REACII REDOX. ELECTROZI.

POTENIAL DE ELECTROD
n procesele ELECTRO-CHIMICE se transforma reciproc energia chimica si energia electrica a
reactiilor chimice. Transformarile se fac prin reactii REDOX care au loc n sistemele
electrochimice, alcatuite din electroliti si electrozi. Reactiile RED-OX sunt alcatuite din doua
reactii simultane: reactia de REDucere si reactia de Oxidare, ambele avnd loc prin transfer de
electroni si deci prin modificarea numerelor de oxidare (N.O).
N.O. - numarul de oxidare sau starea de oxidare, nlocuieste notiunea de valenta si este
numarul care reprezinta sarcina electrica, pozitiva sau negativa, pe care o are particula
participanta la reactia redox. Pentru elementele chimice din compusii ionici , N.O.
reprezinta sarcini electrice reale.
Reactia de reduCERE este o reactie n care o particula dintr-o anumita specie chimica
(atom, ion, radical liber, molecula), notata O
x1
, CERE electroni (accepta electroni) de la o
alta particula, transformndu-se n forma redusa, notata Red1, adica:
O
x1
+ ze-Red
1
(reactie de reducere)
O
x1
- este forma oxidata iar Red
1
- forma redusa a particulei (1) dintr-o specie chimica.
Reactia de oxiDARE este o reactie n care o particula dintr-o anumita specie chimica ,
notata Red
2
da electroni (cedeaza electroni) altei particule transformndu-se n forma
oxidata (O
x2
), adica:
Red
2
ze
-
+ O
x2
(reactie de oxidare) unde:
Ox2 - forma oxidata a particulei (2) dintr-o alta specie chimica, iar Red2 este forma redusa.
Ecuatia rectiei finale RED-OX rezulta din nsumarea algebrica a celor doua ecuatii
(reducere + oxidare), respectnd conservarea sarcinilor electrice, astfel nct n reactia finala
sa nu apara electroni:
O
x1
+ Red
2
Red
1
+ O
x2

n reactiile de oxidare, valoarea algebrica a N.O. creste (devine mai pozitiva) indiferent daca la
reactie participa oxigenul, specia chimica se oxideaza si are caracter reducator.
n reactiile de reducere, valoarea algebrica a N.O. scade (devine mai negativa); specia
chimica se reduce si are caracter oxidant.
La echilibru, cele doua viteze ale reactiilor de reducere si oxidare sunt egale. Suprafata
metalului se ncsrca electric cu + sau - , n fun 747j93h ctie de natura metalului iar n
portiunea de electrolit vecina se vor acumula sarcini electrice de semn contrar (suprafata de
separare rmne neutra). Se formeaza astfel un strat dublu electrochimic si apare o diferenta
de potential electric numita potential de electrod de echilibru, notat c
ech
, masurat n V.
Pilele electrochimice sunt alcatuite din "lanturi electrochimice" formate din doua
semielemente unite:
- n interiorul lor prin "punte de sare" sau printr-o diafragma prin care circula ioni;
- n exterior- prin conductori metalici, prin care circula electroni.
Fiecare semielement contine un electrod iar electrolitii pot fi comuni sau diferiti.
De ex., pila Daniell-Iacobi este astfel constituita:
(-)Zn/ZnSO
4
(c
2
;a
2
)//CuSO
4
(c
1
;a
1
)/Cu(+)
Tensiunea electromotoare a unei pile electrice (t.e.m.)-la bornele pilei (n circuit deschis) -
este diferenta de potential electric dintre potentialele de electrod ale celor doi electrozi.
Folosind potentialele de electrod de reducere:
E=c
catod
-c
anod
=c
+
-c
-
=c
1
-c
2

Prin conventie, t.e.m. a pilei trebuie sa fie totdeauna pozitiva E>O, deci electronii trebuie sa
circule n circuitul exterior de la anod la catod.
Valorile numerice ale potentialelor de electrod de reducere pentru anod si catod, precum si
pentru t.e.m. a pilei respecta ecuatia lui Nerst, de forma:
c
i
=c
i
o
+ (RT/(zF))lnA
i

unde: F- numarul lui Faraday;
A
i
- concentratia generalizata a componentului i;
c
i
o
- potentialul de electrod standard a componentului i.
Clasificarea pilelor electrice
- n functie de reversibilitatea proceselor de electrod: - pile reversibile si pile ireversibile;
- n functie de regenerarea reactantilor de la electrozi deosebim; - pile primare, - pile
secundare, - pile de combustie, - pile hibride.
O pila reversibila ndeplineste urmatoarele conditii:
- cnd circuitul este deschis, n pila nu are loc nici o rectie chimica;
- t.e.m. debitata este constanta;
- sub actiunea unei tensiuni electrice exterioare, reactiile chimice sunt inverse fata de cele
care au loc la functionarea pilei.
n practica se folosesc numai pile reversibile cu electrozi revrsibili, de ex: pila Daniell-Iacobi,
pilele de gaze, pilele de concentratie. Acestea pot fi readuse totdeauna la starea initiala, trecnd
prin ele un curent electric de sens invers celui furnizat.
n pilele de concentratie (de electrolit) nu au loc reactii chimice; se produce un transport de
substanta de la o solutie de electrolit mai concentrata la una mai diluata. Contin doi electrozi
identici, introdusi n solutiile aceleasi sari dar de concentratii diferite, de ex:
(-)Ag/AgNO
3
(c
2
;a
2
)//AgNO
3
(c
1
;a
1
)/Ag (+), pentru care: E = (RT/F)ln(a
1
/a
2
)
Pila H
2
/O
2
poate constitui un ex. de pila reversibila cu gaz:
(-)(Pt), H
2
(g)/sol. acida sau alcalina/O
2
(g),(Pt)(+).
Pile ireversibile - ndeplinesc urmatoarele conditii:
- n pila se produc transformari chimice chiar si atunci cnd nu debiteaza curent;
- reactia chimica din pila decurge ntr-un singur sens;
- t.e.m. scade foarte repede la functionarea pilei.
Pile primare - energia electrica este produsa prin consumarea unor reactanti aflati n pila n
cantitati limitate. Regenerarea lor nu se face prin electroliza. Sunt folosite pentru
alimentarea cu c.c. a radioreceptoarelor, calculatoare, ceasuri, stimulatoare cardiace, proteze
auditive, sisteme de alarma, instalatii de telecomunicatii, sisteme de semnalizare, etc.
1. Pila primara Leclanche - cea mai larga utilizare practica.
(-)Zn/NH
4
Cl sol.ap. saturata absorbita pe material poros/MnO
2
,C(+)
E
o
=1,5-1,6V
(-)Zn +2(OH)
-
Zn(OH)
2
+2e
-

(+)2MnO
2
+2H
2
O +2e
-
2MnO(OH) +2(OH)
-

: 2H
2
O +2MnO
2
Zn(OH)
2
+2MnO(OH)
Anodul din Zn este folosit drept container pentru pila din 1888. Azi anodul este un aliaj Zn-
Pb-Cd; electrolitul poate fi NH
4
Cl + ZnCl
2
sol.ap. sau ZnCl
2
sol.ap.; varianta alcalina
contine o sol. ap. KOH 30%, imobilizata n gel. Se pot lega n serie, mixt sau paralel,
formnd baterii cu E
borne
e(1,5-510)V.
2. Pile primare activate n momentul folosirii - prin adaos de apa sau electrolit special. Se
pot pastra inactive ani de zile. Ex:
(-)Mg/apa sau apa de mare/AgCl (sau CuCl sau PbCl2), C(+); E
o
=1,7-1,9V
Mg +2AgClMgCl
2
+2Ag
Se poate asocia n baterii mari de sute de volti, pentru scopuri speciale (ex. motoare de
torpile).
3. Pila primara cu anod de Litiu - (varianta 1)
(-)Li/LiBr dizolvat n AN/SO
2
(l), C(+); E
o
=3V.
functioneaza ntre -54 si +70
o
C.
2Li +2SO
2
Li
2
S
2
O
4

Se foloseste la balize sonore, echipamente cu vizibilitate nocturna, n aviatie, programe spatiale,
memorii de microprocesoare, amorsare rachete.
3. (varianta 2) - (-)Li/LiAlCl
4
;SOCl
2
/(C+10%PTFE)(+); E
o
=3V.
functioneaza ntre -40-75
o
C.
4Li +2SOCl24LiCl +SO2 + S (PTFE - politetrafluoretena).
Se foloseste pentru radiosonde meteorologice, sisteme de alarma, masuratori submarine, aplicatii
militare, actionari torpile, stimulatoare cardiace din 1974.
PILE SECUNDARE (ACUMULATORI)
n cazul ac., reactantii consumati n timpul producerii energiei electrice -prin "descarcarea
acumulatorului" se regenereaza prin electroliza, adica prin "ncarcarea acumulatorului".
Ca acumulator se poate folosi orice pila reversibila. Practic sunt preferate pilele n care
substantele initiale si cele finale sunt insolubile n electrolit.
1. Acumulatorul cu electrolit acid (Plante 1859) - 90% din productia mondiala de ac. foloseste aprox. 1/3
din productia mondiala de plumb.
(-)Pb/H
2
SO
4
sol.ap.33% cu =1,26g/cm
3
/PbO
2
(Pb) (+)
Cnd scade la 1,19 g/cm3 (pentru ac. folosit la pornirea autovehiculelor) ac. se considera
"descarcat" si trebuie "ncarcat" prin legarea electrozilor n paralel cu polii unei surse de c.c.
(-)Pb + (SO
4
)
2-
PbSO
4
+ 2e
-
; c
-
o
=0,303 V; AG
o
=-13,95kcal;
(+)PbO
2
+ 4H+ + (SO
4
)
2-
+ 2e
-
PbSO
4
+2H
2
O; c
+
o
=1,682 V; AG
o
=-77,60kcal;
:Pb +PbO
2
+2H
2
SO
4
2PbSO
4
+2H
2
O; Eo=1,985 V; AG
o
=-91,55kcal
Pentru micsorarea masei ac. si marirea rezistentei la coroziune, electrozii de plumb au fost
confectionati sub forma de gratare, din aliaje Pb-Cd-Sb, apoi din plumb cu fibre de carbon si
recent din plumb cu tesaturi din fibre de sticla. O solutie tehnica relativ noua din 1987 recurge la
folosirea electrolitului imobilizat n gel (cu ajutorul silicatului de sodiu-sticla solubila). Electrozii
(+) si (-) sunt separati prin straturi izolatoare , rezistente la oxidare si stabile n electrolit, pe baza
de polimeri sintetici (polietilena, policlorura de vinil, rasini fenolice). Randamentul de curent al
ac. cu Pb ajunge la 94-98% si suporta obisnuit 250-300 cicluri ncarcare-descarcare.
2. Acumulatorul Zn/Ni; acumulatorul Fe/Ni si acumulatorul Cd/Ni - sunt alcatuite astfel:
(-)Zn(sau Fe sau Cd)/KOH sol.ap.20+34% +(1-2%)LiOH/Ni(OH)
3

Zn (sau Fe sau Cd) + 2NiO(OH) + 2H
2
O (
descarcare-
ncarcare
) 2Ni(OH)
2
+Zn(OH)
2
sau Fe(OH)
2

sau Cd(OH)
2
)
E
o
=1,73 V (sau, respectiv 1,65; 1,38V)
Acumulatorul Fe/Ni suporta 3000 cicluri si se poate folosi n conditii grele de lucru (iluminare
trenuri sau actionare locomotive miniere).
Pile de combustie - sunt pile la care reactantii sunt alimentati continuu la electrozi n tot timpul
functionarii pilei. Reactantul de la anod se numeste combustibil si poate fi: H2, CO, NH3, N2H4.
Reactantul de la catod se numeste oxidant si poate fi: O2, sau aer sau alt oxidant adecvat.
Reactiile generale care au loc la functionarea pilei sunt:
(-)combustibil ze
-
+ produsi de oxidare a combustibilului;
(+)oxidant +ze- produsi de reducere a oxidantului.
Cei doi reactanti combustibilul si reactantul dau reactii de reducere si oxidare numai pe suprafata
unor catalizatori metalici depusi pe suporturi: Pt, Pd, Ir, Au, Ag, Fe, Co, Ni. Pilele de combustie
si-au gasit aplicatii terestre, spatiale si speciale. Se folosesc pentru: - alimentarea electrica a
automobilelor ca baterii de 900W-max 2kW;
- alimentarea cu energie electrica a navelor spatiale (Gemini, Apollo, Skylab, Soiuz) n conditii de
inponderabilitate, radiatii, variatii mari de temperatura;
- ca surse de energie electrica independente si mobile pentru alimentarea locomotivelor electrice, statiilor
radar mobile, propulsie submarine, etc.
O categorie speciala o reprezinta p.c. biochimice folosite pentru depoluarea apelor (energia
electrica fiind un subprodus) sau pentru reciclarea deseurilor umane, cu ajutorul enzimelor n
cadrul misiunilor spatiale.
Pile cu electrolit solid - pot avea unii sau toti componentii n stare solida. Electrolitii solizi
trebuie sa aiba conductibilitate electrica predominant ionica, temperatura de topire mare si
stabilitate structurala la temperaturi ridicate. Au aplicatii n domeniul aerospatial (electroliti
ceramici), stimulatoare cardiace si domenii speciale (dispozitive pentru circuite electronice sau
senzori electrochimici).
Dispozitivele pentru circuite electronice pot fi sisteme cu memorie binara sau dispozitive cu
afisare luminoasa. De ex. pila electrica solida folosita ca element de afisare a cifrelor cu 7
segmente:
-5-
Fig. 1 - Pila electricasolida folosita ca element de afisare a cifrelor cu 7segmente.
Ionii Li
+
sau Na
+
pot fi
introdusi la aplicarea unei tensiuni electrice de polarizare corespunzatoare n filmul subtire de
material cu WO
3
sau MoO
3
modifcndu-i caracteristicile benzilor de absorbtie n domeniul
vizibil, deci culoarea n functie de cantitatea de ioni pozitivi.
Senzorii electrochimici - au importante utilizari n tehnica, n domenii largi de temperatura (300-
1900K); de ex. senzori electrochimici de temperatura nalta bazati pe pile de concentratie cu O2,
care sunt detectori de oxigen de temperatura nalta. O astfel de pila de concentratie cu O2 este:
(-)O
2
(a
2
), electrod poros/electrolit solid cu O
2
- mobil/electrod poros, O2(a
2
) (+)
Senzorii chimici pentru oxigen se pot folosi la:
-controlul compozitiei atmosferei n timpul proceselor de combustie (pentru marirea eficientei
arderii si optimizarea proceselor de combustie);
-controlul poluarii apei (prin masurarea cantitatii de oxigen necesar oxidarii substantelor
organice impurificatoare din apa;
- masurarea cantitatii de oxigen dizolvat n metale si aliaje topite sau n sticle topite.
APA
Din punct de vedere al domeniului de utilizare deosebim:
-apa potabila;
- apa industriala;
-apa folosita n scop urban;
-apa folosita n scop agricol.
Apa industriala nseamna apa folosita:
-ca materie prima n diferite industrii (alimentara, chimica, farmaceutica);
-ca substanta auxiliara n diferite industrii (agent de racire sau ncalzire, solvent, mediu de
reactie, agent de spalare, mijloc de transport al substantelor solide).
n natura nu exista apa pura, H2O, ci numai solutii foarte diluate de diferite substante anorganice
si organice.
Prin tratarea apei se ntelege un ansamblu de procedee fizico-chimice de purificare a apelor
naturale, pentru mbunatatirea calitatii si caracteristicilor astfel nct sa corespunda indicilor
de calitate standardizati.
Tratarile curente se refera la retinerea impuritatilor fine si grosiere prin: deznisipare,
predecantare, perclorare (tratare cu Cl
2
, pentru reducerea cantitatii de materiale organice),
aerare, coagulare (cu Al
2
(SO4)
3
, FeSO
4
), decantare, filtrare, dezinfectare (pentru reducerea
ncarcaturii bacteriene) realizata prin prin procedee fizice (folosirea de radiatii , UV,
ultrasunete) sau prin procedee chimice (reactii chimice cu Cl
2
(g), NaClO, CaOCl (clorura
de var), cloramina, O
3
, KMnO
4
, n anumite doze).
Tratarile speciale , necesare n anumite cazuri, urmaresc: neutralizarea, dedurizarea si
demineralizarea cu schimbatori de ioni, oxidarea, dezactivarea (pentru reducerea activitatii
naturale), ndepartarea totala a O
2
dizolvat din apele de alimentarea a cazanelor si
generatoarelor de aburi.
Dupa utilizare, indiferent de domeniu, rezulta ape reziduale sau ape uzate, care se pot
reutiliza si recicla dupa aducerea la parametrii corespunzatori.
Apele naturale contin:
- gaze dizolvate din atmosfera obisnuita si din atmosfera regiunilor industriale;
- substante anorganice, n principal saruri dizovate (ioni) si chiar acizi (H
2
SO
4
, HNO
3
) ce
determina ploi acide cu efect distrugator asupra vegetatiei si constructiilor metalice;
- substante organice cu cele mai diferite proveniente;
- organisme vii ce reprezinta microflora si microfauna apei;
n functie de solubilitatea lor, gazele dizolvate n apa sunt:
- usor solubile n apa (CO
2
, NH
3
, H
2
S, HCl, SO
2
, SO
3
) ce pot chiar reactiona cu apa;
- moderat solubile n apa (aer, O
2
, N
2
);
- greu solubile n apa (H
2
, CO, CH
4
).
CO
2
apare sub urmatoarele forme: liber agresiv si legat.
-2-
CO
2
este CO
2
aflat n echilibru chimic cu ionii bicarbonat (HCO
3
);
CaCO
3
+H
2
O +CO
2
(liber)Ca(HCO
3
)
2

CO
2
agresiv este CO
2
n exces, peste cantitatea de CO
2
liber si necesar mentinerii
echilibrului chimic. CO
2
agresiv este capabil sa dizolve cantitati suplimentare de CaCO
3
.
CO
2
legat se gaseste n combinatii chimice sub forma ionilor bicarbonat (HCO3)
-
si
carbonat (CO
3
)
2-
.
Continutul total de saruri dizolvate (ioni), reprezinta gradul de mineralizare al apei. Na+, K+,
Ca2+, Mg2+, Al3+, Fe3+. si Cl-, (HCO3)-, (NO3)-, (OH)-, (SO4)2-, (CO3)2-, (PO3)3-.
Continutul n ioni al apei difera n functie de sursa.
Duritatea apei este conferita de ionii de Ca2+ si Mg2+ prezenti n apa sub forma de saruri
solubile (bicarbonati, cloruri, sulfati, azotati). n multe industrii nu se poate folosi apa dura
din cauza fenomenelor de depunere si pietrificare pe suprafetele metalice. Apa naturala
contine peste 30 elemente chimice.
Duritatea totala a apei este o suma a duritatilor temporare si permanente, astfel:
-duritatea temporara (sau duritatea carbonica), d
tp
, datorata prezentei Ca(HCO
3
)
2
si
Mg(HCO
3
)
2
.
-duritatea permanenta, dp, datorata prezentei: CaCl
2
, CaSO
4
, Ca(NO
3
), MgCl
2
, MgSO
4
,
Mg(NO
3
)
2
.
d
T
=d
tp
+d
p
sau d
T
= d
Ca
+d
Mg
, unde: d
Ca
, respectiv d
Mg
reprezinta duritatea de Ca respectiv Mg
datorata tuturor sarurilor de Ca, respectiv Mg prezente n apa.
n mod obisnuit, azotatii se gasesc n cantitati foarte mici si nu se iau n consideratie.
Duritatea apei se masoara si se exprima n UM speciale, numite grade de duritate. Exista si
se folosesc grade de duritate: german, francez, englez, american, rusesc. n Romnia se
foloseste gradul german de duritate (
o
d), care reprezinta un continut de saruri solubile de Ca
si Mg n apa dura, echivalent cu 10mg CaO/litrul de apa.
n functie de duritate, apele se clasifica n:
-ape foarte moi d
T
<5
o
d;
-ape moi cu duritate mica 5
o
d <d
T
<10
o
d;
-ape cu duritate mijlocie 10
o
d <d
T
<20
o
d;
-ape dure 20
o
d <d
T
<30
o
d;
-ape foarte dure d
T
> 30
o
d.
Aciditatea apei este total nedorita din cauza accelerarii coroziunii metalelor: se datoreaza
prezentei ionilor H
+
, proveniti din acizi minerali, prezentei CO
2
liber, precum si prezentei
sarurilor acizilor tari asociate bazelor slabe (B
slaba
A
tare
), care prin hidroliza dau solutii cu
caracter acid;
(NH
4
)+ +H
2
O H
+
+NH
4
OH
Influenta duritatii apei asupra recipientilor metalici
Sarurile care confera duritate apei deranjeaza prin coroziunea avansata a suprafetei
metalelor si prin depunerile n sistemele de ncalzire care au efecte directe asupra:
-consumului suplimentar de combustibil;
-suprancalziri locale;
-transfer termic defectuos.
Natura chimica a depunerilor depinde de natura sarurilor continute n apa dura.
Depunerile datorate d
tp
sunt constituite din CaCO
3
si Mg(OH)
2
.
Ca(HCO3)2
t
>
60oC
CaCO3+ +H2O +CO2
CaCO3 este aproape insolubil n apa si se depune pe suprafata metalelor ca o crusta
spongioasa n zonele reci si ca namol n zonele mai calde. Similar:
Mg(HCO3)2
t
>
60oC
MgCO3++H2O +CO2
MgCO3 +H2O Mg(OH)2++CO2 reactia globala va fi:
:Mg(HCO3)2
t
>
60oC
Mg(OH)2++2CO2
Mg(OH)2 este si mai putin solubil dect MgCO3 si se depune pe suprafetele metalice ca
geluri, namoluri sau cruste.
Depunerile datorate dp contin numai CaSO4. Solubilitatea CaSO4 n apa scade cu cresterea
temperaturii, iese din solutie si se depune pe suprafetele metalice formnd cruste foarte
dure, aderente si compacte n zonele mai calde.
Celelalte saruri care confera apei duritate permanenta: MgSO4, MgCl2, CaCl2 sunt foarte
solubile apa si ramn n solutie chiar la temperaturi ridicate. Aceste saruri hidrolizeaza.
Dnd nastere la acizi anorganici tari, care produc coroziunea metalelor.
Depunerile datorate SiO2 (ppm) prezente n apa, simultan cu duritatea temporara sunt
alcatuite din silicati de Ca si Mg: CaSiO3 si MgSiO3.
Ca(HCO3)2+SiO2 CaSiO3++H2O +2CO2
Mg(HCO3)2+SiO2MgSiO3+ +H2O +2CO2
Crustele de silicati de Ca si Mg sunt cele mai periculoase depuneri, fiind compacte si
aderente la suprafata metalelor cu o conductivitate termica foarte redusa.
METODE DE TRATARE A APEI
Metode chimice - aproape ntotdeauna se foloseste Ca(OH)2 sub forma de praf sau lapte de
var (45-55g CaO/litru de solutie).
Este metoda practica cea mai moderna folosita pentru dedurizare, dezalcanizare si
demineralizare partiala si totala.
Pentru eliminarea completa a duritatii se mai utilizeaza Na2CO3 si NaPO4. O solutie
avantajoasa cupleaza doi reactivi: Ca(OH)2 si Na2CO3 (procedeul var-soda), unul din ei
ndeparteaza d
tp
iar celalat d
p
.
# Ca(OH)2 va servi la ndepartarea dtp conform reactiilor:
Ca(HCO3)2 +Ca(OH)2 2CaCO3++2H2O
Mg(HCO3)2 + Ca(OH)2 CaCO3+ + MgCO3+ + 2H2O
MgCO3 + Ca(OH)2 CaCO3++Mg(OH)2+
#Na2CO3 va servi la ndepartarea dp si transforma CaCl2 si CaSO4 n CaCO3, iar MgCl2
si MgSO4 n Mg(OH)2:
CaCl2 +Na2CO3 CaCO3+ + 2NaCl
CaSO4 + Na2CO3 CaCO3++ Na2SO4
MgCl2 + Na2CO3 +H2O Mg(OH)2+ + 2NaCl +CO2
MgSO4 +Na2CO3 +H2O Mg(OH)2+ +Na2SO4 +CO2
Metoda cu schimbatorii de ioni - folosita pentru purificarea avansata a apei. Schimbatorii de
ioni sunt substante organice si anorganice, generatoare de ioni, pe care i pot schimba n
cantitati echivalente, prin reactii chimice cu ioni de acelasi semn din mediul cu care vin n
contact.
Exemple de schimbatori de ioni:
- anorganici: argilele din sol;
- anorganici-organici: complexul adsorbativ al solului (CAS);
- organici sintetici: rasini sintetice schimbatoare de ioni.
n functie de sarcina electrica a ionilor de schimb, deosebim:
- cationiti, capabili sa schimbe cationi; au forma generala R
-
H
+
;
- anioniti, capabili sa schimbe anioni; au forma generala R+(OH)-, de obicei, sau R+Cl-,
dupa cum ionul de schimb este (OH)-, respectiv Cl-.
Reactiile generale de schimb ionic pot fi notate astfel, (pentru R- radical organic
macromolecular):
R
-
H
+
+ A
-
C
+
R
-
C
+
+ H
+
A
-

R
+
(OH)
-
+ A
-
C
+
R
+
A
-
+C
+
(OH)
-

unde: C- cation: Ca, Mg, Na; A- anion: (HCO3), Cl, (NO3).
Folosind cationiti si anioniti se realizeaza demineralizarea totala a apei n doua variante:
-se trece apa dura, succesiv, pe coloane cu s.i. RH si cu s.i. ROH;
- se trece apa dura pe coloane
cu pat mixt de s.i. (continnd un amestec de RH si ROH).
-5-
n ambele variante, reactiile de schimb ionic sunt aceleasi si anume:
- reactii chimice de schimb ionic cu cationiti;
- apa acida rezultata dupa tratarea cu RH sufera, n continuare, reactii chimice de schimb
ionic cu ROH, notate sub forma generala:
R
+
(OH)
-
+ H
+
X
-
R
+
X
-
+H
2
O (apa demineralizata)
Reactia de schimb ionic cu anionitul ROH a ionilor carbonat si bicarbonat explica si
retinerea CO2 legat pe s.i. si implicit, folosirea anionitilor pentru ndepartarea din ape a
CO2 responsabil de coroziunea metalelor.
Dupa un timp de folosire, s.i. se epuizeaza si nu se mai pot folosi dect prin regenerare,
adica pot fi adusi la starea initiala prin tratarea cu reactivi corespunzatori.
Cationitii se regenereaza prin tratare cu o solutie apoasa diluata acida (HCl 3-5%) pentru a
reveni la forma RH initiala:
R2-M2+ + 2H+Cl- 2R-H+ + M2+Cl-
s.i. epuizat s.i. regenerat
Anionitii se regenereaza prin tratare cu o solutie apoasa diluata alcalina (NaOH 3-5% )
pentru a reveni la forma ROH initiala:
R+X- + Na+(OH)- R+(OH)- + Na+X-
s.i. epuizat s.i. regenerat
Pentru obtinerea apei potabile din ape puternic mineralizate sau din apa de mare se folosesc
membrane schimbatoare de ioni, cu care se realizeaza un schimb ionic continuu, schimbul
de ioni si regenerarea au loc simultan pe ambele fete ale membranei.
Anomaliile proprietatilor apei
1. La temperatura si presiune obisnuita, apa este lichida, n timp ce elementele chimice
vecine cu oxigenul n sistemul periodic formeaza cu H2 combinatii chimice n stare
gazoasa:
NH
3
(g); H
2
O(l); HF(g)
PH
3
(g) ; H
2
S (g); HCl(g)
2. temperaturile de fierbere si de topire sunt anormal de ridicate;
3. densitatea apei variaza anormal cu temperatura, adica nu scade monoton cu temperatura,
ca la celelalte lichide, ea prezinta un maxim la 4
o
C.;
4. de obicei, densitatea solidelor este mai mare dect densitatea lichidelor, pentru aceeasi
substanta; n cazul apei este invers. La nghetarea apei volumul creste cu aprox. 10%,
ceea ce explica plutirea ghetii pe suprafata apei cu implicatii directe asupra vietii
acvatice si a spargerii conductelor cu apa sub 0
o
C;
5. gheata sublimeaza; aprox. 30% din zapada cazuta se evapora;
6. temperatura de solidificare scade cu cresterea presiunii (la lichidele obisnuite-creste);
7. valoarea constantei dielectrice este anormal de ridicata;
8. caldura latenta de vaporizare a apei este anormal de mare;
9. tensiunea superficiala a apei este considerabil mai mare dect a celorlalte lichide (cu
exceptia Hg);
10. presiunea interna, ca masura a fortelor de legatura intermoleculara dintre moleculele de
apa n interiorul lichidului este de 22000at, mult mai mare dect pentru celelalte lichide
(2000-5000 at); presiunea interna se opune volatilizarii lichidului.