile, pintecul nu-mi era jilav, salciu. Nasra imi aeza 0 perna la spate i-mi zise: - Acum sa tei, tu. Murjan insisra sa raman culcara, ca sa tin rana presata. Imi dadu 0 cana cu ierburi aburinde i-mi mai spuse: - Asta-i 0 combinatie de ierburi rare pe care Ie-am strans de pe muntii din Maan. Zambi, ii infaura trupul tinar in pelerina i rosti: - Pacea fie cu tine. Nasra aeza tava de pai pe podea, linga mine. Probabilii mulsese una dintre capre. Am incercat sa mananc un pic de ou prajit, dar gura mea refuza sa inghita altceva in afara catorva curmale i a laptelui. M-am sprijinit de perete i am privit marginile rotunde ale covorului. Lumina portocalie stralucitoare care intra prin fereastra micura imi spunea ca soarele se intorsese cu spatele catre noi. Tipetele copiilor care erau chemari acasa de pe ulite i zgomotele cailor era sunete

linititoare, Insa urechile i inima-mi erau flamande sa auda sunetul copitelor in galop. Am privit covorul i am atins suprafala inegala, acolo unde trebuie sa-i fi pus i mama degetele. Lacrimile au un spirit allor i se scurg pe fara ori de cate ori jinnul are chef sa iasa din lampa lui. Am inceput sa plang pentru sorul meu iubit care nu-mi trimisese nici macar un cuvant de cand plecase de acasa. Am plans pentru mama i pentru covorul neterminat, pentru taral meu care era pe moarte, pentru pantecele meu sterp care traise zile cumplite de infeqie i foe. Am plans pentru Hamia, cu cele cateva case ale ei de lut i cu soarele nepasator. Raul trecea prin vestul satului fara sa arunce macar un salut, iar marea dinspre sud se cutremura i se agita, captiva in duul ei de pamant.