Povestea unui Hobbit J.R.R. Tolkien I MUSAFIRI NEPOFTITI A FOST ODATA un hobbit care locuia ntr-o gaura n pamnt.

Nu era o vizuina din acelea antipatice, murdare sau umede, pline de capete sau cozi de viermi si cu miros d e ml; nu era nici nisipoasa sau lipsita de apa, sau o vizuina n care sa n-ai pe ce sa te asezi sau pe ce sa mannci; era o vizuina de hobbit, si asta nseamna confort . Avea o usa rotunda ca un hublou, vopsita n verde, si drept n mijlocul ei era o cla nta ca un buton de alama, galbena si lucioasa. Usa dadea pe un culoar n forma de tub, ca un tunel; dar un tunel ct se poate de confortabil, fara fum, cu peretii c aptusiti cu lemn, cu dale pe jos si cu covor, cu scaune lustruite si multe, mult e cuiere pentru haine si palarii pentru ca hobbitul era ntotdeauna bucuros de oas peti. Tunelul serpuia si tot serpuia, patrunznd pe ocolite pna n inima Dealului Deal ul , asa i spunea toata lumea, cale de mai multi kilometri n jur. Tunelul avea multe usi mici si rotunde, nti pe o parte, apoi pe cealalta. Etaj nu exista. Asa e la h obbiti. Dormitoarele, baile, beciurile, camarile (multe camari!), dulapurile (av ea ncaperi ntregi pentru haine!), bucatariile, sufrageriile, toate erau la acelasi nivel si dadeau pe acelasi culoar. Cele mai bune ncaperi erau cele de pe partea stnga (ndata dupa intrare); erau singurele care aveau ferestre, ferestre rotunde, n gropate adnc n Perete; dadeau n gradina lui si n pajistile care se ntindeau dincolo d e gradina, cobornd pna la ru. Hobbitul de care va vorbesc era un hobbit cu stare si numele lui era Baggins. Fa milia Baggins traia pe lnga Deal de cnd lumea si toti o considerau foarte respecta bila, nu numai pentru ca cei mai multi dintre membrii ei erau buni gospodari, da r si pentru ca nu facusera niciodata nimic neasteptat; stiai perfect ce va spune un Baggins despre o problema sau alta, fara sa-ti mai bati capul sa-l ntrebi. Po vestea de fata este despre un membru al familiei Baggins care s-a trezit antrena t ntr-o aventura, facnd si spunnd lucruri cu totul neasteptate, cu care ocazie si-a pierdut respectul vecinilor si, n schimb, a cstigat... ei, o sa vedeti daca, pna l a urma a cstigat ceva. Mama acestui hobbit al nostru... Dar, de fapt, ce este un hobbit, ma ntrebati? Eu cred ca astazi hobbitii au nevoie de o descriere pentru ca ei s-au nstrainat si au devenit cam scumpi la vedere cu Oamenii Mari, cum ne spun ei noua. Ei sunt (s au au fost) mici de stat, cam jumatate ct noi si mai mici dect Piticii barbosi. Ho bbitii nu au barba. Fac vraji putine sau chiar deloc, n afara de cele obisnuite, de fiecare zi care i ajuta sa dispara repede si pe nesimtite cnd oamenii voluminos i si neghiobi ca noi apar poticnindu-se si fac zgomot ca de elefant, care se aud e la un kilometru. Sunt cam burtosi, se mbraca n culori stridente (mai ales verde si galben); nu poarta pantofi pentru ca le cresc talpi naturale si o blana de pa r des, calduros si negru pe picioare, ca parul de pe cap (care e buclat); au deg ete lungi, negre si ndemnatice, o fata binevoitoare si un rs gros si galagios (mai ales dupa masa de seara pe care o iau de doua ori pe zi, atunci cnd reusesc s-o o btina). Acum stiti destul ca sa aveti o baza de pornire. Deci, dupa cum spuneam, mama hobbitului nostru, adica a lui Bilbo Baggins, a fos t celebra Belladonna Took, una dintre cele trei fiice remarcabile ale Batrnului T ook, capetenia hobbitilor, care locuia pe cealalta parte a Apei ruletul care curg e la picioarele Dealului. Se spunea adesea (n alte familii) ca odata, de mult, un ul dintre stramosii Took si-ar fi luat drept nevasta o zna. Aceasta era, fireste, absurd, dar era clar ca, fata de trasaturile hobbitilor, clanul Took avea ceva neobisnuit si, din cnd n cnd, cte unul dintre ei traia o aventura extraordinara. Dis

parea discret si familia tinea totul n secret; dar era foarte clar ca familia Too k nu era chiar att de respectabila ca familia Baggins, cu toate ca era, fara doar si poate, mai nstarita. Nu cumva sa credeti ca Belladonna Took a trait vreo aventura neobisnuita dupa ce a devenit doamna Bungo Baggins. Bungo adica tatal lui Bilbo i-a construit (n par te cu banii ei) cea mai luxoasa vizuina de hobbit din cte au existat vreodata, att sub Deal, ct si deasupra sau pe celalalt mal al Apei. Si acolo au ramas toata vi ata Totusi, e probabil ca Bilbo, singurul ei fiu, cu toate ca arata si se purta de parca ar fi fost o copie a tatalui sau, solid si demn de ncredere, avea un ce ci udat, care-i venea de la familia Took si care abia astepta sa iasa la iveala. Oc azia nu s-a ivit nsa dect dupa ce a crescut mare, pe la cincizeci de ani, cnd locui a n frumoasa vizuina construita de tatal lui, pe care v-am descris-o mai devreme, si dupa ce s-a stabilit acolo, dupa cte se parea, pentru totdeauna. Printr-o ntmplare ciudata, ntr-o dimineata de demult, n linistea lumii, pe vremea cnd zgomotul era mai mic si verdeata mai abundenta, iar numarul hobbitilor si prosp eritatea lor erau nca destul de mari, n timp ce Bilbo Baggins statea n usa casei lu i, dupa ceaiul de dimineata, tragnd dintr-o pipa uriasa de lemn care i ajungea pna aproape de degetele de la picioare, acoperite cu par (frumos periat), trecu pe a colo Gandalf. Gandalf! Daca ati fi auzit doar un sfert din ce am auzit eu despre el, iar eu am auzit doar o parte foarte mica din tot ce s-ar putea auzi, ati fi fost pregatiti sa ascultati povestile cele mai fantastice. Pe oriunde trecea, r asareau n mod neasteptat fel de fel de istorii si de aventuri. Nu mai trecuse de ani de zile pe aici, pe la umbra Dealului de fapt, de cnd murise prietenul lui, B atrnul Took asa ca hobbitii aproape ca-i uitasera nfatisarea. Fusese plecat dincol o de Deal, dincolo de Apa, cu treburi de-ale lui, nca de pe vremea cnd erau cu tot ii copii, hobbitei si hobbitele. Singurul lucru pe care l-a vazut n dimineata aceea ncrezatorul Bilbo a fost un bat rn cu baston. Avea o palarie albastra, nalta si ascutita, o pelerina lunga, cenusi e, o esarfa de matase, peste care atrna barba lui alba si lunga pna dincolo de bru, si niste cizme negre, uriase. Buna dimineata! spuse Bilbo. Si chiar ca e buna , se gndi el. Soarele stralucea si i arba era foarte verde. Dar Gandalf se uita la el pe sub sprncenele lungi si stufoase care-i ieseau de su b borul palariei umbroase. Cum adica? spuse, mi urezi o dimineata buna, sau vrei sa spui ca dimineata e buna , fie ca vreau eu sau nu; sau vrei sa spui ca te simti bine azi, de dimineata; s au ca e o dimineata care te face sa vrei sa fii bun. Toate laolalta, spuse Bilbo. Si mai e si o dimineata foarte buna ca sa fumezi o pipa n aer liber. Daca aveti o pipa la dumneavoastra, va rog sa luati loc si sa v a serviti din tutunul meu. Nu va grabiti, caci avem toata ziua n fata noastra. Dupa care Bilbo se aseza ntr-un fotoliu lnga usa, ncrucisa picioarele si sufla un i nel de fum, frumos si cenusiu, care urca, zburnd, fara sa se destrame si se depar ta, plutind, peste Deal. Foarte frumos, spuse Gandalf. Dar eu, azi, n-am timp sa fac rotocoale de fum. Ca ut pe cineva cu care sa pornesc ntr-o expeditie pe care o pregatesc, dar e foarte greu de gasit un amator. Cred si eu. Prin partile astea! Noi suntem cuminti si linistiti si nu ne plac av enturile. Nuuuuu! Sunt nesuferite, incomode, ti strica linistea si te fac sa ntrzii la masa. Nu stiu ce-or fi gasind unii la ele, spuse hobbitul nostru, domnul Bil bo Baggins, si, vrndu-si degetele mari pe dupa bretele, scoase un rotocol de fum s i mai grozav ca primul. si lua apoi corespondenta de dimineata si ncepu sa citeasca prefacndu-se ca nu-l ma i baga n seama pe batrn. Hotarse ca nu era de soiul lui si ar fi dorit sa-l vada pl ecnd. Batrnul nsa nici vorba sa se miste. Statea sprijinit n baston, fixndu-l pe Bilb o, fara sa scoata o vorba, pna cnd hobbitul ncepu sa se simta stnjenit, ba chiar se si supara putin. Ziua buna, spuse hobbitul, n cele din urma. Noi nu vrem nici un fel de aventuri p e aici, multumesc, ncercati-va norocul n cealalta parte a Dealului sau dincolo de Apa. Asta nsemna, de fapt, ca discutia luase sfrsit.

La dumneata Ziua buna are mai multe ntelesuri, spuse Gandalf. Si de data asta nseamn a ca vrei sa scapi de mine si ca ziua n-o sa fie buna dect daca plec! Nici pomeneala, domnul meu, nici pomeneala!... dar stati putin, mi se pare ca va cunosc numele! Ba da, dragul meu domn, ba da. Si sa stii ca si eu l cunosc pe al dumitale: domnu l Bilbo Baggins. mi stii numele, cu toate ca nu-ti amintesti ca e vorba despre mi ne. Eu sunt Uandail, si Gandalf e totuna cu subsemnatul. Cnd te gndesti ca am trait sa-l vad pe fiul Belladonnei Took ca ma ia cu Ziua buna , de parca as fi venit la u sa lui sa vnd nasturi! Gandalf! Gandalf! Doamne, Dumnezeule! Nu cumva e vorba de vrajitorul calator car e i-a dat Batrnului Took o pereche de butoni cu diamant fermecati, care se prinde au si nu se mai desprindeau dect la porunca? Nu cumva sunteti cel care spunea la petreceri povesti minunate cu balauri si spiridusi, si uriasi, si printese salva te, si norocul neasteptat al unor fii de vaduva? Sau cel care facea focuri de ar tificii deosebit de frumoase? Mi-aduc si acum aminte de ele! Le aprindea bunicul Took n ajunul solstitiului de vara. Erau grozave! Se ridicau ca niste lalele mar i de foc sau flori de gura-leului sau de salcm galben si pluteau peste ntuneric to ata seara. (Cred ca v-ati dat seama ca domnul Baggins nu era chiar att de prozaic ct i placea lui sa-si nchipuie si ca, n plus, i mai placeau si florile.) Doamne, Dum nezeule, continua el. Nu cumva sunteti acela care a mpins attia baieti si fete cum inti sa plece n lumea larga, sa se vre n aventuri nesabuite? Sa se catere n pomi, sa se duca n vizita la elfi sau sa navigheze pe vapoare, spre tarmuri ndepartate? Do amne, ce viata intere... adica, vreau sa spun ca pe vremuri ati cam ncurcat lucru rile pe aici. Chiar destul de rau, as zice. Va rog sa ma iertati, dar credeam ca v-ati retras din afaceri. Si cu ce sa ma ocup? spuse vrajitorul. Ei, dar, oricum, ma bucur ca ti mai aminte sti de mine. Si ca macar de focurile mele de artificii ti amintesti cu simpatie. Asta mi da oarecare sperante. De aceea, de dragul bunicului tau, Batrnul Took, si al bietei Belladonna, o sa-ti dau ceea ce ai cerut. Ce vreti sa spuneti? Eu n-am cerut nimic! Ba da. Ba da. Si nca de doua ori. Te rog sa ma ierti. Dar am sa ma achit. De fapt , am sa merg pna ntr-acolo nct sa te fac sa participi la aventura de care-ti spuneam , foarte nostima pentru mine, foarte buna pentru tine si, daca reusesti s-o duci pna la capat, probabil si foarte folositoare. Regret, dar nu vreau aventuri de nici un fel, multumesc. Nu azi! La revedere! Da r va rog sa veniti la ceai, oricnd doriti. Uite, de exemplu, mine! La revedere! Si cu asta, domnul Baggins s-a ntors si a intrat grabit pe usa lui rotunda si ver de, nchiznd-o ct a ndraznit el de iute, ca sa nu para nepoliticos. Caci, la urma urm ei, vrajitorii ramn tot vrajitori si nu e bine sa te pui cu ei. Ce mi-o fi venit sa-l invit la ceai? si spuse Bilbo ndreptndu-se catre camara. Abia si luase masa de dimineata, dar se gndea ca o prajiturica-doua si ceva de baut l-ar mai linisti dupa spaima pe care o trasese. ntre timp, Gandalf continua sa stea n fata portii, rznd ndelung, dar fara zgomot. Dup a un timp nsa se apropie si zgrie cu cuiul bastonului un semn ciudat pe usa frumoa sa si verde a hobbitului. Apoi pleca, pe cnd Bilbo si termina a doua prajitura si se gndea ca reusise foarte bine sa scape de aventuri. A doua zi uitase aproape cu totul de Gandalf. Nu prea avea tinere de minte. Daca nu nsemna lucrurile n agenda, le uita. Ar fi trebuit sa scrie asa: Gandalf, ceai, miercuri . Dar n ajun fusese prea nervos ca sa mai noteze ceva. Tocmai cnd sa se faca ora ceaiului, auzi pe cineva sunnd insistent la usa de la in trare si atunci si aminti totul! Alerga sa puna ceainicul pe foc, sa aseze nca o c easca si o lingurita pe masa, sa mai scoata o prajiturica-doua, apoi se repezi l a usa. Tocmai era sa spuna: mi pare foarte rau ca v-am facut sa asteptati cnd vazu ca nu er a ctusi de putin vorba de Gandalf. La usa se afla un pitic cu o barba albastra, nd esata ntr-un bru auriu, si cu ochii extrem de stralucitori sub o scufie verde-nchis . De ndata ce se deschise usa, piticul intra n casa de parca ar fi fost ntr-adevar invitat. si atrna pelerina si scufia pe primul cuiier si spuse, nchinndu-se: Sluga dumitale, Dwalin.

Si eu a dumitale, Bilbo Baggins, raspunse hobbitul, prea uimit ca sa puna, deoca mdata, vreo ntrebare. Dar, cnd tacerea care urma deveni stnjenitoare, adauga: Tocma i voiam sa iau ceaiul; va rog sa-mi faceti onoarea sa beti si dumneavoastra o ce asca de ceai cu mine. Poate fusese cam teapan, dar intentiile lui erau bune. De fapt, dumneavoastra ce ati face daca un pitic nepoftit ar veni sa-si atrne lucrurile n vestibulul dumnea voastra, fara sa va dea nici o explicatie? N-apucara bine sa se aseze la masa, de fapt ajunsesera abia la a treia prajitura , cnd se auzi din nou soneria, de asta data si mai puternic. Va rog sa ma iertati o clipa, spuse hobbitul si se ndrepta catre usa. Pna la urma tot ati venit , asta voia el sa-i spuna lui Gandalf. Dar nu era Gandalf. n locul lui, pe trepte, se afla un pitic cu barba alba si scufie stacojie, care parea foarte batrn. Intra si el, topaind ntr-un picior de cum se deschise usa, cu aerul omului care a fost poftit. Vad ca au si nceput sa soseasca, spuse el, zarind scufia verde a lui Dwalin, atrna ta n cui. Si o atrna pe a lui, cea stacojie, lnga ea. Sluga dumitale, Balin! spuse, cu mna pe inima. Multumesc, raspunse Bilbo, suspinnd. Nu era exact ce trebuia sa spuna, dar acest Au nceput sa soseasca l nelinistise ngroz itor. i placeau musafirii, dar prefera sa-i cunoasca nainte sa-i vina n casa. Si ev entual, sa fie poftiti de el. i trecu prin minte gndul nfiorator ca s-ar putea sa n u ajunga prajiturelele si atunci el, ca gazda (si cunostea datoria si o respecta orict i-ar fi venit de greu), ar fi trebuit sa renunte sa mai mannce. Veniti, intrati sa beti o ceasca de ceai, reusi el sa spuna dupa ce trase adnc ae r n piept. Daca nu va e cu suparare, eu as prefera putina bere, domnul meu, spuse Balin, ce l cu barba alba. Dar n-am nimic mpotriva sa mannc prajituri, prajituri cu graunte, daca aveti. Am berechet! se trezi Bilbo spunnd, spre propria lui mirare. Si se trezi si alergnd la beci sa umple o halba de jumatate de litru, apoi la cam ara sa ia doua turte frumoase de graunte, pe care le copsese chiar n dupa-amiaza aceea, sa aiba ce lua ca gustare ntre mese. La ntoarcere i gasi pe Balin si pe Dwalin stnd de vorba la masa ca niste vechi prie teni. (De fapt, erau frati.) Bilbo trnti halba si prajitura n fata lor, apoi se au zi din nou soneria, puternic, si apoi nca o data. De data asta e sigur Gandalf! si spuse n timp ce alerga gfind de-a lungul coridorului. Dar nici vorba! Erau alti doi pitici, amndoi cu scufii albastre, cordoane argint ii si barbi galbene; si fiecare dintre ei avea cte un sac cu unelte si o lopata. Si iarasi, nici n-apuca sa se deschida bine usa ca si intrara, topaind. Bilbo ni ci nu se mai mira: Cu ce va pot fi de folos, piticii mei? spuse. Sluga dumneavoastra, Kili, spuse unul. Si Fili, adauga celalalt. Si amndoi si scoasera scufiile albastre, facnd cte o plecaciune. Sluga dumneavoastra, raspunse Bilbo, amintindu-si la timp de bunele maniere. A, vad ca Dwalin si Balin au si venit, spuse Kili. Sa ne alaturam multimii! Multime, gndi domnul Baggins. Nu-mi prea place cum suna asta. Ar trebui sa ma asez o clipa, sa-mi vin n fire si sa beau ceva. Dar n-apuca dect sa ia o nghititura, ntr-un colt, n timp ce toti cei patru pitici st ateau n jurul mesei si vorbeau despre mine, si aur, si despre probleme pe care le aveau cu gnomii, si despre jafurile pe care le comiteau balaurii, si despre mul te alte lucruri pe care nu le ntelegea si nici nu voia sa le nteleaga, caci pareau mult prea aventuroase, cnd, deodata, ding-dong ling-dang, se auzi iar soneria de la usa, de parca s-ar fi straduit un hobbitel obraznic s-o strice. E cineva la usa, spuse, clipind Dupa sunet, par sa fie vreo patru, spuse Fili. De altfel, i-am vazut venind la o arecare distanta n urma noastra. Bietul nostru hobbit se aseza n hol, sprijinindu-si capul n palme, si se ntreba ce se ntmplase si ce se va ntmpla, si daca vor ramne cu totii la cina. Apoi se auzi din nou soneria, mai tare ca oricnd, si fu nevoit sa alerge sa deschida. De fapt, nu

erau patru, ci vreo cinci. Mai venise nca un pitic n timp ce Bilbo se tot framnta s ingur la intrare. Nici n-apuca sa ntoarca bine clanta ca se si trezira cu totii na untru, plecndu-se si spunnd sluga dumitale unul dupa altul, i chema Dori, Nori, Ori, Oin si Gloin. Si, ntr-o clipa, aparura n cuier doua scufii rosii, una cenusie, una cafenie si una alba, iar ei o pornira, cu minile lor mari vrte n briele de aur sau d e argint, sa se alature celorlalti. Aproape ca se putea spune ca multimea era form ata. Unii cerura bere blonda, altii bere bruna, unul ceru chiar cafea, n schimb t oti cerura prajiturele; asa ca un timp hobbitul a fost foarte ocupat. Tocmai asezase pe plita o cana mare cu cafea se terminasera turtele de graunte s i piticii se pornira sa mannce biscuiti cu unt cnd se auzi o bataie puternica n usa . Nu soneria, ci poc-poc puternic n usa cea verde si frumoasa a lui Bilbo. Cineva batea cu bastonul. Bilbo alerga de-a lungul coridorului, foarte suparat si complet zapacit era cea mai penibila miercuri din cte-si amintea sa fi trait vreodata. Deschise usa cu o smucitura si cazura cu totii nauntru, unul peste altul! Alti pitici! Alti patru! Si, n urma lor, care statea sprijinit n baston si rdea. Lasase o gramada urme pe us a cea frumoasa; de altfel, fiindca tot veni vorba, loviturile stersesera si semn ul tainic pe care-l facuse pe usa n dimineata din ajun. Usurel, usurel, draga Bilbo, spuse. Nu-ti prea seamana sa-ti lasi prietenii n pra g si apoi sa deschizi usa cu un pocnet de pusca cu aer comprimat. Da-mi voie sa ti-i prezint pe Bifur, Bofur si Bombur, si mai ales pe Thorin! Sluga! spusera Bifur, Bofur si Bombur pe rnd, stnd n sir. Apoi atrnara n cuier doua scufii galbene si una verde si pe urma si una azurie, cu un ciucure lung. de argint. Aceasta din urma fiind a lui Thorin, un pitic nemai pomenit de nsemnat, de fapt nsusi marele Thorin Scut-de-Stejar, care nu fusese ctus i de putin ncntat sa pice n nas pe presul lui Bilbo si sa-i vada pe Bifur, Bofur si Bombur caznd peste el. Mai ales ca Bombur era foarte gras si greu. Thorin, fiind foarte nfumurat, nici nu se gndi sa spuna sluga . Dar bietul domn Baggins spuse de a ttea ori ca-i pare rau, nct pna la urma mormai totusi: Lasa, nu-i nimic! si-si descret i fruntea. Acum suntem toti aici! spuse Gandalf, uitndu-se la sirul de treisprezece scufii c ele mai minunate scufii de sarbatoare si la propria lui palarie, atrnate toate n c ui. O adunare foarte vesela! Sper ca a mai ramas ceva de mncare si de baut pentru cei ntrziati. Ce-i asta? Ceai! Nu, multumesc! Mie sa-mi dai putin vin rosu. Si mie la fel, spuse Thorin. Si marmelada de zmeura si tarta cu mere, spuse Bifur. Si pateuri cu carne si brnza, spuse Bofur. Si racituri de porc cu salata, spuse Bombur. Si mai multe prajituri, si bere, si cafea, daca nu te superi, strigara ceilalti pitici prin usa. Si fii baiat bun si mai pune si niste oua, striga Gandalf, n timp ce hobbitul ple ca, sontc-sontc, spre camari. Si ntre timp scoate friptura rece de pui si muraturil e. S-ar zice ca stie tot att de bine ca si mine ce provizii am n camara , se gndi domnul Baggins, care era complet nnebunit si ncepuse sa se ntrebe daca nu-i patrunsese o a ventura, dintr-acelea fioroase, drept n casa. Cnd ispravi de pus toate sticlele si farfuriile, si cutitele, si furculitele, si paharele, si mncarurile, si linguril e, si tot restul pe niste tavi mari, se ncalzise de tot; i ardeau obrajii si era f oarte enervat. Blestemati pitici, duca-s-ar naibii! spuse el cu glas tare. Nici macar nu vin sa -mi dea o mna de ajutor! Si ce sa vezi! n usa bucatariei stateau Balin si Dwalin, si n spatele lor Fili si Kili, si ct ai zice peste nsfacara tavile si cteva masute si le dusera n salon, unde a sternura din nou masa, Gandalf sedea n capul mesei, cu cei treisprezece pitici asezati njur; Bilbo sedea intr-un fotoliu, lnga foc, rontaind un biscuit (i trecuse toata pofta de mncare) si ncercnd sa dea impresia ca tot ce se ntmpla era ct se poate de obisnuit si nicidecum o aventura. Piticii au mncat si au tot mncat, si au vorbit si au tot vorbit, si u ite asa a trecut timpul, n cele din urma s-au sculat de la masa si Bilbo a facut o miscare sa strnga paharele si farfuriile.

mi nchipui ca ramneti cu totii la cina? spuse el cu tonul cel mai politicos si mai putin staruitor. Binenteles, zise Thorin. Si dupa cina; ca n-o sa ispravim treaba dect trziu si treb uie nti sa ascultam niste muzica. Dar mai nti strngeti masa. La care cei doisprezece pitici nu Thorin, ca el era prea important si ramasese s a stea de vorba cu Gandalf sarira n picioare si asezara toate lucrurile n gramezi mari. Apoi iesira fara sa mai astepte tavile, legannd ntr-o mna farfurii, fiecare d intre vrafuri cu o sticla n vrf, n timp ce Bilbo alerga dupa ei, chitaind speriat: V a rog sa aveti grija! Si: Va rog sa nu va deranjati, ca ma descurc eu! dar piticii nici nu-l bagau n seama. n schimb, cntau: Sa crapi farfurii, pahare sa ciobesti Sa-ndoi furculite, cutite sa botesti Pe Bilbo Baggins de vrei sa-nnebunesti. Sa spargi sticle-n lume nu se face, Nici pe podea sa arunci lapte, Sa tai postavul, si alte fapte Ca: grasime-ntinsa pe covor, Vase aruncate-n dormitor, Sa-mprosti cu vin n capul oricui, Sa bati cu parul n castroane cte un cui, Si, de-a ramas ceva ntreg, sa-l dai de-a dura, Sa urli sa se opreasca, si ct te tine gura. Pe toate astea sa le-ndeplinesti Pe Bilbo Baggins de vrei sa-nnebunesti.

N-au facut, binenteles, nici unul dintre ei aceste lucruri ngrozitoare. Au curatat si au pus totul frumos la loc, ct ai clipi din ochi, n timp ce hobitul se tot nvrte a n mijlocul bucatariei, ncercnd sa vada ce fac. Apoi s-au ntors si l-au gasit pe Th orin cu picioarele pe grilajul din fata sobei, tragnd din pipa. Scotea uriase rot ocoale de fum, si, ori de cte ori le poruncea sa plece, plecau urcau pe horn sau se duceau n dosul orologiului de pe polita caminului sau sub masa, sau de jur mpre jurul tavanului; dar nu se miscau destul de iute ca sa scape de Gandalf! Puf! Scotea cte un rotocol mai mic din pipa lui scurta de lut, si-l trimitea drep t prin rotocoalele lui Thorin. Apoi, rotocolul lui Gandalf se nverzea si se ntorce a sa pluteasca deasupra vrajitorului. Si se strnsese n jurul lui un nor ntreg de ro tocoale, si n lumina slaba i dadeau un aer ciudat si magic. Bilbo ramase nemiscat sa se uite i placeau rotocoalele de fum la nebunie apoi rosi gndindu-se ct fusese d e mndru, n ajun, de rotocoalele de fum pe care le trimisese cu vntul dincolo de Dea l. Si acum, putina muzica, spuse Thorin. Scoateti instrumentele. Kili si Fili alergara la sacii lor si se ntoarsera cu niste viori mici; Dori, Nor i si Ori scoasera flauturi de undeva, din buzunare. Bombur aduse o toba din hol; Bifur si Bofur iesira si ei si se ntoarsera cu clarinetele pe care le lasasera p rintre bastoane. Dwalin si Balin spusera: Scuzati-ne, noi le-am lasat pe ale noastre pe balcon! Adu-o si pe a mea de afara, spuse Thorin. Se ntoarsera cu niste viole ct ei de mari si cu harfa lui Thorin nfasurata ntr-o pnza verde. Era o harfa frumoasa, de aur, si cnd o atinse Thorin muzica izbucni att de brusc si de armonios, nct Bilbo uita de tot restul si se lasa dus spre locuri mis terioase, sub stele ciudate, departe de Apa si foarte departe de vizuina lui de sub Deal. ntunericul patrunse n ncapere prin ferestruica ce dadea ntr-o parte a Dealului. Focu l plpia n soba era aprilie iar ei continuara sa cnte, n timp ce umbra barbii lui Gan alf se agita pe perete. ntunericul umpluse toata camera, focul se stinsese, umbrele se risipisera, si ei continuau sa cnte. Si deodata, nti unul, apoi altul, ncepura sa cnte si din gura, cnte cul cu voce joasa al piticilor, n subteranele adnci ale vechilor lor locuinte; iat a un fragment al cntecului daca mai poate fi, cu adevarat, cntec fara muzica:

Departe, peste muntii fumurii, Spre hrube vechi si ocne adncate, n zori pleca-vom spre a scormoni Comorile de aur fermecate. Pe vremuri, vraji faceau piticii, Cu dangat greu ciocanul lor cadea Acolo unde dorm fapturile ntunecimii, n pesteri de sub dealurile de lut. Pentru-mparati si regi de elfi Au strns acolo frumuseti gramada, Au faurit, au mesterit si, pn-la urma, Au prins lumina-n piatra de pe spada. Pe salba de argint au nsirat Stelute mii, au mpletit cununa Din flacari de balaur si-au tesut Navod din fir de Soare si de Luna. Departe, peste muntii fumurii, Spre hrube vechi si ocne adncate, Vom merge-n zori si ne vom lua-ndarat Comorile de-att amar de vremi uitate. Aici, au modelat ei cupe aurii Si harfe; acolo unde nu se-avnta om si au cntat cntari Au poposit Ce nu le-aude muritor sau gnom. Se ncovoiau pe munte brazii, n noapte gemea vntul prin pustii, Se-mprastiau vapai si flacari, iara pomii Ardeau precum nepamntesti faclii. n vale clopotul batea si toti Priveau spre cer cu chipurile trase; Ca focul mai cumplita, ura balei Ardea clopotnitele zvelte, ardea case. Sub luna alba, muntii fumegau; Vazind piticii ca nu e a buna, Din hrube au plecat spre zmeul rau. Si-au fost striviti sub talpa lui, sub luna. Departe, peste muntii fumurii, Spre scorburi stapnite de balaur, n zori noi vom porni spre a-i smulge Potirele si harfele de aur! n timp ce cntau, hobbitul se simti patruns de dragoste pentru fel de fel de lucrur i frumoase facute de mna, cu pricepere si farmec, o dragoste apriga si geloasa, c are exista n orice inima de pitic. Apoi se trezira n el instinctele neamului Took si se simti atras de muntii cei nalti si de murmurul pinilor si ai cascadelor; si mti nevoia sa exploreze pesterile si sa poarte sabie n loc de baston. Se uita pe fereastra: stelele aparusera pe cerul negru, deasupra copacilor. Se gndi la giuva ierele piticilor, stralucind n pesteri ntunecoase. Deodata, n padurea din spatele A pei, se ridica o flacara probabil ca era cineva care ncerca sa aprinda un foc de tabara si se gndi la dragonii pusi pe jaf care s-ar putea stabili pe Dealul lui l inistit si i-ar putea da foc, si se cutremura; apoi, dupa o clipa, deveni din no

u domnul Baggins doar att din Bag-End, de sub Deal. Se ridica tremurnd. Pe de o parte, se gndea sa se duca sa ia lampa, dar nu-i prea venea, si, pe de alta parte, sa se faca doar ca o ia si sa se duca sa se ascunda n spatele butoaielor cu bere din beci, si sa nu mai iasa dect dupa ce vor fi plec at toti piticii. Deodata si dadu seama ca muzica si cntecele se oprisera si ca se uitau toti la el, cu ochii stralucind n ntuneric. ncotro? spuse Thorin, pe un ton care voia parca sa-i arate hobbitului ca-i ghicis e gndurile. Ce-ar fi sa fac putina lumina? spuse Bilbo, vrnd parca sa se scuze. Ne place ntunericul, spusera toti piticii, ntuneric pentru treburi ntunecate. Mai s unt nca multe ceasuri pna n zori. Da, e adevarat, spuse Bilbo, asezndu-se n graba. Nimeri nsa pe lnga scaun, n grilajul din fata sobei. Rasturna cu zgomot lopatica si vatraiul. Ssst! Spuse Gandalf. Sa-l lasam pe Thorin sa vorbeasca. Si Thorin ncepu astfel: Gandalf, pitici, domnule Baggins! Ne-am ntlnit cu totii n casa prietenului si tovar asului nostru ntru conspiratie, acest hobbit minunat si cutezator fie ca parul de pe degetele lui de la picioare sa nu-i cada niciodata si toate laudele pentru v inul si berea lui! Se opri sa-si traga sufletul si sa auda o remarca politicoasa din partea hobbitu lui, dar complimentele facute bietului Bilbo Baggins erau orz stricat pe gste; si n semn de protest pentru ca fusese numit cutezator si, ce e nca si mai rau, tovaras n tru conspiratie , si tot misca buzele, dar, de uluit ce era, nu-i iesea nici un sun et din gtlej. Asa ca Thorin continua: Ne-am ntlnit aici ca sa ne discutam planurile, metodele, mijloacele, tacticile si schemele. Curnd, nainte de ivirea zorilor, vom porni n lunga noastra calatorie, o c alatorie din care unii dintre noi, sau poate ca toti (cu exceptia prietenului si sfatuitorului nostru, iscusitul vrajitor Gandalf) s-ar putea sa nu ne mai ntoarc em. Ne aflam ntr-o clipa solemna. Dupa cte stiu, ne cunoastem bine scopul, cu toti i. Doar Baggins si unul sau doi dintre piticii mai tineri (cred ca nu ma nsel dac a ma refer, de exemplu, la Kili si la Fili) au, poate, nevoie de oarecare mici p recizari n legatura cu situatia exacta din clipa de fata. Asta era stilul lui Thorin. Era un pitic de vaza. Daca ar fi fost lasat, ar fi c ontinuat, probabil, tot asa, pna si-ar fi pierdut suflul, dar sa spuna celor de f ata vreun lucru pe care nu-l stiau deja. Dar a fost ntrerupt cu brutalitate. Biet ul Bilbo nu mai putea suporta. La vorbele s-ar putea sa nu ne mai ntoarcem , ncepuse sa simta ca i se urca un tipat din piept si, n clipa urmatoare, izbucni ca suierul unei locomotive care iese din tr-un tunel. Toti piticii sarira n picioare, rasturnnd masa. Gandalf facu sa scape re o lumina albastra la capatul nuielei sale fermecate si, n lumina aceea de foc de artificii, bietul hobbit, mititel cum era, aparu ngenunchind pe covorul din fa ta caminului, tremurnd ca un jeleu care se topeste. Apoi cazu ntins pe podea, stri gnd fara ncetare: Lovit de trasnet lovit de trasnet! Multa vreme nu reusisera sa scoata nimic altceva de la el. L-au luat, l-au dus n salon si l-au ntins. pe canapea cu un pahar la ndemna, dupa care s-au ntors la trebu rile lor tainice. Emotiv, baiatu'! spuse Gandalf, pe cnd si reluau locurile. Are cteodata niste crize cam ciudate, cam neobisnuite, dar e unul dintre cei mai buni, dintre cei mai bu ni naprasnic ca un dragon aflat la ananghie. Daca ati vazut vreodata un dragon aflat la ananghie, va puteti da seama ca aceas ta comparatie, aplicata unui hobbit, era doar o figura de stil, chiar daca ar fi fost vorba de nsusi ras-ras-unchiul Batrnului Took, Bandobras-Raget-de-Taur, care era asa un urias (pentru un hobbit), nct putea chiar sa si calareasca un cal. Ace sta a atacat rndurile gnomilor muntelui Gram, n batalia de la Cmpiile Verzi, si a r etezat capul regelui lor, Golfimbul, dintr-o lovitura, cu un bat de lemn. Capul a zburat o suta de metri prin aer si a cazut ntr-o vizuina de iepure; asa a fost cstigata batalia, si, n aceeasi clipa, a fost inventat si jocul numit Golf. ntre timp nsa urmasul mai pasnic al lui Bandobras si revenea n salon. Dupa un timp s i dupa un pahar de alcool, se tr enervat pna la usa. Si iata ce-l auzi spunnd pe Glo in:

Hm! facu el (ntr-un fel care aducea, mai mult sau mai putin, a sforait). Credeti ca e bun? E minunat ca Gandalf ne tot spune ct de fioros e acest hobbitel, dar nca un tipat ca cel de adineauri, ntr-o clipa de emotie, si-l va trezi pe dragon, mpr euna cu toate neamurile lui, si ne vor ucide pe toti. Mie mi s-a parut ca a suna t mai mult a strigat de spaima dect de emotie! De fapt, daca n-ar fi fost semnul de pe usa, as fi fost convins ca am gresit casa! Cnd am dat cu ochii de mititelul asta care se legana si pufaia n prag, am nceput sa am ndoieli. Arata mai degraba a bacan dect a spargator de meserie. n clipa aceea domnul Baggins apasa pe clanta si intra n camera. Sngele Took fusese mai puternic. Simtise brusc ca s-ar fi lipsit de pat si chiar si de micul dejun, numai sa fie socotit fioros. Ct despre mititelul care se legana n prag , pai asta ma i-mai ca l-a facut intr-adevar fioros . Ulterior i s-a ntmplat de multe ori ca partea Baggins a fiintei lui sa regrete ceea cea facut si sa-si spuna: Bilbo, ai fost un prost, ai calcat n strachini . Iertati-ma, spuse, daca din greseala am auzit niste cuvinte pe care le-ati rosti t. Nu pretind sa va nteleg spusele sau referirile la spargatori, dar cred ca nu g resesc (asta era ceea ce numea el a fi demn ) cnd mi nchipui ca socotiti ca nu-s bun l a nimic. Las' ca v-arat eu! N-am nici un semn pe usa a fost vopsita acum o sapta mna si sunt convins ca ati gresit casa. De ndata ce v-am vazut fetele caraghioase n prag, am nceput sa am ndoieli. Dar hai sa zicem ca asta e casa pe care o cautati. Spuneti-mi ce vreti sa fac si am sa ncerc sa va multumesc, chiar de-o fi sa merg de aici pna la rasaritul-rasaritului si sa ma lupt cu dragonii-vampiri care locu iesc n Pustiul cel din urma. Am avut cndva un stra-stra-stra-stra-unchi pe care-l chema Bandobras-Raget-de-Taur Took si... Da, da, dar el a trait de mult, spuse Gloin. Eu vorbeam de DUMNEATA. Si te asigu r ca pe usa dumitale e un semn semnul obisnuit n meserie si nu cred ca s-a schimb at. Spargator cauta slujba buna, emotii tari, remuneratie rezonabila. Asa se cites te, de obicei, semnul. Daca vrei, poti spune si Expert n descoperirea comorilor . Un ii zic si asa. Noua ne e totuna. Gandalf ne-a spus ca exista pe aici o asemenea persoana, care cauta urgent de lucru si ca a aranjat sa ne ntlnim aici, miercurea asta la ora ceaiului. Sigur ca exista un semn, spuse Gandalf. Doar l-am facut eu. Si motive foarte ser ioase. Mi-ati cerut sa gasesc pe cel care va fi al Paisprezecelea membru al expe ditiei voastre si eu l-am ales pe dom-Baggins. Si sa nu ndrazneasca cineva sa af irme ca n-am ales omul potrivit sau casa potrivita, ca va las sa ramneti treispre zece, cu toate consecintele, sau sa va ntoarceti sa scoateti carbuni din mina. Se rastise att de furios la Gloin, nct piticul se ghemuise iar pe scaun, si, cnd Bil bo ncerca sa deschida gura ca sa puna si el o ntrebare, se ntoarse si se ncrunta la el, zburlindu-si sprncenele stufoase si facndu-l pe Bilbo sa-si nchida gura cu un c lampanit. Asa, vezi! spuse Gandalf. Hai sa nu mai discutam. Eu l-am ales pe domnul Baggin si deci n-ar trebui sa mai discutati Daca spun eu ca e bun, e bun, sau va fi, cnd va veni vremea. Sa stiti ca are inclinati infinit mai mari dect va nchipuiti voi si chiar mai mari dect si nchipuie el. S-ar putea, nu e exclus, sa-mi multumiti cu totii ntr-o zi... Si acum, Bilbo, fiule, adu lampa sa luminam putin lucrurile. ntinse pe masa, la lumina unei lampi mari cu abajur rosu, o bucata de pergament c are semana cu o harta. Asta a facut-o Thror, bunicul lui Thorin, spuse el drept raspuns la ntrebarile cu rioase ale piticilor. E un plan al Muntelui. Nu prea cred ca o sa ne foloseasca, spuse Thorin, deceptionat, dupa ce-i arunca o privire. mi amintesc destul de bine de Munte si de locurile de prin jur. Si sti u unde e Codrul ntunecat si Landa Vestejita, unde traiesc dragonii cei mari. Pe munte, e un dragon desenat cu rosu, spuse Balin, dar, daca ajungem vreodata a colo, l gasim noi si fara asta. Exista un lucru pe care nu l-ati observat, spuse vrajitorul, si anume, intrarea secreta. Vedeti runa aceea n partea dinspre apus si mna care arata spre ea, dinspr e celelalte rune? Asta nseamna ca e vorba de o trecere tainica spre Salile de Jos . Poate ca a fost odata tainica, spuse Thorin, dar de unde stim ca mai e si acum? Batrnul Smaug traieste de mult acolo si a avut destul timp ca sa descopere tot ce

se putea descoperi n legatura cu Pesterile de Jos. Asa o fi, dar cred ca n-a mai folosit-o de ani de zile. De ce? Fiindca e prea mica. Usa e nalta de cinci picioare si pot intra cte trei n flanc, asa cum spun runele, dar Smaug n-ar fi putut sa se strecoare pri ntr-o gaura ca asta, nici macar cnd era un dragon tnar, cu att mai putin dupa ce a n fulecat attia pitici si oameni din Dale. Mie mi se pare o gaura foarte mare, chitai Bilbo (care nu avea nici o experienta n materie de dragoni, ci doar n materie de vizuini de hobbit). I se trezise din n ou interesul si curiozitatea, si de aceea uita sa-si tina gura. i placeau hartile la nebunie si n holul lui era atrnata o harta mare a mprejurimilor, pe care si nsemn ase plimbarile favorite, cu cerneala rosie Cum de s-a putut pastra taina unei us i att de mari fata de toata lumea, ca sa nu mai vorbim de dragon? adauga el. Dar nu uitati ca era doar un hobbit mic, mititel. n multe feluri, spuse Gandalf. Dar cum s-a pastrat secretul acestei usi anume n-o sa stim dect daca ne ducem sa vedem. Dupa cte arata harta, as crede ca e vorba de o usa nchisa, facuta sa arate ntocmai ca stnca muntelui. Asta-i metoda obisnuita a piticilor. Nu ma nsel, nu-i asa? Nu, raspunse Thorin. Si, continua Gandalf, am uitat sa va spun ca, n afara de harta, mai exista si o c heie, mica si ciudata. Uitati, asta e! si i ntinse lui Thorin o cheie lunga, cu cr estaturi complicate de argint. Tine-o bine! Nici o grija, l linisti Thorin, prinznd-o de un lant subtire pe care-l purta la gt, sub jacheta. Lucrurile ncep sa para mai promitatoare. Aceasta stire le schimba m ult n bine. Pna acum nu prea stiam exact ce sa facem. Ne-am gndit s-o luam spre Ras arit, n liniste si cu grija, pna ajungem la Lacul cel Lung. Dupa asta vor ncepe nec azurile... Mult nainte, dupa cte stiu eu despre drumurile de Rasarit, l ntrerupse Gandalf. De acolo am putea sa urcam de-a lungul Rului Curgator, continua Thorin, fara sa-l ia n seama, si tot asa pna la ruinele Orasului Dale vechi oras din valea aceea, d e la umbra Muntelui. Dar nu ne place nici unuia dintre noi ideea cu Poarta Princ ipala. Pe acolo iese rul, prin stnca aceea mare, din partea de sud a Muntelui, si tot pe acolo iese si dragonul mult prea des, daca nu s-au schimbat obiceiurile. Asadar, pe acolo nu e bine, spuse vrajitorul, daca n-avem un Razboinic viteaz sa u chiar un Erou. Eu am ncercat sa gasesc unul; dar razboinicii sunt ocupati sa se lupte ntre ei, pe meleaguri departate, iar eroii sunt rari prin locurile astea, sau pur si simplu nu pot fi gasiti. Pe aici, sabiile sunt aproape toate tocite, topoarele se folosesc la dobortul copacilor; scuturile au fost transformate n leag ane pentru copii sau n capace de cratita; iar dragonii se afla la o distanta conf ortabila (si de aceea legendara. Iata de ce, pna la urma, m-am gndit la o spargere mai ales dupa ce mi-am adus aminte de existenta unei usi laterale, si deci, iat a-l pe micul nostru Bilbo Baggins, spargatorul, cel asupra caruia ne-am oprit; s i acum, hai sa facem cteva planuri. Foarte bine, spuse Thorin. Ce-ar fi daca expertul-spargator ne-ar da cteva idei s au sugestii. Si se ntoarse cu o politete batjocoritoare catre Bilbo. n primul rnd, as dori sa stiu mai multe despre toate acestea, spuse Bilbo, cam ulu it si tremurnd n sinea lui, dar hotart deocamdata sa mearga nainte, ca un adevarat T ook ce se afla. Vreau sa zic, n legatura cu dragonul si aurul, si tot restul, si cum a ajuns acolo, si cui i apartine, si asa mai departe, si mai departe. Ce Dumnezeu! se mira Thorin. N-ai o harta? Si nu ne-ai auzit cntecul? Si n-am vor bit despre asta ore ntregi? Ba da, dar as vrea totusi sa mi se explice totul clar si precis, spuse Bilbo cu n capatnare, lund aerul omului care trateaza o afacere (aerul pe care-l adopta de ob icei cnd ncerca cineva sa-i ceara bani cu mprumut) si straduindu-se sa para ntelept, chibzuit si priceput si sa corespunda recomandarilor lui Gandalf. Vreau sa stiu si care sunt riscurile, ct va trebui sa cheltuiesc din buzunar, ct timp dureaza, care e remuneratia si asa mai departe ceea ce nseamna, de fapt: Cu ce ma aleg eu d in toate astea? Si am sa ma ntorc oare viu acasa? Bine, bine, spuse Thorin. Pe vremuri, cnd traia bunicul Thror, neamul nostru a fo st izgonit de acolo, din Nordul ndepartat, si s-a ntors cu toate avutiile si toate

uneltele la acest Munte de pe harta. Muntele fusese descoperit de un strabun nde partat, Thrain Batrnul, dar, dupa ce s-au ntors ai mei, au nceput sa sape, sa faca tuneluri si sali mai vaste si ateliere mai mari n plus, mi se pare ca au mai gasi t si o gramada de aur si giuvaiere. n orice caz, au devenit nemaipomenit de bogat i si de renumiti, si bunicul meu a fost din nou facut Regele Tarmurilor de sub Mu nte, si oameni muritori, care traiau mai la miazazi si-si ntindeau ncet, ncet, asez arile urcnd spre izvorul Rului Curgator, al Celduinului, de-a lungul vaii de la um bra Muntelui, i purtau mare respect, n zilele acelea cladisera ei si veselul oras Dale. Regii obisnuiau sa trimita dupa fierarii nostri si i rasplateau ct se poate de frumos, chiar si pe cei mai putin priceputi. Tatii ne rugau din suflet sa le luam fiii drept ucenici si ne plateau bine, mai ales cu de-ale gurii, pe care nu ne bateam niciodata capul sa le producem sau sa le gasim singuri. n general, au fost zile bune pentru noi si chiar si cei mai sarmani aveau bani de cheltuiala s i mai aveau si din ce sa dea cu mprumut, si timp sa faca lucruri frumoase pentru placerea sufletului lor, ca sa nu mai vorbim de jucariile minunate si fermecate, care nu-si mai gasesc astazi seaman pe lume. Asa ca salile bunicului se umpluse ra ncet, ncet, cu armuri si giuvaiere, si sculpturi, si potire, iar piata de jucar ii din Dale era mndria Nordului. Fara ndoiala ca asta e ceea ce a atras si dragonu l. Dragonii fura, dupa cum stiti, aur si giuvaiere de la oameni si elfi, si piti ci, de cte ori le gasesc, si-si pazesc bunurile jefuite ct traiesc (ceea ce nseamna aproape vesnic, daca nu sunt rapusi de careva), dar nu se bucura de nimic din c e fura. De fapt, nici nu prea stiu sa deosebeasca o treaba bine facuta de una pr ost facuta, cu toate ca, n mod obisnuit, cunosc foarte bine valorile curente ale pietei; si nu sunt n stare de nici o treaba gospodareasca, nici macar sa-si crpeas ca un solz desprins din armura. Pe vremea aceea erau o gramada de dragoni n Nordu l ndepartat, si aurul probabil ca ncepuse sa se mai rareasca pe acolo, din pricina piticilor care fugeau spre munte sau erau ucisi; asa ca toate distrugerile si n enorocirile produse n general de dragoni deveneau din ce n ce mai cumplite. Exista o reptila deosebit de lacoma, de puternica si de rea, pe care o chema Smaug. ntr -o zi s~a ridicat n aer si a zburat spre Munte. Primul lucru pe care l-am auzit a fost un zgomot ca de uragan venind dinspre miazanoapte, n timp ce pinii de pe Mu nte au nceput sa scrtie si sa trosneasca n bataia vntului. Ctiva pitici care erau, din ntmplare, plecati printre ei eram si eu, din fericire, pe vremea aceea tnar si cut ezator, si vesnic pe drumuri, lucru care mi-a salvat, n ziua aceea, viata. Am vaz ut, deci, pe dragon, de la o distanta buna, cum se instaleaza pe Muntele nostru n tr-o izbucnire de flacari. Apoi a cobort povrnisurile si, cnd a ajuns la padure cop acii s-au prefacut toti n vlvataie. ntre timp, la Dale ncepusera sa bata clopotele s i razboinicii si pregateau armele. Piticii s-au repezit sa iasa pe Poarta Princip ala; dar dragonul era acolo, si-i astepta. Si n-a scapat nici unul dintre cei ca re au iesit pe acolo. Apele rului s-au ridicat n aburi si un fel de ceata a cuprin s tot orasul Dale. Dragonul a naintat, furisndu-se prin ceata. Si a nimicit aproap e toti razboinicii obisnuita poveste trista, care n zilele acelea se petrecea mul t prea des. Apoi s-a ntors, s-a strecurat pe Poarta Principala si a scotocit toat e salile, si trecerile, si tunelurile, culoarele, beciurile, locuintele si pasaj ele. Dupa asta n-a mai ramas acolo nici un pitic n viata si dragonul si-a nsusit t oate bunurile lor. Probabil ca le-a adunat pe toate ntr-o gramada mare, ct mai dep arte n inima Muntelui, si acum doarme pe ea, folosind-o drept saltea. Asa sunt ap ucaturile dragonilor. Mai trziu a nceput sa iasa noaptea, pe Poarta Principala, si sa vina furis pna la Dale sa rapeasca oameni, mai ales fecioare pe care apoi le mnca; si asa a devastat tot orasul; oamenii au murit sau au plecat. Nu mai stiu b ine ce se petrece acum acolo, dar mi nchipui ca nimeni nu mai ndrazneste sa se mai apropie de Munte, sa locuiasca mai aproape de malul cel mai departat al Lacului cel Lung. Cei ctiva dintre noi care fusesem plecati departe am stat si am plns n as cunzisurile noastre si l-am blestemat pe Smaug; acolo au aparut ntr-o zi, pe neas teptate, si tata, si bunicul, cu barbile prjolite. Aratau fioros si au vorbit foa rte putin. Cnd i-am ntrebat cum de reusisera sa scape, mi-au spus sa-mi tin gura s i ca ntr-o zi, cnd va veni vremea, voi afla. Dupa asta am plecat care ncotro, sa ne cstigam pinea cum ne-am priceput, ici-colo, ajungnd de multe ori sa facem treaba g rea de potcovari sau sa sapam n minele de carbune. N-am uitat nsa niciodata de tez aurul pe care ni l-a furat dragonul. Si chiar si acum, cnd recunosc ca mai avem s

i noi cte ceva pus deoparte si n-o ducem chiar att de prost si, spunnd asta Thorin, si mngie lantul de aur din jurul gtului tot vrem sa ne luam napoi ce e al nostru si, daca putem, sa-l pedepsim pe Smaug. M-am ntrebat de multe ori cum scapasera tata si bunicul. Acum mi dau seama ca trebuie sa fi existat o usa laterala, secreta, de care nu stiau dect ei. Se pare nsa ca au facut o harta si tare as dori sa stiu cum a pus Gandalf mna pe ea si cum de n-a ajuns la mine, care sunt mostenitorul e i legal. N-am pus mna pe ea . Mi-a fost data, spuse vrajitorul. Bunicul tau, Thror, a fost uc is, daca-ti amintesti, n minele de la Moira, de catre gnomul Azog. Da, blestemat sa-i fie numele, spuse Thorin. Iar Thrain, tatal tau, a plecat pe 21 aprilie ,joia trecuta s-au mplinit o suta d e ani , si de atunci nu l-ai mai vazut niciodata... Asta asa e, spuse Thorin. Ei bine, tatal tau mi-a dat asta sa ti-o dau tie; si, daca am ales eu momentul s i locul n care sa ti-o dau, nu cred ca trebuie sa te superi, daca te gndesti ct de greu mi-a fost sa te gasesc. Cnd mi-a dat hrtia asta, tatal tau nu-si mai amintea nici cum l cheama. Iar numele tau nu mi l-a spus niciodata. Asa ca, una peste alt a, ar trebui sa-mi multumesti si sa ma proslavesti. Uite, asta e! spuse ntinzndu-i harta lui Thorin. Nu nteleg, spuse Thorin, si Bilbo simti ca acelasi lucru ar fi vrut sa-l spuna si el. Lamurirea nu parea suficient de lamuritoare. nainte sa plece la minele Moria, rosti vrajitorul ncet si ncruntat, bunicul tau i-a dat harta fiului sau, ca sa fie n siguranta. Dupa ce a fost ucis bunicul tau, ta tal tau a plecat cu harta sa-si ncerce norocul; si a avut o gramada de aventuri, una mai neplacuta dect alta, dar n-a ajuns nici macar n preajma Muntelui. Eu l-am gasit prizonier n temnitele Necromantului, desi nu stiu cum a nimerit acolo. Dar dumneata ce cautai n temnite? ntreba Thorin, cutremurndu-se, si toti piticii se nfiorara. Lasa asta! Descopeream niste lucruri, ca de obicei; a fost, de altfel, o treaba foarte nesuferita si periculoasa. Pna si eu, Gandalf, abia am scapat. Am ncercat s a-l salvez pe tatal tau, dar era prea trziu. si pierduse mintile si spunea vrute s i nevrute, si uitase aproape totul, n afara de harta si de cheie. Pe gnomii de la Moira i-am facut de mult sa plateasca, spuse Thorin, acu' trebui e sa ne gndim putin si la Necromant. Nu fi prost! E un dusman mult mai puternic dect toti piticii la un loc, daca ar p utea fi iar adunati din cele patru colturi ale lumii. Singurul lucru pe care-l d orea tatal tau era ca fiul lui sa primeasca harta si sa foloseasca cheia. Si asa dragonul si Muntele sunt mai mult dect ti trebuie. I-auziti! spuse Bilbo si, din ntmplare, o spuse cu voce tare. Ce sa auzim? ntrebara toti, ntorcndu-se brusc catre el, si Bilbo fu att de tulburat n ct raspunse: Ceea ce am eu de spus. Si ce ai de spus? ntrebara. Eu cred ca ar trebui s-o luati spre Rasarit, sa vedeti cum stau lucrurile. La ur ma urmei, usa aceea laterala exista si pe urma probabil ca dragonii mai dorm si ei uneori. Daca va asezati n prag si stati mai multa vreme, nu se poate sa nu va vina o idee. Si acum, as ndrazni sa spun ca am vorbit destul pentru o seara, nu-i asa? Ce-ati zice sa ne culcam, ca sa va treziti n zori? Eu am sa va pregatesc ce va bun, sa nu plecati cu stomacul gol. Vrei sa spui sa nu plecam, facu Thorin. Nu esti dumneata specialistul n spargeri? Nu e oare specialitatea dumitale sa te asezi n pragul usii, ca sa nu mai vorbim de patrunsul dincolo de usa? Dar sunt de acord sa ne culcam si-mi place si ideea cu masa de dimineata. Mie, nainte de a porni la drum, mi place sa mannc sunca cu s ase ochiuri: prajite, nu fierte. Si baga de seama sa nu le spargi. Dupa ce toti ceilalti comandara, la rndul lor, ce voiau sa mannce, fara sa spuna m acar te rog (ceea ce l supara foarte tare pe Bilbo), se ridicara. Hobbitul a trebui t sa gaseasca loc sa-i culce pe toti; a umplut toate camerele goale, a facut pat uri pe scaune si divane, si, n cele din urma, a reusit sa-i cazeze, dupa care s-a bagat n patul lui mic, obosit la culme si nu cine stie ce fericit. Hotar totusi u n lucru, si anume sa nu se chinuiasca sa se scoale prea devreme ca sa le pregate asca masa aceea nenorocita. Apucaturile caracteristice familiei Took ncepusera sa

se mai estompeze si nu mai era chiar att de sigur ca va pleca n calatorie a doua zi de dimineata. Statea ntins n pat si-l auzea pe Thorin fredonnd singur n dormitorul alaturat, cel m ai bun dormitor din toata casa: Departe, peste muntii fumurii Sub hrube vechi si ocne adncate n zori pleca-vom spre a scormoni Comorile de aur fermecate. Bilbo adormi cu melodia n urechi, ceea ce-l facu sa viseze foarte urt. Cnd se trezi , trecusera de mult zorile.

II BERBEC FRIPT BILBO sari n picioare si, punndu-si halatul, intra n sufragerie. Acolo nu era nimen i; n schimb, gasi urmele unei mese copioase, dar luate n graba, n camera era o dezo rdine ngrozitoare, iar n bucatarie vrafuri de vase nespalate. Absolut toate oalele si tigaile lui pareau sa fi fost folosite. Vasele astea, care trebuiau spalate, erau o cruda realitate, care l facu sa-si dea seama ca petrecerea din ajun nu fu sese un vis urt, asa cum sperase. Dar, oricum, se simti usurat la gndul ca plecase ra toti fara el si fara sa-si mai bata capul sa-l trezeasca. ( Dar si fara sa spun a macar o data multumesc , se gndi el.) Totusi, ntr-un fel, fara voia lui, se simtea putin deceptionat. Si asta l uimi. Nu fi prost, Bilbo Baggins! si spuse; auzi, la vrsta ta sa te gndesti la dragoni si la fel de fel de povesti fantastice de pe alte meleaguri! si puse deci un sortulet dinainte, aprinse focurile, puse apa la fiert si spala totul. Apoi si pregati o masa buna, n bucatarie, nainte de a face curatenie n sufragerie. ntre timp, Soarele n cepuse sa straluceasca; iar usa de la intrare era deschisa, poftind parca n casa adierea calda a primaverii. Bilbo ncepu sa fluiere de zor, uitnd de seara din ajun . Dar, tocmai cnd sa se aseze n sufragerie, lnga fereastra deschisa, sa ia un al do ilea rnd de cafea cu lapte si cu tot tacmul, cine credeti ca apare? Gandalf! Dragul meu, spuse el, cnd ai de gnd sa vii? Cum ramne cu sculatul n zori ? Stai linist t si-ti iei micul dejun, sau cum vrei dumneata sa-i spui, la ora zece si jumatat e! Ti-au lasat biletul fiindca nu te-au mai putut astepta. Care bilet? spuse bietul domn Baggins, tulburat la culme. Sfintii-mei-elefanti, spuse Gandalf, nu stiu ce ai azi, n-ai sters de praf polit a caminului? Ce legatura are una cu alta? Am avut si asa destula treaba, sa curat dupa paispr ezece insi! Daca ai fi sters praful de pe polita caminului, ai fi gasit asta chiar sub ceas, spuse Gandalf, ntinzndu-i o nota (scrisa, fireste, chiar pe hrtia lui). Si iata ce scria: Thorin si Compania l saluta pe Spargatorul Bilbo. Cele mai sincere multumiri pentr u gazduire; ct priveste oferta dumisale de ajutor profesional, acceptam plini de recunostinta. Conditiile: bani pesin la livrare, pna la si fara sa depaseasca a p aisprezecea parte din profiturile totale (daca exista); toate cheltuielile de tr ansport garantate n orice situatie; cheltuielile de nmormntare acoperite de noi sau reprezentantii nostri, daca e cazul si lucrurile nu se pot aranja altfel. Considernd ca nu e necesar sa-ti tulburam odihna binemeritata, am procedat dinain te la o serie de pregatiri indispensabile si vom astepta, stimabile domn, la Han ul Dragonului Verde, la Bywater, fix la 11 dimineata. Fiind convinsi ca veti fi punctual, avem onoarea sa ramnem ai dumneavoastra cu cele mai adnci sentimente, Thorin si compania. Asta nseamna ca mai ai zece minute. Va trebui sa alergi, l nstiinta Gandalf. Bine, dar... protesta Bilbo. Nu mai ai timp, spuse vrajitorul. Dar... facu Bilbo din nou. Nici pentru asta! Hai, pleaca!

Bilbo n-a reusit niciodata sa-si aminteasca cum de s-a trezit afara, fara palari e, baston, bani sau alte lucruri pe care le lua de obicei cnd pleca de acasa; lasn du-si a doua cafea cu lapte nebauta, conplet nespalat, vr cheile n mna lui Gandalf s i ncepu sa alerge ct de repede l duceau picioarele acoperite cu blana, cobornd aleea , trecnd de Moara cea mare, peste apa, si continundu-si apoi drumul doi kilometri sau chiar mai mult. Cnd ajunse la Bywater, aproape de ora 11, gfia cumplit si pe deasupra, descoperise si ca venise fara batista asortata la cravata. Bravo! spuse Balin, care statea n usa hanului si-l astepta. Tocmai atunci aparura si ceilalti dintr-o cotitura pe care o facea drumul catre sat. Erau calare pe ponei, si pe fiecare ponei erau ncarcate bagaje, pachete, pac hetele si tot felul de boarfe. Mai era si un ponei foarte mic, destinat, dupa cte se parea, lui Bilbo. Sus, amndoi, si gata, plecam! spuse Thorin. mi pare extrem de rau, spuse Bilbo, dar am venit fara palarie si mi-am lasat bati sta de la buzunarul hainei acasa, si n-am nici un ban. De fapt, ca sa fiu exact, n-am primit nota dumneavoastra dect dupa 10.45. Nu fi exact, spuse Dwalin, si nu te mai framnta. n expeditia asta va trebui sa te descurci fara batista si fara multe altele. Ct despre palarie, eu am n bagaje o ma nta si o gluga de rezerva. Si asa, ntr-o dimineata senina, n pragul lunii mai, au parasit cu totii hanul, zdr uncinndu-se pe calutii ncarcati; Bilbo purta o gluga verde-nchis (putin decolorata de ploaie si de vnt) si o manta verde-nchis, mprumutate de la Dwalin. Erau cam mari pentru el si l faceau sa para putin caraghios. Nici nu ndraznesc sa ma gndesc ce-a r fi spus Bungo, tatal lui, daca l-ar fi vazut. Singura lui multumire era ca nu putea fi confundat cu un pitic, fiindca n-avea barba. Calatoreau de putina vreme, cnd aparu si Gandalf, maret pe calul lui alb. Adusese o gramada de batiste si pipa lui Bilbo, si tutun. O pornira deci cu totii, foar te veseli, mai departe, spunnd povesti sau cntnd. Mersera asa toata ziua, oprindu-s e, fireste, doar la orele de masa. Mesele nu erau chiar att de frecvente ct ar fi dorit Bilbo, dar ncepu sa se simta totusi ca aventurile nu erau, la urma urmei, u n lucru chiar att de rau. La nceput calatorira pe pamnturile hobbitilor, o regiune ntinsa si respectabila, lo cuita de fiinte cumsecade, cu drumuri bune, un han-doua, si ici-colo cte un pitic sau un fermier care treceau pe lnga ei agale, n drum spre treburile lor. Apoi dad ura de regiuni unde oamenii vorbeau ciudat si cntau cntece pe care Bilbo nu le auz ise niciodata. Apoi patrunsera pe Meleagurile Singuratatii, unde nu mai erau nici oameni, nici hanuri si unde drumurile erau din ce n ce mai proaste. n fata lor, nu prea departe , se naltau din ce n ce mai sus niste dealuri mohorte, acoperite de copaci negri. P e unele dintre ele erau castele vechi care pareau amenintatoare, de parca ar fi fost cladite de oameni rai. Totul parea posomort, mai ales ca n ziua aceea se cam stricase si vremea. n general, vremea fusese ct se poate de buna n mai, mai buna ch iar decit n povestile vesele, dar acum se facuse frig si umed de-a binelea. Pe Me leagurile Singuratatii poposisera pe unde se nimerise, dar la nceput macar fusese uscat. Cnd te gndesti ca n curnd va fi iunie, mormai Bilbo, stropind n dreapta si n stnga p d nainta anevoios n spatele celorlalti, pe un drum desfundat si plin de noroi. Trecuse de ora ceaiului; ploua cu galeata; plouase toata ziua; apa i picura de pe gluga n ochi, mantaua era uda leoarca; calutul obosise si se tot mpiedica de piet re; iar ceilalti, enervati la culme, nu mai scoteau nici o vorba. Si sunt convins ca ploaia a patruns n hainele uscate si n sacii cu merinde, si spuse Bilbo. Bleste mate sa fie toate portile si broastele, si tot ce are de-a face cu ele! Tot ce-a s vrea eu acum ar fi sa fiu acasa, n vizuina mea frumoasa, la gura sobei, cu ceai nicul gata, gata sa fiarba! Si nu era ultima data cnd avea sa-si doreasca acest lu cru. Dar piticii si continuau naintarea zdruncinata, fara sa se ntoarca sau sa-l bage n s eama pe Bilbo. Undeva, n spatele norilor cenusii apusese probabil Soarele, caci n timp ce coborau n valea m care curgea nca un ru, ncepu sa se ntunece. Se strnise vntu i salciile de pe mal se plecau, oftnd. Din fericire, drumul facea peste un pod ve

chi de piatra, caci rul, umflat de ploi, cobora frumos de pe dealurile si muntii de la miazanoapte. Cnd au ajuns pe partea cealalta, era aproape noapte. Vntul atrnase norii cenusii si sus, printre zdrentele care pluteau deasupra dealurilor, aparu luna calatoare. Se oprira cu totii si Thorin mormai ceva despre cina si spuse unde-o sa gasim oar e un petic uscat pe care sa dormim? Abia atunci si dadura seama ca Gandalf lipsea. Pna atunci facuse drumul cu ei, far a sa le spuna nsa daca participa la aventura sau le tine doar de urt, o bucata de vreme. Mncase cel mai mult, vorbise cel mai mult si se distrase cel mai bine. Dar acum disparuse cu totul. Tocmai cnd ar fi foarte util sa avem un vrajitor, mormaira si Nori (care mpartasea u punctul de vedere al hobbitului n legatura cu orele regulate de masa, cu frecve nta si belsugul lor). n cele din urma hotarra ca n-aveau ce sa faca, trebuiau sa poposeasca chiar acolo unde se gaseau! Se apropiara de un plc de copaci, dar, cu toate ca era mai uscat acolo, vntul scutura frunzele de ploaie si pic-pic (lucru ct se poate de suparator ). Si pe urma, mai era ceva: parca intrase blestemul n foc. Piticii pot face foc aproape oriunde, cu aproape orice, fie ca e sau nu e vnt; dar n seara aceea n-au f ost n stare sa-l aprinda nici macar Oin si Gloin, care erau deosebit de priceputi la asa ceva. Apoi, unul dintre caluti se sperie din senin si o lua la goana. Ajunse la ru naint e sa poata fi prins; si pna reusira sa-l scoata din nou, Fili si Kili aproape ca s-au necat, iar bagajul pe care-l ducea calutul n spate a fost luat de apa. Bagaju l era, binenteles, aproape tot numai mncare, ceea ce facu sa le ramna foarte putin pentru cina si nca si mai putin pentru micul dejun. Si asa statura mohorti si uzi, bodoganind, n timp ce Oin si Gloin continuau sa ncer ce sa aprinda focul si sa se certe ntre ei din pricina asta. Bilbo tocmai se gndea cu tristete ca aventura nu nsemna numai plimbari calare sub Soarele de mai, cnd B alin, care era cel ce statea ntotdeauna la pnda, spuse: Uite, acolo, o lumina! La oa recare distanta se afla un deal acoperit cu arbori, care ici-colo formau cte un g rup destul de compact. Iar n mijlocul desisului negru se vedea stralucind o lumin a, o lumina rosiatica si linistitoare, care semana a foc sau a faclii care plpie. Dupa ce se uitara un timp la ea, ncepura sa se certe. Unii spuneau ca nu e foc, a ltii spuneau ca da . Unii spuneau ca n-au dect o cina saracacioasa, o masa de dimine ata si mai saracacioasa si haine ude toata noaptea. Altii spusera: Locurile astea sunt cam necunoscute si cam prea aproape de munti. Calatorii se abat rareori pe aici. Hartile vechi nu ne mai folosesc la nimic: lu crurile s-au nrautatit si nimeni nu mai pazeste drumul. Pe aici abia daca au auzi t de rege si, pe masura ce naintezi, cu ct esti mai putin curios, cu att risti mai putin sa dai de bucluc . Unii spusesera, la urma urmei, suntem paisprezece . Altii se mirara: Dar unde o fi Gandalf? Dupa care repetara cu totii ntrebarea. Apoi ploai a se porni si mai tare si Oin ncepu sa se bata cu Gloin. Asta rezolva lucrurile. La urma urmei avem un SPARGATOR cu noi , spusera si astfel plecara, ndreptndu-si calutii (cu toata grija cuvenita) n directia luminii Ajunsera n dreptul dealului si, putin mai trziu, n padure, ncepura sa urce; dar nu se vedea nici o carare adevarata, din acelea care ar putea duce la o casa sau la o ferma; si facnd si ei ce puteau, strnira fosnet si trosnet, si scrtit (tot mormai nd si njurnd), n timp ce naintau printre copaci, n ntunericul ca de catran. Deodata, lumina rosie straluci puternic printre trunchiurile copacilor, la o dis tanta destul de mica. Acum e rndul Spargatorului , spusera, referindu-se la Bilbo. Trebuie sa mergi mai departe, sa descoperi ce e cu lumina si de ce au aprins-o, daca e vreo primejdie sau totul e n regula, i spuse Thorin hobbitului. Hai, du-te fuga si, daca totul e n ordine, ntoarce-te ndata. Daca nu, ntoarce-te cum poti. Si d aca nu poti, tipa de doua ori ca o bufnita si o data ca o striga, si o sa facem noi ce putem. A fost deci silit s-o porneasca, fara sa apuce sa le explice ca nu se pricepea s a tipe nici macar o data ca bufnita si nici sa sara ca liliecii. Dar, n orice caz , hobbitii stiu sa se miste fara zgomot prin padure, absolut fara nici un zgomot . De altfel, facuse asta si de-a lungul calatoriei. Bilbo strmbase de multe ori d in nas fata de ceea ce numea el larma piticeasca , desi nu cred ca dumneavoastra sa

u eu am fi auzit ceva pe o noapte cu vnt, nici daca toata cavalcada ar fi trecut la doi metri de noi. Ct despre Bilbo, strmbnd din nas, nainta spre lumina rosie, si nu cred sa fi facut nici macar o nevastuica sa-si miste vreun fir de mustata la trecerea lui. Asa ca a ajuns, fireste, chiar lnga foc caci despre foc era vorba f ara sa atraga atentia nimanui. Si iata ce a vazut. Trei fapturi foarte mari si grase stateau n jurul unui rug urias, din busteni de fag. Frigeau carne de berbec pe frigari lungi din lemn si si lingeau sosul de pe degete. Mirosul era mbietor. Mai aveau lnga ei si un butoias cu bautura buna, pe c are o beau din ulcioare. Dar erau troli. Se vedeau ct de colo ca asta erau. Pna si Bilbo, care avusese o viata ferita de rele, si dadu seama de asta: dupa fetele l or mari si greoaie, dupa volumul lor si dupa forma picioarelor, ca sa nu mai vor bim de felul n care se exprimau, care nu era deloc civilizat, nu, absolut deloc! Berbec ieri, berbec azi si sa fiu al naibii daca nu s-arata ca tot berbec mncam s i mine, spuse unul dintre troli. Nici nu mai stiu de cnd nu am mai avut parte de o farmita lucioasa de carne de om, spuse al doilea. Mai, William, sa fiu al naibii daca nteleg ce te-o fi apucat sa ne aduci aici! Si se mai duce si pileala, spuse, dndu-i una peste cot lui Willia m, care tocmai bea din ulcior. William se neca. Taci naibii din gura! spuse dupa ce-si recapata suflul. Doar nu crezi c-o sa se opreasca oamenii aici, numai ca sa-i mannci tu sau Bert. De cnd am coborl din munti , ati halit un sat si jumatate. Ce va mai trebuie? Au fost zile cnd ati fi spus Sa ru'mna, Bill pentru o ciozvrta buna de berbec gras din vale... Uite, ca asta, zise si musca dintr-un picior de oaie care se frigea la foc, si-si sterse gura cu mnec a. Da. Ma tem ca asa se poarta trolii, chiar si cei care n-au dect un singur cap. Au zind toate astea, Bilbo simti ca ar fi trebuit sa ntreprinda ceva ct mai repede. F ie sa se ntoarca, fara zgomot, si sa-si previna prietenii ca daduse peste trei tr oli maricei si foarte prost dispusi care, ca sa-si varieze mncarea, nu s-ar fi da t n laturi sa guste si pitici sau chiar ponei la frigare; fie sa le arate uriasil or de ce e n stare. Un aventurier legendar, de mare clasa, ar fi trebuit sa le go leasca uriasilor buzunarele lucru pe care merita aproape ntotdeauna sa-l faci, da ca reusesti apoi sa fure carnea de berbec, cu frigare cu tot, si berea si s-o st earga fara ca trolii sa observe nimic. Altii, mai practici, dar cu mai putin org oliu profesional, ar fi nfipt poate cte un pumnal n fiecare trol, nainte ca acestia sa-si fi dat seama ce se petrece. Dupa care ar fi benchetuit cu lojii, luata noa ptea Bilbo stia toate astea. Erau multe lucruri pe care nu le vazuse sau le facuse vr eodata, dar despre care citise! Era foarte ngrijorat si, n acelasi timp, dezgustat ; ar fi dorit sa se afle la o suta de kilometri distanta si totusi... totusi nu se putea hotar sa se ntoarca alergnd la Thorin si Compania cu minile goale. Asa ca r amase pe loc, sovaind n ntuneric. Dintre diferitele ndeletniciri spargatoricesti de care auzise, cea mai usoara i se paru totusi sa le sterpeleasca uriasilor lucru rile din buzunare. Asa ca, n cele din urma, se strecura dupa un copac, chiar n spa tele lui William. Bert si Tom se dusera la butoi. William bau o noua cana. Atunci Bilbo si tacu cur aj si vr mnuta n buzunarul urias al lui William. n buzunar se afla o punga cu bani, c are, pentru Bilbo, era ct un geamantan. Aha, se gndi el, animndu-se la ideea actiuni i pe care avea s-o ntreprinda, n timp ce ridica punga cu grija s-o scoata din buzu nar, oricum e un nceput! Si chiar a si fost! Pungile trolilor sunt date naibii, si asta nu era o exceptie . Hei, cine esti? scnci ea, parasind buzunarul. William se ntoarse ntr-o clipa si-l a puca pe Bilbo de ceafa, nainte ca acesta sa se poata ascunde dupa copac. Hei dracie, Bert, ia vino-ncoa', sa vezi ce-am prins! Ce? ntrebara ceilalti, apropiindu-se. Sa mor daca stiu! Ce esti, ba? Bilbo Baggins, un aventurhobbit, spuse bietul Bilbo, tremurnd din cap pna-n picioa re si gndindu-se cum sa scoata tipetele acelea de bufnita nainte sa-l strnga trolii de gt. Un aventurhobbit? spusera ei, putin uluiti. Trolii sunt nceti la minte si tare ba

nuitori cnd vad un lucru nou. Si, ma rog, ce cauta un aventurhobbit n buzunarul meu? spuse William. Se poate gati? ntreba Tom. Se poate ncerca, spuse Bert, lund o frigaruie de pe jos. Da' nu e mai mult de o nghititura, spuse William, care mncase foarte bine si era s atul. Dupa ce-l jupoi si scoti oasele, nu-ti mai ramne nimic. Poate ca gasim mai multi pe aici prin mprejurimi si facem o placinta, spuse Bert. Hei, urtule, mai sunt d-astia ca tine ascunsi pe-aici, prin padure, iepure prapa dit si nemernic, spuse uitndu-se la blana de pe picioarele hobbitului; apoi l ridi ca de degetele de la picioare si-l scutura. Da, multi, spuse Bilbo, nainte de a-si aminti ca nu trebuie sa-si tradeze prieten ii. Nu, nici unul, nici macar unul! se grabi el sa adauge. Cum vine asta? spuse Bert, tinndu-l foarte sus, dar de asta data de par. Cum spuneam, facu Bilbo, pierzndu-si suflul, si va rog sa nu ma gatiti, domnii me i milostivi! Sunt si eu bucatar, si nca bun. E mai bine sa va gatesc eu cte ceva d ect sa ma gatiti dumneavoastra pe mine. Zau! Am sa va fac mncaruri minunate, un mi c dejun cu totul si cu totul minunat, daca nu ma mncati la cina! Biata strpitura! spuse William. Mncase pna se saturase si mai bause si o gramada de bere. Biata strpitura! Dati-i drumul! Nu-i dau pna nu ne spune ce nseamna multi si nici unul , facu Bert. Nu vreau sa ma nju nghie nimeni n somn. Baga-i labele n foc pna vorbeste. Nu va dau voie, spuse William. Oricum, e al meu, eu l-am prins. Esti un prost mare si gras, William, facu Bert. Dupa cum ti-am mai spus o data, asta-seara. Si tu esti un mitocan. Mitocan, ai? Unde te trezesti, Bill Huhhins, spuse Bert, arzndu-i lui William un pumn n ochi. Urma o ncaierare de toata frumusetea. Lui Bilbo, cnd l scapa Bert pe jos, i mai rama sese exact atta minte ct s-o stearga dintre picioarele lor nainte sa se ncaiere ca n iste cini si sa-si adreseze urlnd fel de fel de insulte, ct se poate de adevarate s i potrivite. Nu trecu mult si se trezira nclestati unul n bratele celuilalt, rosto golindu-se pna aproape de foc, lovindu-se cu picioarele si nghiontindu-se, n timp c e Tom i plesnea pe amndoi cu o creanga sa-i potoleasca, ceea ce binenteles ca i nfuri a si mai tare Asta ar fi fost momentul n care Bilbo ar fi trebuit sa dispara. Dar bietele lui p icioruse tremurau si nu mai avea nici aer n plamni, iar n jurul lui se-nvrtea totul; asa ca a ramas un timp culcat, gfind, chiar lnga cercul de lumina al focului. Tocmai cnd era bataia n toi, aparu si Balin. Piticii auzisera zgomot de la distant a si, dupa ce-l asteptasera un timp pe Bilbo sa se ntoarca sau sa tipe ca o bufni ta, ncepura, unul cte unul, sa se furiseze catre lumina, ncercnd sa faca ct mai putin zgomot. Vazndu-l pe Balin, Tom scoase un urlet. Trolii urasc piticii (cnd nu sunt fripti si fierti). Bert si Bill se oprira ndata din ncaierare, spunnd: Un sac, Tom, repede! Si nainte ca Balin sa-si dea seama de ce se ntmpla, n timp ce se ntreba unde o fi Bilbo n toata aceasta agitatie, se trezi cu un sac n cap si dobort la pamnt. Trebuie sa mai vina si altii, zise Tom. Sa nu-mi spui mie pe nume daca n-o fi as a. Multi si nici unul asta e. Si nu aventurhobbiti, ci o gramada de pitici ca asta . Asa se arata! Eu zic ca ai dreptate, spuse Bert, dar sa ne dam deoparte din lumina. Zis si facut. Se asezara la pnda n ntuneric, tinnd n mna sacii pe care i foloseau de o icei sa care carnea de berbec sau alte prazi.Pe masura ce aparea cte un pitic si se uita la foc, la ulcioarele rasturnate si la resturile de berbec, hop! se trez ea din senin cu un sac infect si puturos n cap, si dobort la pamnt. Curnd Dwalin tre acu lnga Balin, si Fili si Kili, mpreuna, si Dori, si Nori, si Ori, gramada, si Oi n si Gloin, si Bifur si Bofur si Bombur, ngramaditi ca vai de ei, lnga foc. Asta sa le fie nvatatura de minte, spuse Tom. Caci Bifur si Bombur le dadusera mare bataie de cap si se luptasera ca nebunii, asa cum fac piticii cnd sunt strnsi cu usa. Thorin a aparut ultimul si pe el nu l-au putut lua prin surprindere. A venit ban uind ca o sa dea de necaz. Si n-a fost nevoie sa vada picioarele prietenilor lui iesind din saci, ca sa-si dea seama ca lucrurile stau cam rau. Ramase la oareca

re distanta n umbra si spuse: Ce s-a ntmplat? Cine mi-a maltratat oamenii? Troliii, raspunde Bilbo din spatele unui copac. Pe el l uitasera cu totul. Stau l a pnda cu sacul n tufisuri. Zau' spuse Thorin. Si sari catre foc, nainte ca uriasii sa se poata repezi asupra lui. Ridica o crac a mare, aprinsa la un capat, si Bert se trezi cu capatul acela n ochi, nainte sa p oata sa se dea la o parte. Asta l scoase pentru o vreme din lupta. Bilbo ncerca sa faca si el ce putea. L-a apucat pe Tom de picior cum s-a priceput mai bine, ca era gros ca un trunchi de copac dar a fost trimis nvrtindu-se n vrful unor tufisuri, n timp ce Tom arunca scntei n ochii lui Thorin. Drept raspuns, Tom se trezi cu craca proiectata n dinti si pierdu unul din fata. Asta, va rog sa ma credeti ca-l facu sa urle serios. Dar tocmai atunci veni si W illiam pe la spate si-l acoperi brusc pe Thorin cu un sac, din cap pna-n picioare . Si asa se sfrsi batalia. Dadusera toti de mare necaz: erau legati frumos n saci, lnga trei uriasi furiosi (doi cu arsuri si lovituri drept amintire), care discut au daca sa-i prajeasca la foc mic, sa-i taie feliute subtiri si sa-i fiarba, sau , pur si simplu, sa se aseze unul cte unul pe ei si sa-i striveasca pna-i fac marm elada; iar Bilbo statea sus, n tufis, cu hainele si pielea sfsiate, nendraznind sa se miste, de frica sa nu fie auzit. Tocmai atunci s-a ntors si Gandalf. Dar nu l-a vazut nimeni. Uriasii tocmai hotars era sa friga piticii imediat si sa-i mannce mai trziu asta fusese, de fapt, ideea lui Bert, dar, dupa discutii lungi, cazusera cu totii de acord. Nu, nu-i bine sa-i frigem acum, ca tine toata noaptea, spuse o voce care lui Ber t i se paru a fi a lui William. Nu mai ncepe iar discutia, Bill, spuse, ca atunci chiar ca tine toata noaptea. Cine di-discuta? spuse William, care avea impresia ca vorbise Bert. Tu, facu Bert. Esti un mincinos, spuse William, si astfel discutia porni iar de la nceput. n cele din urma hotarra sa-i toace marunt si sa-i fiarba. Luara deci o oala mare, neagra, si-si scoasera cutitele la iveala. Nu e bine sa-i fierbem. N-avem apa si pn'la fntna e departe, spuse o voce. Bert si William si nchipuira ca e Tom. Taci! spusera. Sau nu mai ispravim n vecii vecilor. Si daca mai spui ceva, te duc i singur s-aduci apa. Ba tu sa taci! spuse Tom, caruia i se paruse ca e vocea lui William. Cine discut a, ma rog? Cine n afara de tine? Esti un natarau! facu William. Cine spune ala e! zise Tom. Si astfel discutia ncepu din nou, toti nfierbntndu-se mai tare ca niciodata, pna cnd, cele din urma, hotarra sa se aseze pe saci, cu rndul, sa-i striveasca si sa-i fia rba mai trziu. Pe cine ne asezam nti? spuse vocea. Cel mai bine pe ultimul, spuse Bert, care avea ce avea cu Thorin fiindca-i nenor ocise ochiul. Avusese impresia ca auzise vocea lui Tom. Nu mai vorbi de unul singur, spuse Tom. Daca vrei sa te asezi pe ultimul, n-ai d ect. Care e? Cel cu ciorapii galbeni, spuse Bert. Aiurea, cel cu ciorapii cenusii, spuse o voce care semana cu a Iui William. Eu m-am uitat bine, sunt galbeni, spuse Bert. Da, galbeni, spuse William. Atunci de ce-ai spus ca sunt cenusii, facu Bert? Cu cine vo-vorbesti? ntreba William. Gura! spusera Tom si Bert, n acelasi timp. Acusi trece noaptea; zorile s-arata de vreme. Hai sa-i dam drumul! Sa va prinda pe toti zorile si sa va faca stane de piatra, spuse o voce care sun a ca a lui William. Dar nu era a lui. Caci chiar n clipa aceea aparu o geana de lumina de dupa deal s i din ramuri se ridica un ciripit puternic. William nu vorbise, caci fusese tran

sformat n stana de piatra, asa cum se aplecase; iar Bert si Tom se transformasera n stnci, asa cum stateau si se uitau la el. Si asa au ramas pna azi, singuri-singu rei, doar cu cte o pasare care se asaza uneori pe capul sau pe umerii lor. Caci t rolii, dupa cum stiti probabil si dumneavoastra, trebuie sa se vre sub pamnt pna sa -i afle zorile, ca de nu, se transforma iar n substanta muntelui din care au fost zamisliti si ramn nemiscati pe vecie. Asa s-a ntmplat si cu Bert, si cu Tom, si cu William. Minunat! spuse Gandalf, iesind de dupa un copac si ajutndu-l pe Bilbo: vocea care i facuse pe uriasi sa se contrazica si sa se certe, pna cnd venisera zorile si i sfr sisera, fusese vocea vrajitorului. Acum trebuiau sa dezlege sacii si sa-i elibereze pe pitici, care erau aproape as fixiati si foarte enervati: nu le placuse deloc sa-i auda pe uriasi cum faceau p lanuri sa-i friga, sa-i faca terci sau sa-i taie felii. Si nu se linistira dect d upa ce-l ascultara de doua ori pe Bilbo povestindu-le ce i se ntmplase. Tmpit moment ti-ai ales sa faci exercitii de ciupit prin buzunare, spuse Bombur, cnd, de fapt, ceea ce voiam noi era foc si merinde! Si asta e ultimul lucru pe care l-ati fi obtinut de la ei; n orice caz, nu fara l upta, spuse Gandalf. Dar de ce va pierdeti timpul? Nu va dati seama ca trolii tr ebuie sa aiba o pestera sau o vagauna sapata pe undeva, pe-aproape, unde sa se a scunda de Soare? Trebuie sa aruncam si noi o privire pe acolo. ncepura sa caute n jur si curnd descoperira urmele cizmelor de piatra ale uriasilor , pierzndu-se printre copaci. Se luara dupa urme, urcnd dealul, pna cnd, n cele din u rma, descoperira o usa mare de piatra, ascunsa de tufisuri, care dadea ntr-o pest era. Dar nu reusira s-o deschida, cu toate ca o mpinsera cu totii, n timp ce Ganda lf rostea diverse formule magice. Credeti ca asta va poate fi de folos? ntreba Bilbo, cnd ncepusera sa oboseasca si s a se nfurie de-a binelea. Am gasit-o, n locul unde s-au batut uriasii. Si le ntinse o cheie marisoara, care lui William nsa trebuie sa i se fi parut foar te mica si tainica. i cazuse probabil din buzunar, din fericire, nainte sa se faca stana de piatra. De ce Dumnezeu n-ai spus nimic pna acum? tipara toti. Gandalf o apuca si o potrivi n broasca si, dupa o apasare mai puternica, usa de p iatra se deschise si patrunsera cu totii nauntru Pe jos zaceau o gramada de alime nte asezate de-a valma si fara grija pe jos, gramezi mprastiate de prazi de tot f elul, de la nasturi de alama, pna la vase pline cu monede de aur, asezate ntr-un c olt. Mai erau si o multime de haine agatate pe perete, prea mici pentru uriasi m a tem ca apartinusera unor victime printre ele, mai multe sabii de fabricatie, f orme si marimi diferite. Le atrasera atentia mai ales doua dintre ele, din prici na tecilor frumoase si a plaselelor acoperite cu giuvaiere. Gandalf si Thorin luara fiecare cte una, iar Bilbo si alese un cutit ntr-o teaca de piele. Pentru troli ar fi fost ct un briceag, dar pentru un hobbit era ca o sabi e mai scurta. Par sa fie lame bune, spuse vrajitorul, scotndu-le pe jumatate din teaca si privi ndu-le cu curiozitate. N-au fost facute de troli si nici de vreun fierar dintre cei care traiesc acum printre ei, dar vom afla mai multe cnd vom putea citi runel e de pe ele. Hai sa iesim din duhoarea asta ngrozitoare, spuse Fili. Asa ca iesira, lund cu ei vasele cu galbeni si acele alimente care nu fusesera al terate si pareau bune de mncat, si mai luara si un butoi cu bere, nca plin. Cnd ter minara, simtira nevoia sa-si ia micul dejun si fiindu-le foarte foame, nu strmbar a din nas n fata merindelor luate din camara uriasilor. Proviziile lor proprii nce pusera sa se mputineze simtitor. Acum aveau pine si brnza, si multa bere, si slanin a pe care s-o prajeasca pe taciunii aprinsi. Dupa asta se culcara, caci avusesera o noapte agitata; si dormira pna dupa-amiaza . Apoi adusera calutii sus si carara vasele cu galbeni, ngropndu-le n taina, lnga po teca din apropierea rului, facnd o gramada de semne deasupra lor, pentru cazul n ca re s-ar ntoarce vreodata sa le ia. Apoi ncalecara din nou si pornira ncet, zdruncin ati de cai, pe poteca, nspre rasarit. Unde fuserati, daca-mi dati voie sa-ntreb? l ntreba Thorin pe Gandalf, pe cnd nainta u calare Si ce v-a adus napoi tocmai la timp?

O privire n urma, spuse. Exact, spuse Thorin, dar n-ati putea fi mai clar? M-am dus sa cercetez cu atentie drumul pe care-l avem de facut. n curnd va deveni greu si periculos. Doream si sa refac micul nostru stoc de provizii. Dar n-am ap ucat sa ajung prea departe cnd am ntlnit doi prieteni de-ai mei de la Rivendell. Asta unde mai e? ntreba Bilbo. Nu ma ntrerupe! spuse Gandalf. Daca avem noroc, n cteva zile ajungeti acolo si afla ti tot ce doriti. Deci, dupa cum spuneam, m-am ntlnit cu doi dintre oamenii lui El rond. Fugeau de frica trolilor. Ei au fost aceia care mi-au spus ca trei dintre uriasi coborsera din munti si se stabilisera n padure, destul de aproape de drum s i i bagasera n sperieti pe toti cei de prin mprejurimi, care o luasera la sanatoasa , si acum i atrageau n cursa pe straini. Si atunci am simtit ca trebuie sa ma ntorc . Uitndu-ma n urma mea, am vazut un foc n departare si m-am ndreptat catre el. Restu l l stiti. Pe viitor va rog sa fiti mai atenti, ca altfel nu mai ajungem nicaieri . Multumesc, spuse Thorin. III O SCURTA POVESTE n ZIUA ACEEA n-au cntat si nici n-au spus povesti, cu toate ca se facuse vreme fru moasa. Si nici a doua zi, si nici a treia zi. ncepusera sa simta pericolul apropi indu-se din toate partile. Dormeau sub cerul liber, ct despre hrana, mai mult mnca u caii dect ei, caci iarba era din belsug, iar traistele lor erau aproape goale, cu toate merindele pe care le luasera de la uriasi. ntr-o dimineata trecura apa unui ru printr-un loc mai larg nu era prea adnc, dar pl in de zgomotul spumei si al apei care se lovea de pietre. Malul celalalt era abr upt si lunecos. Cnd ajunsera sus, ducndu-si calutii, vazura ca muntii cei nalti cob orsera pna foarte aproape de ei. Li se parea ca nu au n fata lor mai mult de o zi d e calatorie usoara pna la picioarele primului munte. Acesta parea ntunecat si moho rt, cu toate ca mai erau si pete de Soare pe coastele lui cafenii, iar n spatele c oamelor luceau vrfurile acoperite de zapada. E chiar Muntele acela? spuse Balin. Asta-i doar primul dintre Muntii Cetosi si trebuie sa trecem cumva printre ei sa u peste ei, sau pe sub ei, ca sa ajungem n Tinutul Salbatic din partea cealalta. Si de acolo mai e nca o cale buna pna la Muntele Singuratic, unde sta Smaug asezat pe comoara noastra. Aha! facu Bilbo si chiar n clipa aceea se simti mai obosit dect si amintea el sa se fi simtit vreodata. Se gndi nca o data la fotoliul lui confortabil de la gura sob ei, din camera care-i placea cel mai mult n vizuina lui de hobbit. Si la ceainicu l care suiera. Si asta nu era ultima oara cnd avea sa se gndeasca la ele! Acum i conducea Gandalf. Nu trebuie sa pierdem drumul, ca altfel e vai de noi, spuse, n primul rnd avem nev oie de hrana si de odihna, ntr-un loc mai mult sau mai putin sigur, apoi e foarte bine sa faceti cunostinta cu Muntii Cetosi mergnd pe cararea potrivita, ca altfe l va rataciti si trebuie sa va ntoarceti si s-o luati de la nceput, daca reusiti s a va mai ntoarceti). L-au ntrebat unde i ducea si le-a raspuns: Unii dintre dumneavoastra stiti, probabil, ca am ajuns la marginea Rhovanionului , a Tinuturilor Salbatice. Undeva n fata noastra se afla ascunsa frumoasa vale Ri vendell, unde traieste Elrond n Ultima Casa mbietoare. I-am trimis vorba prin prie tenii mei si ne asteapta. Ceea ce le spunea suna frumos si mngietor, dar nu ajunsera nca acolo si nu era chia r att de usor sa gasesti Ultima Casa mbietoare, din stnga muntilor. Parea ca nu exi sta nici copaci, nici vai, nici dealuri care sa sparga ntinderea din fata lor doa r o panta larga care urca si tot urca lin pna se ntlnea cu poalele primului munte, o regiune ntinsa de culoarea ierbii negre si a stncilor farmicioase, cu pete si cre staturi verzi ca iarba si ca muschiul, aratnd unde ar putea sa fie apa. Trecu dimineata, veni dupa-amiaza, dar n tot desertul tacut nu gasira nici urma d e asezare omeneasca. ncepusera sa se simta ngrijorati; si dadeau seama ca locuinta

putea fi ascunsa aproape oriunde ntre ei si nceputul muntilor. Dadura peste vai ne asteptate, nguste, cu maluri abrupte care se deschideau brusc la picioarele lor, si se uitara n jos, uimiti sa vada arbori si ape curgatoare n fundul vaii. Dadura de viroage peste care aproape ca ar fi putut sari, dar erau foarte adnci si aveau cascade. Dadura de rpe ntunecate peste care nu se putea sari si n care nu se putea patrunde. Dadura de mlastini, unele dintre ele verzi si placute la vedere, cu f lori care cresteau stralucitoare si nalte; dar, daca un calut s-ar fi ncumetat sa treaca pe acolo cu o ncarcatura n spate, n-ar mai fi iesit niciodata. ntinderea de la vad si pna la munti era, ntr-adevar, mult mai lunga dect ar fi putut sa-si nchipuie ei vreodata. Bilbo era uimit. Singura carare pe care au gasit-o e ra nsemnata cu pietre albe, unele mici, altele pe jumatate acoperite cu muschi si buruieni. De fapt, era destul de greu de urmat, desi erau condusi de Gandalf, c are parea sa cunoasca destul de bine calea. si agita capul si barba ncoace si ncolo , n timp ce se uita dupa pietre, iar ei l urmau; dar cnd ncepu sa se ntunece, si dadur a seama ca nu prea pareau sa se fi apropiat de sfrsitul cautarilor. Trecuse de mu lt ora ceaiului si si spusera ca, probabil, aveau sa sara si peste cina. n jurul l or zburau fluturi de noapte si era foarte ntuneric, pentru ca nu rasarise luna. C alutul lui Bilbo ncepu sa se mpiedice de radacini si pietre. Si, deodata, ajunsera n dreptul unui povrnis abrupt, att de brusc, nct calul lui Gandalf aproape ca luneca la vale. n sfrsit, am ajuns! striga el, si ceilalti se strnsera n jurul lui si se uitara pest e mal. Departe, la picioarele lor, vazura o vale. De jos venea zgomotul unei ape care curgea grabita n albia ei de stnca; n aer plutea mireasma pomilor si dincolo de apa, pe coasta vaii, se zarea o lumina. Bilbo n-a uitat niciodata cum au lunecat si s-au rostogolit n ntuneric, pe cararea abrupta, n zigzag, cobornd n tainica vale din Rivendell. Cobornd, aerul devenea tot mai cald, iar mirosul de pini l ametise att de tare, nct din cnd n cnd se pomenea mot ind, gata sa cada de pe cal, sau se lovea cu nasul de coama lui. Pe masura ce co borau, simteau ca le revine buna dispozitie. Copacii erau acum fagi si stejari, iar lumina de amurg crea o atmosfera de tihna. Ultimele tonuri de verde ale ierb ii aproape ca se topisera cnd ajunsera n sfrsit la o pajiste deschisa, nu prea sus, deasupra malurilor apei. Miroase a elfi , si spuse Bilbo si ridica ochii spre stelele stralucitoare si albast re. Tocmai atunci izbucnira printre copaci sunetele unui cntec, ce semana a hohot e de rs: Hei, voi, ce faceti? Si unde va duceti? Calutii nostri au nevoie de potcoave, Rul curge-n cale Aici jos, n vale. Tra-la-la si tra-la-la. Aici jos, n vale. Hei, voi, ce cautati! Si-ncotro va-ndreptati? Bratul de vreascuri arde pe foc n timp ce turtele se coc. Valea e plina de veselie Oh, tri-li-li, tri-li-li Si ce mai bucurie! Ha! Ha! Hei, voi, nu se stie nicicum Unde va duceti acum, Cu barba n vnt fluturnd? Domnule Baggins si Balin si Dwalin! n linie... Nu stiu de ce alergati tropaind Pe caldura de iunie. Cautati ceva, Aici, n vlcea? Ha! Ha!

Oh, calutii zburda n padurea surda! Voi vreti sa zburati, Pe cai ncalecati. Sau vreti sa stati n padurea mare n care ziua se stinge si moare? Sa fugiti ar fi o nebunie, Ramneti si-n noapte va fi veselie. Mai stati si-ascultati-ne cntecul Pna se stinge-ntunericul! Da! Da! Asa rdeau si cntau ei, catarati n copaci; si mi nchipui ca tot acest cntec trebuie sa vi se para o mare aiureala; lucru de care lor nsa nici nu le-ar pasa; ba, chiar a r rde si mai tare daca le-ai spune-o. Erau, fireste, elfi. Nu trecu mult si, pe masura ce ntunericul se ntetea, Bilbo ncepu sa-i zareasca. i pl aceau mult, desi i ntlnea rar; dar i era si putin frica de ei. Piticii nu fac casa b una cu ei. Chiar si piticii mai cumsecade, ca Thorin si prietenii lui, i consider a nesabuiti (ceea ce e o idee foarte nesabuita) sau se enerveaza cnd i vad. Caci u nii elfi i scie si rd de ei, si mai ales de barba lor. Ei, bravo! spuse o voce. Ia priviti! Hobbitul Bilbo, calare pe cal! Bravo! Nu-i minunat9 Minunea cea mai uimitoare! Si se pornira pe un cntec tot att de caraghios ca cel pe care l-am notat nainte. n c ele din urma, un elf tnar si nalt iesi dintre copaci si se apleca n fata lui Gandal f si a lui Thorin. Bine ati venit n valea noastra! spuse. Va multumesc, raspunse Thorin cam acru, dar Gandalf se si daduse jos de pe cal n mijlocul elfilor si vorbea vesel cu ei. Ati cam pierdut drumul, spuse elful, vreau sa spun, n cazul n care va ndreptati cat re singura carare care trece peste apa si duce pna la casa din partea cealalta. V a aratam noi pe unde trebuie sa mergeti, dar e mai bine s-o luati pe jos pna trec eti podul. Vreti sa stati sa cntati putin cu noi sau va continuati drumul? Acolo se pregateste cina, spuse. Simt mirosul focului de lemne la care se gateste. Asa obosit cum era, Bilbo simtea ca ar fi vrut sa mai ramna. Cntecele elfilor n lun a iunie, la lumina stelelor, e un lucru care nu trebuie pierdut, daca esti amato r de asa ceva. I-ar fi placut sa mai stea si putin de vorba ntre patru ochi cu ac este fiinte care pareau ca-i stiu numele ca si totul despre el, desi pna atunci n u le vazuse niciodata. I se parea ca ideile lor despre aventura n care se angajas e ar putea fi interesante. Elfii stiu multe si sunt grozav de bine informati; af la tot ce se petrece la toate neamurile de pe acolo, ct ai clipi din ochi sau chi ar mai iute. Dar piticii tineau cu tot dinadinsul sa mannce ct mai repede, asa nu mai voiau sa ramna. Au pornit-o, asadar, cu totii, ducndu-si caii de capastru pna au dat de o ca rare buna, si astfel, n cele din urma, au ajuns la malul rului. Curgea repede si z gomotos, asa cum curg praiele de munte n serile de vara, dupa ce Soarele a mngiat to ata ziua zapada care se afla sus, departe. Peste apa trecea doar un pod ngust de piatra, fara parapet, att de ngust, ct sa poata trece un singur calut; peste acest pod au trebuit sa treaca si ei, ncet si cu grija, unul cte unul, ducndu-si fiecare calutul de capastru. Elfii adusera felinare luminoase la mal si ncepusera sa cnte o melodie vesela, care-i nsoti pe pitici pe cnd treceau de cealalta parte a apei. Vezi sa nu-ti moi barba n spuma, taticule! i strigara ei lui Gloin, care se aplec ase att de tare, nct aproape ca ajunsese n patru labe. A crescut destul, nu-i nevoie s-o mai uzi. Bagati de seama sa nu mannce Bilbo toate prajiturile, strigara. E si asa prea gra s ca sa mai treaca prin gaura cheii. Ssst! Sst, oameni buni ! Si noapte buna! spuse Gandalf, care trecu ultimul. Vail e au urechi, si unii elfi au limba prea vesela si sloboda. Noapte buna! Si astfel, ajunsera, n sfrsit, la Ultima Casa mbietoare si au gasit-o cu usile larg deschise. E ciudat, dar lucrurile placute si zilele fericite se povestesc ntr-o clipa si nu

prea merita sa asculti vorbindu-se despre ele; pe cnd lucrurile care te supara, care sunt pasionante sau te nspaimnta pot alcatui o poveste buna sau, n orice caz, cer oarecare timp pentru a fi povestite. Au ramas multa vreme n casa aceea primitoare; cel putin paisprezece zile; li se p area greu sa mai plece. Bilbo ar fi ramas bucuros acolo pentru totdeauna chiar d aca o dorinta ar fi putut sa-l ntoarca fara nici un necaz n vizuina lui de hobbit. Totusi, despre timpul pe care l-au petrecut acolo nu prea e mare lucru de poves tit. Stapnul casei era un prieten al elfilor unul dintre oamenii aceia ai caror strabu ni apartin povestilor ciudate, dinainte de nceputul Istoriei razboaielor dintre g nomii cei rai si elfi, si primii oameni ai Nordului. n zilele n care se petrece po vestea noastra, mai existau nca oameni care se trageau din elfi si din eroii Nord ului, iar Elrond, stapnul casei, era conducatorul lor. Era nobil si frumos la chip ca un stapn al elfilor, viteaz ca un razboinic, ntelep t ca un mag, venerabil ca un rege al piticilor si blnd ca vara. Povesti cu el sun t multe, dar rolul lui n marea aventura a lui Bilbo e mic, desi important, dupa c um veti vedea daca ajungem la sfrsitul ei. Casa lui era desavrsita, fie ca voiai s a mannci, sa dormi sau sa muncesti, sa spui povesti, sa cnti, sau, pur si simplu, sa stai sa te gndesti la lucruri bune, sau o combinatie placuta a tuturor acestor ndeletniciri. n valea aceea relele nu patrundeau niciodata. Tare as fi vrut sa am timp sa va spun macar cteva dintre povestile pe care le-au auzit n casa aceea, sau doua-trei cntece. Dupa cteva zile petrecute acolo, toti, in clusiv calutii, s-au simtit nviorati si puternici. Li s-au dres hainele si zgrietu rile, dispozitia si sperantele. Li s-au umplut ranitele cu merinde usor de trans portat, dar datatoare de putere, ca sa poata trece peste defileurile muntilor. S i li s-au dat cele mai bune sfaturi care sa le mbunatateasca planurile. Si asa sau trezit n ajunul solstitiului de vara. n dimineata solstitiului, la mijlocul zor ilor, trebuiau sa plece din nou. Elrond cunostea runele de orice fel. n ziua aceea se uita la sabiile pe care le a dusesera din vizuina trolilor si spuse: Pe-astea nu le-a facut mna de trol. Sunt sabii vechi, foarte vechi, si-au apartin ut Eldarilor, Elfilor din Apus, neamuri de-ale mele. Au fost facute la Gondolin pentru razboaiele cu gnomii. Trebuie sa fi zacut n tezaurul vreunui dragon sau pr intre prazile gnomilor, caci orasul a fost distrus de dragoni si de gnomi. Sabia asta, Thorin, e numita n rune Orcrist, ceea ce n vechea limba din Gondolin nseamna Spintecatorul-de-gnomi ; e renumita. Iar asta, Gandalf, e Glam-Dring, Ghioaga-careucide-inamici , pe care a Purtat-o cndva regele Gondolin. Pastrati-le bine! Dar ma ntreb de unde le-or fi luat trolii? spuse Thorin uitnduse la sabia lui cu u n nou interes. N-as putea sa-ti spun, zise Elrond, dar eu cred ca trolii vostri au jefuit alti jefuitori sau au dat peste ramasitele unor vechi tlharii, n vreo pestera din munti . Am auzit ca n puturile parasite ale minelor din Moira se mai gasesc si azi como ri uitate de pe vremea razboiului dintre gnomi si pitici. La auzul acestor cuvinte, Thorin ramase o clipa pe gnduri. Am sa pastrez sabia cu respect, spuse. Fie ca ea sa spintece iarasi gnomi, ct de curnd. O dorinta care, probabil, ca n munti ti se va mplini mai repede dect ti nchipui. Dar acum aratati-mi harta! O lua si o studie ndelung, dupa care dadu din cap; caci chiar daca nu-i aproba in tru totul pe pitici, ura dragonii si rautatea lor plina de cruzime si l durea cnd s i aducea aminte de distrugerea orasului Dale si a clopotelor lui voioase, si de malurile Rului Curgator, care fusesera cndva att de vesele si astazi erau prjolite. Luna, un semicerc mare de argint, stralucea deasupra lor. Ridica harta si lumina alba trecu prin ea. Ce e asta? ntreba. n afara de runele simple, vad aici niste litere ale lunii, care spun: naltimea usii, cinci picioare, pot nainta cte trei, unul lnga altul . Ce sunt literele lunii? ntreba hobbitul, foarte interesat. Dupa cum v-am mai spus, i placeau foarte mult hartile; si i placeau si runele, si literele, si scrisul caligrafic, cu toate ca scrisul lui era subtirel si foarte marunt.

Literele lunii sunt, de fapt, rune, dar nu le poti vedea, spuse Elrond. n orice c az, nu te uiti direct la ele. Nu se pot vedea dect cnd straluceste luna n spatele l or; mai mult nca, pentru cele mai maiestrite trebuie sa fie o luna cu aceeasi for ma si din acelasi anotimp ca cea din ziua cnd au fost scrise. Dupa cum ti-o pot s pune si prietenii tai, ele au fost inventate de pitici, care le-au scris cu peni te de argint. Astea de aici trebuie sa fi fost scrise n ajunul solstitiului de va ra, n timpul ultimului patrar al lunii, acum multa vreme. Si ce spun literele? ntrebara Gandalf si Thorin n acelasi timp, poate putin enerva ti ca pna si Elrond descoperise asta naintea lor, cu toate ca pna atunci nu avusese ra nici o ocazie si nici n-ar fi avut pna cine stie cnd. Stati lnga piatra cenusie cnd o ciocani sturzul, citi Elrond, si Soarele apunnd va l umina cu ultimele licariri ale zilei lui Durin gaura cheii . Durin, Durin, spuse Thorin. A fost stramosul stramosilor celui mai vechi neam pi ticesc, neamul Barba-lunga, si primul meu strabun; eu sunt urmasul lui. Si atunci ce nseamna ziua lui Durin ? ntreba Elrond. Prima zi a Anului Nou piticesc, spuse Thorin, este dupa cum ar trebui sa stie to ata lumea, prima zi a ultimei luni pline a toamnei, n pragul iernii. Noi mai spun em si azi ca ziua lui Durin atunci cnd ultima luna plina a toamnei si Soarele se afla n acelasi timp pe cer. Dar ma tem ca asta n-o sa ne ajute totusi prea mult, caci azi nu ne mai pricepem sa ghicim cnd va veni iarasi ziua aceea. Asta ramne de vazut, spuse Gandalf. Dar mai scrie ceva acolo? Nimic care sa se vada la lumina acestei luni, spuse Elrond si i dadu harta napoi l ui Thorin; dupa care coborra pna la apa sa vada elfii dansnd n ajunul solstitiului d e vara. A doua zi a fost o dimineata de solstitiu senina si racoroasa, ca-n vis: un cer albastru, nici urma de nori si un Soare care dansa pe luciul apei. S-au departat , calare, n sunetul cntecelor de bun-ramas si drumetie, cu sufletul deschis spre n oi aventuri si cunoscnd acum drumul pe care vor trebui sa-l urmeze peste Muntii C etosi, pna n tinuturile din partea cealalta. IV PE DEAL SI PE SUB DEAL EXISTAU MULTE POTECI care urcau spre muntii aceia si multe defileuri care trecea u peste ei. Dar cele mai multe poteci erau false, nselatoare, nu duceau nicaieri sau duceau spre locuri dusmanoase; iar n cele mai multe defileuri te pndeau necazu ri si pericole nspaimntatoare. Ajutati de sfaturile ntelepte ale lui Elrond si de c unostintele si memoria lui Gandalf, piticii si hobbitul o luara pe poteca cea bu na care ducea la defileul potrivit. Multa vreme dupa ce parasisera valea si lasasera Ultima Casa mbietoare la kilomet ri ntregi n urma lor, urcara sus, si tot mai sus, si mai sus. Era un drum anevoios , periculos, o poteca plina de cotituri, nesfirsita si singuratica. Se puteau ui ta n urma lor la locurile pe care le parasisera, care se ntindeau n spatele lor, jo s, departe. Si Bilbo stia ca si mai departe, spre apus, unde totul era albastru si estompat, se ntindea propria lui patrie, unde totul era sigur si confortabil s i unde se afla si mica lui vizuina. ncepu sa drdie. Se lasase un frig naprasnic, aici sus, si vntul nainta patrunzator pr intre stnci. Din cnd n cnd se rostogoleau bolovani n galop, cobornd pe coamele muntilo r, eliberati de Soarele de amiaza atintit asupra zapezii trecnd printre ei (ceea ce era ngrijorator). Noptile erau reci si neprietenoase. Nu ndrazneau sa cnte sau s a vorbeasca tare, caci ecoul suna nefiresc, iar tacerea parea ca nu vrea sa fie n trerupta dect de zgomotul apei, de vaietele vntului si de trosnetul pietrelor. Vara continua acolo, jos, se gndi Bilbo, se ncarca fnul cosit si oamenii ies la iarb a verde. Daca mergem tot n ritmul asta, au sa ajunga sa-si strnga recolta sau mure le nainte ca noi sa fi nceput macar sa coborm pe partea cealalta. Ceilalti rumegau gnduri tot att de negre, desi, cnd si luasera ramas-bun de la Elron d, erau plini de speranta unei dimineti din miez de vara si visau cum vor goni a poi calare peste tinuturile din partea cealalta. Se gndisera ca vor ajunge la int rarea cea tainica a Muntelui Singuratic, poate chiar n primul patrar al lunii de toamna, si ca vor avea, poate, parte si de ziua lui Durin, de care vorbisera. Nu

mai Gandalf daduse din cap, fara sa scoata o vorba. Piticii nu mai fusesera pe m eleagurile astea de ani de zile; n schimb, Gandalf fusese si stia ct de tare cresc usera si se nradacinasera raul si primejdia n Tinutul Salbatic, de cnd dragonii gon isera oamenii de acolo si locurile ramasesera n stapnirea gnomilor, care se stabil isera n taina si nflorisera dupa batalia de la minele Moira. Chiar si planurile bu ne ale vrajitorilor ntelepti ca Gandalf si ale prietenilor buni ca Elrond se ncurc a uneori, atunci cnd pornesti ntr-o expeditie periculoasa, dincolo de hotarele Tin utului Salbatic; si Gandalf era un vrajitor destul de ntelept ca sa stie toate as tea. Stia ca putea sa se ntmple ceva neasteptat si nu ndraznea ctusi de putin sa spere ca vor trece fara aventuri nspaimntatoare peste muntii nalti, uriasi, cu vrfuri singur atice si vai unde nu domnea nici un rege. Si nici nu trecura. Totul a mers bine pna ntr-o zi n care i-a prins o vijelie chiar mai mult dect o vijelie, un adevarat r azboi de tunete si fulgere. Stiti ct de nspaimntatoare poate fi o vijelie mare, atu nci cnd are loc n cmpie sau ntr-o vale cu un ru; si mai mult nca daca se ntlnesc doua jelii puternice si se nfrunta. Dar si mai nspaimntatoare sunt tunetele si fulgerele noaptea n munti, cnd o furtuna vine dinspre Soare-rasare si alta dinspre Soare-ap une si ncep sa se ncaiere. Fulgerele se despica pe piscuri, stncile se anima si bub uiturile mari sparg aerul si se reped rostogolindu-se n toate pesterile sau vagau nile, n timp ce n ntuneric se ngramadesc zgomote distrugatoare si lumini neasteptate . Bilbo nu vazuse niciodata asa ceva si nici nu-si nchipuise ca putea sa existe. S e aflau sus, pe munte, ntr-un loc ngust, cu o prapastie nfricosatoare ntr-o parte, c are dadea ntr-o vale neagra. Se adapostira pentru o noapte sub o stnca suspendata si Bilbo zacea sub patura, tremurnd din cap pna n picioare. Aruncnd totusi, de sub p atura, o privire asupra fulgerelor scnteietoare, vazu, de cealalta parte a vaii, pe uriasii muntilor care iesisera la aer si se jucau aruncndu-si stnci unii altora , prinzndu-le si azvrlindu-le apoi n valea ntunecata, unde jos, departe, se izbeau d e copaci sau se faceau bucatele cu un bubuit puternic. Au urmat apoi vntul si plo aia; vntul plimba ploaia si grindina n toate directiile, asa ca stnca suspendata nu le-a mai servit drept adapost. n scurta vreme se trezira muiati pna la os; caluti i stateau cu capul plecat si cu cozile ntre picioare, unii dintre ei gemnd chiar d e frica. Auzeau uriasii hohotind si strignd pe toate povrnisurile. Asa nu merge, spuse Thorin. Daca nu ne ia vntul, daca nu ne necam sau nu ne lovest e trasnetul, ne culege un urias si, lundu-ne drept mingi de fotbal, ne da un pici or si zburam pna la cer. Daca stii vreun loc mai bun, n-ai dect sa ne duci acolo! spuse Gandalf enervat, n efiind nici el prea fericit de prezenta uriasilor. n cele din urma i trimisera pe Fili si pe Kili sa caute un adapost mai bun. Aveau ochi foarte patrunzatori si, fiind cu vreo cincizeci de ani mai tineri dect ceila lti pitici, li se ncredintau ntotdeauna asemenea nsarcinari (toata lumea si dadea se ama ca nu servea absolut la nimic sa-l trimita pe Bilbo). Daca vrei sa gasesti c eva, cel mai bun lucru e sa-l cauti (sau cel putin asa le-a spus Thorin piticilo r celor tineri). Sigur ca, de obicei, daca te apuci sa cauti ceva, gasesti, dar nu ntotdeauna tocmai ce-ai cautat. Asa s-a ntmplat si acum. Fili si Kili se ntoarsera repede, trndu-se si tinndu-se de stnci n bataia vntului. Am gasit o pestera uscata, spusera. Nu e prea departe, dupa primul colt; putem i ntra cu ponei cu tot. Ati explorat-o bine? ntreba vrajitorul, care stia ca pesterile din munti sunt rar eori neocupate. Da, da, spusera piticii, desi toata lumea stia ca nu prea avusesera timp sa se u ite. Se ntorsesera prea repede. Nu e chiar att de mare si nu patrunde prea adnc n in ima muntelui. Asta este, fireste, lucrul cel mai periculos cnd e vorba de pesteri; nu stii ct de departe pot merge n inima muntelui, unde poate duce o galerie secundara sau ce t e asteapta nauntru. De data asta nsa stirile aduse de Fili si de Kili pareau bune. Asa ca se ridicara cu totii, gata s-o porneasca. Vntul urla si tunetul continua sa bubuie; era foarte greu pentru ei sa nainteze, mai ales ca erau si calutii. Da r n-au avut de mers prea departe si cteva clipe mai trziu s-au trezit n fata unei s tnci, iesita n afara n mijlocul cararii. n spatele ei era o bolta joasa, taiata drep

t n coasta muntelui. Dar abia au avut loc pe unde sa treaca poneii, nghesuindu-se unul cte unul, dupa ce li se scosesera seile si ncarcatura. Trecnd pe sub bolta, se bucurara sa auda vntul si ploaia afara, n loc sa le auda n jurul lor, si sa se sim ta la adapost de uriasii cei cu stncile. Dar vrajitorul nu voia sa riste nimic. si aprinse bagheta asa cum facuse, daca va amintiti, n sufrageria lui Bilbo, n ziua aceea care parea acum att de departata, si la lumina ei cercetara pestera de la u n capat la altul. Parea sa fie destul spatiu; dar nu exagerat de mult si nu avea nimic misterios. Avea podeaua uscata si niste vagauni comode. La capat era un loc pentru cai; de altfel, acolo si stateau (tare bucurosi de schimbare) scotnd aburi pe nari si rum egnd ce aveau n traiste. Oin si Gloin voiau sa aprinda un foc la intrare, sa-si us uce hainele, dar Gandalf nici n-a vrut sa auda de asta. Asa ca si-au ntins lucrur ile ude pe jos si si-au scos unele uscate din boccele; apoi si-au asezat paturil e ct mai comod, si-au luat pipele si au nceput sa scoata inele de fum carora Ganda lf, ca sa-i distreze, le dadea diferite culori si le trimitea sa danseze n tavan. Si s-au pus pe taclale, si au vorbit, si au tot vorbit, uitnd de furtuna, povest ind fiecare ce va face cu partea lui din comoara (cnd vor pune mna pe ea, ceea ce la ora aceea nu parea chiar imposibil); si astfel adormira unul dupa altul. A fo st ultima data cnd au mai folosit poneii, boccelele, traistele, uneltele si tot c alabalcul pe care-l carasera cu ei. n noaptea aceea s-a dovedit a fi totusi un lucru bun ca-l adusesera pe micul Bilb o cu ei. Caci, nu stiu din ce pricina, n-a reusit multa vreme sa adoarma. Si cnd, n cele din urma, a reusit, a avut niste vise foarte urcioase. Se facea ca n perete le din fundul pesterii se deschide o spartura care se face tot mai mare, tot mai larga. Iar el, desi era foarte speriat, nu reusea sa strige si sa faca nici un gest; nu putea dect sa taca si sa asculte. Apoi a visat ca podeaua pesterii cedea za si ca el aluneca si ncepe sa cada, jos, tot mai jos, pna Dumnezeu stie unde. n punctul acela se destepta sarind n sus si descoperi ca o parte din visul lui era adevarat. n fundul pesterii se deschisese ntr-adevar o spartura, care se si trans formase ntr-o trecere larga. Abia avu timp sa vada cozile ultimilor caluti disparn d pe acolo. Scoase, binenteles, un racnet puternic, ct i sta unui hobbit n putere, c eea ce, oricum, era uimitor pentru dimensiunile lui. Si deodata, nainte sa poti spune roca si coca, aparura sarind prin crapatura acee a deschisa niste gnomi, gnomi mari si hidosi, gnomi multi, foarte multi. Erau ce l putin cte sase de fiecare pitic si chiar doi pentru Bilbo; i nsfacara pe toti si i mpinsera prin crapatura, fara ca ei sa apuce macar sa zica peste , i luara pe toti, n afara de Gandalf. Cu racnetul lui, Bilbo reusise totusi sa faca ceva: sa-l trez easca pe Gandalf ntr-o secunda, asa ca, n clipa n care venisera sa-l nsface, se ridi ca n pestera o lumina puternica asemenea unui fulger, se mprastie un miros ca de p raf de pusca si mai multi dintre ei cazura morti. Crapatura se nchise la loc, ca actionata de un resort, si Bilbo cu piticii se tre zira de partea cea rea a zidului. Unde era Gandalf? Habar n-aveau nici ei, nici gnomii, care, de altfel, n-au asteptat sa se lamureasca; i-au mbrncit pe Bilbo si pe pitici, silindu-i sa se grabeasca. Era un ntuneric adnc si negru, un ntuneric n c are nu pot vedea dect gnomii care traiesc de mult n inima muntelui. Galeriile erau ncrucisate si nclcite n toate directiile, dar gnomii stiau drumul asa cum l stiti du mneavoastra pe cel care va duce la oficiul postal din colt; drumul cobora tot ma i jos si aerul era nabusitor. Gnomii erau foarte grosolani, ciupeau chicoteau si rdeau cu voci ngrozitoare si re ci ca de piatra; Bilbo se simtea chiar mai nefericit dect atunci cnd l apucase trol ul de degetele de la picioare. Si i se facu iarasi dor, si nca ce dor! de frumoas a si stralucitoarea lui vizuina. Si nu era ultima data cnd avea sa-i fie dor. n fata lor aparura acum licaririle unei lumini rosii. Gnomii ncepura sa cnte, sau m ai bine zis sa croncane, batnd tactul cu picioarele lor plate pe care le plesneau de piatra, scuturndu-si ntre timp prizonierii: Zdrang! Se-nchide crapatura neagra. Hat! Ciupeste si-apuca si trage. Si n jos, tot mai jos, n orasul de gnomi. Va ducem pe toti ca pe un singur om! Plici! Placi! Bing! Bang!

Ciocane si clesti, pe toti sa-i ciupesti! Roc! Poc! Sub pamnt e loc, Ha, ha, ha! Jos, tot mai jos. Sfielii! Pleosc! Biciul, pe loc, Bate si loveste, geme si jeleste. Trage, hai, munceste, nu te-opri, trudeste! Ct stam noi si dam pe gt, Voi va duceti tot mai jos Sub pamnt, jos, foarte jos. Suna, ntr-adevar, nfricosator. Peretii faceau sa rasune ecoul lui Plici, placi! si a l lui Bing, Bang! si al rsului lor hidos cnd spuneau Ha, ha, ha! Jos, tot mai jos . nte esul general al cntecului era, din pacate, foarte clar; caci gnomii scosesera nis te bice si ncepusera sa-i plesneasca Sfichi! Pleosc! facndu-i sa alerge ct mai reped , drept nainte; piticii se smiorcaiau si se vaicareau de mama focului, cnd, tot po ticnindu-se, dadura de o grota mare. Era luminata de un foc rosu, urias, care ardea drept n mijloc, si de faclii de-a lungul peretilor, si era plina de gnomi de-aia rai. Rsera cu totii si batura din picioare si din palme cnd piticii (cum era Bilbo, saracul, n spatele lor si cel ma i aproape de bici) intrara alergnd, n timp ce gnomii supraveghetori i mnau de la spa te, racnind si pocnind din bici. Calutii erau deja acolo, nghesuiti ntr-un colt; s i toate traistele si boccelele lor zaceau rupte si desfacute, cotrobaite de gnom i, mirosite de gnomi, pipaite de gnomi motiv de cearta ntre gnomi. Ma tem ca a fost ultima data cnd au mai vazut calutii aceia minunati, printre car e se afla si unul alb, voinic si vioi, pe care Elrond i-l mprumutase lui Gandalf, calul lui nefiind bun pentru cararile de munte. Gnomii se hranesc cu cai si pon ei, si magari (sau alte lucruri mult mai cumplite) si sunt vesnic nfometati. Dar n clipa aceea prizonierii se gndeau numai la ei nsisi. Gnomii le prinsesera minile l a spate cu lanturi si i legasera pe toti unul de altul n sir, dupa care i trsera n cel alalt capat al pesterii, cu micul Bilbo smucindu-se la capatul sirului. Acolo, n umbra, asezat pe o piatra mare si neteda, era un gnom nspaimntator, cu un cap urias, iar n jurul lui stateau gnomi narmati cu securile si sabiile ncovoiate p e care le folosesc ei de obicei. Sa stiti ca gnomii sunt cruzi, primejdiosi si r ai la suflet. Nu fac niciodata lucruri frumoase, n schimb, fac multe lucruri inge nioase. Cnd vor, stiu sa sape tuneluri si sa extraga minereuri, tot att de bine ca oricare altul, n afara de piticii cei mai iscusiti; dar de obicei sunt neglijent i si murdari. Se pricep foarte bine sa faca ciocane, securi, sabii, pumnale, trna coape, clesti si, de asemenea, instrumente de tortura; sau i pun pe altii sa le f aca dupa desenele lor prizonieri si sclavi care muncesc pna mor din lipsa de aer si de lumina. Se prea poate ca ei sa fi fost cei care au nascocit unele dintre m asinariile care de atunci au tot necajit omenirea, mai ales dispozitivele ingeni oase care servesc la uciderea unui mare numar de oameni dintr-un singur foc, fii ndca ei au fost ntotdeauna fascinati de roti, motoare si explozii si i-a ncntat ide ea sa nu munceasca mai mult dect e absolut necesar; dar pe vremea aceea si prin l ocurile acelea salbatice nu prea progresasera (parca asa se spune). N-aveau o ur a speciala fata de pitici; n orice caz, nu-i urau mai tare dect urau restul lumii si mai ales pe cei ordonati si prosperi; erau unele locuri unde niste pitici rai ncheiasera chiar aliante cu ei. Pe oamenii lui Thorin nsa aveau o pica deosebita din pricina razboiului de care am pomenit, dar care nu face parte din aceasta po veste; si, oricum, gnomilor nu le pasa pe cine prind, daca o fac prompt si taini c, si prizonierii nu se pot apara. Cine sunt aceste fapturi jalnice? ntreba Marele Gnom. Niste pitici, si asta ! spuse unul dintre cei care-i mnau, tragnd de lantul lui Bilbo si facndu-l astfel sa cada n genunchi. I-am gasit adapostindu-se n Tinda noastra d e la intrare. Ce nseamna asta? zise Marele Gnom, ntorcndu-se catre Thorin. Pot pune mna n foc ca su nt pusi pe rele, c-au vrut sa-mi spioneze oamenii si treburile lor; nu m-ar mira sa descopar ca sunt hoti, si, mai mult, ca sunt asasini si prieteni de-ai elfil or. Ei, ce ai de spus? Thorin piticul, sluga dumneavoastra! raspunse el. (Era doar o formula gratuita d e politete.) Habar n-am avut de toate lucrurile pe care le banuiti sau vi le nchi

puiti. Ne-am adapostit de furtuna, n ceea ce ni s-a parut o pestera potrivita si nefolosita; departe de noi gndul sa ne necajim gnomii n vreun fel sau altul. Si as ta este chiar purul adevar! Hm, facu Marele Gnom. Asta o spui tu! Pot sa ntreb ce cautati n general pe munte, de unde veniti si unde va duceti? De fapt, as dori sa stiu totul despre voi, nu ca v-ar folosi la ceva, Thorin Scut-de-Stejar. Stiu si asa prea multe despre ai tai; dar vreau adevarul, ca de nu, am sa pregatesc ceva deosebit de neplacut. Ne ducem n vizita la niste rude, nepoti, nepoate, veri primari si de-al doilea si de-al treilea, si alti urmasi ai bunicilor nostri, care locuiesc pe partea dins pre rasarit a acestor munti deosebit de primitori, spuse Thorin, care nu prea st ia ce sa spuna asa, deodata, ntr-un moment n care era clar ca adevarul-adevarat nu era deloc ceea ce trebuia spus. E un mincinos, o, Marele Nostru Gnom! spuse unul dintre supraveghetori. Mai mult i dintre ai nostri au fost loviti de trasnet n Pestera, cnd am poftit fapturile as tea sa coboare, si sunt morti si tepeni ca piatra. Si nici n-a explicat ce nseamn a asta! spuse, ntinznd sabia pe care o purtase Thorin, sabie gasita n brlogul Trolil or. Uitndu-se la ea, Marele Gnom scoase un racnet fioros si toti soldatii lui scrsnira din dinti, zanganira din scuturi si batura din picioare. Recunoscusera sabia di ntr-o privire. Ucisese la vremea ei sute de gnomi, atunci cnd elfii frumosi din G ondolin i haituisera pe dealuri sau se razboisera cu ei n fata zidurilor lor. Numi sera sabia Orcrist, Spintecatorul-de-gnomi , dar gnomii i spuneau pur si simplu Stra pungatorul. O urau si urau si mai tare pe oricine o purta. Ucigasi si iubitori de elfi! striga Marele Gnom. Biciuiti-i! Bateti-i! Zdrobitii! Luati-i si duceti-i n vagauni ntunecate, pline de serpi, si nu-i mai lasati sa vada niciodata lumina Soarelui. Era att de furios, nct sari de pe scaun si se repez i el nsusi la Thorin, cu gura deschisa. Dar n clipa aceea se stinsesera toate luminile din pestera, iar focul urias explo da facnd puf! si o coloana de fum albastru, stralucitor, se ridica pna la tavan, mp rastiind scntei albe, arzatoare, printre gnomi. Racnetele si vaietele, bombanelile, bolboroselile, urletele, mrielile, njuraturile si tipetele care au urmat nici nu se pot descrie. Sute de pisici salbatice si de lupi fripti n acelasi timp, ncet si de vii, ar fi facut mult mai putina larma. Scn teile i ardeau pe gnomi, lasnd gauri oriunde i atingeau, si fumul care cadea acum d in tavan mbcsea n asa hal aerul, nct nu-l puteau strapunge cu privirea nici chiar ei. Nu trecu mult si ncepura sa cada unii peste altii, si asa, n gramezi, sa se rosto goleasca pe podea, muscnd, dnd din picioare si luptndu-se de parca si-ar fi pierdut cu totii mintile. Deodata o sabie luci din propria ei lumina. Bilbo o vazu strapungndu-l pe Marele Gnom care statea mpietrit de furie. Cazu mort si gnomii-soldati, vaznd sabia, o lu ara la fuga urlnd n ntuneric. Sabia se ntoarse n teaca. Urmati-ma repede! spuse o voce poruncitoare, dar calma si, nainte ca Bilbo sa pri ceapa ce se ntmplase, se trezi alergnd din nou la trap, ct putea de repede, la capat ul sirului, cobornd noi galerii ntunecate, n timp ce racnetele din sala mare a gnom ilor se pierdeau n urma lui. naintau condusi de o lumina palida din fata lor. Mai repede, mai repede, spuse vocea, ca ntr-o clipa se aprind iar facliile. Un minut! facu Dori, care se afla n spate, chiar lnga Bilbo, si care era un tip cu msecade. l ajuta pe hobbit sa se catere pe umerii lui, ct putea el de bine, caci a vea minile legate, apoi o pornira cu totii la goana, n clinchetul de lanturi si cu mii de poticneli, pentru ca n-aveau minile libere cu care sa se sprijine. si cont inuara asa multa vreme drumul si cnd, n sfrsit, se oprira, trebuie sa se fi aflat j os de tot, chiar n inima muntelui. Atunci Gandalf si aprinse bagheta. Binenteles ca era Gandalf; dar n clipa aceea era u prea ocupati sa-l ntrebe cum ajunsese acolo. si scoase din nou sabia din teaca s i din nou luci n ntuneric, de una singura. Ardea cu o furie care o facea sa scaper e ori de cte ori se apropia vreun gnom; acum stralucea ca o flacara albastra, de bucurie ca-l ucisese pe Marele Stapn al pesterii. Fara nici o greutate taie lantu rile cu care-i legasera gnomii pe prizonieri si-i elibera pe toti ntr-o clipa. Po ate ca v-amintiti ca numele acestei sabii era Glam-Dring, Ghioaga-care-ucide-inam

ici . Gnomii i spuneau pur si simplu Trasnitorul si, daca se poate spune, o urau ma i mult dect pe Strapungatorul; sabia Orcrist fusese si ea salvata, caci Gandalf o smulsese din minile unei santinele ngrozite si o adusese cu el. Gandalf se gndea a proape la toate, si, desi nu putea face totul, putea face foarte mult pentru pri etenii lui cnd se aflau la ananghie. Suntem toti aici? spuse napoindu-i sabia lui Thorin, cu o plecaciune. Ia sa vedem : unu asta-i Thorin; doi, trei, patru, cinci, sase, sapte, opt, noua, zece, unsp rezece. Unde sunt Fili si Kili? A, aici! Doisprezece, treisprezece si iata-l si pe domnul Baggins, paisprezece! Eh, ar putea fi si mai rau, dar, pe de alta part e, ar putea fi si mult mai bine. Ponei nu, mncare nu, exact unde suntem nu stim s i, chiar n spatele nostru, vin hoarde de gnomi nfuriati. Asadar, nainte! Au mers, prin urmare, nainte. Gandalf avea dreptate: ncepura sa auda zgomot de gno mi si strigate nfioratoare departe, n urma lor, n galeriile prin care trecusera. As ta i facu sa grabeasca si mai tare pasul, si cum bietul Bilbo nu putea nici pe de parte sa se tina de ei fiindca, va rog sa ma credeti ca, atunci cnd e nevoie, pit icii pot nainta rostogolindu-se cu o viteza uluitoare hotarra sa-l care n spate, cu rndul. Totusi, gnomii se misca mai repede dect piticii, si gnomii despre care e vorba ai ci mai cunosteau si drumul (ca doar ei l sapasera) si mai erau si nebuni de furie ; si astfel, desi faceau tot ce puteau, piticii auzira si tipetele, si racnetele apropiindu-se din ce n ce. Curnd auzira chiar si plescaitul picioarelor de gnomi, multe, multe picioare care pareau ca se afla chiar dupa colt. n tunelul n care naintau acum, vedeau sclipiri de faclii rosii; piticii ncepusera sa oboseasca cumplit. De ce, ah! De ce oi fi parasit eu vizuina mea cea buna? se tnguia bietul domn Bag gins, saltnd n crca lui Bombur. De ce, ah! De ce om fi luat cu noi un hobbit mic si prapadit, ntr-o expeditie att de grea? spunea bietul Bombur, care era gras si se clatina naintnd, n timp ce, de g roaza si de caldura, i curgea naduseala pe nas. n clipa aceea Gandalf ramase n urma cu Thorin. Tocmai o cotisera brusc. Stnga-mprejur! striga el. Thorin, scoate sabia! Nici nu era altceva de facut; iar gnomilor treaba asta nu le-a placut deloc. Ven eau n goana de dupa colt, racnind ct i tinea gura, si au dat de Spintecatorul-de-gn omi si de Ghioaga-care-ucide-inamici lucind reci, cu mii de reflexe, drept n ochi i lor mirati. Cei din fata scapara facliile din mna si scoasera un singur racnet n ainte de a fi rapusi; cei din urma lor racnira mai tare si sarira napoi, rasturnnd u-i pe cei care veneau alergnd n spatele lor. Strapungatorul! si Trasnitorul! tipara e i; si, o clipa mai trziu, ncepu nvalmaseala, cei mai multi mbrncindu-se sa se ntoarca pe unde venisera. Trecu destul de mult timp nainte ca vreunul dintre ei sa mai ndrazneasca sa apara de dupa colt. ntre timp, piticii o pornisera din nou si facusera cale lunga n tune lurile ntunecate ale mparatiei gnomilor. Cnd descoperira acest lucru, gnomii stinse ra facliile, si pusera pantofi moi si i alesera pe alergatorii lor cei mai buni, p e cei cu vazul si auzul cel mai patrunzator. Acestia naintau alergnd iute ca nevas tuicile pe ntuneric, si faceau zgomot cam ct fac liliecii. Iata de ce nici Bilbo, nici piticii si nici macar Gandalf nu i-au auzit venind, si nici nu i-au vazut. n schimb, gnomii, care alergau fara zgomot n urma lor, i ved eau, cu att mai mult, cu ct bagheta lui Gandalf emana o lumina slaba, ca sa le ara te piticilor calea. Deodata Dori, care se afla din nou n urma, carndu-l pe Bilbo, fu nhatat pe la spate , n ntuneric. Tipa si cazu; si hobbitul se rostogoli de pe umerii lui, n bezna, se lovi cu capul de o stnca tare si uita de tot si de toate. V CIMILITURI N NTUNERIC CND DESCHISE din nou ochii, Bilbo se ntreba daca ntr-adevar i deschisese; caci era a tt de ntuneric, ca nu vedea nimic. Si nicaieri, lnga el, nu era nimeni. Va nchipuiti ce spaima l-a cuprins! Nu auzea nimic, nu vedea nimic si nu simtea nimic, dect p iatra de pe jos.

Se ridica foarte ncet si bjbi n patru labe prin ntuneric, pna atinse peretele galeriei ; dar nu reusi sa descopere nimic pe perete, nici sus, nici jos; chiar nimic, ni ci urma de gnomi, nici urma de pitici. I se nvrtea capul si n-avea idee nici macar de directia n care mergeau cnd cazuse. ncerca sa ghiceasca si se tr o buna bucata de drum, pna cnd, deodata, dadu cu mna de ceea ce simti a fi un mic inel de metal rec e, care zacea pe jos. Asta avea sa nsemne o cotitura n cariera lui, dar atunci n-o stia. Puse inelul n buzunar, aproape fara sa-si dea seama ce face. Sigur ca pe m oment nu i se parea c-ar putea sa-i fie de vreun folos. Nu mai nainta mult si se aseza pe pardoseala rece, si multa vreme ramase asa, coplesit de o jale cumplita . Se gndi ce frumos ar fi sa se afle n bucataria lui de acasa si sa-si gateasca oc hiuri cu sunca caci stomacul lui simtea ca trecuse de mult vremea prnzului sau a cinei; dar gndurile astea nu facura altceva dect sa-l amarasca si mai rau. Nu stia deloc ce sa faca; si nici nu-si dadea seama ce se ntmplase; sau de ce fuse se parasit de ceilalti; sau de ce, daca fusese parasit, nu-l prinsesera gnomii; sau macar de ce-l durea att de tare capul. Adevarul e ca zacuse multa vreme n tace re, ntr-un colt foarte ntunecat, departe de privirea si atentia tuturor. Dupa un timp si cauta, bjbind, pipa. Nu se sparsese si asta era un lucru bun. si cau ta apoi, tot bjbind, punga cu tutun, si descoperi ca nu era chiar complet goala. A sta era si mai bine. Apoi, tot bjbind, si cauta chibriturile, fara sa reuseasca sa gaseasca nici macar unul, ceea ce i narui toate sperantele. Dar tot raul spre bin e, recunoscu el, gndindu-se nca o data. Cine stie ce s-ar fi napustit asupra lui ts nind din gaurile negre, n locul acela ngrozitor, daca ar fi aprins chibriturile sa u ar fi mprastiat miros de tutun. Totusi, n clipa aceea era tare amart. Apoi, tot p lesnindu-se peste buzunare si pipaind toate locurile din jurul lui n cautarea chi briturilor, dadu cu mna de plaselele sabiei lui mititele micul pumnal pe care-l l uase de la troli si de care uitase cu totul; din fericire, nu-l observasera nici gnomii, caci l purta ascuns n pantalonii lui bufanti. l scoase. Luci palid si vag n fata ochilor. Deci si asta e tot o lama elfeasca, se gndi el; cred ca gnomii nu sunt prea aproape, si totusi nici destul de departe nu sunt. Dar, oricum, se simti mai linistit. Era o fericire sa poti purta o sabie facuta la Gondolin pentru razboaiele cu gnomii, despre care se cntasera attea cntece; si m ai observase si ca asemenea arme faceau mare impresie asupra gnomilor care dadea u brusc peste ele. Sa ma-ntorc? se gndi el. Nu foloseste la nimic. S-o iau ntr-o parte? Imposibil! Sa merg nainte? E singurul lucru de facut. Asa ca, nainte! Se ridica si o porni n pas s altat, tinnd sabia n fata lui si pipaind cu o mna peretele, n timp ce inima lui bate a sa se sparga. E clar ca Bilbo se afla, cum s-ar zice, la strmtoare. Dar gnditi-va ca pentru el s trmtoarea nu era chiar att de mare ct ar fi fost pentru mine sau pentru dumneavoast ra. Hobbitii nu sunt chiar ca oameni obisnuiti. Si, la urma urmei, daca brlogul l or e un loc frumos, vesel si bine aerisit, cu totul diferit de galeriile gnomilo r, sunt totusi mai obisnuiti cu viata ntr-un tunel dect noi si nu-si prea pierd si mtul de orientare cnd se afla sub pamnt mai ales dupa ce-si revin dintr-o lovitura primita n cap. Si mai e ceva! Se misca fara zgomot, se ascund usor, si revin foar te repede dupa cazaturi si contuzii si au rezerve mari de ntelepciune si de zical e ntelepte, pe care majoritatea oamenilor fie ca nu le-au auzit niciodata, fie ca le-au uitat de mult. Totusi, nu mi-ar fi placut sa ma aflu n locul domnului Baggins. Tunelul parea far a sfrsit. Tot ce stia era ca mergea ncontinuu la vale si n aceeasi directie, chiar daca, din cnd n cnd, dadea de cte o cotitura. Ici-colo era cte un pasaj lateral, de c are si dadea seama dupa lucirea sabiei sau pipaind peretele cu mna. Dar nu le lua n seama, numai ca se grabea cnd trecea pe lnga ele, de teama sa nu tsneasca de acolo vreun gnom sau vreo faptura a ntunericului, pe jumatate nascocita de mintea lui. si continua drumul, mereu nainte, mereu la vale; si continua sa nu auda nici un s unet, n afara de flfitul pe care l facea cte un liliac care trecea cnd si cnd pe lnga echea lui. La nceput l speriasera, apoi se facusera prea multi ca sa-i mai ia n sea ma. Nu stiu ct a mers asa, ngrozit sa-si continue drumul, nendraznind sa se opreasc a, nainte, tot nainte, simtindu-se din ce n ce mai obosit. I se parea ca facuse tot drumul pna la capatul lumii, si chiar ca mersese si mai departe.

Deodata, fara sa stie, nimeri, plici! n apa. Brr! Era rece ca gheata. Asta l opri brusc. Nu stia daca era doar o baltoaca n mijlocul drumului sau marginea unui izv or subteran, care curgea de-a curmezisul tunelului, sau malul unui lac n inima mu ntelui, adnc si negru. Sabia abia daca mai lucea. Se opri. Daca se straduia tare, putea auzi picaturi facnd pic-pic-pic! pe cnd cadeau dintr-un tavan nevazut n apa de jos; alt zgomot nsa nu parea sa mai fie. Deci e o balta sau un lac, dar nu un ru subteran , si spuse. Totusi, nu ndrazni sa pat runda n apa neagra. Nu stia sa noate; si se mai gndi si la niste fapturi scrboase si vscoase, cu ochi mari, bulbucati, lipsiti de vedere, care s-ar fi putut furisa p rin apa. n baltile si lacurile din inima muntelui traiesc fel de fel de fapturi c iudate: pesti ai caror strabuni venisera not, Dumnezeu stie cu cti ani n urma, si n u mai plecasera niciodata, n timp ce ochii lor cresteau mari, pe masura ce ncercau sa strapunga ntunericul; si mai existau si alte fapturi mai vscoase dect pestii. C hiar si n galeriile si pesterile pe care pusesera stapnire gnomii mai traiau si al te fapturi, nestiute de ei, care se furisasera de afara, ca sa zaca aici, n ntuner ic. Pe de alta parte, unele dintre aceste pesteri se nascusera mult nainte de exi stenta gnomilor, care nu facusera altceva dect sa le largeasca si sa le uneasca p rin galerii, n timp ce proprietarii lor initiali continuasera sa se afle acolo, p rin unghere neasteptate, furisndu-se si adulmecnd n dreapta si n stnga Aici, jos, n adncuri, lnga apa cea neagra, traia batrnul Gollum, o faptura mica si vs coasa. Nu stiu de unde venea, nici cine sau ce era. Era Gollum negru ca ntunericu l, n afara de cei doi ochi mari, rotunzi si spalaciti de pe fata lui subtire. Ave a o barcuta si se plimba vslind n liniste pe lac, caci era un lac, mare si adnc, si ucigator, si rece. Vslea cu talpile lui mari, care se balabaneau peste marginea barcii, dar nu faceau nici cea mai mica ncretitura. Nu, nu! Se uita cu ochii lui palizi, aparent neputinciosi, dupa pestii orbi, pe care-i nhata cu degetele lui l ungi ct ai clipi din ochi. Dar i placea si carnea. Gnomii erau buni si ei cnd reuse a sa-i nhate. Dar avea mare grija sa nu fie descoperit, i sugruma pe la spate, dac a se apropiau singuri de malul apei atunci cnd umbla el dupa prada. De fapt, vene au foarte rar, caci simteau ei ca acolo, jos, chiar la radacina muntelui, i pndest e ceva rau. Dadusera de lac, odata, de mult, cnd sapau galeriile la vale, si desc operisera ca nu pot merge mai departe; asa ca drumul lor se oprise acolo si nu a veau nici un motiv sa mai mearga vreodata n directia aceea, dect daca i trimitea Ma rele Gnom. Din cnd n cnd i se facea pofta de peste din lac, si uneori nu mai vedea nici gnomul, nici pestele. De fapt, Gollum locuia pe o insula vscoasa de stnca din mijlocul lacului. Acum l pr ivea pe Bilbo de la distanta cu ochii lui soalaciti, ca niste telescoape. Bilbo nu-l vedea, el n schimb si punea o gramada de ntrebari n legatura cu Bilbo, caci si d adea bine seama ca nu e deloc vorba de un gnom. Gollum se urca n barca si o porni ca din pusca, n timp ce Bilbo statea pe mal, com plet buimacit, la capatul drumului si al puterilor. Deodata aparu Gollum, care i spuse soptind si ssind: Ce noroc pe noi, balacine-am sufletul, sscumpule! Ce massa aleasssa! Ssau macar o bucatica gusstoasa, Gollum! si spunnd Gollum, facu un zgomot ngrozitor, de parca ar fi nghitit ceva. De acolo i venea si numele, cu toate ca el si spunea ntotdeauna sscumpule . Hobbitul aproape ca-si sari din piele de frica atunci cnd auzi ssitul acela la urec he si vazu, deodata, ochii spalaciti care se holbau la el. Cine sunteti dumneavoastra? spuse, mpingnd pumnalul nainte. Da' assta cine o fi, sscumpule? sopti Gollum (care vorbea ntotdeauna cu el nsusi, pentru ca nu avea pe nimeni altcineva cu care sa vorbeasca). Asta voia sa si des copere; nu era prea flamnd, era doar curios; altfel ar fi nhatat nti si ar fi soptit pe urma. Eu sunt domnul Bilbo Baggins. M-am ratacit de pitici si de vrajitor si nu stiu u nde ma aflu si nici nu vreau sa stiu, vreau numai sa ies de aici. Ce o fi avnd n mnussa? spuse Gollum, uitndu-se la sabie, care nu-i prea placea. O sabie, o lama din Gondolin. Sssss! spuse Gollum si deveni foarte politicos. Poate sstai aici si sschimbi dou a-trei vorbulisse cu el, sscumpule. i plac ghicitorile? Poate ca-i plac! i plac? Dorea sa para prietenos, cel putin deocamdata, pna afla mai multe despre sabie si

despre hobbit: daca era, fara nici o ndoiala, singur, daca era bun de mncat si da ca lui Gollum i era ntr-adevar foame. Ghicitorile erau singurul lucru care i venise n minte. Sa spuna ghicitori si uneori sa le ghiceasca. Fusese singurul joc pe ca re-l jucase vreodata cu fapturile ciudate care locuiau n vagauni, odata demult, na inte sa-si fi pierdut toti prietenii si sa fi fost gonit, singur, nainte de a fi cobort furisndu-se, tot mai jos, n ntunericul de sub munti. Foarte bine, spuse Bilbo, care nu dorea deloc sa-l contrazica pna nu afla ceva ma i mult despre el: daca era singura, daca era fioroasa sau nfometata si daca era p rietena cu gnomii. ntrebati dumneavoastra nti, spuse, fiindca nu avusese timp sa se gndeasca la o ghicitoare. Ce are radacini, dar nimeni nu le vede, E mai nalt, cu mult, ca orisicare Si urca ssuss, si tot mai ssuss, sspre sstele, El nu creste nicicum, si totusi el e mare! Asta-i usor! spuse Bilbo. Probabil ca muntele! Ghiceste oare asa usor? Trebuie ssa sse ia la ntrecere cu noi, sscumpule! Daca ss cumpul ntreaba si el nu raspunde, l mannca! Daca ne ntreaba pe noi si nu raspundem, atunci noi facem ce vrea, sss! i aratam pe unde sa iassa, bine? Da, spuse Bilbo, care nu ndraznea sa-l contrazica si care si storcea creierii sa g aseasca ghicitori care sa-l scape de faptura care voia sa-l mannce: Treizeci de cai albi, pe-un deal ros, nti rumega, Pe urma spumega, Pe-urma stau pe loc, Nemiscati. Asta a fost singurul lucru care i-a venit n minte era cam obsedat de ideea mncarii . Era si o ghicitoare cam veche si Gollum stia raspunsul tot att de bine ca dumne avoastra. Rassuflata, rassuflata! ssi el. Dintii! Dintii! Sscumpule! Ssscumpule are doar sas e! Apoi ntreba el, a doua ghicitoare: Striga fara voce, Zboara fara aripi Musca fara dinte, Mormaie fara gura.

O clipitica, striga Bilbo, care tot se mai gndea cu un sentiment penibil la mncare . Din fericire mai auzise odata ceva asemanator si, adunndu-si mintile, gasi rasp unsul. Vntul, sigur Ca e vntul! spuse si fu att de multumit nct ticlui o ghicitoare ch ar atunci, pe loc. Asta o s-o-ncurce pe faptura subpamnteana, mica si scrboasa , se gn dise el. Un ochi pe-o fata albastra Vede un ochi pe o fata verde. Ochiul ala e ca mine, Spune ochiu'nti. Da, numai ca eu sunt sus Iara el e jos. Ss, ss, ss, facu Gollurn. Traise prea mult sub pamnt. ncepuse sa uite lucrurile as tea. Dar tocmai cnd Bilbo ncepea sa spere ca spurcaciunea nu va mai fi n stare sa r aspunda, Gollum rascoli amintiri foarte, foarte vechi, de pe vremea cnd traia cu bunica lui ntr-o gaura, pe malul unui ru. Ss, ss, sscumpule! spuse, nseamna Soarele stralucind pe paralutele din cmp, assta nsseamna! Dar aceste cimilituri obisnuite, cotidiene, de deasupra pamntului, l oboseau. Si i aminteau de vremuri cnd fusese mai putin singur, mai putin ticalos si scrbos. Si a

sta l scoase din sarite; n plus, i mai deschisese si pofta de mncare; asa ca de data asta ncerca ceva putin mai greu si mai neplacut: Nu poate fi vazut, si nici simtit, Nici auzit, nici mirosit. Zace dincolo de stele, Zace pe sub dealuri grele, Umple goluri, goale toate, Vine-nti, vine pe urma, Viata o sfrseste, Rsu-l nimiceste. Din pacate pentru Gollum, Bilbo mai auzise cimilitura; n orice caz, raspunsul l nva luia din toate partile. ntunericul! spuse, fara macar sa se scarpine-n cap sau sa-si puna caciulita gndito are. O cutie fara balamale, cheie sau capac, Comoara de aur nchide ca-ntr-un sac! Pe aceasta o spuse doar ca sa cstige timp, pna gasea una ntr-adevar grea. I se pare a o ghicitoare foarte usoara si rasuflata, cu toate ca nu folosise cuvintele obi snuite pentru aceasta ghicitoare. Dar pentru Gollum se dovedi a fi o ncuietoare p ericuloasa. Ssi catre el nsusi si nu gasi nici un raspuns; susoti si mormai cuvinte nedeslusite. Dupa un timp si pierdu rabdarea. Ei, ce e ? ntreba. Raspunsul nu e o oala care da n foc , cum s-ar parea ca gndesti, du pa zgomotul pe care l faci. Mai da-ne putin timp, hai ssa ne mai dea putin timp, sscumpule, ss, ss, ss. Ei, facu Bilbo, dupa ce-l lasa un timp destul de lung, care-i raspunsul? Si, deodata, Gollum si aminti cum, cndva, demult, prada cuiburile de pasari si cum statea sub malul rului si-si nvata bunica sa bea... Oussoare, ssi el, oussoare, assta e rasspunsuul. Apoi ntreba: Viu, fara suflare, Rece, ca si mort, Sete nu-i e niciodata Bea si cnd noata, poarta zala argintata, Nu s-aude niciodata. Si el, la rndul lui, se gndi ca e o ghicitoare foarte usoara, fiindca raspunsul er a un lucru la care el se gndea mereu. Dar n clipa aceea nu reusea sa gaseasca ceva mai bun, fiindca fusese foarte enervat de chestiunea cu ouale. Totusi, se doved i a fi o ncuietoare pentru bietul Bilbo, care, daca nu era silit, n-avea niciodat a nimic de-a face cu apa. Cred ca stiti raspunsul, sau, n orice caz, sunt sigur c a va e usor sa-l ghiciti ct ai clipi din ochi, Pentru ca stati linistiti acasa si pericolul de a fi mncati nu va ntuneca judecata. Bilbo si drese de vreo doua, trei ori glasul, dar nu reusi sa gaseasca nici un raspuns. Dupa un timp, Gollum ncepu sa ssie de placere, spunndu-si: Ssa fie bun, sscumpule? Ssa fie fraged? Ssa fie bun de rontait, crant, crant? Si ncepu sa-l fixeze pe Bilbo n ntuneric. Un minutel, spuse hobbitul, tremurnd. Adu-ti aminte ca te-am lasat sa te gndesti o gramada, adineauri. Trebuie ssa sse grabeassca ss, ss, spuse Gollum, ncercnd sa coboare din barca si s a-l nhate pe Bilbo, care se afla pe mal. Dar, cnd baga piciorul lung si palmat n ap a, un peste speriat sari pe uscat si cazu pe degetele picioarelor lui Bilbo. ! spuse, e rece si umed si astlei ghici. Pestele, pestele! Striga el. Asta-i raspun sul! Gollum era cumplit de dezamagit; dar Bilbo spuse repede o noua ghicitoare, asa c a Gollum trebui sa se ntoarca n barca lui, sa se gndeasca:

Fara de picioare, zace pc-un picior. Doua picioare stau alaturi pe trei picioare, Iar patru picioare capata si ele cte ceva. Nu era timpul cel mai potrivit pentru ghicitoarea asta, dar Bilbo se grabea. Gol lum ar fi gasit greu raspunsul daca ar fi fost ntrebat cu alta ocazie. Dar acum cn d se vorbise de peste fara de picioare , nu era chiar att de greu de ghicit, si o da ta ce stiai asta, restul era usor. Un peste pe o masa mica, un om sta pe scaun la masa, iar oasele le capata pisica , asta era, binenteles, raspunsul si Gollum l dad u destul de repede. Apoi se gndi ca venise vremea sa ntrebe ceva greu si ngrozitor. Asa ca spuse: nghite lacom tot si toate, Pasari, fiare, nestemate, Roade fierul, musca otelul. Macina si piatra tare, Razuie si-un munte mare, Orase astazi lumineaza Si mine, el le ruineaza. Si pe regi i nimiceste, Chiar nimic nu ocoleste. Bietul Bilbo statea n ntuneric, gndindu-se la numele nfioratoare ale tuturor uriasil or si capcaunilor de care auzise n povesti, dar nici unul dintre ei nu facusera v reodata tot ce spunea ghicitoarea. Simtea ca raspunsul trebuie sa fie cu totul a ltul si ca ar trebui sa-l stie, dar nu-i venea n minte, ncepu sa-i fie frica. Si a sta nu te-ajuta deloc cnd trebuie sa te gndesti. Gollum cobor din barca. Facu, pleo sc! n apa si vsli naintnd catre mal; Bilbo i vedea ochii apropiindu-se. Limba parea s a i se fi lipit n gura; ar fi vrut sa strige: Mai da-mi putin timp! Nu, n-a trecut timpul!, dar din gtul lui nu iesi brusc dect un tipat: Timpu!' Timpu!' Bilbo fu salvat din pura ntmplare. Caci timpul era, binenteles, raspunsul la ghicitoa re. Gollum se simti nca o data dezamagit; si, n plus, ncepuse sa se nfurie si sa se satu re de joc, care-i attase foarte tare pofta de mncare. De asta data nu se mai ntoars e n barca. Se aseza n ntuneric lnga Bilbo. Asta l facu pe hobbit sa se simta ngrozitor de rau si i ntuneca mintile. Trebuie sa ne mai puna o ntrebare, sscumpule, massa, assa, assa. nca una ssingura, assa, spuse Gollum. Dar Bilbo nu se mai putea gndi la nimic, cu faptura aceea scrboasa, rece si uda stn d lnga el, pipaindu-l cu labele si nghiontindu-l; se scarpina, se ciupi, dar nu-i veni nici o idee. ntreaba-ne! ntreaba-ne, facu Gollum. Bilbo se ciupi si se palmui; si tinu sabia strns cu o mna si cu cealalta se scotoci n buzunare. Acolo gasi inelul pe care-l ridicase de pe jos din galerie si de car e uitase. Ce am n buzunar? spuse el cu voce tare. De fapt, spusese asta pentru el, dar Gollum a crezut ca e o ghicitoare si s-a si mtit foarte nelinistit. Nu-i ssinstit, nu-i ssinstit, ssi el, nu-i ssinstit, sscumpule, sa ne ntrebe ce are n bussunarelele lui sscrboase! Bilbo, vaznd ce s-a ntmplat si negasind nimic mai bun sa-l ntrebe, se mentinu ferm p e pozitie. Ce am n buzunar? spusese el si mai tare. S-s-s-s-s, ssi Gollum. Trebuie ssa ne dea dreptul la trei raspunsuri, sscumpule, t rei. Bine, bine, hai, ghiceste! spuse Bilbo. Mnussele! spuse Gollutn. Gresit, spuse Bilbo, care, din fericire, tocmai si scoase din nou mna din buzunar. Mai ghiceste o data.

S-s-s-s-s! spuse Gollum, mai necajit ca oricnd. Se gndi la toate lucrurile pe care le tinea el n buzunar: oase de peste, dinti de gnom, scoici ude, o bucatica dint r-o aripa de liliac, o piatra ascutita ca sa-si ascuta coltii si alte lucruri la fel de urcioase. ncerca sa se gndeasca la ce aveau altii n buzunare Cussit! spuse el, n cele din urma. Gresit! zise Bilbo, care-l pierduse pe-al lui, cu ctava vreme n urma. Ultimul rasp uns! Gollum era acum ntr-o stare mult mai proasta dect atunci cnd i pusese lui Bilbo ntreb area cu ouale. Ssi si bolborosi, se legana nainte si napoi, plesni cu talpile de pod ea, se zvrcoli si se suci; dar nu ndrazni totusi sa-si iroseasca ultimul raspuns. Hai, facu Bilbo, ca astept! ncerca sa para curajos si vesel, dar nu stia deloc cu m se va ispravi jocul, indiferent daca Gollum ghicea sau nu. A trecut timpul, gata, spuse. Ssfoara ssau nimic, striga Gollum, ceea ce nu prea era cinstit, caci strecurase doua raspunsuri deodata. Gresit si una si alta, striga Bilbo, foarte usurat. Sari ndata n picioare, se lipi cu spatele de primul perete si ntinse sabia lui cea mica. Stia, fireste, ca jocul ghicitorilor era sfnt si foarte vechi, si ca pna si fapturile cele mai fioroase se temeau sa nsele cnd l jucau. Dar simtea ca nu poate avea ncredere ca faptura asta vscoasa, strnsa cu usa, si va tine fagaduiala. Va folo si orice scuza, sa scape. Si, de fapt, dupa legile vechi, ultima ntrebare nu fuse se chiar o ghicitoare adevarata. n orice caz, Gollum nu-l ataca imediat. Vazu sabia n mna lui Bilbo si ramase nemisc at, tremurnd si mormaind n soapta, n cele din urma Bilbo simti ca nu mai poate aste pta: Ei, spuse, cum ramne cu fagaduiala pe care mi-ai facut-o? Vreau sa plec. Trebuie sa-mi arati calea. Ssa fi sspus noi assta sscumpule? Ssa-i aratam micului Bagginss, sscrbosul, pe un de sa iassa, assa, assa ! Dar ce-o fi avnd n buzunare? Nici ssfoara, sscumpule, ni ci nimic. Vai, vai, Gollum! Lasa asta, spuse Bilbo, fagaduiala-i fagaduiala. Vai de mine, ce nerabdator e, sscumpule, ssi Gollum. Dar trebuie ssa mai asstepte, da, trebuie. Nu putem urca tunelul assa de repede. Trebuie nti sa mergem ssa luam nisste lucrussoare, da, lucrussoare de care avem nevoie Bine, dar grabeste-te! spuse Bilbo, simtindu-se usurat la gndul ca Gollum se va d eparta. Probabil ca voia sa gaseasca un pretext sa plece si sa nu se mai ntoarca. Ce tot spunea Gollum? Ce lucru folositor pastra el oare pe lacul cel negru? De altfel, Bilbo se nselase. Gollum avea intentia sa se ntoarca. Era furios acum s i i era foame. Si era o lepadatura pacatoasa, care si mai si facuse un plan. Insula lui, despre care Bilbo nu stia nimic, se afla destul de aproape si acolo, n ascunzatoarea lui, Gollum pastra cteva vechituri nenorocite si un lucru foarte frumos, foarte frumos si magic. Un inel, un inel de aur, un inel pretios. Un dar capatat de ziua noasstra de nasstere! spuse catre sine, n soapta, asa cum facuse adesea n zilele ntunericului fara de sfrsit. Assta-i ce vrem noi acum, da, a ssta vrem! l voia fiindca era un inel cu puteri miraculoase: cnd l puneai pe deget, te faceai nevazut; nu puteai fi vazut dect n lumina Soarelui, si chiar si atunci doar pentru ca ti se zarea umbra, care era si ea slaba si instabila. Darul meu! l-am primit de ziua noasstra de nasstere, sscumpule! Asta era povestea pe care si-o spusese el ntotdeauna. Dar cine stie cum daduse de acel dar, n vremurile de demult, cnd asemenea inele mai erau raspndite nca prin lum e? Poate nici chiar Stapnul care domnea peste ele n-ar fi stiut sa spuna. La ncepu t Gollum l purtase ncontinuu, pna cnd se saturase de el, pe urma l pastrase ntr-un sac ulet lipit de piele, pna ncepuse sa-l roada; acum l ascundea pe insula lui, ntr-o ga ura de stnca, si se ducea mereu sa se uite la el. Totusi, uneori l mai punea n dege t, cnd nu mai putea ndura sa stea despartit de el sau cnd i era foarte, foarte foame si se satura de peste. Atunci se furisa de-a lungul galeriilor ntunecate, n cauta re de gnomi rataciti. Se aventura uneori chiar pna n locuri cu faclii aprinse, car e-l faceau sa clipeasca si-l suparau la ochi; nu-l vedea nimeni, nu-l observa ni meni, dect cnd se trezeau cu degetele lui n jurul gtului. Tocmai l purtase cu cteva or

e nainte, cnd prinsese un gnomisor! vai, ce mai chitaise! i mai ramasese de altfel, un os sau doua de ros, dar acum voia ceva mai fraged. Abssolut, cu ssiguranta, da, sopti el catre sine. N-o ssa ne vada, si ssabia lui mica si sscrboassa nu-i va folosi la nimic, la nimic! La asta se gndea cu mintea lui ticaloasa cnd luneca brusc de lnga Bilbo si se ntoars e plescaind la barca lui, disparnd n ntuneric. Bilbo astepta putin, caci n-avea nic i o idee cum sa gaseasca singur drumul spre iesire. Deodata auzi un tipat. Simti un fior pe sira spinarii. Socotind dupa sunet, unde va pe aproape Gollum njura si se jelea n bezna. Era pe insula lui si se nvrtea peste tot n patru labe, cautnd si scotocind n zadar. Unde ssa fie? Unde ssa fie? l auzi Bilbo, plngnd. Ss-a pierdut, sscumpule, ss-a pie rdut de tot, de tot! Fir-as blesstemat! Ssunt ssdrobit, ss-a pierdut, sscumpule! Ss-a duss! Ce s-a ntmplat, striga Bilbo. Ce-ai pierdut? Nu trebuie ssa ne-ntrebe, tipa Gollum. Nu-i treaba lui, nu, Gollum, nu-i! Ss-a d uss, Gollum, Gollum, Gollum! Dar si eu m-am pierdut, striga Bilbo, si vreau sa ma regasesc. Am cstigat jocul s i mi-ai fagaduit. Hai, vino si ma scoate la lumina! Pe urma n-ai dect sa cauti ma i departe. Orict de nefericit ar fi parut Gollum dupa voce, Bilbo tot nu reusea sa simta vre o mila pentru el si si spuse ca un lucru pe care l dorea Gollum att de tare nu poat e fi dect un lucru rau. Nu, nca nu, sscumpule, raspunse Gollum. Trebuie ssa-l cautam; ss-a pierdut, Gollu m. Dar n-ai reusit sa ghicesti ultima mea ntrebare si mi-ai fagaduit, spuse Bilbo. N-ai reusit, spuse Gollum. Apoi brusc, din ntuneric, se auzi un ssit patrunzator: C e are n bussunare. Sspune-ne assta. nti sa sspuna si pe urma... Dupa cte si dadea Bilbo seama, nu exista nici un motiv sa nu-i spuna. Mintea lui G ollum gasise mai iute raspuns la ghicitori dect el; dar era firesc: Gollum medita se un car de ani numai la asta si era mereu speriat sa nu fie jefuit. Dar Bilbo era enervat de faptul ca ntrzia. La urma urmei, cstigase destul de cinstit si cu ri scuri ngrozitoare. Raspunsurile trebuiau ghicite, nu date, spuse. Dar n-a fosst o ntrebare cinsstita, spuse Gollum. N-a fost o ghicitoare, sscumpul e, n-a fosst! Bine, daca-i vorba de ntrebari obisnuite, raspunse Bilbo, atunci am pus-o eu pe p rima: Ce ai pierdut? Asta sa-mi spui. Ce are n bussunare? Ssitul rasuna si mai tare si mai patrunzator, si cnd se uita ntracolo, Bilbo vazu cu ngrijorare doua puncte mici de lumina care l fixau. Pe masura ce-i crestea banuiala n minte, Gollum si aprindea tot mai tare flacara p alida a ochilor. Ce ai pierdut? starui Bilbo. ntre timp, lumina din ochii lui Gollum se prefacuse n tr-un foc verde, care se apropia cu mare viteza. Gollum se vrse din nou n barca si vslea cu disperare spre malul ntunecat; era att de furios din pricina pagubei sufer ite si a anumitor banuieli, nct nu-l mai putea nspaimnta nici o sabie din lume. Bilbo nu era deloc dumerit de ce se nfuriase faptura cea jalnica, dar si dadea sea ma ca totul era pierdut si ca Gollum voia cu tot dinadinsul sa-l ucida. Se ntoars e tocmai la timp si ncepu sa alerge orbeste prin galeria ntunecata pe care coborse, tinndu-se pe lnga zidul pe care-l pipaia cu mna stnga. Ce are n bussunare? auzi el ssitul puternic n spatele lui, o data cu pliciul pe car e-l facu Gollum cnd sari din barca. Si, de fapt, chiar, ce-oi fi avnd?, si spuse Bilbo gfind, n tinm ce nainta mpleticind e. Baga mna stinga n buzunar. Simti inelul, foarte rece, lunecnd fara efort pe dege tul lui aratator, n timp ce bjbia n buzunare. Ssitul din spatele lui se apropiase si mai mult. Se ntoarse si vazu ochii lui Gollu m ca niste lampi mici, verzi, care urcau panta. ngrozit, ncerca sa alerge mai iute , dar deodata se lovi cu degetele de la picioare de un ciot si se ntinse pe jos, cu sabia cea mica sub el. O clipa mai trziu, Gollum se repezi la el. Dar nainte ca Bilbo sa poata face ceva sa-si recapete suflul, sa se adune de pe jos sau sa ridice sabia, Gollum trecu p

e lnga el, alergnd, fara sa-l bage n seama, njurnd si mormaind n soapta. Oare ce nseamna asta? Gollum vedea foarte bine n ntuneric. Bilbo vedea lumina ochil or lui, lucind stins chiar si din spate. Se ridica cu greu si vr n teaca sabia care lucea acum din nou, palida; apoi, cu mare grija, l urma pe Gollum. De altfel, ni ci n-ar fi avut altceva de facut. N-avea rost sa se ntoarca trndu-se pna la apa lui Gollum. Poate, daca-l urma, Gollum l va duce, fara sa-si dea seama, pna ntr-un loc de unde sa poata scapa. Fir-ar al naibii, al naibii, al naibii! se vaita Gollum. Blesstemat, Bagginssul assta. S-a dusss! Ce are oare n bussunare? Ah, am ghicit, am ghicit, sscumpule. D a, l-a gasit! Asta e! Darul pe care l-am primit de ziua mea. Bilbo ciuli urechile, n sfrsit, ncepea sa nteleaga. Grabi putin pasul, apropiindu-se ct ndraznea el de Gollum, care continua sa nainteze grabit, fara sa se uite n urma, dar ntorcnd capul dintr-o parte ntr-alta. Bilbo si dadu seama de asta dupa plpirea sl aba de lumina pe pereti. Darul meu! Fir-ar sa fie! Cum de l-am pierdut, sscumpule? Da, assta e! Cnd am ven it aici ultima data si l-am sstorss pe pacatossul ala tnar care ssschelalaia, ass ta e. Fir-ar sa fie! A alunecat, dupa ani si ani de zile. Ss-a duss, Gollum! Deodata, Gollum se aseza pe jos si ncepu sa plnga, un fel de ssit si de bolboroseala care formau niste sunete ngrozitoare. Bilbo se opri facndu-se aproape una cu pere tele galeriei. Dupa un timp, Gollum se opri din plns si ncepu sa vorbeasca. Parea ca discuta n contradictoriu cu el nsusi: Nu foloseste la nimic sa ne ntoarcem acolo. Nu! Doar nu ne amintim de toate locur ile pe care le-am vizitat. Si degeaba. Bagginss-ul l are n bussunar. Sspurcaciunea bagareassa, noi assa gndim!... Pressupuneri, sscumpule, doar pressupuneri! Nu ss tim, pna nu gassim sspurcaciunea si n-o sstoarcem. Dar nu stie ce putere are daru l nu-i assa? O sa-l ssina n bussunar, atta tot. Nu sstie si nu poate ajunge depart e. Ss-a ratassit, sspurcaciunea bagareassa. Nu sstie pe unde sa iassa. Assa a ss pus... A spuss-o, da, dar e ssmecher. Sspune una si crede alta. Nu vrea ssa sspu na ce are n bussunare. Sstie! Sstie drumul pna aici, trebuie ssa sstie si drumul d e iessire. A pornit-o spre iessirea din spate... iessirea din sspate, asta e!... Atunci o sa-l prinda gnomii. Nu poate iessi pe acolo, sscumpule... sss, sss, Go llum! Gnomii! Da, dar daca are darul, darul nosstru pressios, o ssa-l ia gnomii, Gollum! O ssa-l gaseasca, o ssa-i desscopere puterile. N-o ssa mai fim niciodat a n ssiguranssa, niciodata, Gollum! Unul dintre gnomi o ssa-l puna, ssi n-o ssa-l mai vada nimeni. O ssa fie de fassa, dar nevassut. Nici macar ochii nosstri des stepssi n-o ssa-l obsserve; ssi o ssa vina furissndu-sse si nsselndu-ne, si hat! Ne va prinde, Gollum, Gollum! Atunci hai ssa nu mai vorbim, sscumpule, si ssa ne g rabim. Daca Bagginssul a luat-o pe acolo, trebuie ssa ne ducem repede ssa vedem. Hai! Nu mai e mult! Grabesste-te! Gollum se ridica cu o saritura si ncepu sa faca pasi mari, trsindu-si picioarele. B ilbo alerga dupa el, dar tot cu bagare de seama, teama lui cea mare fiind acum s a nu se mpiedice de alt ciot si sa cada cu zgomot. Era zapacit de uimire si spera nta. Inelul era deci fermecat: te facea nevazut! Auzise, fireste, despre asemene a lucruri, n basmele foarte vechi; dar era greu de crezut ca gasise ntr-adevar un asemenea inel din ntmplare. Si totusi, asa era: Gollum, cu ochii lui stralucitori, trecuse pe lnga el, doar la un metru distanta. si continuara drumul, Gollum plici-pliciuind n fata, ssind si blestemnd, iar Bilbo n s pate, mergnd ct poate merge de nezgomotos un hobbit. Curnd ajunsera n locuri unde, d upa cum observase Bilbo mergnd n jos, se deschideau ntr-o parte si nlr-alta pasaje. Gollum ncepu sa le numere. Unul la sstnga, da. Unul la dreapta, da. Doua la dreapta, da, da, doua la sstnga, da, da. Ssi assa mai departe. Pe masura ce crestea numaratoarea, ncetinea pasul, apoi ncepu sa tremure si sa plng a; apa se departa din ce n ce, ramnnd n urma lui si ncepea sa-i fie frica. Puteau fi gnomi n jur, iar el si pierduse inelul. n cele din urma se opri lnga o deschizatura joasa chiar n stnga lor, cum urcau. Ssapte la dreapta, da, ssase la sstnga, da! sopti el. Assta e. Asssta e drumul ss pre intrarea din sspate, da. Aissi e passajul. Se uita atent nauntru si se dadu napoi: Nu cutessam sa mergem mai departe, sscumpule, nu cutessam. Pe-acolo-s gnomi. Mul

ssi gnomi, i mirosim. Sss!... Sse sa fassem? Sa-l blestemam, sa-l sstrivim! Trebu ie sa assteptam aissi, sscumpule, assteptam pussin, ssi vedem! Se oprira deci locului. Gollum l adusese totusi pna la urma pe Bilbo la iesire, da r Bilbo nu putea ajunge pna acolo. Gollum statea cocrjat, drept n mijlocul deschiza turii; ochii lui aruncau sageti reci n timp ce-si legana capul ntre genunchi, dint r-o parte ntr-alta. Bilbo se departa de perete, furisndu-se si facnd chiar mai putin zgomot dect un sor icel; Gollum ntepeni totusi ndata, adulmeca si ochii i se facura verzi. Ssi ncet, dar amenintator. Nu putea sa-l vada pe Bilbo, dar era n stare de alarma si avea doua simturi pe care i le ascutise ntunericul: auzul si mirosul. Ghemuit cum era, par ea una cu pamntul, cu minile lui plate desfacute larg pe jos, capul scos n afara si nasul aproape lipit de piatra. Cu toate ca Gollum era doar o umbra neagra n licarirea propriilor lui ochi, Bilbo vedea sau, oricum, simtea ca e ntins ca o coarda de arc, gata sa sara. Bilbo apr oape ca-si opri rasuflarea si ntepeni si el. Era disperat. Trebuia neaparat sa sc ape, sa iasa din acest ntuneric cumplit, ct mai avea putere. Trebuia sa lupte, sa loveasca faptura scrboasa cu pumnalul, sa-i scoata ochii, s-o ucida. De fapt si e a voia sa-l ucida. Nu, nu era o lupta dreapta. Si era acum nevazut, Gollum n-ave a sabie. De fapt, Gollum nu amenintase pna acum sa-l ucida si nici nu ncercase sa o faca. S i era nenorocit si singur, si pierdut. Si deodata, inima lui Bilbo se umplu de nt elegere si de mila amestecata cu oroare: imaginea unor zile nesfrsite, nensemnate, fara lumina sau speranta de mbunatatire, piatra nenduratoare, peste nghetat, misca ri pe furis si vorbe n soapta. Toate aceste gnduri i trecura prin minte ntr-o fracti une de secunda. Si se cutremura. Apoi, deodata, ntr-o alta strafulgerare, mpins, p arca de puteri nevazute si cu hotarre sporita, sari. Pentru un om, n-ar fi fost o saritura prea mare, dar, n orice caz, era o saritura pe ntuneric. Sari drept peste capul lui Gollum, trei metri n fata lui si un metru n aer, fara sa-si dea seama ca fusese ct pe-aci sa-si crape teasta de bolta joasa a galeriei. Gollum se arunca napoi si dadu sa apuce hobbitul care zbura peste el; dar prea trz iu: minile lui prinsera doar aerul si Bilbo, caznd drept pe picioarele lui puterni ce, o rupse la fuga, cobornd tunelul necunoscut. Nu se ntoarse sa vada ce face Gol lum. La nceput auzi ssit si njuraturi chiar n spatele lui, apoi nu se mai auzi nimic. Deodata rasuna un tipat plin de ura si disperare, dintr-acelea care-ti ngheata sng ele n vine. Gollum era nvins. Nu ndraznea sa mearga mai departe. Pierduse; si pierdu se prada si mai pierduse si singurul lucru la care tinuse vreodata: darul lui sc ump. Auzind tipatul, Bilbo simti ca i se strnge inima, dar si vazu de drum. Slaba acum, ca un ecou, dar amenintatoare, vocea continua sa-l urmareasca: Hoss! Hoss! Hoss! Bagginss hossul! l urm, l urm, l urm pentru vessie! Apoi tacere. Dar lui Bilbo si tacerea i se paru amenintatoare. Daca gnomii sunt att de aproape nct sa-i miroasa, se gndi el, unii probabil ca i-au auzit tipetele si njuraturile. Trebuie sa bag de seama, ca, daca nu, tunelul asta ma va duce la lu cruri si mai rele. Galeria era joasa si sapata rudimentar. Dar asta nu constituia pentru hobbitul n ostru o dificultate, n afara doar de faptul ca si lovise din nou de cteva ori biete le degete n pietrele ascutite si urcioase de pe jos. E cam jos tavanul pentru gnomi , cel putin pentru cei mari , si spuse Bilbo, nestiind ca pna si cei mai mari monstr i nainteaza cu mare viteza aplecndu-se pna jos, cu minile aproape de pamnt. Galeria, care pna atunci coborse, ncepu s-o ia din nou la deal si, dupa un timp, sa urce abrupt. Dar, n cele din urma, panta se opri, galeria o coti si o porni din nou la vale si acolo, la capatul unei pante scurte, vazu aparnd dupa alt cot o li carire de lumina. Nu lumina rosie ca de flacari sau de lanterna, ci o lumina pal ida, de exterior. Si atunci Bilbo ncepu sa alerge. Gonind ct l tineau picioarele, trecu de ultima cotitura si ajunse brusc ntr-un loc deschis unde, dupa atta timp petrecut n bezna, lumina paru ca-l orbeste. De fapt, era doar o raza de Soare care se furisa printr-o intrare ale carei porti mari de piatra ramasesera larg deschise. Bilbo clipi, apoi deodata vazu gnomii. Gnomi na rmati pna-n dinti, cu sabiile scoase din teaca, stnd chiar n dreptul portii, pe din auntru, pazind cu ochii ct cepele poarta si galeria care ducea pna la ea. Erau ntart

ati, n stare de alarma, gata de orice. l vazura nainte sa-i vada el. Da, l vazura. Fie ca fusese un accident sau o ultima festa a inelului nainte de a-si prelua noul stapn, el nu se mai afla n degetul lui. Si gnomii se napustira cu strigate de bucurie. Bilbo se simti cuprins de panica si de un sentiment de nfrngere, ca un ecou al nef ericirii lui Gollum, si, uitnd tot, chiar si sa-si scoata sabia din teaca, si nfund a minile n buzunare. Acolo, n buzunarul lui stng, dadu de inelul care i se vr n deget. Gnomii se oprira brusc. Nu mai vedeau nici urma de hobbit. Disparuse, ncepura sa urle de doua ori mai tare ca nainte, dar de data asta fara bucurie. Unde e? strigara unii. S-a ntors n galerie, strigara ctiva. Pe aici! urlara unii. Pe acolo! urlara altii. Aveti grija de intrare, zbiera capitanul. Se auzira suieraturi, zanganit de armuri si de sabii, gnomii njurnd, blestemnd si a lergnd ncoace si ncolo, prabusindu-se unii peste altii, cumplit de furiosi. Se auzi ra apoi strigate, larma si o agitatie ngrozitoare. Bilbo era mort de spaima, dar avu totusi atta minte nct sa nteleaga ce se ntmplase si sa se furiseze n spatele unui butoi mare, n care era bautura pentru gnomii-paznici , si sa iasa astfel din calea lor, evitnd n felul acesta riscul sa se mpiedice de e l, sa-l prinda atingndu-l din ntmplare sau sa-l calce n picioare si sa-l ucida. Trebuie sa ajung la poarta, Trebuie sa ajung la poarta, si tot spunea Bilbo, dar tr ecu vreme ndelungata nainte sa ndrazneasca sa ncerce. Apoi urma un fel de joc de-a b aba oarba, ngrozitor, cu gnomi peste tot, alergnd ncoace si ncolo; bietul hobbit, ca re se ferea de ei cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta, fu rasturnat de unul dintre gnomi c are nu reusi sa-si dea seama de ce se lovise, dupa care se departa n patru labe, se strecura tocmai printre picioarele capitanului, se ridica si alerga catre poa rta. Era ntredeschisa; unul dintre gnomi o mpinsese si aproape ca o nchisese. Bilbo se l upta, dar nu reusi s-o miste, ncerca sa se strecoare prin crapatura. Se zbatu, se presa si ramase prins. Era ngrozitor! Nasturii lui ramasesera fixati ntre margine a usii si caprior. Se uita afara: cteva trepte coborau ntr-o vale ngusta, strajuita de munti nalti; Soarele iesea din spatele unui nor si stralucea puternic dincolo de poarta, dar Bilbo nu reusea sa treaca. Deodata, unul dintre gnomii dinauntru striga: E o umbra lnga usa, e ceva afara! Bilbo si simti inima n gt. Se smuci brusc din toate puterile. Nasturii sarira care n cotro. Trecuse n partea cealalta, cu haina si vesta rupte, cobornd treptele cu sar ituri de tap, n timp ce gnomii, uluiti, tot mai culegeau din prag nasturii lui fr umosi de arama. O clipa mai trziu coborra dupa el, huiduind si strignd, si haituindu-l printre pomi . Dar gnomilor nu le place Soarele: i ameteste si le moaie picioarele. Si, nereus ind sa-l gaseasca pe, Bilbo care avea inelul n deget si intra si iesea mereu din umbra copacilor, alergnd iute si fara zgomot si ferindu-se de Soare, se ntoarsera dupa un timp sa pazeasca intrarea, bombanind si njurnd. Bilbo scapase. VI DIN LAC IN PUT BILBO SCAPASE de gnomi, dar nu stia unde se afla. si pierduse scufia, mantaua, ca lutul, nasturii si prietenii. O lua drept nainte tot mergnd pna cnd Soarele ncepu sa coboare la asfintit, n spatele muntilor. Umbrele lor i taiau calea. Se uita napoi, se uita n fata si vazu numai creste si coaste care coborau spre ses si din cnd n cnd , printre copaci, cte o farma de cmpie. Sfinte Dumnezeule! exclama el. S-ar parea ca am ajuns de cealalta parte a Muntil or Cetosi, chiar la hotarul Tarii de Dincolo. Unde, vai, unde or fi Gandalf si p iticii? Doamne fereste sa mai fie tot n minile gnomilor. si continua drumul, iesind din valea nalta si ngusta, trecnd peste marginea ei si co bornd pe partea cealalta; dar n tot acest timp l framnta un gnd penibil. Se ntreba dac a nu cumva, acum cnd avea inelul fermecat, ar trebui sa se ntoarca n tunelurile ace

lea groaznice, groaznice! Sa-si caute prietenii. Tocmai hotarse ca era de datoria lui sa se ntoarca desi se simtea foarte nefericit la gndul asta cnd auzi zgomot de voci. Se opri sa asculte. Nu pareau a fi gnomi; asa ca nainta furisndu-se cu grija. Se a fla pe o poteca pietruita care cobora serpuind; n partea stnga a potecii era un pe rete, n partea cealalta pamntul cobora n panta, si sub nivelul potecii erau vlcele a coperite cu arbusti si cu pomi. ntr-una dintre aceste vlcele, sub arbusti, vorbeau niste oameni. Bilbo se apropie pe furis si deodata vazu un cap cu o scufie rosie rasarind dint re bolovanii mari si uitndu-se cu atentie njur; era Balin, care statea de veghe. L ui Bilbo i veni sa bata din palme si sa strige de bucurie, dar n-o facu. Continua sa poarte inelul de teama sa nu dea de vreun bucluc pe neasteptate si vazu ca B alin se uita drept la el fara sa-l vada. Am sa le fac tuturor o surpriza , se gndi el, trndu-se printre tufisurile de la margin ea vlcelei Gandalf discuta cu piticii. Vorbeau despre ce li se ntmplase n subterane si se ntreb au si dezbateau ce aveau de facut acum. Piticii bombaneau si Gandalf spunea ca n u puteau n nici un caz sa-si continue drumul si sa-l lase pe domnul Baggins n minil e gnomilor, fara sa ncerce sa descopere daca era viu sau mort si fara sa ncerce sa -l salveze. La urma urmelor e prietenul meu, spuse vrajitorul, si nu e baiat rau, mititelul. Ma simt raspunzator de soarta lui. Ah, bine ar fi fost daca nu l-ati fi pierdut . Piticii voiau sa stie de ce fusese luat n calatorie din capul locului, de ce nu r amasese cu prietenii lui si venise cu ei si de ce nu alesese vrajitorul pe cinev a cu mai multa minte. Pna acum mai mult ne-a ncurcat dect ne-a ajutat, spuse unul dintre ei, si daca treb uie sa ne mai si ntoarcem n galeriile alea nfioratoare sa-l cautam, atunci eu zic m ai bine sa-l ia naiba! Gandalf raspunse furios: Eu l-am adus si eu nu obisnuiesc sa aduc pe nimeni nefolositor. Ori ma ajutati s a-l caut, ori plec si va las sa va descurcati cum stiti. Daca reusim sa-l gasim, sunt convins ca pna la urma o sa-mi multumiti. Ce Dumnezeu ti-o fi venit sa-l la si sa cada, Dori! L-ati fi lasat si dumneavoastra sa cada, spuse Dori, daca v-ati fi simtit deodat a apucat de glezna de un gnom, pe la spate si pe ntuneric, daca ati fi simtit ca va pune piedica si va loveste cu picioarele n spate. Bine, dar dupa aia de ce nu l-ai ridicat? Doamne, ce ntrebare! Gnomii luptau si muscau pe ntuneric, cadeau unele peste altel e si toti se pocneau unul pe altul. Aproape ca mi-ati retezat capul cu sabia Gla m-Dring, n timp ce Thorin njunghia cu Orcrist tot ce gasea n dreapta si n stnga si ro ata mprejur. Deodata ati declansat unul dintre fulgerele acelea orbitoare si am v azut gnomii chelalaind si retragndu-se n fuga. Pe urma ati strigat: Dupa mine, toti ! Si ar fi trebuit sa va urmeze toti. Ne-am nchipuit, de altfel, ca asa s-a si ntmpl at. N-a fost timp de numaratoare asta o stiti prea bine dect dupa ce am iesit pe poarta de jos, zbughind-o printre paznici si am venit n mare dezordine pna aici. S i-acum, uite c-am pierdut Spargatorul, lua-l-ar naiba! Ba-i aici, spuse Bilbo, cobornd n mijlocul lor ti scotndu-si inelul. Vai, cum au mai sarit! Au nceput sa strige de uimire si de bucurie. Gandalf era t ot att de uimit ca si ceilalti, dar probabil mult mai bucuros dect ei. Lui Balin i striga parerea lui despre un paznic care lasa oamenii sa patrunda printre ei far a sa-i previna. Dar oricum, dupa asta, reputatia lui Bilbo n ochii piticilor a cr escut considerabil. Daca pna atunci, cu toate asigurarile lui Gandalf, se mai ndoi sera ca ar fi un Spargator de mna-nti, care poate sa patrunda oriunde, acum se con vinsesera. Singurul nedumerit era Balin; dar toti i spusesera ca Bilbo fusese ing enios. Iar hobbitul se simti att de bucuros de laudele lor, nct chicoti n sinea lui pe nfund ate si nu le spuse nimic n legatura cu inelul; cnd l ntrebara cum a facut-o, spuse: Eh, m-am furisat si eu, asa cu mare grija si fara zgomot. n orice caz, pna acum nu mi s-a ntmplat sa se furiseze pe sub nasul meu nici macar u

n soricel, orict de mare grija ar fi avut si orict de putin zgomot ar fi facut, sp use Balin. Eu unul scot scufia si ma plec n fata dumitale. Ceea ce si facu: Balin , sluga dumitale! Al dumitale, Bilbo Baggins, spuse hobbitul. Apoi l ntrebara despre aventurile prin care trecuse dupa ce-l pierdusera, si Bilbo se aseza si le povesti totul n afara de faptul ca gasise inelul. ( Nu le spun chia r acum , se gndi el.) Ascultara cu mare interes povestea despre concursul de ghicit ori si se cutremurara plini de ntelegere cnd auzira descrierea lui Gollum. Si cnd l-am vazut cum sta lnga mine, n-am mai reusit sa gasesc nici o ghicitoare, sfrsi Bilbo. Asa ca i-am spus Ce am n buzunar? si n-a ghicit, desi l-am lasat sa ncer ce de trei ori. Si atunci i-am zis: Cum ramne cu fagaduiala? Arata-mi drumul spre iesire! dar el s-a repezit la mine sa ma ucida; am fugit si am cazut, nsa era ntune ric si m-a pierdut. Dupa aceea l-am urmarit eu, fiindca l-am auzit cum si vorbea singur. si nchipuia ca eu chiar stiu drumul spre iesire si se grabea ntr-acolo. Pe urma s-a asezat de-a curmezisul intrarii, blocndu-mi trecerea; n cele din urma am sarit peste el, am scapat si am alergat la poarta. Dar cu paznicii ce-ai facut? ntrebara piticii. Nu era nici unul? Ba da. O gramada, dar i-am pacalit. Pe urma m-am prins n poarta, care era doar cr apata, si am pierdut o gramada de nasturi, spuse uitndu-se cu tristete la hainele lui rupte. Dar pna la sfrsit tot m-am strecurat si acum iata-ma-s aici. Piticii se uitara la el cu un nou respect cnd le povesti cum pacalise paznicii sa u cum sarise peste Gollum, sau cum se strecurase afara, de parca toate astea ar fi fost extrem de usoare sau lipsite de pericol. Ce va spuneam? zise Gandalf, rznd. Domnul Baggins are mult mai multe resurse dect t i-ai nchipui. Si spunnd asta, i arunca lui Bilbo o privire ciudata pe sub sprncenele lui stufoase, si hobbitul se ntreba daca nu cumva ghicise partea din poveste pe care o trecuse sub tacere. Dupa care i puse si el o serie de ntrebari vrajitorului, caci, daca ntre timp Ganda lf le explicase piticilor totul, Bilbo nu auzise nimic. Voia sa stie cum reaparu se vrajitorul si unde se aflau acum cu totii. Drept sa va spun, vrajitorul era ntotdeauna ncntat sa vorbeasca despre inteligenta lui, chiar si de mai multe ori la rnd, asa ca-i spuse lui Bilbo ca att el, ct si El rond stiau foarte bine ca n partea aceea a muntelui traiau niste gnomi rai. Dar i ntrarea lor principala dadea nainte de trecatoare, una pe care era mai usor de me rs, asa ca prindeau adesea oamenii pe care-i apuca noaptea lnga intrare. Dupa un timp, oamenii renuntasera sa mai mearga pe drumul acela si gnomii deschisesera, probabil, de curnd, o noua intrare, n vrful defileului pe care venisera piticii, pe ntru ca pna nu demult defileul fusese socotit un loc sigur. Trebuie sa vad daca nu pot gasi un urias ct de ct saritor care sa blocheze din nou intrarea, spuse Gandalf, ca altfel, curnd, curnd, n-o sa se mai poata trece deloc peste munte. De ndata ce auzise racnetul lui Bilbo, Gandalf si daduse seama ce se ntmplase. Profi tase de lumina fulgerului care-i ucisese pe gnomii ce tocmai voiau sa-l nhate si trecuse nghesuindu-se prin crapatura, tocmai cnd sa se nchida cu zgomot. Urmari gar zile si prizonierii lor pna la marginea salii mari si acolo elabora n umbra cea ma i eficienta vrajitorie de care era n stare. A fost o treaba foarte grea, spuse, si riscanta. Dar Gandalf facuse, fireste, studii de specialitate n domeniul vrajilor cu foc si lumini (dupa cum stiti, pna si hobbitul si amintea de minunatele focuri de artifi cii de la petrecerile solstitiului de vara date de Batrnul Took). Restul l stim cu totii, n afara doar de faptul ca Gandalf cunostea poarta din spate (asa numeau g nomii poarta de jos) unde si pierduse Bilbo nasturii. De fapt, era o poarta pe ca re o cunosteau bine toti cei care umblau prin partile astea ale muntelui; dar er a nevoie de un vrajitor care sa-si pastreze calmul prin toate galeriile si care sa-i ndrume n directia cea buna. Poarta aceea au facut-o de o vesnicie, spuse, nti ca sa aiba pe unde scapa, daca v a fi vreodata nevoie, iar apoi, ca sa iasa spre meleagurile din cealalta parte, unde se tot duc noaptea si fac mare prapad. Poarta e pazita tot timpul si nimeni n-a reusit pna acum s-o blocheze. Iar dupa cele petrecute, o vor pazi si mai bin e, adauga el, rznd.

Rsera si ceilalti. La urma urmei, desi pierdusera mult, l ucisesera totusi pe Mare le Gnom si pe multi altii pe de laturi si scapasera cu totii teferi, asa ca s-ar putea spune ca deocamdata iesisera nvingatori. Dar vrajitorul i readuse cu picioarele pe pamnt: Ei, acum, dupa ce ne-am odihnit putin, trebuie s-o pornim din nou, spuse. De ndat a ce se lasa noaptea, ies si ne ataca cu sutele; umbrele au si nceput sa se lunge asca; ne pot mirosi urmele pasilor ore ntregi dupa ce-am trecut. nainte sa se nsere ze, trebuie sa punem ctiva kilometri buni ntre ei si noi. Daca cerul ramne senin, a vem si un pic de luna si asta ar fi un noroc. Nu ca le-ar pasa lor mult de luna, dar am avea putina lumina care sa ne ndrume pasii. Da, sigur, spuse el ca raspun s la o serie de alte ntrebari ale hobbitului. n galeriile gnomilor pierzi notiunea timpului. Azi e joi, si pe noi ne-au prins luni noaptea sau marti dimineata. Am mers kilometri n linie dreapta prin inima muntelui si am iesit de partea cealalt a, o scurtatura grozava. Dar nu ne aflam acolo unde ne-ar fi dus ncercarea noastr a. Suntem prea departe, la nord, si n fata noastra se ntind niste tarmuri cam nepla cute. Si mai suntem nca destul de sus. Hai sa mergem! Mi-e ngrozitor de foame, se vaita Bilbo, care si daduse brusc seama ca nu mai mncas e din noaptea dinaintea celei din ajun. Gnditi-va numai ce nseamna asta pentru un hobbit! Acum, cnd i trecuse emotia, si simtea stomacul gol si usor si i se mpleticea u picioarele. N-avem ce-ti face, spuse Gandalf, n afara de cazul n care vrei sa te ntorci si sa l e ceri frumos gnomilor sa te lase sa-ti iei calul si bagajele-napoi. Nu, multumesc, spuse Bilbo. Bine, atunci trebuie sa stringem cureaua si s-o pornim chiar daca o sa naintam gr eu ca de nu, ne fac pe noi mncare si asta va fi mult mai rau dect sa n-avem noi ce mnca. n timp ce naintau asa, Bilbo se uita n dreapta si n stnga, doar-doar o gasi ceva meri nde; dar murele abia nflorisera si nenteles ca nu era nici urma de nuci si nici mac ar de boabe de gherghina. Rontai cteva boabe de macris si bau dintr-un prias de mun te care le taie drumul. Apoi mnca trei boabe de zmeura salbatica pe care le gasi pe mal, dar asta nu prea-i ajuta. Continua sa mearga si sa tot mearga. Cararea accidentata disparu. Tufisurile si buruienile nalte dintre bolovani, peticile de iarba pascuta de iepuri, cimbrul si salvia, si trandafirii de munte galbeni totul disparu si se trezira la picioare cu un povrnis larg si abrupt de pietre cazute, urmele unor alunecari de teren. nc epura sa coboare povrnisul, pietricele si gunoaie rostogolindu-se pe sub picioare le lor; curnd dupa aceea, bucati mari de piatra sparta o pornira uruind n jos, ant rennd alte bucati de sub ele, care le urmara alunecnd si rostogolindu-se la vale; asta rascoli si bucati de stnca, care ncepura sa salte, prabusindu-se apoi cu zgom ot n mijlocul unui nor de praf. Nu trecu mult si tot povrnisul de deasupra si de l a picioarele lor paru sa se puna n miscare si se trezira dusi de terenul care lun eca, ghemuiti unul ntr-altul ntr-o nvalmaseala nfricosatoare de bolovani si de lespe zi miscatoare, care priau si crapau. i salvara copacii din fundul vaii. Lunecara pna la marginea unei paduri de pini ca re se catara pe coasta muntelui spre vrf, ca o continuare a padurilor mai dese si mai ntunecate ale vailor de jos. Unii apucara trunchiurile copacilor si, leganndu -se, se prinsera de cracile mai joase, altii (ca micutul hobbit) se vrra n spatele unui copac pentru a se feri de atacul violent al stncilor. Dar pericolul nu dura mult, alunecarea se opri si ultimele zgomote slabe de sfarmaturi se pierdura n dep artare, n timp ce multi dintre cei mai mari bolovani rascoliti coborau saltnd si nvr tindu-se printre ferigi si radacinile de pini, departe, n vale. Bun! Asta ne-a facut sa mai naintam putin, spuse Gandalf, si chiar si gnomii care ne urmaresc vor ajunge cu greu sa coboare linistiti pna la noi. Da, mormai Bombur, dar as ndrazni sa spun ca n schimb o sa le fie usor sa ne arunc e cu pietre n cap. Piticii (si Bilbo) erau departe de a fi fericiti si-si frecau picioarele si labe le picioarelor vatamate si umflate. Prostii! O sa ne departam de aici, sa iesim din calea avalansei. Dar repede. Uit ati-va la lumina. Soarele disparuse de mult n spatele muntilor. ntunericul ncepuse sa se ngroase n juru

l lor, cu toate ca departe, printre arbori si deasupra vrfurilor negre ale copaci lor care cresteau mai jos, tot se mai vedeau luminile serii, pe cmpiile din parte a cealalta. Coborra schiopatnd, ct puteau de repede, coastele molcome mergnd pe o ca rare abrupta tot catre sud. Din cnd n cnd se trezeau naintnd anevoios printr-o mare d e ferigi: frunzele nalte se ridicau pna deasupra capului lui Bilbo; alteori, nainta u fara nici un zgomot pe un covor de ace de pin; pe drum, ntunericul padurii se f acu tot mai negru si tacerea tot mai adnca. n seara aceea nu era nici un pic de vnt care sa aduca putin din suspinele marii printre ramurile copacilor. Trebuie neaparat sa mergem mai departe? ntreba Bilbo. Se facuse att de ntuneric, nct abia mai vedea barba lui Thorin miscndu-se ncoace si nc lo lnga el, iar linistea era att de adnca, nct rasuflarea piticilor parea un zgomot p uternic. Degetele de la picioare mi-s stlcite si chircite, picioarele ma dor si stomacul m i se clatina ncoace si ncolo ca un sac gol. nca putin, spuse Gandalf, Dupa ceea ce paru a fi o vesnicie, dadura brusc de o poiana unde nu crestea nici un copac. Luna se urcase pe cer si-si trimitea acum razele drept n poiana. Nu st iu de ce, dar toti au avut impresia ca locul acela are ceva antipatic, cu toate ca la prima vedere parea ca nu e nimic rau. Dar deodata auzira un urlet, jos, n vale, un urlet lung si nfiorator. Drept raspun s rasuna alt urlet mai la dreapta, si mult mai aproape; apoi altul si mai aproap e, n stnga. Erau lupi care urlau la luna, lupi care se adunau! Domnul Baggins cunostea zgomotul, desi acasa, lnga vizuina lui, nu traia nici un lup. i fusese descris adesea, n basme. Unul dintre verii lui mai mari (din ramura Took) care fusese un mare calator, obisnuia sa-i imite, ca sa-l sperie. Dar auzi ndu-i aici n padure, sub clar de luna, Bilbo simti ca e prea mult. Nu te poti lup ta mpotriva lupilor nici macar cu inele fermecate mai ales mpotriva haitelor fioro ase care traiesc la umbra muntilor ntesati de gnomi, dincolo de marginea Tinutulu i Salbatic, la hotarele Cunoscutului. Lupii de felul asta au un miros chiar mai fin dect cinii si nici nu trebuie sa te vada ca sa te prinda. Ce ne facem, ce ne facem! ncepu el sa se jeleasca. Am scapat de gnomi ca sa ne pr inda lupii, spuse, lucru care deveni pe data un proverb, cu toate ca azi, n aseme nea situatii neplacute, se spune: Din lac n put . Repede, sus, n copaci! striga Gandalf. Se repezira deci la copacii din marginea poienii, cautnd unii care aveau ramurile mai joase sau care se ndoiau destul de usor ca sa se catere n ei Binenteles ca n-a u pierdut nici o clipa: s-au urcat sus, tot mai sus, ct de sus i tineau ramurile. Ati fi rs, desigur (daca ati fi fost la o distanta sigura) daca i-ati fi vazut pe pitici asezati n copaci, cu barbile atrnnd n jos si leganndu-se; erau ca niste mosne gi nebuni care s-ar fi jucat de-a copiii. Fili si Kili erau n vrful unei zade nalte care semana a pom de Craciun urias. Dori, Nori, Ori, Oin si Gloin stateau mai c onfortabil ntr-un pin mare cu crengi care ieseau regulat din loc n loc, ca spitele unei roti. Bifur, Bofur, Bombur si Thorin se aflau ntr-un alt pin, Dwalin si Bal in se catarasera ntr-un brad nalt si subtire cu ramuri putine si ncercau sa gaseasc a n frunzisul cracilor din vrf un loc unde sa se aseze. Gandalf, care era mult mai nalt dect ceilalti, gasise un copac n care ceilalti nu reusisera sa se catere, un pin mare care se nalta chiar la marginea luminisului. Ramurile l ascundeau cu totu l, doar ochii i luceau n lumina lunii ori de cte ori arunca o privire njur. Si Bilbo? Nu reusi sa se catere n nici un copac si alerga de la un copac la altul , ca un iepure care si-a pierdut vizuina si e urmarit de un dulau. Iar l-ai parasit pe Spargator! i spuse Nori lui Dori, uitndu-se n jos. Nu pot cara toata ziua spargatori n spinare, spuse Dori, cnd cobor galerii sau cnd ma catar n copaci. Ce va nchipuiti c-oi fi? Hamal! Daca nu facem ceva, l mannca, spuse Thorin, caci ntre timp urletele care-i nconjurau se apropiau din ce n ce. Dori! striga si, caci Dori se afla cel mai aproape de p amnt, n arborele cel mai potrivit. Da-i repede mna domnului Baggins si ajuta-l sa u rce! Cu toate ca bombanea tot timpul, Dori era un tip cumsecade. Dar bietul Bilbo nu reusi sa ajunga pna la mna lui, nici macar dupa ce Dori cobor pna la ultima ramura d e jos si-i ntinse bratul ct putea el de mult. n cele din urma, Dori cobor pur si sim

plu din copac si-l puse pe Bilbo sa i se urce n crca. Tocmai n clipa aceea lupii se repezira urlnd n luminis. Deodata aparusera sute de o chi care-i priveau din toate partile. Totusi, Dori nu-l lasa pe Bilbo Astepta pna cobor de pe umerii lui si se instala pe o craca, apoi sari si el sa apuce la rndu l lui o craca. Un lup cauta sa-l prinda de manta n timp ce se salta sa urce n copa c, si aproape ca reusi. O clipa mai trziu aparu o ntreaga haita care ncepu sa latre n jurul arborelui si sa sara sus, pe trunchi, cu ochi stralucitori si limbi scoa se. Dar nici chiar wargii cei salbatici (caci asa li se spunea lupilor haini de dinc olo de marginea Tinuturilor Salbatice) nu se pot catara n copaci. Piticii erau, d eci, un timp, n siguranta. Din fericire, era cald si nu batea vntul. n general, nu e prea comod sa stai mult timp n copaci nici cnd e vreme buna, dar cnd mai e si fri g, si vnt, si-ti urla si te pndesc lupii, la picioarele copacului, atunci e cu des avrsire ngrozitor. Aceasta poiana nconjurata de arbori era locul de ntlnire al lupilor. Veneau mereu a ltii si altii, la nesfrsit. i lasara pe unii de paza la picioarele pinului n care s e catarasera Dori si Bilbo, dupa care ncepura sa adulmece n dreapta si n stnga, pna cn d descoperira toti copacii n care se catarase cte cineva. Postrara si acolo lupi d e paza, n timp ce restul (pareau a fi sute si sute) formara un cerc mare n poiana. n mijlocul cercului se afla un lup urias, cenusiu, care ncepu sa le vorbeasca cel orlalti n graiul nesuferit al lupilor wargi. Gandalf ntelegea acest grai. Bilbo nu , dar i se paru ca suna ngrozitor, ca exprima numai lucruri rele si urte, si asa s i era. Din cnd n cnd lupii din cerc i raspundeau sefului lor cenusiu n cor, si larma lor nspaimntatoare aproape la facu pe Bilbo sa cada din pinul n care se urcase. Am sa va spun ce a nteles Gandalf din ceea ce i se parea lui Bilbo a fi doar o la rma. Lupii wargi si gnomii se ajutau adesea, cnd era vorba de rele. De obicei, gn omii nu se prea departau de muntii lor, dect daca erau goniti de acolo si trebuia u sa-si caute un nou adapost sau daca se duceau la razboi (ceea ce ma bucur sa v a spun ca nu se mai ntmplase de mult). Dar pe atunci porneau uneori la atac, mai a les ca sa gaseasca de mncare sau sclavi care sa trudeasca pentru ei. Uneori calar eau pe lupi, ca oamenii pe cai. Acum se parea ca gnomii pregatisera un mare atac chiar pentru seara aceea. Lupii venisera sa se ntlneasca cu gnomii dar gnomii era u n ntrziere. Pricina ntrzierii era, fara ndoiala, moartea Marelui Gnom si toate emoti ile erau pricinuite de pitici, de Bilbo si de vrajitor, pe care, probabil, gnomi i tot l mai urmareau. Cu toate pericolele care existau pe aceste meleaguri ndepartate, oameni viteji se ntorsesera de curnd acolo, venind dinspre sud, taiasera copacii si-si construiser a case n mijlocul padurilor mbietoare, n vai si de-a lungul apelor. Erau multi asem enea oameni si erau curajosi si bine narmati, si nici chiar lupii wargi nu ndrazne au sa-i atace ziua n amiaza mare, chiar cnd oamenii erau singuri. n noaptea aceea ns a lupii planuisera sa atace cu ajutorul gnomilor cteva dintre satele cele mai apr opiate de munti. Daca si-ar fi pus planul n aplicare, a doua zi n-ar mai fi exist at nimeni acolo; ar fi fost ucisi toti, n afara de ctiva pe care gnomii i-ar fi pa zit din calea lupilor si i-ar fi dus n pesterile lor ca prizonieri. Era cumplit sa auzi o asemenea discutie nu numai din pricina vitejilor padurari, a nevestelor si copiilor lor, dar si din pricina pericolului care-i ameninta ac um pe Gandalf si pe prietenii lui. Lupii erau furiosi si uimiti sa-i gaseasca la locul lor de ntlnire. si nchipuiau ca trebuie sa fie prieteni de-ai padurarilor si ca venisera sa-i spioneze, dupa care sa le povesteasca celor din vale despre pla nurile lor, si deci gnomii si lupii sa fie siliti sa duca o batalie crncena, n loc sa ia prizonieri sau sa nfulece oameni treziti pe neasteptate din somn. Asa ca l upii nici nu se gndeau sa plece si sa lase fapturile din copaci sa le scape; n nic i un caz, nainte de rasaritul Soarelui, cnd gnomii-soldati vor fi cobort de mult di n munti; si gnomii se pot catara n copaci sau i pot dobor. Acum ntelegeti de ce, ascultndu-le mritul, Gandalf s-a speriat ngrozitor, ct era el de vrajitor, si si-a dat seama ca se aflau ntr-un loc mizerabil, unde nici vorba sa fi putut scapa de pericol. Oricum, nu era sa-i lase sa-si faca de cap cum voiau , cu toate ca mare lucru nu putea face, fiind imobilizat ntr-un pin nalt, cu lupi de jur-mprejur la picioarele arborelui. Strnse conurile uriase de pin de pe crengi , aprinse unul dintre conuri cu o vapaie albastra-stralucitoare si-l arunca viji

ind n mijlocul lupilor. l lovi pe unul n spate si ntr-o clipa blana lui aspra ncepu s a arda. si lupul ncepu sa sara ncoace si ncolo, chelalaind ngrozitor. Urma alt con, apoi altul, unul arznd cu flacari albastre, altul cu flacari rosii, altul cu flac ari verzi. Cazura pe pamnt si explodara n mijlocul lupilor, scotnd scntei colorate s i fum. Un con deosebit de mare o lovi pe capetenia lupilor drept n nas, facndu-o s a sara zece metri n sus, dupa care lupul ncepu sa alerge de jur mprejurul cercului, repezindu-se chiar si la ceilalti lupi si muscndu-i de furie si de teama. Piticii si Bilbo strigara si aplaudara. Dar furia lupilor era un spectacol nspaimn tator si galagia pe care o faceau umplea toata padurea. Lupii s-au temut ntotdeau na de foc, dar de asta data mai era vorba si de un foc groaznic si ciudat. Cum i atingea vreo scnteie, se lipea de blana lor, ncepea s-o arda cu mare repeziciune s i, daca nu se rostogoleau repede, se acopereau ndata de flacari. Nu trecu mult si luminisul se umplu de lupi care se tot rostogoleau sa-si stinga blana plina de scntei, n timp ce lupii acoperiti cu flacari alergau ncoace si ncolo , aprinzndu-i si pe altii, pna cnd propriii lor tovarasi i gonira facndu-i sa alerge n vale sa caute apa, urlnd si tnguindu-se. Ce-i cu larma asta din padure? ntreba Regele Vulturilor. Statea, negru, n lumina l unii, n vrful unei stnci ascutite si singuratice, pe marginea dinspre rasarit a mun tilor. Aud voci de lupi! S-au apucat gnomii de rele, prin padure? Se ridica n aer si, ntr-o clipa, doua dintre strajile lui, cocotate pe stncile din dreapta si din stnga, tsnira n sus sa-l urmeze. Se rotira n aer si se uitara la cerc ul de lupi o pata mica jos, la mare, mare departare. Dar vulturii au ochi patrun zatori si sunt n stare sa vada lucruri mici la mare distanta. Regele Vulturilor d in Muntii Cetosi era n stare sa se uite la Soare fara sa clipeasca si sa vada, ch iar si n lumina lunii, un iepure care se misca pe pamnt, la o mila sub el. Asadar, cu toate ca nu putea sa-i vada pe cei care se catarasera n copaci, reusi totusi sa-si dea seama de agitatia lupilor sa vada micile scntei de foc, sa auda urletel e si latraturile care veneau slabe, de la mare distanta. Mai vazu si lumina luni i reflectata pe coifurile si sulitele gnomilor n timp ce fapturile astea pacatoas e coborau n siruri lungi, iesind pe poarta, furisndu-se pe coastele muntelui si co tind-o nspre padure. Vulturii nu sunt pasari prea prietenoase. Ba, unii sunt chiar lasi si cruzi. Dar vulturii din vechiul neam din Muntii Nordului erau cele mai grozave pasari din cte au existat vreodata: erau mndri si puternici, si aveau o inima generoasa. Nu l e placeau gnomii si nici nu se temeau de ei. Cnd se ntmpla sa-i bage vreodata n seam a (ceea ce era rar, caci vulturii nu mannca asemenea fapturi), se napusteau asupr a lor, n ciuda racnetelor pe care le scoteau acestia; i goneau napoi n pesterile lor , oprind astfel orice ticalosie pe care o faceau n clipa aceea. Gnomii urau vultu rii si se temeau de ei, dar nu puteau ajunge pna n naltul lor lacas si nici nu-i pu teau goni din munti. n seara aceea, Regele Vulturilor era extrem de curios sa stie ce se ntmpla; convoca deci mai multi vulturi si mpreuna parasira muntii, n zbor. Rotindu-se ncet, n cercu ri din ce n ce mai mici, coborra tot mai jos si mai jos, catre haita lupilor si lo cul de ntlnire al gnomilor. Si bine au facut! Caci acolo jos se petreceau lucruri cumplite. Lupii care luase ra foc fugisera n padure si o aprinsesera n mai multe locuri. Era miez de vara si aici, n partea de rasarit a muntilor, nu prea plouase n ultima vreme. Ferigi ngalbe nite, ramuri cazute, ace de pin asternute n strat gros si ici, colo, copaci uscat i se aprinsera ntr-o clipa. Flacarile ncepura sa salte de jur mprejurul poienii. Da r lupii-paznici nu parasira copacii. nnebuniti de furie, stateau si urlau n jurul trunchiurilor, njurnd piticii n graiul lor ngrozitor, n timp ce le spnzura limba din g ura si ochii le straluceau salbatici si rosii ca focul. Apoi deodata aparura, fugind si racnind, si gnomii. La nceput crezura ca e o lupt a cu padurarii; dar aflara ntr-o clipa despre ce e vorba. Unii dintre ei se aseza ra si ncepura sa rda. Altii si agitara sulitele si si izbira lancile de scuturi. Gno mii nu se tem de foc, asa ca facura un plan care paru sa-i distreze grozav. Unii strnsera toti lupii la un loc, ntr-o haita; altii asezara cte o claie de ferig i si de vreascuri n jurul fiecarui pin, altii, n sfrsit, alergara n dreapta si n stnga tot batnd din picioare si lovind, si iar batnd pna cnd stinsera aproape toate flaca rile, n afara de focul de lnga copacii unde se aflau piticii. Pe acesta, dimpotriv

a, l hranira cu frunze, crengi uscate si ferigi, reusind sa creeze un cerc de fum si flacari de jur mprejurul piticilor, pe care aveau nsa grija sa nu-l lase sa se ntinda n afara; ncet, focul ncepu sa se adune spre centrul cercului pna cnd atinse cl aile ngramadite la radacinile copacilor. Ochii lui Bilbo se umplura de fum si el n cepu sa simta caldura flacarilor; prin fum vedea gnomii nvrtindu-se ntr-o hora ca o amenii n jurul focului de tabara, n miez de vara. Dincolo de cercul razboinicilor care dansau ridicnd sulitele si topoarele, la o distanta respectuoasa, se aflau l upii, care stateau si asteptau. i auzeau pe gnomi, cntnd un cntec ngrozitor: Cinsprezece pasarele, n cinci brazi nalti, Simteau boarea arzatoare, simteau boarea nfioratoare! Dar aceste pasarele n-aveau aripi ca sa zboare! Ce sa facem, ce sa facem cu ciudatele fapturi? Sa le prajim de vii sau sa le fierbem n oala, Sa le frigem sau sa le mncam cu pine goala? Apoi se oprira si strigara: Zburati, pasarele, zburati daca puteti! Coborti, pasarele, ca de nu, ardeti n cuib . Cntati pasarele, cntati! De ce nu cntati? Plecati de aici, pustilor, le striga Gandalf drept raspuns. Acu nu-i vreme de um blat dupa cuiburi. Si copiii care nu-s cuminti si se joaca cu focul o patesc! Gandalf le spunea asta ca sa-i nfurie si ca sa le arate ca nu-i este frica de ei, cu toate ca, desi vrajitor, i era, fireste, foarte frica. Dar gnomii nu-l luara n seama si continuara sa cnte: Ardeti ferigi si voi pomi pna va chirciti O lumina n noaptea ncntarii noastre... Prajiti-i si coaceti-i, frigeti-i si prjoliti-i Sa le arda barbile si ochii sa le luceasca, Si parul tot sa li se prleasca. Iar pielea sa le plesneasca, Osnza sa se topeasca, Oasele sa li se-nnegreasca, Spuza lor zacnd. Sub cerul blnd. Da, a piticilor oaste Sa arda n noaptea ncntarii noastre, Hei-hei, Ia-hei, Ia-hei! Si cu ultimul Ia-hei , flacarile atinsera pinul lui Gandalf. Apoi, ntr-o clipa, cupr insera si ceilalti pini. Scoarta lua foc si ramurile mai joase ncepura sa trosnea sca. Gandalf se urca n vrful arborelui. Si deodata, pe cnd se pregatea sa sara n mijlocul sulitelor purtate de gnomi, vrful baghetei lui fulgera o lumina orbitoare, ca de trasnet. Sarind, si-ar fi pus capat zilelor, cu toate ca ar fi ucis, probabil, o gramada de gnomi cnd s-ar fi prabusit, ca un trasnet. Dar nu apuca sa sara. Pentru ca tocmai atunci Regele Vulturilor cobor de sus, l lua n gheare si disparu c u el. Gnomii scoasera un racnet de furie si de uimire. Regele Vulturilor, care ntre tim p vorbise cu Gandalf, striga o porunca si pasarile uriase care erau cu el se ntoa rsera n zbor, cobormd ca niste umbre mari, negre, spre pamnt. Lupii urlara si scrsn ira din dinti; gnomii tipara si batura din picioare, nfuriati, si aruncara sulite le lor grele n aer. Dar fara rezultat. Vulturii se napustira asupra lor. Asaltul negru al aripilor flfiitoare i arunca pe gnomi la pamnt sau i goni departe; ghearele pasarilor le sfisiau fetele. Alte pasari zburara catre vrful copacilor si i apuca sera pe pitici, care se catarasera mai sus dect ndraznisera ei vreodata. Bietul Bi lbo era ct pe-aci sa fie iar uitat. Abia reusi sa se agate de picioarele lui Dori

, ultimul pe care l luara pasarile, si se ridicara pe deasupra larmei si a foculu i. Bilbo leganndu-se n aer, mai-mai sa-si rupa bratele. Departe, jos, lupii si gnomii se risipisera prin padure, ct mai departe de cmpul d e lupta pe deasupra caruia tot mai zburau si se nvrteau ctiva vulturi. Flacarile di n jurul pinilor tsnira deodata mai sus dect cele mai nalte ramuri care luara foc tr osnind, ntr-o rafala de scntei si de fum. Bilbo scapase tocmai la timp! Lumina incendiului se pierdu, ramnnd undeva, jos, departe, ca o scnteie mica si ros ie pe pamntul ntunecat, n timp ce ei erau n vazduh, ridicndu-se tot mai sus, n cercuri compacte. Bilbo nu uita niciodata zborul pe care-l facu, agatat de gleznele lui Dori. Gemea ntruna: Bratele mele, bratele mele! , iar Dori i raspundea, vaicarindu-s e: Bietele mele picioare, bietele mele picioare! naltimea i dadea lui Bilbo ameteala chiar si n conditiile cele mai fericite. I se f acea rau chiar daca se uita n jos pe o panta foarte lina si nu-i placusera niciod ata scarile, ca sa nu mai vorbim de copaci (caci pna acum nu fusese niciodata n si tuatia sa trebuiasca sa scape de lupi). Va nchipuiti deci cum i se nvrtea capul, cnd se uita printre degetele picioarelor lui care se leganau si vedea pamnturile neg re desfasurndu-se sub el, colorate ici-colo de razele lunii care luminau cte o stnc a, un povrnis sau un prias pe cmpie. Crestele palide ale muntilor se apropiau din ce n ce, vrfuri stncoase, luminate de luna, strapungnd umbrele noptii. Cu toate ca era vara, lui Bilbo i se parea ca e foarte frig. nchise ochii si se ntreba daca va mai putea rezista mult, agatat de D ori. Apoi se gndi ce i s-ar fi ntmplat daca nu ar rezista si simti ca i se face rau . Zborul se ispravi la timp, tocmai cnd bratele lui erau gata sa cedeze. Dadu drumu l gleznelor lui Dori icnind si cazu pe suprafata aspra a unui cuib de vulturi. Z acu acolo fara sa scoata o vorba; n mintea lui se amesteca uimirea ca fusese salv at din foc si teama sa nu cada de pe locul ngust unde se afla, n ntunericul adnc ce se ntindea n dreapta si-n stnga lui n clipa aceea avu. ntr-adevar niste senzatii foar te ciudate; doar trecuse n ultimele trei zile prin aventuri ngrozitoare si nu mncas e aproape nimic. Asa ca se trezi spunnd cu voce tare: Acuma stiu ce simte o bucata de slanina cnd e ridicata brusc din tigaie cu furcul ita si pusa n raft! Nu, nu stii, l auzi pe Dori raspunznd, fiindca slanina stie ca la un moment dat aj unge napoi n tigaie, pe cnd noi ar fi de sperat sa nu ajungem niciodata. Si, pe urm a, vulturii nu sunt furculite. Nu, nu! Nici gnd sa semene a sunculite, adica furculite, spuse Bilbo, ridicndu-se n capul oaselor si uitndu-se ngrijorat la vulturul care statea cocotat lnga ei. Se nt reba ce alte prostii o mai fi spus si daca vulturul considera cele spuse de el c a fiind nepoliticoase. Nu trebuie sa fii nepoliticos cu vulturii cnd esti de mari mea unui hobbit si te afli n cuibul lor, n crucea noptii. Dar vulturul si ascutea ciocul de o piatra si si potrivea penele si nu-l baga delo c n seama. Curnd aparu zburnd un alt vultur: Regele porunceste sa aduci prizonierii la Marea Stnca! striga el si pleca din nou . Primul vultur l lua pe Dori n gheare si zbura pierzndu-se cu el n noapte si lasndu-l pe Bilbo singur. Bilbo mai avu doar atta putere ct sa se ntrebe: Ce-o fi vrut sa spu na vestitorul prin prizonieri , ca se si vazu, la rndul lui, facut bucati-bucati, c a un iepure bun de cina. Vulturul se ntoarse, l apuca cu ghearele de spatele hainei si pleca zburnd n graba. De data asta drumul fu scurt. Cteva clipe mai trziu Bilbo, tremurnd de frica, fu de pus pe o stnca ce iesea din coasta muntelui. Nu se vedea nici un drum pe care sa poti ajunge pna acolo; nu ajungeai dect n zbor; si nici nu puteai cobor n vale dect sa rind peste o prapastie. Acolo i gasi pe toti ceilalti, asezati cu spatele lipit d e zidul de stnca. Si mai era si Regele Vulturilor, care vorbea cu Gandalf. Deci, Bilbo nu va fi mncat. Vrajitorul si Vulturul cel Mare pareau sa se cunoasca putin, ba chiar sa fie prieteni. De fapt, Gandalf, care cutreiera adeseori munt ii le facuse cndva vulturilor un bine si le vindecase regele de o rana de sageata . Vedeti deci ca prizonierii nsemna, de fapt, prizonierii scapati din minile gnomilor si nu captivi ai vulturilor . Ascultnd discutia lui Gandalf, Bilbo si dadu seama ca a

veau n sfrsit sa scape de muntii aceia cumpliti. Gandalf facea planuri cu regele V ulturilor ca piticii, cu el si cu Bilbo sa fie dusi departe si depusi ntr-un loc ct mai apropiat de tinta lor, peste dealurile din vale. Regele Vulturilor nu voia sa-i duca nicaieri unde se aflau case de oameni n aprop iere. Ar trage n noi cu arcuri mari de tisa, spuse. Si-ar nchipui ca vrem sa le furam oi le. Si alta data chiar le-am fura! Nu! Suntem ncntati sa-i pacalim pe gnomi si sa le stricam distractia si ne-ar parea bine sa ne aratam recunostinta fata de dumn eata, dar nu ne riscam pielea pentru pitici, n cmpiile dinspre miazazi. Foarte bine, spuse Gandalf. Duceti-ne unde vreti si ct puteti voi de repede. Va s untem si asa foarte ndatorati. Dar n acelasi timp suntem lihniti de foame. Eu sunt aproape mort, spuse Bilbo cu o voce mica si slaba pe care n-o auzi nimen i. Asta s-ar putea drege, spuse Regele Vulturilor. Ceva mai trziu, pe stnca se ridica un foc mare si n jurul lui piticii ncepura sa gat easca, lasnd sa se mprastie un miros de carne fripta. Vulturii adusesera crengi us cate pentru foc, iepuri si o oaie mica. Piticii se ocupara de toate pregatirile. Bilbo era prea slabit sa-i poata ajuta si oricum nu se pricepea sa jupoaie iepu ri sau sa taie carnea bucati, fiind obisnuit sa i-o aduca macelarul gata pregati ta; se ntinsese si el dupa ce contribuise la aprinderea focului, caci Oin si Gloi n si pierdusera cutiile de iasca (piticii nu au trecut nici acum la chibrituri). Si astfel se sfrsira aventurile n Muntii Cetosi. Bilbo se simti curnd vesel si satu l; si-si dadu seama ca poate dormi linistit, cu toate ca, la drept vorbind, i-ar fi placut mai mult o bucata de pine cu unt dect bucatelele de carne fripta pe bet isoare. Dormi ghemuit pe stnca tare, mult mai adnc dect dormise vreodata n patul lui de puf, n vizuina lui mica, dar toata noaptea si visa casuta si se plimba n somn p rin toate ncaperile, cautnd ceva ce nu putea gasi si nici nu-si putea aminti cum a rata. VII UN ADAPOST CIUDAT A DOUA ZI dimineata, Bilbo se trezi cu Soarele zorilor n ochi. Sari n picioare sa se uite la ceas si sa se duca sa puna ceainicul pe foc si-si dadu seama ca nici vorba sa fie acasa. Se aseza deci gndindu-se cu jind la un dus si la o perie, dar n zadar. Nu obtinu nici una nici alta, si nici ceai cu pine prajita si slanina la micul dejun; nu obtinu dect friptura rece de miel si de iepure. Dupa asta trebui sa se pregateasca pentru a porni din nou la drum. De asta data i se dadu voie sa se urce n spinarea unui vultur si sa se tina de ar ipile lui. Cincisprezece pasari mari se ridicara de pe coasta muntelui, n timp ce piticii strigau vorbe de ramas-bun, fagaduind ca-l vor rasplati pe Regele Vultu rilor daca se va ivi vreodata ocazia. Soarele era nca aproape de limita de rasari t a locurilor. Dimineata era rece, iar vaile si depresiunile pline de ceata, car e se ngramadea ici-colo, n jurul culmilor si vrfurilor ascutite ale dealurilor. Bil bo deschise un ochi sa arunce o privire si vazu ca pasarile urcasera foarte sus, ca lumea era departe si muntii se tot retrageau n urma lor. nchise din nou ochii, tinndu-se si mai strns. Nu ciupi, spuse vulturul. Nu-i nevoie sa fii speriat ca un iepure, desi semeni a iepure. E o dimineata senina, si ce e mai minunat dect sa zbori? Bilbo ar fi vrut sa spuna: O baie calda si, dupa aceea, un mic dejun luat pe paji ste , dar se gndi ca e mai bine sa nu spuna nimic si sa mai desfaca putin strnsoarea . Dupa un timp destul de lung, vulturii vazura, probabil, locul spre care se ndrept au, chiar si de la naltimea unde se aflau, caci ncepura sa coboare n spirale mari. Se nvrtira astfel multa vreme pna cnd, n cele din urma, hobbitul deschise iarasi ochi i. Pamntul se apropiase mult, sub ei se vedeau copaci, care pareau a fi stejari si u lmi, pajisti ntinse si, serpuind printre toate astea, un ru. Dar, tsnind ca din pamnt drept n calea rului care curgea n jurul ei, se afla o stnca m are, aproape ct un deal de piatra, ca un ultim avanpost al muntilor ndepartati sau

ca o sculptura modelata n cmp, la multi kilometri distanta, de un urias ntre urias i. Vulturii coborra repede, unul cte unul, depunndu-si pasagerii n vrful acestei stnci. Drum bun, strigara ei, ori pe unde ati umbla pna la sfrsitul calatoriei care va va duce din nou la cuiburile voastre. (Asa se spune cnd te afli printre vulturi si vrei sa fii politicos.) Iar vntul de sub aripile voastre sa va duca unde pluteste Soarele si hoinareste L una, spuse Gandalf, care cunostea raspunsul potrivit. Si astfel se despartira. Si cu toate ca Regele Vulturilor a devenit mai trziu Reg ele Tuturor Pasarilor purtnd coroana de aur, iar cele cincisprezece capetenii ale lui, gulere de aur (din aurul dat de pitici), Bilbo nu i-a mai vazut dect la bat alia celor Cinci Armate, cnd au stat nsa foarte sus si foarte departe. Dar cum ast a pare, mai degraba, a se fi ntmplat la sfirsitul povestirii noastre, n-am sa va s pun deocamdata mai mult. n vrful dealului de piatra se afla un loc neted si o carare cu mai multe trepte, c are cobora pna la un ru; un vad de pietre mari si plate te ducea de cealalta parte a apei, pna la o pajiste. La sfrsitul treptelor si lnga capatul vadului pietros er a o mica grota (una curata si cu prundis pe jos). Aici se strnsesera cu totii sa discute ce aveau de facut. Am vrut din capul locului sa va vad pe toti trecuti cu bine peste muntii (daca s e poate), spuse vrajitorul, si cu iscusinta si noroc am izbutit. Ne aflam acum m ult mai departe, spre rasarit, dect am avut eu vreodata intentia sa vin, caci, la urma urmei, asta nu e aventura mea. S-ar putea sa mai apar nainte sa se sfrseasca , dar ntre timp am niste treburi urgente care ma cheama ntr-alta parte Piticii suspinara ntristndu-se cumplit, iar Bilbo ncepu sa plnga. Ajunsesera sa crea da ca Gandalf i va nsoti tot drumul si ca va fi ntotdeauna lnga ei, sa-i ajute cnd da deau de bucluc. N-am sa dispar chiar imediat, spuse. Mai pot sta o zi-doua cu voi. Cred ca va po t ajuta sa iesiti din situatia grea n care va gasiti acum, si pe urma am si eu ne voie de putin ajutor! Nu avem nici merinde, nici bagaje, nici ponei pe care sa c alatorim si nici nu stiti unde va aflati. Dar asta va pot spune eu: sunteti la ct iva kilometri nspre nord de drumul pe care ar fi trebuit sa mergem daca n-am fi p arasit defileul degraba. Pe aici traiesc foarte putini oameni, daca nu cumva au mai venit ctiva de cnd am fost eu ultima oara prin locurile astea, acum ctiva ani. Dar stiu pe cineva care traieste pe aici, n nici un caz ziua, si n-are rost sa-l asteptam. Ar fi chiar foarte periculos. Trebuie sa mergem sa-l gasim; si daca to ate merg bine, cnd ne-om ntlni cu el va parasesc si va urez, ca si vulturii: Drum bu n, ori pe unde ati umbla . L-au rugat din suflet sa nu-i paraseasca. I-au oferit aur-de-dragon si argint si giuvaiere, dar n-au reusit nicicum sa-l faca sa-si schimbe parerea. O sa vedem! o sa vedem, spuse, dar cred ca am si cstigat ceva din aurul vostru de dragon daca veti pune mna pe el. Dupa asta nu mai staruira. si scoase hainele si se scaldara n ru, care nu era prea adnc, avea multe pietre si era limpede n dreptul vadului. Dupa ce se uscara la Soa re, care ardea acum cu putere, se simtira nviorati, desi nca necajiti si putin nfom etati. Curnd dupa aceea trecura vadul (cu hobbitul n spate) si o pornira cu bratel e larg deschise, prin iarba nalta si verde, de-a lungul sirurilor de stejari si d e ulmi nalti. Si de ce i spune Carrock? ntreba Bilbo, naintnd lnga vrajitor. Asa i-a spus el, Carrock, asta-i cuvntul care i se pare potrivit. El numeste asem enea lucruri carroci, si stnca asta anume este Carrock. De ce? Fiindca e singura de lnga casa lui si o cunoaste bine. Cine-i spune asa, cine o cunoaste? Acel Cineva de care v-am vorbit o faptura grozava. Sa fiti foarte politicosi cnd va prezint. Cred ca am sa va prezint pe rnd, doi cte doi; trebuie sa bagati de sea ma sa nu-l suparati, ca cine stie ce se poate ntmpla. Poate fi ngrozitor la furie, cu toate ca e destul de prietenos cnd e multumit. Numai va previn ca se supara us or. Auzind ce-i spunea vrajitorul lui Bilbo, piticii se strnsera cu totii n jurul lor.

Asta-i persoana la care ne duceti acum? ntrebara ei. Nu puteti gasi pe cineva cu o fire mai blnda? N-ar fi mai bine sa ne explicati lucrurile ceva mai clar? etc., etc. Da, asta e! Nu, nu putem! Si v-am explicat totul foarte clar, raspunse vrajitoru l, suparat. Iar daca vreti sa stiti mai multe, numele lui e Beorn. E foarte pute rnic, si e un Schimba-piele . Ce? Un blanar?! Un om care da iepuri salbatici drept iepuri de casa, atunci cnd n u le vinde blana drept blana de veverita? ntreba Bilbo. Doamne fereste, nu, nu, nu! spuse Gandalf. Te rog, nu fi prost, domnule Baggins; si, pentru Dumnezeu, nu cumva sa pronunti cuvntul blanar ct timp te afli la mai put in de doua sute de kilometri de casa lui; si sa nu spui nici cuvntul covor , sau pele rina , sau capa de blana , sau manson , sau vreun alt asemenea cuvnt nefericit. E un Schi mba-piele, adica pur si simplu si schimba pielea: uneori e un urs mare si negru, alteori e un om mare, puternic, cu parul negru, brate uriase si barba lunga. Nu va pot spune mai mult, dar, de fapt, cred ca va ajunge att. Unii spun ca e urs, c a se trage din ursii cei mari si stravechi ai muntilor, care traiau acolo nainte sa vina uriasii. Altii spun ca e om si ca se trage din primii oameni care au tra it nainte ca Smaug si ceilalti dragoni sa se pripaseasca prin partile astea si nai nte ca gnomii sa vina din Nord, sa se stabileasca n inima dealurilor. Eu nu stiu, dar cred ca adevarul e asta din urma. n orice caz, nu e o persoana careia sa-i p ui ntrebari... Si nu se lasa vrajit dect de el nsusi. Locuieste ntr-o padure de stej ari si are o casa mare de lemn si cnd e om, tine pe lnga casa vite si cai, aproape tot att de extraordinari ca el, si nu-i mannca si nici nu vneaza sau mannca animale salbatice. Are multi, multi stupi, cu albine mari, fioroase, si se hraneste mai ales cu smntna si miere. Cnd e urs, umbla ncolo si ncoace. Odata l-am vazut stnd sing ur n vrful Carrocei noaptea si privind Luna cum se cufunda nspre Muntii Cetosi, si l-am auzit mormaind n graiul ursilor: O sa vina ziua-n care vor pieri, si eu ma vo i ntoarce . Iata de ce cred ca si el a venit cndva din munti. Bilbo si piticii aveau acum la ce sa se gndeasca, asa ca nu mai pusera nici o ntre bare. Mai aveau nca mult de mers. naintau cu greu, urcnd la deal si cobornd la vale. Se facuse foarte cald. Uneori se opreau sa se odihneasca la umbra copacilor si atunci Bilbo simtea ca i este asa o foame, nct ar fi mncat si ghinde, daca ar fi fos t destul de coapte sa cada din copac. Abia pe la jumatatea dupa-amiezei au observat ca ncep sa apara petice mari de pamn t cu flori, toate de acelasi fel, care cresteau laolalta de parca ar fi fost cul tivate dinadins. Era mai ales trifoi, petice ntregi de pamnt acoperite cu trifoi c reasta-de-cocos, care se legana n vnt, si trifoi purpuriu, si ntinderi mari de trif oi scurt, alb, cu miros dulce de miere. n aer se auzea un fel de bzit zumzait, si z brnit. Erau albine care-si vedeau de treaba! Bilbo nu vazuse niciodata asa ceva! Daca ma nteapa una, se gndi el, ma umflu de ma fac de doua ori ct sunt. Erau mai mari dect viespile, trntorii erau mai lungi dect degetul dumneavoastra mar e, mult mai lungi, iar dungile galbene de pe trupurile lor foarte negre luceau c a aurul incandescent. Ne apropiem, spuse Gandalf. Suntem la marginea prisacilor lui. Dupa un timp ajunsera n dreptul unui bru de stejari nalti si foarte batrni; dincolo de ei dadura de un gard nalt de spini, prin care nu te puteai uita si pe care nu puteai urca . Cred ca e mai bine sa asteptati aici, le spuse vrajitorul piticilor, si cnd auzit i ca strig sau fluier, ncepeti sa veniti dupa mine o sa vedeti pe unde ma duc, da r bagati de seama sa nu veniti mai mult de doi deodata si sa treaca cinci minute de la o pereche la alta. Bombur e cel mai gras si face ct doi, asa ca ar fi bine sa vina singur si ultimul. Hai, domnule Baggins! E o poarta prin partea asta. Si o porni de-a lungul gardului, lund hobbitul speriat cu el. Curnd ajunsera n dreptul unei porti de lemn, nalte si largi, n dosul careia se vedea u gradini si un grup de cladiri joase de lemn, unele acoperite cu stuf si facute din brne necioplite: hambare, grajduri, soproane si o casa de lemn lunga si joas a. n interior, n partea dinspre miazazi a gardului cel mare, erau stupii, asezati rnduri-rnduri, cu acoperisul n forma de clopot. Zgomotul albinelor uriase, zburnd nco ace si ncolo si trndu-se nauntru si afara, umplea tot vazduhul. Vrajitorul si hobbitul deschisera poarta cea grea, care scrtia, si o pornira pe o

poteca larga spre casa. Niste cai foarte bine ngrijiti si cu parul lucios se apro piara n trap, pe iarba, si se uitara la ei cu fete foarte inteligente; apoi se ndr eptara n galop catre cladiri. S-au dus sa-l anunte ca au venit niste straini, spuse Gandalf. Ajunsera ntr-o curte interioara, cu trei pereti formati din casa de lemn si cele doua aripi lungi ale ei. n mijloc zacea un trunchi mare de stejar si lnga el, o gr amada de ramuri taiate. Alaturi de trunchi statea un om urias, cu barba si parul dese si negre, cu bratele si picioarele mari si goale, cu muschii nodurosi. Era mbracat ntr-o tunica de lna care-i venea pna la genunchi si se sprijinea de un topo r mare. Caii se aflau lnga el si-si vrsera botul n umarul lui. Aha, uite-i! le spuse cailor. Nu par periculosi. Puteti pleca! Si ncepu sa rda n hohote, un rs care i se rostogolea din gtlej. Apoi puse toporul jos si se ndrepta spre ei. Cine sunteti si ce vreti? ntreba el cu brutalitate, oprindu-se n fata lor si dominn du-l cu naltimea sa pe Gandalf Ct despre Bilbo, acesta i-ar fi putut usor trece pr intre picioare, fara sa plece capul sa se fereasca de marginea tunicii cafenii a omului. Eu sunt Gandalf, spuse vrajitorul. N-am auzit niciodata de el, mri omul. Si cine-i mititelul? spuse aplecndu-se catre hobbit si ncruntndu-si sprncenele negre si stufoase. Domnul Baggins, un hobbit de familie foarte onorabila si cu o reputatie ireprosa bila, spuse Gandalf. Bilbo facu o plecaciune. Nu avea palarie pe care s-o scoata si si dadu seama cu durere ct de multi nasturi i lipseau. Sunt vrajitor, continua Gandalf, si am auzit de dumneavoastra, chiar daca dumneavoastra n-ati auzit de m ine; dar poate ca ati auzit de varul meu bun Radagast, care locuieste lnga margin ea dinspre miazazi a Codrului ntunecat. Da, un baiat destul de bun pentru un vrajitor. Obisnuiam sa ne mai vedem din cnd n cnd, spuse Beorn. Bun, acum ca stiu cine sunteti sau cine spuneti ca sunteti, ce vreti? Drept sa va spun, ne-am pierdut bagajele si aproape ca ne-am ratacit cu totul si am avea nevoie de ajutor sau macar de un sfat. Am putea spune ca am cam avut ne cazuri cu gnomii, n munti. Gnomii? spuse omul cel mare, mai putin artagos. Aha, deci ati avut necazuri cu E i! De ce v-ati bagat n gura lor? Fara sa vrem. Ne-au prins noaptea ntr-o trecatoare pe unde trebuia sa mergem. Toc mai veneam de pe pamnturile de la Apus si intram pe meleagurile astea! E o povest e lunga. Atunci mai bine intrati si povestiti-mi cte ceva, daca nu dureaza toata ziua, spu se omul, conducndu-i printr-o usa ntunecata care dadea din curte n casa. Urmndu-l, se trezira ntr-o sala mare, cu un camin la mijloc. Desi era vara, lemnel e ardeau n vatra si fumul se ridica spre grinzile nnegrite, cautndu-si iesirea prin tr-o deschizatura din tavan. Trecura prin sala ntunecata, luminata doar de foc si de gaura de deasupra lui, apoi printr-o alta usa mai mica, ajungnd ntr-un fel de tinda sustinuta de stlpi de lemn, facuti din trunchiuri ntregi de copac. Era aseza ta cu fata la miazazi, era calda si plina nca de lumina piezisa a Soarelui care a punea si si arunca razele aurii. Gradina plina cu flori se ntindea chiar pna la tre pte. Se asezara acolo, si Gandalf si ncepu povestea n timp ce Bilbo si legana picioarele uitndu-se la florile din gradina si ntrebndu-se care le-or fi numele, caci aproape ca nu vazuse nici una dintre ele vreodata. Tocmai treceam peste munti cu unul sau doi prieteni... spuse vrajitorul. Sau doi? Nu vad dect unul si pe deasupra mai e si mic, spuse Beorn. Pai, drept sa va spun, n-am vrut sa va necajesc cu prea multi dintre noi pna n-am fost sigur daca sunteti sau nu ocupat. Daca-mi dati voie, i strig! Da-i drumul, striga! Asa ca Gandalf scoase un suierat lung si ascutit si ntr-o clipa Thorin veni cu Do ri din spatele casei, pe aleea din gradina. Se oprira si facura o plecaciune adnc a. Dupa cte vad nu e unul, ci trei, spuse Beorn. Si, pe urma, astia nu-s hobbiti, su nt pitici!

Thorin Scut-de-Stejar, servitorul dumneavoastra! Dori, servitorul dumneavoastra, spusera cei doi pitici, facnd o plecaciune. N-am nevoie de serviciile voastre, multumesc, spuse Beorn, cred ca voi aveti nev oie de ale mele. Eu pe pitici nu-i iubesc din cale afara, dar, daca e adevarat c a esti Thorin (fiul lui Thrain care ni se pare ca e fiul lui Thror), ca tovarasu l tau e respectabil si ca sunteti dusmanii gnomilor si ca n-ati venit aici cu gnd uri rele... dar, de fapt, ce gnduri aveti? Vor sa viziteze meleagurile stramosilor, departe spre Rasarit, dincolo de Codrul ntunecat, interveni Gandalf, si ne aflam pe meleagurile dumneavoastra cu totul d in ntmplare. Tocmai mergeam de-a lungul trecatorii nalte care se afla la miazazi de pamnturile dumneavoastra, cnd am fost atacati de gnomii cei rai dupa cum voiam sa va spun. Pai, spune! zise Beorn, care nu era prea politicos din fire. Si s-a pornit o furtuna ngrozitoare; uriasii muntilor au iesit sa arunce cu stnci si la capatul Trecatorii ne-am adapostit ntr-o pestera, hobbitul si cu mine, si a lti ctiva prieteni... La dumneata doi nseamna ctiva? Nu. De fapt, stiti, erau mai mult de doi. Si unde sunt? Ucisi, mncati, ntorsi acasa? Nu, de fapt, nu. Vad ca n-au venit chiar toti cnd am fluierat. Probabil ca s-au s fiit. Stiti, ne e teama ca suntem cam multi ca sa ne dati gazduire. Hai, da-i drumul, mai fluiera o data! S-ar parea ca ma asteapta o societate ntrea ga, asa ca unul sau doi n plus nu mai conteaza, mormai Beorn. Gandalf fluiera din nou; dar nici n-a apucat bine sa fluiere, ca Nori si Ori au si aparut. Daca va amintiti, Gandalf le spusese sa vina doi cte doi, la distanta de cinci minute. Buna ziua, spuse Beorn, dar repede ati mai venit unde va ascundeati? Hai, apropi ati-va, omuletii mei pe arcuri. Nori, servitorul dumneavoastra, Ori servi... ncepura ei. Dar Beorn i ntrerupse: Multumesc! Cnd voi avea nevoie de serviciile voastre, va spun. Stati jos si sa co ntinuam povestea, ca mi-e ca ne apuca ora cinei fara sa aud sfirsitul. De ndata ce-am adormit, continua Gandalf, s-a deschis o crapatura n fundul pesteri i; gnomii au iesit pe acolo si au nhatat hobbitul, piticii si detasamentul nostru de caluti... Dar ce sunteti, circ ambulant? Sau carati o gramada de bunuri cu voi? Sau la voi sase nseamna un detasament?! Nu! de fapt erau mai mult de sase ponei, caci si noi eram mai multi de sase si.. . uite nca doi! Tocmai n clipa aceea aparura Balin si Dwalin si se plecara att de jos, nct barbile l or maturara podeaua de piatra. La nceput omul cel mare se ncrunta, dar piticii se straduira sa fie ct se poate de politicosi, continund sa dea din cap, sa se ndoaie si sa se plece si sa-si fluture scufiile n fata genunchilor (dupa cea mai aleasa traditie piticeasca), pna cnd, n cele din urma, i se descreti fruntea si izbucni ntr -un rs plin de veselie: erau grozav de caraghiosi. Detasament, chiar ca asta era cuvntul,s puse, si nca , detasament grozav de comic Intrati voinicilor pe voi cum va cheama? Nu-mi oferiti serviciile acum, deocamda ta vreau doar numele vostru. Si pe urma stati jos si nu va mai agitati att. Balin si Dwalin, spusera cei doi, nendraznind sa se simta jigniti, si se asezara cu un buf si un aer cam mirat pe podea. Ei, si acum continua, i spuse Bcorn vrajitorului. Unde eram? A, da. Pe mine nu m-au nhatat. Am ucis unul sau doi gnomi cu un fulger ... Bun! mormai Beorn. Tot serveste la ceva sa fii vrajitor. ...si am intrat pe furis prin crapatura, nainte sa se nchida. Am cobort pna n sala pr incipala, care era plina-ochi de gnomi. Era chiar Marele Gnom acolo, cu treizeci sau patruzeci de garzi narmate si mi-am spus: Chiar daca n-ar fi legati unul de a ltul cu lanturi, ce poate face o duzina mpotriva unei cete att de mari? O duzina? E prima data cnd aud ca opt fac o duzina. Sau mai aveti si alti maimuto i care asteapta sa iasa din cutie?

Pai... da, uite au mai venit nca doi, Fili si Kili, parca ei ar fi, spuse Gandalf , cnd i vazu pe cei doi aparnd si zmbind n timp ce tot faceau plecaciuni. Gata, destul! spuse Beorn. Stati jos si taceti din gura. Hai, continua, Gandalf. Gandalf si continua deci povestea pna ajunse la lupta din ntuneric, descoperirea po rtii de jos si spaima lor cnd si-au dat seama ca-l pierdusera pe domnul Baggins. Am numarat cti suntem si am vazut ca nu mai era nici urma de hobbit. Nu mai ramas esem dect paisprezece. Paisprezece? E prima data cnd am auzit ca zece minus unu face paisprezece. Fie ca vrei sa spui noua, fie ca nu mi-ai spus nca toate numele celor care alcatuiesc g rupul vostru. E drept ca nu i-ati vazut pe Oin si Gloin. Ah, Doamne, iata-i! Va rog sa-i ierta ti ca va necajesc. Las' sa vina cu totii! Grabiti-va. Hai, voi doi, veniti ncoace si asezati-va! Dar asculta, Gandalf, chiar si asa nu esti dect dumneata si zece pitici si hobbitu p arasit. Asta nu face dect unsprezece (plus unul pierdut) si nu paisprezece, sau p oate ca vrajitorii numara altfel dect restul lumii. Dar, oricum, contimua-ti pove stea. Desi nu le aratase mai mult interes fata de poveste dect avusese intentia sa le a rate, Beorn ncepuse totusi sa se pasioneze de toate astea. De fapt, pe vremuri, c unoscuse bine partea muntilor pe care o descria Gandalf. Dadu din cap si mormai cnd auzi cum reaparuse hobbitul si cum coborsera de-a busilea pe panta lunecoasa p lina de pietre, si cum i ncercuisera lupii n padure. Cnd Gandalf povesti cum se catarasera n copaci cu toti lupii aceia la picioare, Be orn se ridica si ncepu sa se plimbe murmurnd: Tare as fi vrut sa fiu acolo! Le-as f i dat mai mult dect focuri de artificii! Ei, spuse Gandalf, ncntat sa vada ca povestea lui facea impresie buna, am facut si eu ce-am putut. Stateam acolo, cu lupii nnebuniti la picioarele noastre si cu pa durea care ncepuse sa arda din loc n loc, cnd s-au pornit si gnomii sa coboare de p e dealuri si sa ne descopere. Au nceput sa tipe de bucurie si sa cnte cntece n care s i bateau joc de noi. Cincisprezece pasarele cocotate n cinci brazi ... Ce Dumnezeu! mormai Beorn. Vrei sa spui ca gnomii nu stiu sa numere? Au ei pacat ele lor, dar asta nu... Doisprezece nu-i cincisprezece, si ei o stiu foarte bine ! Si eu. Dar mai erau si Bifur si Bofur. N-am ndraznit sa vi-i prezint mai devreme, dar uite c-au venit. Si ntr-adevar, Bifur si Bofur si facusera aparitia. Si eu! spuse Bombur, gfind n urma or. Era gras si mai era si furios ca fusese lasat la urma. Refuza sa mai astepte cinci minute si aparu ndata dupa ceilalti doi. Ei, acum sunteti ntr-adevar cincisprezece, si cum gnomii stiu sa numere, mi nchipui ca astia sunt toti cei din copaci. Si acum, poate ca ajungem la sfrsitul povesti i fara sa mai fim ntrerupti. Abia atunci si dadu domnul Baggins seama ct de destept fusese Gandalf. ntreruperile i attasera lui Beorn interesul fata de poveste, iar povestea l mpiedicase sa alunge piticii din capul locului ca pe niste cersetori suspecti. Nu poftea niciodata p e nimeni n casa, dect cnd n-avea ncotro. Putinii lui prieteni locuiau la mare distan ta; si nu invita niciodata la el mai mult de doi n acelasi timp. Si acum avea cin cisprezece straini n tinda. Cnd vrajitorul ajunse la sfrsitul povestirii, spunnd cum i salvasera vulturii si cum i adusesera pe toti pna la Carrock, Soarele coborse n spatele Muntilor Cetosi si um brele din gradina lui Beorn erau lungi acum. Mi-a placut povestea! spuse. De mult n-am mai auzit o poveste att de interesanta. Daca toti cersetorii ar fi n stare sa spuna povesti att de grozave, m-ar gasi mai blnd fata de ei. S-ar putea, fireste, ca totul sa fie o nascocire, dar povestea merita oricum o masa. Hai sa mncam. Da, va rugam! spusera toti deodata. Si va multumim din suflet! nauntru, n sala, se facuse complet ntuneric. Beorn batu din palme si aparura la tra p patru ponei albi si frumosi, si mai multi cini cenusii, mari si cu trup lung. B eorn le spuse ceva ntr-o limba ciudata, care semana a sunete de animale transform ate n vorbire omeneasca. Iesira din nou si se ntoarsera aproape imediat, ducnd tort e n gura, pe care le aprinsera de la foc si le nfipsera n niste suporturi joase, pe

stlpii care nconjurau caminul central. Cnd voiau, cinii se puteau ridica pe picioar ele dinapoi si puteau cara lucruri cu labele din fata. Scoasera repede niste scnd uri si niste capriori de lnga zidurile laterale si le instalara n fata focului. Apoi se auzira mee-mee-mee! si n sala aparura niste oi albe ca zapada, conduse de u n berbec mare si negru precum carbunele. Una din ele ducea o pnza alba, brodata p e margini cu siluete de animale; altele purtau pe spatele lor lat tavi cu castro ane, farfurii si cutite, si linguri de lemn, pe care cinii le luau iute si le ase zau pe mesele de pe capriori. Mesele erau foarte joase, att de joase, nct pna si Bil bo putea sta comod la ele. Un ponei mpinse lnga mese doua banchete joase, late, de papura si cu picioare mici, scurte si groase, pentru Gandalf si Thorin, iar la celalalt capat aseza fotoliul mare si negru al lui Beorn pe care acesta se insta la ntinzndu-si picioarele mari, departe, pe sub masa. Astea erau singurele scaune care existau n sala, joase ca si mesele, pentru ca animalele nazdravane sa poata servi mai usor. Dar pe ce se asezara ceilalti? Nu-i uitara nici pe ei. Dupa o cl ipa aparura ceilalti ponei, rostogolind bucati de busteni ca niste tobe, slefuit e si lustruite si destul de joase chiar si pentru Bilbo; raspunznd invitatiei lui Beorn, se asezara deci cu totii la masa: o adunare nu mai avusese loc n sala ace ea de ani de zile. Acolo si luara cina; nu mai luasera asa masa de cnd parasisera Ultima Casa mbietoar e si si luasera ramas-bun de la Elrond. n jurul lor plpiau tortele si flacarile din camin, iar pe masa ardeau doua lumnari nalte, rosii, din ceara de albine. Tot timp ul ct au mncat, Beorn le-a spus cu vocea lui joasa ca de tunet povesti ale meleagu rilor salbatice de pe partea asta a muntilor si mai ales povesti din codrul negr u si periculos la care ajungeai dupa ce mergeai o zi calare si care se ntindea de parte, catre miazazi si miazanoapte, taindu-le drumul spre rasarit, nfricosatorul Codru ntunecat. Piticii ascultau si dadeau din barba, caci stiau ca n curnd vor trebui sa se avnte n padurea aceea si ca, n afara de munti, era pericolul cel mai mare din cte aveau d e nfruntat nainte sa ajunga la fortareata dragonului. Dupa ce ispravira masa, ncepu ra sa spuna povesti de-ale lor, dar Beorn devenise somnoros si nu-i asculta ce s puneau. Vorbeau mai ales despre aur si argint si giuvaiere, si despre lucrurile pe care le faceau, dar pe Beorn parea ca nu-l intereseaza asemenea lucruri: n sal a aceea nu era nimic de aur sau de argint si, cu exceptia cutitelor, existau put ine lucruri de metal. Multa vreme au stat la masa cu canile lor de lemn umplute cu hidromel. Afara se facuse ntuneric bezna. Focul din mijlocul salii a fost attat cu butuci noi, faclii le s-au stins, iar ei au continuat sa stea la lumina flacarilor plpitoare, cu stlpi i casei n spatele lor, nalti si ntunecati la vrf ca pomii dintr-o padure. Nu stiu da ca a fost vraja sau nu, dar lui Bilbo i s-a parut ca aude un sunet de vnt n ramuri , un vnt ce scutura capriorii, si tipete de bufnita. Dupa o vreme ncepu sa motaie si cnd se trezi sarind n sus. Usa cea mare scrtise si se crapase. Beorn plecase. Piticii stateau pe jos n jurul f ocului, cu picioarele ncrucisate, si dupa o clipa ncepura sa cnte. Multe, multe cnte ce, pe care le-au continuat vreme ndelungata. Unele dintre versurile lor sunau ca m asa: Vntul sufla greu n iarba-nvinetita. Dar n padure frunza era amutita. n acel loc, umbre pluteau n zi si-n noapte, Vietuitoare negre se furisau prin iarba nclcita. Vntul cobora din muntii reci ai serii, Mugea, se vaita ca valurile marii. Crengile gemeau si codrul tot ofta, Frunzele cadeau pe pamntul cararii. Vntul si vedea de drum, de la apus la rasarit, Miscarea-n codru, toata, n cale-i s-a oprit, Dar ascutit, salbatic, aspru. Se auzea prin mlastini glasul padurii ce n-a amutit.

Au ssit, plecndu-se ca niste ciucuri, ierburile, Si stuful a zanganit iar vntul si-a vazut de drum. Peste apa-nvolburata si pe cerurile reci Nourii se-mprastiara, rupndu-si legaturile. Vntul a trecut peste muntele gol si singuratic, Aruncndu-se peste vizuina dragonului salbatic, Acolo unde zaceau bolovanii despuiati Si aerul se ferea de fumul elfesc. Lasa omenirea si-si lua zborul, Acoperind marilor noptii izvorul. Luna si-a naltat pnzele de-argint n furtuna, Stelele s-au aprins, dnd luminii ce venea, fiorul. Bilbo ncepu din nou sa motaie. Deodata, Gandalf se ridica n picioare: E timpul sa ne culcam, spuse; noi, dar cred ca nu si Beorn. Aici, n sala asta, pu tem dormi bine si n siguranta, dar va previn pe toti sa nu uitati ce a spus Beorn nainte sa ne paraseasca sa nu umblati pe afara dect dupa ce rasare Soarele ca de nu, e riscul vostru. Bilbo descoperi ca se si facusera paturile ntr-o parte a salii, pe un fel de plat forma ridicata ntre stlpi si peretele exterior. Lui i pregatisera o salteluta de pa ie si paturi de lna. Se cuibari sub ele, fericit. Cu toate ca era vara, focul ard ea mocnit si Bilbo adormi. n timpul noptii nsa se trezi; din tot focul nu mai rama sesera dect vreo ctiva taciuni aprinsi, judecnd dupa rasuflarea lor, piticii si Gan dalf dormeau; luna plina, ce privea prin hornul acoperisului, arunca o pata alba pe podea, Afara se auzeau mrituri si un zgomot de parca s-ar fi ncaierat niste animale n drep tul usii lor. Bilbo se ntreba ce o fi, daca nu era cumva Beorn sub alta nfatisare si daca va intra cumva n casa ca urs si i va ucide. Se vr sub paturi, ascunzndu-si ca pul si, n cele din urma, cu toate temerile lui, adormi din nou. Cnd se trezi, se facuse de mult ziua. Unul dintre pitici, zacnd n ntuneric, cazuse p este el si se rostogolise cu o izbitura de pe platforma, pe podea. Piticul era B ofur si tocmai bombanea despre asta cnd deschise Bilbo ochii. Scoala, trntore, spuse Bofur, ca nu-ti mai ramne nimic de mncare. Bilbo sari n sus: Mncare! striga el. Unde e mncarea? Cea mai mare parte, n stomacurile noastre, raspunsera ceilalti si care se agitau prin sala. Dar ce-a mai ramas e afara n tinda. L-am tot cautat pe Beorn de cnd a r asarit Soarele, dar nici urma de el pe nicaieri, cu toate ca am gasit masa pusa de cum am iesit. Unde e Gandalf? ntreba Bilbo, grabindu-se sa gaseasca ceva de mncare. A, pe undeva, pe afara, i spusera. Dar toata ziua aceea, pna seara, nu vazura nici urma de vrajitor. Tocmai cnd sa ap una Soarele, aparu si el n sala unde hobbitul si piticii si luau cina, serviti de animalele nazdravane ale lui Beorn, asa cum i servisera toata ziua. Pe Beorn nu-l vazusera si nici nu auzisera de el din ajun, asa ca ncepusera sa fie ngrijorati Unde o fi gazda noastra, si unde ai fost dumneata toata ziua? i strigara cu totii . Va rog sa puneti ntrebarile pe rnd... si, n orice caz, dupa cina. N-am mncat nimic d e azi-dimineata. n cele din urma, Gandalf dadu farfuria si cana deoparte mncase doua pini ntregi (cu o gramada de unt si miere, si chisleag) si bause cel putin un litru de hidromel, apoi si scoase pipa: Am sa raspund nti la ntrebarea a doua, spuse, dar, Doamne, ce noroc! Uite un loc mi nunat ca sa faci rotocoale de fum! Si, ntr-adevar, multa vreme n-au reusit sa mai scoata o vorba de la el; era prea ocupat sa scoata rotocoale de fum pe care le trimitea sa se plimbe n jurul stlpilo r salii, le dadea fel de fel de forme si de culori si, n cele din urma, le facea

sa se fugareasca iesind prin gaura tavanului. De afara trebuie sa fi aratat tare ciudat cum ieseau asa, pe neasteptate, unul dupa altul, verzi, albastre, rosii, cenusii, argintii, galbene, mari si mici; cele mici ferindu-se si trecnd prin ce le mari, unindu-se n forma de opturi si disparnd ca un crd de pasari n departare. Am gasit urme de urs, spuse el n cele din urma. Trebuie sa fi fost o adevarata ntr unire de ursi afara, azi-noapte. Mi-am dat seama imediat ca Beorn n-ar fi putut sa faca singur toate urmele; erau mult prea multe si mai aveau si marimi diferit e. Eu as zice ca au fost ursi mici, ursi mari, ursi de marime obisnuita si ursi uriasi si toti au dansat afara, de seara pna-n zori. Au venit aproape din toate d irectiile, n afara de apus peste ru si dinspre munti, n directia aceea nu se vedea dect un singur rnd de urme si nu urme care veneau, ci doar urme care plecau. Le-am urmat pna la Carrock. Acolo au disparut n ru, iar n partea cealalta a stncii apa era prea adnca si prea iute ca sa pot trece. Dupa cum va amintiti, e destul de usor sa treci de pe malul asta prin vad pna la Carrock, dar n partea cealalta e un tarm stncos care se ridica din albia plina de vrtejuri. A trebuit sa merg kilometri ntr egi pna sa gasesc un loc unde rul sa fie destul de lat si de putin adnc ca sa pot t rece sau nota, si pe urma sa ma ntorc alti kilometri pe partea cealalta ca sa gase sc aceleasi urme. Dar se facuse prea trziu sa le urmez mai departe. Mergeau drept nspre padurile de pini, n partea de rasarit a Muntilor Cetosi, unde am avut mica noastra petrecere cu lupii, alaltaieri-noapte. Si cu asta cred ca v-am raspuns l a prima ntrebare, spuse Gandalf n ncheiere si multa vreme nu mai scoase nici o vorb a. Bilbo credea ca stie ce-a vrut sa spuna vrajitorul. Ce ne facem, striga el, daca ne aduce toti lupii si gnomii aici? Ne prind si ne ucid. Credeam c-ati spus ca nu-i prieten cu ei. Sigur ca nu e! Lasa prostiile! Ar fi mai bine sa te culci, ca ti-e mintea cam ad ormita. Hobbitul tacu rusinat, si, cum nu avea altceva de facut, se culca. n timp ce piti cii continuau sa cnte, adormi framntndu-si mintea n legatura cu Beorn si avu un vis cu sute de ursi negri care dansau dansuri ncete si greoaie, nvrtindu-se n curte la l umina Lunii. Se trezi apoi cnd dormeau toti ceilalti si auzi acelasi scrtit, acelea si ncaierari, aceleasi fornaituri si mormaituri ca n noaptea din ajun. A doua zi de dimineata, i trezi pe toti chiar Beorn n persoana. Asadar, sunteti nca aici toti! spuse. Apoi, ridicnd hobbitul n brate, ncepu sa rda. D upa cte vad nca nu te-au mncat lupii sau gnomii, sau ursii cei rai. Si mpunse cu deg etul jiletca domnului Baggins, cu o lipsa totala de respect. Iepurasul a papat pi ne si miere si s-a facut din nou gras si frumos, chicoti el. Hai sa mai mannci pu tin. Se dusera deci cu totii cu el la masa. De asta data, Beorn era foarte bine dispu s; da, parea extrem de vesel si-i facu pe toti sa rda cu povestile lui caraghioas e, si nici n-au trebuit sa se ntrebe multa vreme unde fusese sau de ce era att de dragut cu ei, ca le-a spus-o chiar el, imediat. Trecuse rul si se ntorsese n munti va dati deci seama ca se misca foarte repede, cel putin cnd avea forma de urs. Aj ungnd n poiana arsa a lupilor, descoperise ndata ca o parte din povestea lor era ad evarata; dar mai descoperise si altele: prinznd un lup si un gnom hoinarind prin padure, aflase o gramada de lucruri. Patrulele de gnomi tot mai umblau dupa piti ci cu lupii si erau nnebuniti de furie ca Marele Gnom fusese ucis, ca mai-marelui lupilor i se arsese nasul si ca fulgerele vrajitorului ucisesera multi dintre s upusii sai cei mai de ncredere. Atta i spusesera lui Beorn dupa ce i silise s-o faca , dar el era sigur ca mai pregateau si alte rele si ca ntreaga armata a gnomilor, aliati cu lupii, aveau de gnd sa dezlantuie curnd un mare atac pe meleagurile umb rite de munti, ca sa-i gaseasca pe pitici sau sa se razbune pe oamenii sau pe fa pturile care traiau acolo si care si nchipuiau ei ca-i adapostesc. Povestea aceea a voastra mi-a placut mult, le spuse Beorn, dar acum, cnd sunt con vins ca e adevarata, mi place si mai mult. Va rog sa ma iertati ca nu v-am crezut pe cuvnt. Daca ati trai lnga Codrul ntunecat, nu v-ati ncrede n cuvntul nimanui pe ca re nu-l cunoasteti ca pe un frate sau chiar mai bine. Dar asa stnd lucrurile, va pot spune doar ca am alergat acasa ct am putut de repede, sa ma asigur ca sunteti n siguranta si sa va ofer tot ajutorul de care sunt n stare. De acum ncolo o sa-mi schimb parerea despre pitici. L-au ucis pe Marele Gnom! spuse el chicotind fior

os, ca pentru el. Ce ati facut cu gnomul si cu lupul? ntreba Bilbo din senin. Veniti sa vedeti! zise Beorn si ei l urmara n spatele casei. Capul unui gnom statea nfipt de cealalta parte a portii, iar putin mai departe er a o blana de lup, batuta n cuie pe un copac. Era cumplit sa-l ai pe Beorn drept d usman. Dar acum le era prieten, si Gandalf se gndi ca ar fi ntelept sa-i spuna toa ta povestea si scopul calatoriei lor, ca sa obtina de la el tot ajutorul pe care putea sa-l dea. Iata ce le-a fagaduit: va da fiecaruia cte un ponei si lui Gandalf un cal, sa mea rga pna la Codru, si-i va ncarca cu merinde care sa le ajunga, cu cumpatare, sapta mni ntregi; va mpacheta merindele astfel nct sa fie ct mai usor de carat nuci si fain , borcane sigilate cu fructe uscate si vase rosii de pamnt pline cu miere, si pra jituri coapte de doua ori, ca sa ramna multa vreme gustoase si din care sa ajunga sa mannci cte putin ca sa-ti tina multa vreme de foame. Reteta lor era una dintre tainele lui Beorn; dar, n orice caz, aveau miere, asa cum aveau aproape toate fe lurile lui de mncare, si erau bune la gust, cu toate ca-ti faceau sete. De apa nu aveau nevoie pna la padure le spuse caci erau o gramada de izvoare si praie pe dr um. n schimb, calatoria voastra prin Codrul ntunecat va fi neplacuta, grea si periculo asa, continua el. Acolo nu gasiti nici apa, nici de ale gurii. Nu-i nca vremea nu cilor (cu toate ca, pna ajungeti n cealalta parte a padurii, s-ar putea sa si trea ca vremea lor) si nucile sunt, poate, singurul lucru din tot ce creste acolo car e se poate mnca; n padurea asta salbaticiunile sunt tainice, crude si ciudate. Am sa va dau burdufuri de piele n care sa carati apa si am sa va dau si niste arcuri cu sageti. Dar tare ma mai ndoiesc ca ceea ce veti gasi n Codrul ntunecat ar fi bu n de mncat sau de baut. E un pru acolo l stiu e negru si nvolburat si curge de-a cur ezisul drumului. Nu cumva sa beti de acolo sau sa va scaldati n el, ca am auzit c a e fermecat, te vlaguieste si te face sa uiti de toate. Si n umbrele negre de ac olo nu cred ca o sa puteti ucide ceva hranitor sau nehranitor fara sa va departa ti de drum. Si asta NU TREBUIE S-O FACETI, cu nici un chip. Astea sunt toate sfa turile pe care vi le pot da. Dupa ce intrati n padure, nu va mai pot ajuta; va tr ebui sa va bizuiti pe norocul si curajul vostru si pe merindele pe care vi le-am dat. Si cnd ajungeti la intrarea n padure, va rog sa-mi trimiteti calul si poneii napoi. Va doresc drum bun si, daca va ntoarceti vreodata pe aici, sa stiti ca pen tru voi usa mea e oricnd deschisa. I-au multumit, fireste, cu o gramada de plecaciuni si de saluturi, scotndu-si scu fiile si spunnd: Supusul dumneavoastra, oh, stapn al marilor sali de lemn! dar cuvin tele lui grave i cam facusera sa-si piarda curajul si simtira cu totii ca aventur a era mult mai periculoasa dect si nchipuisera si, n plus, chiar daca aveau sa nvinga toate pericolele de pe drum, la capatul lui i astepta dragonul. Toata dimineata aceea si-au petrecut-o facnd pregatiri. Putin dupa orele douaspre zece au mncat cu Beorn pentru ultima data, si dupa masa s-au urcat pe armasarii p e care-i mprumutasera de la el si, lundu-si ramas-bun de mai multe ori, au iesit c alare pe poarta lui, n pas sustinut. De ndata ce au trecut de gardurile lui nalte, la rasarit de pamnturile lui mprejmuit e, au cotit-o spre nord, apoi au mers pe un drum nspre nord-vest. Urmnd sfatul lui Beorn, nu se mai ndreptara catre poteca principala a padurii, la miazazi de pamnt urile blanarului. Daca ar fi putut urma Trecatoarea nalta, un drum i-ar fi dus n j osul unui pru care cobora din munti si se unea cu Rul cel Mare, cu Anduinul, mai mu lti kilometri la sud de Carrock. n punctul acela era un vad adnc, pe care l-ar fi putut trece daca ar mai fi avut poneii, si dincolo de el era un drum care ducea n spre padure si nspre capatul vechiului ei drum. Dar Beorn i prevenise ca pe drumul acela umblau tot timpul gnomii, iar, dupa cte auzise el, poteca propriu-zisa a p adurii era acoperita cu balarii si n partea dinspre rasarit nici nu mai era folos ita, ducnd la niste mlastini pe unde nu se putea trece si unde nu mai existau de mult poteci. Drumul se deschidea la rasarit, ntr-un loc care se afla departe, la sud de Muntele Singuratic, ceea ce nsemna ca, dupa ce ar fi ajuns n partea cealalt a, ar mai fi trebuit sa faca un drum lung si greu nspre nord. La nord de Carrock, liziera Codrului ntunecat se apropia de malurile Rului cel Mare, si cu toate ca a ici si muntii coborau apropiindu-se de ele, Beorn i sfatuise sa aleaga drumul ast

a; caci ntr-un loc, la o distanta de cteva zile calare la nord de Carrock, se afla nceputul unei poteci mai putin cunoscute, care trecea prin Codrul ntunecat si i du cea direct pna la Muntele Singuratic. Gnomii, le spusese Beorn, nu vor ndrazni sa treaca Rul cel Mare mai aproape de doua sute de kilometri la nord de Carrock si nici sa se apropie de casa mea e bine p azita noaptea dar eu, n locul vostru, as ndemna caii sa alerge; ca, daca au de gnd sa atace curnd, trec rul la sud si ncep sa cutreiere toata marginea padurii si ncear ca sa va izoleze, iar lupii wargi alearga mai iute dect calutii mei. Totusi, sunt eti mai n siguranta daca mergeti spre nord, cu toate ca vi s-ar putea parea ca va ntoarceti iar lnga fortaretele lor; caci la asta se asteapta ei cel mai putin, si drumul pna la voi, ca sa va prinda, va fi astfel mai lung. Si acum plecati ct put eti de repede. Iata de ce naintau acum n tacere, galopnd ori de cte ori gaseau pamnt neted si acoper it cu iarba: n stnga nsotindu-i muntii negri iar n departare aparnd dunga Anduinului, cu copaci pe mal, care se apropiau din ce n ce. Cnd o pornisera, Soarele abia se n dreptase catre apus, si pna seara asternu aur pe pamntul din jurul lor. Era greu s a te gndestti ca n spatele lor puteau fi gnomi care sa-i urmareasca, si cnd se depa rtara la multi kilometri de casa lui Beorn, ncepura iar sa cnte si sa vorbeasca, s i sa uite de cararea ntunecata a padurii, care-i astepta. Dar seara, cnd se lasa nt unericul si vrfurile muntilor pareau nfricosatoare n lumina apusului, si stabilira o tabara, pusera pe unul dintre ei de veghe, iar ceilalti adormira agitati, cu vi se n care-i urmareau urlete de lupi si tipete de gnomi. A doua zi de dimineata nsa zorile se ivira stralucitoare si senine. Pamntul era nva luit de o ceata alba ca de toamna si aerul era rece, dar curnd Soarele aparu rosu la rasarit si pcla se risipi; umbrele erau nca lungi cnd o pornira din nou la drum . si continuara drumul nca doua zile, calare, nevaznd nimic n afara de iarba si de f lori, si de pasari, si de pomi risipiti n jur, si, pe alocuri, de turme mici de c aprioare roscate pascnd sau stnd n miez de zi la umbra. Bilbo vedea din cnd n cnd coar nele capriorilor tsnind din iarba nalta, la nceput crezuse ca sunt crengi uscate de copac. A treia seara, erau att de nerabdatori si se grabeau att de tare caci Beorn le spu sese ca e bine sa ajunga la marginea padurii devreme, a doua zi de dimineata , nct s i continuara drumul dupa apusul Soarelui, noaptea, sub lumina Lunii. Cnd ncepu sa scada lumina, lui Bilbo i se paru mereu ca vede, undeva, la dreapta sau la stnga, forma ntunecata a unui urs mare, care parea ca umbla dupa prada n aceeasi directi e cu ei. Dar cnd ndrazni sa-i pomeneasca lui Gandalf de asta, vrajitorul i raspunse doar: Ssst, Fa-te ca nu observi . A doua zi, o pornira nainte de a miji zorile, cu toate ca avusesera o noapte scur ta. De ndata ce se facuse lumina, vazusera padurea venindu-le, ca sa spunem asa, n ntmpinare, sau asteptndu-i ca un zid negru si ncruntat n fata. Terenul ncepu sa urce si sa tot urce, si lui Bilbo i se paru ca se asterne tacere n jurul lor. Pasarile ncepura sa cnte mai rar, cerbii disparura si nu se mai vedeau nici macar iepurii. Dupa-masa ajunsera la geana Padurii ntunecate si se odihnira sub crengile mari a le copacilor din margine, care atrnau deasupra lor. Copacii aveau trunchiuri uria se si noduroase crengi rasucite, frunze lunguiete si ntunecate la culoare. Pe tru nchiuri crestea iedera care se tra apoi pe jos. Ei, asta e Codrul ntunecat, spuse Gandalf. Cea mai mare parte dintre padurile de la miazanoapte. Sper ca va place cum arata. Acum trebuie sa trimiteti napoi calut ii astia minunati, pe care i-ati luat cu mprumut. Piticii ar fi vrut grozav sa protesteze, dar vrajitorul le spuse ca trebuie sa f ie nebuni: Beorn nu e chiar att de departe pe ct va nchipuiti si oricum e mai bine sa va tinet i fagaduiala, caci e un dusman foarte rau. Daca n-ati vazut seara, dupa ce se ntu neca, un urs mare mergnd cu noi sau stnd la distanta n lumina lunii si pndindu-ne ta bara, nseamna ca domnul Baggins are ochi mai patrunzatori ca ai vostri. De altfel , ursul nu numai ca va pazea si va calauzea, dar nici nu voia sa piarda poneii d in ochi. O fi Beorn prietenul vostru, dar animalele si le iubeste ca pe copiii l ui. Nici nu va nchipuiti ce favoare v-a facut sa va lase sa-i ncalecati calutii si sa mergeti cu ei att de departe si de iute, si nici ce vi s-ar ntmpla daca ati ncer ca sa intrati cu ei n padure.

Dar atunci, cu calul dumneavoastra cum ramne, ntreba Thorin, de ce n-ati pomenit c a-l restituiti? N-am pomenit, fiindca nu-l restitui. Dar dumneavoastra n-ati fagaduit? Las' ca am eu grija de asta. Nu-i restitui calul fiindca mai umblu cu el. Atunci si dadura seama ca Gandalf avea intentia sa-i paraseasca taman la marginea Codrului ntunecat, si i apuca disperarea. Dar nimic din ce i-au spus nu l-a facut sa-si schimbe hotarrea. V-am mai spus o data toate astea, cnd am aterizat pe Carrock, zise. N-are rost sa mai discutam. Dupa cum v-am mai spus, am niste treburi urgente n sud. Si-am ntrzia t si asa, batndu-mi capul cu voi. S-ar putea sa ne mai ntlnim nainte sa se sfrseasca toata povestea, dupa cum s-ar putea fireste sa nu ne mai ntlnim niciodata. Asta de pinde de norocul, de vitejia si de mintea voastra. l trimit pe domnul Baggims cu voi. V-am mai spus si nainte ca are calitati mult mai mari dect va nchipuiti, si cu rnd o sa le descoperiti si voi. Hai, Bilbo, curaj, nu mai face mutra asta mohorta! Si tu, Thorin, si voi ceilalti, nveseliti-va! La urma urmei, e expeditia voastra . Gnditi-va la comoara care va asteapta la sfrsit si uitati de padure si de dragon , macar pna mine dimineata! Cnd se facu mine dimineata , le spuse din nou acelasi lucru. Asa ca nu le ramasese al tceva de facut dect sa-si umple burdufurile cu apa, de la un izvor limpede pe car e l gasira lnga intrarea n padure, si sa descarce calutii. si mpartira traistele ct ma i echitabil, cu toate ca Bilbo se gndi ca ceea ce avea el de carat era prea greu si prea obositor si nu-i placea deloc ideea sa-si trasca picioarele kilometri n si r cu toate astea n spinare. N-aveti nici o grija, spuse Thorin, ca se vor usura fara sa vrem. Nu va trece mu lt si merindele noastre vor ncepe sa scada, si atunci ne va parea rau ca traistel e noastre nu-s mai grele. n cele din urma si luara ramas-bun de la ponei si i ntoarsera cu capul spre casa. Ca lutii o pornira n trap vesel, parnd ncntati sa ntoarca spatele umbrelor din Codrul ntu necat. Bilbo ar fi putut jura ca, o data cu plecarea calutilor, ceva care semana cu un urs parasi umbra copacilor si o porni repede n urma lor, trindu-si picioare le. Atunci si lua ramas-bun de la ei si Gandalf. Bilbo se asezase pe pamnt, foarte nef ericit si gndindu-se ce bine ar fi fost dac-ar fi putut sta si el lnga vrajitor, p e calul lui nalt. Intrase putin n padure dupa masa de dimineata (o masa foarte sar acacioasa) si i se paruse ntunecata ca noaptea si plina de mister. ti da sentimentu l ca ceva sta la pnda si asteapta , si spuse n sinea lui. La revedere! i spuse Gandalf lui Thorin. Si voua tuturor, la revedere! Drumul vos tru merge acum drept nainte prin padure. Dar sa nu parasiti poteca! Daca o parasi ti, nu mai aveti dect una la o mie sanse s-o regasiti sau sa mai iesiti vreodata din Codrul ntunecat; si atunci nu cred ca eu sau altcineva o sa va mai vada vreod ata. Trebuie neaparat sa trecem prin padure se vaita hobbitul. Da, trebuie, spuse vrajitorul, daca vreti sa ajungeti n partea cealalta. Ori trec eti prin padure, ori renuntati la ceea ce cautati. Si n-am sa te las sa te retra gi tocmai acum, domnule Baggins. Mi-e rusine sa vad ca te gndesti la una ca asta. Trebuie sa ai grija de toti piticii astia, n locul meu, spuse el, rznd. Nu, raspunse Bilbo, n-am vrut sa ma retrag. Am ntrebat doar daca exista vreun dru m ocolit. Exista, daca vrei sa faci un ocol de patru sute de kilometri spre miazanoapte si de doua ori pe att spre miazazi. Dar nici ala nu-i prea sigur. Prin partile aste a nu exista drumuri sigure. Nu uitati ca ati trecut de marginea Tinutului Salbat ic si ca va pndesc fel de fel de distractii, oriunde v-ati duce. Nici n-ati apuca sa nconjurati Codrul ntunecat dinspre miazanoapte, si v-ati trezi n mijlocul Munti lor Cetosi, care sunt de-a dreptul ntesati de gnomi si paragnomi, si fel de fel d e monstri, dintre cei mai fiorosi. Ca s-o puteti nconjura pe la miazazi, trebuie sa intrati n tara Necromantului; si nici chiar dumneata, Bilbo, n-ai nevoie de mi ne ca sa-ti spun ce-i cu vrajitorul asta hain. Nu va sfatuiesc sa va apropiati d e locurile strajuite de Turnul lui Negru. Tineti-va de poteca din padure, pastra ti-va umorul si sperantele, si, cu o felie serioasa de noroc, ati putea sa iesit

i de aici ntr-o zi si sa vedeti Mlastinile ntinse, la picioarele voastre, si dinco lo de ele, departe, sus, nspre rasarit, Muntele Singuratic, unde traieste dragala sul Smaug, care sper ca nu va asteapta. Tare ne mai ncurajezi, n-am ce spune, mormai Thorin. La revedere! Daca tot nu vii cu noi, mai bine pleaca si nu mai spune nimic. Bine, atunci drum bun; si chiar bun sa fie, spuse Gandalf si ntorcnd calul cobor nsp re Soare-apune. Dar nu rezista tentatiei de a avea el ultimul cuvnt. nainte sa se fi departat prea tare ca sa mai poata fi auzit, se ntoarse si, ducnd minile la gura, striga ceva. V ocea ajunse la urechile lor, pierduta: La revedere, fiti cuminti, aveti grija de voi si NU PARASITI CARAREA . Apoi se departa n galop si curnd disparu cu totul. Bine, bine, la revedere si pleac a odata! mormaira piticii, cu att mai furiosi, cu ct erau, ntr-adevar, plini de spai ma ca-l pierdusera. Acum ncepea partea cea mai periculoasa a calatoriei. si pusera fiecare bocceaua cea grea si burduful cu apa pe umar si ntorcnd spatele luminii c are ncalzea pamnturile de afara, se cufundara n codru.

VIII MUSTE SI PAIANJENI NAINTAU N SIR, unul dupa altul. Intrarea potecii, care dadea ntr-un tunel ntunecat, era ca un fel de arc, format din doi copaci mari care se nclinau unul catre celal alt, prea batrni si nabusiti de iedera si cu prea multi licheni ca sa aiba mai mul t de cteva frunze nnegrite. Poteca nsasi era ngusta si serpuia pe dupa trunchiurile copacilor. Curnd, lumina de la intrarea padurii paru ca ramne departe, n urma lor, ca o gaura mica si stralucitoare; tacerea era att de adnca, nct, naintnd, picioarele l or pareau sa bufneasca, n timp ce toti copacii se aplecau peste ei si i ascultau. Dupa ce li se obisnuisera ochii cu ntunericul, reusira sa vada la o oarecare dist anta, de o parte a cararii, un fel de licarire verde, ntunecata. Din cnd n cnd cte o raza subtire de Soare, care avea norocul sa se furiseze printr-o deschizatura n f runzisul care se afla departe, deasupra lor, si norocul si mai mare sa nu se rat aceasca printre crengile nclcite si printre ramurelele ncurcate de dedesubt, se nfig ea subtire si stralucitoare n pamntul din fata lor. Dar asta se ntmpla rar si, putin mai departe, nceta cu totul. n padure erau veverite negre. Si cnd ochii patrunzatori ai lui Bilbo se obisnuira cu ntunericul, ncepu sa le zareasca de cte ori treceau repede poteca si o zbugheau n dosul trunchiurilor de copaci. Mai erau si sunete ciudate, mrituri, zgomot de ncai erare si de pasi care alergau pe sub arbori si pe frunzele cazute care zaceau n m ormane groase pe pamntul padurii; dar cine si ce faceau acele zgomote, asta nu pu tea sa vada. Cel mai scrbos lucru din tot ce-au vazut au fost pnzele de paianjen n egre si dese, cu fire foarte groase, ntinse de cele mai multe ori de la un copac la altul sau nclcite n ramurile joase ale arborilor, n dreapta si n stnga potecii. Dea curmezisul potecii nsa nu era nici urma; nu reuseau sa-si dea seama daca ramase se libera din cauza animalelor sau a altor pricini. Nu trecu mult si ncepura sa urasca padurea cu aceeasi patima cu care ursera galeri ile gnomilor, dar aveau si mai putine sperante ca ar putea ajunge vreodata la ca patul ei. Si totusi trebuiau sa mearga mai departe, mult dupa ce ncepuse sa li se faca rau de dorul Soarelui, si al cerului, si al vntului care sa le mngie fata. Su b acoperisul padurii aerul statea nemiscat, totul parea ntunecat, nabusitor si ncre menit pentru totdeauna. O simteau chiar si piticii, care erau obisnuiti cu sapat ul tunelelor si care traiau uneori multa vreme fara sa vada lumina Soarelui; dar hobbitul, caruia i placeau gaurile doar ca locuinta, iar nu ca sa-si petreaca n e le zilele de vara, simti cum treptat, treptat se nabusa. Cel mai rau era noaptea. Se facea ntuneric bezna nu ceea ce numiti de obicei bezn a, ci o bezna adevarata; att de neagra, nct nu mai puteai sa deslusesti chiar nimic . Bilbo ncerca sa-si miste mna n fata nasului, dar nu reusi s-o vada deloc. De fapt , poate ca nu e corect sa spui ca nu vedeau nimic; vedeau ochi. Dormeau toti strn s cuibariti unul lnga altul, facnd de paza cu rndul; cnd i veni rndul lui Bilbo, vazu ntunericul care-i nvaluia licariri si, din cnd n cnd, perechi de ochi galbeni sau ro sii sau verzi, care l fixau de la mica distanta, dupa care paleau ncet si disparea

u; o clipa mai trziu ncepeau iarasi sa luceasca n alta parte. Uneori luceau sus, pe ramuri, chiar deasupra lui; si asta l nspaimnta cumplit. Dar ochii care i se parea u cei mai nesuferiti erau niste ochi palizi si bulbucati. Ochi de insecta, se gndi el, nu ochi de animal, parca sunt mult prea mari. Cu toate ca nu era nca foarte frig, ncercara noaptea sa aprinda focuri de tabara, dar renuntara repede. Focurile pareau sa atraga sute de ochi n jurul lor, desi fa pturile, fie ele ce-or fi fost, aveau grija sa nu li se vada niciodata trupurile n plpirea slaba a flacarilor. Ce era si mai rau e ca atrageau mii de fluturi cenus ii sau negri, unii mari, aproape ct mna, care bateau din aripi si bziau pe lnga urech ile lor. Asta nu puteau suporta, dupa cum nu suportau nici liliecii uriasi, negr i ca un joben: asa ca renuntara la foc si motaira noapte de noapte n ntunericul adn c si ireal. Toate astea continuara un timp care lui Bilbo i se paru o vesnicie; si i era mere u foame, caci si dramuiau merindele cu mare grija. Chiar si asa, pe masura ce tre ceau zilele si vedeau ca padurea nu se schimba cu nimic, ncepura sa fie ngrijorati . Merindele nu vor ajunge la nesfrsit; de fapt, ncepura chiar sa scada. ncercara sa traga n veverite, dar pna sa ajunga sa doboare una pe poteca, pierdura o gramada de sageti. Apoi, cnd au nfipt-o si au ncercat s-o mannce, si-au dat seama ca avea un gust ngrozitor, asa ca au renuntat sa le mai vneze. Le era si sete, caci nu prea aveau apa si de cnd intrasera n padure nu vazusera ni ci un izvor si nici un pru. Cam asa stateau lucrurile cnd, ntr-o zi, descoperira o a pa curgatoare, care le taia drumul. Curgea repede, cu putere, si drept de-a curm ezisul potecii, dar era destul de ngusta si era neagra sau n orice caz asa parea, n umbra. Noroc ca i prevenise Beorn ca altfel ar fi baut, oricare i-ar fi fost cul oarea, si si-ar fi umplut si cteva dintre burdufurile goale. Dar asa, se gndira do ar cum sa faca sa treaca pe malul celalalt fara sa se ude. Existase cndva un pod de lemn, dar putrezise si cazuse, si nu mai ramasesera dect stlpii rupti lnga mal. Bilbo, ngenunchind la margine si uitndu-se atent naintea lui. striga: E o barca lnga celalalt mal. Ce bine ar fi fost sa fie de partea asta! Ct crezi ca e pna acolo? ntreba Thorin, caci ntre timp si dadusera seama ca, dintre t oti, Bilbo avea ochii cei mai patrunzatori. Putin! Cel mult zece metri. Zece metri? Eu as fi zis ca sunt cel putin treizeci, dar ochii mei nu mai vad ca acum o suta de ani. Oricum, e totuna daca sunt zece sau o suta de metri. Nu put em sari pe partea cealalta si nu cred ca-i bine sa ndraznim sa trecem prin apa cu piciorul sau not. Stie vreunul dintre voi sa arunce o frnghie? La ce bun? Barca e sigur priponita chiar daca reusim s-o agatam, lucru de care m a ndoiesc Nu cred ca e priponita, spuse Bilbo, desi la lumina asta nu-mi pot da seama prec is, dar mie mi se pare ca abia a fost trasa la mal, care, tocmai n locul unde cob oara drumul pna la apa, e destul de jos. Dori e cel mai puternic dintre noi, iar Fili e cel mai tnar si are vederea cea ma i buna, spuse Thorin. Ia vino-ncoace, Fili, si vezi daca poti zari barca de care vorbeste domnul Baggins. Fili spuse ca da. Dupa ce studie multa vreme locul, ca sa-si dea seama de direct ie, i puse pe ceilalti sa-i aduca o frnghie. Aveau mai multe frnghii si la capatul celei mai lungi legara unul dintre crligele mari de fier pe care le folosisera ca sa-si prinda ranitele de curelele de la umeri. Fili lua crligul n mna, l legana o c lipa, apoi l arunca de cealalta parte a apei. Crligul facu, pleosc! n apa. Prea aproape, spuse Bilbo, uitndu-se atent n fata lui. nca vreo doi metri si ai fi nimerit drept n barca. Mai ncearca o data. Nu cred ca apa e att de vrajita, nct sa-ti faca rau daca atingi putina frnghie uda. Fili trase crligul napoi si-l scoase din apa, dupa ce sovai totusi o clipa. Apoi l arunca cu putere si mai mare. Mai ncet! spuse Bilbo. Ca acu' ai nimerit pe partea cealalta, drept n padure. Hai, trage binisor. Fili trase ncet de frnghie si dupa un timp Bilbo spuse: Usurel! Crligul e acum pe barca. Sa speram ca se agata de ea.

Se agata. Frnghia se ncorda, dar Fili trase n zadar. i veni ntr-ajutor Kili, apoi Oin si Gloin. Au tras si au tot tras pna cnd au cazut cu totii pe spate. Bilbo nsa era cu ochii n patru, asa ca prinse frnghia si cu o bucata de bat respinse barcuta ne agra care se apropia n graba de-a curmezisul apei. Ajutor! striga, si Balin reusi t ocmai la timp sa prinda barca nainte s-o ia la vale, dusa de curent. Deci era priponita, spuse el, uitndu-se la bareta rupta, care tot se mai balabane a. Frumos ati tras, baieti, si bine ca frnghia noastra a fost mai tare. Cine trece primul? ntreba Bilbo. Eu, raspunse Thorin, si dumneata vii cu mine, mpreuna cu Fili si Balin. Mai mult nu tine barca. Dupa noi o sa vina Kili si Oin si (Glom si Don, si pe urma Ori si Nori, Bifur si Bofur, si la urma o sa vina Dwalin si Bombur. Eu sunt ntotdeauna ultimul si nu-mi place deloc! spuse Bombur. Azi sa treaca altu l la rnd. N-ai dect sa slabesti. Asa cum esti acum, trebuie sa vii cu ultima barca, cu ncarc atura cea mai usoara. Si nu bombani mpotriva ordinelor, c-o patesti. N-avem vsle. Cum sa ajungem pe malul celalalt? ntreba hobbitul. Mai dati-mi o frnghie lunga si nca un crlig, spuse Fili, si cnd totul a fost gata, a aruncat frnghia n ntuneric, ct s-a priceput el de sus. Si vaznd ca nu mai cade la lo c, au nteles ca trebuie sa se fi prins de ramuri. Acum urcati-va, spuse Fili, si unul dintre noi sa traga de sfoara care s-a agatat de copacul de pe malul celala lt. Iar altul trebuie sa tina crligul pe care l-am folosit prima data, si, dupa c e o sa fim n siguranta pe partea cealalta, l prinde de barca si voi ceilalti o tra geti napoi. Si asa se trezira curnd cu totii pe celalalt mal, n siguranta, scapati de apa ferm ecata. Dwalin tocmai se catarase pe mal, cu frnghia nfasurata pe brat, si Bombur ( care continua sa bombane) se pregatea sa-l urmeze, cnd li se ntmpla totusi un necaz . Se auzi un zgomot grabit de copite pe cararea din fata lor. Si din ntuneric apa ru deodata un cerb care alerga n goana. Se napusti printre pitici, i dadu jos ca p e niste popice si se ncorda sa sara. Sari foarte sus si trecu de partea cealalta a apei cu un salt puternic. Dar nu ajunse cu bine acolo. Thorin era singurul car e ramasese n picioare si-si pastrase calmul. ndata dupa ce debarcasera, si ndoise ar cul si fixase o sageata, sa fie pregatit n caz ca ar fi aparut vreun pazitor ascu ns al barcii. Arunca deci o sageata iute drept n fiara saritoare, care, ajungnd pe celalalt mal, se poticni. Umbrele o nghitira, dar auzira sunet de copite care se mpleticesc si apoi se opresc cu totul. Dar nainte ca piticii sa poata scoate vreun strigat de bucurie, l auzira pe Bilbo scotnd un vaiet ngrozitor care i facu sa uite cu desavrsire vnatul. A cazut Bombur n a a, se neaca' striga. Si din pacate, chiar asa si era. Cnd se napustise cerbul asupr a lui, sarind peste el, Bombur abia pusese piciorul pe pamnt. Piticul se mpiedicas e, mpingnd barca de la mal; dupa care se rostogolise n apa neagra, minile lui lunecnd pe radacinile vscoase de pe margine, iar barca se departase rotindu-se ncet si n c ele din urma disparuse. Cnd ajunsera alergnd la mal, i se mai vedea doar caciulita deasupra apei. i aruncar a repede o frnghie cu un crlig. O prinse si piticii l trasera la mal. Era, binentele s, murat de la par pna la cizme, dar asta nu era cel mai rau. Cnd l ntinsesera pe ma l, dormea adnc si strngea frnghia att de tare, nct n-au reusit n nici un fel sa i-o ia si cu toate ncercarile lor de a-l trezi, continua sa doarma dus. Stateau aplecati asupra lui, blestemndu-si soarta si lipsa lui de ndemnare, si vaic arindu-se ca pierdusera barca fara de care nu se mai puteau ntoarce pe celalalt m al sa caute cerbul, cnd li se paru ca aud un sunet vag de goarne n padure si latra tul unor cini n departare. Tacura cu totii, vrnd sa asculte; si cum stateau asa, li se paru ca aud zgomotul unei cete mari de vnatori care trecea pe la miazanoapte, dar nu vazura nimic. Ramasera multa vreme pe loc, fara sa ndrazneasca sa faca nici o miscare. Bombur c ontinua sa doarma, cu un zmbet pe fata lui rotunda, de parca nici nu i-ar fi pasa t de necazurile care-i copleseau. Deodata, n fata lor, pe carare, aparura niste c aprioare albe, de fapt o caprioara si ctiva cerbi tineri, albi ca zapada, tot att de albi, pe ct fusese primul cerb de nchis la culoare. Luceau n umbra. Si nainte ca Thorin sa poata striga, trei dintre pitici sarisera n picioare si dadusera drumul la sageti. Nici una nu paru sa ajunga la tinta. Caprioarele se ntoarsera si disp

arura printre copaci, tot att de tacute cum venisera. Piticii continuara sa trimi ta sageti n directia lor, dar n zadar! Opriti-va! Opriti-va! striga Thorin; dar prea trziu. Piticii strniti si irosisera u ltimele sageti; arcurile pe care le aveau de la Beorn nu le mai slujeau acum la nimic. n seara aceea au fost cu totii foarte amarti, iar n zilele urmatoare tristetea i cop lesi cu totul. Trecusera peste rul fermecat. Padurea parea neschimbata. Totusi, d aca ar fi cunoscut-o mai bine, si s-ar fi gndit mai mult la ntelesul sunetelor vnat orii si al aparitiei caprioarelor albe care le iesisera n cale, si-ar fi dat seam a ca se apropiau n sfrsit de marginea de rasarit a padurii si ca, daca si-ar fi pu tut pastra curajul si speranta, ar fi ajuns curnd la niste copaci mai subtiri si niste locuri unde ncepea din nou sa apara lumina Soarelui. Dar nu stiau nimic din toate astea si mai aveau si o povara, pe Bombur, pe care trebuiau sa-l care cum puteau, achitndu-se cu rndul, cte patru, de treaba asta obos itoare, n timp ce restul le duceau traistele. Si daca n ultimele zile traistele lo r n-ar fi devenit att de usoare, n-ar fi reusit niciodata sa se descurce; dar un Bombur adormit si zmbitor n locul unor traiste pline cu mncare, orict ar fi fost de grele, era un schimb cam nefericit. Mai trecura cteva zile si ajunsera n situatia de a nu mai avea aproape nimic de mncat sau de baut. Si orict s-ar fi uitat prin j ur, n padure nu crestea nimic hranitor; doar ciuperci si buruieni cu frunze palid e si miros neplacut. La vreo patru zile departare de rul fermecat ajunsera ntr-un loc unde aproape ca n u existau alti copaci dect fagi. n prima clipa s-au bucurat de schimbare, caci aic i nu mai existau arbori si umbra nu mai era chiar att de deasa. Mai era si o lumi na verzuie de o parte si de alta a cararii. Dar lumina nu le arata altceva dect s iruri nesfrsite de trunchiuri drepte, cenusii, ca stlpii unei sali uriase Si ntunec oase. Era ceva mai mult aer si un vnt care suiera, dar totul suna a jale. Cteva fr unze cazura fosnind, amintindu-le ca se apropie toamna. naintnd, rascoleau cu pasi i lor frunzele moarte ale unui numar nesfrsit de alte toamne, frunze ce zburau pe ste marginea potecii, de pe covoarele rosii ale padurii. Bombur continua sa doarma, iar ei obosira cu totul. Uneori auzeau rsete care-i ngr ijorau, alteori auzeau cntece, dar asta mai departe. Cei care rdeau aveau voci arm onioase, nu semanau a gnomi, iar cntecele erau frumoase, numai ca sunau sinistru si ciudat asa ca piticii nu simtira nici o alinare, ci, mai degraba, un ndemn de a fugi de prin locurile acelea, cu toata puterea care le mai ramasesera. Mai trecura nca doua zile si descoperira ca drumul lor o lua n jos, si curnd dupa a ceea se trezira ntr-o vale acoperita aproape n ntregime cu stejari puternici. Oare chiar n-are sfrsit padurea asta pacatoasa? spuse Thorin. Ar trebui sa se cat ere cineva n vrful unui copac, sa ncerce sa scoata capul pe deasupra si sa se uite n jur. Singura solutie e sa alegem copacul cel mai nalt dintre toti cti se apleaca deasupra cararii. Binenteles ca cineva nsemna Bilbo. L-au ales pentru ca cel care se catara nu le pute a fi de folos dect daca ajungea cu capul deasupra frunzelor din vrf, si pentru ast a trebuia sa fie destul de usor ca sa-l tina crengile din vrf, care erau si cele mai subtiri. Bietul domn Baggins nu prea avea antrenament la cataratul n copaci, dar ceilalti l-au urcat pe crengile de jos ale unui stejar urias ce crestea drep t n mijlocul drumului, asa ca n-a mai avut ncotro si a trebuit n continuare sa urce cum se pricepea el mai bine. si facu drum printre ramurile nclcite, primind tot ti mpul plesnituri n fata, se nverzi si se murdari de la scoarta batrna a crengilor ma i mari, aluneca de mai multe ori, dar si recapata la timp echilibrul, si n cele di n urma, dupa ce se zbatu cumplit ntr-un loc dificil unde nu parea sa existe nici o ramura care sa-i convina, ajunse la vrf. Si n tot timpul asta se ntrebase daca nu cumva erau paianjeni n copac si cum va mai cobor de acolo (altfel dect prin cadere ). n cele din urma scoase capul pe deasupra boltii de frunze si atunci vazu, ntr-adev ar, paianjeni. Dar erau dintre cei mici, de marime obisnuita, si umblau dupa flu turi. Lumina era ct pe-aci sa-l orbeasca, i auzea pe pitici strigndu-l de jos, de u ndeva de departe, dar nu putea sa le raspunda; tot ce putea era sa se tina strns si sa clipeasca. Soarele stralucea puternic si nu reusi sa se obisnuiasca cu el dect dupa multa vreme. Cnd, n sfrsit, reusi, vazu de jur mprejurul lui o mare verde-nc

his. ncretita ici-colo de adierea vntului; si peste tot sute de fluturi. Trebuie s a fi fost din specia mparatul purpuriu un fluture caruia i plac vrfurile copacilor di n padurile de stejar dar astia nu erau purpurii, ci negru-nchis, foarte nchis, cat ifelati si fara nici un fel de desen pe aripi. Se uita multa vreme la mparatii negri si se bucura simtind adierea vntului n par si p e fata; dar n cele din urma strigatele piticilor, acolo, jos, care ncepusera chiar sa bata din picioare de nerabdare, i amintira de ceea ce trebuia sa faca. Orict s -ar fi uitat, nu vedea dect ntinderi de arbori si de frunze care se prelungeau la nesfrsit. Inima lui, care se nseninase cnd vazuse Soarele si simtise vntul pe fata, i se cufunda iar pna-n calcie: nu aveau nici un pic de mncare, ca sa fie ndemnat sa se ntoarca acolo, jos. De fapt, dupa cum v-am mai spus, nu se aflau prea departe de marginea padurii; s i daca Bilbo ar fi avut mintea sa vada ce era de vazut, copacul n care se urcase, cu toate ca era nalt, se afla aproape de fundul unei vai largi, asa ca, din vrful lui, ceilalti copaci pareau ca se ridica de jur-mprejur ca marginile unei strach ini uriase; asa ca nu se putea astepta sa vada pna unde se ntindea padurea. Dar nu vazu nimic din toate astea si cobor disperat, n cele din urma ajunse jos, zgriat, n calzit si amart, si n ntunericul peste care dadu nu reusi sa vada nimic. Ceea ce po vesti i facu, de altfel, ntr-o clipa si pe ceilalti sa devina la fel de tristi ca el. Padurea se ntinde si se tot ntinde, si iar se ntinde, n toate directiile. Ce facem? Si la ce-a servit sa trimitem un hobbit? strigara toti, de parca ar fi fost vina lui. Nu le pasa de fluturi nici ct negru sub unghie, iar cnd le povesti de adiere a minunata, pe care nu puteau s-o simta pentru ca erau prea grasi sa se catere pn a sus, se nfuriara de-a binelea. n seara aceea au mncat ultimele ramasite si firimituri pe care le mai aveau; asa c a primul lucru pe care l-au observat cnd s-au trezit a doua zi de dimineata, a fo st ca tot i mai rodea foamea, iar al doilea ca ploua si ca din loc n loc picaturil e cadeau grele de-a lungul cararii. Asa si-au amintit ca pe deasupra li se mai u scase si gura de sete, dar ploaia nu-i ajuta n nici un fel sa si-o potoleasca; o sete grozava nu se potoleste stnd sub stejari uriasi si asteptnd sa-ti cada o pica tura de apa pe limba, din ntmplare. Singura farma de alinare le veni, pe neasteptat e, de la Bombur. Se trezi brusc si se ridica scarpinndu-se n cap. N-avea nici cea mai mica idee und e se afla si nici de ce i era att de foame; uitase tot ce se ntmplase de cnd o pornis era la drum, n dimineata aceea de mai, atunci, de mult. Ultimul lucru de care-si amintea era petrecerea din casa hobbitului, si s-au straduit mult pna au reusit s a-l faca sa creada povestea numeroaselor ntmplari prin care trecusera de cnd plecas era. Cnd auzi ca nu e nimic de mncare, se aseza si ncepu sa plnga, caci se simtea foarte slabit, nici nu se putea tine bine pe picioare. De ce m-oi mai fi trezit? striga. Visam att de frumos! Se facea ca ma plimbam pri ntr-o padure, cam ca asta, dar cu torte aprinse n copaci si lampi care se leganau atrnate de ramuri, si focuri care ardeau jos, pe pamnt; si era o mare sarbatoare, care se tot prelungea la nesfrsit. Si mai era acolo si un rege al padurilor, cu o coroana de frunze pe cap; cntau cu totii cntece vesele si nici nu va pot spune s au enumera cte mncaruri sau bauturi minunate erau acolo. Nici sa nu ncerci, spuse Thorin. De fapt, daca nu poti vorbi despre altceva, mai bine taci. Daca nu te-ai fi trezit, te-am fi lasat n padure cu visele tale tmpite, cu tot; nu-i nici o placere sa te care cineva n spinare, dupa saptamni ntregi de p ortii scazute. Acum nu mai era nimic de facut dect sa-si strnga curelele n jurul stomacurilor goal e, sa-si ia traistele si boccelele goale n spate si sa-si trasca picioarele, fara prea mari sperante ca vor ajunge la capatul drumului nainte sa lesine cu totul de foame. Continuara asa toata ziua, mergnd foarte ncet, cu mare oboseala, n timp ce Bombur nu nceta sa se vaite ca nu-l mai duc picioarele si ca vrea sa doarma. Nu, n-ai sa te culci! i spusera ceilalti. Las' mai simti si tu greutatea pe picio arele tale. ca destul te-am dus noi n spate. Totusi, refuza sa mai faca vreun pas si se arunca la pamnt. N-aveti dect sa mergeti mai departe, daca vreti. Eu ma culc aici si dorm, si vise

z mncare, daca n-o pot avea altfel. Si sper sa nu ma mai trezesc niciodata. Tocmai atunci Balin, care se afla putin mai n fata, striga: Ce-a fost asta? Mi s-a parut ca am vazut o licarire de lumina n padure. Se uitara cu totii si n fata lor, ntr-un loc care li se paru destul de departat, v azura ceva rosu licarind n ntuneric; apoi aparu nca o licarire, dupa care mai tsni nc a una, lnga ea. O pornira cu totii n graba se ridicase chiar si Bombur fara sa le pese ca vor da de troli sau de gnomi. Lumina era n fata lor si n stnga potecii, si cnd, n cele din urma ajunsera, la acelasi nivel cu ea, vazura clar ca sub copaci a rdeau torte si focuri, dar ca astea se aflau la o distanta buna de poteca lor. S-ar parea ca visurile mele se mplinesc, gfii Bombur, n urma lor. Voia sa se repeada n padure, dupa lumini. Dar ceilalti si amintira ce le spusesera att vrajitorul, ct si Beorn. La ce ne-ar servi ospatul daca nu ne-am mai ntoarce vii de acolo? spuse Thorin. Dar fara ospat tot nu mai ramnem multa vreme n viata, spuse Bombur, si Bilbo i dadu ntru totul dreptate. Discutara multa vreme problema, ntorcnd-o pe fata si pe dos, pna cnd n cele din urma cazura de acord sa trimita vreo doua iscoade, sa se furiseze pe lnga lumini si sa afle ce reprezinta. Dar, pe de alta parte nu au reusit sa se hotarasca pe cine sa trimita, nimeni nu parea nerabdator sa riste sa se piarda si sa nu-si mai gas easca niciodata prietenii. n cele din urma, n pofida faptului ca fusesera preveniti, foamea i facu sa se hotar asca, pentru ca Bombur continua sa le tot povesteasca despre toate lucrurile bun e pe care le mncase el n vis, la ospatul din padure; asa ca parasira cu totii pote ca si se cufundara mpreuna n inima padurii. Dupa ce se furisara si se trra o buna bucata de drum, se uitara pe furis din spate le trunchiurilor si vazura un luminis unde se taiasera mai multi arbori si se ni velase pamntul. n luminis erau o gramada de insi, fapturi care aratau ca elfii, mbr acate toate n verde si cafeniu si asezate ntr-un cerc mare pe butucii rotunzi ai c opacilor taiati, n mijlocul lor era un foc si pe ctiva dintre copacii din jur erau fixate torte; dar privelistea care li se paru cea mai minunata era ca toti mncau si beau, si rdeau cu pofta. Mirosul de carne fripta era att de ademenitor, nct fara sa mai astepte sa se consul te unul cu altul, se ridicara cu totii si se repezira n mijlocul cercului, singur ul lor gnd fiind sa ceara de mncare. Dar nici n-apuca primul sa paseasca bine n poi ana, ca toate luminile se stinsera ca prin minune. Cineva lovi cu piciorul n foc, din care se ridicara scntei stralucitoare, ca niste rachete. Dupa care focul dis paru cu totul. Erau pierduti ntr-un ntuneric desavrsit, fara urma de lumina, si nu reusira nici macar sa se gaseasca unul pe altul, n orice caz nu nainte sa treaca m ulta vreme. Dupa ce bjbira nnebuniti prin ntuneric, mpiedicndu-se de busteni, izbinduprobabil toata padur se si zdrelindu-se de copaci, strignd si tipnd pna cnd se trezi ea pe o raza de ctiva kilometri njur, reusira n cele din urma sa se strnga cu totii n tr-un maldar si sa se numere pe pipaite. Binenteles ca ntre timp uitasera cu desavr sire n ce directie se afla poteca si erau cu totii pierduti fara speranta, n orice caz pna dimineata. N-aveau ncotro! Trebuiau sa-si petreaca noaptea acolo unde se aflau; nici macar n u ndraznira sa caute resturi de mncare pe jos de teama sa nu se piarda din nou unu l de altul. Dar abia apucasera sa se culce si Bilbo tocmai ncepuse sa simta ca-l cuprinde somnul, cnd Dori, pe care cazusera sortii sa stea primul de veghe, spuse , soptind raspicat: Luminile se aprind din nou, uite acolo, si sunt mai multe ca oricnd. Sarira n sus toti deodata. Si, ntr-adevar, vazura zeci de lumini sclipitoare si au zira ct se poate de clar vocile si rsetele dinainte. Se apropiara pe furis, unul d upa altul, fiecare atingnd spatele celui din fata. Cnd ajunsera aproape de ele, Th orin spuse: De data asta nu va mai repeziti! Nimeni sa nu se clinteasca din ascunzatoare pna nu-i spun eu. Am sa-l trimit nti pe domnul Baggins singur, sa vorbeasca cu ei. De el n-or sa se sperie ( Dar eu de ei? se gndi Bilbo) si, oricum, nadajduiesc ca nu-i vor face nici un rau. Cnd ajunsera la marginea cercului de lumini, l mpinsera brusc pe Bilbo din spate. S i nainte sa aiba timp sa-si vre inelul n deget, se mpiedica si facu un pas, gata sa

cada drept n mijlocul vlvatailor focului si tortelor. Dar totul se dovedi a fi n za dar. Luminile se stinsesera din nou si se facu ntuneric bezna. Daca le-a fost greu sa se regaseasca prima oara, de data asta le-a fost si mai g reu. Pe de alta parte, nu reusira cu nici un chip sa-l gaseasca pe hobbit. De cte ori se numarau, ieseau doar treisprezece la numar. Strigara si-l chemara: Domnul e Baggins! Bilbo! Hobbit! Hobbit afurisit! Hei! Fir-ai al naibii, unde esti? Si a lte asemenea strigate. Dar nu primira nici un raspuns. Tocmai pierdusera orice speranta, cnd Dori se mpiedica de el, din pura ntmplare. Caz u, n ntuneric, peste ceea ce i se paru a fi un bustean si descoperi ca era hobbitu l; statea ghemuit si dormea dus. Au trebuit sa-l scuture o gramada ca sa-l treze asca, si cnd se trezi, se arata foarte multumit. Visam asa de frumos! bombani. Se facea ca mannc un prnz nemaiauzit de bogat. Doamne, Dumnezeule! I s-au dus mintile ca lui Bombur, spusera. Nu ne vorbi despr e vise. Ospaturile din vis nu-s bune de nimic, nu le poti mparti cu noi. Sunt, probabil, cele mai bune pe care le voi capata vreodata n locul asta pacatos , mormai el, ntinzndu-se pe jos lnga pitici si ncercnd sa adoarma din nou ca sa-si re gaseasca visul. Dar acelea nu fusesera ultimele lumini din padure. Mai trziu, cnd mbatrni noaptea, K ili, care statea de veghe, veni si i trezi din nou pe toti, spunnd: A aparut o adevarata vlvataie aici, aproape. Parca s-au aprins deodata, ca prin m inune, sute de torte si zeci de focuri. Ia ascultati cntecul si harfele! Dupa ce ascultara un timp, ntinsi pe jos, si dadura seama ca nu pot rezista dorint ei de a se apropia si de a ncerca nca o data sa obtina ajutor. Sarira, asadar, iar asi n picioare. De data asta rezultatul fu ntr-adevar dezastruos. Petrecerea pe ca re o vazura era mai mare, mai grozava ca cele dinainte; si n capul unui sir lung de petrecareti statea un rege al padurilor, cu o coroana de frunze pe parul lui auriu. Regele asta semana foarte tare cu figura pe care spusese Bombur ca ar fi vazut-o n vis. Elfii si treceau niste castroane din mna n mna, pe deasupra focurilor, cntau din harfa si din gura. Parul lor lucios era mpletit cu flori; la gulere si la brie aveau giuvaiere stralucitoare, cu pietre verzi si albe, iar fetele si cnte cele lor erau pline de veselie. Cntau clar, puternic si frumos. Si drept n mijlocu l ospatului, aparu brusc Thorin. Se facu o liniste totala, drept la jumatatea unui cuvnt. Si se stinsera toate lum inile. Flacarile sarira n sus, transformndu-se n fum negru. Ochii piticilor se umpl ura de scrum si de cenusa. Si padurea se umplu din nou de vaietele si strigatele lor. Bilbo se trezi alergnd n cerc (sau, cel putin, asa i se paru) si strignd : Dori, Nor i, Ori, Oin, Gloin, Fili, Kili, Bombur, Bifur, Bofur, Dwalin, Balin si Thorin Sc ut-de-Stejar! n timp ce niste fapturi pe care nu le putea vedea sau simti faceau s i ele la fel n jurul lui (strignd din cnd n cnd si Bilbo! ). Dar vaietele celorlalti se departau din ce n ce, devenind tot mai slabe, cu toate ca dupa un timp i se paru ca se schimbasera n tipete si strigate de ajutor, la mare distanta, n cele din urm a toate zgomotele se potolira si Bilbo ramase singur, ntr-o liniste si o bezna de savrsite. A fost una dintre clipele lui cele mai nenorocite. Curnd nsa ajunse la concluzia c a nu serveste la nimic sa ncerce sa faca ceva nainte sa apara ziua si lumina si ca e inutil sa bjbie ncoace si ncolo, obosindu-se fara nici o speranta ca va putea mnca si astfel se va putea ntrema. Se aseza deci sprijinindu-se cu spatele de un copa c si ncepu sa se gndeasca, nu pentru ultima oara, la vizuina lui departata, cu cam arile ei minunate. Era adnc cufundat n gnduri, visnd sunca, ochiuri si pine prajita c u unt, cnd simti ca l atinge ceva. Ceva care seamana cu o sfoara groasa si lipicio asa si care se afla chiar lnga mna lui stnga. iar cnd ncerca sa se miste, descoperi c a picioarele lui erau nfasurate n aceleasi sfori; ncerca sa se ridice si cazu imedi at la loc. Apoi paianjenul urias, care se grabise sa-l lege pe cnd motaia, veni din spate si se repezi asupra lui. Bilbo nu reusi sa vada dect ochii fapturii, dar i simti pic ioarele paroase n timp ce se straduia sa nfasoare firele ei scrboase n jurul lui. Avusese mare noroc ca se trezise la timp. O clipa mai trziu n-ar mai fi fost n sta re sa faca nimic. Acum nsa se lupta cu disperare si scapa. A trebuit sa respinga

cu minile faptura care ncerca sa-l anihileze cu un fel de otrava, asa cum fac paia njenii cu mustele. Deodata si aminti de sabie si o scoase din teaca. Paianjenul s ari napoi si Bilbo avu timp sa taie firele si sa-si elibereze picioarele. Dupa as ta se pregati sa atace. Fireste ca paianjenul nu stia ca exista fiinte care purt au asemenea ace la sold, ca altfel ar fi fugit mai repede. Bilbo se repezi la el nainte sa poata disparea si-l lovi cu sabia drept n ochi. Paianjenul, nnebunit de furie, ncepu sa sara si sa danseze, si sa arunce cu picioarele n toate directiile, cu smucituri ngrozitoare, pna cnd Bilbo l ucisese cu o noua lovitura de sabie. Dupa asta cazu si multa vreme nu-si mai aminti de nimic. Cnd si reveni, lumina era slaba si cenusie, asa cum e ziua n padure. Paianjenul zac ea mort lnga el si lama sabiei avea pete negre pe ea. ntr-un fel, uciderea paianje nului urias, de unul singur, n ntuneric, fara ajutorul vrajitorului sau al piticil or, sau al altcuiva, nsemna mare lucru pentru domnul Baggins. Si, stergndu-si sabi a de iarba si punnd-o napoi n teaca, se simti alt hobbit, mult mai aprig si mai vit eaz, cu toate ca-i chioraiau matele de foame. Am sa-ti dau un nume, i spuse el sabiei, am sa-ti spun teapa. Dupa asta ncepu sa exploreze mprejurimile. Padurea era sinistra si tacuta; dar tre buia sa-si caute prietenii; asta n primul rnd; si nici nu puteau fi prea departe, daca nu cumva i prinsesera elfii (sau alte fapturi si mai rele) si-i facusera pri zonieri. Bilbo simti ca e periculos sa strige si ramase multa vreme pe loc, ntrebn du-se n ce directie o fi drumul si pe unde s-o ia mai nti ca sa-i caute. Vai, de ce n-am tinut minte sfatul lui Beorn si al lui Gandalf, se vaicari el. D e ce belea am dat cu totii! CU TOTII! Ce bine ar fi sa fim iar mpreuna: e cumplit sa fii singur. n cele din urma ghici, de bine de rau, directia din care venisera strigatele de a jutor n timpul noptii si spre norocul lui (se nascuse cu o portie buna de noroc) ghici mai mult sau mai putin exact, dupa cum veti vedea. Se hotar, asadar, s-o ia n directia aceea, strecurndu-se ct se pricepu el mai bine. Dupa cum v-am mai spus, hobbitii se pot misca fara zgomot, mai ales prin padure. Si, n plus, nainte de a o porni la drum, Bilbo si mai pusese si inelul n deget. Asa ca paianjenii nici nu l-au vazut, nici nu l-au auzit ca vine. Un timp si continua drumul pe furis, pna cnd vazu un fel de umbra neagra si deasa n fata lui, neagra chiar si pentru padurea aceea; era ca o pata a noptii care nu s e risipea niciodata. Pe cnd se apropia, vazu ca e vorba de pnze de paianjeni, una n spate, alta deasupra si nclcita cu nca una, si deodata, asezati pe crengile de dea supra lui, vazu paianjenii uriasi si fiorosi, si, desi avea inelul n deget, ncepu sa tremure de spaima sa nu-l descopere. Stnd dupa un copac, se uita multa vreme l a un grup de paianjeni, apoi n tacerea si nemiscarea padurii, si dadu seama ca fap turile acelea dezgustatoare vorbeau ntre ele. Vocea lor era ca un fel de ssit si scr tit subtire, dar reusi totusi sa nteleaga multe dintre cuvintele pe care le rostea u. Vorbeau despre pitici. A fost o lupta crncena, dar a meritat, spuse unul. Ce piei groase si nesuferite a u! Dar sunt sigur ca trebuie sa fie buni si zemosi. Numai nu-i lasa sa stea prea mult, spuse al treilea. Nu sunt asa de grasi ct ar t rebui sa fie N-au mncat prea bine n ultima vreme. Uside-i, hai, ssi al patrulea, uside-i acum. Si atrna-i pe urma. Eu sunt sigur c-au si murit, spuse primul. Nici gnd! Am vazut adineauri unul care se zbatea. Tocmai se trezise, ca sa spun a sa, dintr-un somn mi-i-nunat. Vreti sa-l vedeti? Si zicnd asta, unul dintre paianjenii grasi alerga pe o sfoara pna ajunse la vreo zece legaturi atrnate n sir, de o craca nalta. Observndu-i pentru prima oara balaban indu-se n umbra, Bilbo se ngrozi cnd vazu un picior de pitic prin capatul unora din tre legaturi sau ici-colo cte un vrf de nas, un pic de barba sau de scufie. Paianjenul se duse la cea mai grasa dintre legaturi Trebuie sa fie bietul Bombur , s i spuse Bilbo si ciupi tare nasul care iesea din legatura. Se auzi un tipat nabus it dinauntru si deodata din legatura tsni un deget de la picior, care-l lovi pe p aianjen puternic si direct. Bombur tot mai avea vlaga. Se auzi un zgomot ca o lo vitura data ntr-o minge de fotbal dezumflata si paianjenul furios cazu de pe crac a, prinzndu-se n ultima clipa cu propriul sau fir. Ceilalti rsera:

Ai avut dreptate, spusera, carnea e vie si loveste. Le pun eu capac la toti, curnd, ssi paianjenul cel furios, catarndu-se din nou pe cr aca. Bilbo si dadu seama ca venise vremea sa faca ceva. Nu se putea catara pna la lighi oane si n-avea cu ce sa traga n ele. Uitndu-se n jur, vazu totusi ca n locul acela e rau multe pietre care zaceau n ceea ce parea sa fi fost un pru, dar care acum secas e. Bilbo se pricepea destul de bine sa tinteasca cu pietre si nu-i trebui mult pna s a gaseasca una frumoasa, neteda, n forma de ou, care sa i se potriveasca foarte b ine n mna. Cnd era mic se antrena aruncnd cu pietre spre o anume tinta, pna cnd toti i epurii, toate veveritele si chiar pasarile ncepusera sa dispara din calea lui cu iuteala fulgerului ori de cte ori l vedeau ca se apleaca; chiar dupa ce crescuse, tot si mai petrecea o buna parte din timp trimitnd sageti ntr-o tinta sau aruncnd in ele ntr-un tarus, mpuscnd vergeaua, jucnd popice sau bile, sau alte jocuri pasnice. Da, n afara de rotocoale de fum, ghicitori si gatit, se mai pricepea nca la o gram ada de lucruri despre care n-am avut timp sa va spun. N-am nici acum. n timp ce h obbitul culegea pietre, paianjenul ajunsese la Bombur; cteva clipe mai trziu ar fi fost mort. Dar tocmai atunci Bilbo tinti. Piatra izbi paianjenul cu putere n cap , facndu-l sa cada lesinat din copac, trosc! la pamnt, cu picioarele ncovrigate. Piatra urmatoare zbura vjind printr-o pnza mare de paianjen, muscndu-i firele, facndu -i vnt paianjenului care statea n mijlocul ei si pac! ucigndu-l. Dupa asta s-a crea t o mare panica n colonia de paianjeni, si pot sa va asigur ca un timp au uitat d e pitici. Nu-l vedeau pe Bilbo, dar ghiceau din ce directie veneau pietrele. Asa ca se repezira spre hobbit, iuti ca fulgerul, alergnd, leganndu-se, aruncndu-si fi rele lungi n toate directiile, pna cnd aerul paru ca se umple de frnghii flfiitoare. Dar Bilbo se furisa ndata n alt loc. Se gndea sa ncerce sa atraga paianjenii, sa-i f aca sa se departeze tot mai mult de pitici; si n acelasi timp sa-i faca sa devina curiosi, nervosi si furiosi. Cnd ajunsera vreo cincizeci n locul unde se aflase e l putin mai devreme, mai arunca niste pietre n ei si ntr-unii care se oprisera n ur ma lor; apoi, dansnd printre copaci, ncepu sa cnte un cntecel care sa-i nfurie si mai tare si sa-i faca pe toti sa-l urmeze, si, n acelasi timp, sa-i faca pe pitici s a-l auda. Iata ce cnta: Un paianjen tese-n pomu' nalt Gras, batrn, nu poate sa ma vada, Ghem cu picioare, ghem cu picioare, Tu te faci ca n-ai habar, Dar vrei, vad eu prea bine, Sa-ti cad si eu n nada. Blegulea, batrnul, umflat peste masura, Blegulea, batrne, tu chiar nu vrei sa vii? Batrne pntecos, Ia vino putin mai jos, Ca sus n-ai sa ma prinzi. Blegulea, zau sa stii! Planul nu era poate prea grozav, dar nu uitati ca Bilbo a trebuit sa-l nascoceas ca ntr-o clipa si nca ntr-o clipa foarte grea. n orice caz, si-a atins scopul. n timp ce cnta, continua sa arunce cu pietre si mai batea si tactul cu piciorul. Aproap e toti paianjenii care se aflau de fata se luara dupa el. Unii cazura din copaci , altii alergara de-a lungul crengilor, se leganara facndu-si vnt de pe un copac p e altul sau aruncnd fire noi peste spatii ntunecate. Se napustira n directia cntecul ui mult mai repede dect se asteptase Bilbo. Erau ngrozitor de suparati. Nu era vor ba numai de pietre; paianjenilor nu le-a placut niciodata sa li se spuna Ghem cu picioare , iar Blegulea e o insulta pentru oricine. Bilbo alerga spre alt loc, dar paianjenii alergara n grupuri, n diferite locuri di n luminisul unde locuiau, si teseau acum pnze ca sa nchida toate spatiile libere d intre trunchiurile de copaci. n cteva clipe hobbitul avea sa se trezeasca prins ntr e pnzele groase, sau cel putin asta era intentia paianjenilor. Stnd acum n mijlocul

insectelor care-l haituiau si tot teseau de zor, Bilbo si lua inima n dinti si nce pu un nou cntec: Grasul Lob si tontul Cob Mreje-au nceput sa-ntinda; Sunt gustos, o stiu prea bine, Dar n-au sa ma prinda. Sunt aici, musca cea rea. Voi, plini de-osnza. Mult prea lenesi sa ma prindeti, n scrboasa pnza.

Si cu aceste cuvinte se ntoarse si descoperi ca ultimul spatiu dintre doi copaci n alti fusese nchis cu pnza din fericire, nu una tesuta serios, ci doar siruri mari de sfoara-de-paianjen de grosime dubla, ntinse n graba de la un trunchi la altul. Bilbo scoase sabia lui cea mica, cioprti firele si se departa cntnd. Paianjenii vazura sabia, cu toate ca nu cred ca si-au dat seama ce e, si ntr-o cl ipa toata ceata se napusti alergnd spre hobbit, pe pamnt si pe crengi, leganndu-si picioarele paroase si apucnd totul cu clestii si cu torcatoarele, n timp ce ochii li se bulbucasera si spumegau. l urmara prin padure pna cnd Bilbo ajunse la limita pna unde ndraznea sa se ncumete. Apoi, facnd chiar mai putin zgomot dect un soricel, se ntoarse pe furis de unde plecase. Stia ca timpul era pretios, ca nu va trece m ult si paianjenii se vor ntoarce la copacii unde i atrnasera pe pitici. Asa ca treb uia sa-i salveze n mare graba. Lucrul cel mai greu era sa se catare pe craca cea lunga de care atrnau legaturile. Nu cred ca ar fi reusit daca unul dintre paianje ni n-ar fi lasat, din fericire, sa atrne un fir pna jos; cu ajutorul acestui fir, cu toate ca i se lipea de mna si-l durea, Bilbo se urca n copac unde dadu nas n nas cu un paianjen batrn, cu o minte cam nceata si cam gras la trup, care ramasese sa pazeasca prizonierii si i tot ciupise sa vada care era cel mai zemos si mai bun de mncat. Se gndise sa nceapa ospatul n lipsa celorlalti, dar domnul Baggins era gra bit, si nainte ca paianjenul sa-si dea seama ce se ntmpla, simti o mpunsatura si se rostogoli mort de pe craca. Lucrul urmator pe care trebuia sa-l faca Bilbo era sa elibereze un pitic. Cum? D aca taia firul care-l tinea spnzurat, nefericitul se prabusea, buf! la pamnt, care se afla la mare distanta. naintnd cu smucituri pe craca (ceea ce i facu pe bietii pitici sa danseze si sa se balabane ca niste fructe coapte), ajunse la prima leg atura. Fili sau Kili , se gndi el dupa vrful unei scufii albastre care iesea n partea de sus. Probabil ca Fili , deduse dupa vrful unui nas lung care iesea din pachetul de fire n fasurate. Plecndu-se peste el, reusi sa taie majoritatea firelor tari si lipicioa se, dupa care, binenteles, dnd din mini si din picioare, Fili aparu n ntregime. Ma tem ca Bilbo ncepu sa rda cnd l vazu miscndu-si minile si picioarele tepene, n timp ce se balansa pe firul de paianjen ce-i trecea pe sub brate, lacndu-l sa semene c u o jucarie caraghioasa care salta pe srma. Pna la urma reusi totusi sa-l ridice pe Fili pe craca; dupa care Fili facu tot ce -i statu n putere sa-l ajute pe hobbit, cu toate ca era bolnav din pricina otrave i de paianjen si a faptului ca statuse atrnat aproape toata noaptea si toata ziua dinainte acoperit de firele nfasurate n jurul lui, prin care nu-i iesea dect nasul cu care trebuia sa respire. I-a trebuit o vesnicie sa-si poata scoate scrbosenia aceea din ochi si din sprncene, ct despre barba, a trebuit s-o taie aproape pe to ata. n orice caz, ncepura amndoi sa ridice nti un pitic, apoi altul sus pe craca si s a-i elibereze, taindu-le firele. Nici unul dintre pitici nu se afla ntr-o stare m ai buna ca Fili, iar unii dintre ei se simteau chiar mai rau. Unii aproape ca navusesera cum sa respire (vedeti, asadar, ca nasurile lungi sunt, uneori, folosi toare), iar altii se otravisera cumplit. Astfel i scapara pe Kili, Bifur, Bofur, Dori si Nori. Bietul Bombur era istovit. Era cel mai gras si fusese ciupit si nghiontit fara ncetare asa ca se rostogoli pu r si simplu de pe craca si cazu, buf! pe pamnt, din fericire pe niste frunze care se aflau acolo, ramnnd ntins pe jos. Cnd ncepura sa se ntoarca paianjenii, mai rai ca niciodata, mai erau nca cinci pitici atrnati de capatul crengii.

Bilbo se ntoarse repede la celalalt capat al crengii, aproape de trunchi, si-i op ri pe cei care ncercau sa se catare sus. si scosese inelul cnd l salvase pe Fili si uitase sa-l puna la loc, asa ca ncepura toti sa bolboroseasca si sa ssie. Acum te vedem, strpitura pacatoasa! Las'ca te mncam noi si-ti lasam oasele si piel ea atrnate de un copac! ! Are un ac, nu-i asa? Lasa ca tot l prindem si-l atrnam cu n jos, o zi sau doua. n timp ce se ntmplau toate astea, ceilalti pitici se munceau sa elibereze restul pr izonierilor, taind firele cu cutitul. Curnd aveau sa fie toti liberi, desi nu era clar ce avea sa urmeze dupa asta paianjenii i prinsesera destul de usor n noaptea din ajun, dar atunci i luasera prin surprindere si pe ntuneric. De data asta se a nunta o lupta crncena. Deodata Bilbo observa ca mai multi paianjeni se strnsesera n jurul lui Bombur, car e zacea pe jos, si l legasera din nou, trndu-l acum dupa ei. Bilbo scoase un racnet si ncepu sa cioprteasca paianjenii din fata lui. Acestia se retrasera iute, iar e l se tr n patru labe si cazu din copac drept n mijlocul celor de jos. Sabia lui mica era pentru ei un nou fel de ntepatura. Lovea fara mila n toate directiile! Lucea n cntata parca, n timp ce-i njunghia. Ucise vreo jumatate de duzina nainte ca ceilalti sa se hotarasca sa se retraga si sa-l lase pe Bombur lui Bilbo. Coborti! Coborti! le striga el piticilor care stateau pe craca. Nu mai stati acolo sus, ca va acopera cu plase! Vedea paianjeni care se ngramadeau pe toti copacii dimprejur, trndu-se pe crengi deasupra piticilor. Piticii se rostogolira, sarira sau cazura pe jos, toti unsprezece gramada, major itatea neputinciosi, reusind cu greu sa se tina pe picioare. Se strnsera, n sfrsit, toti doisprezece, numarndu-l si pe bietul Bombur, care statea sprijinit de o par te si de alta de varul lui, Bifur, si de fratele lui, Bofur; Bilbo dansa n preajm a lor, fluturnd sabia, n timp ce sute de paianjeni furiosi se holbau la ei de pest e tot, din jur si de deasupra. Situatia era destul de disperata. Atunci ncepu batalia. Unii pitici aveau cutite, altii bete si toti aveau la ndemna pietre, iar Bilbo avea pumnalul lui elfesc. Reusira sa respinga paianjenii o dat a si nca o data, si chiar sa ucida multi dintre ei. Dar asta nu putea continua la nesfrsit. Bilbo era aproape mort de oboseala; doar patru dintre pitici erau n sta re sa se tina pe picioare, si nu mai era mult pna cnd urmau sa fie cu totii doborti ca niste muste sleite. Paianjenii ncepusera iarasi sa-si teasa pnza n jurul lor, d e la un copac la altul. Pna la urma Bilbo nu reusi sa gaseasca alt plan dect sa le spuna piticilor taina i nelului. Nu-i prea convenea, dar n-avea ncotro. Eu o sa dispar, spuse. Si daca pot, o sa distrag atentia paianjenilor. Voi trebu ie sa ramneti mpreuna si s-o luati n directia opusa, nspre stnga. Cam pe acolo trebui e sa mergeti, ca sa dati de locul unde am vazut focurile elfilor ultima data. A fost greu sa-i faca sa nteleaga, pe de-o parte din pricina ca erau ametiti si p e de alta, din pricina strigatelor, pocniturilor de bat si a pietrelor aruncate; dar dupa un timp Bilbo simti ca lucrurile nu mai pot suferi amnare paianjenii st rngeau cercul tot mai tare. si puse brusc inelul si, spre marea uimire a piticilor , disparu. Putin mai trziu, se auzi o voce spunnd Grasul Ghem cu picioare , printre copaci, depa rte, n stnga. Asta i nelinisti grozav pe paianjeni. Se oprira, si unii o pornira n d irectia vocii. Ghem cu picioare i facu sa se nfurie n asa hal, nct si pierdura mintil Apoi Balin, care ntelesese planul lui Bilbo mai bine dect ceilalti, conduse atacul . Piticii, ghemuiti unul ntr-altul, formnd un manunchi compact si aruncnd cu pietre c a o grindina, urmarira paianjenii spre stnga si sparsera cercul. Strigatele si cnt ecul care se auzeau departe, n urma lor, se oprira brusc. Spernd cu disperare ca Bilbo nu fusese prins, piticii si continuara drumul. Dar nu destul de repede. Erau bolnavi si obositi, si cu toate ca multi dintre paianjen i se aflau destul de aproape n urma lor, nu puteau nainta dect sontc-sontc. Cnd si cnd trebuiau sa se ntoarca sa lupte cu fapturile care-i ajungeau din urma; ctiva paian jeni se si urcasera n copacii de deasupra lor si aruncau fire lungi si lipicioase nspre ei. Lucrurile se stricasera iarasi cam rau, cnd, deodata, Bilbo reaparu si ataca paia njenii uluiti, dintr-o parte.

Plecati, plecati, striga el, ca-i mpung eu! Si i mpunse. Se repezea nainte si napoi, cioprtind fire de paianjen, tocndu-le picioar ele si spintecndu-le trupurile grase cnd se apropiau prea tare. Paianjenii se umfl au de furie, bolboroseau Si spumegau, si ssiau blesteme fioroase. Teapa i speriase de moarte si acum, cnd aparuse din nou, nu ndrazneau sa se apropie dect pna la un punc t. Asa ca, orict ar fi blestemat-o, prada lor se departa ncet, dar sigur. A fost ng rozitor, lucrurile au parut sa dureze la nesfrsit. Dar n cele din urma, tocmai cnd Bilbo simtea ca nu mai poate ridica mna nici pentru o singura lovitura, paianjeni i renuntara sa-i mai urmareasca si se ntoarsera, dezamagiti, n colonia lor cea nea gra. Piticii vazura atunci ca ajunsesera la marginea unui cerc unde arsesera focurile elfilor. Dar nu-si dadeau seama daca era vorba de vreunul dintre focurile pe ca re le vazusera n noaptea din ajun. Totusi, parea ca peste locurile acelea plutest e un fel de vraja. Avea alta culoare care nu le placea deloc paianjenilor. Oricu m, lumina era aici mai verde si ramurile mai putin groase si amenintatoare, asa ca avura norocul sa se poata odihni, sa-si poata trage sufletul. Zacura o vreme, suflnd si gfind. Dar nu trecu totusi prea mult si ncepura sa puna ntr ebari. i cerura lui Bilbo sa le explice n cele mai mici amanunte cum se facea neva zut, iar Inelul pe care-l gasise i interesa att de tare, nct un timp uitara de propr iile lor necazuri. Balin, mai cu seama, insista sa i se spuna de mai multe ori p ovestea cu Gollum, cu ghicitorile si tot restul, si unde, si cum gasise Inelul. Dupa un timp nsa lumina ncepu sa scada si atunci ntrebarile se schimbara: unde se a flau, unde era cararea, unde puteau gasi ceva de mncare si ce trebuiau sa faca n c ontinuare? Repetau aceste ntrebari ntruna si pareau ca asteapta ca micul Bilbo sa le dea raspunsul. De unde se vede ca si schimbasera cu totul parerea despre domnu l Baggins si ncepusera sa-l respecte cum se cuvine (si asa cum le spusese si Gand alf c-o sa se ntmple). ntr-adevar, nu mai bombaneau, ci erau convinsi ca hobbitul v a gasi un plan minunat care sa-i ajute. Stiau prea bine ca, daca n-ar fi fost ho bbitul, ar fi murit deja cu totii, i multumira, deci, de mai multe ori. Unii se r idicara chiar si se plecara pna la pamnt, cu toate ca efortul i facu sa pice n nas s i nu mai reusira multa vreme sa se puna la loc pe picioare. Adevarul despre disp aritia lui Bilbo nu scazu cu nimic parerea lor buna despre el; caci vazusera ca toate trei bunuri foarte folosito are totusi minte si noroc, si un inel fermecat are; de fapt, l-au laudat ntr-asa hal, nct Bilbo ncepu sa simta ca, la urma urmei, a re n el ceva de aventurier curajos, cu toate ca ar fi fost mult mai curajos daca ar fi avut parte si de ceva mncare. Dar n-avea nimic, absolut nimic; si nici unul dintre ei nu era n stare sa se duca sa caute ceva sau sa gaseasca drumul pierdut. Drumul pierdut! n mintea obosita a lui Bilbo drumul devenise o idee fixa. Statea si se uita n fata lui, la copacii care nu se mai terminau, si dupa un timp se cufundara din nou, cu totii, n tacere . Toti, n afara de Balin. Multa vreme dupa ce toti ceilalti tacusera si nchisesera ochii sa doarma, continua sa mormaie si sa rda pe nfundate: Gollum! Sa fiu al naibii! Deci asa ai reusit sa te furisezi pe lnga mine! Acuma s tiu! Te-ai strecurat ncet pe lnga mine, nu-i asa, domnule Baggins? Ah, si nasturii mprastiati n pragul usii! Bunul si dragutul Bilbo, Bilbo, Bilbo bo-bo-bo . Dupa car e adormi. Si multa vreme a domnit o liniste deplina. Deodata Dwalin deschise un ochi si se uita n jur: Unde e Thorin? ntreba. Socul a fost ngrozitor, ntr-adevar, erau numai treisprezece doisprezece pitici si un hobbit. Da. Unde era Thorin? Se ntrebara ce lucru nefast i s-o fi ntmplat, ce vr aja sau ce monstri ntunecati dadusera peste el. Si cum zaceau asa pierduti n padur e, se cutremurara. Dupa care se cufundara unul dupa altul ntr-un somn agitat, pli n de vise nfricosatoare, n timp ce seara se transforma n noapte neagra; si deocamda ta trebuie sa-i lasam acolo, prea bolnavi si obositi sa stabileasca garzi sau sa stea cu rndul de veghe. Thorin fusese prins mult mai repede dect ei. Va amintiti ca Bilbo adormise bustea n cnd pasise n cercul de lumina? Apoi, fusese rndul lui Thorin sa paseasca n mijlocu l cercului si, cnd se stinsesera luminile, cazuse ca o piatra fermecata. Tot zgom otul pe care-l facusera piticii pierduti n noapte, tipetele pe care le scosesera cnd i prinsesera paianjenii si i legasera, si tot zgomotul bataliei de a doua zi tr

ecusera peste el, fara sa le auda. Dupa care venisera Elfii Padureni, l legasera si-l luasera de acolo. Fapturile pe care le vazusera petrecnd erau, fireste, Elfii Padureni. Ei nu sunt fiinte rele. Dar au un pacat: nu au ncredere n straini. Si cu toate ca pe atunci v rajile lor aveau mare putere, erau foarte circumspecti. Se deosebeau de Eldari, de Elfii Apuseni erau mai periculosi si mai putin ntelepti. Caci cei mai multi (mp reuna cu neamurile lor raspndite pe dealuri si pe munti, se trageau din triburi v echi care nu se duceau niciodata n tara Elfilor Apuseni. Elfii Luminii, Adncurilor si Marilor se duceau acolo si traiau ani si ani si se faceau mai buni, si mai nt elepti, si mai nvatati, si descopereau vraji noi si o noua arta a ndemnarii, facnd l ucruri frumoase si uimitoare, nainte ca unii dintre ei sa se ntoarca n Pamntul de Mi jloc, n Pamntul de Mijloc. Elfii Padureni se simteau atrasi de amurgul Soarelui si al Lunii noastre; dar cel mai mult le placeau stelele; si hoinareau n padurile nt inse care cresteau nalte, n tinuturi care acuma nu mai sunt. Locuiau de cele mai m ulte ori la marginea codrului, de unde fugeau uneori ca sa vneze sau sa calareasc a si sa alerge pe cmpiile deschise la lumina lunii sau a stelelor. Dar dupa venir ea Oamenilor, au nceput sa iubeasca din ce n ce mai mult amurgul si umbrele. Cu to ate astea erau si ramneau elfi, si asta nseamna fapturi cu suflet bun . ntr-o grota uriasa, ctiva kilometri de la marginea Codrului ntunecat, n partea dinsp re rasarit, traia pe vremea aceea regele lor cel mai mare. n fata portilor uriase de granit era un ru care venea din naltimile padurii si continua apoi sa curga, i ntrnd n mlastinile de la picioarele platourilor nalte si mpadurite. Aceasta grota ur iasa, din care porneau nenumarate pesteri mai mici de fiecare parte, continua, c otind, departe, sub pamnt, si avea multe galerii si sali spatioase; dar era mai l uminoasa si mai sanatoasa dect locuintele gnomilor, si mai putin adnca si periculo asa. De fapt, supusii regelui vnau si traiau mai mult afara, n padure, si aveau ca se sau colibe pe pamnt si pe crengile copacilor. Copacii care le placeau cel mai mult erau fagii. Grota era palatul regelui, seiful unde si pastra avutia si forta reata n care se retrageau supusii lui cnd voiau sa se apere de dusmani. Pestera mai servea si drept temnita pentru prizonieri. Asa ca acolo l-au trt pe Th orin fara prea multa blndete, caci nu prea iubeau piticii si-si nchipuiau ca e un dusman. Pe vremuri se razboisera cu unii dintre piticii pe care-i acuzasera ca l e furasera comoara. Ar fi nsa drept sa spunem ca piticii sustineau, dimpotriva, c a luasera ce li se cuvenea, pentru ca se nvoisera cu Regele Elfilor sa-i lucreze aurul si argintul. Dupa ce lucrasera, regele refuzase sa le mai plateasca. De fa pt, marea slabiciune a Regelui Elfilor erau lucrurile de pret, mai ales argintul si nestematele albe; si cu toate ca avea un tezaur destul de mare, voia mereu m ai mult, fiindca nu era nca att de bogat ca alti suverani ai elfilor, de pe vremur i. Supusii lui nu scoteau din pamnt si nu prelucrau metalele sau nestematele, si nici nu se prea sinchiseau de negot sau de agricultura. Asta o stia orice pitic, desi familia lui Thorin n-avusese nici o legatura cu vechea cearta de care v-am pomenit. Asa ca Thorin s-a suparat din cauza felului n care s-a purtat cu el dup a ce si-a retras vraja si el si-a venit n fire; si s-a hotart sa nu scoata nici o vorba despre aur sau despre giuvaiere. Cnd l adusera n fata regelui, acesta l privi pe Thorin cu severitate si i puse o gram ada de ntrebari. Dar Thorin nu spunea nimic altceva dect ca moare de foame. De ce ati ncercat de trei ori, dumneata si oamenii dumitale, sa-mi atacati supusi i n timp ce petreceau? ntreba regele. Nu i-am atacat, raspunse Thorin. Ne-am dus sa cersim, fiindca muream de foame. Unde sunt prietenii dumitale acum si ce fac? Nu stiu, dar cred ca rabda de foame n padure Ce faceati n padure? Cautam mncare si bautura, ca eram sleiti de foame. Dar, de fapt, de ce ati venit n padure? ntreba regele, suparat. Thorin nchise gura si refuza sa mai vorbeasca. Foarte bine, spuse regele. Luati-l de aici si puneti-l la loc sigur, pna se hotar aste sa spuna adevarul, chiar daca o fi sa asteptam si o suta de ani. Elfii l prinsera atunci n chingi si l nchisera ntr-una din pesterile lor cele mai asc unse, n dosul unor usi solide de lemn, si-l lasara acolo. i dadura mncare si bautur a si chiar daca mncarea nu era foarte gustoasa, oricum, era din belsug; caci elfi

i nu sunt gnomi si au o educatie destul de aleasa chiar cnd e vorba de cei mai ma ri dusmani ai lor, pe care i-au luat prizonieri. Paianjenii uriasi erau singurel e fapturi fata de care nu aveau mila si pe care nu le crutau. Bietul Thorin zacea deci acolo, n temnita regelui, si dupa ce mai trecu un timp n care se simti plin de recunostinta pentru pinea si carnea, si apa pe care i-o dad eau, ncepu sa se ntrebe ce devenisera nefericitii lui prieteni. Nu trecu mult si d escoperi; dar asta tine de capitolul urmator si de nceputul unei alte aventuri, n care hobbitul si-a dovedit din nou utilitatea. IX BUTOAIELE SALVATOARE A DOUA ZI dupa batalia cu paianjenii, Bilbo si piticii facura un ultim efort dis perat sa gaseasca o solutie nainte de a muri de foame sau de sete. Se ridicara si o pornira clatinndu-se pe picioare, n directia n care opt din treisprezece, cti era u, ghicira ca s-ar afla poteca, dar nu apucara niciodata sa descopere daca e asa . Putina lumina care era n padure ncepuse iarasi sa scada, topindu-se n ntunericul n optii, cnd deodata n jurul lor tsni lumina mai multor torte, de parca ar fi fost su te de stele rosii. Elfii Padureni aparura cu arcuri si sageti si le strigara pit icilor sa se opreasca. De lupta nu putea fi vorba. Chiar daca piticii n-ar fi aj uns n starea n care erau, nct sa se bucure ca sunt prinsi, cutitele lor mici, singur ele arme pe care le aveau, nu le-ar fi fost de nici un folos mpotriva sagetilor c u care elfii puteau lovi chiar si un ochi de pasare n ntuneric. Asa ca au ncremenit toti n afara de Bilbo care si-a vrt iute pe loc, s-au asezat pe jos si au asteptat inelul n deget si s-a dat, pe furis, la o parte. Iata de ce, cnd elfii i-au legat pe pitici ntr-un sir lung, unul n spatele celuilalt, si i-au numarat, n-au gasit sau, mai bine zis, nu l-au numarat niciodata pe hobbit. Si nici nu l-au auzit sau l-au simtit cum urmarea, de la distanta lumina facliil or cnd si duceau prizonierii spre inima padurii. Piticii erau cu totii legati la o chi, dar, oricum, n-avea mare importanta caci pna si Bilbo, care-si putea folosi ochii, tot nu vedea unde i duceau, si, n orice caz, nici el, nici ceilalti nu stia u locul unde plecasera. Bilbo facu toate eforturile sa se tina dupa torte, caci ielele i sileau pe pitici sa mearga ct mai repede, desi erau bolnavi si obositi. R egele le daduse porunca sa se grabeasca. Deodata tortele se oprira si hobbitul a bia avu timp sa le ajunga din urma, nainte sa nceapa trecerea peste pod. Era podul peste ru, care ducea pna la portile regelui. Sub pod apa ntunecata curgea iute si cu forta. La celalalt capat erau portile unei pesteri uriase, care patrundea n co asta unei vai molcome, acoperite de arbori. Acolo, fagii nalti coborau chiar pna l a malul rului, muindu-si radacinile n apa. Elfii si mpinsera prizonierii peste acel pod, dar Bilbo, care venea n urma lor, sov ai. Nu-i placea deloc cum arata gura pesterii si nu se hotar sa-si urmeze prieten ii dect n ultima clipa, cnd se repezi dupa ultimii elfi, nainte ca marile porti ale regelui sa se nchida cu zgomot. nauntru galeriile erau luminate de flacarile rosii ale tortelor, si elfii care fa ceau de garda cntau naintnd prin galeriile cotite si ncrucisate, n care rasuna ecoul. Nu semanau cu cele din fortaretele gnomilor pentru ca erau mai mici, coborau ma i putin adnc sub pamnt, iar aerul care le umplea era mai curat. ntr-o sala mare, cu stlpi ciopliti din piatra vie, pe un tron de lemn sculptat, statea Regele Elfilo r. Pe cap avea o coroana de boabe si frunze rosii, caci venise iarasi toamna. Pr imavara purta coroana din flori de padure. n mna tinea un toiag de stejar, sculpta t. Prizonierii fura adusi n fata lui si, cu toate ca se uita crunt la ei, le spuse o amenilor lui sa-i dezlege, caci erau sleiti de puteri si n zdrente. De altfel, aici nu-i nevoie sa stea legati, spuse. Nimeni din cei adusi aici nu mai poate scapa prin portile mele fermecate. i ntreba ndelung si n amanuntime ce fac, unde vor sa se duca, de unde vin, dar nu re usi sa scoata de la ei mult mai mult dect de la Thorin. Erau morocanosi si supara ti si nici macar nu se straduiau sa para politicosi. Ce-am facut, Maria-ta? ntreba Balin, care era cel mai batrn dintre cei ramasi. E o are o crima sa te ratacesti n padure, sa-ti fie foame si sete, sa fii prins n ghea

rele paianjenilor? De ce va nfurie att de tare uciderea lor? Sunt animalele dumnea voastra de casa, favorite? ntrebarea l nfurie, fireste, pe rege, mai rau ca niciodata facndu-l sa raspunda: E o crima sa umbli prin mparatia mea fara aprobarea mea. Uitati ca va aflati n reg atul meu si ca ati folosit drumul facut de oamenii mei? N-ati tulburat voi de tr ei ori linistea oamenilor mei n padure, nu i-ati suparat, n-ati strnit voi paianje nii cu zarva si strigatele voastre? Dupa toate necazurile pe care mi le-ati pric inuit, am si eu dreptul sa stiu ce va aduce pe aici si, daca nu vreti sa-mi spun eti acum, va tin pe toti nchinsi pna va vine mintea la cap si nvatati sa va purtati . Porunci ca fiecare pitic sa fie pus ntr-alta celula, sa i se dea de mncare si de b aut, dar sa nu li se dea voie sa iasa din mica lor nchisoare pna cnd nu se hotarast e macar unul dintre ei sa-i spuna tot ce voia el sa stie. Dar nu le-a spus ca Th orin era si el prizonierul lui. Asta a descoperit-o Bilbo. Bietul domn Baggins! Multa si istovitoare vreme a trebuit sa traiasca n locul ace la, complet singur, ascunzndu-se tot timpul, nendraznind sa-si scoata niciodata In elul, abia ndraznind sa doarma, chiar si ghemuit n cele mai ascunse si ndepartate u nghere, pe care reusise sa le gaseasca. Ca sa faca si el ceva, si lua obiceiul sa se plimbe prin palatul Regelui Elfilor. Intrarile erau nchise cu porti fermecate , dar uneori, daca se grabea, reusea totusi sa iasa. Grupuri de Elfi Padureni, c ondusi uneori de rege, plecau cnd si cnd la vnatoare sau dupa alte treburi, prin pa durile dinspre Soare-rasare. Si atunci, daca Bilbo se misca destul de repede, re usea sa iasa strecurndu-se n urma lor, cu toate ca asta era periculos. De mai mult e ori a fost ct pe-aci sa fie prins ntre usile care s-au nchis brusc dupa ce au tre cut ultimii elfi; dar nu ndraznea sa se apropie prea mult din cauza umbrei lui, o rict ar fi fost de inconsistenta si de nesigura n lumina tortei, sau de teama sa n u se ciocneasca cineva de el si sa-l descopere. Si pe urma, chiar cnd iesea, ceea ce nu se ntmpla prea des, tot nu-i servea la nimic. Nu voia sa-i paraseasca pe pi tici si, de fapt, nici nu stia unde Dumnezeu sa se duca fara ei. Nu reusea sa ti na pasul cu elfii-vnatori chiar tot timpul ct umblau pe afara, asa ca nu descoperi niciodata drumurile care l-ar fi scos din padure, asa ca nu facea dect sa ratace asca disperat, ngrozit sa nu se piarda, pna cnd i se ivea iar ocazia sa se ntoarca. Cnd iesea la aer i se mai facea si foame, caci nu stia sa vneze n timp ce n pesteri reusea, de bine de rau, sa traiasca furnd mncare din camara sau de pe masa, cnd nu era nimeni prin preajma. Sunt ca un spargator care, o data ce-a intrat, nu mai poate pleca si trebuie sa c ontinue sa prade n chip jalnic aceeasi casa, zi de zi, si spunea. Aici e partea ce a mai trista si plicticoasa din toata aventura asta nenorocita, obositoare si pe nibila. As da orice sa fiu din nou n vizuina mea, lnga un foc bun, la lumina lampi i! Si ar mai fi vrut uneori sa-i poata trimite vrajitorului un mesaj n care sa-i c eara ajutor, dar asta era, fireste, imposibil; si dadu foarte repede seama ca, da ca era ceva de facut, trebuia s-o faca el, domnul Baggins, singur si fara ajutor . n cele din urma, dupa o saptamna sau doua de viata traita n ascuns, pndind si urmari nd garzile, profitnd de orice ocazie, reusi sa afle unde era tinut fiecare pitic n parte. Descoperi toate cele douasprezece celule n care se aflau, n diferite parti ale palatului, si dupa un timp reusi sa se orienteze foarte bine. Si mare-i fu mirarea, tragnd ntr-o zi cu urechea n timp ce stateau niste paznici de vorba, sa af le ca mai era un pitic nchis, ntr-un loc deosebit de tainic si de ntunecos. Ghici, binenteles, ntr-o clipa ca trebuie sa fie vorba de Thorin; si dupa un timp descope ri ca asa si era. n cele din urma, reusi cu mare greutate sa gaseasca locul, cnd n u era nimeni prin jur, si sa schimbe doua-trei vorbe cu capetenia piticilor. Thorin era prea amart ca sa mai fie furios de necazurile lui si ncepuse chiar sa s e gndeasca sa-i spuna regelui totul despre comoara si despre cautarile lor (ceea ce dovedea ct de mult i scazuse moralul), cnd auzi vocisoara lui Bilbo prin gaura c heii. Dupa o clipa nsa si dadu seama ca nu se poate nsela, se apropie de usa si avu o lunga convorbire n soapta cu Bilbo, care statea de partea cealalta. Si astfel Bilbo reusi sa duca n taina mesajul lui Thorin fiecaruia dintre ceilalt i pitici ntemnitati, spunndu-le ca Thorin, capetenia lor, se afla aproape de ei si ca nici unul nu trebuie sa dezvaluie misiunea lui regelui, sau n orice caz nu nai

nte sa le dea Thorin semnalul. Caci lui Thorin i venise inima la loc, auzind cum s i salvase hobbitul tovarasii de paianjeni, si era din nou hotart sa nu se rascump ere prin fagaduieli facute regelui, ca i-ar da o parte din comoara, dect atunci cn d nu va mai fi alta speranta de scapare; dect atunci cnd extraordinarul domn Baggi ns cel Nevazut (despre care ncepuse, ntr-adevar, sa aiba o parere foarte buna) nu va mai reusi sa gaseasca nici o solutie ingenioasa. Primind mesajul, ceilalti pitici au fost cu totul de acord. S-au gndit cu totii c a partea lor din comoara (caci o socoteau a lor, cu toate ca se aflau acum ntr-o situatie critica si dragonul era nca n viata) va suferi serios daca Elfii Padureni vor avea pretentia la o parte din ea; n plus, aveau toata ncrederea n Bilbo. Caci, vedeti, se ntmpla tocmai ce spusese Gandalf. Poate ca asta era unul din motivele pentru care plecase si i lasase singuri. Dar Bilbo nu mpartasea nici pe departe sperantele lor. Nu-i placea sa depinda tot i de el si tare ar fi vrut sa-l aiba pe vrajitor pe aproape. n zadar: probabil ca i despartea de el toata ntinderea misterioasa a Codrului ntunecat. Se gndi si se to t gndi, pna aproape sa-i crape capul, dar nu-i veni nici o idee stralucita. Un ine l fermecat era un lucru foarte bun, dar nu servea la mare lucru cnd ei erau paisp rezece. Dar, dupa cum ati ghicit, probabil, pna la urma tot a reusit sa-si salvez e prietenii, si iata cum s-a ntmplat. ntr-o zi, pe cnd tot adulmeca si se plimba ncoace si ncolo, Bilbo descoperi ceva foa rte interesant: portile cele mari nu erau singura intrare spre pesteri. Exista u n pru care curgea pe sub o parte din zona cea mai joasa a palatului si se unea cu Rul Padurii mai departe, spre rasarit, dincolo de dealul abrupt unde se afla desc hizatura principala, n locul unde prul subteran iesea din coasta dealului se afla u n zagaz. Tavanul de stnca cobora acolo pna aproape de suprafata apei, unde se pute a lasa un zagaz drept n albia rului, ca sa mpiedice pe oricine ar fi vrut sa intre sau sa iasa pe acolo. Dar era adesea deschis, caci pe acolo treceau multe marfur i, fie ca intrau, fie ca ieseau. Daca ar fi intrat cineva pe acolo, s-ar fi trez it ntr-un tunel negru si accidentat, care patrundea adnc n inima dealului; era totu si un loc unde tunelul trecea pe sub pesteri si unde tavanul fusese taiat si aco perit cu chepenguri mari din lemn de stejar, care se deschideau, n sus, spre beci urile regelui. n beciuri se aflau butoaie, butoaie si iar butoaie; caci Elfilor P adureni si mai ales regelui lor le placea foarte mult vinul, desi prin partile a celea nu crestea vita de vie. Vinul si celelalte bunuri erau aduse de la rudele lor dinspre miazazi, sau de la viile oamenilor de pe meleaguri ndepartate. Stnd ascuns n spatele unui poloboc dintre cele mai mari, Bilbo descoperi chepengur ile si la ce foloseau, si stnd la pnda si ascultnd ce spuneau servitorii regelui, a fla cum se aduceau vinurile si alte bunuri, pe apa sau pe uscat, de la Lacul cel Lung. Dupa cte se parea, acolo continua sa existe un oras nfloritor al oamenilor, constr uit pe poduri si patrunznd departe n apa, ca un mijloc de aparare mpotriva dusmanil or de tot felul si mai ales mpotriva dragonului de pe Munte. Din Orasul Lacului, butoaiele plecau pe Rul Padurii. De multe ori erau doar prinse unul de altul ca n iste plute mari, si mpinse cu prajina sau cu vslele n sus, pe apa; alteori erau ncar cate pe vase. Dupa ce le goleau, elfii luau butoaiele si le aruncau prin trape, apoi deschidea u zagazul si butoaiele ieseau plutind si leganndu-se pe apa, pna cnd curentul le du cea ntr-un loc, departe de ru, la vale, unde malul iesea afara, aproape de margine a cea mai rasariteana a Codrului ntunecat. Acolo erau culese, legate si aduse napo i, pe apa, n Orasul Lacului, care se afla n apropiere de punctul n care Rul Padurii se varsa n Lacul cel Lung. Un timp Bilbo statu si se gndi la zagaz, ntrebndu-se cum l-ar putea folosi ca sa-si scape prietenii si, n cele din urma, ajunse sa conceapa un plan disperat. Prizonierilor li se adusese masa de seara. Garzile se departau tropaind pe culoa re, lund tortele cu ei si lasnd totul n ntuneric, n urma lor. Apoi Bilbo l auzi pe che larul regelui spunndu-i capitanului garzilor noapte buna . Hai cu mine, spuse, sa-ti dau sa bei putin din vinul ala nou pe care l-am primit acum, de curnd. Asta-seara am mult de tras, ca trebuie sa scot butoaiele goale d in beciuri, asa ca un paharel te ajuta sa muncesti mai bine. Bine, spuse rznd seful garzilor, am sa gust si eu un pahar, sa vad daca vinu-i vre

dnic de masa regelui. Asta-seara e un ospat si nu se cade sa servim vin prost. Auzind acestea, Bilbo ncepu sa tremure de emotie, caci vazu ca norocul e de parte a lui si ca are imediat ocazia sa-si ncerce planul lui disperat. i urma pe cei doi pna cnd intrara ntr-un beci mic si se asezara la o masa pe care se aflau doua cara fe mari si pntecoase. Nu trecu mult si ncepura sa bea si sa rda cu pofta. Si atunci Bilbo avu un noroc cu totul neobisnuit. Elfii Padureni nu se ametesc dect cu vin extrem de tare, dar, dupa ct se parea, vinul asta era din recolta mbatatoare a ma rilor gradini din Dorwinion si nu era destinat soldatilor sau servitorilor, ci d oar ospatului regelui; si trebuia servit n cupe mici, nu n carafe mari si pntecoase ca ale chelarului. Putin timp dupa aceea, seful garzilor ncepu sa motaie, apoi puse capul pe masa si cazu ntr-un somn adnc. Chelarul continua un timp sa vorbeasca si sa rda de unul si ngur, fara sa dea vreun semn ca vazuse ce s-a ntmplat, dar putin mai trziu ncepu sa picoteasca si el i cazu capul pe masa si adormi sforaind lnga prietenul lui. Atunc i hobbitul intra pe furis n beci. Cteva clipe mai trziu seful garzilor nu mai avea chei, iar Bilbo alerga ct putea de repede pe culoare, spre celule. Legatura mare de chei i se parea foarte grea pentru bratele lui si, cu toate ca purta inelul, simti de mai multe ori ca i se taie picioarele de frica, pentru ca nu putea sa mp iedice cheile sa zornaie destul de tare din cnd n cnd. Si asta l facea sa tremure di n cap pna-n picioare. nti descuie usa lui Balin, apoi, imediat dupa ce iesi piticul de acolo, o ncuie cu grija la loc. Dupa cum va nchipuiti, Balin ramase foarte uimit; dar orict ar fi fo st de fericit sa iasa din camaruta lui de piatra att de plictisitoare, voia totus i sa se opreasca si sa puna ntrebari, sa stie ce voia sa faca Bilbo si multe alte le. N-avem timp acum, spuse hobbitul, urmeaza-ma si-ai sa vezi! Trebuie sa ramnem cu totii mpreuna, sa nu riscam sa ne pierdem unul de altul. Ori scapam toti, ori nic i unul, si asta e ultima noastra sansa. Daca se afla asta, Dumnezeu stie unde va mai pune regele, cu lanturi la mini si probabil si la picioare. Fii baiat bun si nu mai discuta. Dupa care se duse din usa n usa, pna cnd numarul celor care-l urmau ajunse la doisp rezece nici unul dintre ei nefiind prea sprinten, din cauza ntunericului si a fap tului ca fusesera prea mult timp nchisi. Inima lui Bilbo batea sa se rupa ori de cte ori se loveau unul de altul sau mormaiau si susoteau pe ntuneric. Naiba s-o ia de afacere piticeasca , si spunea Bilbo n sinea lui. Dar totul a mers ca pe roate si n-au ntlnit nici un paznic. De fapt, n noaptea aceea avea loc n padure si n salile d e sus o mare Petrecere a Toamnei. Aproape toti supusii regelui petreceau si se v eseleau. n cele din urma, dupa multe poticneli, ajunsera la temnita n care se afla Thorin, la mare adncime sub pamnt, dar, din fericire, destul de aproape de beciuri. Ia te uita! spuse Thorin, cnd i sopti Bilbo sa iasa sa se alature prietenilor lui. Gandalf a spus adevarul, ca de obicei. La o adica, s-ar parea ca esti un Sparga tor de mna-nti . Sunt convins ca n viitor, orice s-ar ntmpla, suntem cu totii oamenii dumitale. Dar ce facem? Bilbo si dadu seama ca venise vremea sa le explice ct de ct ideea, dar nu era deloc convins ca piticii o vor primi bine. Temerile lui se vadira a fi ct se poate de justificate. Caci ideea nu le-a placut deloc si ncepura sa bombane n gura mare, cu toate ca asta era periculos. O sa ne izbeasca si o sa ne faca bucati, si o sa ne mai si necam, mormaira. Cnd ai reusit sa pui mna pe chei, am crezut ca ai si un plan inteligent. Ideea asta e o nebunie! Foarte bine, spuse Bilbo descurajat, dar n acelasi timp si cam enervat. Hai napoi n celulele voastre frumoase; o sa va ncui la loc si o sa stati comod, sa gasiti un alt plan mai bun dar nu cred ca o sa mai pot pune vreodata mna pe chei, chiar da ca as fi dispus sa mai ncerc. Perspectiva era prea ngrozitoare, asa ca se potolira. n cele din urma, au trebuit sa faca ceea ce le sugerase Bilbo, pentru ca era clar ca nu puteau sa ncerce sa g aseasca drumul pna-n salile de sus sau sa se lupte sa iasa pe porti, care se nchid eau ca prin farmec; sau sa bombane prin galerii, pna erau iarasi prinsi. Asa ca, urmndu-l pe hobbit, se furisara n beciurile cele mai adnci. Trecura prin fata unei

usi prin care i vazura pe capitanul garzilor si pe chelar care continuau sa sfora ie fericiti, cu un zmbet pe fata. Vinul de Dorwinion, da un somn adnc, cu vise pla cute. A doua zi expresia capitanului garzilor probabil ca avea sa fie alta, cu t oate ca Bilbo, nainte sa-si continue drumul, se furisase lnga el si, milos, i puses e cheile napoi la cingatoare. Asa va avea mai putine necazuri, si spuse domnul Baggins. N-a fost om rau si s-a p urtat destul de frumos cu prizonierii. Vai, ce-o sa se mai mire cu totii! O sa-s i nchipuie ca am avut puteri supranaturale grozave, ca sa trecem prin toate usile ncuiate si sa disparem! Trebuie sa ne punem foarte repede pe treaba daca vrem as a ceva! Balin a fost pus sa pndeasca paznicul si chelarul si sa dea de veste daca misca. Ceilalti s-au dus n beciul alaturat, cel cu trapele. Nu era timp de pierdut. Dupa cte stia Bilbo, ctiva elfi primisera porunca sa coboare curnd, sa-l ajute pe chela r sa mpinga butoaiele goale prin trape, n ru. Butoaiele erau, de fapt, gata pregati te, rnduri-rnduri, n mijlocul ncaperii, si asteptau sa li se dea brnci. Unele erau bu toaie de vin si cu astea nu aveau ce face, pentru ca era greu sa le deschizi la capat fara zgomot si era greu sa le nchizi la loc. Dar printre ele se aflau si cte va cu care se carasera alte lucruri n palatul regelui, cum ar fi unt, mere si alt ele. Gasira repede treisprezece butoaie destul de mari ca sa ncapa cte un pitic n fiecar e. De fapt, unele erau chiar prea spatioase si, vrndu-se n ele, piticii se gndira ngr ijorati ct vor fi de scuturati si de izbiti, cu toate ca Bilbo se stradui sa gase asca ntr-un timp att de scurt paie si alte lucruri cu care sa-i mpacheteze conforta bil. Thorin i facuse mari necazuri si acum se sucea si se rasucea n butoi, mrind ca un cine mare ntr un cotet prea mic, n timp ce Balin, care ramasese ultimul, facea o gramada de mofturi din cauza gaurilor prin care trebuia sa intre aerul, spunnd c a se sufoca nainte chiar sa se fi pus capacul la butoi. Bilbo se straduise sa ast upe gaurile din partile laterale ale butoaielor si sa fixeze capacele ct mai bine , si acum ramasese din nou singur; alerga ncoace si ncolo, facnd ultimele rectifica ri si spernd, orict ar fi fost de absurd, ca planul lui va reusi. Treaba s-a ispravit tocmai la timp. Un minut sau doua dupa ce fixase capacul but oiului lui Balin, Bilbo auzi voci care rdeau si vorbeau, si cntau frnturi de cntece. Parasisera un ospat vesel, care se desfasura ntr-una din salile palatului, si av eau intentia sa se ntoarca acolo ct mai repede. Unde-i batrnul Galion, chelarul? spuse unul dintre elfi. Nu l-am vazut servind la masa asta-seara. Ar trebui sa fie aici acum, sa ne arate ce-avem de facut! Daca batrnul gura-casca ntrzie, ma supar, spuse altul. N-am de gnd sa-mi pierd vreme a aici, cnd acolo sus toti petrec si se veselesc. Aha! se auzi un strigat. Uite-l pe batrnul pezevenghi. E cu capul n cana! A facut si el o mica petrecere n doi, cu prietenul lui, capitanul. Scutura-l! Trezeste-l! strigara ceilalti, nerabdatori. Galion nu prea era ncntat sa fie scuturat sau trezit si nca si mai putin sa fie bat jocorit. Ati auzit, mormai el, am asteptat si-am tot asteptat, aici jos, n timp ce voi bea ti si va veseleati, uitnd de datorie. Nu-i de mirare ca am adormit. Mi-a fost urt. Nu-i de mirare, spusera elfii, dar explicatia e aici, n cana. Ia da-ne si noua o gura din licoarea asta aromitoare, nainte sa ne apucam de treaba. Nu-i nevoie sal trezesti pe temnicer. Dupa cum arata, pare sa-si fi luat portia. Au baut apoi un rnd si deodata au devenit nemaipomenit de veseli. Dar nu si-au pi erdut mintile cu totul. Salveaza-ne, Galion, strigara, ai nceput cheful devreme si ti s-au cam nclcit minti le Ai pus aici butoaiele pline n loc sa le pui pe cele goale, daca le judeci dupa greutate. Ia apucati-va de treaba, mormai chelarul, cum o sa-si dea seama de greutate nist e betivani care trebuie sa plece, si gata! Faceti ce va spun! Bine, bine, raspunsera elfii, rostogolind butoaiele catre trapa. Dar sa stii ca tu raspunzi daca poloboacele pline cu unt pentru rege si cu cel mai bun vin al l ui se duc pe grla si ajung la Oamenii Lacului, pe gratis. Hai de-a dura, dura, dura,

Oricare le-ar fi masura, Pna cade jos, prin trapa, Plici si placi, cade n apa! Asa cntara, n timp ce un butoi si pe urma altul se rostogolira uruind spre deschiz atura neagra, caznd apoi n apa rece, ctiva metri mai jos. Unele dintre butoaie erau , ntr-adevar, goale, dar n altele, mpachetat cu grija, se afla cte un pitic; jos caz ura toate, unele peste altele, plesnind apa, ciocnindu-se de peretii tunelului s au unul de altul, plecnd apoi la vale, pe apa. Si deodata Bilbo si dadu seama de punctul slab al planului sau. Probabil ca dumne avoastra v-ati dat seama mai demult si v-ati distrat; dar cred ca, daca ati fi f ost n locul lui, n-ati fi reusit sa faceti nici macar ct a facut el. Deci ramasese pe afara si nu era nimeni care sa-l mpacheteze, chiar daca ar mai fi avut posibi litatea s-o faca. Se parea ca de data asta si va pierde ntr-adevar piticii. Dispar usera aproape toti prin gaura neagra a trapei; va ramne singur de tot si va trebu i sa stea ascuns pe vecie, ca Spargator permanent, n pesterile elfilor. Caci, chi ar de ar fi putut sa scape n clipa aceea prin portile de sus, era foarte putin pr obabil ca va mai gasi vreodata piticii. Pe uscat nu stia drumul care sa-l duca pn a-n locul unde se adunau butoaiele. Se ntreba ce vor pati fara el, caci nu avuses e timp sa le spuna piticilor tot ce aflase sau ceea ce avusese intentia sa faca dupa ce vor fi iesit din padure. Pe cnd i treceau toate aceste gnduri prin minte, elfii, fapturi voioase, ncepura sa cnte un cntec n jurul deschizaturii pe unde rul. Jos, pe apa, hai, coboara Spre tinuturi de-odinioara! Lasa hrube si palate, Lasa coamee-avntate, Unde codru-i des si negru Si-umbre sure-s n tot locul. Peste-a pomilor lumi zboara Spre-adierile de vara, Peste stuf, peste rogoz, Peste balarii si boz, Printre ceturi ce cresc, albe, Din a mlastinilor salbe! Du-te, du-te dupa De pe ceruri reci Sa te-ntorci cnd Peste tarm, nisip stele si rele; zorii crapa si apa,

Du-te catre miazazi, Unde-i Soare si e zi, Si sunt pajisti nverzite, Unde pasc cirezi de vite. Vino sus, unde-s gradini Si-unde sunt ciorchinii plini, Unde Soarele domneste... Catre miazazi grabeste! Jos, pe apa, hai, coboara, Spre tinuturi de-odinioara! Unii se dusera sa traga de frnghiile care ridicau zagazul, sa poata iesi butoaiel e de ndata ce erau toate acolo jos, n apa. Tocmai rostogoleau ultimul butoi spre trape. n disperare de cauza si neavnd altcev a mai bun de facut, micul Bilbo, saracutul, s-a agatat si el si s-a trezit arunc

at n trapa, cu butoi cu tot. Si plici! a cazut n apa o apa rece si moarta cu butoi ul peste el. Apoi a iesit din nou la suprafata, scuipnd si agatndu-se de lemnul butoiului, ca u n sobolan; dar oricte eforturi a facut, tot n-a reusit sa se catare pe butoi. Ori de cte ori ncerca, butoiul se rostogolea tragndu-l din nou pe sub el, n apa. De fap t butoiul era gol si plutea, usor ca un dop. Cu toate ca avea urechile pline cu apa, Bilbo auzea elfii care continuau sa cnte n pivnita de sus. Apoi, deodata, che pengurile se nchisera cu o bufnitura si vocile se pierdura. Bilbo se afla ntr-un t unel negru, plutind n apa nghetata, singur-singurel caci cum sa te bizui pe niste prieteni mpachetati n butoaie! Curnd aparu nsa n ntunericul din fata o pata cenusie. Auzi scrtitul zagazului pe care trageau elfii n sus si descoperi ca se afla n mijlocul unei mase plutitoare de bu toaie si poloboace, care se tot izbeau unele de altele si se ngramadeau sa treaca pe sub arcada si sa ajunga n suvoiul de afara. Bilbo s-a ferit ct a putut el mai bine, ca sa nu fie lovit din toate partile si facut bucati; dar n cele din urma m ultimea de butoaie care se nghionteau a nceput sa se mai mprastie, plutind unul cte unul pe sub bolta de piatra si departndu-se. Atunci si-a dat el seama ca n-ar fi fost bine nici dac-ar fi reusit sa se aseze calare pe butoi, caci ntre butoi si t avanul care cobora brusc n dreptul zagazului nu mai era loc nici macar pentru un hobbit. Iesira de sub crengile care atrnau din copacii de pe cele doua maluri. Bilbo se nt reba cum s-or fi simtind piticii si daca o fi intrat multa apa n butoaie. Printre butoaiele care naintasera plutind pe lnga el n ntuneric, erau unele care pareau sa atrne greu n apa, si Bilbo si spuse ca trebuie sa fie cele n care erau pitici. Numai de-as fi nfundat bine capacele , se gndi el, dar nu trecu mult si starea lui de veni att de ngrijoratoare, nct uita de pitici. Reusi sa tina capul afara din apa, da r tremura de frig si-si spunea n sinea lui ca asta l va ucide nainte ca norocul sa se ntoarca n favoarea lui; se ntreba ct timp va mai fi n stare sa se tina agatat de b utoi si daca n-ar trebui sa riste sa-i dea drumul si sa ncerce sa noate pna la mal. Norocul se schimba ntr-adevar n favoarea lui, putin mai trziu: la un moment dat, cu rentul plin de vrtejuri mpinse mai multe butoaie pna aproape de mal, unde ramasera un timp blocate de o radacina ascunsa. Bilbo profita atunci de ocazie ca sa se urce dintr-o parte pe butoiul lui, n timp ce acesta ramasese ntepenit lnga un altul. Se catara ca un sobolan murat si se lu ngi deasupra, cu minile si picioarele ntinse n laturi, sa-si poata pastra ct mai bin e echilibrul. Vntul era rece, dar, n orice caz, mai placut ca apa si Bilbo spera c a n-o sa alunece brusc de pe butoi cnd s-or porni din nou la drum. N-a trecut mult si butoaiele s-au eliberat din nou si au nceput sa se suceasca si sa se rasuceasca, cobornd pe apa si intrnd n suvoiul principal. Bilbo si dadu seama ca, asa cum se si temuse, i venea foarte greu sa se tina bine de butoi; reusi to tusi cumva, cu toate ca era groaznic de incomod. Din fericire, el era foarte uso r si butoiul era bun si mare, si, fiind permeabil, luase si putina apa. Totusi, era ca si cum ar ncerca sa calareasca, fara capastru sau scari, un calut burtos, care tot voia sa se rostogoleasca pe iarba. Tot naintnd asa, domnul Baggins ajunse, n sfrsit, ntr-un loc unde copacii de pe ambel e maluri deveneau tot mai subtiri. Reusea sa vada cerul palid printre ei. Rul Neg ru se facea dintr-o data larg, ntlnindu-se cu apele principale ale Rului Padurii ca re cobora grabit de la portile mari ale regelui. Era o fsie de apa luminata, pe c are n-o mai umbrea nimic, suprafata ei lunecoasa dansnd, ntrerupta ici-colo de ogl indirea norilor si a stelelor. Apoi, apele grabite ale Rului Padurii mpinsera toat a armata de butoaie si poloboace spre malul dinspre miazanoapte, unde, tot muscnd terenul, sapasera un golf larg. Golful avea un tarm cu pietris, pe sub maluri s uspendate, si n capatul dinspre rasarit era ntarit de un mic promontoriu de roca t are, iesit n afara. Pe tarmul cu apa mica, majoritatea butoaielor se rostogoliser a pe uscat, doar cteva continundu-si drumul pna se lovira de digul de piatra. Pe mal erau oameni care priveau cu atentie. ntr-o clipa mpinsera cu prajinile si s trnsera toate butoaiele la un loc, n apa joasa, si, dupa ce le numarara, le legara la un loc cu sfoara si le lasara sa ramna asa pna dimineata Bietii pitici! n schimb, situatia lui Bilbo era ceva mai buna! Cobori de pe butoi , trecu cu greu prim apa pna la mal, dupa care nsa se furisa pna la niste cocioabe

pe care le vazuse lnga mal. Acum nu se mai gndea de doua ori daca sa ia sau nu, ne invitat, mncarea care-i aparea n fata; era de atta vreme silit s-o faca! Si stia ac um prea bine ce nseamna sa fii nfome-tat, si nu doar interesat n mod politicos de d elicatesele unei camari bine garnisite. Zarise, printre copaci, si un foc si ast a l atrasese, caci hainele lui erau muiate si zdrentuite si le simtea pe piele re ci si lipicioase. ***

Cred ca nu e nevoie sa va dau prea multe amanunte n legatura cu aventurile lui di n noaptea aceea, caci ne apropiem de sfrsitul calatoriei catre Soare-rasare si aj ungem la ultima si cea mai mare dintre aventuri, asa ca trebuie sa ne grabim. Bi nenteles ca, ajutat de inelul lui fermecat, s-a descurcat la nceput foarte bine. D upa un timp nsa l-au tradat urmele ude ale talpilor si picaturile de apa pe care le lasa oriunde se ducea sau se aseza; mai mult nca, ncepuse sa se smiorcaie, si d e cte ori ncerca sa se ascunda, l descopereau din cauza exploziei violente a stranu turilor lui nabusite. ntr-o clipa, n satul de lnga ru se strni o mare agitatie; dar Bi lbo scapa, fugind n padure; ducea cu el o pine, un burduf cu vin si niste placinte , care nu erau ctusi de putin ale lui. Restul noptii l petrecu ud si departe de fo c, dar vinul l ajuta sa suporte frigul si, de fapt, adormi chiar putin pe niste f runze uscate, cu toate ca anul se apropia de sfrsit si aerul era nghetat. Se trezi din nou, stranutnd deosebit de tare. Era o dimineata nnourata si jos, lnga ru, se auzea larma si veselie. Se facea o pluta de butoaie, pe care elfii-plutas i aveau s-o duca n curnd la vale, spre Orasul Lacului. Bilbo stranuta din nou. Nu mai era ud, dar se simtea nghetat din cap pna n picioare. Cobor ct reusira sa-l duca de repede picioarele lui tepene si ajunse tocmai la timp lnga gramada de butoaie, fara sa-l observe nimeni n agitatia generala. Din fericire, nu era Soare la ora aceea, ca sa arunce umbre stnjenitoare si din fericire reusi sa nu mai stranute m ulta vreme. Butoaiele erau mpinse cu putere dintr-un loc ntr-altul, cu prajina. Elfii stateau n apa joasa, trageau si mpingeau. Butoaiele, care erau acum toate legate strns la u n loc, scrtiau si se btiau. ncarcatura asta e grea, mormaira unii dintre elfi. Se cufunda prea mult si unele nu par deloc goale. Daca le-am fi primit n timpul zilei, am fi aruncat si noi o p rivire nauntru, spusera. Acu' n-avem timp, strigara plutasii, mpingeti! n cele din urma se urnira, mai nti ncet, pna trecura de vrful de stnca unde stateau al i elfi ca sa le mpinga cu prajina, apoi din ce n ce mai repede, pe masura ce intra u n suvoiul principal si coborau la vale, tot mai la vale, nspre lac. Scapasera de temnitele regelui, trecusera de padure, dar ra-mnea de vazut daca ra masesera vii sau erau morti. X O PRIMIRE CALDUROASA PE MASURA CE NAINTAU plutind pe apa, ziua se facea tot mai luminoasa si mai caldu roasa. Dupa o vreme, rul ocoli un umar abrupt de pamnt care cobora n stnga lor. Sub picioarele lui stncoase, formnd o costisa interioara, curgea, clipocind si susurnd, un pru adnc. Deodata, costisa se micsora. Malurile se cufundara. Copacii ramaseser a n urma. Si Bilbo vazu n fata lui o priveliste grozava. Pamntul se ntindea larg de jur-mprejur, plin de apele rului care se risipeau ntr-o su ta de rulete serpuite, sau se nfundau n mlastini si balti presarate cu insulite de fiecare parte; totusi, prin mijloc curgea n continuare, linistit, un ru violent. I ar departe se zarea Muntele, cu vrful lui ntunecat ascuns ntr-un nor zdrentuit. Dar nu se vedeau nici vecinii lui cei mai apropiati la nord-est, nici pamntul ravasi t care i lega de el. Se ridica singur si se uita peste mlastini nspre padure. Munt ele Singuratic! Bilbo venise de departe si trecuse prin multe peripetii ca sa-l vada, si acum, cnd l vedea, nu-i placea deloc cum arata. Ascultnd ce spuneau plutasii si punnd cap la cap frnturile de informatie pe care le lasau sa scape, si dadu repede seama ca avea mare noroc sa-l fi vazut chiar si a

tt, chiar si de la distanta asta. Orict ar fi fost de jalnica ntemnitarea de care t ocmai scapase si orict de neplacuta i-ar fi fost situatia actuala (ca sa nu mai v orbim de bietii pitici de sub el), avusese totusi mai mult noroc dect si nchipuise. Discutiile se refereau la marfa care venea si pleca pe apa si la cresterea circ ulatiei pe ru, pe masura ce drumurile dinspre rasarit, care duceau spre Codrul ntu necat, dispareau sau nu mai erau folosite; se mai refereau si la certurile dintr e Oamenii Lacului si Elfii Padureni, n legatura cu ntretinerea Rului Padurii si a m alurilor sale. Locurile astea se schimbasera mult de pe vremea cnd Muntele era locuit de pitici, zile de care cei mai multi dintre oameni nu-si mai aminteau azi dect ca de un ba sm pierdut n negura vremii. Se schimbasera chiar si de curnd, de la ultimele infor matii pe care le primise Gandalf n legatura cu ele. Inundatii mari si ploi umflas era rurile care curgeau nspre rasarit. Mai fusesera si unul sau doua cutremure (pe care unii erau dispusi sa le atribuie dragonului, pe care-l pomeneau doar cu bl esteme si cu un semn amenintator cu capul n directia Muntelui). Mlastinile si moc irla se ntinsesera tot mai mult de o parte si de alta. Cararile disparusera, dupa cum disparusera si multi calareti si calatori care ncercasera sa regaseasca drum urile pierdute. Cararea elfilor, pe care-o urmasera piticii prin padure la sfatu l lui Beorn, ajunsese acum sa fie rar folosita si lipsita de orice siguranta. Ea se sfrsea, de altfel, la marginea de rasarit a padurii; rul ramasese singura cale lipsita de pericole de la marginea Codrului ntunecat, la miazanoapte, pna la cmpii le umbrite de munte, pe partea cealalta, iar rul era pazit de Regele Elfilor. Vedeti, asadar, ca pna la urma Bilbo luase singura cale ct de ct sigura. L-ar fi li nistit poate putin pe domnul Baggins, care statea tremurnd pe butoaie, daca ar fi stiut ca Gandalf, care era departe, aflase de toate astea, ca se ngrijorase groz av si ca, de fapt, si ispravea celelalte treburi (care nu au legatura cu povestea asta) si se pregatea sa vina n cautarea lui Thorin si a tovarasilor sai. Dar Bil bo nu stia. Tot ce stia era ca rul parea sa continue si sa tot continue la nesfrsit, si ca-i e ra foame, si, avea un guturai urcios, si, nu-i placea Muntele asta care parea ca se ncrunta si-l tot ameninta, pe masura ce se apropia de el. Dupa o vreme nsa rul o lua mai spre sud, si Muntele se retrase din nou; n cele din urma, catre sfrsitul zilei, malurile se facura stncoase, rul si strnse toate apele ratacitoare ntr-un suvo i adnc si iute, si se vazura naintnd cu mare viteza. Soarele apusese cnd, cotind-o din nou nspre rasarit, Rul Padurii navali n Lacul cel Lung. Rul avea acolo o gaura larga de varsare si n fiecare parte ecluze stncoase ca niste terase, cu prundis ngramadit la picioarele lor. Lacul cel Lung! Bilbo nu-s i nchipuise niciodata ca, atunci cnd nu e vorba de mare, poate exista o apa att de n tinsa. Lacul era att de lat nct malurile opuse pareau mici si ndepartate, si era att de lung, nct capatul dinspre miazanoapte, care se ntindea spre Mumte nici nu se mai vedea. Bilbo stia doar de pe harta ca acolo sus, departe, unde sclipeau stelele Carului, Rul Curgator se varsa n lac venind din Dale, si, mpreuna cu Rul Padurii um plea cu ape adnci ceea ce fusese, probabil, cndva o vale mare, adnca si stncoasa. La capatul dinspre miazazi, apele umflate peste masura se revarsau iarasi, n cascad e nalte, si goneau grabite catre meleaguri necunoscute. n aerul linistit al serii, zgomotul cascadelor se auzea ca un muget ndepartat. Nu prea departe de gura Rului Padurii era orasul ciudat despre care vorbisera elf ii n pivnita regelui. Nu se afla pe mal, cu toate ca erau si acolo cteva cocioabe si chiar cteva cladiri; era construit pe suprafata lacului si era aparat mpotriva rului, care patrundea cu vrtejuri n lac, de un promontoriu de piatra care forma un golf linistit. Un pod mare, de lemn se ntindea pna ntr-un loc, unde pe stive uriase de copaci din padure se construise un oras de lemn, n care viata pulsa din plin; nu era un oras de elfi, ci un oras omenesc; cei care mai ndrazneau sa locuiasca aici, la umbra Muntelui ndepartat al dragonului. Continuau sa se mbogateasca de pe urma negotului cu bunuri, care veneau de la miazazi pe Rul cel Mare si erau apoi transportate cu caruta, pe lnga cascade, pna n orasul lor; dar n vremurile bune de demult, cnd Dale, orasul de la miazanoapte, era bogat si nfloritor, fusesera bogat i si puternici si avusesera liote ntregi pe apa, unele pline cu aur, altele cu ra zboinici n armura, si avusesera loc razboaie si fapte de vitejie care acum deveni sera legenda. Si cnd apele scadeau, pe vreme de seceta, se mai vedeau nca, de-a lu

ngul malurilor, cladirile unui oras mare, care acum putrezea. Dar oamenii si aminteau putin din toate astea, desi unii mai cntau cntecele vechi d espre regii pitici de pe Munte, Thror si Thrain, din neamul lui Durin, si despre venirea dragonului si prabusirea Seniorilor din Dale. Unii mai cntau si ca Thror si Thrain se vor ntoarce cndva si ca aurul va curge ruri-ruri prin ecluzele Muntelu i, si ca toata regiunea aceea se va umple iar de cntece si de veselie. Dar aceast a legenda placuta nu prea le influenta ndeletnicirile de fiecare zi. De ndata ce zarira pluta de butoaie, o seama de barci iesira dinspre gramada de c ladiri ale orasului si se apropiara de ea, si niste voci i salutara pe plutasi. A poi se aruncara frnghii, se mpinsera vsle si putin dupa aceea pluta fu scoasa din s uvoiul Rului Padurii si priponita de pintenul nalt de stnca, n micul golf din Orasul Lacului. O prinsera acolo, aproape de capatul dinspre mal al marelui pod. Curnd aveau sa vina oameni de la miazazi sa ia cteva butoaie si sa umple altele cu bunu ri aduse de ei, pentru ca apoi butoaiele sa se ntoarca n amonte pna n locul unde-si aveau casa Elfii Padureni. ntre timp, butoaiele fusesera lasate sa pluteasca, iar elfii se dusesera cu luntrasii sa chefuiasca n oras. Ar fi fost uimiti sa vada ce s-a ntmplat pe mal, dupa ce au plecat si s-au lasat u mbrele noptii. Bilbo a taiat nti si nti sfoara care tinea primul butoi, pe care apoi l-a mpins pe mal si l-a deschis. nauntru s-au auzit niste mrieli si un pitic, ct se poate de amart, s-a trt afara. n barba lui uda leoarca se amestecasera fire ude de p aie; l dureau att de tare bratele si picioarele si era att de ntepenit, de lovit si plin de vnatai, nct abia daca putea sa mai stea n picioare sau sa treaca mpleticinduse prin apa mica si sa se ntinda, forrnaind, pe mal. Avea o privire salbatica si hamesita, ca un cine legat n lant si uitat n cusca de o saptamna. Era Thorin, dar nu mai putea fi recunoscut dect dupa lantul de aur, culoarea scufiei albastre ca ce rul, acum murdara si zdrentuita, si ciucurele de argint care-si pierduse toata s tralucirea. Trecu destul de mult timp pna sa fie n stare sa se poarte macar politi cos cu hobbitul. Hotaraste-te, esti viu sau mort? l ntreba Bilbo, suparat. Uitase probabil ca el, spre deosebire de pitici, mncase mai mult, fusese liber sa -si foloseasca bratele si picioarele si, n plus, se bucurase de o portie mult mai mare de aer. La urma urmei, ce, mai esti n nchisoare? Sau esti liber? Daca vrei de mncare si vre i sa continui aventura asta absurda la urma urmei e aventura voastra, nu-i a mea ar fi bine sa te plesnesti putin peste brate, sa-ti freci picioarele si sa ncerc i sa ma ajuti sa-i scot si pe ceilalti din butoaie acum. ct mai e timp! Thorin si-a dat, fireste, seama de ntelepciunea vorbelor lui Bilbo, asa ca, dupa ce a mai mormait de cteva ori, s-a ridicat si s-a apucat sa-l ajute pe hobbit, ct s-a priceput el mai bine. Era foarte greu si neplacut, n ntuneric si zbatndu-se n ap a rece, sa gaseasca butoaiele care-i interesau. Ciocanind si strignd, au descoper it doar vreo sase pitici care le-au raspuns. I-au despachetat si i-au ajutat sa ajunga la mal, unde s-au asezat ori s-au ntins gemnd si bodoganind. Erau att de uzi , de tepeni si de plini de vnatai, nct abia reuseau sa-si dea seama ca fusesera eli berati, sau sa multumeasca pentru asta cum se cuvine. Dwalin si Balin erau printre cei mai amarti si nu servea la nimic sa le ceri vreu n ajutor. Bifur si Bofur erau mai putin nvinetiti si mai uscati, dar s-au ntins pe jos si au refuzat sa se mai miste. n schimb Fili si Kili, care erau tineri (pent ru niste pitici) si care fusesera mpachetati cu mai multa grija si cu mai multe p aie, n butoaie mai mici, au iesit destul de zmbitori; aveau doar cteva vnatai si ntep eneala le-a trecut ntr-o clipa. Sper sa nu mai simt n viata mea miros de mere! spuse Fili. Butoiul meu era plin d e el. Poti sa-ti pierzi mintile tot mirosindu-ti a mere la nesfrsit, cnd abia poti sa te misti si ti-e frig, si-ti vine rau de foame. La ora asta as fi n stare sa mannc orice pe lume, ore n sir orice, n afara de mere. Cu ajutorul binevoitor al lui Fili si Kili, al lui Thorin si al lui Bilbo descop erira, n cele din urma, restul piticilor si i scoasera din butoaie. Grasul Bombur, saracul, dormea sau cazuse n nesimtire; Dori, Nori, Ori, Oin si Gloin erau compl et uzi si pareau pe jumatate morti. Asa ca au trebuit sa fie luati si carati unu l cte unul si ntinsi, n nesimtire, pe mal. Iata-ne, asadar, cu totii, spuse Thorin. Am impresia ca ar trebui sa multumim so

rtii si domnului Baggins. Sunt sigur ca are tot dreptul sa se astepte la multumi rile noastre, cu toate ca as fi preferat sa ne fi organizat o calatorie mai plac uta. Totusi, da-mi voie sa-ti mai spun nca o data, domnule Baggins, ca ti suntem f oarte ndatorati. Si fara ndoiala ca-ti vom exprima recunostinta noastra asa cum tr ebuie, dupa ce vom mnca si ne vom reveni. Dar, deocamdata, ce facem? Eu va propun Orasul Lacului, spuse Bilbo. Dar, de fapt, nici n-avem de ales. Binenteles ca n-aveau de ales! Asa ca, lasndu-i pe ceilalti, Thorin, Fili, Kili si hobbitul o pornira pe mal, pna la marele pod. La intrarea pe pod se aflau niste paznici, care nsa nu erau foarte atenti, caci trecuse prea multa vreme de cnd fuse se ntr-adevar nevoie sa fie cu ochii n patru. Cu Elfii Padureni erau prieteni; doa r din cnd n cnd se mai iscau certuri n legatura cu taxele rului, dar asta se ntmpla ra . Ceilalti oameni erau departe; ct despre dragon, multi dintre tinerii orasului s e ndoiau fatis de existenta vreunui dragon al Muntelui si rdeau de barbile carunte s i de bataliile n care spuneau ca-l vazusera zburnd prin vazduh, n tineretile lor de mult trecute. Asa stnd lucrurile, nu e de mirare ca paznicii beau si rdeau n jurul focului, n ghereta lor, si n-au auzit zgomotul despachetarii piticilor sau pasii celor patru iscoade. De aceea mare le-a fost mirarea cnd Thorin, Scut-de-Stejar, intra pe usa. Cine sunteti si ce doriti? strigara paznicii sarind n picioare si pipaind sa-si c aute armele. Eu sunt Thorin, fiul lui Thrain, fiu al regelui Thror de sub munte! spuse piticu l cu o voce puternica si chiar parea a fi toate astea, n ciuda hainelor lui rupte si a scufiei trte prin noroi. La gt si la talie avea lant de aur stralucitor; ochi i lui erau negri si adnci. M-am ntors. Vreau sa-l vad pe Stapnul orasului vostru. Se isca o agitatie grozava. O parte dintre cei mai slabi de nger iesira alergnd di n cocioaba, de parca s-ar fi asteptat ca Muntele sa se prefaca n aur, n miez de no apte, si toate apele lacului sa se ngalbeneasca ntr-o clipa. Capitanul garzilor fa cu un pas nainte. Si astia cine sunt? ntreba el aratnd catre Fili si Kili, si Bilbo. Fiii fiicei tatalui meu, raspunse Thorin, Fili si Kili, din neamul Durin, si dom nul Baggins, tovaras de calatorie n drumul pe care l-am facut de la Soare-apune. Daca veniti cu gnduri pasnice, lasati armele, spuse capitanul. Nu avem arme! spuse Thorin, si, una peste alta, era adevarat. Elfii Padureni le luasera cutitele si marea sabie Orcrist. Bilbo avea la el sabia cea scurta, dar nu au pomenit despre asta nimic. N-avem nevoie de arme, cnd ne ntoarcem n sfrsit la ai nostri, dupa cum spun batrnii. Si nici n-am putea lupta cu att de multi. Duceti -ne la Stapnul vostru. Stapnul benchetuieste, spuse capitanul. O pricina n plus ca sa ne duci la el, izbucni Fili, pe care tot ritualul asta l sc otea din sarite. Suntem obositi si morti de foame, dupa drumul lung pe care l-am facut, si mai avem si niste tovarasi bolnavi. Asa ca grabiti-va si lasati vorba , ca de nu, s-ar putea ca Stapnul vostru sa va cam ia la ntrebari. Atunci, urmati-ma, spuse capitanul, si, nconjurndu-i cu sase oameni, i conduse, tre cnd peste pod si intrnd pe poarta, pna n piata orasului. Piata era un cerc mare de apa linistita, nconjurat cu stlpi nalti, pe care se constru isera casele mai mari, cu cheiuri lungi de lemn, cu multe trepte si scari care c oborau pna la suprafata lacului. ntr-una din cladiri vazura o feerie de lumini str alucitoare si auzira zgomot de voci. Intrara si ramasera clipind n lumina, uitnduse la niste mese lungi la care erau asezati o gramada de oameni. Eu sunt Thorin, fiul lui Thrain, fiu al Regelui Thror de sub Munte! M-am ntors! s triga de la usa Thorin cu o voce puternica, nainte ca seful garzilor sa poata sco ate o vorba. Toti sarira n picioare. Stapnul orasului sari din fotoliul lui mare. Dar nimeni nu a fost mai uimit dect luntrasii elfilor, care stateau la celalalt capat al salii , nghesuindu-se n fata mesei Stapnului, strigara: Sunt prizonieri ai regelui nostru care au scapat, pitici vagabonzi si nomazi, ca re n-au reusit sa explice cum trebuie ce-i cu ei. S-au furisat prin padure si ne -au necajit oamenii. E adevarat? ntreba Stapnul. De fapt, i se parea mult mai verosimil sa creada ce sp un luntrasii dect ca s-ar fi ntors Regele de sub Munte, daca asemenea persoana exi

stase vreodata cu adevarat. E drept ca am fost atrasi n cursa din greseala si ntemnitati fara vina de Regele E lfilor, pe cnd ne ntorceam acasa, raspunse Thorin. Dar nici lacat, nici gratii nu pot mpiedica ntoarcerea propovaduita din batrni. Iar orasul asta nu face parte din regatul Elfilor Padureni. Ma adresez Stapnului din Orasul Lacului, si nu luntrasi lor regelui. Stapnul sovai si se uita de la unul la altul. Regele Elfilor era foarte puternic prin locurile acelea si Stapnul nu voia sa fie n dusmanie cu el, si nici nu prea a vea o parere prea buna despre cntecele vechi, el ocupndu-se mai cu seama de comert si de vami, de ncarcaturi de marfuri si de aur, ndeletnicire careia i datora situa tia pe care o avea. Dar nu erau toti de parerea lui si problema fu repede rezolv ata fara el. Stirile iesira pe usile cladirii si n afara ei. Pe cheiuri se auzi o ngramadeala de talpi grabite. Unii ncepura chiar sa cnte frnturi din cntecele vechi, despre ntoarcerea Regelui de sub Munte; nu-i supara ctusi de putin faptul ca cel care se ntorsese era nepotul lui Thror, si nu Thror nsusi. Si cntecul fu preluat de altii si rasuna puternic, rostogolindu-se deasupra Lacului: Domnitorul de sub munte, Rege-al stncilor sculptate Si-al argintatelor cismele, V a va aduce iar dreptate. si va pune iar coroana. Harfa i va fi-nstrunita, Salile vor rasuna De cntarea-i maiestrita. Codrii se vor legana pe munte, Iarba-nalta pe cmpii, n praie si n ruri Vor fi aur, bogatii. Apele vor curge vesel, Lacurile vor luci, Nimeni nu va sti de jale Cnd se-ntoarce el n vale! Asa au cntat ei, sau cam asa, doar ca totul era mult mai lung si se mai auzeau si strigate si muzica de harfe, si viori, care se amestecau cu vocile. ntr-adevar, nici cel mai batrn bunic nu-si mai amintea sa fi cunoscut vreodata ora sul o asemenea emotie. Pna si Elfii Padureni ncepura sa se minuneze si chiar sa se teama. Nu stiau, fireste, cum scapase Thorin si ncepura sa creada ca regele lor facuse, poate, o mare greseala. Ct despre Stapn, si dadu seama ca nu putea face alt ceva dect sa se supuna protestelor generale, cel putin pentru moment, si sa preti nda ca e convins de ceea ce spune Thorin. Asa ca i ceda propriul lui jilt si i ase za pe Fili si pe Kili lnga el, la loc de onoare. Chiar si lui Bilbo i se dadu un loc la masa mare si, n ngramadeala generala, nu ntreba nimeni ce legatura avea el c u toate astea, desi nici un cntec nu se referise la el, nici pe departe. Curnd dupa aceea fura adusi si ceilalti pitici n oras, dnd loc unor scene de entuzi asm uimitor. Au fost cu totii doftoriciti, hraniti, cazati si rasfatati extrem d e bine si de satisfacator. Lui Thorin si tovarasilor lui li s-a dat o casa mare; li s-au pus la dispozitie barci si vslasi; iar afara multimea statea si cnta toat a ziua sau izbucnea n urale daca vreunul dintre pitici si arata chiar si numai vrfu l nasului. Unele dintre cntece erau chiar vechi; altele nsa erau noi de tot si vorbeau cu ncre dere despre moartea subita a dragonului si despre ncarcaturi de daruri bogate car e coborau pe ru pna la Orasul Lacului. Acestea din urma erau n mare parte inspirate de Stapn si nu prea le placea piticilor; dar, pe de alta parte, erau multumiti, asa ca se ngrasara iute, recstigndu-si puterile. ntr-o saptamna se restabilira total; erau mbracati acum n haine din stofe fine, fiec are n culorile lui, aveau barbile bine tunse si pieptanate si umblau un pas tanto s. Thorin arata si umbla de parca si-ar fi recstigat deja regatul si Smaug ar fi fost tocat bucati-bucatele. Apoi, dupa cum spusese si el, bunavointa piticilor fata de hobbit devenea din ce n ce mai mare. ncetasera sa se mai vaite sau sa bombane. Beau n sanatatea lui, l ba

teau pe spate si faceau mare caz de el; ceea ce era foarte bine, caci nu prea er a bine dispus. Era obsedat de imaginea Muntelui, continua sa se gndeasca la drago n, si n plus avea si un guturai revoltator. Timp de trei zile ramase n casa stranu tnd si tusind, si chiar si dupa aceea discursurile lui la banchete se limitara la : Multumesc foarte mult . ntre timp, elfii plecasera cu ncarcatura n susul Rului Padurii, dupa care se isca o mare agitatie n palatul regelui. N-am reusit sa aflu niciodata ce s-a ntmplat cu ca petenia garzilor si cu chelarul. Fireste ca n tot timpul ct au stat piticii n Orasu l Lacului nu s-a pomenit nici despre chei, nici despre butoaie, iar Bilbo a avut grija sa nu se faca niciodata nevazut. Totusi, as ndrazni sa spun ca lucrurile m ai mult s-au ghicit dect s-au aflat cu adevarat si, oricum, domnul Baggins a rama s un fel de mister, n orice caz, regele cunostea acum misiunea piticilor, sau si nc hipuia ca o cunoaste, si si spuse: Bine, bine! Las' c-o sa vedem noi! N-o sa treaca nici o comoara prin Codrul ntunec at, fara sa-mi spun si eu cuvntul. Dar eu cred ca vor sfrsi rau cu totii, si asa l e si trebuie! El, n orice caz, nu credea n pitici care sa lupte si sa ucida dragoni ca Smaug si banuia ca vor ncerca o spargere sau ceva asemanator ceea ce dovedest e ca era un ntelept, mai ntelept dect oamenii orasului, cu toate ca nu avea ntru tot ul dreptate, dupa cum vom vedea pna la urma. si trimise iscoadele pe malul lacului si spre miazanoapte, ct de aproape de Munte au vrut ele sa mearga, si astepta. Dupa doua saptamni, Thorin ncepu sa se gndeasca la plecare. Trebuia sa ncerce sa cap ete ajutor, ct timp mai dura entuziasmul din oras. N-ar fi servit la nimic sa las e lucrurile sa se raceasca pentru ca le amnase. Asa ca i spuse Stapnului si sfetnic ilor sai ca n curnd vor pleca, el si tovarasii lui, catre Munte. Atunci, pentru prima data, Stapnul fu uimit si speriat; si se ntreba daca Thorin e ra ntr-adevar urmasul vechilor regi. Nu-si nchipuise niciodata ca piticii vor ndraz ni sa se apropie de Smaug; era convins ca sunt niste escroci, care mai devreme s au mai trziu vor fi descoperiti si alungati. Gresea. Thorin era, ntr-adevar, nepot ul regelui de sub Munte si nici nu va puteti nchipui ce ndrazneala poate avea si c e poate face un pitic, atunci cnd e vorba sa-si razbune onoarea sau sa recapete c eea ce e al lui. Dar Stapnul nu era deloc nemultumit sa-i vada plecnd. ntretinerea loc costa bani mu lti si sosirea lor transformase totul ntr-o lunga sarbatoare, n care afacerile ncet asera cu totul. Las' sa se duca sa-l piseze pe Smaug, sa vada cum i primeste! se gnd i, dar spuse: Sigur, oh, Thorin, fiu al lui Thrain, fiu al lui Thror! Trebuie sa te duci sa re dobndesti ceea ce e al tau. A batut ceasul, dupa cum spun batrnii! O sa va dam tot ajutorul si ne bizuim pe recunostinta voastra dupa ce va recstigati regatul. Si astfel, ntr-o zi, cu toate ca toamna naintase acum mult catre iarna si vnturile erau reci, iar frunzele cadeau repede, trei barci mari parasira Orasul Lacului, n carcate cu vslasi, pitici, domnul Baggins si o gramada de merinde. Caii si caluti i fusera trimisi pe cai ocolite sa-i astepte la locul stabilit pentru debarcare. Stapnul si sfetnicii lui si luara ramas-bun de la ei stnd pe treptele mari ale Pri mariei, care coborau pna la suprafata lacului. Oamenii cntau pe cheiuri si la fere strele caselor. Ramele albe se cufundara n apa si stropira pornind-o nspre miazano apte, n ultima etapa a lungii lor calatorii. Singura persoana ntr-adevar nenorocit a era Bilbo. XI N PRAG VSLIND DOUA zile la rnd, ajunsera pna la capatul Lacului celui Lung si intrara n Rul Curgator; puteau sa vada acum Muntele Singuratic, ridicndu-se nalt si fioros n fata lor. Curentul era puternic si naintarea lor, nceata. La sfrsitul zilei a treia, la ctiva kilometri n sus pe ru, se apropiara de malul stng, adica cel dinspre Soare-ap une, si debarcara. Acolo gasira cai trimisi n ntmpinarea lor, cu noi provizii si ob iecte de prima necesitate, si ponei pe care sa calareasca. ncarcara tot ce s-a pu tut pe caluti, iar restul l depozitara sub un cort; dar nimeni dintre oamenii din oras n-a vrut sa ramna att de aproape de umbra Muntelui, nici macar o noapte. n orice caz, nu nainte sa se adevereasca cntecele , zisera. n locurile astea salbatice

credeau mai usor n dragon dect n Thorin. Si ntr-adevar, proviziile lor erau n totala siguranta, caci regiunea era goala si pustie. Asa ca nsotitorii lor i parasira, co bornd n goana apele rului si lund-o pe drumurile care veneau catre tarm, cu toate ca se lasa noaptea. Petrecura noaptea n frig si n pustietate, ceea ce le scazu foarte mullt moralul. I ar a doua zi pornira din nou la drum. Balin si Bilbo ncheiau procesiunea si, n afa ra de poneiul pe care-l calareau, mpovarat cu merinde, mai duceau nca unul de capa stru. Ceilalti se aflau n fata, la o oarecare distanta, ncercnd sa desluseasca drum ul, caci nu existau carari. O pornira spre nord-vest departndu-se piezis de Rul Cu rgator si apropiindu-se din ce n ce de un mare pinten al Muntelui, care se repeze a spre miazazi venind parca spre ei. A fost o calatorie istovitoare, facuta n tacere si pe furis. Nu auzeau nici rsete, nici cntece, nici sunet de harfa, si mndria si sperantele care se strnisera n inima lor cnd cntasera cntecele vechi, pe malul lacului, se topira ntr-o tristete apasato are. Stiau ca se apropie de sfrsitul calatoriei si ca acest sfrsit putea fi groazn ic. Pamntul din jurul lor deveni mohort si sterp, cu toate ca odata dupa cte le spu sese Thorin, fusese verde si frumos. Iarba era rara si curnd nu mai vazura nici a rbusti, nici copaci, doar buturugi nnegrite, ce aminteau de copacii care existase ra odata. Se aflau n Pustiul Dragonului si la sfrsitul anului. Ajunsera totusi la marginea Muntelui fara sa dea de vreun pericol sau de vreo ur ma a dragonului, n afara de pustiul pe care-l semanase n jurul vizuinei lui. Munte le statea tacut si ncruntat ridicndu-se tot mai nalt. Instalara prima lor tabara pe partea dinspre apus a marelui pinten de la miazazi care se termina cu o culme n umita Dealul Corbilor. Acolo fusese cndva un punct de straja, dar nca nu ndrazneau sa se catare pna acolo, pentru ca era prea expus. nainte sa porneasca sa cerceteze pintenii dinspre apus ai Muntelui, n cautarea int rarii secrete pe care se bizuiau toate sperantele lor, Thorin trimise o expediti e n recunoastere, sa vada ce se ntmpla n partea dinspre miazazi unde se afla Poarta Principala. i alesese n acest scop pe Balin, pe Fili si pe Kili, si cu ei se duse si Bilbo. nai ntara sub stncile cenusii, pna la picioarele dealului Corbilor. Acolo, rul, dupa ce cotea facnd o bucla larga peste valea Dale, se departa de munte, repede si zgomo tos. Malul lui era sterp si stncos, nalt si abrupt deasupra apei; si privind de ac olo, pe deasupra apei nguste, care spumega si mprosca printre o puzderie de bolova ni, vazura n valea larga, umbrita de bratele Muntelui, ruinele cenusii ale unor c ase, turnuri si ziduri vechi. Acolo zace tot ce a mai ramas din Dale, spuse Balin. Pe vremea cnd mai bateau clo potele n oras, coastele Muntelui erau acoperite cu paduri verzi si toata valea ac eea ferita era vesela si bogata. Spunnd toate astea, fata lui lua o expresie tris ta si n acelasi timp neiertatoare: fusese unul dintre tovarasii lui Thorin n ziua n care venise dragonul. Nu ndraznira sa urmeze cursul rului mai departe, nspre Poarta, dar si continuara dru mul dincolo de capatul pintenului dinspre miazazi, pna cnd, desi ascunsi n spatele unei stnci, au reusit sa vada, tragnd cu ochiul, deschiderea neagra, ca de pestera taiata ntr-un perete mare de stnca, ntre bratele Muntelui. De acolo tsneau apele Rul ui Curgator; si tot pe acolo ieseau aburi si fum negru. n tot pustiul nu misca ni mic, n afara de vapori si de apa, si din cnd n cnd cte o cioara neagra, care croncane a ca o piaza-rea. Singurul sunet era sunetul apei lovindu-se de pietre si, din cn d n cnd, croncanitul aspru al unei pasari. Balin se cutremura. Hai sa ne ntoarcem! spuse. Aici nu putem face nimic bun. Si nu-mi plac pasarile a stea negre; arata ca niste iscoade ale raului! Deci dragonul continua sa fie n viata; si sta probabil n pesterile de sub munte sa u asa-mi nchipui eu dupa fum, spuse hobbitul. Nu te lua dupa asta, spuse Balin, cu toate ca eu cred ca ai dreptate. Dar fum si aburi pot iesi prin Poarta chiar daca ar fi plecat un timp sau daca ar zacea la pnda pe unul dintre povrnisurile muntelui: toate pesterile dinauntru trebuie sa f ie pline de duhoarea lui respingatoare. Cu asemenea gnduri sumbre n minte, urmati tot timpul de ciori croncanitoare care l e zburau pe deasupra capului, se ntoarsera istoviti n tabara. Luna iunie, cnd fuses era oaspetii lui Elrond n casa lui frumoasa, nu era chiar att de departe si cu toa

te ca toamna se tra acum catre iarna, vremurile acelea placute pareau sa se fi pe trecut cu multi ani n urma. Erau singuri n pustiul plin de primejdii si n-aveau ni ci o speranta de ajutor. Se aflau la sfrsitul calatoriei si totusi pareau a fi ma i departe de tinta ca niciodata, si pierdusera n acea noapte tot entuziasmul, n afa ra de domnul Baggins, orict de ciudat ar parea acest lucru. Lua mereu harta de la Thorin, o studia si medita la rune si la mesajul literelor Lunii pe care le cit ise Elrond. El a fost acela care i-a facut pe pitici sa nceapa cercetarile pericu loase pe povrnisurile dinspre apus, ca sa gaseasca intrarea secreta. Si-au mutat apoi tabara ntr-o vale lunga, mai ngusta dect marea vlcea de la miazazi unde se afla Poarta Rului, si nconjurata de un zid de culmi mai joase ale Muntelui Doua asemenea culmi se ntindeau spre Soare-apune, sub forma de creste lungi, cu margini abrupte, care pareau sa cada jos, tot mai jos, catre cmpie. Pe partea ast a, dinspre Soare-apune, se vedeau mai putine urme ale labelor cotropitoare ale d ragonului, si mai era si ceva iarba pentru calutii piticilor. De aici, din aceas ta tabara, umbrita toata ziua de o costisa si de un perete de stnca, pna cnd Soarel e ncepea sa coboare catre padure, plecau n fiecare zi n grup, caznindu-se sa gaseas ca poteci care sa urce pe panta Muntelui. Daca harta era buna, undeva sus, deasu pra costisei, la capatul vaii, se afla intrarea secreta. Dar zilele treceau si e i se ntorceau n tabara fara nici un succes. n cele din urma gasira ceea ce cautau, pe neasteptate. Fili si Kili, si hobbitul se ntorsesera ntr-o zi n vale si ncepusera sa caute n patru labe printre stncile prabu site n partea dinspre miazazi. Pe la prnz, furisndu-se de-a busilea n spatele unei p ietre mai mari care statea stinghera ca un pilon, Bilbo dadu de ceea ce pareau a fi niste trepte rudimentare, care mergeau n sus. Urcndu-le cu sufletul la gura, d escoperira urmele unei poteci nguste care ducea n vrful crestei de la miazazi si ca re disparea cnd si cnd, apoi iarasi reaparea, ducndu-i n cele din urma pna la o teras a si mai ngusta, care o cotea spre miazanoapte, de-a curmezisul, pe fata Muntelui . Uitndu-se n jos, vazura ca se afla n vrful costisei din capatul vaii si ca acolo j os, la picioare, era propria lor tabara. n tacere, tinndu-se de peretele stncos din dreapta lor, naintara de-a lungul terasei, unul n spatele celuilalt, pna cnd dadura de o deschizatura n peretele stncos si se trezira ntr-un fel de nisa calda si lini stita, cu peretii abrupti si cu iarba pe jos. Deschizatura care dadea spre nisa nu putea fi vazuta de jos din pricina marginii proeminente, si nici mai departe, pentru ca era att de mica nct parea doar un fir negru si att. Nu era pestera era de schisa catre cer; la celalalt capat se ridica un perete plat, care, n partea de j os, aproape de pamnt, era neted si drept, de parca l-ar fi facut o mna de zidar; d ar n-avea nici o ncheietura sau crapatura la vedere. Nu era nici urma de usa, pra g sau uscior, de zavor sau surub, de gaura de cheie: si totusi nu se ndoira ca n c ele din urma gasisera intrarea. Batura, o mpinsera si o mbrncira, o implorara sa se miste, rostira frnturi de farmec e care deschideau multe usi, dar de data asta ramase totul neclintit. n cele din urma, obositi, se odihnira pe iarba de la picioarele peretelui, si sea ra ncepura coborsul lung care i ducea napoi la tabara. n noaptea aceea toata lumea din tabara a fost n mare fierbere. Iar dimineata s-au pregatit de plecare. Nu ramasesera n urma dect Bofur si Bombur, sa pazeasca poneii si rezervele pe care le adusesera cu ei de la ru. Ceilalti coborra valea, apoi ur cara cararea proaspat descoperita si astfel ajunsera la terasa aceea ngusta. Pe a ici nu puteau cara boccele sau baloturi, caci era att de ngusta, nct ti taia rasuflar ea; riscai oricnd sa cazi de la o suta patruzeci si cinci de metri, pe stnci ascut ite; dar se ncinsera bine si strns n jurul mijlocului cu o sfoara si astfel, pna la urma, ajunsera cu bine la deschizatura cu covor de iarba. Acolo si stabilira ei a treia tabara, tragnd n sus, cu sforile, tot ce aveau nevoie . Pe aceeasi cale cobora din cnd n cnd unul dintre piticii mai iscusiti, cum ar fi de exemplu Kili, pentru a schimba putinele noutati pe care le aveau sau pentru a participa jos la straja, n timp ce Bofur era urcat la tabara de sus. Bombur, n sc himb, nu vrea sa urce nici pe sfoara, nici pe poteca. Sunt prea gras ca sa merg ca musca, spuse. Risc sa ametesc, sa ma calc pe barba, si iar ramneti treisprezece. Sforile cu noduri sunt prea subtiri pentru greutate a mea! Din fericire pentru el, asta s-a dovedit a nu fi adevarat, dupa cum veti vedea.

ntre timp, ctiva dintre ei explorara marginea de dincolo de deschizatura si descop erira o carare care ducea sus, tot mai sus, pe Munte; dar nu ndraznira sa se aven tureze prea mult n directia aceea, si de altfel nici nu le folosea la mare lucru. Acolo, sus, era o liniste pe care n-o ntrerupea nici o pasare, nici un sunet, al tul dect vntul prin sparturile din stnca. Vorbeau ncet, nu chemau, nu cntau, caci per icolul i pndea de dupa fiecare stnca. ntre timp, cei care se ocupau de taina usii naveau nici ei mai mult succes. N-aveau rabdare sa-si mai bata capul cu rune sau cu literele Lunii; cautau fara ncetare sa descopere, pe suprafata neteda a stncii, unde era ascunsa usa. Adusesera trnacoape si fel de fel de alte unelte din Orasu l Lacului si la nceput ncercasera sa le foloseasca. Dar cnd izbira stnca, mnerele se facusera bucatele si le lovisera bratele cu violenta, iar capetele de otel se ru psera sau se ndoisera de parca-ar fi fost de plumb. Era clar ca uneltele de miner i nu foloseau la nimic mpotriva vrajii care ferecase usa; si se mai nspaimntara si de zgomotul care se raspndea prin ecou. l gasira pe Bilbo asezat n pragul intrarii, trist si abatut nu exista, fireste, ni ci un prag, dar asa numeau ei, n gluma, micul spatiu, acoperit cu iarba, dintre p erete si deschidere, si si amintira cuvintele pe care le rostise Bilbo cu multa v reme n urma, la petrecerea neasteptata din vizuina lui, cnd le spusese ca n-au dect sa se aseze n prag pna gasesc o solutie. S-au asezat deci si s-au cufundat n gnduri sau au nceput sa se plimbe ncoace si ncolo fara rost, devenind din ce n ce mai moho rti. La nceput, cnd descoperisera drumul, se mai nseninasera putin, dar acum moralul le coborse pna n cizme; si totusi nu voiau sa renunte si sa plece. Hobbitul ncetase sa fie mult mai destept dect piticii . Nu voia sa faca altceva dect sa stea cu spatele c atre peretele de stnca si sa se uite n zare, spre Soare-apune, prin deschizatura, pe deasupra crestei, peste pamnturile ntinse, la zidul negru al Codrului ntunecat s i la ntinderile de dincolo de padure, unde i se parea uneori ca zareste Muntii Ce tosi, mici si ndepartati. Daca piticii l ntrebau ce face, raspundea: Ati spus ca va trebui sa stau n pragul usii si sa ma gndesc, ca sa nu mai vorbim de faptul ca va trebui sa patrundem si nauntru, asa ca stau si ma gndesc . Dar ma tem ca nu se gndea la ce avea de facut, ci la ceea ce se ntindea dincolo de zarile albastre meleagur ile linistite de la apus, si dealul sub care se afla vizuina lui de hobbit. n mijlocul ierbii era o piatra mare, cenusie, si Bilbo se tot uita ncruntat la ea si la niste melci mari. Melcilor parea sa le placa nisa asta nchisa, cu peretii e i de stnca rece; erau multi si foarte mari, si se trau ncet, lasnd o dra lipicioasa p e laturile ei. Mine ncepe ultima saptamna a toamnei, spuse Thorin ntr-o zi. Si dupa toamna vine iarna, spuse Bifur. Si dupa asta anul viitor, spuse Dwalin, si barbile noastre vor creste pna vor atrn a peste mal si vor ajunge jos, n vale, si aici tot n-o sa se ntmple nimic. Si cu ce ne ajuta Spargatorul nostru? Daca tot are un inel care-l face nevazut si a veni t momentul sa-si arate iscusinta, ncep sa cred ca ar trebui sa intre pe Poarta Pr incipala si sa miroasa putin cum stau lucrurile. Bilbo auzi toate astea piticii stateau asezati pe stnci, chiar deasupra nisei und e se afla el si-si spusese: Vai de mine, Doamne, deci asta au nceput ei sa gndeasca acum. Tot mereu cade beleaua pe mine, saracu', sa-i scap de necaz, mai ales de cnd a plecat Vrajitorul. Ce sa fac? Ar trebui sa-mi nchipui ca pna la urma o sa mi se ntmple ceva ngrozitor. Nu cred c-as avea inima sa mai vad o data trista vale a o rasului Dale, ca sa nu mai vorbim despre Poarta cu aburi!... n noaptea aceea se simti foarte nefericit si abia reusi sa adoarma. A doua zi, pi ticii se raspndira care ncotro; unii se apucara de antrenament cu poneii, jos, n va le, altii ratacira pe povrnisul muntelui. Bilbo statu toata ziua mohort n nisa cu i arba, uitndu-se fix la piatra sau prin crapatura ngusta, departe, n zare. Avea senz atia ciudata ca asteapta ceva. Poate ca vrajitorul se va ntoarce, azi, pe neastept ate , gndi el. Daca ridica putin capul, putea zari padurea ndepartata. O data cu ntoarcerea Soare lui catre apus, aparu o licarire galbena pe vrfurile ndepartate ale copacilor, de parca lumina ar fi prins n raza ei ultimele frunze palide. Curnd, Bilbo vazu minge a portocalie a Soarelui cobornd pna la nivelul ochilor lui. Se apropie de crapatur a si acolo, palida si neputincioasa, era o luna noua, subtire, deasupra pamntului

. n clipa aceea auzi n spatele lui o pocnitura puternica. Pe piatra cenusie din iarb a se afla un sturz urias, aproape negru ca taciunele, cu pieptul galben-deschis, presarat cu pete nchise. Poc! Prinsese un melc si-l izbea de piatra. Poc! Poc! Deodata Bilbo ntelesese. Uitnd de pericol, s-a asezat pe marginea stncii si a nceput sa-i cheme pe pitici, strignd si gesticulnd. Cei care se aflau mai aproape s-au r epezit poticnindu-se peste stnci, apoi de-a lungul marginii, pna la el, ntrebndu-se ce Dumnezeu s-o fi ntmplat; ceilalti au strigat sa fie trasi n sus cu frnghia (cu ex ceptia lui Bombur care, fireste, dormea). Bilbo se grabi sa le explice despre ce era vorba. Toti amutira. Hobbitul ramase nemiscat lnga piatra cenusie, n timp ce piticii o priveau cu nerabdare, clatinndu-s i barba. Soarele cobora din ce n ce mai jos, n timp ce li se naruiau toate sperant ele. n cele din urma se scufunda ntr-un bru de nori roscati si disparu, piticii mrira , dar Bilbo continua sa stea aproape nemiscat. Luna mica aparu la orizont, ncepus e sa se ntunece. Apoi, deodata, cnd si pierdusera orice speranta, o raza rosie de S oare scapa ca un deget printr-o spartura a norului, o raza de lumina care intra drept prin crapatura stncii n nisa, si cazu pe fata neteda a peretelui. Batrnul stu rz, cu ochii ca margelele, care privise scena cocotat undeva, sus, cu capul aple cat ntr-o parte, scoase deodata un tril. Apoi se auzi o trosnitura puternica. O a schie de stnca se desfacu de perete si cazu, si deodata, cam la un metru de la pa mnt, aparu o gaura. Repede, tremurnd sa nu piarda momentul, piticii se repezira la stnca si mpinsera n z adar. Cheia, cheia! striga Bilbo. Unde e Thorin? Thorin se apropie n graba. Cheia! urla Bilbo. Cheia care nsotea harta, ncearc-o acum, ct mai e timp! Thorin se ridica si scoase cheia de pe lantul din jurul gtului. O vr n gaura. Se pot rivea. O ntoarse! Trosc! Lumina se topi, Soarele asfinti, Luna disparu si ntuneric ul tsni spre cer. ncepura sa mpinga toti deodata si ncet, ncet, o parte din peretele de stnca ceda. Apa rura niste crapaturi lungi si drepte, care apoi se largira formnd conturul unei u si nalte de un metru si jumatate si lata de un metru, care, fara nici un zgomot, se deschise ncet spre interior. ntunericul paru ca se revarsa ca un abur prin gaur a care se facuse n peretele muntelui. Un ntuneric dens, n care nu se putea deslusi nimic, li se ntindea n fata ochilor, o gura cascata care ducea n jos, spre inima mu ntelui.

XII INFORMATII DE CULISE MULTA VREME PITICII au ramas n fata usii tot contrazicndu-se n ntuneric pna cnd, n cel din urma, Thorin spuse: A venit clipa n care distinsul domn Baggins care n drumul nostru lung s-a dovedit a fi un bun tovaras si un hobbit viteaz si plin de resurse care-au depasit cu mu lt dimensiunile lui, si, as adauga, cu un noroc ce-a depasit cu mult ratia obisn uita a venit deci clipa sa ndeplineasca sarcina pentru care a fost cooptat n socie tatea noastra, clipa n care sa-si cstige recompensa. Cunoasteti stilul lui Thorin n ocazii mari, asa ca n-am sa va mai citez n continua re, desi a continuat multa vreme sa vorbeasca. Ocazia era, fara ndoiala, mare, da r Bilbo n-avea rabdare, ntre timp, ajunsese sa-l cunoasca foarte bine pe Thorin s i stia unde vrea sa ajunga. Daca te gndesti ca e de datoria mea sa intru primul n pasajul secret, o, Thorin, f iu al lui Thrain, Scut-de-stejar, creasca-ti-ar barba si mai lunga, spuse el sup arat, spune odata si gata! De fapt, s-ar putea sa refuz. V-am scos pna acum din d oua ncurcaturi, care nici nu erau prevazute n contract. Asa ca as zice ca oricum m i s-ar cuveni o oarecare rasplata. Dar cum toate cele bune sau rele sunt trei as a obisnuia sa spuna tata cred ca n-am sa refuz. Poate ca am nceput sa ma ncred mai mult n norocul meu ca pe vremuri se referea la primavara trecuta, cnd plecase de ac asa, si care i se parea ca avusese loc cu secole n urma asa ca am sa ma duc proba bil s-arunc o privire, ca sa scapam de-o grija. Dar cine vine cu mine?

Nu se asteptase la un cor de voluntari, asa ca n-a fost deceptionat. Fili si Kil i pareau stnjeniti si stateau ntr-un picior, ceilalti nu ncercau nici macar sa pret inda ca s-ar oferi cu exceptia batrnului Balin, cel care facea de paza si l iubea pe hobbit. Spuse ca n orice caz va intra cu el si poate ca-l va si nsoti o bucata de drum, gata sa strige dupa ajutor daca va fi nevoie. Ceea ce se poate spune n apararea piticilor e ca intentionau sa-l plateasca foart e bine pe Bilbo pentru serviciile lui; l luasera sa faca o treaba primejdioasa si n-aveau nimic mpotriva daca hobbitul, saracutul, voia s-o faca; dar ar fi sarit cu totii sa-l scoata din bucluc, asa cum facusera n povestea cu trolii, la nceputu l acestei aventuri, cnd nici macar nu aveau motive speciale sa-i fie recunoscator i. Asta era situatia: piticii nu sunt eroi, ci fapturi calculate cu o parere foa rte buna despre valoarea banului; unii sunt vicleni si perfizi, si soi rau; alti i nsa, daca nu aveai pretentii prea mari de la ei, erau cumsecade, asa ca Thorin si Compania lui. Cnd hobbitul se strecura prin usa fermecata si patrunse n interiorul Muntelui, ste lele rasareau n spatele lui pe cerul palid, cu dungi negre. A mers mult mai usor dect si nchipuise. Asta nu era nici intrare de gnomi si nici pestera aspra a Elfilo r Padureni. Era un tunel sapat de pitici, la nivelul averii si priceperii lor: d rept ca o rigla, cu podeaua si peretii netezi, care duceau n panta lina si dreapt a, fara variatii, pna departe, n ntunericul de jos. Dupa un timp, Balin i ura lui Bilbo Noroc! si se opri ntr-un loc de unde mai putea v edea conturul vag al usii, si, printr-un artificiu al ecourilor, sa auda murmuru l vocilor celorlalti care susoteau afara, la intrare. Hobbitul si puse atunci ine lul si, sfatuit de ecouri s aiba chiar mai multa grija sa nu faca zgomot dect are un hobbit de obicei, se strecura n liniste si ntuneric, cobornd tot mai jos. Tremur a de frica, dar fetisoara lui avea o expresie ndrjita si lnversunata. Era cu totul alt hobbit dect cel care plecase cndva de din Bag-End, fara sa-si ia macar o bati sta asortata n buzunar. Nu mai avusese batista de buzunar de secole, si aseza mai bine pumnalul n teaca, s trnse cureaua si-si continua drumul. Acum, esti n sflrsit n miezul lucrurilor, Bilbo Baggins, si spuse. n noaptea aceea cnd cu petrecerea, am zbrcit-o, si acum trebuie s-o dreg si sa mai si platesc pentru asta. Doamne, ce nerod am fost si mai sunt si acuma! spuse partea din el care s emana mai putin cu neamul Took. Nu-mi trebuie comoara pazita de dragon, si as la sa-o pe toata aici, pe vecie! Ce bine ar fi sa ma trezesc si sa descopar ca n loc sa ma aflu n tunelul asta blestemat, sunt n vestibulul meu de acasa. Dar fireste ca nu s-a trezit, ci si-a continuat drumul nainte, tot nainte, pna cnd n -a mai vazut nici urma de usa n spatele lui. Era complet singur. Curnd dupa aceea i se paru ca ncepe sa se ncalzeasca. Oare ceea ce mi se pare ca se apropie n fata me a, de acolo, de jos, nu e un fel de vapaie? se ntreba. Era. Si pe masura ce Bilbo nainta, se facea tot mai mare si mai mare, pna cnd s-a l amurit despre ce e vorba. Era o lumina rosie ce devenea din ce n ce mai rosie. Si , n plus, era si foarte cald acum n tunel. Rotocoale de aburi zburau pe deasupra s i pe lnga el, si ncepu sa naduseasca. n acelasi timp, ncepu sa-i pulsese n urechi un fel de zgomot, zgomotul unui lichid care clocoteste ntr-un cazan mare pe foc, ame stecat cu un fel de uruit care semana cu torsul unui motan urias. Toate astea se dovedira a fi sforaiturile unui animal gigantic, care dormea, acolo, jos, n lumi na rosie din fata lui. Si atunci Bilbo se opri. Si cnd o porni mai departe, dadu dovada de cel mai mare curaj din viata lui. Comparate cu asta, lucrurile nspaimntatoare care s-au ntmplat m ai trziu au fost floare la ureche. Adevarata batalie a dus-o n tunelul acela, sing ur. nainte sa vada pericolul care-l astepta. Dupa un scurt popas, si continua drumul! Si vi-l puteti nchipui ajungnd la capatul tunelului, n dreptul unei deschizaturi cam de aceeasi forma si marime cu usa de m ai sus. Prin ea si vr Bilbo, ncet, capul lui mic, de hobbit. n fata lui se ntindea pes tera mare, cea de jos de tot temnita subterana a piticilor de altadata, care se gasea chiar la baza Muntelui. Era aproape bezna, asa ca n-a putut sa-i ghiceasca marimea dect vag, dar, ridicndu-se n partea stnga a pardoselii stncoase, era o lumin a puternica. Lumina lui Smaug! Dragonul cel urias, rosu-auriu, zacea acolo si dormea dus; maxilarele lui clanta

neau necontenit si narile scoteau fsii de fum, dar locul era slab cind dormea. Su b el, sub membrele lui, sub coada lui imensa si ncolacita, peste tot n jurul lui, n tinzndu-se departe pe podea pna unde nu se mai vedea nimic, zaceau teancuri de obi ecte pretioase aur mpodobit si nempodobit, nestemate si bijuterii, argint patat cu rosu n lumina rumena. Smaug zacea cu aripile ndoite, ca un liliac urias, ntors putin pe o parte, astfel n ct hobbitul putea sa-i vada partile de dedesubt, burta lui lunga si palida, ncrust ata cu nestemate si frnturi de aur care se lipisera de el, pentru ca zacuse atta v reme n culcusul lui pretios. n spatele lui, acolo unde peretii se aflau cel mai ap roape de el, se vedeau vag camasi de zale, casti, sabii si sulite atrnate n cui. S i tot acolo se aflau siruri de recipiente si vase mari, umplute cu bogatii pe ca re nici nu mai puteai sa le socotesti. A spune ca lui Bilbo i s-a taiat rasuflarea e mult prea putin. Nu exista cuvinte pentru a exprima uluirea lui, pentru ca oamenii au schimbat limbajul pe care lau nvatat de la elfi, pe vremea cnd pamntul era minunat. Bilbo mai auzise povesti s au cntece despre comorile dragonilor, dar pna acum nu-si daduse niciodata seama de stralucirea, fascinatia si splendoarea lor. Inima lui era plina, Patrunsa de ncnt are, si se gndea la dorinta piticilor; uitnd aproape de paznicul cel fioros, fixa zapacit aurul care era dincolo de orice pret sau posibilitate de calcul. Privi un timp, care-i paru o vesnicie, nainte sa se simta atras, aproape mpotriva vointei lui, sa se furiseze din umbra intrarii, pna la marginea mormanelor de com ori care se aflau cel mai aproape de el. Dragonul l domina; desi zacea adormit, e ra totusi cumplit si amenintator. Bilbo apuca un potir mare cu doua toarte, att d e greu nct abia l putea duce, si arunca o privire speriata n sus. Smaug misca o arip a, desfacu o gheara si ncepu sa sforaie pe alt ton. nca nu! se muta doar n alte vise de Bilbo o lua la goana. Dar dragonul nu se trezi lacomie si violenta, zacnd acolo, n pestera pe care o cotropise, n timp ce hobbite lul se straduia cu greu sa urce tunelul lung care ducea napoi la usa. Inima i bate a repede si picioarele i tremurau mai rau dect atunci cnd coborse; dar tinea totusi potirul si se gndea: Am facut-o! Asta o sa-i nvete minte. Auzi: mai degraba seamana a bacan dect a spargator! Nu zau! n-o sa mai spuna fraza asta niciodata. Si nici n-au mai spus-o. Balin a fost n culmea fericirii sa-l vada din nou si pe ct era de ncntat, pe att era de uimit. l ridica pe Bilbo n brate si l scoase afara, la aer. Era miezul noptii si stelele erau acoperite de nori, dar Bilbo zacea cu och ii nchisi, respirnd din greu si bucurndu-se ca simte iarasi aer curat, si aproape c a nici n-a observat emotia piticilor sau laudele pe care i le aduceau, sau ca-l mngiau pe spate si ca se declarau supusii lui mpreuna cu familiile lor de atunci pna n vecie. Piticii nca si mai treceau potirul din mna n mna si sporovaiau ncntati despre redobnd a comorii lor cnd, deodata, sub ei, n inima Muntelui, rasuna un bubuit ngrozitor, c a si cum ar fi fost vorba de un vulcan care s-ar fi hotart sa erupa din nou. Usa din spatele lor a fost facuta bucati si blocata cu o piatra, iar de-a lungul tun elului, de jos, din adncuri, se auzira ecourile nfioratoare ale unor mugete si tro paituri, care facura pamntul de sub ei sa tremure. Piticii uitara atunci de toata bucuria si mndria ncrezatoare pe care o simtisera c u putin timp n urma si se chircira unul ntr-altul de frica. Smaug nu trebuia pierd ut din vedere. Nu e bine sa elimini un dragon viu din calculele tale, daca traie sti n preajma lui. Sigur, dragonii nu prea au pe ce sa-si cheltuiasca averea, dar n principiu o cunosc n cele mai mici amanunte, mai ales dupa ce au fost n posesia ei vreme ndelungata. Si Smaug nu era o exceptie. Trecuse de la un vis agitat (n ca re figura n mod ct se poate de neplacut un razboinic, cu totul nensemnat ca marime, dar posednd o sabie cumplita si mult curaj) la motaiala si de la motaiala la o t otala stare de veghe n pestera lui mirosea a ceva strain. Sa fi patruns oare miro sul prin gaurica aceea? Nu-i placuse niciodata prea mult, cu toate ca era foarte mica, si acum se uita la ea crunt si cu banuiala, ntrebndu-se de ce n-o blocase. I se paruse de curnd ca prinde ecourile vagi ale unei lovituri, sus, departe, car e coborsera prin gaurica pna n vizuina lui. Se trezi de tot si ntinse gtul sa adulmec e. Si atunci si dadu seama ca-i lipseste potirul. Hotii! Foc! Crima! Asemenea lucruri nu se ntmplasera niciodata de cnd se stabilise n inima Muntelui. Furia lui depasi orice imaginatie era o furie dintr-acelea care

nu apar dect atunci cnd bogatasii, care au mai mult dect le trebuie, pierd deodata un lucru care e n posesia lor de multa vreme, dar de care n-au avut niciodata ne voie si pe care nici nu l-au folosit, mprosca foc n jurul lui, umplu sala de fum s i zglti Muntele din temelii, mpinse n zadar capul, ncercnd sa-l vre prin gaura aceea m ca, apoi, ncolacindu-si trupul ct era de lung si bubuind ca tunetul sub pamnt, se r epezi din vizuina lui adnca, prin poarta cea mare, iesind n tunelurile uriase ale muntelui-palat si urcnd apoi catre Poarta Principala. Singurul lui gnd era sa scotoceasca Muntele, sa prinda hotul, sa-l sfsie si sa-l c alce n picioare. Iesi pe Poarta apele se ridicara, transformate ntr-un abur salbat ic, suierator se avnta ca focul n aer si se opri n vrful Muntelui, ntr-o tromba de fl acari verzi si purpurii. Piticii auzira vjitul groaznic al zborului sau si se ghem uira pe lnga peretii terasei cu iarba, facndu-se mici pe sub bolovani, spernd, ntr-u n fel, sa scape de ochii fiorosi ai dragonului care-i cauta. Si acolo i-ar fi ucis pe toti, daca n-ar fi intervenit din nou Bilbo: Repede! Repede! spuse cu rasuflarea taiata. Usa! Tunelul! Nu e bine sa ramnem aic i! ndemnati de aceste cuvinte, erau ct pe-aci sa se furiseze n tunel, cnd Bifur scoase un strigat: Verii mei, Bombur si Bofur! I-am uitat; sunt jos, n vale! O sa-i ucida si pe ei si pe caluti, si-o sa ne pierdem si toate proviziile, gemu ra ceilalti. Si nu putem face nimic! Prostii, facu Thorin, recstigndu-si demnitatea. O sa-i aducem de acolo. Intrati, d omnule Baggins, si tu, Balin, si voi, Fili si Kili dragonul n-are sa aiba parte de pitici, voi ceilalti hai, unde sunt fringhiile? Hai, repede! Au fost poate clipele cele mai grele din cte traisera pna atunci. Ecoul sunetelor n grozitoare, dezlantuite de furia lui Smaug, se auzea n scobiturile stncilor, sus, departe; ar fi putut n orice clipa sa coboare n flacari sau sa zboare rotindu-se n jur si sa-i gaseasca acolo, lnga marginea pantei periculoase, tragnd de sfori cu d isperare. Bofur ajunsese sus; totul era nca linistit. Apoi ajunse si Bombur, gfiin d si pufaind, n timp ce sforile scrtiau; lucrurile continuau sa fie destul de calme . Mai trasera n sus si ceva scule si legaturi cu merinde, si atunci se napusti si pericolul asupra lor. Se auzi un uruit. O lumina rosie atinse vrfurile stncilor neclintite. Venea dragon ul. Abia au avut timp sa se repeada n tunel, nghesuind si tragnd boccelele dupa ei, cnd Smaug aparu ca fulgerul de la miazanoapte, maturnd povrnisurile muntelui cu flacar i si batnd din aripile lui mari, cu un zgomot care semana a suierat de vnt. Rasufl area lui fierbinte ofili iarba din fata usii si intra prin crapatura pe care o l asasera n urma lor, prjolindu-i asa cum zaceau ei ascunsi. Flacarile plpitoare sarir a n sus si umbrele negre ale stncilor ncepura sa danseze. Apoi Smaug se departa din nou si ntunericul nvalui totul. Poneii nechezara de spaima, rupsera frnghia cu car e erau priponiti si o luara la fuga. Dragonul se ntoarse, se napusti n urma lor si disparu. S-a sfrsit cu bietele noastre dobitoace! spuse Thorin. Daca Smaug a apucat sa vad a un lucru, nu mai scapa! Suntem aici, aici trebuie sa ramnem, daca nu cumva exis ta vreun amator care vrea s-o ia pe jos pna la ru; drumul, stiti, e lung si descop erit, si Smaug sta la pnda. Nu era o perspectiva prea placuta! Intrara mai adnc n tunel si zacura acolo drdind, cu toate ca era cald si nabusitor, pna cnd zorile palide ncepura sa patrunda prin cr apatura usii. Cnd si cnd, se auzea vjitul pe care-l facea dragonul cnd zbura prin ntun eric; zgomotul crestea, apoi trecea mai departe si se pierdea, n timp ce dragonul tot cauta ceva, rotindu-se n jurul Muntelui Ghicise, dupa ponei si dupa urmele taberelor pe care le descoperise, ca venisera oameni de pe ru si de pe lac si ca urcasera povrnisul Muntelui, care dadea n valea unde fusesera priponiti poneii; dar usa rezistase ochilor lui iscoditori, si ni sa aceea mica, cu ziduri nalte, i ferise pe pitici de flacarile lui cele mai napra snice. Cauta multa vreme n zadar, pna cnd zorile i nghetara furia, si se ntoarse la cu lcusul lui de aur ca sa doarma si sa cstige noi puteri. Nici vorba sa uite sau sa ierte furtul, nici daca ntr-o mie de ani s-ar fi preschimbat ntr-o piatra stinsa, dar i dadea mna sa astepte. Se furisa deci ncet si tacut n vizuina lui si nchise och

ii pe jumatate. O data cu venirea diminetii, scazu si spaima piticilor, ntelesera ca asemenea per icole erau inevitabile cnd aveai de-a face cu un custode ca asta, dar ca nu era c azul sa renunte la ceea ce cautau. Si nici nu puteau sa plece. Dupa cum le atras ese si Thorin atentia, calutii fugisera sau fusesera ucisi, si oricum trebuiau s a mai astepte un timp, pna cnd Smaug si slabea destul atentia ca sa poata ei ndrazni sa strabata o cale att de lunga pe jos. Din fericire, reusisera sa salveze destu le merinde ca sa le mai ajunga putin. Discutara ndelung ce sa faca, dar nu ajunsera la nici o solutie care sa-i scape d e Smaug ceea ce fusese din capul locului punctul slab al planurilor lor, dupa cu m se simti Bilbo dator sa sublinieze. Apoi, dupa cum se ntmpla adesea cu cei care nu mai stiu ce sa faca, ncepura sa-l bombane pe Bilbo, reprosndu-i ceea ce la ncepu t i bucurase att de mult: faptul ca adusese potirul si ca declansase att de iute mni a lui Smaug. Si ce credeti ca trebuie sa faca un Spargator? ntreba Bilbo, furios. Eu n-am fost angajat sa ucid dragoni, asta-i treaba de razboinic; eu am fost angajat sa recu perez o comoara. Si pentru nceput am facut si eu ce-am putut. V-ati asteptat, pro babil, sa ma ntorc alergnd si carnd toata comoara lui Thor n spate! Si, la urma urme i, daca e vorba de bombanit, as avea si eu dreptul sa bomban. Ar fi trebuit sa a duceti cinci sute de Spargatori, nu unul. Nu ma ndoiesc ca reputatia bunicului du mitale nu are dect de cstigat, dar nu poti pretinde ca mi-ai explicat vreodata cla r ct de mare i-a fost averea. Mi-ar trebui sute de am ca s-o ridic toata, chiar d aca as fi de cincizeci de ori mai nalt si Smaug ar fi blnd ca un iepuras. Binenteles ca dupa asta piticii i-au cerut cu toti iertare. Si-atunci, cum zici sa facem, domnule Baggins? ntreba Thorin, politicos. Deocamdata n-am nici o idee daca va referiti la transportarea comorii. Asta depi nde daca se schimba roata norocului si scapam de Smaug. Strpirea dragonilor nu e specialitatea mea, dar am sa fac tot posibilul sa gasesc o solutie. Dar mari spe rante n-am si tare as vrea sa ma vad din nou linistit, acasa. Lasa asta, deocamdata! Ce facem acum, azi? Daca vreti ntr-adevar sfatul meu, cred ca nu putem face altceva dect sa stam unde suntem. Ziua cred ca nu e prea periculos sa ne furisam pna afara, sa luam putin a er. Poate ca n-o sa treaca mult si o sa putem alege pe unul sau doi dintre noi c are sa se ntoarca la rezervele noastre de lnga ru, sa ne mai aprovizionam putin. Da r noaptea toata lumea trebuie sa stea ascunsa ct mai bine, n tunel. Si acum am sa va propun ceva. Am inelul acela, si chiar azi, la prnz, ma furisez pna jos cnd si fa ce Smaug siesta cred ca atunci e momentul sa vad ce gnduri are. Poate ca se ivest e ceva. Fiecare dragon si are punctul lui vulnerabil , dupa cum obisnuia sa spuna ta ta, cu toate ca eu sunt convins ca n-a cunoscut nici un dragon, personal. Piticii acceptara, fireste, propunerea cu entuziasm. Ajunsesera sa-l respecte pe micul Bilbo. Devenise, n sfrsit, adevaratul conducator al expeditiei, ncepuse sa a iba idei si planuri proprii. La amiaza, se pregati de o noua calatorie n inima Mu ntelui. Fara ndoiala, nu-i placea ideea, dar nu era chiar att de nfricosatoare acum , cnd stia mai mult sau mai putin ce-l astepta. Si totusi, daca ar fi stiut mai m ulte despre dragoni si despre purtarile lor viclene, ar fi fost, poate, mai sper iat si n-ar mai fi tras nadejdea sa-l gaseasca pe numitul Smaug motaind. Cnd o porni, afara Soarele stralucea; n schimb, n tunel era bezna ca noaptea sI lum ina de la usa, care era aproape nchisa, disparu curnd, pe masura ce cobora. Facea att de putin zgomot, nct l-ai fi putut compara cu fumul mpins de o adiere blnda de vnt , si pe cnd se apropia de capatul tunelului, si spuse ca poate ca ar fi cazul sa s e simta putin mndru de el. Nu se deslusea dect o lumina foarte vaga. Batrnul Smaug e ostenit si doarme, si spuse. Nu ma poate vedea si n-o sa ma auda. C uraj, Bilbo! Uitase sau nu auzise niciodata despre simtul mirosului la dragoni. S i mai era ceva neplacut: daca au vreo banuiala, ei pot pastra jumatate de ochi d eschis si pot sta de veghe, chiar daca dorm. Bilbo i arunca o noua privire, de la intrare; i se parea, ntr-adevar, ca doarme du s, aproape mort si nvaluit n ntuneric, scotnd un sforait care era ceva mai mult dect pufaitul unui abur nevazut. Tocmai se pregatea sa faca un pas nauntru, cnd deodata observa o raza subtire si patrunzatoare care iesea de sub pleoapa cazuta a ochi ului stng al lui Smaug. Se prefacea doar ca doarme! Pazea intrarea tunelului! Bil

bo facu repede un pas napoi si binecuvnta norocul de a fi avut inelul. Atunci Smau g vorbi. Ei, tlharule! Te miros si te simt! ti aud rasuflarea. Hai, vino! Mai serveste-te o data, ca ai de unde. Dar Bilbo nu era chiar att de nestiutor n ceea ce priveste obiceiurile dragonilor, si daca Smaug sperase ca va fi usor sa-l faca sa se apropie, se nselase. Nu, multumesc, o, Smaug nfricosatorule! raspunse. N-am venit pentru daruri; am vr ut doar sa ma uit la tine si sa vad daca esti ntr-adevar att de grozav, ct se spune n basme. Ca eu n-am crezut. Si acuma crezi? zise dragonul, oarecum magulit, cu toate ca nu credea nici o vor ba din ce auzea. Basmele si cntecele sunt, zau, mult sub realitate, o, Smaug, cea mai Mareata, cea mai Grozava Napasta! raspunse Bilbo. Esti destul de bine crescut, pentru un tlhar si un mincinos, spuse dragonul. Pari sa-mi cunosti numele, dar eu, n schimb, nu-mi amintesc sa te fi mirosit vreodata . Cine esti si de unde vii, daca-mi dai voie sa te ntreb? Se poate!? Vin de sub Deal si drumul meu a trecut pe sub dealuri si pe deasupra lor. Si-am mers si prin aer. Eu sunt acela care umbla nevazut. Asta asa-i , spuse Smaug. Dar care ti este numele? Descoperitorul de urme, taietorul pnzelor de paianjen, Musca cea cu teapa. Am fos t ales Numarul Norocos. Minunate titluri! rnji dragonul. Dar numerele norocoase nu ies ntotdeauna cstigatoa re. Eu sunt cel care-si ngroapa prietenii de vii, si i neaca, si i scoate iarasi, vii, d in apa. Sosesc din fundul unui sac (Bag-End, locuinta lui Bilbo, nseamna n limba e ngleza, "Fund de sac), dar nici un sac nu mi-a fost tras pe cap. Toate astea nu prea par vrednice de lauda, spuse Smaug, dispretuitor. Sunt prietenul ursilor si oaspetele vulturilor. Sunt Cstiga inel si Poartanoroc, si mai sunt si Calaret de butoaie, continua Bilbo, caruia ncepuse sa-i placa vorb itul asta n dodii. Asa, da! spuse Smaug. Dar vezi sa nu ti-o ia imaginatia razna. Binenteles ca asa trebuie sa vorbesti cu dragonii cnd nu vrei sa-ti dai numele ade varat (ceea ce e ntelept) si nici nu vrei sa-i nfurii cu un refuz categoric (ceea ce e, de asemenea, foarte ntelept). Nu exista dragon care sa reziste fascinatiei pe care o exercita vorbirea enigmatica si care sa nu piarda vremea s-o priceapa. Erau foarte multe lucruri, din ceea ce spusese hobbitul, pe care Smaug nu le nte lesese deloc (desi mi nchipui ca dumneavoastra le ntelegeti pentru ca stiti totul n legatura cu aventurile la care se referise Bilbo), dar lui i se parea ca nteleses e destul si chicotea n sinea lui. Asa mi-am nchipuit eu nca de aseara, si spuse el, zm bind. Oamenii de pe lac un plan pacatos al amartilor de pe lac, negustorii de pol oboace, sa ma fac eu soprla daca n-am dreptate! N-am mai fost acolo de o vesnicie si-un an! Dar schimb eu toate astea, curnd! Foarte bine. O, Calaret de butoaie, spuse el cu voce tare. Poate ca Butoi e numele calutului tau: sau poate ca nu e, desi era destul de gras. Umbli tu nevazut, dar n-ai veni t pe jos tot drumul. Sa stii ca am mncat sase caluti, aseara si n-o sa treaca mul t si-o sa-i prind si-o sa-i mannc si pe ceilalti. Si n schimbul acestei mese gusto ase, am sa-ti dau si eu un sfat care sa-ti prinda bine: nu te ncurca cu piticii m ai mult dect trebuie. Pitici?! spuse Bilbo, prefacndu-se ca e uimit. Nu-mi spune mie! zise Smaug, ca eu cunosc mirosul (si gustul) piticilor mai bine ca orice pe lume. Sa nu-ti nchipui ca pot mnca un calut pe care a calarit odata u n pitic, fara sa-mi dau seama. O sa sfrsesti rau daca te nhaitezi cu asemenea fapt uri, Calaret-de-butoaie-tlhar. N-am nimic mpotriva sa te ntorci la ei sa le spui as ta din partea mea. Dar nu i-a spus lui Bilbo ca exista un miros pe care nu-l putea dibui nicicum, s i asta era mirosul de hobbit; nu intra n sfera lui de experienta si l scotea din s arite. mi nchipui ca ai luat un pret bun pe potir, azi-noapte? continua el. Hai, spune dr ept, ai luat? Nimic? Ei, asta le seamana leit. Si mi nchipui ca stau ascunsi pe af ara, iar tu trebuie sa faci toata treaba periculoasa si sa iei tot ce poti cnd nu

ma uit si totul pentru ei? Si crezi c-o sa-ti dea o parte buna? Nici vorba! Ai noroc scapi cu viata! ncepuse sa se simta foarte stnjenit. De cte ori l strafulgera ochiul ratacitor al lu i Smaug, care l cauta cotrobaind prin ntuneric, tremura si simtea o dorinta nejust ificata sa intre n pestera, sa-si dezvaluie identitatea si sa-i spuna dragonului tot adevarul. De fapt, era n mare pericol sa se lase ademenit de acea fascinatie magica a dragonilor. Dar lundu-si inima-n dinti, vorbi din nou. Nu stii tot, o, Smaug cel Puternic, spuse. N-am venit aici adusi numai de aur. Aha. deci recunosti ca ai spus adusi , rnji Smaug De ce nu spui toti paisprezece si sa ispravim, Domnule Numar Norocos? Ma bucur sa aud ca n afara de aurul meu ati mai avut si alte interese. n cazul asta, chiar ca s-ar putea sa va pierdeti timpul d egeaba. Nu stiu daca va dati seama, dar, chiar daca ati putea sa furati aurul fa rma cu farma treaba care v-ar lua o suta de ani sau chiar mai mult tot n-ati putea sa-l duceti departe? Pe coasta Muntelui, nu merge! Si nici prin padure. Ha, ha! Si te-ai gndit vreodata la cstig? mi nchipui ca trebuie sa fie a paisprezecea parte din ntreg, sau asa ceva, asta a fost nvoiala, nu-i asa? Dar cu livrarea ce faceti ? Dar cu carausia? Dar cu garzile narmate si cu taxele Vamale? si Smaug rse cu pof ta. Avea o inima haina si vicleana si stia ca presupunerile lui erau, n mare part e, adevarate, cu toate ca banuia ca oamenii de pe lac erau cei care urzisera pla nurile si ca cea mai mare parte a prazii avea sa ramna acolo, n orasul de pe mal, care n tineretea lui se numise Esgaroth. Poate ca n-o sa ma credeti, dar bietul Bilbo ramase, ntr-adevar, uluit. Pna acum si concentrase toate gndurile si toata energia ca sa ajunga pna la Munte si sa gasea sca intrarea. Nu se ntrebase niciodata cum va fi scoasa comoara de acolo si sigur nu se gndise niciodata ca partea care ar putea sa-i revina lui, la mparteala, mai trebuia si adusa napoi, tot drumul pna la Fundul Sacului-de-Sub-Deal. O banuiala urta ncepu sa-si faca loc n mintea lui: uitasera oare si piticii acest p unct important sau si batusera tot timpul joc de el? Asta e efectul pe care l au v orbele de dragon asupra celor lipsiti de experienta. Bilbo ar fi trebuit, firest e, sa bage de seama, sa n-aiba nici o ncredere; dar Smaug avea o personalitate de stul de coplesitoare. V-am mai spus, zise Bilbo, facnd un efort sa le ramna credincios prietenilor si sa -si tina fruntea sus, ca la aur ne-am gndit mai trziu. Am venit peste deal si pe s ub deal, pe vnt si pe val, cu gnd de RAZBUNARE. Nu ma-ndoiesc ca-ti dai seama, o, Smaug-cel-fara-de-limite, ca succesul ti-a creat niste dusmani n versunati. Auzind asta, Smaug ncepu ntr-adevar sa rda un sunet pustiitor, care-l facu pe Bilbo sa se cutremure din crestet pna-n talpi, n timp ce departe, sus, n tunel, piticii se nghesuira unii ntr-altii, inchipuindu-si ca hobbitul si gasise brusc si cumplit sfrsitul. Razbunare! sforai el si ochii i se aprinsera luminnd sala de la podea la tavan, c a un fulger stacojiu. Razbunare! Regele de sub Munte a murit. Unde sunt neamuril e lui care ndraznesc sa umble dupa razbunare? Girion, stapnul orasului Dale, a mur it, iar eu i-am mncat supusii cum mannca lupul oile; unde sunt fiii fiilor lui car e ndraznesc sa se apropie de mine? Eu ucid unde vreau si nimeni nu-ndrazneste sa se mpotriveasca. Am trntit la pamnt razboinicii din alte vremuri, si altii ca ei nu mai exista n toata lumea. Pe atunci eram tnar si plapnd. Acum sunt batrn si puterni c, puternic, puternic! Tlharule din umbra! spuse el fioros. Armura mea e de zece ori mai groasa dect un scut obisnuit, dintii mei sunt ca sabiile, ghearele mele-s harpoane, socul pe care-l produce coada mea e ca o lovitura de trasnet, aripile mele dezlantuie uragane si rasuflarea mea ucide! Am crezut ntotdeauna, spuse Bilbo cu un chitait speriat, ca dragonii sunt mai moi pe dedesubt, mai ales n regiunea... pieptului; dar fara ndoiala ca o faptura att d e puternica s-a gndit si la asta. Dragonul nceta brusc sa se mai laude. Informatiile sunt depasite, spuse el scurt. Sunt blindat si pe deasupra si pe de desubt cu solzi de fier si nestemate dure. Nu ma poate strapunge nici o sabie. Trebuia sa-mi nchipui, spuse Bilbo. Chiar ca nu exista seaman pe lume pentru Smau g, Seniorul Impenetrabil. Grozav trebuie sa fie sa ai o jiletca de diamante fine . Da, destul de neobisnuit si de frumos, spuse Smaug, cu o multumire absurda. Nu s

tia ca hobbitul vazuse putin din nvelisul neobisnuit de pe burta, la prima vizita , si ca ardea de nerabdare sa se uite mai de aproape, din motive cunoscute doar de el. Zmeul se rostogoli ntr-o parte. Priveste! zise. Ce spui de asta? Uluitor de frumos! Perfect! Fara de cusur! Ametitor! exclama Bilbo cu voce tare, n timp ce n sinea lui spunea: Ce batrn neghiob! Are o pata mare n scobitura dinspre partea stinga a pieptului, goala ca un melc fara casa! Acum, singura idee a domnului Baggin era sa plece. Dar nu trebuie sa va mai retin, Maretia-Voastra! spuse, sau sa va opresc de la o dihna binemeritata. Nu e chiar att de usor sa prinzi poneii, dupa ce i pui pe fuga ! Si nici Spargatori! adauga el ca o lovitura de despartire, ntorcndu-se n tunel si urcndu-l n goana. A fost o idee nefericita sa spuna asta, caci dragonul ncepu sa arunce flacari uri ase n urma lui si, orict s-ar fi grabit, mergea la deal si nu ajunse nici pe depar te unde trebuia, pentru a se simti n siguranta nainte ca Smaug sa-si fi mpins mutra nfricosatoare n deschizatura tunelului. Din fericire, n-a reusit sa-si nghesuie to t capul si falcile nauntru, dar narile lui trimisera flacari si vapori n urma lui Bilbo, si aproape ca l dobor; hobbitul nainta cu mare greutate si teama, mpleticindu -se, orbit. Fusese destul de multumit de conversatia lui abila cu Smaug, dar gre seala de la urma l zgudui, facndu-l sa revina la realitate. Sa nu rzi niciodata de dragonii vii, prostule! si spuse; mai trziu asta deveni una di ntre zicalele lui favorite, transformndu-se apoi n proverb. Esti departe de sfrsitul aventurii , adauga el, ceea ce era, de asemenea, foarte adevarat. Cnd iesi din nou la aer, poticnindu-se si caznd lat n pragul usii , dupa-amiaza ncepuse sa se transforme n noapte. Piticii l readusera la viata si i ngrijira arsurile cum se pricepura ei mai bine, dar trecu multa vreme nainte sa-i creasca din nou, si c um trebuie, parul de pe ceafa si din calcie; fusese prlit si totul sfrise pna la piel e, ntre timp, prietenii lui se straduira din rasputeri sa-l mai nveseleasca; si er au nerabdatori sa-i auda povestea, dorind, n primul rnd, sa afle de ce facuse drag onul zgomotul acela ngrozitor si cum scapase Bilbo. Dar hobbitul era suparat si nelinistit, asa ca le-a fost foarte greu sa scoata o vorba de la el. Gndindu-se din nou la ceea ce facuse, ncepu sa regrete unele lucr uri pe care i le spusese dragonului si nu-i prea venea sa le repete. Batrnul stur z statea pe o stnca, n apropiere, cu capul plecat ntr-o parte si asculta tot ce vor beau. Si ca sa va dati seama n ce toane rele era Bilbo, ridica o piatra si o arun ca spre sturz, care nu facu altceva dect sa bata din aripi, sa se dea la o parte si sa se aseze apoi iarasi la loc. Fir-ar al naibii de sturz! spuse Bilbo furios. Trage cu urechea, si nici nu-mi p lace mutra lui. Lasa-l n pace, spuse Thorin. Sturzii sunt buni si prietenosi, iar asta e, ntr-adev ar, foarte batrn si poate ca e ultimul care a ramas din neamul cel vechi care loc uia pe aici, mblnzit de tata si de bunicul. E un neam fermecat si cu viata lunga s i asta ar putea fi chiar unul dintre cei care traiau pe aici, acum vreo doua sut e de ani sau chiar mai mult. Locuitorii din Dale stiau cum sa le nteleaga graiul si i foloseau drept mesageri, trimitndu-i la oamenii de pe lac sau, prin alte part i. Eh, o sa aiba stiri destule sa duca n Orasul Lacului, daca asta vrea, spuse Bilbo . Cu toate ca nu cred c-au mai ramas acolo oameni care sa-si bata capul cu limba sturzilor. Dar ce s-a ntmplat? strigara piticii. Povesteste mai departe. Asa ca Bilbo le spuse tot ce-si aminti si le mpartasi sentimentul suparator ca vo rbirea lui enigmatica si taberele lor, si calutii l facusera pe dragon sa ghiceas ca mai mult dect era cazul. Sunt convins ca stie ca venim din Orasul Lacului si ca locuitorii lui ne-au ajut at; si am o presimtire ngrozitoare ca urmatoarea lui miscare va fi ntr-acolo. Ce D umnezeu m-o fi apucat sa-i spun ca sunt Calaret de butoaie? Chiar si un iepure c hior, de aici, ar fi ghicit ca e vorba de oamenii de pe Lac. Lasa, nu te mai necaji. Ce e facut e bun facut si e greu sa nu gresesti cnd vorbe sti cu dragonii, cel putin asa mi s-a spus ntotdeauna, facu Balin, dornic sa-l li nisteasca. Daca ma ntrebi pe mine, eu zic ca ai facut foarte bine ce-ai facut n or ice caz, ai descoperit ceva foarte folositor si te-ai ntors si viu acasa, si asta

nu prea li se ntmpla celor care apuca sa schimbe o vorba-doua cu cei de soiul lui Smaug. Si s-ar putea sa fie un noroc si o binefacere ca stim de peticul descope rit din vesta de diamante a batrnului Vierme. Asta l facu sa schimbe discutia si sa nceapa sa vorbeasca despre rapunerea dragoni lor din punct de vedere istoric si legendar despre diferitele feluri n care fuses era njunghiati, loviti, mpunsi n burta si despre diferitele siretlicuri si stratage me care fusesera folosite n acest scop. Parerea generala era ca nu e chiar att de simplu sa prinzi un dragon cnd motaie; ncercarea de a-l njunghia sau de a-l mpunge p e cnd dormea se putea mult mai usor sfrsi cu un dezastru, dect un atac frontal, cur ajos. Tot timpul ct au vorbit, sturzul a stat si a ascultat, dar cnd au nceput sa a para stelele, si-a ntins n tacere aripile si s-a ndepartat n zbor. Si tot pe cnd vorb isera de li se lungisera umbrele, Bilbo devenise tot mai amart avnd presimtiri din ce n ce mai rele. n cele din urma i ntrerupse: Sunt convins ca aici suntem n mare nesiguranta, spuse. Si nu vad de ce am ramne. D ragonul a prjolit toata verdeata care era tare placuta, si a venit noaptea, si e frig. Simt pna n maduva oaselor ca locul asta va fi iarasi atacat. Smaug stie cum am cobort pna la pestera lui si puteti fi convinsi ca a ghicit unde se afla celala lt capat al tunelului si, daca e nevoie, va face partea asta a Muntelui bucati, ca sa ne blocheze intrarea si daca ne face si pe noi arsice cu aceasta ocazie, v a fi cu att mai multumit. Ai gnduri foarte negre, domnule Baggins, spuse Thorin. Daca Smaug vrea att de mult sa nu mai putem intra, de ce n-a blocat capatul de jos? N-a facut-o, ca l auzeam . Nu stiu, nu stiu probabil pentru ca la nceput a vrut sa ncerce sa ma momeasca sa i ntru din nou, si acum poate ca asteapta pna dupa vnatoarea de asta-seara, sau nu v rea sa-si distruga iatacul daca nu e neaparat nevoie, n orice caz, tare as vrea s a nu mai discutati. Smaug trebuie sa iasa dintr-o clipa ntr-alta si singura noast ra speranta e sa ne vrm ct mai bine n tunel si sa nchidem usa. Parea att de convins, nct, n cele din urma, piticii au facut ce le-a spus, dar au ntrz iat sa nchida usa planul parea disperat, caci nu stia nimeni daca si cum vor mai putea s-o deschida dinauntru si gndul de a fi nchisi ntr-un loc de unde nu se putea iesi dect trecnd prin vizuina dragonului nu le placea deloc. Dar totul parea lini stit att afara, ct si la capatul dinauntrul tunelului. Asa, ca vreme destul de lun ga au stat n tunel, nu prea departe de usa de sus, deschisa pe jumatate, si au co ntinuat sa discute. Discutia ajunsese la vorbele ticaloase pe care le spusese dr agonul n legatura cu piticii. Bilbo se gndea ca ar fi preferat sa nu le fi auzit n iciodata sau sa fi fost convins ca piticii erau absolut sinceri, acum, cnd i spune au ca nu se gndisera la ceea ce avea sa se ntmple dupa ce vor fi cstigat comoara. Stiam ca va fi o aventura periculoasa, spuse Thorin, si suntem convinsi de asta si acum; si cred ca dupa ce vom nvinge va fi destul timp sa ne gndim la ce vom fac e. Ct despre partea dumitale, domnule Baggins, te asigur ca-ti suntem mai mult de ct recunoscatori si ca ai sa alegi singur a paisprezecea parte de ndata ce vom ave a ceva de mpartit. mi pare rau ca esti ngrijorat de problema transportului si recun osc ca greutatile sunt mari locurile astea n-au devenit mai putin salbatice ntre timp, ci, mai degraba, invers dar vom face tot ce se poate pentru dumneata si la vremea potrivita ne vom lua fiecare partea. N-ai dect sa ma crezi sau nu! Apoi discutia se concentra asupra marelui tezaur si asupra lucrurilor pe care si le mai aminteau Thorin si Balin. Se ntrebau daca mai zaceau acolo, n sala de jos, intacte: lancile care fusesera mesterite pentru armatele regelui Bladorthin (mo rt de mult); aveau vrf forjat de trei ori si coada lunga, minunat ncrustata cu aur , lanci care nu mai apucasera sa fie predate sau platite; scuturi, facute pentru razboinici care odihneau de mult n pace; marea cupa de aur a lui Thror, cu doua mnere, sculptata cu pasari si flori cu ochi si Petale de nestemate; armuri de nep atruns din zale aurite si argintate, colierul lui Girion, Stapnul orasului Dale, compus din cinci sute de smaralde verzi ca iarba, pe care l primisera cnd l narmaser a pe primul lui nascut cu o platosa din verigi, mesterita de pitici, asa cum nu se mai facuse niciodata, caci era lucrata din argint pur, de puterea si rezisten ta otelului triplu. Dar cel mai frumos lucru dintre toate era giuvaierul mare si alb pe care-l gasisera piticii sub radacinile Muntelui: Inima Muntelui, Piatra

Ark, Piatra lui Thrain. Piatra Ark. Piatra Ark, sopti Thorin n ntuneric, visator, cu barbia sprijinita de genunchi. Era ca un glob cu o mie de fatete, stralucea ca argintul n lumina focul ui, ca apa la Soare, ca zapada la lumina stelelor, ca ploaia pe luna. Dar Bilbo nu mai simtea acea atractie fermecata pentru tezaur. Asculta discutia doar cu o ureche. Statea cel mai aproape de usa, atent sa auda, pe de o parte, o rice zgomot ct de mic care ar fi venit de afara si, pe de alta parte, orice ecou care ar fi rasunat dincolo de murmurul piticilor, sau orice urma de miscare, jos , departe. ntunericul se ndesi si Bilbo deveni din ce n ce mai agitat. nchideti usa! i ruga el. Mi-e frica de dragonul asta, pna-n maduva oaselor. Liniste a asta mi displace mult mai mult dect zarva de azi-noapte. nchideti usa ct mai e tim p. Era ceva n vocea lui care i nelinisti pe pitici, ncet, Thorin se scutura de visele lui si, ridicndu-se, dadu la o parte cu piciorul piatra care fixa usa, dupa care n cepura cu totii sa mpinga si usa se nchise cu o bufnitura si cu un zanganit. Si ni ci urma de broasca nspre partea lor. Erau ncuiati nauntrul Muntelui. Era si timpul. Nici n-apucara sa coboare bine n tunel, cnd panta muntelui fu nimic ita de o izbitura, de parca ar fi fost sfarmata de niste berbece din stejari ntreg i de padure, mpinsi de uriasi. Stnca bubuia, peretii se crapara si din tavan ncepur a sa le cada n cap pietre. Nici nu vreau sa ma gndesc la ce s-ar fi ntmplat daca usa ar fi ramas deschisa. Coborra tunelul, n fuga, fericiti ca mai erau nca n viata, n t imp ce n spatele lor, afara, se auzeau racnetele si zarva pe care o facea Smaug n culmea furiei. Facea stncile bucati, zdrobind pereti si costise cu plesniturile c ozi' lui uriase, pna cnd iarba arsa, piatra sturzului, zidurile acoperite cu melc i, terasa ngusta si tot restul disparura ntr-un iures de tandari si o avalansa de pietre crapate se pravali peste costisa n jos, n vale. Smaug si parasise hoteste vizuina, se ridicase fara zgomot n aer, apoi plutise ncet si greoi prin ntuneric, ca o cioara monstruoasa, cobornd pe aripile vntului catre partea dinspre apus a Muntelui, cu speranta de a prinde pe cineva sau ceva acolo , pe nepregatite, si de a descoperi supapa de iesire din pasajul pe care l folosi se hotul. Ce se ntmplase fusese rezultatul accesului de furie provocat de faptul c a nu gasise pe nimeni si nu vazuse nimic, si acolo unde banuia ca trebuie sa fie , de fapt, iesirea. Dupa ce-si dadu astfel fru liber furiei, se simti mai bine si se gndi, n sinea lui, ca nu-l va mai necaji nimeni din partea aceea. Dar trebuia sa-si continue razbu narea. Calaret pe butoaie, sforai el, picioarele tale veneau dinspre malul rului, si nu e nici o ndoiala c-ai venit pe apa. Nu-ti stiu mirosul, dar daca nu esti un ul dintre oamenii de pe lac, n orice caz, ei te-au ajutat. Acum or sa ma vada sior sa-si aminteasca cine e adevaratul Rege de sub Munte. Se ridica nconjurat de flacari si o porni spre sud, catre Rul Curgator. XIII PLECAT DE ACASA NTRE TIMP, piticii stateau n ntuneric, nconjurati de o tacere totala. Mncau si beau f oarte putin. N-aveau cum sa socoteasca trecerea timpului si abia ndrazneau sa se miste, caci soaptele lor trezeau ecoul si frematau n tunel. Atipeau si se trezeau tot n ntuneric si n tacerea care continua sa-i nconjoare, nestingherita. n cele din urma, dupa un timp care li se paru a fi zile ntregi de asteptare, cnd ncepusera sa se nabuse si sa ameteasca din lipsa de aer, simtira ca nu mai pot ndura. Mai-mai c a ar fi fost fericiti sa auda sunete venind de jos si vestind ntoarcerea dragonul ui. Se temeau ca tacerea asta sa nu fie cumva rezultatul uneia dintre cruzimile lui iscusite, dar nu puteau ramne acolo la nesfrsit. Thorin vorbi: Sa ncercam usa! spuse. Daca nu simt curnd vntul n obraz, mor. Mai bine sa ma zdrobea sca Smaug n aer liber dect sa ma sufoc aici! Dupa care, mai multi pitici se ridicara si se dusera bjbind pna acolo unde fusese u sa. Dar descoperira ca n partea aceea tunelul fusese distrus si blocat cu stnci sf armate. Nici o cheie si nici o formula magica nu o vor mai deschide vreodata.

Suntem prinsi n cursa, se vaitara. Asta-i sfirsitul. O sa pierim aici! Dar, nu stiu cum, tocmai cnd piticii se perpeleau n culmea deznadejdii, Bilbo simt i o usurare ciudata n suflet, de parca i s-ar fi luat o mare greutate de sub jile tca: Hai, lasati! facu el. Piticul ct traieste spera, dupa cum obisnuia sa spuna tata, si toate cele bune sau rele sunt trei . Eu mai COBOR o data pna la capatul tunelulu i. Am fost de doua ori acolo, cnd stiam precis c-am sa dau de dragon, asa ca risc si a treia vizita, cnd nu stiu ce ma asteapta. Oricum, singura cale spre iesire e pe jos si cred ca de data asta ar fi mai bine sa ma ntovarasiti cu totii! Disperati, ncuviintara si Thorin fu primul sa o ia nainte, alaturi de Bilbo. Dar va rog din suflet sa bagati de seama, sa faceti ct mai putin zgomot, le spuse hobbitul n soapta. S-ar putea sa nu mai fie nici un Smaug acolo, dar nu se stie niciodata. Nu e bine sa riscam inutil. O pornira n jos, tot mai jos. Piticii nu se puteau compara, fireste, cu hobbitul n arta de a se misca pe furis si de aceea gfira si si trsira picioarele cu zgomot, eco ul amplificnd ngrijorator sunetele; dar, desi Bilbo se oprea din cnd n cnd, speriat, sa asculte, de jos nu se auzea nici un zgomot. Aproape de capatul tunelului, dup a cte si dadu el seama, Bilbo si puse inelul n deget, dupa care si vazu mai departe d e drum. Dar nu avea nevoie de inel; ntunericul era desavrsit si, cu sau fara inel, tot nu se vedea nimic. De fapt, bezna era att de adnca, nct Bilbo ajunse la deschiz atura pe neasteptate; dadu cu mna de gol, se mpiedica si se rostogoli cu capul nain te, n pestera. Zacu acolo, pe podea, cu fata n jos, fara sa ndrazneasca sa se ridice si nici maca r sa rasufle. Dar nu auzi nici o miscare. Nu era nici cea mai mica raza de lumin a n afara doar, dupa cum i se paru cnd n cele din urma ridica ncet capul, de o licar ire palida si alba deasupra lui, departe, n ntuneric. Dar sigur nu era scnteie de f oc de dragon, cu toate ca duhoarea fiarei umplea toata ncaperea si Bilbo simtea g ust de abur pe limba. Cu timpul, domnul Baggins simti ca nu mai poate. Vierme blestemat si nenorocit! striga el cu voce tare. Nu te mai juca de-a v-ati ascunselea, fa putina lumina si pe urma mannca-ma, daca ma poti prinde. Ecouri vagi alergara n jurul pesterii nevazute, dar nu se auzi nici un raspuns. Bilbo se ridica si descoperi ca nu stie ncotro s-o apuce. Ma ntreb ce joc o fi jucnd Smaug, spuse. Eu cred ca azi (sau asta-seara sau, ma ro g, ce-o fi) nu e acasa. Si daca Oin si Gloin nu si-au pierdut cutiile cu iasca, poate ca facem putina lumina si ne uitam prin jur pna nu se ntoarce norocul mpotriv a lor . Lumina! striga el. Poate cineva sa faca putina lumina? Piticii fireste, se speriasera grozav cnd se mpiedicase Bilbo de treapta si cazuse cu o bufnitura n pestera; ramasesera nghesuiti unul ntr-altul, chiar acolo unde i l asase el, adica la capatul tunelului. Pst, pst! ssira ei cnd i auzira vocea; si cu toate ca asta l ajuta pe Bilbo sa descop ere unde se aflau, trecu oarecare timp nainte sa poata sa-i faca sa mai scoata vr eun sunet. n cele din urma, cnd Bilbo ncepu sa bata cu piciorul n podea si sa strige lumina cu toata puterea vocii lui ascutite, Thorin ceda si i trimise pe Oin si pe Gloin la boccelele lor din celalalt capat al tunelului. Dupa un timp aparu o raza plpitoare, semn ca se ntorceau; Oin tinea n mna o torta mic a de pin, aprinsa, iar Gloin un pachet de asemenea torte, sub brat. Bilbo se dus e repede la usa, lua torta, dar nu reusi sa-i convinga pe pitici sa le aprinda s i pe celelalte sau sa vina pna unde fusese el. n orice caz, nu imediat. Dupa cum l e explica Thorin cu mare grija, n mod oficial domnul Baggins continua sa fie expe rtul lor n materie de spargeri si cercetari. Daca voia sa riste sa faca lumina, t reaba lui! Ei vor astepta nsa n tunel sa le dea raportul. Asa ca ramasesera lnga in trare, urmarindu-l cu privirea. Silueta mica si ntunecata a hobbitului o porni deci prin pestera, tinnd mica lui t orta sus. Din cnd n cnd mai era nca destul de aproape piticii vedeau cte o scnteie auzeau cte un clinchet, cnd se mpiedica de cte un obiect de aur. Lumina tot scadea pe masura ce Bilbo nainta n pestera cea mare; apoi ncepu sa se ridice, dansnd n aer. Bilbo se catara pe mormanul mare de giuvaiere. Putin mai trziu ajunse n vrf, dar si continua drumul. Apoi l vazura oprindu-se si aplecndu-se o clipa; dar nu si-au dat

seama de ce. Era Piatra Ark, Inima Muntelui. Bilbo si dadu seama ca e vorba de ea, dupa descri erile pe care i le facuse Thorin; si, ntr-adevar, nu puteau exista doua asemenea giuvaiere nici macar ntr-un tezaur att de grozav ca asta, nici daca ai fi cautat n lumea ntreaga. Pe cnd urcase, lucise n fata lui ca un fulger atragndu-i atentia. ncet ul cu ncetul se facuse tot mai mare, pna ajunsese sa arate ca un glob de lumina. A cum, cnd era lnga ea, vazu ca la suprafata avea scntei plpitoare de mai multe culori, reflectate si despicate de lumina schimbatoare a tortei, n cele din urma pleca p rivirea spre ea si i se taie rasuflarea. Marele Giuvaier stralucea la picioarele lui, emannd o lumina interioara, taiat si slefuit de piticii care l scosesera cndv a din inima Muntelui; absorbea toata lumina care cadea pe el, schimbnd-o n zeci de mii de scntei, ca o aureola alba n care se revarsau luminile curcubeului. Deodata, bratul lui Bilbo se ntinse spre el, atras ca de un miraj. Dar mna lui mic a nu-l putea cuprinde, caci giuvaierul era mare si greu; l ridica totusi, nchise o chii si l baga n buzunarul lui cel mai ascuns. Acum sunt ntr-adevar Spargator, se gndi. Dar probabil ca va trebui sa le spun si pi ticilor la un moment dat. De fapt, au spus ca-mi pot alege ce vreau, si eu cred ca as alege asta, chiar daca iau ei tot restul! dar, n sinea lui, nu era foarte co nvins ca, atunci cnd i spusesera sa aleaga, se referisera si la acest giuvaier min unat, si simtea ca asta ar putea isca neplaceri. si continua drumul cobornd pe cealalta parte a maldarului si stralucirea tortei lu i disparu din cmpul vizual al piticilor, care-l urmareau. Dupa un timp aparu din nou, departe, la mare distanta: Bilbo traversa pestera. Continua sa nainteze pna ajunse la portile mari din partea cealalta; acolo dadu de un curent de aer care l racori, dar care aproape ca-i stinse lumina. Se uita pe furis, cu sfiala, la ce era de partea cealalta a portilor si vazu niste galerii mari si conturul nedeslusit al capatului unor scari largi, care urcau pierzndu-se n ntuneric. Dar de Smaug, nici urma. Bilbo tocmai voia sa faca stnga mprejur si sa se ntoarca la pitici, cnd o forma neagra se napusti asupra lui si i atinse fata. Bi lbo scoase un tipat ascutit, sari n sus, se mpiedica si cazu pe spate, iar torta c azu si ea, cu vrful n jos, si se stinse. Sper ca e doar un liliac, si spuse el disperat Dar ce ma fac, unde o fi rasaritul, sudul, nordul sau apusul? Thorin! Balin! Gloin Fili! Kili! striga el cu toata puterea dar strigatele rasun ara ca un zgomot slab si subtire n haul negru. S-a stins lumina ! Veniti careva, gasiti-ma, ajutati-ma! Pentru moment l parasi tot curajul. Piticii auzira vag strigatele lui mici; dar singurul cuvnt pe care-l puteau deslu si era ajutor! Ah, Doamne, ce pacatosenie sau ce minune s-o mai fi ntmplat iar? spuse Thorin. De dragon nu cred ca e vorba, fiindca atunci hobbitul n-ar mai chitai. Asteptara cteva clipe, dar nu auzira nici un zgomot de dragon; de fapt, nu auzira nici un fel de zgomot n afara de vocea departata a lui Bilbo. Hai, luati unul dintre voi o torta sau doua, ordona Thorin. S-ar parea ca trebui e sa ne ducem sa ne ajutam Spargatorul. Da, ar cam fi rndul nostru sa-l ajutam, spuse Balin, si eu sunt foarte dispus sa ma duc. Si cred, ca, deocamdata, nu e nici un pericol. Gloin aprinse mai multe torte, dupa care iesira furisndu-se unul dupa altul si nai ntara n graba de-a lungul peretelui. Nu trecu mult si dadura chiar de Bilbo care se ntorcea spre ei. i venise inima la loc de ndata ce vazuse licarirea tortelor. De fapt, n-a fost nimic! Doar un liliac si o torta care a cazut pe jos, spuse Bi lbo, drept raspuns la ntrebarile lor. Cu toate ca li se luase o piatra de pe inima, erau cam prost dispusi pentru ca f use sera speriati degeaba; si nu stiu, zau, ce ar fi spus, daca le-ar mai fi vor bit si de Piatra Ark. Simpla imagine a comorii, pe care o vazusera n treacat pe cn d umblau prin pestera, trezise tot focul nimii lor piticesti, si cnd inima unui pi tic, chiar si cel mai (respectabil, e trezita de aur si de nestemate, el devine brusc curajos [si uneori chiar necrutator. Piticii nu s-au mai lasat rugati. Erau toti nerabdatori sa exploreze pestera ct m ai aveau timp si dispusi sa creada ca, deocamdata, Smaug plecase de acasa. Apuca ra fiecare cte o torta aprinsa; si tot privind asa, cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta, ui

tara de teama si chiar de prudenta. ncepura sa vorbeasca cu glas tare si sa se st rige unul pe altul, n timp ce ridicau comori de altadata din morman sau le scotea u de pe perete, tinndu-le n dreptul luminii, pipaindu-le si mngindu-le. Fili si Kili erau aproape veseli acum si, gasind atrnate pe perete o multime de h arfe de aur cu corzi de argint, le dadura jos si ncepura sa ciupeasca corzile; fi ind fermecate (si neatinse de dragon, pe care l interesa destul de putin muzica) mai erau nca acordate, n pestera ntunecoasa, care fusese atta vreme tacuta, rasuna a cum o melodie pe care n-o mai cntase nimeni de mult. Dar majoritatea piticilor fu ra mai practici: culesera nestemate si si umplura buzunarele, si ceea ce nu putur a duce lasara sa le cada printre degete cu un oftat. Thorin nu se lasa nici el m ai prejos, dar cauta n dreapta si n stnga ceva ce nu putea gasi: Piatra Ark; dar de ocamdata nu voia sa spuna nimanui despre asta. Piticii luara apoi platose si arme de pe pereti si se pregatira de aparare. Thor in arata, ntr-adevar, princiar, mbracat ntr-o camasa de zale aurite, cu o secure cu mner de argint si cu o cingatoare acoperita cu pietre rosu-aprins. Domnule Baggins, striga el, iata primul avans din rasplata dumitale. Scoate-ti h aina cea veche si mbrac-o pe asta! Dupa care l mbraca pe Bilbo cu o camasa de zale mititica, lucrata pesemne cndva pen tru vreun print al elfilor. Era dintr-un otel de argint, pe care spiridusii l num esc Mithril, si avea o cingatoare cu perle, mpodobita cu figuri, ntarit pe dedesub t cu cercuri de otel si batut pe margine cu giuvaiere albe. Ma simt grozav, si spuse n sinea lui. Dar cred ca arat cam caraghios. Ce-ar mai rde cei de acasa, de pe Deal, de mine, si totusi mi-ar fi placut sa fie o oglinda pe aici, pe aproape . Cu toate astea, domnul Baggins si pierdu mai putin capul n fata tezaurului, dect pi ticii. Se satura de el mult nainte ca piticii sa fi obosit sa cotrobaie printre b ogatii, si se aseza pe jos; apoi ncepu sa se ntrebe nelinistit cum se va sfrsi toat a povestea asta. As da multe dintre pocalurile astea pretioase, si spuse, pentru o bautura dadatoare de curaj, scoasa dintr-un poloboc de al lui Beorn. Thorin, striga el cu voce tare. Acu' ce mai facem? narmati suntem, ce e drept, da r crezi c-a servit vreodata vreo platosa n fata cumplitului Smaug? Tezaurul nu lam recstigat nca si deocamdata nu cautam aur, ci o iesire. Si prea ne-am jucat mul t cu norocul. Ca bine spui, raspunse Thorin, venindu-si din nou n fire. Sa mergem! Va calauzesc eu. Nici ntr-o mie de ani n-am sa uit sa ma descurc n palatul asta. Apoi i chema pe ceilalti. Se strnsera toti, tinndu-si tortele deasupra capului, si trecura prin usile larg deschise, dupa ce se uitara de mai multe ori n urma, cu r egret. si acoperira platosele cu mantale vechi, si coifurile stralucitoare cu caciulitel e lor zdrentuite, si o pornira dupa Thorin, unul n spatele celuilalt, un sir de l uminite n ntuneric, care se opreau mereu, ascultnd cu teama zgomotele care ar anunt a sosirea dragonului. Cu toate ca vechile ornamentatii se naruisera sau fusesera distruse si totul era mnjit si ars de toate venirile si plecarile monstrului, Th orin cunostea fiecare galerie si fiecare cotitura. Urcara niste scari lungi, o c otira si coborra de-a lungul unor tuneluri largi si pline de ecou, apoi cotira di n nou, urcara alte trepte, si iarasi altele. Acestea din urma erau line, sapate n stnca vie, largi si frumoase, si piticii urcara sus, tot mai sus, fara sa dea de nici un fel de vietate, doar de umbre ascunse care dispareau cnd se apropiau tor tele ce plpiau n curent. Treptele nu erau totusi facute pentru picioare de hobbit, si Bilbo tocmai ncepuse sa simta ca nu mai poate nainta, cnd, deodata, tavanul se departa mult de ei, ies ind din raza de lumina a tortelor. Printr-o deschizatura, sus, departe, intra o lumina alba si aerul se facu mai dulce. Alta lumina palida patrundea prin niste porti mari din fata lor, ce atrnau strmbate din ttni si pe jumatate arse. Asta e Marea Sala a lui Thror, spuse Thorin, Sala de Receptie si de Consiliu. Ac um nu mai e mult pna la Poarta Principala. Trecura prin sala n ruine. Era plina de mese care putrezeau, de scaune si banci r asturnate, carbonizate si n stare de descompunere. Pe jos, prin praf si printre s ticle pntecoase, printre castroane si coarne sparte din care se bause cndva, erau raspndite cranii si oase. Trecnd printr-o noua serie de usi, la celalalt capat, un

zgomot de apa curgatoare le izbi auzul si lumina cenusie se facu deodata mai pu ternica. Aici se naste Rul Curgator, spuse el, de aici alearga spre Poarta. Hai sa-l urmam . O apa clocotitoare iesea printr-o deschizatura neagra din peretele de stnca si cu rgea nvolburndu-si apele printr-un canal ngust taiat n piatra de priceperea unor mini din alte vremuri care-l croisera drept si adnc. Lnga canal alerga un drum pietrui t, destul de larg ca sa ncapa mai multi oameni de-a latul, asezati unul lnga altul . Pornira iute pe acest drum, apoi urma o cotitura care serpuia larg si... cnd co lo, ce sa vezi! Dadura de lumina limpede a zilei. naintea lor se ridica un arc nal t, n interiorul caruia se mai desluseau nca fragmentele unor cioplituri vechi de p iatra, orict ar fi fost de tocite, crapate si nnegrite. Un Soare cetos si trimitea lumina slaba printre crestele Muntelui si razele de aur cadeau pe podeaua de stnc a, n prag. Un vrtej de lilieci speriati, treziti din somn de tortele fumegnde, se agitau acum deasupra lor; ncercnd sa nainteze printr-o saritura, piticii alunecara pe pietrele acoperite cu ml si netezite prin frecare de trecerea dragonului. Apa, care tsnea galagioasa din Munte n fata lor, cobora apoi, spumegnd n vale. si aruncara tortele p alide la pamnt si ramasera locului, uitndu-se orbiti afara. Ajunsera la poarta Pri ncipala, de unde puteai zari orasul Dale. Ia te uita, spuse Bilbo. Nu m-am asteptat niciodata sa privesc prin poarta asta, dinauntru n AFARA. Si nici nu m-am asteptat sa ma bucur att ca vad din nou Soarel e si ca simt vntul pe obraz. Dar, br, ce rece e vntul asta! Era! Batea un vnt naprasnic dinspre rasarit o amenintare a iernii. Se rotea ca un vrtej pe deasupra si de jur mprejurul Muntelui, pna n vale, oftnd printre stnci. Dupa atta vreme petrecuta n adncurile nabusitoare ale cavernelor bntuite de dragon, se cu tremurara sub atingerea razelor de Soare. Deodata Bilbo si dadu seama ca nu mai e obosit, dar ca i este foarte foame. Pare sa fie dimineata, trziu, spuse, si deci trebuie sa fie mai mult sau mai puti n ora micului dejun daca ar putea sa existe asa ceva pe aici. Dar nu cred ca pra gul Portii Principale a vizuinii lui Smaug e locul cel mai sigur pentru o masa t ihnita. Hai sa mergem undeva unde sa putem sta linistiti. Asa e, spuse Balin. Si cred ca stiu ncotro trebuie s-o pornim spre vechiul post d e observatie, care se afla n coltul dinspre sud-vest al Muntelui. - Ct e de departe? ntreba hobbitul. Cred ca cinci ore de mers. Si nu e usor! Drumul de la Poarta de-a lungul malului stng al izvorului pare distrus cu totul. Dar ia uitati-va acolo, jos! Rul o cotes te brusc la dreapta, nspre Dale, n fata orasului n ruine. Acolo era cndva un pod car e ducea la niste trepte abrupte ce urcau pe malul drept, si apoi la un drum care se catara pna la Dealul Corbilor. Acolo e (sau era) o carare care paraseste drum ul si urca pna la post. Un urcus greu, de altfel, chiar daca mai exista treptele vechi. Doamne! mormai hobbitul. Iar umblam si iar urcam fara mncare. Ma ntreb cte cafele c u lapte si cte mese am pierdut n vagauna aceea urcioasa, fara ceas si fara calendar . De fapt, de cnd sparsese dragonul usa fermecata, trecusera doua nopti si ziua din tre ele (nu chiar fara mncare), dar Bilbo pierduse sirul si nu mai era n stare sasi dea seama daca trecuse o noapte sau o saptamna de nopti. Ia asculta, spuse Thorin, rznd moralul lui ncepuse iar sa se ridice, n timp ce se ju ca cu nestematele din buzunare. Sa nu spui ca palatul meu e o vagauna urcioasa. A steapta pna va fi din nou tencuit si rearanjat. Asta n-o sa se ntmple daca nu moare Smaug... spuse Bilbo, posac. Dar unde o fi? As da o cafea cu lapte buna sa aflu. Sper ca nu sta cocotat pe Munte si se uita la noi. Auzind aceste vorbe, piticii se nelinistira grozav si ntr-o clipa hotarra ca Bilbo si Balin aveau dreptate. Trebuie sa plecam de aici, spuse Dori. Am impresia ca-i simt ochii n ceafa. Ce loc rece si pustiu! spuse Bombur. Bautura o fi, dar nu vad nici urma de mncare . Un dragon care locuieste pe meleagurile astea trebuie sa fie vesnic flamnd. Hai, hai! strigara ceilalti. S-o luam pe drumul lui Balin.

Sub peretele de stnca din dreapta nu era nici un drum, asa ca naintara anevoios pr intre pietre, pe malul stng al rului, iar pustietatea locului l facu pna si pe Thori n sa revina la realitate. Descoperira ca podul de care vorbise Balin se darmase d e mult si aproape toata piatra se farmitase n pietricele care zaceau acum n rul mic si galagios; dar trecura prin vad fara prea mare greutate, gasira treptele vechi si se catarara pe malul nalt. Dupa ce au mai mers putin, au dat de drumul vechi si ndata dupa aceea, de o vale ngusta si adnca, adapostita ntre stnci; acolo se odihn ira un timp, hranindu-se cu ce mai aveau, mai ales cu umplutura si apa. (Daca vr eti sa stiti ce e umplutura, va pot spune ca nu-i cunosc reteta, dar ca are cons istenta posmagilor, se pastreaza bine orict, se spune ca e hranitoare, dar sigur nu e gustoasa, ba e chiar foarte fada si nu prezinta interes dect ca exercitiu de mestecat; oamenii de pe lac o pregatesc ntotdeauna pentru calatoriile lungi.) Dupa asta o pornira iar; drumul o lua acum nspre apus si parasea malul apei, apro piindu-se din ce n ce de un pinten al Muntelui, ndreptat catre sud. ntr-un trziu aju nsera la cararea care ducea n sus. Urca abrupt si ei se trra ncet, unul n spatele cel uilalt, pna cnd ajunsera, n sfrsit, trziu dupa-amiaza, n vrful crestei si vazura Soare e iernatic cobornd spre apus. Aici gasira un loc ntins care nu avea perete dect ntro parte, spre miazanoapte un zid de stnca cu o deschizatura spre rasarit, spre mi azazi si spre apus. Pe vremuri, spuse Balin, aveam ntotdeauna paznici aici; usa aceea din fund da ntro sala sapata n stnca, facuta sa serveasca drept corp de garda. Sali din astea era u mai multe de jur mprejurul Muntelui. Numai ca n vremurile noastre de glorie nu p rea parea sa fie nevoie de paza si de aceea, de prea mult confort, garzile traia u ntr-un fel de stare de amorteala ca altfel ne-am fi dat seama la timp de venire a dragonului si lucrurile n-ar mai fi fost asa cum sunt acum. Totusi, putem sta aici o vreme, ascunsi si la adapost, si putem vedea multe fara sa fim vazuti. Daca ne-a vazut venind aici, nu ne mai foloseste la nimic, spuse Dori, care se t ot uita n sus, spre vrful Muntelui, de parca s-ar fi asteptat sa-l vada pe Smaug c ocotat acolo, ca o pasare pe clopotnita. Trebuie sa riscam. N-avem ncotro, spuse Thorin. Azi nu putem merge mai departe. Bravo! Bravo! striga Bilbo si se trnti pe jos. n sala sapata n stnca ar fi ncaput o suta ca ei, si n fund dadura peste o alta ncapere , mica si mai adapostita de frigul de afara. ncaperea era cu desavrsire goala; dup a cte se parea, n perioada stapnirii lui Smaug n-o folosisera nici macar animalele salbatice. Acolo si depusera poverile; unii se trntira ndata pe jos si adormira, n t imp ce ceilalti ramasera lnga usa de afara sa discute ce aveau de facut. Toate di scutiile lor se ntorceau mereu la acelasi lucru: unde era Smaug? Se uitara nspre a pus si nu vazura nimic, apoi nspre rasarit, nimic, la miazazi nici urma de dragon , n schimb se adunasera foarte multe pasari. Le privira ndelung, ntrebndu-se ce-o fi cu ele; dar cnd rasarira primele stele reci, tot mai cautau sa gaseasca raspunsu l. XIV FOC SI APA DACA DORITI, asa cum doreau si piticii, sa stiti ce se ntmplase cu Smaug, trebuie sa va ntoarceti cu doua zile n urma, la seara n care sfarmase usa si plecase furios n zbor. Majoritatea locuitorilor din orasul Esgaroth, Orasul Lacului, se aflau n c asa, caci vntul care venea dinspre estul negru era rece; ctiva umblau totusi pe ch ei, privind, asa cum le placea lor, stelele, care de ndata ce rasareau pe cer par eau ca tsnesc din suprafata lina a lacului. Din orasul lor nu puteau vedea Muntel e Singuratic, pentru ca se ascundea n dosul dealurilor joase, de la celalalt capa t al lacului, unde era o prapastie prin care curgea Rul Curgator, venind dinspre miazanoapte. Nu se vedea dect vrful lui nalt si doar cnd era senin; dar, oricum, se uitau rar la el, caci era amenintator si mohort chiar si n lumina diminetii. Acum disparuse cu totul, topit n ntuneric. Deodata licari, aparnd din nou la vedere; l atinsese o lumina care, ntr-o clipa, se pierdu iar. Ia uitati-va, spuse unul. Iar apar luminile! Paznicii au vazut azi-noapte cum au aparut si au disparut, de la miezul noptii pna n zori. Acolo, sus, se ntmpla ceva.

Poate ca Regele de sub Munte fabrica aur, spuse altul. E mult de cnd a plecat spr e miazanoapte. A venit vremea sa se adevereasca iarasi cntecele. Care rege? spuse altul, pe un ton aspru. Eu as spune ca e focul pradalnic al dra gonului, singurul rege al Muntelui pe care l-am cunoscut vreodata. Tu mereu cobesti, spusera ceilalti. Nu te gndesti dect la lucrurile rele de la inu ndatii, la otravirea pestelui. Ia mai gndeste-te si la ceva vesel. Apoi, deodata, aparu o lumina puternica la poalele dealurilor si capatul dinspre miazanoapte al lacului se facu auriu. Regele de sub Munte! strigara. Bogatiile lui sunt ca Soarele, argintul lui e ca o fntina arteziana si n rurile lui curge aur. Rul aduce cu el aur de la Munte! strig ara si peste tot se deschisesera ferestrele si se auzira pasi care alergau. Si din nou se strni o emotie nemaipomenita si un mare entuziasm. Dar cetateanul c u voce aspra alerga n mare graba la Stapn. Sa-mi spuneti mie prost daca n-o fi asa, dar eu spun ca vine dragonul! striga. Tai ati podurile! La arme! La arme! ntr-o clipa rasunara trompetele de alarma; ecolul lor se pierdu de-a lungul malur ilor stncoase. Veselia se opri si se transforma n spaima. Si asa s-a facut ca drag onul nu i-a gasit cu totul nepregatiti. N-a trecut mult si viteza lui a devenit att de mare, nct l-au vazut ca o scnteie de foc care se napusteste asupra lor, crescnd tot mai mare si mai stralucitoare, si cei care nu erau chiar prosti de tot ncepura a se ndoi ca prevestirile au fost gre site. Totusi, mai aveau putin timp naintea lor. Toate vasele din oras au fost ump lute cu apa, toti razboinicii, narmati, toate sagetile si lancile pregatite, si p odul care-i lega de pamnt a fost dat jos si distrus, nainte ca vjitul apropierii nfri cosatoare a lui Smaug sa se nteteasca si lacul sa faca valurele rosii ca focul su b bataia nfioratoare a aripilor lui. Dragonul se repezi asupra oamenilor, n mijlocul tipetelor si strigatelor, se napu sti ca o vijelie asupra podului, dar se trezi ca este mpiedicat. Podul disparuse si dusmanii lui de aflau pe o insula nconjurata cu apa adnca prea adnca si neagra, si rece ca sa-i placa dragonului. Daca se cufunda n ea, se ridicau vapori si abur i cit sa acopere tot tinutul cu ceata, zile n sir; si lacul era mai puternic dect el, i-ar fi stins tot focul nainte sa poata ajunge pe partea cealalta. Vjind, se ntoarse napustindu-se asupra orasului. O grindina de sageti negre tsni n su s, plesnind si rapaind pe solzii si giuvaierele lui Smaug, cozile sagetilor lund foc la rasuflarea lui si caznd respinse n lac, unde ardeau sfrind. Scena din noaptea aceea nu se poate compara cu nici un foc de artificii din cte ati putut vedea vr eodata. Auzind vjitul arcurilor si sunetul strident al trompetelor, dragonul se fa cu foc si para, orbit si nnebunit de furie. De cteva milenii nu ndraznise nimeni sa i se mpotriveasca, si n-ar fi ndraznit nici acum daca n-ar fi fost omul acela cu vocea aspra (numele lui era Bard) care sa-i alerge ncoace si ncolo, mbarbatnd arcasi i si ndemnndu-l pe Stapn sa le porunceasca sa lupte pna la ultima sageata. Fiara scotea foc pe gura. Se roti o vreme, sus de tot, n aer, pe deasupra lor, lu minnd tot lacul; pomii de lnga mal straluceau ca arama si ca sngele, si la radacina lor saltau umbre negre si dese. Dupa care se napusti n jos, nfruntnd vijelia saget ilor, nesabuit n furia lui, neavnd grija sa ntoarca partile cu solzi catre inamic, obsedat numai de ideea de a da foc orasului. Ori de cte ori se repezea n jos, tsneau flacari din acoperisurile de stuf si de la capetele grinzilor, apoi focul trecea mai departe si iar se ntorcea, desi totul f usese mbibat cu apa nca dinainte de a veni el. De altfel, cum aparea cte o scnteie, o suta de mini aruncau din nou apa. Dragonul se ntoarse iarasi, ca un vrtej. Roti o data coada, zdrobind si darmnd acoperisul Casei Mari. Flacari care nu se puteau s tinge se ridicau nalte n ntunericul noptii; monstrul se napusti o data, si nca o dat a, dupa care o noua casa si apoi alta se acoperira de flacari si se darmara. n zad ar continuau sagetile sa i se mpotriveasca, l atingeau cam ct l-ar fi atins o musca din mlastini. Oamenii ncepusera sa sara n apa de pe un mal si de pe celalalt al lacului. Femei s i copii se nghesuira n barci ncarcate, n bazinul care servea drept loc de trg. Oameni i aruncara armele. Acolo unde cu putina vreme n urma se cntasera vechi balade ale piticilor despre bucuria care va sa vina, se auzeau acum doar bocete si vaiete d e jale. Oamenii blestemau pna si numele de pitic. Stapnul nsusi se ntorsese catre ba

rca lui cea mare si poleita, nadajduind ca n toata nvalmaseala va putea sa se depa rteze vslind si sa scape. Curnd tot orasul avea sa fie pustiit si ars pna la supraf ata apei. Asta voia si dragonul. La urma urmei, n-aveau dect sa se urce toti n barci. S-ar d istra de minune urmarindu-i sau i-ar putea nghesui ntr-un loc pna ar muri de foame. Lasa-i sa ncerce sa ajunga pe uscat, ca va avea el ac de cojocul lor! O sa dea f oc tuturor padurilor de pe mal si o sa ofileasca toate cmpiile. Deocamdata nsa, ha rtuind orasul, se distra cum nu se mai distrase de ani de zile. Printre casele c are mai ardeau mai ramasese nca o companie de arcasi pe pozitie. Capetenia lor er a Bard, cel cu vocea si fata aspra, cel pe care l acuzasera prietenii ca preveste ste inundatii si otravirea pestelui, cu toate ca stiau ca-i vrednic si viteaz. E ra un urmas ndepartat al lui Girion, Stapnul orasului Dale, a carui nevasta si cop il scapasera de pieire atunci, demult, cobornd pe Rul Curgator. Acum trasese cu un arc mare de tisa pna ramasese doar cu o singura sageata. Flacarile erau aproape. Tovarasii l paraseau. Atunci ntinse arcul pentru ultima oara. Deodata, n ntuneric, ceva se apropie fluturnd de umarul lui. Tresari, dar nu era de ct un sturz batrn. Netemator, se cocota lnga urechea lui si i sopti ultimele stiri. Uimit, Bard descoperi ca poate ntelege graiul sturzului, dar asta pentru ca el nsu si se tragea din neamul celor din Dale. Stai! Asteapta, i spuse sturzul, ca rasare Luna. Cauta-i scobitura din partea sti nga a pieptului, pe cnd zboara si se nvrteste deasupra ta! Si n timp ce Bard se opri uimit, i spuse care erau noutatile de pe Munte si tot ce auzise acolo. Bard apropie atunci coarda arcului de ureche. Dragonul se rotea aproape de pamnt si, pe cnd se apropia, Luna se ridica deasupra malului dinspre rasarit, facnd sa-i luceasca aripile ntinse, de parca ar fi fost de argint. Sageata, spuse arcasul, sageata neagra! Te-am pastrat pna la urma. Nu m-ai dezama git niciodata si ntotdeauna am reusit sa te iau napoi. Te am de la tatal meu si el , din vremuri de demult. Daca ai fost ntr-adevar plasmuita de fierarii adevaratul ui Rege de sub Munte, du-te acum, zboara cu folos! Dragonul se napusti nca o data, mai jos ca nainte, si, pe cnd se ntoarse si plonja, burta lui luci, alba, presarata cu giuvaiere care scnteiau n lumina lunii; dar era un loc unde pietrele lipseau. Arcul cel mare suiera. Sageata neagra zbura din a rc drept n scobitura descoperita, din partea stinga a pieptului, caci si desfacuse larg laba din fata. Sageata veni cu atta putere, ncl lovi scobitura si disparu cu vrf, coada si aripioare cu tot. Smaug tsni n aer cu un racnet care asurzi oamenii, dobor copacii si crapa pietrele, apoi se ntoarse si se prabusi rapus. Cazu n plin oras. Ultimele lui zvrcoliri facura orasul praf si pulbere. Lacul se r idica vjind, aburi gigantici sarira n sus, albi n lumina Lunii, n ntunericul care i n jura. Se auzi un ssit, apa se nvolbura si se revarsa, dupa care se lasa tacerea. Si astfel s-a ispravit cu Smaug si cu Esgaroth, dar nu si cu Bard. Luna ca de ceara se ridica tot mai sus si vntul ncepu sa sufle rece si zgomotos. R asuci ceata alba, prefacnd-o n coloane aplecate si n nouri grabiti, gonind-o apoi s pre apus, unde se mprastie n fsii zdrentuite peste mlastinile din fata Codrului ntun ecat. Pe suprafata lacului se vedeau acum barci numeroase ca niste pete negre si vntul aduse cu el vocile oamenilor din Esgaroth, care-si jeleau orasul, bunurile pierdute si casele darmate. Totusi, daca s-ar fi gndit bine, si-ar fi dat seama c a au multe motive sa fie recunoscatori, cu toate ca era greu sa te astepti sa se gndeasca la asta tocmai atunci: trei sferturi dintre oamenii orasului scapasera cu viata; padurile si cmpiile, si pasunile, si vitele, si majoritatea barcilor pe care le aveau ramasesera intacte; si Dragonul era mort. Dar nca nu-si dadeau sea ma ce nseamna asta. Se strnsera n grupuri ndoliate pe malurile dinspre apus, trernurnd sub vntul rece, si primele lor izbucniri de mnie, primele lor plngeri se ndreptara mpotriva Stapnului, care parasise prea devreme orasul atunci cnd unii ar mai fi vrut sa-l apere. O fi avnd el cap bun de afaceri, dar mai ales pentru afacerile lui, murmurara unii . Cnd se ntmpla ceva mai grav, nu e bun de nimic! Si laudara vitejia lui Bard si ult ima lui lovitura att de puternica. Daca n-ar fi murit, spusera cu totii, l-am fi f acut rege. Bard, Ucigatorul-de-dragoni, din neamul Girion. Ce pacat ca nu mai e! Dar tocmai cnd discutia lor era n toi, aparu din umbra o silueta nalta, un om ud le oarca, cu parul negru atrnndu-i n suvite pe fata si pe umeri si cu o lucire salbati

ca n ochi. Bard nu e pierdut! striga el. A sarit la Esgaroth n apa, cnd a fost ucis dusmanul. Eu sunt Bard din neamul Girion si eu am rapus dragonul. Regele Bard! Regele Bard! strigara toti. Dar Stapnul scrsni din dintii care-i clantaneau: Girion a fost Stapnul orasului Dale, si nu rege al Esgarothului, spuse. Noi, cei din Orasul Lacului, ne-am ales ntotdeauna Stapnii dintre oamenii batrni si ntelepti si n-am ndurat niciodata domnia unor simpli razboinici. Lasati-l pe regele Bard sa se ntoarca n regatul lui. Datorita faptelor lui de vitejie, Dale e liber acum, asa ca nimic nu-l mpiedica sa se ntoarca acolo. Si cei ce doresc l pot urma, daca pref era pietrele reci de la umbra Muntelui malurilor verzi ale Lacului. nteleptii vor ramne aici, cu speranta sa reconstruiasca orasul si, cu timpul, sa se bucure din nou de pacea si bogatiile lui. Noi l vrem rege pe Bard! strigara oamenii din apropiere, drept raspuns. Ne-am sat urat de batrni si de socotitori-de-bani. Si altii, care se aflau mai departe, reluara strigatul: Traiasca arcasul! Jos cu bogatasii! , pna cnd larma se mprastie pe tot malul. Departe de mine gndul sa-l nesocotesc pe Bard Arcasul, spuse Stapnul, grijuliu (ca ci Bard statea acum chiar lnga el. n seara asta si-a cstigat n anale un loc de frunt e printre binefacatorii orasului nostru; si merita multe cntece nepieritoare. Dar de ce, o, oameni buni si aici Stapnul se ridica n picioare si vorbi foarte tare s i raspicat de ce sa aruncati toata vina pe mine? Pentru care pacat vreti sa ma i zgoniti? Eu as vrea sa va ntreb cine a strnit dragonul din amorteala? Cine a obtin ut de la noi daruri bogate si ajutor din plin? Cine ne-a facut sa credem ca bala dele vechi se pot adeveri? Cine a profitat de inimile noastre miloase si de gust ul nostru pentru lucruri placute? Care e aurul pe care ni l-au trimis pe ru, n sem n de rasplata? Flacarile dragonului si prapadul! Cui trebuie sa-i cerem despagub iri pentru stricaciuni, si ajutor pentru vaduve si orfani. Dupa cum vedeti, Stapnul nu-si obtinuse situatia chiar degeaba. Rezultatul cuvint elor lui a fost ca, pentru moment, oamenii au uitat cu totul de ideea unui nou r ege si si-au ndreptat gndurile mintoase catre Thorin si tovarasii lui. Din mai multe parti se auzira oamenii strignd cuvinte crunte si amare; unii dintr e cei care cntasera balade vechi cu mare foc strigau acum cu aceeasi patima ca pi ticii attasera dinadins dragonul mpotriva lor. Caraghiosilor, spuse Bard. De ce va irositi vorbele mpotriva acestor fapturi nefe ricite? Probabil ca au pierit n flacari nainte sa se repeada Smaug asupra noastra. Si deodata, pe cnd vorbea, i veni n minte comoara legendara a Muntelui, care zacea acum fara paza si fara proprietar, si tacu. Se gndi la cuvintele Stapnului si la Dale, reconstruit si plin de clopote de aur; dar pentru asta trebuia sa gaseasca oameni. n cele din urma, vorbi din nou: Stapne, acum nu-i vremea sa rostim cuvinte de mnie si nici sa facem planuri hotarto are care sa schimbe lucrurile. Avem treaba de facut. Deocamdata sunt nca slujitor ul dumitale cu toate ca dupa un timp s-ar putea sa ma gndesc din nou la ce-ai spu s si sa plec spre miazanoapte, cu oricine va voi sa ma urmeze. Apoi pleca sa ajute la rnduirea taberelor si la ngrijirea ranitilor Si a bolnavilo r. Stapnul ramase asezat pe pamnt, bombanind n urma lui. Chibzui mult, strigndu-si d oar din cnd n cnd oamenii, sa-i aduca foc si mncare. Acum, peste tot unde se ducea, Bard descoperea ca stirea despre comoara cea mare , care statea nepazita, se raspndise ca focul. Oamenii vorbeau despre ea ca despr e o despagubire pentru tot raul pe care-l suferisera si spuneau ca bogatia, care depasea cu mult tot ce-si putea cineva nchipui, le va folosi sa cumpere lucruri minunate din Sud. Asta i facea sa mai uite de starea jalnica n care se aflau, ceea ce nu era rau pe o noapte att de aspra si de trista. Reusira sa gaseasca adapost doar pentru ctiva dintre ei (Stapnul fiind unul dintre acestia) si merinde foarte putine (de asta ducnd lipsa chiar si el). Multi se mbolnavira n noaptea aceea, de frig, de umezeala si de amaraciune, si mur ira, dupa ce scapasera din distrugerea orasului fara o zgrietura macar. n zilele c are au urmat, n oras a fost boala grea si foamete mare. ntre timp, Bard prelua conducerea si organiza totul dupa cum voia el, cu toate ca

o facea de fiecare data n numele Stapnului; avea sarcina grea sa stapneasca oameni i si sa supravegheze pregatirile pentru apararea si adapostirea lor. Probabil ca majoritatea ar fi pierit n frigul iernii, care acum se grabea sa ia locul toamne i, daca n-ar fi avut ajutoare pe aproape. Si ajutoarele venira n graba; Bard trim isese pe apa, n codru, soli iuti sa ceara ajutor de la Regele Elfilor Padureni, i ar solii si gasisera gazda pe picior de plecare, cu toate ca se aflau doar n a tre ia zi dupa rapunerea lui Smaug. Regele Elfilor primise stirea de la propriii sai soli si de la pasarile care-i i ubeau supusii si care aflasera multe din cele ntmplate. Era, ntr-adevar, mare agita tie printre vietuitoarele cu aripi care locuiau la marginea meleagurilor Pustiit e ale dragonului. Vazduhul era plin de stoluri care se tot roteau, solii lor cu zborul iute aparnd cnd ici, cnd colo pe cer. Deasupra marginilor padurii se auzeau tipete si ciripit de pasarele. Vestile se raspndira departe, peste Codrul ntunecat : Smaug a murit! fremata frunzisul, iar urechile tuturor se ciulira. nca dinainte s -o porneasca Regele Elfilor la drum, stirile plecasera spre Soare-apune, ajungnd la padurile de pini ale Muntilor Cetosi; le auzise si Beorn n casa lui de lemn, i ar gnomii se strnsesera n pesterile lor si tineau sfat. Ma tem ca n-o sa mai auzim niciodata de Thorin Scut-de-Stejar, s-a terminat cu e l, spuse regele. Nu era mai bine sa fi ramas oaspetele meu? Si sufla un vnt nefas t, adauga el, care n-o s-aduca nimic bun nimanui. Caci nici el nu uitase legenda averii lui Thror. Si astfel se ntmpla ca solii lui Bard sa-l gaseasca naintnd cu o armata de lancieri si de arcasi; deasupra lui se strnsesera crduri dese de ciori, care credeau ca e r ost de un nou razboi, asa cum nu mai fusese pe meleagurile acelea de o vesnicie Dar, primind rugamintile lui Bard, regele, care era stapnul unui neam blnd si bun, se lasa nduplecat. Si ntorcndu-se din drum, caci la nceput o pornise catre Munte, s e grabi sa coboare rul nspre Lacul cel Lung. Nu avea destule barci sau plute pentr u toata oastea, asa ca au fost siliti sa mearga mai ncet, cu piciorul, pe uscat; trimise nsa nainte, pe calea apei, rezerve serioase de bunuri. Totusi, elfii sunt iuti de picior si, cu toate ca pe atunci nu prea erau obisnuiti cu marsul si cu terenurile nesigure dintre padure si lac, naintau repede. Nu trecura nici cinci z ile de la rapunerea dragonului si se si aflau pe malul lacului, uitndu-se la ruin ele orasului. Fura bine primiti, dupa cum era si de asteptat; oamenii si Stapnul lor erau gata sa cada la orice nvoiala pentru viitor, daca Regele Elfilor consimt ea sa-i ajute. si facura iute planurile. Stapnul trebuia sa ramna n urma, cu femeile, copiii, batrni i si invalizii, si cu ctiva mestesugari, si mai multi elfi care se pricepeau la u na si la alta. Se apucara sa taie copaci si sa strnga cheresteaua care era trimis a din padure. Apoi se apucara sa cladeasca mai multe colibe pe mal, care sa sluj easca oamenilor drept adapost mpotriva iernii care batea la usa; tot sub conducer ea Stapnului ncepura sa faca planurile unui nou oras, mai frumos si mai mare chiar dect cel vechi, dar asezat ntr-un alt loc: mai sus, pe mal, spre miazanoapte; cac i spaima de apa n care zacea acum dragonul n-avea sa le treaca n vecii vecilor. Fi ara nu se va mai ntoarce niciodata n patul lui de aur; zacea rece ca piatra, chirc it pe fundul nu prea adnc al apei. Si secole de-a rndul, n zilele senine, s-au mai putut vedea oasele lui uriase, printre pilonii darmati ai vechiului oras. Dar put ini ndrazneau sa treaca prin locul blestemat si nimeni nu cuteza sa sara n apa car e se ncretea, sau sa redobndeasca pietrele pretioase care cadeau din hoitul lui n p utrefactie. Dar toti soldatii care mai erau n puteri si cea mai mare parte din oastea Regelui Elfilor, se pregatira sa o porneasca spre miazanoapte, catre Munte. Si astfel, unsprezece zile dupa darmarea orasului, capul armatei trecu prin portile de stnca din cealalta parte a lacului si intra pe Meleagurile Pustiite. XV SE ADUNA NORII SA NE NTOARCEM acum la Bilbo si la pitici. Toata noaptea statuse de veghe unul di ntre ei, dar dimineata si dadura seama ca nu auzisera si nu vazusera nici un semn de pericol. Totusi, pasarile se strngeau n stoluri din ce n ce mai dese. Veneau to

t mai multe, zburnd dinspre miazazi; iar ciorile, care tot mai traiau n jurul Munt elui, se roteau n vazduh tipnd nencetat. Se ntmpla ceva ciudat, spuse Thorin. A trecut timpul migrarilor de toamna; si aste a sunt pasari care locuiesc pe aici tot anul; sunt grauri si crduri de cintezoi; si acolo, departe, sunt pasari rapitoare care parca ar simti ca se pregateste o batalie. Uitati! striga Bilbo deodata, aratnd cu degetul. Iar a venit batrnul sturz! S-ar p area ca a scapat cnd a darmat Smaug partea aceea a Muntelui; n schimb, cred ca melc ii s-au dus cu totul. Da, era ntr-adevar batrnul sturz si, dupa cum subliniase si Bilbo, zbura catre ei si se aseza n vrful unei pietre din apropiere. Apoi batu din aripi si cnta; dupa ca re lasa capul ntr-o parte, de parca ar fi vrut sa asculte ceva; apoi iar ncepu sa cnte, si iar sa asculte. Mi se pare ca ncearca sa ne spuna ceva, zise Balin. Dar nu pot urmari vorbirea st urzilor; e foarte grea. Si oricum vorbesc prea iute. Tu poti, Baggins? Nu prea, spuse Bilbo (de fapt nu ntelegea absolut nimic), dar batrnul pare foarte tulburat. Ce bine ar fi sa fie corb! spuse Balin. Credeam ca nu-ti plac! Cnd am venit pe aici, data trecuta, pareai foarte speriat de ei. Alea erau ciori! Niste fapturi scrboase, cu un aer suspect si foarte prost crescu te. N-ai auzit ce vorbe urte au strigat dupa noi? Cu corbii e altceva. A existat odata o mare prietenie ntre ei si oamenii lui Thror; ne aduceau adesea vesti secr ete si, drept rasplata primeau lucrurile stralucitoare pe care le rvneau. Traiesc ani multi, au memorie si lasa ntelepciunea mostenire puilor. Cnd eram mic, i cunosteam pe multi dintre corbii stncilor. Chiar vrful asta s-a numit cndva Dealu l Corbilor fiindca aici, deasupra corpului de garda, traia o pereche vestita, cu scaun la cap, batrnul Corb si nevasta sa. Acum cred ca nu mai exista nici un urm as al neamului vechi, pe aici. Dar n-apuca sa ispraveasca cele spuse, ca batrnul sturz scoase un strigat puterni c si se departa n zbor. Nu l-om fi ntelegnd noi pe batrn, dar sunt sigur ca el pe noi ne ntelege, spuse Bali n. Fiti atenti sa vedem ce se ntmpla. Nu trecu mult si se auzi un flfiit de aripi si sturzul se ntoarse; era nsotit de o pasare foarte batrna si ramolita. Era aproape oarba, nu mai putea zbura dect cu gr eu si chelise de tot n crestet. Era un corb batrn, urias. Ateriza teapan pe pamnt, n fata lor, batu ncet din aripi si facu o reverenta scurta n fata lui Thorin: O, Thorin, fiu al lui Thrain, si tu, Balin, fiu al lui Fundin, croncani el (si B ilbo ntelese ce spunea, caci folosea vorbirea obisnuita si nu limba pasareasca). Eu sunt Roac, fiul lui Care. Care a murit, dar l-ati cunoscut bine altadata. De cnd am iesit din ou, au trecut o suta de ani si nca cincizeci si trei, dar n-am ui tat niciodata vorbele tatii. Acum sunt eu capetenia marilor corbi ai Muntelui. S untem putini, dar nu l-am uitat pe regele de altadata. Cei mai multi dintre ai m ei sunt acum plecati, ca n Sud s-au ntmplat lucruri multe unele mbucuratoare pentru voi, altele mai putin. Uitati-va, iar se strng pasarile si zboara catre Munte si catre Dale, venind din sud, din rasarit si din apus, caci vestea ca Smaug a fost ucis s-a raspndit n cele patru vnturi. Ucis? Ucis? strigara piticii. Ucis? Atunci ne-am temut degeaba si comoara e a no astra! Sarira cu totii n sus si ncepura sa faca tumbe de bucurie. Da, ucis, spuse Roac. Sturzul, pastra-si-ar vesnic penele, l-a vazut prabusinduse si putem sa ne ncredem n vorbele lui. L-a vazut cum a cazut n lupta cu oamenii d in Esearoth. Asta-seara la rasaritul Lunii, se vor mplini trei nopti de cnd s-a ntmp lat. Lui Thorin I-a trebuit mult timp pna cnd a reusit sa-i faca pe pitici sa taca si s a asculte stirile aduse de corb. n cele din urma, dupa ce le-a povestit totul n le gatura cu batalia, corbul a continuat: Astea-s vestile bune, Thorin Scut-de-Stejar. Va puteti ntoarce la pesterile voast re, fara pericol; comoara va apartine toata deocamdata. Dar, n afara de pasari, s -au mai strns si altii sa vina ncoace. Si sunt multi. Stirea mortii celui care pnde a comoara s-a raspndit n lung si-n lat si legenda comorii lui Thror nu s-a uitat,

ca a tot fost povestita de-a lungul anilor; sunt multi care ar dori sa ia si ei o parte din comoara. O armata de elfi a si pornit ncoace, nsotita de pasari rapito are care trag nadejdea c-o sa fie lupta si macel. Pe malul lacului, oamenii au nc eput sa-i blesteme pe pitici ca de la ei li se trag toate necazurile; nu mai au adapost si multi dintre ai lor au pierit; iar Smaug le-a distrus tot orasul; si ei se gndesc la comoara voastra ca la o despagubire, fie ca sunteti n viata sau nu . Singuri voi, cu ntelepciunea voastra, veti hotar ce sa faceti, dar nu uitati ca at i ramas doar treisprezece din ce-a fost odata marele popor al lui Durin, care lo cuia pe aici si care acum s-a raspndit departe. Daca vreti sa ma ascultati pe min e, sa nu aveti ncredere n Stapnul Oamenilor Lacului, ci n cel care a ucis dragonul c u sulita lui. l cheama Bard si se trage din semintia lui Girion din Dale; e un om aspru, dar de nadejde. Ma gndesc ca dupa atta pustiire ar putea fi din nou pace nt re pitici, elfi si oameni; dar s-ar putea, pe de alta parte, ca asta sa va coste mult aur. Eu atta am avut de spus. Thorin izbucni atunci, furios: ti multumesc, Roac, fiu al lui Car. N-o sa te uitam si n-o sa-i uitam nici pe ai tai. Dar hotii n-or sa ia nimic din aurul nostru si nici n-o sa ni-l smulga nime ni cu forta, ct vom fi n viata. Iar daca vrei sa ai si mai mult parte de recunosti nta noastra, adu-ne vesti despre oricine se apropie. Si te mai rog ceva. Din suf let! Daca ai printre ai tai pe unii care sunt mai tineri si au aripi mai puterni ce, trimite-i n solie la neamurile noastre din Muntii Nordului, att la apus, ct si la rasarit de locul asta, sa le spuna de necazul peste care am dat. Duceti-va ma i cu seama si la varul meu, Dain, de pe Dealurile de Fier, ca el are o ceata mar e si narmata si locuieste cel mai aproape de aici. Rugati-l staruitor sa se grabe asca! Nu stiu daca ce ma ndemni sa fac e bine sau e rau, croncani Roac, dar am sa fac t ot ce pot. Dupa care se departa, zburnd ncet. Si acum, napoi la Munte! striga Thorin. N-avem timp de pierdut. Si nici mncare, striga Bilbo, care era ntotdeauna practic n aceste probleme, n orice caz, simtea ca o data cu uciderea dragonului aventura se ncheiase dar se nsela si ar fi dat cea mai mare parte din ce i se cuvenea ca sa se sfrseasca totul n chip pasnic. napoi la Munte! strigara piticii, de parca nici nu l-ar fi auzit. Asa ca a trebuit sa-i urmeze. Avnd n vedere ca unele dintre ntmplari le cunoasteti, va dati seama ca piticii mai p uteau conta pe cteva zile de liniste. Explorara nca o data pesterile si descoperir a, dupa cum se si asteptasera, ca nu mai ramasese deschisa dect Poarta Principala ; toate celelalte intrari (binenteles n afara de mica usa secreta) fusesera de mul t darmate si blocate de Smaug si nu se mai vedea nici urma din ele. Asa ca ncepura sa munceasca din greu, sa consolideze intrarea principala si sa faca un nou dru m care sa porneasca de la ea. Gasira unelte din belsug, folosite de minerii, pie trarii si constructorii de pe vremuri; si la asemenea treburi piticii continuau sa fie foarte priceputi. Ei lucrau si corbii le aduceau ntruna vesti. Astfel aflara ca Regele Elfilor se a batuse pe la lac, si deci mai aveau si ei putin ragaz. Auzira si o veste mai bun a, si anume ca trei dintre calutii lor scapasera si hoinareau acum salbatici pe malul Rului Curgator, departe, jos, pe lnga locul unde lasasera ei restul provizii lor. Asa ca, n timp ce toti ceilalti si vedeau de treaba, Fili si Kili fura trimis i, calauziti de un corb, sa gaseasca poneii si sa aduca napoi tot ce puteau. Lipsira patru zile si cnd se ntorsesera stiau ca armatele unite ale oamenilor de p e lac si ale elfilor se ndreptau grabite spre Munte. Dar erau mai optimisti acum caci, daca le dramuiau cu cumpatare, aveau merinde ct sa le ajunga mai multe sapt amni mai ales umplutura; de fapt, se saturasera de ea pna-n gt, dar tot era mai bun a dect nimic iar intrarea era acum blocata de un perete de pietre taiate si aseza te acolo fara tencuiala, dar ntr-un strat foarte gros si nalt, de-a curmezisul des chiderii. n zid erau gauri prin care puteau sa vada (sau sa traga), dar nici o in trare. Ca sa intre sau sa iasa, foloseau scari si trageau lucrurile n sus cu frngh iile. Pentru ru facusera o bolta mica si joasa sub noul zid, prin care acesta cur gea afara; dar lnga intrare schimbasera albia ngusta a rului, att de tare, nct se form

ase un lac mare care se ntindea de la peretele Muntelui pna la capatul povrnisului peste care curgea rul spre Dale. Acum nu se putea apropia nimeni de poarta dect notn d, sau pe o margine ngusta a stncii abrupte, n dreapta, daca stateai cu spatele la perete. Adusera calutii doar pna la capatul treptelor, deasupra vechiului pod si, descarcndu-i acolo, i ndemnasera sa se ntoarca la stapnii lor si i trimisesera fara c alareti spre miazazi. Se lasa noaptea. Si deodata, n fata lor, aparu o droaie de lumini ca de foc sau d e torte, departe, spre miazazi, la Dale. Au venit! striga Balin. Si armata lor e foarte mare. Trebuie sa fi patruns n vale pe ambele maluri ale rului, tainuiti de umbrele noptii. n noaptea aceea, piticii n-au prea reusit sa doarma. Dimineata era nca palida cnd a u vazut o armata care se apropia. O urmarira din spatele zidului cum se apropie de capatul vaii si cum ncepe, domol, sa urce. Nu trecu mult si vazura ca e format a att din oamenii de pe lac narmati ca de razboi, ct si din arcasi ai elfilor. n cel e din urma o parte ncepu sa urce pe stncile prabusite si aparu la capatul povrnisul ui; mare le-a fost mirarea cnd au dat n fata lor de lac si de intrarea blocata cu un zid de piatra, proaspat cioplite. Stateau aratnd cu degetul si vorbind ntre ei, cnd Thorin li se adresa, strignd cu vo ce tare: Cine sunteti voi, care veniti pe picior de razboi la portile lui Thorin, fiu al lui Thrain, regele de sub Munte? Si ce doriti? Dar nu primi nici un raspuns. Unii facura stnga mprejur si o pornira napoi, n graba; altii, dupa ce se uitara o vreme ndelung la Poarta si la fortificatii, i urmara p e ceilalti, n ziua aceea armata fu mutata la rasarit de ru, chiar ntre ramificatiil e Muntelui. Ecoul vocilor si cntecelor rasuna printre stnci, asa cum nu mai rasuna se de mult. Se auzira si harfele elfilor, si sunetul unei muzici suave; si, o da ta cu ecoul care se ridica spre ei, aerul rece paru ca se ncalzeste si simtira va g mireasma florilor de padure ce se deschideau n fata primaverii. Bilbo simti atunci dorinta de a scapa de fortareata ntunecata, de a se duce n vale sa ia si el parte la veselia si la petrecerile de lnga foc. Unii dintre piticii mai tineri se simtira si ei emotionati si mormaira ca ar fi dorit ca lucrurile s a fi iesit altfel si ca ar fi putut sa primeasca asemenea fapturi ca pe niste pr ieteni. Dar Thorin se uita la ei, ncruntat. Atunci, piticii scoasera si ei niste harfe si alte instrumente pe care le gasise ra o data cu comoara si ncepura sa cnte ca sa-l mbuneze pe Thorin; dar cntecul lor n u era cntec elfesc, ci semana mult mai mult cu cel pe care-l cntasera atunci, demu lt, n mica vizuina a hobbitului Bilbo. Sub Muntele nalt si-ntunecos, Stapnul s-a ntors acasa! Dusmanul lui e mort, ucis e nfricosatorul vierme, Rapus de-o sabie aleasa. Taios e palosul si lunga lancea, Sageata-i iute Poarta e de nepatruns Cuteaza inima ce vede aur; Piticii greutati au suferit de-ajuns! Pe vremuri, vraji au tot facut piticii! Ciocanul lor cu dangat greu cadea n pesterile-adnci ce-adapostesc fapturi cetoase, n hauri mari, sub mlastini si sub lut. Pe salbe de argint au nsirat Lumina stelelor, si-au smuls cununi Din flacari de balaur, si-au tesut Din srma harfelor cnt din strabuni. Din nou e liber tronul Muntelui!

Ehei, popor pribeag, da ascultare! Coboara-n zbor din munte si ponor, Caci regele, fratie-i la strmtoare. Chemarea sa rasune peste muntii reci. ntoarceti-va toti la pesterile vechi, Aici, la Poarta, regele asteapta Cu bratele deschise, dornic sa va rasplateasca. Stapnul s-a ntors acasa, Sub Muntele nalt si-ntunecos. Ucis e nfricosatorul vierme, Rapus de-o sabie aleasa! Cntecul paru sa-i placa lui Thorin; zmbi din nou si se nveseli; si ncepu sa socoteas ca distanta pna la Dealurile de Fier si ct avea sa treaca pna va ajunge Dain la Mun tele Singuratic, daca o pornise la drum de ndata ce primise solia corbilor. Dar i nima lui Bilbo se ntrista cnd auzi cntecul, ct si discutia: prea miroseau a razboi. A doua zi n zori, vazura o armata de lancieri care trecu rul si ncepu sa urce coast a. Purtau steagul verde al Regelui Elfilor si steagul albastru al Lacului, nainta ra pna cnd ajunsera drept n fata zidului, la Poarta. Si Thorin le striga din nou cu voce tare: Cine sunteti voi, care veniti narmati ca de lupta, la Portile lui Thorin, fiu al lui Thrain, Rege de sub Munte? De data asta primi raspuns Un om nalt, cu parul negru si fata ntunecata, nainta ctiv a pasi si striga: Bine te-am gasit, Thorin! De ce te-ai ferecat ca un tlhar n fortareata? Doar nu su ntem dusmani si ne bucuram sa va gasim n viata, desi nu ne mai asteptam. Credeam ca n-o sa ntlnim pe nimeni aici, dar acum, ca v-am gasit, bine-ar fi sa stam de vo rba si sa negociem. Cine esti si ce vrei sa negociezi? Eu sunt Bard, si mna mea e cea care a ucis dragonul si v-a eliberat comoara. Oare asta nu va priveste? Si pe urma, mai e ceva: eu ma trag n linie dreapta din Giri on de la Dale, si n comoara dumitale sunt amestecate multe din comorile orasului si palatelor sale, pe care le-a pradat batrnul Smaug. Oare despre asta nu e cazul sa vorbim? n plus, n ultima batalie, Smaug a distrus locuintele oamenilor din Esg aroth si eu mai sunt nca slujitorul Stapnului lor. As vorbi n numele lui, ntrebndu-va daca nu va gnditi deloc la durerea si nenorocirea oamenilor lui. V-au ajutat n cl ipe grele si pna acum nu le-ati adus drept rasplata dect nenorocire, desi fara ndoi ala ca n-ati facut-o dinadins. Cuvintele erau frumoase si adevarate, chiar daca Bard le rostise cu mndrie si nver sunare; si Bilbo se gndi ca Thorin va recunoaste imediat ca omul avea dreptate. N u se astepta, fireste, sa-si aminteasca nimeni ca el si numai el descoperise pun ctul vulnerabil al dragonului; si mai bine ca nu s-a asteptat, fiindca nici nu s i-a amintit nimeni. Dar nici nu se gndea ce putere are aurul clocit multa vreme d e un zmeu, si ce suflet au piticii, n ultimele zile Thorin petrecuse multe ore n v istierie, si asta i ntetise setea de comoara. Cu toate ca umblase n primul rnd dupa Piatra Ark, stia ca erau multe lucruri minunate care zaceau acolo si de care se legau vechi amintiri de truda si suferinta ale neamului sau. Ultimul argument, si cel caruia i atribui cea mai mare importanta, e cel mai puti n valabil, raspunse Thorin. Nimeni n-are dreptul la comoara oamenilor mei numai pentru ca Smaug, care a furat-o de la noi, i-ar fi distrus si lui viata sau cami nul. Comoara nu a fost a lui, asa ca nu credeti ca poate servi macar n parte drep t compensatii pentru crimele pe care le-a comis. Vom plati bunurile si ajutorul pe care le-am primit de la oamenii de pe lac. Asa cum se cuvine si la timpul pot rivit. Dar nu vom da NIMIC, nici macar un capat de ata, daca suntem amenintati c u forta. Atta timp ct se afla o ceata narmata n fata portii noastre, va consideram i namici si tlhari. Si dati-mi voie sa va ntreb, voi ct ati fi platit neamurilor noas tre din mostenirea care li se cuvine daca ati fi descoperit comoara nepazita, ia r pe noi ne-ati fi aflat morti?

O ntrebare fireasca, raspunse Bard, dar voi n-ati fost ucisi si noi nu suntem tlha ri. n plus, cei bogati ar trebui sa aiba, dincolo de dreptate, si mila fata de ce i nevoiasi, care i-au ajutat cnd au fost la ananghie. Si totusi n-ati raspuns cel orlalte revendicari ale mele. Dupa cum v-am mai spus, nu vreau sa negociez cu oamenii narmati ce stau n fata Por tii mele. Si n nici un caz cu supusii Regelui Elfilor, de care nu prea mi-amintes c cu placere. N-au ce sa caute n discutia asta. Si acum plecati, nainte sa nceapa s ulitele noastre sa zboare. Iar daca doriti vreodata sa mai vorbiti cu mine, spun eti-le nti elfilor sa se ntoarca n padure, ca acolo le e locul, si cnd va ntoarceti, l asati armele nainte sa va apropiati de pragul Portii. Regele Elfilor e prietenul meu, si i-a ajutat pe oamenii de pe lac ori de cte ori au avut nevoie, cu toate ca n-aveau de ce sa aiba pretentie la altceva dect la p rietenie, raspunse Bard. Cu timpul o sa va para rau de vorbele voastre. Nadajdui esc sa va vina mintea la cap pna ne ntoarcem! Dupa care pleca, napoindu-se n tabara. Dar nu trecura prea multe ore si stegarii se ntoarsera. Trompetii facura un pas na inte si suflara o data din goarna: n numele lui Esgaroth si al Padurii, striga unul dintre ei, ne adresam lui Thorin Scut-de-Stejar, fiu al lui Thrain, care se pretinde Rege de sub Munte, si l ruga m sa ia revendicarile noastre n considerare, ca de nu, va fi declarat dusmanul no stru. Sa dea cel putin a douasprezecea parte din comoara lui Bard, pentru ca a r apus dragonul si pentru ca se trage din neamul lui Girion. Din acea parte, Bard va ajuta, la rndul lui, orasul Esgaroth; iar daca Thorin doreste sa se bucure de prietenia si de respectul celor ce locuiesc pe meleagurile astea, asa cum s-au b ucurat pe vremuri si stramosii lui, va trebui sa mai daruiasca si el ceva oameni lor de pe lac, drept alinare. Thorin lua atunci un arc de corn si trase n vorbitor. Sageata se nfipse n scutul lu i si ramase acolo, tremurnd. Daca asta va e raspunsul, striga solul, declar Muntele asediat. Nu veti putea pl eca de aici dect dupa ce veti cere voi un armistitiu si negocieri, dar va lasam a urul. N-aveti dect sa-l mncati. Dupa care solii se departara n graba si piticii fura lasati sa mediteze asupra si tuatiei. Thorin devenise att de furios, nct ceilalti, chiar daca ar fi vrut, tot nar fi ndraznit sa-i faca vreun repros; si, de fapt, majoritatea pareau a fi de pa rtea lui cu exceptia, poate, a batrnului si grasului Bombur, a lui Fili si a lui Kili. Bilbo dezaproba, desigur, toata ntorsatura pe care o luasera lucrurile. Se saturase pna peste cap de Munte si tare nu-i placea ideea sa fie asediat nauntrul lui. Locul asta tot mai duhneste a dragon, mormai el n sinea lui. Simt ca mi se face g reata. Si umplutura a nceput pur si simplu sa-mi stea n gt. XVI UN TLHAR N INIMA NOPTII ZILELE TRECEAU acum ncet si obositor. Multi dintre pitici si petreceau timpul rndui nd si strngnd comoara n teancuri. Thorin le povesti despre piatra Ark, cea care i ap artinea lui Tlirain, si i ruga fierbinte s-o caute prin toate ungherele. Caci piatra asta, care a fost a tatalui meu, valoreaza n sine mai mult dect un ru d e aur, iar pentru mine e de-a dreptul nepretuita. Din toata comoara asta nu dore sc dect piatra si ma voi razbuna pe oricine o gaseste si o tainuieste. Auzind cuvintele astea, Bilbo simti ca i se face frica, ntrebndu-se ce se va ntmpla daca se va gasi piatra nfasurata ntr-o legatura veche de boarfe zdrentuite, pe car e o folosea el drept perna. Dar nu vorbi de ea, caci pe masura ce oboseala zilel or crestea tot mai tare, n capsorul lui se ivisera nceputurile unui plan. Lucrurile continuau n felul acesta de ctava vreme, cnd corbii adusera stirea ca Dai n si mai bine de cinci sute de pitici veneau n graba dinspre nord-est, de pe deal urile de Fier, aflndu-se acum la vreo doua zile de mars de orasul Dale. Dar nu pot ajunge pna la Munte neobservati, spuse Roac, si ma tem ca n vale vor fi lupte. Eu nu consider ca e bine asa. Cu toate ca sunt fiorosi, nu cred ca vor p utea nvinge armata care va asediaza; si chiar daca ar face-o, ce cstigati? Iarna s i zapada i gonesc din urma. Credeti ca va veti putea hrani fara prietenia si buna

vointa pamnturilor din jur? S-ar putea ca aceasta comoara sa va aduca moartea, cu toate ca dragonul a fost rapus. Dar Thorin nu se lasa impresionat: Frigul si zapada vor asalta si oamenii, si elfii, spuse, si s-ar putea ca ei sa gaseasca darmaturile n care locuiesc greu de ndurat. Cu prietenii mei n coasta si co plesiti de iarna, vor deveni poate mai ntelegatori si vom putea sta de vorba. n noaptea aceea, Bilbo lua o hotarre Cerul era negru si fara luna. De ndata ce se nt uneca de-a binelea, se duse n coltul unei pesteri interioare, chiar lnga Poarta, s i scoase dim bocceaua lui o frnghie si Piatra Ark, nfasurate ntr-o crpa. Apoi se cat ara n capatul de sus al zidului. Acolo nu era dect Bombur, fiind rndul lui sa stea de straja piticii stnd doar cte unul de paza, cu rndul. Strasnic frig! spuse Bombur. Bine ar fi daca am avea si noi aici un foc, asa cum au ei acolo, n tabara. nauntru e destul de cald, spuse Bilbo, Da, cred, dar eu sunt nevoit sa stau aici, afara, pna la miezul noptii, mormai pi ticul cel gras. Toata povestea asta e ct se poate de neplacuta. Nu ca as ndrazni s a fiu de alta parere dect Thorin, creste-i-ar barba tot mai lunga, dar el a fost n totdeauna un pitic ndaratnic, cu mintea teapana. Dar nu mai mult ca picioarele mele, spuse Bilbo. M-am saturat de trepte si de tu neluri sapate n stnca; as da mult sa simt iarasi iarba sub degetele de la picioare . Eu as da orict sa simt gustul unei bauturi tari n gtlej sau sa am parte de un pat m oale, dupa o cina gustoasa. Astea nu ti le pot da atta timp ct mai dureaza asediul. Dar e mult de cnd n-am mai stat de straja si pot sa-ti tin eu locul, daca vrei. Asta-seara n-am somn. Esti un baiat bun, domnule Baggins, si am sa profit de propunerea dumitale cu bu curie. Dar baga de seama, daca observi ceva, ma scoli imediat. Eu dorm aici apro ape, n camaruta dinauntru, n stnga. Du-te fara grija, facu Bilbo, ca te scol eu la miezul noptii ca sa poti trezi sa ntinela urmatoare. De ndata ce a plecat Bombur, Bilbo si-a pus inelul, si-a legat sfoara de mijloc, s-a strecurat peste zid, si dus a fost. Avea vreo cinci ore la dispozitie. Bombu r va dormi (era n stare sa doarma la orice ora, si, de cnd cu aventura din padure, ncerca mereu sa regaseasca visele frumoase pe care le avusese atunci), iar ceila lti erau toti ocupati cu Thorin. Era putin probabil ca vreunul dintre ei, chiar si Fili sau Kili, sa vina pna la zid, nainte sa le vina rndul sa stea de straja Era foarte ntuneric si, dupa un timp, cnd parasi drumul, facut de curnd, si cobor sp re cursul inferior al rului, locul i se paru strain. n cele din urma ajunse la un cot unde, daca voia sa se duca la tabara, trebuia sa treaca apa. n punctul acela, albia rului nu prea era adnca, dar n schimb era destul de lata si nu-i prea venea usor micului hobbit sa treaca prin apa, n ntuneric. Ajunsese aproape de celalalt m al cnd luneca pe o piatra rotunda si cazu n apa rece, pleoscaind. Iesi din apa n pa tru labe, tremurnd de frig si mproscnd stropi de apa, si deodata, n ntuneric aparura niste elfi care voiau sa cerceteze de unde venea zgomotul. N-a fost peste, spuse unul. Trebuie sa fie vreo iscoada. Ascundeti luminile, cai servesc mai mult ei dect noua, daca e vorba de faptura aceea mica si ciudata de care se spune ca e slujitorul lor. Curat slujitor! sforai Bilbo; si n mijlocul sforaielii stranuta cu zgomot si elfi i se strnsera ndata, apropiindu-se de directia din care venise sunetul. Faceti lum ina, spuse. Sunt aici daca aveti nevoie de mine! Si, scotndu-si inelul, aparu bru sc de dupa o stnca. l nhatara iute, n ciuda uimirii lor. Cine esti? Hobbitul piticilor? Ce faci? Cum de ai trecut de santinelele noastre si ai ajuns pna aici? ntrebara elfii, unul dupa altul. Eu, daca vreti sa stiti, sunt domnul Bilbo Baggins, raspunse, tovarasul lui Thor in. l cunosc bine pe regele vostru, din vedere, desi poate ca el nu m-ar cunoaste daca m-ar vedea. Dar Bard si va aminti de mine. Si eu mai ales pe Bard vreau sal vad. Nu zau! spusera elfii. Si ce treaba ai cu el? Oricare ar fi treaba, e a mea, elfii mei dragi. Dar daca vreti sa va ntoarceti vr

eodata n padurile voastre, daca vreti sa parasiti locul asta rece si trist, raspu nse el tremurnd, duceti-ma repede lnga un foc unde sa ma pot usca si pe urma lasat i-ma sa vorbesc cu capeteniile voastre. Dar ct mai repede, ca n-am dect o ora sau doua la ndemna. Si asta se ntmpla la vreo doua ore dupa ce fugise de la Poarta, Bilbo statea lnga u n foc bun, n fata unui cort mare, si tot acolo stateau, uitndu-se ciudat la el, Re gele Elfilor si Bard. Un hobbit n armura de elfi, pe jumatate nfasurat ntr-o patura veche, era ceva nou pentru ei. Stiti, de fapt, situatia e imposibila, spunea Bilbo, cu tonul omului care tratea za o afacere. Eu unul m-am saturat de toata povestea pna-n gt. As vrea sa ma ntorc acasa; acolo oamenii sunt mult mai de nteles. Dar am si eu un interes a paispreze cea parte, ca sa fiu precis, asa se spune ntr-o scrisoare pe care cred ca, din fe ricire am pastrat-o, Si scoase dintr-un buzunar al jachetei lui vechi (pe care o purta peste armura) scrisoarea lui Thorin, mototolita si ndoita de mai multe ori , cea pe care i-o pusesera sub ceasul de pe polita caminului, n luna mai. O cotaparte din PROFITURI, nu uitati, continua el. mi dau seama de asta. Personal, sunt ct se poate de hotart sa iau n considerare cu atentie toate pretentiile dumneavoas tra si sa scad din total ceea ce vi se cuvine de drept, nainte sa ridic eu preten tiile mele. Dar nu-l cunoasteti pe Thorin Scut-de-Stejar att de bine ct am ajuns e u sa-l cunosc acum. Va asigur ca e gata sa se aseze pe mormanul de aur si sa ramn a acolo sa moara de foame pna plecati. N-are dect sa ramna, spuse Bard. Daca-i asa de prost, n-are dect ce merita. Ce e drept, asa e! spuse Bilbo. nteleg punctul dumneavoastra de vedere. Dar, pe d e alta parte, iarna se apropie cu pasi repezi, n curnd va cadea zapada si cte si ma i cte, si cred ca va fi greu sa gasiti de mncare chiar si dumneavoastra, si elfii si se vor mai ivi si alte greutati. Ati auzit de Dain si de piticii de pe Dealur ile de Fier? Da, demult, dar ce legatura are asta cu noi? ntreba regele. Stiam c-o sa ma ntrebati. Vad ca am informatii mai multe ca voi. Aflati deci ca D ain se gaseste acum la mai putin de doua zile distanta de aici; ca vine cu cel p utin cinci sute de pitici fiorosi multi dintre ei cu experienta acumulata n razbo aiele cumplite dintre pitici si gnomi, despre care sunt sigur ca ati auzit. Si cn d or ajunge aici, s-ar putea sa fie un ru. De ce ne spui asta? ti tradezi prietenii sau ne ameninti pe noi? ntreba Bard, ncrun tat. Dragul meu Bard, chitai Bilbo. Nu te mai repezi asa! n viata mea n-am cunoscut o faptura att de banuitoare. Vreau doar sa mpiedic nenorocirile care s-ar putea abat e asupra noastra, a tuturor. Si acum, am sa va fac o oferta. S-o auzim, spusera. Nu. S-o vedeti, spuse Bilbo. Asta e! Si scoase Piatra Ark la iveala, aruncnd crpa cu care o nfasurase. Chiar si Regele Elfilor, care avea ochii obisnuiti cu minunatii si frumuseti, se ridica uimit. Iar Bard ramase cu ochii pe ea, fascinat, fara sa mai poata scoat e o vorba. Era ca un glob n care s-ar fi rasturnat lumina Lunii si care ar fi fos t apoi atrnat n fata lor, ntr-o plasa tesuta din scntei de stele nghetate. Asta e Piatra Ark; a fost a lui Thorin, spuse Bilbo. E Inima Muntelui si e si in ima lui Thorin. O pretuieste mai mult dect un ru de aur. Eu v-o dau. O sa va folos easca la tocmeli. Dupa care Bilbo, cutremurndu-se si aruncndu-i o privire trista, de ramas-bun, i dadu piatra cea minunata lui Bard, care ramase cu ea n mna, nemisca t si uluit. Dar cum de-i a ta? Cum de ne-o poti da? ntreba, n cele din urma, cu un mare efort. Stiti, spuse Bilbo cam ncurcat, de fapt nu e chiar a mea, dar sunt gata sa renunt , pentru ea, la toate pretentiile mele. Pe cuvntul meu! Oi fi eu Spargator asa sp un ei desi personal nu m-am simtit niciodata ca atare, dar sper ca sunt un Sparg ator cinstit. n orice caz, eu acum ma ntorc si piticii n-au dect sa-mi faca ce vor. Sper sa va fie de folos. Regele Elfilor se uita la Bilbo cu uimire. Bilbo Baggins, spuse, esti mai demn de a purta armura de print al elfilor dect mu lti care ar arata mai frumos n ea. Dar ma ntreb daca Thorin Scut-de-Stejar va fi d e aceeasi parere. Poate ca eu stiu mai multe despre pitici dect tine. Te sfatuies

c, deci, sa rami cu noi; aici vei fi onorat si de trei ori bine venit Va multumesc foarte mult, spuse Bilbo, facnd o plecaciune. Dar cred ca nu trebuie sa-mi parasesc prietenii, dupa cte am patimit mpreuna. Si pe urma, i-am fagaduit batrnului Bombur ca-l trezesc la miezul noptii. Trebuie sa plec, si nca repede. Nimic din ce i-au spus n-a reusit sa-l convinga; asa ca i-au dat un nsotitor si a plecat, att regele, ct si Bard, salutndu-l cu respect. Pe cnd treceau prin tabara, un batrn nfasurat ntr-o pelerina neagra s-a ridicat din usa unui cort, unde statea asezat, si a venit catre ei. Bravo, domnule Baggins, spuse batrnul, dndu-i o palma pe spate. Mereu depasesti as teptarile tuturor! Era Gandalf. Si pentru prima data, dupa zile ntregi, Bilbo se simti fericit. Dar nu era timp a cum pentru toate ntrebarile pe care voia sa i le puna vrajitorului. Toate la vremea lor, spuse Gandalf. Daca nu ma nsel, lucrurile se apropie de sfrsi t. Te asteapta clipe cam grele. Dar nu-ti pierde firea. S-ar putea sa iesi cu bi ne din toate astea. Se pune ceva la cale, de care n-au auzit nici macar corbii. Noapte buna! Nedumerit, dar mult mai bine dispus, Bilbo grabi pasul. l dusera pna la un vad sig ur si-l trecura pe partea cealalta fara sa se ude, dupa care Bilbo si lua ramas-b un de la elfi si urca cu grija spre Poarta. ncepuse sa-l cuprinda o mare oboseala , si mai era nca destul pna la miezul noptii cnd se catara pe frnghia care era tot a colo unde o lasase. Odata ajuns sus, dezlega frnghia si o ascunse, dupa care se a seza pe zid si se ntreba cu ngrijorare ce se va ntmpla. La miezul noptii l trezi pe Bombur; apoi se ghemui si el n coltisorul lui, fara sa mai asculte multumirile batrnului pitic (pe care simtea ca nu prea le merita). C urnd dupa aceea adormi dus, [uitnd de toate grijile, pna dimineata, visnd, de fapt, oua cu sunca. XVII RUPERE DE NORI A DOUA ZI trompetele rasunara n tabara dis-de-dimineata. Dupa care n-a trecut mul t si un mesager singuratic a aparut alergnd pe poteca ngusta. S-a oprit la o oarec are distanta, i-a salutat si a ntrebat daca Thorin nu vrea sa asculte un nou mesa j, pentru ca avea stiri noi si lucrurile se schimbasera. Trebuie sa fie vorba de Dain, spuse Thorin. Pesemne ca au prins de veste ca vine . Stiam eu ca asta le va schimba dispozitia. Spune-le sa vina putini la numar si fara arme si atunci i voi asculta, i striga el mesagerului. Pe la amiaza aparura din nou calareti, purtnd steagurile Padurii si ale Lacului s i venind spre ei. Era o companie de douazeci. La capatul cararii nguste aruncara sabiile si sulitele, si-si continuara drumul c atre Poarta. Piticii vazura cu surprindere ca printre ei se aflau att Bard, ct si Regele Elfilor, iar n fata lor era un batrn nfasurat ntr-o pelerina cu gluga si care purta o ladita de lemn cu cercuri de fier. Bine te-am gasit, Thorin, spuse Bard. Ti-ai mai schimbat punctul de vedere? Crezi ca ajunge sa rasara si sa apuna de cteva ori Soarele ca sa mi-l schimb? ras punse Thorin. Ai venit sa-mi pui ntrebari fara rost? Vad ca armata elfilor e tot aici, desi ti-am cerut sa plece, si pna nu pleaca, degeaba vii sa ncerci sa cadem la vreo nvoiala. Nu exista chiar nimic pentru care ai ceda putin din aurul dumitale? Ce ai spune de Piatra Ark a lui Thrain, zise Bard si ct ai clipi din ochi, batrnul deschise la dita si ridica giuvaierul n sus. Lumina i tsni din mna, alba si stralucitoare sub So arele diminetii. Thorin amuti, zapacit si uluit. Si multa vreme nimeni n-a mai bcos o vorba. n cele din urma, Thorin ntrerupse tacerea, dar cnd vorbi aproape ca se neca de furie . Piatra asta a apartinut tatalui meu si acum e a mea, spuse. De ce sa cumpar ceva care e al meu? Imediat nsa i veni o idee si ntreba: Dar cum a ajuns aceasta aminti re de familie n minile voastre asta daca voi credeti ca e cazul sa pun asemenea ntr ebari unor hoti?

Nu suntem hoti, raspunse Bard. O sa va dam ceea ce e al vostru, dar voi dati-ne ce e al nostru. Cum a ajuns n mna voastra? striga Thorin, din ce n ce mai furios. Eu le-am dat-o, chitai Bilbo, care se uita cu coada ochiului pe deasupra zidului , cuprins de o panica ngrozitoare. Tu? Tu? tipa Thorin, ntorcndu-se catre el si nsfacndu-l cu amndoua minile. Hobbit nen rocit! Minispargator ce esti, striga nemaigasindu-si cuvinte si scuturndu-l pe bi etul Bilbo ca pe un iepure. Pe barba lui Durin! Ce as mai vrea sa-l am n minile me le pe Gandalf. Blestemat sa fie ca te-a ales. Ofili-i-s-ar barba! Iar pe tine te arunc n prapastie, striga el, ridicndu-l pe Bilbo n brate. Stai! Ca ti s-a ndeplinit dorinta! spuse o voce. Si batrnul care tinea ladita arun ca pelerina si gluga deoparte. Iata-l pe Gandalf. Si s-ar parea ca am venit tocm ai la timp. Nu-ti place Spargatorul meu. Foarte bine! Dar, rogu-te, nu mi-l vata ma. Pune-l jos si asculta ce are de spus. E clar, v-ati unit cu totii mpotriva mea, spuse Thorin, dndu-i lui Bilbo drumul sa cada pe zid. n viata mea n-am sa mai fac afaceri cu vrajitori sau cu prietenii l or. Ce ai de spus, neam de sobolan? Vai de mine si de mine! facu Bilbo. Ce jenante sunt toate astea! Va rog sa va ad uceti aminte ca mi-ati spus ca-mi pot alege ce mi se cuvine, adica a paisprezece a parte din comoara. Poate ca am luat fagaduiala prea n serios; mi s-a spus mie c a piticii promit uneori mai mult dect fac. Si totusi a fost o vreme cnd ati socoti t ca va sunt de folos. Auzi, neam de sobolan! Oare asta e toata rasplata pe care mi-ati fagaduit-o, dumneata si neamurile dumitale? Considera ca mi-am luat part ea si am facut ce am vrut cu ea, si gata! Bine, gata! spuse Thorin ncruntat. Si te las sa si pleci si bine ar fi sa nu ne m ai ntlnim niciodata Dupa asta se ntoarse si le vorbi celor care se aflau de cealalt a parte a zidului. Am fost tradat spuse, si bine a ghicit cine a ghicit ca nu vo i putea sa rabd sa nu rascumpar Piatra Ark, o comoara a dinastiei mele. Pentru e a va voi da a paisprezecea parte a comorii, n aur si argint, lasnd deoparte pietre le pretioase, dar asta va conta drept partea fagaduita acestui tradator si cu ea poate pleca, dupa care n-aveti dect s-o mpartiti cum vreti. Nu ma ndoiesc ca va ob tine destul de putin. Luati-l de aici, daca vreti sa mai ramneti n viata; si fires te ca a pierdut prietenia mea, pe vecie. Hai, du-te jos la prietenii dumitale, i spuse apoi lui Bilbo, sau le arunc eu jos . Dar aurul si argintul? ntreba Bilbo. Urmeaza sa-l primiti mai trziu, dupa cum se va putea aranja, spuse. Pleaca! Pna atunci pastram Piatra, striga Bard. Nu prea arati maret ca rege de sub Munte, spuse Gandalf. Dar lucrurile se mai po t schimba. Se pot ntr-adevar schimba, spuse Thorin. Caci comoara l mbatase att de tare, nct se g ea ca poate, cu ajutorul lui Dain, va reusi sa puna din nou mna pe Piatra Ark si sa pastreze si partea de rasplata. Si astfel Bilbo fu cobort peste zid si pleca fara nici o compensatie pentru toate necazurile pe care le suferise, n afara de armura pe care apucase sa i-o dea Tho rin. Si nu putini au fost piticii care, cnd l-au vazut cum pleaca, s-au simtit ru sinati si n inimile lor li s-a facut mila de el. Ramneti cu bine, le striga Bilbo, s-ar putea sa ne mai ntlnim si sa fim din nou pri eteni ntr-o zi. Pleaca! striga Thorin. Esti mbracat n zale facute cndva de supusii mei, si sunt pre a bune pentru tine. Nu le poate strapunge nici o sageata; dar daca nu te grabest i, ti ntep labele picioarelor tale scrboase. Hai, grabeste-te! Usurel! facu Bard. Aveti timp pna mine. Mine la amiaza, ne ntoarcem sa vedem daca at i adus partea din comoara care sa rascumpere Piatra. Si daca schimbul se face, a sa, fara nselatorii, plecam. Si zicnd acestea, se ntoarsera la tabara; dar Thorin t rimise soli prin Roac sa-i spuna lui Dain ce se petrecuse si sa-l roage staruito r sa vina n graba, dar cu grija. Trecu ziua aceea, trecu si noaptea. A doua zi, vntul se ntoarse catre apus si ziua ramase ntunecata si mohorta. Abia se ivisera zorile cnd se auzi un strigat n tabara . Venisera soli sa spuna ca aparuse o armata de pitici de dupa pintenul rasarite

an al Muntelui si ca se grabea acum sa ajunga la Dale. Era Dain. Gonise toata no aptea, asa ca ajunsese la ei mai devreme dect se asteptasera. Piticii lui aveau h aine din zale de otel care le atrnau pna la genunchi si picioarele acoperite cu pa ntaloni din plasa subtire si flexibila de metal, pe care nu stiau s-o faca dect o amenii lui Dain. Piticii sunt extrem de solizi pentru naltimea lor, iar majoritat ea supusilor lui Dain erau chiar mai solizi dect sunt piticii de obicei. n lupta mn uiau sapaligile grele cu doua minere; dar fiecare dintre ei mai avea si o sabie scurta si lata, la sold, si un scut rotund, prins n spate. Aveau barbile bifurcat e, mpletite si nfipte n cingatoare, caciuli de fier, ncaltari de fier, iar fetele lo r erau nenduratoare. Trompetii chemara oamenii si elfii la arme. Nu trecu mult si piticii fura vazuti urcnd valea cu pas grabit. Se oprira ntre ru si pintenul dinspre rasarit; ctiva nsa continuara drumul si, trecnd rul se apropiara de tabara; acolo depusera armele si ridicara minile n semn de pace. Bard iesi n ntmpinarea lor si cu el veni si Bilbo. Suntem trimisi de Dain, fiul lui Nain, raspunsera ei la ntrebarile lor. Ne grabim sa ajungem la neamurile noastre din Munte, fiindca am auzit ca regatul de altad ata a renviat. Dar cine sunteti voi, care stati n cmp ca dusmanii n fata unor ziduri de aparare? Asta, fireste, nsemna, n limbajul politicos si cam de moda veche, care se folosea n asemenea situatii: Nu aveti ce cauta aici. Noi oricum mergem mai departe, asa ca , ori va dati la o parte, ori ridicam armele. Aveau intentia sa ajunga ntr-un loc aflat ntre Munte si cotul rului, caci fsia ngusta de pamnt de acolo nu parea a fi cin e stie ce bine pazita. Bard refuza, binenteles, sa-i lase pe pitici sa se duca drept la Munte. Era hotart sa astepte pna cnd i se aducea aurul si argintul n schimbul Pietrei Ark; caci, dac a aceasta armata att de mare si de razboinica ajungea pna la fortareata, nu i-ar m ai fi dat nimic. n plus, mai duceau cu ei si o cantitate de provizii; caci pitici i pot cara poveri foarte grele, si aproape toti soldatii lui Dain, desi mersul l or era iute, duceau n spate, n afara de arme, si niste ranite mari. Asta putea sai ajute sa reziste la asediu si saptamni de-a rndul, si pna atunci s-ar fi putut sa mai vina si alti pitici, si altii, caci Thorin avea multe neamuri. Pe de alta p arte, aveau posibilitatea sa redeschida si sa pazeasca alta poarta si deci asedi atorii sa fie nevoiti sa ncercuiasca tot Muntele; si pentru asta nu erau destui. Si chiar asta le era intentia (caci corbii-mesageri tinusera tot timpul legatura ntre Thorin si Dain); pentru moment nsa drumul era barat si dupa cteva schimburi d e cuvinte mnioase, piticii-mesageri se retrasera mormaind n barba. Bard trimise at unci, ndata, soli la Poarta; dar solii n-au gasit nimic acolo, nici aur si nici a lt fel de plata. De ndata ce s-au apropiat, au nceput sa tsneasca sageti catre ei, asa ca, nspaimntati, s-au grabit sa se ntoarca. La tabara era acum mare agitatie, d e parca s-ar fi pregatit de lupta; caci piticii lui Dain naintau pe malul dinspre rasarit al rului. Prostii, spuse Bard rznd, auzi, sa vina asa, chiar sub ramificatia Muntelui! Ei nu se pricep sa lupte afara, n aer liber, nu stiu sa se bata dect n subterane. Pe stnc i, n dreapta lor, stau ascunsi o gramada de arcasi si de lancieri de-ai nostri. O fi buna posta piticeasca, dar n curnd vor fi pusi ntr-o situatie foarte grea. Asa ca hai sa-i atacam de pe acum din ambele flancuri, nainte sa apuce sa se odihneas ca. Dar Regele Elfilor spuse: Ma mai faceti mult sa-mi pierd vremea cu razboiul asta pentru aur? Piticii nu po t trece de noi dect daca vrem noi sa-i lasam, si nici nu pot face nimic de care s a nu ne dam seama. Sa speram, totusi, ca va interveni ceva care ne va aduce mpaca rea. Iar daca la urma va trebui sa ajungem la situatia regretabila de a ne lupta , ajunge faptul ca suntem mai multi dect ei Dar uitase ca piticii aveau punctul lor de vedere. Faptul ca stiau ca Piatra Ark se afla n minile asediatorilor le ardea mintile si ghicisera sovaiala lui Bard si a prietenilor lui, asa ca hotarra sa-i loveasca n timp ce acestia stateau si se s fatuiau. Deci, brusc, fara sa anunte n nici un fel, sarira n tacere la atac. Arcurile zanga nira, sagetile suierara; batalia era ct pe-aci sa nceapa. Dar si mai brusc, iute ca fulgerul, se ntuneca totul. Un nour negru alerga grabit

pe cer. Tunetele iernii, mnate de vntul salbatic, se rostogolira mugind n aer si b ubuind deasupra Muntelui, iar trasnetul i lumina piscul. Iar pe sub nori o alta m asa neagra nainta ca un vrtej. Dar nu venea cu vntul, venea dinspre miazanoapte si semana cu un stol urias de pasari, att de dens, nct printre aripile lor nu putea pa trunde nici o raza de lumina. Opriti-va! striga Gandalf, care aparu deodata si se aseza, cu bratele ridicate c atre cer, ntre piticii care naintau si rndurile care i asteptau. Opriti-va! le strig a el cu o voce ca de tunet si din bagheta lui tsni o flacara vie si stralucitoare ca trasnetul. Nenorocire! Din pacate, a venit mai repede dect mi-am nchipuit. Va ataca gnomii pe toti! Si mai vine si Bolg de la miazanoapte! Bolg e fiul lui Azo g cel pe care tu, Dain, l-ai ucis la Moira. Priviti! Liliecii zboara pe deasupra armatei lui, ca o mare de lacuste. Iar ei calaresc pe lupi, si n urma lor vin si lupii wargi. Ramasera cu totii uluiti si n mintea lor se nvalmasi totul. nca pe cnd vorbea Gandal f, ncepuse sa se faca din ce n ce mai ntuneric. Piticii se oprira si se uitara la c er. Elfii ncepura sa strige care mai de care. Hai, spuse Gandalf, ca mai avem timp ct ne trebuie sa tinem un sfat. Sa vina repe de la noi Dain, fiul lui Nain. Si astfel ncepu o batalie la care nu se asteptase nimeni; a fost numita Batalia c elor Cinci Armate. Si a fost cumplita. De o parte erau gnomii si lupii cei fioro si, iar de cealalta erau Elfii, Oamenii si Piticii. Si iata cum s-a petrecut: Din ziua n care fusese rapus Marele Gnom al Muntilor Cetosi, ura gnomilor fata de pitici se ntetise. Mesagerii chemasera la lupta coloniile si cetatile gnomilor; caci se hotarsera sa devina stapnii tuturor tinuturilor de la miazanoapte. Culeses era stiri n taina; si n toti muntii ncepuse sa se bata fierul si sa se faca arme. A poi au umblat si s-au adunat de pe dealuri si din vai, trecnd numai prin tuneluri sau circulnd cnd se lasa noaptea, pna cnd, n jurul si la poalele marelui Munte Gunda bad, de la miaza-noapte, unde le era capitala, s-a strns o armata mare, gata sa s e napusteasca pe neasteptate, atacnd pe timp de furtuna tinuturile de la miazazi. Apoi au auzit de uciderea lui Smaug si asta i-a bucurat nespus. Si s-au grabit noapte dupa noapte, trecnd prin munti, si au ajuns n cele din urma, dinspre miazan oapte, brusc, n spatele lui Dain. Venirea lor n-au simtit-o nici macar corbii, de ct dupa ce-au aparut pe pamnturile crapate care desparteau Muntele Singuratic de d ealurile din spatele lui. Nu-mi dau seama ct stia Gandalf, dar e limpede ca nu se asteptase nici el la acest atac subit. Si iata ce plan a ntocmit, sfatuindu-se cu Regele Elfilor si cu Bard; si cu Dain, caci stapnul piticilor li se alaturase si el acum : gnomii erau dusmanii tuturor si o data cu venirea lor toate celelalte conflicte au fost uitate. Singura lor speranta era sa-i atraga pe gnomi n valea dintre bratele Muntelui; iar ei sa se p laseze pe pintenii cei mari, care se ndreptau nspre miazazi si rasarit. Dar asta e ra periculos daca gnomii erau destul de multi ca sa invadeze Muntele nsusi si dec i sa-i atace si prin spate, si de sus; dar nu era timp de alte planuri si nici d e cerut ajutor. Curnd, tunetele trecura, rostogolindu-se catre sud-est; dar norul de lilieci se a propia zburnd tot mai jos, peste umarul Muntelui; se roti deasupra lor, acoperind lumina si vrndu-le spaima n suflet. La Munte, striga Bard. La Munte! Sa ne luam locurile ct mai e timp. Elfii se asezara pe pintenul dinspre miazazi, pe povrnisurile lui mai joase si pe stncile de la poale; pe pintenul dinspre rasarit se asezara oameni si pitici. Da r Bard si ctiva dintre oamenii si elfii cei mai sprinteni se catarara n vrful umaru lui dinspre rasarit, ca sa poata vedea ce se petrece la miazanoapte. Nu trecu mu lt si vazura tinutul de la poalele Muntelui nnegrit de o multime care fosnea grab ita. Si ntr-o clipa avangarda nconjura, ca un vrtej, capatul pintenului si intra al ergnd n orasul Dale. Erau gnomii, calare pe lupii cei mai iuti; strigatele si urle tele lor sfsiau vazduhul pna departe. Ctiva oameni viteji s-au asezat n fata lor, un ul lnga altul, ncercnd ntr-un fel sa se mpotriveasca, si au cazut multi, iar cei care au reusit sa scape au fugit repede care ncotro. Dupa cum sperase Gandalf, armata gnomilor se strnsese n spatele avangarzii, careia i se mpotrivisera, si venea acum n vale ca un puhoi furios, catarndu-se nebuneste ntre bratele Muntelui, n cautarea dusmanului. Aveau steaguri nenumarate, negre, si se apropiau ca o avalansa, furi

osi si n dezordine. A fost o batalie nspaimntatoare. Cea mai groaznica din toate experientele lui Bilb o, cea pe care, atunci, a urt-o cel mai mult ceea ce nsemna, de fapt, cea de care a fost cel mai mndru si cea de care i-a placut cel mai mult sa-si aminteasca mai trziu, cu toate ca rolul lui n toata povestea a fost foarte mic. De fapt, la drept vorbind, si-a pus inelul chiar de la nceput; asta l-a ferit de priviri, dar nu s i de pericol. Un inel fermecat ca cel pe care-l avea Bilbo nu constituie un scut cnd esti atacat de gnomi si nici nu opreste sagetile zburatoare sau lancile dezl antuite; dar te ajuta sa iesi din nvalmaseala si capul tau sa nu devina cu tot di nadinsul tinta unei lovituri navalnice data de vreun gnom lancier. Elfii atacara primii. Ura lor mpotriva gnomilor era nversunata si fara de iertare. Sulitele si sabiile lor straluceau n ntuneric ca o flacara nghetata, att de cumplita era furia mi nilor care le tineau. De ndata ce armata dusmana se strnse compacta n vale, trimise ra o ploaie de sageti mpotriva ei si fiecare dintre ele licari pe cnd zbura, de pa rca ar fi fost un ac de foc. n spatele sagetilor urmara o mie de sulitasi, care s arira de sus si atacara. Strigatele lor erau asurzitoare. Stncile erau patate de sngele negru al gnomilor. Tocmai cnd gnomii si reveneau din atacul violent pe care l dezlantuisera elfii mpotr iva lor, si care oricum se oprise, se ridica de-a curmezisul vaii un racnet gutu ral, cu strigate; oamenii lui Dain, de pe Dealurile de fier se aruncara n lupta d in cealalta parte, mnuindu-si sapaligile; lnga ei veneau Oamenii Lacului, cu sabii lungi. Pe gnomi i cuprinse panica; si tocmai cnd sa se ntoarca sa faca fata acestui nou at ac, elfii se napustira iarasi asupra lor, cu forte noi. Multi dintre gnomi o si pornisera alergnd, facnd cale ntoarsa pe malul rului, ca sa scape de nclestare; si mu lti dintre lupii lor i atacau acum pe ei si le sfsiau mortii si ranitii. Victoria parea a fi la un pas, cnd un strigat rasuna pe naltimi. Gnomii escaladasera Muntele pe partea cealalta si multi dintre ei ajunsesera pe povrnisurile de deasupra Portii, urmati de altii care veneau valuri-valuri, fara teama, nepasatori fata de cei care cadeau tipnd de pe stnci, n prapastii; voiau sa atace pintenii de sus. La pintenii astia ajungeai pe niste carari care coborau d in masa principala a Muntelui catre centru; aparatorii erau prea putini la numar ca sa le tina piept multa vreme. Victoria se departa acum fara speranta de ntoar cere. Stavilisera doar primul atac violent al suvoiului negru. Ziua nainta. Gnomii se strnsera din nou la vale. Dupa ei se napusti si o armata de lupi wargi si cu ei veni si garda personala a lui Bolg, gnomi uriasi cu iatagan e de otel. Nu trecu mult si cerul ravasit de furtuna se ntuneca de-adevarat, n tim p ce liliecii mari tot mai zburau rotindu-se n jurul ielelor si al oamenilor, n ju rul capului si urechilor lor, sau se prindeau ca vampirii de cei loviti. Bard se lupta acum sa apere pintenul dinspre rasarit, dar se retragea totusi, ncetul cu n cetul, iar capeteniile elfilor erau ncoltite si stateau n jurul regelui lor, pe ra mificatia dinspre miazazi a Muntelui, aproape de punctul de observatie de pe Dea lul Corbilor. Deodata rasuna un strigat puternic si de la Poarta se auzi sunet de trompeta. Ui tasera de Thorin! O parte din perete, miscat de un sistem de prghii, se prabusi n afara, caznd n groapa cu un bubuit. Regele de sub Munte sari afara, urmat de tovar asii lui. Scufiile si pelerinele disparusera; purtau acum armuri lucioase si n oc hii lor sclipea o lumina rosie. n ntuneric, marele pitic lucea ca aurul ntr-un foc care dadea sa se stinga. Gnomii rostogoleau stnci si le aruncau de sus, de unde se aflau; dar ei nu se las ara, sarira jos la picioarele cascadei si se repezira n focul luptei. Lupii si ca laretii cadeau sau o luau la goana. Thorin si mnuia toporisca cu lovituri puternic e si nimic nu parea sa-l atinga. Veniti aici, aici, la mine! Elfi si Oameni! La mine! O, neamurile mele! striga e l, si vocea lui rasuna ca un corn n toata valea. Si toti piticii lui Dain coborra repede, nghesuindu-se sa vina n ajutorul lui. Cobo rra si multi dintre oamenii de pe Lac, caci Bard nu reusi sa-i mpiedice; si din pa rtea cealalta venira o gramada de lancieri de-ai elfilor. Si din nou gnomii fura loviti si nimiciti n vale, si asezati gramada unii peste altii, pna cnd orasul Dal e se ntuneca devenind hidos de strvurile lor. Lupii wargi se mprastiara si Thorin s

e repezi drept mpotriva garzii personale a lui Bolg. Dar nu reusi sa le strapunga rndurile. n spatele lui, printre gnomii ucisi, zaceau destui oameni si pitici, si multi elf i mndri, care ar fi putut sa mai traiasca mult timp, fericiti, n padure. Pe masura ce valea se largea, atacul lui Thorin ncetinea. Avea prea putine forte. Flancuri le lui erau neaparate. Nu trecu mult si atacatorii fura asaltati si fortati sa s e strnga ntr-un cerc mare, ntorsi cu fetele n toate directiile, strnsi de jur-mprejur, ca n chingi, de gnomii si lupii care se ntorsesera n lupta. Garda personala a lui Bolg se repezi urlnd si intra n rndurile lor ca niste valuri pe o faleza de nisip. Prietenii lor nu mai puteau sa-i ajute, caci atacul dinspre Munte porni din nou cu forte sporite si de fiecare parte oamenii si elfii erau ncet, ncet nfrnti. Bilbo se uita la toate astea, nefericit. Statea pe Dealul Corbilor, printre elfi pe de o parte, pentru ca de acolo era mai usor de scapat, si pe de alta (aici i ntervenea sngele Took din vinele lui), pentru ca, daca avea sa se afle ntr-o ultim a situatie disperata, prefera, una peste alta, sa-l apere pe Regele Elfilor. Gan dalf era, de altfel, si el acolo, asezat pe jos si cufundat parca adnc n gnduri, pr egatind probabil o ultima vrajitorie, nainte sa se sfrseasca totul. Sfrsitul pare aproape . Nu mai e mult, se gndi BilBo si gnomii ajung la Poarta si ne m acelaresc pe toti sau ne fugaresc pna jos si ne ucid . Zau daca nu-ti vine sa plng i, dupa toate prin cte am trecut. Mai bine ar fi trait batrnul Smaug si ar fi past rat tezaurul asta blestemat, dect sa-l ia asemenea fapturi ticaloase; si batrnul B ombur, saracul, si Balin, si Fili, si Kili, si ceilalti sa sfrseasca toti att de r au! Si Bard, si oamenii de pe Lac si elfii cei voiosi. Vai de capul meu! Am auzi t multe cntece de batalie si am crezut ntotdeauna ca nfrngerea poate fi glorioasa. M ie, unul, mi se pare foarte penibila, ca sa nu spun dureroasa. Tare as vrea sa f iu departe. Norii se miscau sfrtecati de vnt si lumina rosie a apusului spinteca cerul. Vaznd b rusc o licarire n amurg, Bilbo se uita n jur si scoase un strigat. Ceea ce vazuse facuse sa-i tresalte inima de bucurie: forme negre, nca mici deocamdata, dar care se detasau maiestuoase pe vapaia rosie din departari. Vulturii! Vulturii! striga el. Vin vulturii! Lui Bilbo nu prea i se ntmpla sa-l nsele ochii. Vulturii coborau cu vntul, sir dupa sir, o armata att de mare nct trebuie sa se fi strns din toate cuiburile de la miaza noapte. Vulturii! Vulturii! striga Bilbo, dansnd si facnd semne cu bratele, si, chiar daca nu puteau sa-l vada, elfii, oricum, l auzeau. Curnd dupa aceea ncepura si ei sa strige, si ecoul strigatelor se raspndi n toata va lea. O multime de ochi uimiti se ridica nspre cer, cu toate ca deocamdata nu se p utea vedea dect de pe umerii de la miazazi ai Muntelui. Vulturii! striga Bilbo nca o data, dar n clipa aceea o piatra cazu de sus, i izbi c u putere coiful si Bilbo se prabusi pierzndu-si cunostinta.

XVIII DRUMUL DE NTOARCERE CND SI REVENI n simturi, Bilbo vazu ca e, literalmente, singur cu simtirile lui. Za cea pe pietrele plate de pe Dealul Corbilor, si nu era absolut nimeni pe aproape . O zi fara nori, dar racoroasa, l nconjura din toate partile. Tremura si era nghet at bocna, dar capul i ardea ca focul. Ma ntreb ce s-o fi ntmplat? si spuse, n orice caz, nu sunt nca ceea ce se cheama un er u cazut la datorie; dar probabil ca nu e timpul pierdut. Se ridica cu greu. Se uita n vale, dar nu vazu nici un gnom viu. Dupa un timp, cnd i se mai limpezi putin mintea, i se paru ca vede elfi miscndu-se pe stncile de jo s. Se freca la ochi. Probabil ca mai ramasese o tabara la oarecare distanta, n cmp ie; si era ntr-adevar si oarecare forfota n jurul Portii? I se parea ca vede pitic ii care darma zidul. Dar totul era nvaluit ntr-o tacere de mormnt. Nu se auzeau nici strigate, nici ecouri de cntec. n aer parea ca pluteste tristetea. Pna la urma, probabil ca am fost totusi victoriosi, si spuse, pipaindu-si capul car e-l durea ngrozitor. Dar o victorie cam sinistra. Deodata vazu un om care se urca ndreptndu-se catre el.

Hei! striga el cu o voce care tremura. Buna ziua! Ce se ntmpla? Ce e vocea asta care se aude printre pietre? spuse omul oprindu-se si uitndu-se c ercetator n jurul lui, destul de aproape de locul unde se afla Bilbo. Bilbo si aminti atunci de Inel. Vai de mine! spuse. Pna la urma nu e ntotdeauna bine sa fii nevazut. Poate ca altfel as fi petrecut o noapte calda si confortabila n pat. Eu sunt ! Bilbo Baggins, tovarasul lui Thorin, striga el, scotnd n graba inelul. Bine ca te-am gasit, spuse omul, apropiindu-se de el. E nevoie de dumneata si te cautam de mult. Ai fi fost trecut printre morti, si sunt multi, daca Gandalf, v rajitorul, n-ar fi spus ca ultima data cnd ti-a auzit vocea erai cam pe aici. Am fost trimis sa te mai caut o data, pentru ultima oara. Esti ranit rau? O lovitura urcioasa la cap, cred, spuse Bilbo, dar aveam coif si capul meu e tare . Totusi, mi-e cam rau si-mi simt picioarele ca de paie. Te duc eu n brate pna la tabara din vale, spuse celalalt si-l ridica cu grija. Omul era iute si avea un pas sigur. Asa ca nu trecu mult si Bilbo se trezi aseza t pe jos, n fata unui cort din Dale. Acolo se afla si Gandalf, cu bratul ntr-o esa rfa. Nici macar vrajitorul nu scapase fara o rana. Si, n general, n toata armata n u prea scapasera multi neatinsi. Vazndu-l pe Bilbo, Gandalf se arata ncntat. Baggins! exclama el. Ia te uita! Totusi, ai scapat. Ce bine mi pare! ncepusem sa m a ntreb daca ai reusit sa treci de toate astea, desi stiam ca esti norocos. Groaz nica poveste, care era ct pe-aci sa se transforme ntr-un dezastru. Dar lasa ca-ti spun restul stirilor mai trziu. Hai, vino! spuse si tonul lui se facu serios. Est i chemat. Si aratndu-i drumul, l duse n cort. Buna ziua, Thorin! spuse, intrnd. L-am adus. Si, ntr-adevar, Thorin Scut-de-Stejar zacea acolo grav ranit, iar armura lui sfis iata si securea crapata erau aruncate pe jos. Bilbo se apropie de el si Thorin si ridica privirea. Rami cu bine, bunul meu hot, spuse, ma duc acum n Salile Asteptarii, sa ma asez lng a strabunii mei, alaturi de Thrain si Thror. Si cum las o gramada de aur si de a rgint care, acolo unde ma duc eu, nu e de nici un folos, vreau sa ma despart de tine cu prietenie si sa-mi retrag vorbele si faptele de la Poarta. Bilbo se aseza cu un genunchi la pamnt; sufletul i era plin de tristete. Rami cu bine, rege de sub Munte, spuse. Dureroasa aventura, daca trebuie sa se is praveasca astfel; si nici un munte ntreg de aur nu poate s-o ndrepte. Dar mi pare b ine ca am mpartit pericolele cu dumneavoastra asta e mai mult dect merita un Baggi ns. Nu, spuse Thorin, ai mult mai multe calitati dect ti nchipui, copil al blndului Soar e-Apune. Ai curaj si ntelepciune mpletite n egala masura. Daca ar fi mai multi care sa pretuiasca mncarea si cntecul, si veselia mai presus de comori si de aur, lume a ar fi mai fericita. Dar, fericita sau trista, eu trebuie s-o parasesc acum. Ra mi cu bine! Bilbo pleca atunci si se aseza singur, nfasurat ntr-o patura, si nu stiu daca ma c redeti sau nu, dar ncepu sa plnga, si a plns pna i s-au nrosit ochii si a ragusit de tot. Avea sufletul blnd si bun. Si, ntr-adevar, a trecut multa vreme pna cnd l-a las at inima sa faca din nou o gluma. Mare noroc ca m-am trezit, si spuse el n cele din urma. Grozav as vrea sa mai fie Thorin n viata, dar oricum mi pare bine ca am aju ns sa ne despartim prieteni. Esti un prost, Bilbo Baggins. Ai ncurcat povestea ac eea cu Piatra rau de tot, si tot a fost razboi, cu toata stradania ta de a cumpa ra pacea si linistea, dar cred ca de data asta nu ma poate face nimeni raspunzat or. Mai trziu afla ca toate se ntmplasera dupa ce primise lovitura aceea n cap; dar se s imti mai degraba trist dect fericit, si, oricum, se saturase de toata aventura. S imtea dorul de acasa ca pe o durere pna n maduva oaselor. Dar drumul de ntoarcere a mai suferit totusi o mica amnare, asa ca ntre timp am sa va povestesc putin ce sa ntmplat. Vulturii avusesera de mult o banuiala ca se ridica gnomii, caci ochiul lor ager prindea aproape orice miscare ce avea loc n munti. Asa ca se ntrunisera s i ei, multi, foarte multi, sub conducerea Marelui Vultur din Muntii Cetosi; si n cele din urma, simtind de departe miros de batalie, venisera iute, o data cu fur tuna, si ajunsesera tocmai la timp. Ei fusesera aceia care i ndepartasera pe gnomi

de pe povrnisurile Muntelui, aruncndu-i n prapastie sau urmarindu-i pna jos, n vale, n mijlocul dusmanilor, n timp ce tipau nnebuniti. Eliberasera astfel iute Muntele Singuratic; iar elfii si oamenii, de o parte si de alta a vaii, reusisera n sfrsit sa vina n ajutorul celor care luptau jos. Dar chiar si asa vulturii tot erau mul t mai putini la numar dect inamicii lor. n ultima clipa aparuse chiar si Beorn, n p ersoana nimeni n-a stiut cum si de unde. Venise singur si sub nfatisarea de urs; si, de furie, parea sa fi crescut aproape ct un urias. Tunetul vocii lui era ca rapaitul de tobe si ca salvele de tun, si arunca gnomii si lupii din calea lui de parca ar fi fost vorba de paie sau de fulgi. Se napus ti n ariergarda lor si strapunse ncercuirea ca trasnetul. Piticii ncetasera lupta s i se strnsera n jurul stapnilor lor, pe un deal mic si rotunjit. Apoi Beorn se opri si l ridica pe Thorin, care cazuse strapuns de sulite, si l scoase din focul bata liei. Se ntoarse nsa repede, de doua ori mai furios, si nimic si nimeni nu mai reusi sa i se mpotriveasca; nici o arma nu parea sa-l mai atinga. mprastie corpul de garda, l trase chiar pe Bolg nsusi n jos si-l strivi. Gnomii se simtira atunci cuprinsi d e panica si o luara la fuga n toate directiile. Dar inamicii lor uitasera de obos eala de ndata ce aparusera noi sperante, asa ca i urmarira ndeaproape, mpiedicndu-i p e cei mai multi dintre ei sa scape pe unde puteau, mpinsera multi dintre ei n Rul C urgator, iar pe cei care o pornisera alergnd la miazazi sau la apus i urmarira pna la mlastinile de lnga Rul Padurii; acolo pierira cei mai multi dintre ultimii fuga ri, iar cei care ajunsera cu greu pna n mparatia Elfilor Padureni fura ucisi acolo sau atrasi sa moara n adncurile negre si fara de carare ale Codrului ntunecat. Cntec ele spun ca trei sferturi dintre gnomii razboinici de la miazanoapte au pierit n ziua aceea, si muntii au trait apoi multi ani n liniste si pace. Victoria fusese cstigata nainte de caderea noptii, dar, cnd Bilbo se ntoarse n tabara , urmarirea tot mai continua; si n vale aproape ca nu ramasesera dect cei grav ran iti. Unde sunt vulturii? l ntreba el pe Gandalf n seara aceea, pe cnd zacea n mai multe pa turi calduroase. Unii iau parte la urmarire, spuse vrajitorul, dar cei mai multi s-au ntors la cui burile lor. N-au vrut sa stea aici; au plecat cu primele raze ale diminetii. Din m i-a multumit stapnului lor, acoperindu-l cu aur, si le-a jurat tuturor prieteni e vesnica mi pare rau, adica vreau sa spun ca as fi vrut sa-i mai vad o data, spuse Bilbo s omnoros; dar, lasa, ca poate i vad n drum spre casa; fiindca mi nchipui ca voi pleca curnd acasa. Cnd vrei, spuse vrajitorul. Dar n-a reusit sa plece dect dupa cteva zile. Pe Thorin l-au nmormntat adnc sub Munte , si Bard i-a pus Piatra Ark pe piept. Acolo sa ramna ct o sta Muntele n picioare, spuse. Si sa aduca noroc tuturor semeni lor sai, ce vor trai aici n anii care vor sa vie. Pe mormntul lui, Regele Elfilor aseza sabia fermecata, Orcrist, pe care i-o luase lui Thorin cnd era n captivitate. Baladele spun ca, ori de cte ori se apropiau dus manii, stralucea n ntuneric, asa ca fortareata piticilor nu a mai putut fi luata n iciodata prin surprindere. Acolo Dain, fiul lui Nain, a devenit Rege de sub Munt e, iar cu timpul s-au strns multi alti pitici n jurul tronului sau din salile vech i. Din cei doisprezece tovarasi ai lui Thorin ramasesera doar zece. Fili si Kili cazusera aparndu-l, facndu-i scut din trupul lor, caci era fratele mai mare al ma mei lor. Ceilalti au ramas cu Dain; pentru ca Dain si mpartise bine comoara. Nu mai era, fireste, vorba sa se mparta n cte parti se hotarse la nceput lui Balin si Dwalin, si Dori, si Nori, si Ori, si Oin, si Gloin, si Bifur, si Bofur, si Bomb ur sau lui Bilbo. Totusi, a paisprezecea parte din tot aurul si argintul, lucrat si nelucrat, i s-a dat lui Bard, caci Dain a spus: Vom cinsti cuvntul celui care s-a dus, si Piatra Ark e acum n pastrarea lui . Chiar si a paisprezecea parte nsemna o avere foarte mare, mai mare dect a multor r egi pamnteni. Din acea comoara, Bard i trimise mult aur Stapnului din Orasul Laculu i; si-si rasplati slujitorii si prietenii cu marinimie. Regelui Elfilor i dadu sm araldele lui Girion, giuvaiere pe care le pretuia foarte mult si pe care i le re stituise Dain.

Lui Bilbo i spuse: Aceasta comuara ti apartine tot att ct mi apartine si mie, cu toate ca vechile nvoiel i nu mai stau n picioare, fiindca sunt multi cei care au pretentia de a fi cstigat -o si aparat-o. Dar, desi esti gata sa renunti la orice pretentie, as dori ca vo rbele spuse de Thorin la Poarta, si de care i-a parut att de rau, sa nu se ndeplin easca; as dori, adica, sa-ti dam macar putin din comoara. Pe tine am sa te raspl atesc cel mai bine. Sunteti foarte generos, spuse Bilbo, dar zau ca e o usurare pentru mine sa nu ia u nimic. Cum voi putea duce eu toata comoara asta pna acasa, fara razboi si fara crime? Si ce-as putea face cu ea, odata ajuns acasa? Sunt convins ca e mai bine sa ramna n minile dumneavoastra. N-a vrut nici n ruptul capului sa ia mai mult de doua casete mici, una plina cu a rgint, cealalta cu aur, ct sa poata duce un calut solid. Mai mult dect att nici n-as putea mnui , spuse. n cele din urma veni si vremea ca Bilbo sa-si ia ramas-bun de la prieteni. Rami cu bine, Balin, spuse, si tu, Dwalin, ramneti cu bine Dori, Nori, Ori, Oin, G loin, Bifur, Bofur si Bombur! Sa nu vi se rareasca niciodata barbile! Si ntorcnduse nspre Munte, adauga: Rami cu bine, Thorin Scut-de-Stejar! si voi, Fili si Kili! Sa nu vi se stinga amintirea niciodata. La Poarta, piticii se plecara adnc n fata lui, dar cuvintele li se mpotmolira n gtlej . La revedere si sa ai noroc oriunde te-ai duce! spuse Balin, n cele din urma. Si d aca vii sa ne mai vezi vreodata, cnd salile noastre vor fi iarasi frumoase, vom f ace o petrecere ntr-adevar grozava! Si daca drumul vostru va trece vreodata pe la mine, spuse Bilbo, nu sovaiti sa b ateti la poarta. Ceaiul e la ora patru; dar oricare dintre voi e bine venit la o rice ora. Apoi se ntoarse si pleca. Oastea elfilor se ntorcea acasa; si chiar daca numarul lor se mputinase ntristator, totusi multi dintre ei erau fericiti, caci se gndeau ca cei de la miazanoapte vo r trai fericiti acum, multi, multi ani. Dragonul fusese ucis, gnomii, nfrnti, si-n inimile tuturor era lumina, caci dupa iarna se pregatea o primavara de bucurie. Gandalf si Bilbo l-au urmat pe Regele Elfilor calare, iar lnga ei a pasit Beorn, care-si recapatase nfatisarea de om si care a rs si a cntat cu voce tare tot drumul . Si au tot mers asa, pna cnd au ajuns aproape de marginea Codrului ntunecat, la mi azanoapte de locul de unde izvora Rul Padurii. Acolo se oprira, caci vrajitorul s i Bilbo nu voiau sa intre n padure, cu toate ca regele i invitase sa stea un timp n palatele lui. Voiau s-o ia pe lnga marginea padurii si s-o ocoleasca n capatul di nspre miazanoapte, n prloaga care se ntindea ntre padure si Muntii Cenusii. Era un d rum lung si mohort, dar acum, dupa ce gnomii fusesera zdrobiti, li se parea ca e mai sigur dect cararile nfricosatoare de sub copaci. Pe de alta parte, Beorn merge a si el n aceeasi directie. Rami cu bine, o, Rege al Elfilor, spuse Gandalf. Sa-ti fie vesela padurea verde, ct o fi pamntul tnar. Si vesel sa-ti fie tot neamul. Mergi cu bine, o, Gandalf! spuse regele. Sa apari ntotdeauna unde e cea mai mare nevoie de dumneata, dar nimeni nu se asteapta sa vii. Cu ct ai sa vii mai des pe la mine, cu att o sa fiu mai multumit. Va rog din suflet, spuse Bilbo, blbindu-se si stnd ntr-un picior, sa acceptati darul aacesta. Dupa care scoase un colan de argint si perle, pe care i-l daduse Dain la despartire. Ce am facut eu ca sa cstig un asemenea dar, o, Hobbit? spuse regele. Pai, stiti, m-am gndit, spuse Bilbo putin rusinat, ca ar trebui sa va rasplatesc cumva, pentru, hm! pentru ospitalitatea de atunci. Vreau sa spun ca si un Sparga tor poate avea sentimente... Prea am baut mult din vinul dumneavoastra si prea m ulta pine am mncat fara sa stiti! Am sa iau darul pe care mi-l dai, o, Bilbo, hobbit minunat, spuse regele cu grav itate. Te declar Prieten-al-elfilor si te binecuvntez: Sa nu ti se micsoreze nici odata umbra (ca altfel ar fi prea usor sa te furisezi si sa sterpelesti). Du-te cu bine! Dupa care elfii se ntoarsera n padure, iar Bilbo o porni pe drumul lui lung catre

casa. Pna a ajuns acasa a mai avut nsa multe greutati si aventuri. Tinutul Salbatic rama sese tot tinut salbatic, si pe vremea aceea, n afara de gnomi, mai traiau acolo s i alte fapturi; dar a fost bine calauzit si bine pazit vrajitorul era cu el. Si o buna parte din drum a mers cu ei si Beorn, asa ca nu s-a mai aflat niciodata n mare pericol. n orice caz, cam pe la miezul iernii, Gandalf si Bilbo facusera tot drumul de-a lungul ambelor margini ale padurii, pna n pragul casei lui Beorn; aco lo au ramas, un timp, amndoi. Perioada sarbatorilor de iarna a fost placuta si ve sela acolo; oamenii veneau din toate partile sa chefuiasca, la invitatia lui Beo rn. Gnomii Muntilor Cetosi erau acum putini la numar si morti de frica, si state au ascunsi n vagaunile cele mai adnci pe care reusisera sa le gaseasca; lupii warg i disparusera din padure, asa ca oamenii puteau calatori acum dintr-un loc ntr-al tul, fara sa le mai fie teama. Mai trziu, Beorn a devenit, ntr-adevar, un mare con ducator al acelor locuri si a domnit peste un pamnt salbatic, asezat ntre munti si padure; se mai spune si ca, timp de mai multe generatii, barbatii din neamul lu i au pastrat puterea sa se prefaca n ursi, si, daca unii au fost oameni rai si ncr untati, cei mai multi au avut sufletul lui Beorn, chiar daca nu au avut marimea si puterea lui. n vremea lor au fost izgoniti ultimii gnomi din Muntii Cetosi si o pace noua s-a raspndit dincolo de marginea Tinutului Salbatic. Era primavara, o primavara dulce cu un Soare stralucitor, cnd Bilbo si Gandalf si -au luat, n cele din urma, ramas-bun de la Beorn, si, desi i era dor de casa, lui Bilbo i paru rau ca pleaca, pentru ca florile din gradinile lui Beorn erau, prima vara, tot att de minunate ca florile din miezul verii. n cele din urma au dat de drumul cel lung si au ajuns la trecatoare, unde i prinse sera altadata gnomii. Dar au ajuns n locul acela nalt dimineata, si uitndu-se n spat ele lor au vazut un Soare alb care lucea peste pamnturile ntinse. Acolo, n spate, s e afla Codrul ntunecat, albastru n departare si verde-nchis si misterios la margine a mai apropiata, desi era primavara. Acolo, departe, unde abia se mai vedea, era Muntele Singuratic. Pe vrful cel mai nalt zapada, care nca nu se topise, lucea pal ida. Si astfel, dupa foc vine zapada, si chiar si dragonii si gasesc sfrsitul, spuse Bi lbo si ntoarse spatele Aventurii. Partea Took a firii lui obosise cumplit, pe mas ura ce partea Baggins devenea din zi n zi mai puternica. Tot ce doresc acum e sa stau n fotoliul meu de acasa, spuse. XIX ULTIMA ETAPA ERA N MAI cnd Bilbo si Gandalf se ntoarsera, n sfrsit, la marginea Vaii Rivendell, un de se afla Ultima (sau Prima) Casa mbietoare. Au ajuns seara si calutii lor erau obositi, mai ales cel care cara bagajele; simteau cu totii nevoia de odihna. Si cum coborau cararea abrupta, Bilbo i auzi pe elfi cum cntau urcati n copaci, de par ca nu se oprisera nici o clipa de cnd trecuse ultima data pe acolo. Si de ndata ce calaretii au ajuns n luminisurile din josul padurii, elfii au izbucnit ntr-un cnte c care semana foarte mult cu cel pe care l auzisera prima data. Adica suna cam asa: Balaurul a fost rapus Si oasele-i sunt farmate-acum. Camasa lui de za e rupta, Din slava-i s-a ales doar scrum. Chiar daca spada rugineste. Iar tronul si coroana pier, Cu bratul ce-a fost de nadejde Si mult iubitul giuvaier. Aici tot va mai creste iarba Si pomii se vor legana Si apa tot va curge lina,

Si spiridusii vor cnta, Hai, hai, la-la-la-la-la. Veniti, hai, va ntoarceti cu totii n vlcea. Stelele-s mult mai stralucitoare Ca giuvaierele lor, Mult mai alba este, sigur, Luna, Dect argintul din comori. Cu mult mai orbitor e focul, n asta vatra si-n cuptor Dect e aurul din mina. De ce sa fii ratacitor? O, tra-la-la-la-la-la, Veniti, hai, va-ntoarceti cu totii n vlcea. Dar unde va duceti Acum, trziu, n noapte? Cnd stelele clipesc Si rul curge-n soapte Unde va duceti, ncarcati, Cu fetele-ntristate, cu sufletul mhnit, Caci znele de-aicea sunt toate zmbitoare Si vor sa-nveseleasca pribeagul cel trudit, Cu tra-la-la-la-la Va-ntoarceti n vlcea, Tra-la-la-la-la-la, La-la-la-la La-la! Apoi elfii din vale le-au iesit n ntmpinare, i-au salutat si i-au dus pe celalalt m al al apei, pna la casa lui Elrond. Acolo li s-a facut o primire calduroasa si mu lte au fost n seara aceea urechile nerabdatoare sa asculte povestea aventurilor l or. Cel care le-a spus-o a fost Gandalf, caci Bilbo devenise tacut si somnoros. Cunostea cea mai mare parte a povestii, caci o traise, si i-o spusese aproape to ata si vrajitorului, pe drumul de ntoarcere sau n casa lui Beorn; doar cnd si cnd de schidea cte un ochi si asculta, cnd aparea cte un episod pe care nu-l cunostea. Asa a aflat si unde fusese Gandalf: auzind ceea ce i-a spus vrajitorul lui Elron d. Dupa cte se parea, Gandalf fusese la un mare sfat al vrajitorilor, stapni ai st iintei stravechi si ai magiei celei mai iscusite; si l gonisera n cele din urma pe Necromant din vizuina lui cea neagra, de la miazazi de Codrul ntunecat. Curind, spunea Gandalf, padurea va deveni un loc mai sanatos. Sper ca Nordul va trai eliberat de groaza, multi-multi ani. Si totusi, tare as fi vrut sa-l fi izg onit din lume pentru totdeauna. Ar fi fost, ntr-adevar, foarte bine, spuse Elrond, dar ma tem ca asta n-o sa se ntm ple n mileniul nostru si nici n multe altele care vor veni dupa noi. Dupa ce ispravi povestea calatoriilor, urmara alte povesti si apoi altele, poves ti de demult, si povesti din vremuri noi, si povesti care nu se legau de nici o vreme, pna cnd lui Bilbo i cazu capul n piept si ncepu sa sforaie tihnit n coltisorul lui. Cnd se trezi descoperi ca se afla ntr-un pat alb, iar Luna stralucea prin fereastr a deschisa. Sub fereastra, pe malurile izvorului, cntau o gramada de elfi, cu o v oce puternica si clara: Cntati cu totii-acum un imn de bucurie, Caci vntul lin prin cetini si ierburi iar adie; Stelele au muguri si Luna e n floare, Si-a noptii mici ferestre lucesc, sunt zmbitoare.

Dansati cu totii veseli, dansati toti mpreuna. Usori ca pana pe iarba de sub Luna. De-argint e rul-acuma si umbre trec n zbor, n luna mai e vesel si nici urma de nor. Dar sa cntam n soapta, sa-i tesem lui un vis, Si sa-l lasam sa doarma, ca ochii i-a nchis, Urati-i noapte buna , somn dulce, perna moale, Somn dulce, nani, nani, somn dulce pn-se scoala. Sa nu mai frematati, copaci, nici brad, nici fag, nici salcie. Tu, Luna, cazi, si bezna peste toti domneasca. Sst! Salcie, si tu, frasin, si tu, mndre stejar, Sa fie mut si rul, pna e ziua, iar. Hei, fapturi voioase, spuse Bilbo, uitndu-se afara. Care-i ora Lunii acum? Cntecul vostru de leagan ar trezi si un gnom beat! Totusi, eu va multumesc. Iar sforaiturile tale ar trezi si un dragon de piatra totusi noi ti multumim, ras punsera elfii, rznd. Se apropie zorile si tu dormi de cnd s-a lasat noaptea. Mine po ate ca vei fi vindecat de oboseala. Putin somn n Casa lui Elrond te tamaduieste de multe, spuse el, dar o sa profit s a ma tamaduiesc ct mai bine. Va spun din nou noapte buna, frumosii mei prieteni. Si zicnd asta, se ntoarse n pat si dormi pna trziu dimineata. n casa aceea se vindeca repede de oboseala, glumind si dansnd adesea, vesel si voi os, cu elfii din vale, n zori sau n miez de noapte. Dar nici chiar locul acela nu l-a putut retine multa vreme; i era dor de casa De aceea, dupa o saptamna si lua ra mas-bun de la Elrond si, dndu-i mici daruri, dintre acelea pe care stia ca le va accepta, o porni calare cu Gandalf mai departe. Tocmai cnd sa paraseasca valea, cerul se ntuneca n fata lor si ploaia si vntul le ie sira n cale. Vesela e luna mai, spuse Bilbo, pe cnd ploaia i biciuia obrazul. Dar am lasat lege ndele n urma noastra si ne ntoarcem acasa. Probabil ca asta e ca sa ne aducem amin te. Mai e drum lung pna acasa, spuse Gandalf. Dar e ultimul, raspunse Bilbo. Ajunsera la rul care nsemna chiar marginea zonei de frontiera a Tinutului Salbatic , si la vadul de sub malul abrupt, de care poate ca va amintiti; apele erau umfl ate pentru ca se topisera zapezile o data cu apropierea verii si pentru ca ploua de dimineata pna seara; trecura vadul cu oarecare greutati, dar si continua drumu l, pe cnd se lasa seara asupra ultimei etape a calatoriei. Lucrurile se petrecura, n mare parte, ca si prima data cnd trecusera pe acolo, doa r ca erau mai putini si mai tacuti; si pe urma, de data asta, nici troli n-au ma i fost. Bilbo si amintea n fiecare punct al drumului ntmplarile care se petrecusera si vorbele care fusesera rostite cu un an n urma lui i se parea ca trecusera zece asa ca recunoscu, fireste, si locul unde cazuse calutul n ru, si cel unde o cotis era si dadusera de aventura urcioasa cu Tom si Bert si Bill. Nu prea departe de drum gasira, ascuns si neatins, aurul trolilor pe care-l ngrop asera ei atunci. Eu am destul, sa-mi ajunga ct m-o tine vremea, spuse Bilbo, dupa ce l scoasera din pamnt. Mai bine ia-l dumneata, Gandalf. Cred ca-ti poate fi de folos. Sigur ca-mi poate fi de folos, spuse vrajitorul. Dar sa mpartim totusi frateste. S-ar putea sa descoperi ca ai mai multa nevoie de el dect ti nchipui. Asa ca pusera aurul n saci si-l asezara pe caluti, care se aratara foarte nemultu miti. Dupa asta. au mers mult mai ncet caci cea mai mare parte a timpului au treb uit sa umble pe jos. Dar regiunea era verde si avea multa iarba prin care hobbit ul trecea fericit, si stergea fata cu o batista rosie de matase nu! nu supravietu ise nici macar una dintre batistele lui; pe asta o mprumutase de la Elrond, caci o data cu luna iunie venise si vara, si era din nou cald si senin. Dar toate lucrurile au un sfrsit, chiar si povestea noastra, asa ca a venit, ntr-u n trziu, si ziua cnd au vazut meleagurile unde se nascuse si crescuse Bilbo, unde

cunostea formele pamntului si ale copacilor tot att de bine ca si minile si degetel e lui de la picioare... Ajungnd pe o naltime si vaznd propriul lui Deal, n departare, se opri brusc si spuse : Peste stnci si pe sub pomi Serpuiesc spre zari carari, Lnga pesteri reci si ruri Ce nu poposesc n mari, Peste-omat cernut de iarna, Si prin florile-n cununa. Peste munti, n clar de luna. Pe sub nori si pe sub stele, Drumu-alearga, nici nu-i pasa, Insa pasii drumetiei n sfrsit ma-duc acasa. Ochii ce-au vazut maceluri Si, n pesteri, grozavii, Vad n fine lunci si pomii, Amintiri ce azi sunt vii! Gandalf se uita la el, spunnd: Dragul meu Bilbo, cu tine s-a petrecut ceva. Nu mai esti hobbitul de altadata! Apoi traversara podul, trecura de moara de lnga ru si ajunsera la usa lui Bilbo. Doamne! Ce se ntmpla aici? striga el. Era, ntr-adevar, mare forfota si oameni de to ate felurile, respectabili si mai putin respectabili, stateau strinsi ciorchine la usa lui, multi dintre ei intrnd si iesind, fara macar sa-si stearga picioarele pe pres, dupa cum observa Bilbo, enervat. Daca Bilbo a fost, cu drept cuvnt, cam uluit, persoanele acelea au ramas de-a dre ptul trasnite. Se ntorsese tocmai la mijlocul unei licitatii. La intrare era atrna t un anunt, mare, rosu si negru, care spunea ca la 22 iunie, domnii Grubb, Grubb & Burrowes vor vinde la licitatie efectele raposatului domn Bilbo Baggins Esqui re, proprietar al Fundului-de-Sac, de sub Deal, Hobbiton. Vnzarea ncepuse la ora 1 0 fix. Acum era aproape de prnz si cele mai multe lucruri se si vndusera pe diferi te preturi, de la mai nimic pna la o ceapa degerata (ceea ce nu e neobisnuit la l icitatii). Verii lui Bilbo, ramura Baggins din Sac-Ville, erau ocupati sa masoar e ncaperile, sa vada daca erau destul de mari pentru mobila lor. Pe scurt, Bilbo era presupus mort , si multi dintre cei care o spusesera erau tristi sa descopere c a presupunerea fusese gresita. ntoarcerea domnului Bilbo Baggins a creat, ntr-adevar, o mare agitatie, att sub Dea l si peste Deal, ct si de cealalta parte a Apei. N-a fost o minune dintr-acelea c are tin doar trei zile; plictiselile legate au durat ani si ani. A trecut, de fa pt, destul de mult timp nainte ca domnul Baggins sa fie din nou admis printre cei vii; persoanele care facusera afaceri deosebit de bune la licitatie n-au vrut s a se lase convinse cu una, cu doua; si n cele din urma, ca sa cstige timp, Bilbo a trebuit sa rascumpere o buna parte din propriile lui mobile. Multe dintre lingu ritele lui de argint au disparut n chip misterios si n-au mai fost recuperate nic iodata. El, unul, i-a banuit pe verii Baggins din Sac-Ville. Ei, pe de alta part e, n-au vrut niciodata sa admita ca Bagginsul care se ntorsese era cel adevarat s i deci relatiile lor cu Bilbo n-au mai fost niciodata aceleasi. Prea dorisera mu lt sa traiasca n vizuina lui cea att de frumoasa. Bilbo descoperi ca pierduse mai mult dect linguritele, si pierduse reputatia. E ad evarat ca a ramas pe vecie Prieten-al-elfilor, ca s-a bucurat de stima piticilor , vrajitorilor si a tuturor fapturilor de acest fel, care treceau prin fata port ii lui, dar nu mai era suta la suta respectabil. Toti hobbitii din mprejurimi l co nsiderau excentric n afara de nepotii si nepoatele lui din partea Took, dar nici ch iar aceia nu erau ncurajati n aceasta simpatie de catre cei vrstnici. mi pare rau sa va spun, dar lui Bilbo nici nu-i pasa. Era ct se poate de multumit; si suieratul apei n ceainicul de pe vatra a ramas, pentru el, muzica cea mai dul ce, mai dulce chiar dect fusese n zilele linistite dinaintea Petrecerii Neasteptat

e. Sabia a atrnat-o deasupra caminului, camasa de zale a asezat-o pe un cuier la intrare (pna cnd a mprumutat-o unui Muzeu). Aurul si argintul le-a cheltuit n mare p arte pe daruri, att din cele utile ct si din cele excentrice ceea ce ntr-o anumita masura explica afectiunea pe care i-o purtau nepotii si nepoatele. Inelul fermec at l-a pastrat nsa ca pe o mare taina, caci l folosea ori de cte ori apareau oaspet i antipatici la orizont. S-a apucat sa scrie poezii si sa frecventeze elfii; si cu toate ca multi dadeau din cap si si atingeau fruntea spunnd: Bietul Baggins! si cu toate ca putini au fost cei care sa creada vreuna din povestile lui, a trait fericit pna la sfrsitul zile lor sale, care au fost extrem de multe. ntr-o seara de toamna, ctiva ani mai trziu, Bilbo statea la biroul lui si-si scria memoriile se gndise sa le intituleze Pna acolo si napoi: vacanta unui hobbit , cnd auz soneria de la intrare. Era Gandalf si un pitic; piticul nu era altul dect Balin. Intrati, intrati, spuse Bilbo, si cteva clipe mai trziu stateau toti trei, asezati n fotolii n fata focului. Daca Balin a observat ca haina domnului Baggins se cam marise (si avea nasturi din aur adevarat), Bilbo a observat si el, la rndul lui, ca barba lui Balin se lungise cu mai multi centimetri, iar cojocul lui batut cu nestemate era foarte elegant. Binenteles ca s-au apucat sa vorbeasca de timpurile pe care le petrecusera mpreuna si Bilbo ntreba cum mai merg lucrurile n tinuturile Mun-telui. Se pare ca mergeau foarte bine. Bard reconstruise orasul Dale si oamenii se strnsesera n jurul lui. venind de pe Lac si dinspre miazazi, si apus, si toata valea devenise iarasi rod itoare si bogata. Primavara era plina de flori si pomi, si toamna, plina de fruc te si serbari. Orasul Lacului a fost rentemeiat si era acum mai nfloritor ca oricnd ; pe Rul Curgator circulau multe bogatii n sus si-n jos; iar ntre pitici si oameni se legase o mare prietenie. Vechiul stapn o sfrsise rau. Bard i daduse o gramada de aur ca sa ajute oamenii de pe Lac, dar, fiind dintre aceia care prind usor boala numita molima-de-dragon, l uase aproape tot aurul si fugise cu el. Pna la urma a murit de foame n Tinuturile Pustii, parasit de toti ai lui. Noul Stapn e mai ntelept, spuse Balin, si foarte iubit, caci fireste ca oamenii i a tribuie aproape toate meritele pentru bunastarea lor actuala. Oamenii compun acu m cntece care spun ca, n vremea lui, rurile curg pline de aur. Atunci, profetiile vechilor cntece s-au adeverit ntr-un fel, spuse Bilbo. Sigur ca da, spuse Gandalf. De ce sa nu se adevereasca? Doar nu te ndoiesti de pr ofetii, fiindca ai si dumneata o contributie n a le fi facut sa se adevereasca? D oar nu ti nchipui ca aventurile dumitale si felul n care ai scapat de necazuri s-au datorat norocului, sau ca au fost doar spre folosul dumitale? Esti o persoana f oarte bine, domnule Baggins, si eu tin foarte mult la dumneata, dar, la urma urm elor, nu esti dect o faptura mititica ntr-o lume mare, mare! Slava Domnului! spuse Bilbo, rznd si i ntinse cutia n care tinea tutunul.