Francoise Dolto

Nascuta in 1908, Francoise Dolto absolva facultatea de medicina. Foarte tanara, Francoise Dolto doreste sa devina ,, medic in educatie,adica sa aiba o profesie care sa-i aduca o reparatie in raport cu situatia in care se afla de a fi permanent sanctionata de adultii din familie pentru personalitatea, curiozitatea si dorinta ei mereu active. n 1939, a debutat ca medic generalist i medic pediatru. Cura sa psihanalitica cu Ren Laforgue, intrarea sa n Societatea Psihanalitica din Paris i consultatiile spitalicesti au condos-o s recurg la psihanaliza. Cu prietenul sau Jacques Lacan, Dolto se implica n fondarea Societatii Franceze de Psihanaliz n 1953 i ader la coala freudian din Paris n 1963. Opera sa este dedicat la ceea ce ea numete "Cauza copiilor". Din 1967, ea a participat la emisiunile de radio de pe Inter Frana i Europa ,a fondat n 1979 "Casa Verde", loc de socializare timpurie, n care fiecare copil este initiat in viata sociala, aici intalnindu-se periodic pentru recreere parinti, copii si educatori.. Freuidiana fiind, Francoise Dolto a dezvoltat o teorie i o clinica inovatoare, care se bazeaz pe ascultarea particularitilor de dezvoltare a copilului. Originalitatea psihanalistei franceze consta in faptul ca se plaseaza din nou in registrul relational. Daca Lacan vede originalitatea psihozei in indepartarea semnificatiilor de universul simbolic al subiectului (forcludere), F. Dolto subliniaza ca acesti semnificanti nu au fost transmisi in relatia dintre adult si copil. Pentru Dolto, forcluderea este ceva care nu a devenit castrare iar castrarea, care este de fapt castrare simbolica, este ,,primita,, de catre copil, apartine deci vietii de relatie. In cartea ,,Seminaire de psychanalise d`enfants impresioneaza modul in care Dolto lucreaza cu ,,nonspusul,, care, o data spus, are valoare de reparatie, chiar si la sugar. F. Dolto ne ofera si surpriza unor lucrari despre religie si credinta religioasa, in care vom gasi o cu totul alta abordare decat cea realizata de Freud in ceea ce priveste fenomenul religios. Louis Caldagues vorbeste despre cartea pe care a scris-o Francoise Dolto ,,Un psihanalist va raspunde,, ca este o opera unica in istoria psihanalizei. In cadrul seminarului pe care-l tinea la Scoala freudiana din Paris, persoanele mergeau fie exact in cazul une dificultati particulare aparute in cursul tratamentului, fie din interes pentru cercetarea psihanalitica.

Dubla sa orginalitate consta in faptul ca pentru ea clinica nu insemna cunoastere conceptuala, ci in primul rand, prenumele, fetele si trupurile celor care sufera si pe care ea ii ingrijeste. Pentru Dolto, cunoasterea este inainte de toate simtita si intotdeauna legata de concret. Dolto s-a lasat instruita de catre cei interesati ei insisi sa vorbeasca, si anume copilul si sugarul. Exista la F. Dolto, ca la toti cei ce exploreaza realitati necunoscute, o creatie necesara de expresii si cuvinte noi. Unele destinate analistilor, o ajuta sa le traduca acestora cat mai fidel dinamica pulsionala, subiacenta comportamentelor si vorbelor copiilor. De exemplu cuvinte ca a se dezlega, a se lega din nou, mersul-devenire al copilului, a materniza. Francoise Dolto repeta ca un copil adus la consultatie este adesea simptomul parintilor sai. Ea vrea sa spuna prin aceasta ca multe mame si cateodata tati utilizeaza in mod inconstient tulburarile copilului lor pentru a se decide sa mearga la psihanalist ei insisi. Iata o conversatie intre psihotarapeut si psihanalista Psihotarapeutul intreaba: in masura in care un copil imi cere sa ma joc cu el, care trebuie sa fie pozitia mea? F. D.: Daca el este cel care initiaza jocul, cu ce anume cere el sa se joace? P. Foarte des este jocul cu doua litere si linioare. F. D.:O litera sunteti dumneavoastra si o linie este el si copilul stabileste o linie de unire intre cele doua. P: Sau spune ghicitori: ce este verde? Cine se agata de arbori? Trebuie sa raspund? F D: Spuneti-i ce as putea raspunde? Nu sunt aici pentru ca sa ma joc. P: El spune nu vrei sa raspunzi F.D: Nu aceasta este problema, caci tu nu ma platesti pentru a-ti raspunde iar eu nu te platesc ca sa-mi raspunzi. Eu sunt platit pentru a asculta ce nu merge cu tine. Deci tu nu reusesti sa te joci cu nimeni? Foarte des copiii iau o papusa sa se joace de-a mama si copilul. P: Este adevarat, ei sfarsesc prin a se juca singuri, dar este foarte stresant. F. D: Stresul inseamna a rezista la erotizare. Cu toate acestea, exista jocuri de-a vanzatorii care sunt foarte importante pentru ca reprezinta jocuri ale oralului si ale analului. Ce cauta copilul in aceste jocuri de-a vanzatorul, in aceste jocuri de complicitate? El cauta pe cineva aflat la nivelul sau. Noi trebuie sa ne plasam aici, dar mai ales fara sa venim cu propriile noastre fantasme. Un alt capitol al acestei carti trateaza despre limbajul unui copil incestuos, Isabelle, o fetita ce provenea dintr-o familie de limba ebraica si

engleza stabilita in Franta. Francoise spune ca parintii mereu vorbeau in engleza si in ebraica in families au cu prietenii lor, dar nu utilizau niciodata franceza, cu toate ca o stiau. Isabelle vorbea in mod curent cele trei limbi, dar nu folosea franceza decat cu femeia care facea menajul, singura persoana careia i se vorbea in franceza in aceasta casa. Intr-o zi familia era in vacanta pe malul marii impreuna cu prietenii si copii lor, care se gaseau in aceeasi situatie lingvistica. Copiii prietenilor revin de la plaja si povestesc mamei lor tot ceea ce s-a petrecut in acea dupa-amiaza. Dar o fac in franceza, in focul excitatiei. Isabelle, auzindu-i, o intreaba pe mama sa: este permis sa vorbesti parintilor in franceza? Am dreptul? Credeam ca este interzis, ca daca vorbesti in franceza nu mai faci parte din familie. Ea dezvaluia astfel parintilor sai uluiti ca isi imagina ca ar fi exclusa din familia sa daca nu ar vorbi engleza si si ebraica cu ei. Copiii prietenilor jucasera un rol de ,, eu auxiliar,, ,permitand lui Isabelle sa se identifice cu ei intrucat ei erau in aceeasi situatie ca si ea. Pe de alta parte, ea facea multe greseli de ortografie si de calcul, ceea ce ii producea un handicap in clasa. Mama sa o ajutase dar degeaba, nu se schimba nimic. I-am sugerat deci tatalui sa se ocupe de compunerile si problemele de calcul ale fiicei sale vornindu-i in franceza, caci el redacta si calcula in limba sa maternal, ebraica. Incepand din acel moment, ortografia lui Isabelle s-a restabilit si dificultatile sale de calcul au disparut. Francoise prezinta pe langa multe alte cazuri si cazul lui Sebastien, un baiatel de doar 10 ani. Acest copil ste foarte nervos, indisciplinat, mincinos, autoritar, nu vrea sa invete, iar invatatorul nu-l suporta. Cazul sau este prezentat in evolutie pe zile. In prima faza i s-a aplicat testul Binet-Simon, pe 12 octombrie. Varsta sa mentala este de 8 ani si jumatate. Mama sa povesteste ca intr-o dimineata s-a trezit sa-si taie nasturii de la pantaloni, iar mai tarziu a spus ca alti copii i-au taiat la scoala. Mama sa este ingrijorata, deoarece baietelul nu voia sub nici o forma sa recunoasca ca el i-a taiat. Mama este rugata ca in urmatoarea saptamana sa nu-I zica nimic si sal lase in pace, sa ramana indiferenta chiar daca Sebastien nu vrea sa mearga la scoala. Intrebat daca vrea sa invete spune ca va fi cuminte pe un ton agitate. Dupa o saptamana copilul a avut un comportament decent pana intr-o zi cand nu a vrut sa vina la masa, alergand pe camp. Ajuns la medic vorbeste pe un ton agitate, nelinistit, viseaza urat, are cosmaruri, tipa in somn, iar

cand vine vorba de scoala incepe prin a pari ca unii colegi fac lucruri urate, iar daca-I zice mamei, ea spune ca sunt nemernici. Doctorul cere sa I se faca o analiza a urinei pentru ca respiratia sa are un usor miros de acetone. Cand sa-I ia probe de urina, baiatul incepe sa planga pe motiv ca ii este rusine. Dupa discutia despre masturbatie baiatul se mai linisteste, iar Francoise il intreab adaca-l mananca, daca sties a se spele astfel spunandu-I ca mama il vede inca precum un copil desi el a crescut. Din vorbe in vorbe Sebastien marturiseste despre discutia pe care o au copii la scoala despre oamenii casatoriti, despre raporturile or sexuale. Dupa aceasta discutie baiatul nu mai este urmarit de mama sa la lectii. La 2 saptamani sebastien este de nerecunoscut, nu mai tipa, face lectii, pe care tata I le verifica joia. La control, baiatul vorbeste linistit cu un ton simplu, firesc. Pe zi ce trece Sebastien se prezinta tot mai bine, mama afirma ca este complet schimbat.

BIBLIOGRAFIE: Dolto, Francoise, ,,Psihanaliza si copilul: notiuni fundamentale in psihanaliza, saisprezece cazuri de copii, 1993 Dolto, Francoise, ,, Un psihanalist va raspunde, 2000