Femeia care nu a stiut sa iubeasca Lana Radu

Lui C.

Femeia care nu a stiut sa iubeasca

-Voi, barbatii, chiar credeti ca sunteti stapanii,nu? Va credeti plini de influenta, caci chipurile conduceti lumea, asa-i? Dar hai sa ne gandim, totusi, la cat de bine o duc barbatii singuri intr-un apartament cu trei camere si doua bai. Si sa nu ne mai gandim la procentul destul de mare al celor ce locuiesc si dupa treizeci si cinci de ani cu mama lor. Vedeti voi, fata de noi, femeile, nu doriti independenta. Si chiar si atunci cand pretindeti ca aveti, de fapt nu realizati cat de legati sunteti, de fapt, de noi. Nici in visele voastre nu veti stii cu adevarat ca suntem cele ce va imping pe la spate. Femeile conduc lumea manipulandu-va pe voi ca niste marionete. Cu eleganta si rafinament, ne prefacem ca va cadem in plasa,cand de fapt voi sunteti cei ce ne picati la picioare. Cu siretenie, ne introducem cu totul in voi, astfel ca noi suntem acelea care va ghidam pe ascuns toate miscarile. Cu agilitate, stim sa va pastram, facandu-va sa vreti sa scapati de noi, stiind totusi ca singuri nu aveti nicio sansa..Cu senzualitate, va facem sa va simtiti perfecti si minunati, fara seaman, cand de fapt lucrurile stau exact pe dos. Cu atentie, ne dam seama daca sunteti magari si incercati si alte pajisti. Dar stiti si voi ca nu va parasim, ci doar facem scandal, deoarece ne e mila de voi, fiind constiente ca doar ati fost curiosi. Fiecare barbat, la fel ca si randunelele, se intorc mereu la ei in cuib. Atata credeti ca noi suntem la cheremul vostruChiar si indragostite de voi, si asta rar, noi tot nu suntem mai prejos decat voi, dar nu constientizati asta, sunt sigura. Aceia care mai aveti inca mentalitatea bolnava de acum ceva secole, de genul ,,Femeia este facuta sa indeplineasca dorintele mele, ea este a mea deoarece eu sunt stapanul, ea va face asa cum ii spun deoarece imi apartine,voi, misogini ce credeti ca noi suntem obiecte, voi , ce ne pasati asa, ca pe sosete, voi veti suferi. Va credeti invizibili, dar sunteti cel mai usor de detectat, sa stiti. Aveti un comportament aparte, o alura superioara, parca ati avea sange albastru. La ce bune maini puternice daca habar nu aveti sa le folositi? La ce buna viteza voastra daca va ia atat de mult sa va faceti placuti? La ce bun un glas senzual daca nu aveti cuvinte frumoase de zis? M-am oprit pentru a lua o gura binemeritata de aer. I-am privit pe cei din sala pe sub gene, incercand sa le strapung impresiile. -Poftim, cat de usor sunteti de citit! Uitati-va la fetele voastre uimite, caci va regasiti in cele spuse de mine, nu-i asa? Acum va ganditi la femeia de langa voi. Va ganditi daca este adevarat faptul ca ea va conduce. Va contraziceti in gand, spunandu-va ca voi suntei cei puternici, masculii feroce, plini de zel. Va ganditi cati bani ati investit in ea, de parca nu ar fi interesul vostru ca ea sa fie frumoasa. De parca voi nu vedeti de fapt ca s-a ingrasat cateva kilograme , dar atunci vorbiti si comentati pe la colturi. De parca voi nu

vedeti ca si-a schimbat culoarea parului, dar atunci taceti malc, ca niste termite. Si devorati, devoratori de nimic! Va credeti deosebiti, insa vreti doar sa primiti. Nici vorba de daruit Mi-am ridicat din nou privirea, admirandu-le fetele uimite, aproape siderate si impietrite de nestiinta. -Acum ma considerati fie ingamfata, fie proasta. Va ganditi ca urasc barbatii. Va ganditi ca cine stie, poate am fost inselata si dau vina pe toata populatia masculina de pe glob, generalizand. Va ganditi ca sunt o femeie fara suflet, ca doar ambalajul este de mine. Credeti ca am nevoie de un barbat puternic in viata mea, de cineva care sa ma apereVoi chiar credeti ca sunteti aceia care ne sunt sprijin? Credeti-ma, noi suntem propriul nostru paravan. Noi stim ce este viata. Voi o considerati o conditie propice diatractiei. Voi considerati ca viata trebuie traita pentru a invata sa dansezi in ploaie, negandindu-va la faptul ca o blestemata de raceala va poate ucide. Viata este, dragilor, supravietuire. Trebuie sa supravietuiesti, nu sa stai sub picurii de apa, trebuie sa inveti sa te feresti de cataclisme, sa calci pe cadavre, sa inseli si sa minti, sa spui lucruri ce nu sunt adevarate. De cate ori nu ati auzit ,,Te iubesc pentru ceea ce esti, nu pentru banii tai? A doua zi nu-i asa ca v-ati dus la cumparaturi si ati golit un sfert de card, iar dupa asta v-ati luat portia de bunastare si desertul? Si voi nici nu realizati ca totusi,uneori, va indeplinim dorintele voastre egoiste chiar si fara o plata, acelea dintre noi ce chiar va suporta. Pentru ca pentru noi nu exista iubire, nu exista serenade si bilete de dragoste parfumate cu esente floraleVoi va credeti veritabili Romeo, noi suntem Juliete, iar balconul devine loc de intins rufe la scurt timp dupa primul ,,Te iubesc!. O tanara strategic asezata intr-o masa din colt, fumand ca o serpoaica, ma privea insistent si zambindu-mi complice. Niciun barbat nu se mai misca, pesemne de indignare, doar ea se unduia usor pe scaun, dandu-si buclele blonde pe spate. I-am zambit la randul meu, masurand din nou incapere. -Cat despre renumitele ,,triunghiuri amoroase, trebuie sa stiti cateva lucruri de baza. Voi chiar credeti ca noi ne batem pentru noi? Voi chiar credeti ca noi suntem in stare sa ucidem pentru voi? Cum am spus, viata este supravietuire, iar noi suntem orgolioase. Nu putem suporta faptul ca macar ati prefera pe alta. Vrem sa castigam mereu. Acum veti crede ca ma contrazic singura cu ce am spus mai devreme, ca noi doar facem scandal. Stiu ce spun. Stim sa facem diferenta intre o singura noapte total lipsita de strategie si o alta relatie in adevaratul sens al cuvantului. Iar atunci realizam ca ati preferat pe alta in defavoarea noastra. Si ne intrebam unde am gresit. Teatru sau nu, noi va daruim voua sufletul si trupul nostru. Iar tradarea ori minciuna dor cel mai tare Unul din indivizi isi lasase privirea in jos, rozandu-si unghiile nervos. - Acum va ganditi la cealalta femeie din viata voastra. La cea care spune ca va iubeste chiar daca sunteti casatoriti sau implicati in alta relatie. Insa nu stiti ca nicio femeie normala la cap nu accepta un barbat insurat fara sa astepte de fapt momentul propice demascarii. Santajul este atat de incitant, nu credeti? Si atunci o faceti vrand sa nu va raniti partenera de viata. Sau refuzati, depinde. Dar atunci veti realiza ca viata voastra s-a sfarsit, scumpii mei domni. Mai bine traiti singuri, decat cu doua femei pe cap. Doar stiti cum se spune, spune adevarul daca nu vrei sa te pierzi in propriile minciuniO seara buna, dragilor!

Am coborat de pe scaunul inalt, cu spatar micut, plasand microfonul in locul potrivit. Unduindu-mi soldurile, am coborat de pe scena, indreptandu-ma spre combina muzicala. Constienta ca sunt privita, m-am aplecat usor, cautand un disc pe raftul din spatele barului si tragandu-l afara cu unghiile lungi. Am apasat pe butonul verde, pornind boxele si bucurandu-ma de muzica ambientala, propice unei seri calme de toamna L-am rugat pe barman sa-mi pregateasca ceva tare, iar eu mi-am aprins tigara, tragand cu nesat si lasand fumul sa-mi invadeze simturile. -Nu ti se pare ca deconspiri micile voastre secrete? Ce vor spune femeile cand vor afla ca tu ne prezinti tocmai noua, inamicilor principali, tactica voastra? imi spuse o voce calda si masculina. M-am simtit invaluita intr-un abur misterios si delicat, dulce si bizar. -Cine spune ca trebuie sa afle ele asa ceva?i-am replicat expirand fumul, ezitand sa-l privesc. -Buna gandire, sanatoasa chiar. Dar cum se face ca ti-ai gasit sa faci standup comedy fix intr-un bar unde vin doar barbatii? -Ce fac eu nu e stand-up comedy, iar daca tu consideri un banc ce am palavragit eu atunci sa-ti fie de bine. Tot ce am spus este complet adevarat, sa stii. -Bine, daca asa spui tuDar zi-mi un lucru. Noi, barbatii, parem a va conduce pe voi, femeile. Dar adevarul este, dupa cum spui tu, ca femeile ne conduc pe noi. Dar pe voi, atunci, cine va conduce? Am ramas perfect nemiscata, cu tigara pe sfarsite intre degete, privind fix o sticla de bautura asezata intr-o pozitie precara pe marginea raftului. -Atunci, spune-mi, domnisoara, ce fel de dragoste preferi? -Cea poetica, i-am replicat suav, convinsa ca si eu l-am incuiat la randul meu. -,,Vom face dragoste in rime imbratisate, incrucisate, pana cand toate noptile vor fi albe. Mi-am intors brusc capul pentru a-l privi si am ramas siderata, holbandu-ma la el. I-am privit ochii albastri, incadrati de bucle ce bateau spre negru, micute si ondulate. Isi sprijinea maxilarul puternic conturat in palma dreapta, privindu-ma intens, vrand parca a-mi strapunge, la randul sau, gandurile si uimirea. -Ce s-a intamplat, ai ramas fara cuvinte? L-am privit vorbindu-mi. Parea ca fiecare miscare pe care o facea pentru a putea rosti cuvintele erau incete. Mi-am lasat capul sa cada in maini, masandu-mi ochii cu degetele. De obicei, toti barbatii care vorbeau cu mine in bar erau fie prosti si casatoriti, fie doar prosti. Dar el parea intr-adevar inteligent si dornic sa ma enerveze, parca pentru a ma convinge ca nu am dreptate in nicio privinta posibila. -Haide acasa!

-Ai iubit vreodata?l-am intrebat, mangaindu-i delicat pieptul, sprijinita cu capul de umarul lui. -De ce vrei sa stii?

-De ce imi raspunzi cu o intrebare? Ai iubit sau nu, ce e asa greu de raspuns? -Da. Am iubit. O tacere apasatoare s-a lasat in camera de zi, iar eu m-am ridicat, acoperindu-ma cu cearsaful si cautand un loc mai confortabil pe canapea. -Inseamna ca stii ce e dragostea, asa-i?am soptit. -Nimeni nu stie ce e dragostea. Toate definitiile astea date de diversi indivizi care nu au treaba pe-acasa , gen ,,Dragostea e cea mai puternica forta din univers, ,,Dragostea e sentimentul cel mai maret, ,,Dragostea este iertare sunt doar niste eufemisme, crede-ma. -Atunci ce e dragostea? Da-mi o definitie! -Nu pot. -De ce nu poti? Trebuie sa poti! E ca si cum ai fi rezolvat o problema de fizica, iar acum vreau sa mi-o explici! -Nu pot. Nu-ti pot explica. Daca as putea, crezi ca nu as face-o? Dar totusi, de ce te intereseaza? -Citeste-mi ceva! i-am ordonat brusc. -Vezi, acum tu esti cea care imi raspunde cu o porunca la intrebare. Explicami tu de ce vrei sa stii de la mine ce este dragostea! -Tu doar citeste-mi ceva! Orice! Ce citesti tu acum...Te rog mult. Oftand cu grutate, se intinse pentru a apuca o carte de pe masuta plina de cesti goale de cafea pline de zat intarit, de reviste rupte si ziare indoite la colturi, de scrum si tigari terminate. O deschise la intamplare. -Vrei naratiune? Un dialog, o descriere, un monolog adresat?... -Despre dragoste, te rog. Mai rasfoi de cateva pagini si ajunse la pasajul dorit. -,,Dragostea este o catastrof magnific: s tii c te ndrepi cu toat viteza spre un zid i totui s accelerezi; s alergi ctre pierzanie, cu zmbetul pe buze; s atepi, plin de curiozitate, clipa cnd se va alege praful de toate. Dragostea este singura decepie programat, singura nenorocire previzibil, pe care o vrei mereu i mereu. -Din ce carte e? -,,Dragostea dureaza trei ani. Frederic Beigbeder. Mi-o intinse delicat, parca pentru a nu ma rani. Am deschis-o la pagina potrivita. -,,Sa alergi pana se va alege praful de toate...am soptit. Cum adica? -Este ca atunci cand stii ca te indrepti spre o fundatura. Este momentul din viata cand stii ca totul se va spulbera la un moment dat, ca te va parasi, iar tu vei ramane cu inima franta. Si vei vrea sa o repari, sa lipesti la loc bucatile pe care ea le-a spart, dar nu reusesti, cai cioburile sunt mult mai mici. Momentul cand stii, simti ca nu vei mai putea iubi la fel de mult pe altcineva, si faptul ca a-i pierdut-o pare o catastrofa. Caci tu crezi in suflete pereche, iar ea ti-a fost jumatate din tine. Atunci cand stii ca ti-ai scos din proprie initiativa sufletul din piept si i l-ai daruit ei, iar ea a plecat cu el. Sufletul este unicul lucru pe care il daruim fiintei iubite. Iar daca ea a plecat pentru totdeauna cu el, cine ti-l va mai inapoia? Ce-i vei mai da in schimb altei persoane? -Cred ca ea ti-l va oferi pe al ei, chiar cu riscul de a-l pierde la randul ei, asai? am intrebat eu.

-Dar asta inseamna mult. Daca ai stii tu, frumoasa mea, cate suflete s-au pierdut de-a lungul timpului, cati au murit din iubire... Mi-am coborat din nou privirea in carte, recitind fragmentul. -,,Deceptie programata, nenorocire previzibila? Asta e iubirea? -Da. -Pai si atunci de ce mai iubim? De ce ne mai strofocam atata sa facem oamenilor pe plac, de ce mai iubim daca oricum totul se va termina prost? -Iubim din greseala, cred. Pentru putinul timp in care iubirea te face fericit, te simti pur si neintinat, simti ca nimic din jurul tau nu mai conteaza, ca ea te face fericit, ca ea iti da totul... -Si daca ea joaca teatru? am intrebat. -Atunci ghinionul tau sa fie. Nu te joci cu inima cuiva. Nu o iei asa, din distractie. Oamenii care fac asta sunt intr-adevar bolnavi mintali. Niste nimicuri colectionare de fericire, care ranesc din placere, niste fiinte ce nu pot fi numite oameni. -Deci asta suntem noi, femeile? -Conform definitiei tale, da. Nu sunteti sclave. De fapt, tu esti diferita de toate femeile pe care le-am cunoscut vreodata. Nu cred, ci sunt sigur ca tot ce ai spus tu seara asta este o pura autocaracterizare. -Pai, atunci, cum sunt femeile? -Nu am nici cea mai vaga idee... M-am lasat din nou in jos langa el pe canapeaua stramta, aruncandu-mi bratul peste pieptul lui si sprijinindu-mi capul de umarul lui. Fuma a zece tigara, scuturand scrumul pe masuta de cafea. Cu cealalta mana ii mangaiam buclele moi, precum niste panglici micute de matase. El rasfoia in continuare cartea roasa la colturi, pe care pesemne ca o citise de zeci de ori inainte. Tot afundandu-mi mainile in valurile negre si catifelate, am atipit. Si am visat. Am visat ca zburam deasupra lumii si ca atingeam o stea. Si pluteam tinand-o in mana si ii vorbeam. Este un lucru de dorit sa ai o stea. Eu, de exemplu, sunt hapsana, am doua, ce ma pazesc noapte de noapte. Sunt destul de aproape una de alta, iar una este mai stralucitoare decat cealalta. Mereu mi-am dorit sa o pot avea pe una din ele, iar acum in sfarsit pusesem mana pe ea. Dar, indepartandu-ma, am vazut cat de trista era aceea care stralucea mai slab...Desi ma gandisem ca s-ar putea sa-i placa sa stea singura pe cer, pentru a parea mare si stralucitoare, am vazut tristetea ei si cum se stingea incet. Asa ca am pus-o la loc pe cealalta si am observat ca, indiferent de eclipsarea ei, era fericita alaturi de iubirea ei... -,,Nimic nu-mi place mai mult dect contradicia dintre un chip angelic i un trup pariv. Am criterii dihotomice. Interesanta chestie. Te simti? -Adica ce vrei sa spui? -Vreau sa spun ca ai un chip deosebit, dar cele mai diabolice picioare care mi-au fost date sa le vad. Am chicotit, lipind-mi buzele calde de adancitura de la baza gatului lui. Afland-ma la granita dintre realitate si vis, l-am auzit izbucnind in ras si lasand cartea sa cada pe jos: -Ce mai ai?l-am intrebat somnoroasa. -,,n afar de o crati cu lapte, care d pe dinafar, nu exist pe toat faa pmntului o chestie mai sinistr dect mine....

Am inceput si eu, la randul meu sa rad, si cu asta tot somnul meu s-a dus pe apa cristalina si rece a unei sambete obositoare...

-,, M-au exmatriculat n primul an de la Universitatea din New York pentru c am copiat la examenul de metafizic am privit n sufletul colegului de alturi. Cnd a aflat mama, care era o femeie cam instabil emoional, s-a ncuiat n baie i a luat o supradoz de piese de mahjong. Pe vremea aceea eram deprimat i frecventam un psiholog. De fapt, chiar aveam gnduri de sinucidere, dar psihologul meu era un freudian foarte riguros i, dac m sinucideam, ar fi trebuit s pltesc pentru edinele rmase. Haideti, oameni buni! Trebuie sa recunoastem ca Woody Allen este un veritabil geniu scenarist. Cred ca ,,Annie Hall este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata... -Da, dar uiti un amanunt micut, spuse un individ din public. Chiar daca e un subiect tabu, de ce sa nu o spunem verde in fata?...S-a casatorit cu fiica lui adoptiva. Si au doi copii impreuna. Asta e pur pedofilism si si mai pur incest. -De acord, insa ce daca? Cumva chestia asta i-a luat din imaginatie, ori din inteligenta? Unii oameni fac lucruri necugetate. A fost un acord comun intre cei doi, Soon-Yi, caci asa o cheama, si Allen. In fond si la urma urmei, nu stiu de ce comentam noi. Sa fim seriosi, stim noi ce e in familia lor? Care este de fapt adevarul? Woody Allen este un geniu, iar daca stam sa luam la rand cateva genii nascute inaintea lui, trebuie sa recunoastem ca au avut cu totii o doza de nebunie...Dar haide sa nu te complic, ca nu am habar cata istorie stii dumneata. Cred ca ati vazut cu totii ,,O minte sclipitoare cu Russell Crowe...Pentru muritorii de rand ce nu cunosc povestea lui John Forbes Nash Jr., el este un om cu o minte absolut fantastica, un barbat puternic, ce a studiat, printre altele, geometria diferentiala, ecuatiile diferentiale primare, mecanica cuantica si teoria relativitatii. Daca va pare ceva banal, aflati ca s-a luptat ani de-a randul cu boala numita schizofrenie. Cred ca va dati seama cat de greu este sa fii un veritabil geniu, si sa manifesti, printre altele, o paranoia ingrozitoare, sau sa vorbesti cu personaje ca Charles Herman si sa crezi ca toti barbatii care poarta cravata rosie fac parte dintr-o organizatie comunista impotriva ta. Asta i-a afectat ,zic eu, atat cariera, cat si viata personala... -Si totusi a divortat de sotia lui, eu asa stiu...spuse altcineva din public. -Stiu. Si? Ce parere ai despre asta? -Cred ca este ceva total impotriva oricarui principiu etic si moral. Femeia aceea l-a ingrijit ani de-a randul, iar el, ce-a facut? A parasit-o ca pe ultima carpa. Si retine, asta vine din partea unui barbat! -Si-a continuat cursul vietii. Haide, sa fim seriosi! Inca o data, va repet. Noi vorbim aici pura teorie pe baza de Wikipedia si cioturi. A fost o decizie de comun acord si nu avem de unde sa stim ca nu ea a fost aceea care a intentat divortul, asa-i? Si, sa fim sinceri...Cazul lor a fost unul special, insa

cati si cate dintre noi nu se simt incorsetati in propriile casnicii? Mariajul insusi este un lat, astfel ca putem compara verigeta de pe degetele voastre inelare cu un lant cu bila de 100 de kilograme legat cu lacat de picior. Dragostea dureaza trei ani. Iar atunci cand semnezi actul ala, iti semnezi certificatul de inmormantare precoce. Multi barbati se casatoresc ori din singuratate, ori din dorinta de a scapa de mama lor, ori de lene. Ca e ingrozitor de greu si ai nevoie de doctorat pentru a invata sa calci si sa imperechezi sosete... Le-am privit chipurile triste, observand ca jumatate dintre barbatii din sala si-au dus paharul cu bautura spre buze. Am zambit multumita. -Haide, ca v-ati suparat acum...Nu vreau sa va intristez. Haide sa revenim la filmele lui Woody Allen! Ia fiti atenti aici, replica din film: ,, Annie, e un homar imens n spatele frigiderului i nu pot s-l scot, e greu. Poate dac i pun o farfurie cu un pic de sos de unt, o s fug pe partea cealalt...! Publicul a izbucnit in ras. Era trecut de ora doua si majoritatea erau deja piliti. Nu mai avea sens sa incerc sa le vorbesc lucruri intelectuale. Am vazut ochii lui albastri strafulgerandu-ma si m-am trezit holbandu-ma, incercand sa-l citesc. Zambea rece, tinand o tigara intre degete si avand bratul stang sprijinit de bar. Am coborat de pe scena, lasandu-i pe bietii oameni sa se sufoce cu bautura lor. Ca doar asa functioneaza un bar, asa-i?

-Deci, ce parere ai? l-am intrebat, plimbandu-mi un deget de la mana dreapta pe pieptul lui si sprijinindu-mi capul pe celalalt brat. -Cu privire la ce? -Cu privire la ce am spus. -La ce ai spus cu privire la ce? -Cu privire la casatorie. -Cand ai spus tu ceva cu privire la casatorie? -In bar. Ce ai, nu-ti amintesti nimic de acum doua ore? -Nu-mi amintesc nimic din ce s-a intamplat nici macar cu o ora in urma. Eu nu-mi aduc aminte decat de ultima jumatate de ora, imi spuse, sarutandumi degetul aratator. -Foarte amuzant, n-am ce zice. Haide, da-mi o tigara si reimprospateaza-ti memoria cat o aprind. M-am ridicat in sezut, inspirand cu putere, de parca nu mai fumasem de cinci zile. -Cum ai vrea tu sa-mi aduc aminte de ceva cand faci asta? -Cand fac ce? -Cand tii astfel tigara, cand o cuprinzi cu buzele, cand le deschizi...Emani perfectiune. -Perfectiunea nu exista, i-am replicat. -De ce crezi asta? -Pentru ca e adevarat. -Cum adica? -Citeste-mi ceva. Ceva interesant. Fara sa ma intrebe nimic, se indrepta spre unicul corp de biblioteca, cugeta o clipa, apoi scoase o carte. Se aseza din nou pe canapea, pozitionandu-si

strategic picioarele pe masuta de cafea si dand la o parte cateva obstacole, ce cazura cu zgomot pe podea. -,,O, tu, pe care te ador, tu, pe care te voi idolatriza i-n mormnt, s-a zis deci cu fericirea zilelor mele i m vei prsi pentru totdeauna. Recunosc, ce-am spus nu este dect o bnuial, dar nu-mi poate iei din cuget, m ameete i mai tare dect disperarea n care m-a adus desprirea de tine... Ai ncuviina tu, n culmea gloriei, s-i aduci aminte de vremurile att de blnde ale copilriei noastre... de acele momente minunate n care mi jurai s nu fii dect a mea... Ah! cum au trecut aceste clipe de desftare i ct de lungi vor fi cele ale durerii... Ce-am fcut eu s merit s m prseti? Spune, ce-am fcut? Si de ce-l sacrifici pe cel care te ador? Oare monstrul care mi te rpete dezmierdrilor, te iubete la fel de mult ca mine? Oare te iubete tot de atta amar de vreme? Am ramas uimita, parca neintelegand sensul cuvintelor. Am ramas nemiscata. -Cat de frumos...Si de trist. Cred ca e una dintre cele mai frumoase scrisori de dragoste pe care le-am auzit vreodata. Ce suflet chinuit cred ca a fost! -Ce s-a intamplat cu inima ta de piatra si cu teoria ca barbatii sunt niste nimicuri fara suflet? -Pai o fiinta fara suflet femeia care l-a parasit! El incepu sa chicoteasca sacadat de ceva ce numai el stia, constient ca nu suport asta... -Cine a scris asta?l-am intrebat -Marchizul de Sade. Donatien Alphonse Francois de Sade. Stii ca din numele lui se trage cuvantul ,,sadism, nu? -De ce? -El a introdus sadismul sexual in literatura. A petrecut destul de mult timp in inchisori la vremea aceea! -Chiar nu pot intelege. -Ce anume? ma intreba, cuprinzandu-mi umarul cu bratul. L-am inlantuit cu propriile maini, continuand: -El chiar a iubit-o, nu? -Era un barbat libertin si pervers, foarte violent. Eu personal consider ca asta este ori curata nebunie, ori lasitate in esenta pura. -Adica. Explica-mi, l-am rugat. -Adica sa nu poti sa faci fericita o femeie fara sa fii tu fericit. Egoism. Cum ai spus si tu: sa iei si sa nu oferi. Pentru de Sade, ,,iubirea insemna sa fie el multumit, facandu-i pe altii sa sufere. Iar asta mi se pare o idiotenie absoluta, sa stii. Iar barbatul ce loveste o femeie e un las fara onoare, un om de nimic, ce nici macar nu merita sa traiasca. De ce sa-ti arati puterea lovind-o? Cu ce te face sa te simti mai bine? -Astea sunt doar retorice, sper... Ca eu nu am lovit in toata viata mea pe cineva. -Desigur, imi raspunse. -Si, deci, crezi ca el nu era capabil sa iubeasca?

-Daca prin iubire intelegi tortura, atunci da, putea sa iubeasca. Dar ce ti s-a intamplat, parca tu considerai barbatii niste marionete si niste creaturi fara inima... -Da. Dar in situatia lui, cred ca femeile acelea erau purele marionete insetate de cuvintele lui. -Acum nu inteleg eu, imi replica el. -Adica barbatii de genul lui..Nu stiu exact. Dar pot sa-ti spun ca mi-l imaginez ca pe un nobil de o frumusete rapitoare, cu o voce demonic de atractiva, care doar susotind doua litere consecutive din alfabet te face sa te topesti. Un om care te face sa te indragostesti orbeste, sa-i indeplinesti toate comenzile, pentru care ai fi in stare sa iti dai foc fara vreun regret, stii. Un barbat pe care, chiar daca te face sa suferi, il iubesti mai mult cu fiecare zi din viata ta. Si pe care, chiar daca te inseala, il ierti. Asta este diavolul in costum de francez, sa stii. -Mda. Cred ca da. Mai auzi asta, ca sa vezi ca nu era intreg la minte. Cuvintele urmatoare sunt spuse de un preot: ,, .-Nu-i ascund c, sclav supus a capriciilor mele, le vei ndeplini pe toate fr s carteti, m nelegi, Sophie, m cunoti, ai de ales aadar ntre aceast situaie sau eafodul, i nu m lsa s-i atept rspunsul. Du-te, printe, du-te, rspunsei cu groaz, eti un monstru c ndrzneti s abuzezi cu atata cruzime de situaia mea i m pui s aleg ntre moarte i infamie. Iei, voi fi n stare s mor nevinovat i mcar voi muri fr remucri. Refuzul meu l starni pe acest nelegiuit, care ndrzni s-mi arate ct de mult i se aprinseser patimile. Neruinatul ndrznete s ncerce mangaierile dragostei,cu toat spaima i n mijlocul lanurilor, chiar sub abi care st s cad asupra capului meu. Dau s fug, mi urmrete, m rstoarn pe bietele paie care mi in locul de pat i chiar dac nu-i consum n ntregime fapta, mi las mcar urme att de scrboase c nu m pot ndoi de scopurile sale josnice. -Cum se numeste cartea din care mi-ai citit?l-am intrebat duios, ascunzandu-mi siderarea. - ,,Justine. -Si spui ca individul asta ocupa un rol relativ in literatura universala? -Da, imi raspunse calm. -Este la fel de sadica si scarboasa de la cap pana-n coada? -Debordeaza in sadism, esenta pura. -Si cum se face ca ai asa ceva in casa? Si-a incordat maxilarul, inchizand ochii si pufnind in ras. I-am apucat barbia, facandu-l sa ma priveasca cu ochii lui albastrii in care se rasfrangeau pete de intuneric. I-am mangaiat obrazul si l-am sarutat, simtind aroma de tutun ce persistase pe buzele sale...

-,,Semidoctismul este cel mai cumplit flagel al omenirii, mai cumplit dect molima, foametea i rzboiul, un flagel necunoscut pn-n secolul nostru. Semidoctismul este un despot, cum n-a existat niciodat pn acum. Un

despot care-i are slujitorii lui, sacerdoii i sclavii, un despot n faa cruia totul s-a prosternat cu dragoste i superstiie, cum nimeni nu i-ar fi putut imagina pn acum, n faa cruia tiina nsi tremur i-i cnt-n strun nr-un mod ruinos. -Femeie, eu sunt un om destept,dar pe cuvantul meu de stiu ce-i aia ce ai zis tu acolo, zise un individ din public, profund suparat ca i-am vorbit in cuvinte mult prea complicate...Asa ceva nu se spune intr-un bar. L-am privit cu superioritate. -Adica vrei dumneata sa-mi spui mie ca unuia beat ca tine nu ii spun asa ceva. Dar cuiva care a venit special pentru a ma vedea pe mine ii place si intelege. Care este problema, nu stii ce este semidoctismul? -Nu,replica barbatul, cu ochii aposi, pupilele dilatate, ridicandu-si dispretuitor umerii. -Semidoc este acela care se crede foarte inteligent, cu o cultura vasta, insa de fapt are una superficiala, care, de exemplu, in materie de geografie, se limiteaza la capitalele catorva tari europene, iar in istorie se rezuma la cateva informatii despre epoca preistorica. Pot pune pariu ca tu crezi ca lumea exista de putin peste 2000 de ani. -Evident ca asa este! Sala izbucni intr-un ras batjocoritor la adresa individului mult prea beat pentru a se putea enerva. Se ridica balanganindu-se pe picioare si se indrepta spre mine. Am ramas calma, deoarece invatasem de-a lungul timpului ca majoritatea betivilor nu trebuie suparati. Totusi, nu ma asteptasem la o asemenea reactie din partea lui. Se sprijini cu mainile de spatarul scund al scaunului, lasandu-si capul sa cada, apoi sa se ridice deasupra pieptului meu. Am inceput sa respir sacadat, apoi am ridicat palma dreapta inspre public, facandu-le semn sa ma lase sa ma descurc singura. Majoritatea se ridicasera in picioare, dar impietrisera intr-o pozitie de atac. Barbatul isi ridica fata spre mine si ma intreba ragusit, duhnind a bautura: -Tu ai inventat maxima aia despre semichestie? -Nu, desigur ca nu. -Dar care? -Feodor Mihailovici Dostoievski, i-am raspuns printre dinti, incercand din toate puterile mele sa nu vars din cauza duhorii. -Cine, ma? -Dostoievski! Isi pozitiona mainile pe soldurile mele, coborand si ridicand din nou capul. Le-am facut din nou semn sa stea, deoarece voiau sa se repeada la el. -Cine e asta? -Un scriitor rus. -Si ce a scris? -Carti de vaza din literatura... -Exemple! -,,Fratii Karamazov. -Si? -,,Demonii. -Si? -,,Idiotul.

Imi stranse soldurile ca intr-o menghina si ma privi fix. Isi arunca capul spre gatul meu si un tipat scurt mi-a iesit din gat, moment in care mai multi barbati s-au repezit si l-au tras de langa mine. M-am ridicat de parca scaunul ar fi fost in flacari si m-am sprijinit de bar, izbucnind in plans...

-Nu te-a invatat nimeni sa nu iti bati joc de un betiv? Stateam cocotata pe genunchii lui, cuminte, asteptand sa termine cu periatul. Ma spalase cu grija, ca pe un copil mic, spunandu-mi intruna sa incetez cu plansul. Am izbucnit din nou in lacrimi, lasandu-le sa-mi curga pe fata si tremurand ca o varga. -Ssst, gata, imi pare rau, gata... Lasa peria jos, cuprinzandu-mi trupul cu bratele si odihnindu-si capul pe umarul meu, leganandu-ma incet. -Haide sa facem ceva nou azi. Haide sa mergem sa dormim in pat, sa mai lasam canapeaua asta sa se mai raceasca, ce spui? Ma duc doar un pic sa schimb asternuturile si apoi dormim, vrei? Am incuviintat fara cuvinte, apoi am coborat de pe picioarele lui, legandu-mi mai bine halatul scamosat mult prea mare pentru mine. Intorcandu-se, ma ridica cu totul de pe pamant si ma trecu pragul dormitorului, asezandu-ma grijuliu pe saltea. Mi-am ridicat bratele, lasandu-l sa ma imbrace cu un tricou lard, apoi sa ma inveleasca. Se cuibari si el langa mine, trecandu-si bratul sub gatul meu. -Tie iti place mult sa vorbesti publicului, nu? -Da. -De ce? -Este un sentiment aparte sa te simti ascultata, sa-t simti glasul transmitandu-se pana in boxe prin microfon, sa te stii apreciata, sa stii ca ai o anumita influenta asupra acelor barbati... Chiar daca nu o recunosc, ei stiu ca am dreptate. -De ce m-ai intrebat in prima noapte daca stiu ce e iubirea? -Pentru ca eu nu stiu ce este. -Ce este ce? -Iubirea. Ramas fara cuvinte, imi saruta crestetul capului, transmitandu-mi fiori in tot corpul. -Fiecare om iubeste, spuse el. Asa cum privesti copacii inflorind primavara de primavara si ii admiri zambind, de exemplu. Dragoste fata de natura.Asa cum te intorci in fiecare seara si vorbesti acelor barbati, de exemplu. Dragoste fata de ce iti place tie sa faci. -Eu ma refer la dragostea fata de o persoana. Tacu cateva secunde, apoi imi spuse: -Tu esti fericita cand imi vezi in fiecare seara ochii privindu-te pe scena si zambindu-ti? -Da. -Iti place cand te iau de mana si mi te asezi pe genunchi in tramvai in drum spre casa?

-Enorm. -Iti place chiar si momentul cand iti pregatesc asa, la trei noaptea, o supa la plic? -Normal. -Din ce cauza? -Fiindca o faci, desi esti frant de oboseala. Ai putea sa dormi in loc sa vii sa ma iei de la bar... -Si te deranjeaza cand iti masez umerii si gatul sau cand te sarut pe varful buzelor? -Ar trebui? am chicotit eu. -Si te deranjeaza ca dormim noapte de noapte pe canapeaua aia stramta, iar dupa ai dureri de spate? -Absolut deloc. Sunt langa tine, iar asta e tot ce conteaza... -Si te enerveaza ca scutur scrumul direct pe masuta sau ca-ti fac cafeaua cu mult prea mult zat si prea putin zahar? -Nu. -Asadar, ma suporti. -Da. -Pai, cred ca asta e iubirea. A-l suporta pe cel de langa tine, cu bune si cu rele, cu obiceiurile proaste, cu muzica si cartile lui, cu comportamentul si ticurile lui nervoase, si sa-l ierti chiar daca de dimineata mai incurca periutele de dinti... Am ramas perplexa, gandindu-ma la cele spuse de el. Poate avea dreptate. Insa nu puteam fi sigura. Consideram iubirea ca pe un sentiment individualizat si mult prea comentat. Mi-am muscat buza de jos cu tristete, deoarece nu stiam ce sa fac mai departe... -Deci, ce crezi? Ma iubesti? ma intreba el, plin de speranta. Am tacut. Nu aveam habar ce sa-i raspund si nu voiam sa-l mint. Intelegandu-mi tacerea, se resemna, oftand: -Bine, am inteles...

Am pasit pe treptele trenului, purtandu-mi unica valiza pe brat. Am pasit pe varfurile degetelor pe culoarul mirosind a tutun, apoi am intrat intr-un compartiment gol. Speram ca mai tarziu nu o sa regret ce faceam acum, desi o parte din mine ar fi dorit ca el sa intre pe usa glisanta, sa ma ia in brate si sa ma stranga la piept, sa-mi spuna ca sunt frumoasa si sa-mi mangaie parul...Sa-l cuprind cu piciorul de trunchi si sa ma ridic cu capul mai sus pe umarul lui si sa plang... Dar nu a intrat nimeni. Am ramas suspinand cu tampla lipita de gemul rece. Renuntasem la bar, renuntasem si la el. Lasasem in urma canapeua din camera de zi, patul mirosind a inalbitor cu lamaie, bucataria dezordonata si baia stramta. Lasasem acasa la el cutia cu cafea si ultimul pachet de tigari. Mi se facuse teama sa nu il ranesc. Sa nu ii iau inima. Insa am realizat brusc ca, neluandu-i-o pe a lui, o lasasem pe a mea acolo. Speriata, am dat sa cobor din tren, dar acesta se pusese in miscare. Pleca departe de locul

acesta. Fara voia mea, pierdusem singurul lucru pe care il mai puteam darui cuiva drag. Am deschis geanta, scotand ,,Dragostea dureaza trei ani: ,,O singur ntrebare m scie nencetat i mi rezum ntreaga existen: ce e mai ru, s faci dragoste fr s iubeti sau s iubeti fr s faci dragoste?...

Am privit perechea de ochi albastri reci fixandu-ma. Un zambet cald inflori pe fata lui, apoi se indrepta spre mine, ramanand totusi la o disanta rezonabila. Am ramas uimita, cu inima batandu-mi sa-mi sara din piept... -Buna! zambi el. Te-ai schimbat. Arati bine... -Multumesc. Si tu. Dupa un moment de pauza destul de sanjenitor, continua, chicotind: -Haide, mai, ce naiba...Vorbim ca doi necunoscuti! Ce mai faci? -Bine, cred. Bine. Au trecut trei ani, nu? -Da. -Ce faci? -Traiesc. Mi-am lasat privirea in jos, neindraznind sa-l privesc. -Credeai ca o sa mor? -Te-ai refacut rapid, asa-i?l-am intrebat, simtindu-ma jignita. Zambetul i-a disparut de pe buze si a privi incordat, trecandu-si mainile prin par. -Doar nu ai crezut ca o sa raman suferind, nu? Te-am cautat jumatate de an. Am intrebat fiecare client din bar daca mai stie ceva de tine. Te-a sunat zile in sir. Tu ai rupt toate legaturile cu mine, fara macar sa stiu de ce... -Seara aceea, am soptit sugrumata, in care mi-ai explicat ca te iubesc, a fost cea mai frumoasa seara din toata viata mea. Saptamana pe care am petrecut-o cu tine, a fost cea mai speciala pe care am petrecut-o vreodata. M-am speriat. A fost prea multa fericire. .. Si cand am urcat in tren, am realizat ca uitasem ceva... Ma privi fix, ridicandu-si o spranceana. Am observat ca avea tamplele usor incaruntite. -Inima mea. Si stiu cat de stupid si de siropos pare... Inchise ochii si isi incrunta fruntea. Am deschis geanta si i-am intins o carte: -Poftim. ,,Dragostea dureaza trei ani. Eu ti-am luat-o. Scuze ca arata asa, dar am citit-o in fiecare zi de cand am plecat...

I-am intins-o, iar el a atins-o bland, moment in care i-am observat verigheta stralucind pe deget. Un gol imens s-a deschis in stomacul meu, ca o uriasa gaura neagra...Respiratia mi s-a oprit. Imi refuza cartea, intinzandu-mi-o. -Nu am nevoie de ea. Mi-am luat alta. Esti...Esti constienta de faptul ca nu mai putem reface ce am pierdut, nu? -Desigur ca da. Dar, oricum, ma bucur enorm ca te-am intalnit. -Exista vreo posibilitate sa-ti inapoiez inima? ma intreba cu sfiala. -Nu. Nu exista. Odata daruita, este de rau augur sa mi-o dai inapoi. Si, oricum, nu ai cum... -Bine. Am inteles. Iti urez drum bun. I-am zambit si m-am intors. Am pasit de cateva ori, cu ,,Dragostea dureaza trei ani in mana. Apoi, brusc, am dat sa fac cale intoarsa, dorind sa ii spun ca putem fi din nou doar noi doi si ca dragoste exista. Dar l-am vazut apucand-o pe ea de mana, pe tanara firava si cu bucle blonde, aplecandu-se si sarutand-o in crestetul capului. Lacrimile mi s-au rostogolit pe obraji, fierbinti si mari. M-am blestemat in gand ca pierdusem ceva atat de valoros, ca nu l-am ascultat cand mi-a spus ca il iubesc, ca am plecat departe. M-am lasat in jos pe o bordura rece, scuturandu-ma de plans. Oamenii treceau pe langa mine aruncandu-mi priviri fugare, apoi se indreptau la treburile lor. Am realizat ca, in ciuda tuturor convingerilor mele, sunt unica femeie ce nu a stiut sa iubeasca...

Soarele lumina straduta ingusta, rasfrangandu-si razele domoale asupra noastra. Pe neasteptate, imi cuprinse trupul pe la spate, odihnindu-si capul pe umarul meu si leganandu-ma in bataia luminii. Mi-am ridicat mana stranga, apucandu-i buclele moi si rasfatandu-le cu atingeri molatice. Ma iubea, si il iubeam, iar asta era tot ce conta...

Lana Radu, 2012, Este a treia mea schita, daca mi se permite sa-i spun asa, si imi cer scuze din nou pentru lipsa diacriticelor... Sper sa-mi apreciati talentul de debutanta, desi pare un pic incalcit. Pentru pareri, contactati-ma la adresa lanaradu@yahoo.com

Daca v-a placut stilul meu, incercati si ,,In cautarea unei noi depresii (http://www.scribd.com/dumitrescu_laura/d/81963206-In-Cautarea-Unei-NoiDepresii-Lana-Radu) si ,,Legistul (http://www.scribd.com/dumitrescu_laura/d/87472027-Legistul-Lana-Radu)