Tehnici de decontaminare a terenurilor (I) PRINCIPII GENERALE Tehnicile de decontaminare au ca scop restituirea amplasamentelor intr-o stare pe cat posibil

apropiata celei initiale (inainte de poluare). Bazate pe procedee compatibile ecologic, aceste tehnici trebuie sa raspunda urmatoarelor criterii: - sa indeparteze sau sa neutralizeze materiile poluante; - sa influenteze cat mai putin posibil resursele puse in opera (apa, aer, energie, capital); - sa nu provoace emisii secundare (aer sau apa de proces); - sa obtina un randament ridicat al reciclarii materialului tratat; - sa minimizeze cantitatea si periculozitatea potentiala a materiilor reziduale; - sa nu produca substante toxice noi, prin indepartarea sau transferul celor deja existente. Tehnicile de decontaminare pot fi clasificate astfel: Tehnici fizice: constau in transferul si concentrarea poluantilor catre punctele de recuperare, utilizandu-se fluide existente in pamant (aer si gaz) pentru transportul lor. Aceste tehnici combina actiuni in situ, on site (cele care tin de tratarea aerului si apei ce servesc la transportul poluantilor) si off site (constau in tratarea produselor puternic contaminate ce provin din depoluare si necesita o tratare in centre corespunzatoare din motive de securitate). Tehnici termice: sunt bazate pe incinerarea, gazeificare sau piroliza la temperaturi mari; sunt aplicate in general pamanturilor excavate. Tehnici chimice: sunt utilizate pentru distrugerea, fixarea sau neutralizarea compusilor toxici. Putin aplicate direct pamanturilor contaminate, ele intervin mai des in completarea procedurilor fizice pentru tratarea apei si a gazului de proces. Tehnici biologice (biodegradarea): constau in degradarea poluantilor prin activitatea microorganismelor. Biodegradarea este dificil de controlat in teren datorita complexitatii situatiilor (pamant neomogen, poluanti multiplii, etc) dar cu toate acestea este des utilizata mai ales impreuna cu o tehnica fizica. (II) TEHNICI FIZICE a. Extractia vaporilor sub vid Procedeul se bazeaza pe principiul depresurizarii unui pamant contaminat, depresurizare urmata de aspirarea si tratarea vaporilor poluanti prin intermediul unei pompe de vid. Procedeul este bine adaptat in mod special solventilor organici si hidrocarburilor aromate.

Tratarea aerului aspirat poate fi realizata prin oxidare termica, catalitica, prin condensare sau adsorbtie pe carbune activ. Dupa natura si concentratia poluantului se pot folosi toate aceste metode sau una singura. O platforma de extractie sub vid cuprinde urmatoarele elemente: tubulatura de admisie a gazelor poluante; un separator de aer/apa prevazut cu filtru; serie de valve electrocomandate ce permit controlul automat al concentratiei de poluant sub limita de explozie; o pompa de vid ce asigura o diferenta de presiune si un debit variabil.

Tratarea vaporilor este realizata prin: - un schimbator de caldura ce permite preincalzirea vaporilor; - si/sau o camera de combustie; - si/sau un pat catalizator; - si/sau un condensator pentru racirea gazelor poluate; - si/sau un pat de carbune activ pentru adsorbtia poluantilor. Eficacitatea acestei platforme poate garanta o distrugere variind de la 95% la 99% dupa investitia realizata, criteriile de functionare fiind dictate de natura poluantilor, natura geologica a pamantului, adancimea apei subterane si grosimea pamatului contaminat. Aceasta tehnica de extractie este bine adaptata pamanturilor nisipoase si mai putin eficace in cazul pamanturilor argiloase care prezinta o puternica forta de retinere a solventilor. b. Tratarea prin injectie de aer sau oxigen Aceasta tehnica denumita volatilizare in-situ implica injectarea aerului sau oxigenului sub presiune direct in acviferul contaminat in scopul provocarii evaporarii compusilor volatili. Aerul injectat traverseaza vertical si orizontal structura permeabila a terenului si creeaza o retea subterana prin care se indeparteaza contaminantii organici volatili si semivolatili prin evaporare provocata. Injectarea aerului are ca scop spalarea contaminantilor din zona nesaturata. Vaporii toxici sunt apoi recuperati prin puturi de extractie plasate in alternanta cu puturi de injectie si dirijati catre un filtru de aer cu carbune activ.

Introducerea de aer si oxigen prin injectii sub presiune in apa subterana contaminata poate provoca trecerea in stare de vapori a poluantilor si antrenarea lor in zona nesaturata situata deasupra stratului acvifer de unde sunt colectati printr-un sistem de extragere si tratare a vaporilor contaminati. Eficacitatea acestei metode se bazeaza pe volatilizarea compusilor organici, pe capacitatea lor de a se desprinde de particulele de pamant si de permeabilitatea pamantului la aer. Aceasta tehnica este adaptata tratarii pamanturilor nesaturate contaminate prin solventi clorurati sau prin produsi organici volatili, dar este utilizata uneori in zone saturate, daca acviferul este alcatuit din nisip sau pietris. Sub efectul gradientului de concentratie existent intre diferitele faze, substantele poluante sunt transferate in faza gazoasa si neutralizate cu ajutorul unui filtru cu carbune activ. Oxigenul adaugat apei subterane contaminate si zonei nesaturate de sol poate intesifica biodegradarea contaminantilor deasupra si sub nivelul apei. c. Tratarea prin flotatie Aceasta tehnica, provenita din industria miniera, este adoptata pentru pamanturile puternic poluate, ce necesita o excavare si o tratare pe loc. Ea poate fi utilizata pentru o gama larga de poluanti ce contin in special hidrocarburi, compusi organici pe baza de clor, compusi cianhidrici, pesticide si metale grele. Principiul acestei tehnici consta in prepararea unui amestec de apa, pamant sortat si agenti de suprafata tensioactivi in care se injecteaza bule de aer ce antreneaza poluantii si i aduc la suprafata sub forma unei spume ce este apoi recuperata si tratata. In functie de tipul de poluare si de pamant, prin aceasta tehnica intr-o ora pot fi tratati 10 20 m3 de pamant.

d. Spalarea pamanturilor Spalarea pamanturilor este un procedeu fizic sau fizico chimic ce consta in separarea poluantilor din pamant si transferul lor intr-o faza gazoasa sau lichida cu ajutorul apei si a energiei mecanice. Aceasta metoda este completata deseori printr-un proces de transfer de faza, prin separarea particulelor poluate si a celor nepoluate printr-o tratare biologica. Metoda se aplica in special depoluarii pamanturilor granulare.

Spalare la mare presiune on site Principii: Pamantul contaminat este extras apoi transportat in stare umeda pana la instalatia de tratare; Compusul pamant substanta toxica este supus injectarii cu apa la mare presiune, cele doua elemente fiind separate; Materialul este apoi sortat in functie de granulozitate si triat dupa densitate. Pamantul este separat de substantele toxice (in general concentrate in partile fine ale pamantului), de corpurile straine si limpezit cu apa; Fractiunea de pamant nepoluata este pusa la loc sau reutilizata. Apa de spalare cu substantele toxice este dirijata catre o statie de epurare. Aerul viciat este de asemenea tratat; Substantele toxice sunt reprezentate de namolul flotant pe de o parte si de reziduurile de sedimentare pe de alta parte. Procedeul permite atingerea unor procentaje de depoluare variind intre 95 si 99%. Eliminarea partii fine si a corpurilor straine determina o recuperare de cca 80 90% a pamantului. Procedeul poate fi combinat cu tratarea biologica si termica. Spalare in situ la presiune normala

Aceasta tehnica s-a adoptat pentru depoluarea zonelor in care exploatarea sau functionarea nu pot fi intrerupte si se poate aplica exclusiv pamanturilor permeabile. Infiltrarea apei se poate face in mai multe forme: - din transee; - din puturi verticale; - din drenuri orizontale; - prin stropire. Pentru extractia apei se folosesc in general puturi verticale pentru ca determina o perturbare minima a zonei contaminate. Avantajele tehnologiei prezentate sunt: posibilitatea localizarii zonei contaminate intr-un mod precis; posibilitatea localizarii forajelor in plan si in adancime, urmarind starea reala a poluarii din teren; posibilitatea depoluarii sub constructii prin foraje. e. Extractia electrica Principiul acestei tehnci se bazeaza pe circulatia unui curent electric in pamant ce permite migratia particulelor incarcate catre electrozi porosi, solutia contaminata fiind recuperata prin pompare sau sifonare. Prin aplicarea unui curent de joasa intensitate unui pamant umed apare o miscare a ionilor si apei catre electrozi. Ionii de metal, ionii de amoniu, componentii organici incarcati pozitiv se deplaseaza spre catod. Anionii ca fluoruri, cloruri, cianuri, nitrati si componentii organici incarcati pozitiv se deplaseaza spre anod. Indepartarea contaminantilor colectati la electrozi se poate face prin diferite metode cum ar fi: galvanizarea electrodului, precipitarea sau co-precipitarea la electrod, pomparea apei din apropierea electrodului sau formarea de complecsi. Trecerea curentului electric induce trei tipuri de transport: - electroosmoza care genereaza miscarea apei interstitiale de la anod la catod printr-o membrana poroasa sub actiunea unei diferente de potential electric dintre cele doua fete ale membranei; - electroforeza care determina separarea substantelor coloidale si materiilor in suspensie prin transferul de sarcinasub actiunea unui camp electric; - electroliza care nu ia in considerare decat miscarea relativa a ionilor fara a lua seama de transportul indus de faza lichida. In timpul procesului, producerea de ioni H+ la anod tinde sa creeze un front acid dominant, care in timp, schimba chimismul mediului coborand valoarea pH in functie de capacitatea de retinere a pamantului. Acest fenomen faciliteaza procesul de desorbtie al cationilor din particulele de pamant. Extractia electrica este utilizata pentru o larga varietate de pamanturi (de la argile la nisipuri fine) contaminate cu poluanti ionici, ca metale grele sau anumiti compusi organici. f. Formarea de fisuri Fisurarea este o metoda de sfaramare in subteran a rocilor sau a pamantului foarte dens, cum ar fi argila. Formarea de fisuri este folosita pentru a fragmenta terenul permitand sa fie aplicate alte metode de decontaminare. Fisurilele creaza cai prin care chimicalele daunatoare pot fi indepartate sau distruse.

a) Fisurarea hidraulica (in foraj) foloseste lichid, de obicei apa. Apa este pompata sub presiune in gaurile forate in pamant si provoaca aparitia de fisuri sau crapaturi. Forta apei mareste crapaturile existente in teren. Pentru a sfarama pamantul la mare adancime impreuna cu apa este pompat si nisip care are rolul de a mentine crapaturile deschise sub greutatea pamantului dupa indepartarea apei. b) Fisurarea pneumatica foloseste aer pentru fisurare, indepartandu-se chimicalele prin evaporare sau prin trecerea acestora in faza gazoasa cand intra in contact cu aerul. Cand aerul este introdus fortat in teren, chimicalele si gazele sunt captate si tratate la suprafata. Aerul poate fi introdus la adancimi diferite prin gauri forate in teren. Cand aerul este pompat in zone apropiate de suprafata pot apare ridicari temporare ale suprafetei (de 2 3 cm). In ambele metode de fisurare hidraulica sau pneumatica, se urmareste ca puturile forate sa fie astfel amplasate incat sa dirijeze presiunea apei sau aerului in zonele in care se doreste crearea de fisuri sau crapaturi. c) Fisurarea cu explozibili (dinamita). Explozibilii sunt amplasati in gauri forate si detonati. Scopul principal al acestei metode este de a facilita accesul apei subterane poluate prin fisurile si crapaturile create prin explozie catre puturile de colectare prin care apa poluata este colectata si pompata la o statie de epurare. g. Depoluarea apei subterane prin recirculare in foraje de adancime Aceasta tehnica de remediere subterana a apei freatice poluate se bazeaza pe crearea unei scheme de circulatie tridimensionala a apei freatice. Apa freatica este dirijata spre un foraj prevazut cu filtru mineral si este pompata intr-o alta zona de filtare situata sub nivelul terenului si reintrodusa gravitational in acvifer. Deoarece apa freatica nu este pompata la suprafata terenului, procedeul este mai economic prin eliminarea rezervoarelor intermediare. Recircularea apei freatice prin foraje poate fi asociata cu alte tehnici de depoluare cum ar fi injectiile cu aer, extractia vaporilor sub vid sau bioventilare si poate contribui astfel in egala masura si la tratarea zonelor nesaturate situate deasupra stratului acvifer. Procedeul de recirculare a apei prin foraje poate fi asociat cu tratarea apei freatice in foraj, in acvifer sau simultan in foraj si acvifer. Pentru tratarea in foraj poluantii trebuie sa fie solubili si mobili astfel incat sa poata fi recuperati si evacuati prin recirculare. Acest procedeu este flexibil si permite aplicarea unei game largi de tratamente de epurare.

(III) METODE FIZICO-CHIMICE - TRATAMENT IN SITU a. Sorbia Cu foarte bune rezultate se aplic metodele in situ att pe sol ct i pe sursele de apa poluat cu hidrocarburi, prin tratarea cu sorbeni (naturali sau sintetici). Cel mai utilizat sorbent natural este turba de muchi. Aceti absorbani/adsorbani mprtiai pe suprafaa apei sau pe solul poluat, prin gradul ridicat de hidrofobicitate ncapsuleaz produsul petrolier. Este o metoda de prevenire a

migrrii pluanilor n subteran, dar i de tratare n situaii de urgen (poluri accidentale), avnd un grad ridicat de biodegradabilitate . Pe solul contaminat aceasta turb constituie un suport pentru nsmnarea unor microorganisme specifice, capabile s biodegradeze produsele petroliere. n concluzie, rolul turbei ca sorbent n procesul de depoluare este bine determinat, fiind prezentat n schema de mai jos: SORBENI Muchi de turb (Peat Sorb,Spill Sorb,Global Peat)

Incapsulare produse petroliere deversate

Suport n procesul de biodegradare

mbogirea solului n nutrient , fiind cu rol de fertilizant

Rolul sorbenilor n depoluarea siturilor contaminate cu hidrocarburi petroliere Aceast metoda este eficient, rapid i se poate aplic n cazul unor intervenii de urgen. Este o metod ce se poate aplica in-situ pentru contaminari de suprafa, cnd hidrocarburile petroliere nu au patruns n sol. Se preteaz foarte bine n combinaie cu metodele de biodegradare. Durata remedierii este dependent de tipul contaminantului/poluantului, temperatura mediului ambiant (deoarece sub 20C activitatea microbian este diminuat), adncime, natura/cantitatea de acceleratori (de tipul bacteriilor specializate n biodegradarea poluanilor), ntre 30-100-180 zile. Metodele de intervenie rapid, folosite pentru colectarea i suprimarea scurgerilor de produse petroliere pe sol sunt un mix alcatuit din: - recuperare mecanic, cu ajutorul sorbenilor; - metode chimice ce utilizeaz dispersani, geluri; - metode biolgoice(bazate pe nutrieni i culturii de bacterii); - incinerare; - metode fizice de splare cu ap sub presiune i greblare (sau scarificare). Capacitatea de absorbie a turbei pentru hidrocarburi este de 8 pna la 10 ori greutatea sa. Sorbenii sunt i de natura sintetic (ex.polielectrolii maleici, extrudate de polipropilena), ns gradul de biodegradare este foarte. n Romnia s-a facut un studiu n anul 2004 legat de utilizarea unor varieti de turb autohton(din zona Suceava)1 ce se preteaz la depoluarea terenurilor afectate de poluarea cu hidrocarburi, ns la scara industrial tot produsele de peste ocean sunt utilizate. Cteva exemple de utilizare a sorbenilor n intervenii specifice de depoluare a solului sau apei poluate cu produse petroliere sunt expuse in imaginile de mai jos: Exemple:

Barajele au rolul de a limita extinderea poluarii pe suprafaa apelor. Aceste baraje sunt reutilizabile dar nu sunt absorbante. Barajul poate fi utilizat pentru prevenirea i bararea expansiunii peliculei de petrol n cazurile de poluare a apelor cu hidrocarburi. Bararea expansiunii peliculei are drept scop, dup caz: - mpiedicarea raspndirii i deplasrii necontrolate a hidrocarburilor pe suprafaa apei; - meninerea ntr-o zona strict delimitat a peliculei de hidrocarburi; - favorizarea operaiunilor de recuperare a hidrocarburilor i dirijarea peliculei spre utilajele recuperatoare; - mpiedicarea ptrunderii peliculei n anumite zone sau instalaii de importan deosebit.

Barajele absorbante au capacitatea de a absorbi produsul petrolier de la suprafata apei si chiar solului. Cu o capacitate de absorbtie foarte mare, acestea pot sa absoarba de pana la 25 30 ori greutatea lor. Aceste tipuri de baraj nu sunt toxice pentru om sau mediu si plutesc pe suprafata apei chiar si cand sunt saturate. Barajele absorbante din polipropilena se pot utiliza

la mai multe operatii de depoluare iar la finalizarea lucarilor pot fi incinerate, cantitatea de cenu obinut fiind foarte mica.

Skimmerele sunt utilizate n cazul polurilor pe ap i au rolul de a colecta produsul petrolier de la suprafaa apei. Skimmerele au o rat de recuperare a produselor petoliere cuprins ntre 15 g/m2 pn la 320 g/m2. Incineratorul portabil este conceput pentru eliminarea diferitelor produse nu se mai pot valorifica. Acestea sunt: - Materiale absorbante utilizate pentru depoluare; - Lavete imbibate cu produse petroliere, haine, manui; - Deseuri nepericuloase - Filtre uzate - Produse din lemn - Hrtie - Materiale plastice (exceptie PVC) Incineratorul portabil nu produce fum ci 2-3% cenu.

b. Oxidarea chimic Reprezint o tehnologie chimic n care oxidanii de tipul: ap oxigenat, ozon, permanganat de potasiu conduc la minimizarea cantitilor de contaminani

organici de tip saturai alifatici(ex.tricloretilen) i a compuilor aromatici (ex.benzen). Oxidarea contaminanilor se face direct sau cu formare de radicali hidroxil, reaciile fiind eficiente la un pH acid. Descompunerea in situ a oxidanilor are rol de biostimulare a bacteriilor autohtone, procesul de decontaminare fiind sprijinit i prin aceast degajare de oxigen. Rata de degradare a contaminanilor, ca la toate tehnologiile are efecte limitate n cazul n care condiiile de matrice (ex.pH-ul, temperatura, concentraia de oxigen, aportul de alte minerale)

Schema de oxidarea cu permanganat de potasiu a unui sit poluat cu tricloretilen c. Splarea solului cu surfactani i cosolveni Apa, sau apa cu surfactani (diveri detergeni utilizai pentru creterea solubilitii contaminantului), se aplic pe sol sau se injecteaz n apa freatic pentru a o ridica n solul contaminat.

Schema de splare a solului cu surfactani Metoda de splare a solului cu surfactani i cosolveni vine n ajutorul metodelor de pompare i tratare a apei subterane.Totodat reprezint una din puinele metode de remediere a unui sit contaminat, evitnd excavarea solului pentru

remediere. Dependent de numrul de sonde i de cantitile de chimicale necesare, metoda poate fi neeconomic i dificil de aplicat. (IV) TEHNICI TERMICE Tratarea termica este utilizata pentru decontaminarea pamanturilor cu materii organice usor oxidabile si convertibile in dioxid de carbon si apa. O instalatie de tratare termica trebuie sa realizeze cel putin trei nivele de executie: preparea namolului (excavare, sortare, etc); tratare termica propriu zisa: uscare, extractia sau distrugerea poluantilor si racirea pamanturilor tratate; tratarea gazelor de extractie. In mod curent sunt utilizate doua metode: - combustia prin ardere la peste 1000 0C; - piroliza prin incalzire indirecta, vaporii poluanti fiind oxidati si purificati la iesirea dintr-un cuptor electric (se ating temperaturi de 600 800 0C). Se pot mentiona in acest context mai multe tehnologii dar care necesita un sistem de purificare a vaporilor de extractie in care poluantii sunt supusi la temperaturi de 1000 1300 0C. O instalatie de tratare termica este compusa din: cuptor rotativ; si/sau cuptor cu incalzire indirecta; si/sau cuptor cu pat fluidizat; si/sau calcinare directa. Aceasta tehnica, prin oxidarea gazului poate conduce la emisia de produsi toxici: SO2, HCl, HF sau NO2 care trebuie tratati la randul lor. a. Desorbtia termica Desorbtia termica este un procedeu de indepartare a unei substante adsorbite de pe suprafata unui adsorbant prin incalzire. Pamanturile contaminate sunt incalzite pana cand poluantii organici si apa se evapora. Un sistem de captare a gazelor sau un sistem de extractie a vaporilor sub vid transporta apa evaporata si poluantii volatilizati la o statie de tratare. In functie de temperatura de operare procesele de desorbtie termica pot fi clasificate in doua grupe: - desorbtie termica la temperaturi inalte (320 5600C), - desorbtie termica la temperaturi joase (90 - 320 0C). Desorbtia termica este un procedeu ex situ. b. Depoluarea accelerata prin incalzire Depoluarea accelerata prin incalzire este un proces de tratare in situ care utilizeaza caldura pentru a accelera volatilizarea contaminantilor organici si pentru a usura extragerea lor. Poluantii volatilizati sunt extrasi din zona nesaturata prin procedeul extractiei vaporilor sub vid. Tehnicile de depoluare accelerata prin incalzire includ si tehnologii speciale cum ar fi: recuperarea deseurilor petroliere, incalzirea prin radio frecventa, incalzirea prin conductivitate, injectii in situ cu vapori incalziti, injectii cu aer cald, desorbtie termica in situ si incalzire cu rezistente electrice. Aceste tehnici se aplica in mod uzual terenurilor contaminate dar se pot aplica si pentru depoluarea apei freatice.

Metodele termice de remediere a solului i apei subterane au rolul de mobilizare a contaminanilor volatili i semivolatili(care sunt mpini prin sonde, pe baza efectului termic) la suprafa solului , urmnd alte tehnologii de tratare. Dintre metodele termice in situ utilizate pe plan internaional enumerm: Injecia de abur Injectarea prin sonde a aburului la presiune sub nivelul solului, mobilizeaz, evapor i apoi distruge componenii periculoi, aa cum este redat i n fig.19; Injecia de aer cald-principiul este similar celui cu abur; Injecia cu ap fierbinte; nclzirea cu rezistene electrice-electrozii i cmpul electric determin migrarea din sol i apa subteran a contaminanilor , iari prin sonde sub vaccum are loc captarea acestora

Schema de tratament termic prin injectare de abur

Schema de tratament termic prin nclzire cu rezistene i metodele termice au limitri acolo unde solul are o porozitate mic, este amestecat cu moloz, nivelul acviferului este n adncime, coninutul n contaminani COV i SCOV este mare.

(V) TEHNICI CHIMICE Tehnicile de tratare chimica au ca scop distrugerea poluantilor sau de a-i transforma intr-un compus mai putin nociv pentru mediu, prin intermediul unor reactii chimice intre poluantii continuti in pamant si un reactiv adaugat. Conditiile necesare pentru o tratare chimica sunt: Un amestec intim al poluantilor din pamant cu agentul chimic; Inlaturarea detritusului si reducerea dimensiunii materialelor; Adaugarea de produse chimice in exces pentru asigurarea unei depoluari complete. a. Utilizarea de co-solventi pentru accelerarea decontaminarii Spalarea sub presiune a pamanturilor contaminate prin injectarea unui maestec cu solventi(solventi si co-solventi, de exemplu apa si un solvent organic cum ar fi alcoolul) in zona nesaturata, in zona saturata sau in amandoua pentru a extrage contaminantii organici. Spalarea cu co-solventi poate fi aplicata pamanturilor pentru a dizolva fie sursa de contaminare, fie contaminantul care a ajuns in anumite zone. Mixtura de co-solvent este injectata deasupra ariei contaminate iar solventul care contine contaminantul dizolvat este extras la baza zonei si tratat la suprafata terenului. Apa freatica recuperata si fluidul de spalare care contine contaminanti de desorbtie trebuie epurata pentru a indeplini cerintele normativelor de protectie a apelor, inainte de a fi reutilizata sau deversata la reteaua publica de canalizare sau intr-un emisar natura. Din motive practice, fluidul recuperat ar trebui reutilizat in procesul de spalare. Separarea substantelor depoluante active (sapun, detergenti, antrenori de aer) din lichidul de spalare recuperat pentru a fi reutilizate constituie o componenta economica importanta a procesului. Tratarea lichidelor recuperate care contin contaminanti este obligatorie. Emisiile de aer sau contaminanti volatili din lichidul recuperat ar trebui colectate si tratate in conformitate cu standardele in vigoare. Cantitatile reziduale de substante active care raman in pamanturile decontaminate vor fi evaluate pentru ca ele pot constitui la randul lor o problema. b. Oxidarea in-situ Oxidarea chimica implica reactii redox de reducere/oxidare care transforma chimic contaminantii periculosi in contaminanti nepericulosi, sau in compusi mai putin toxici care sunt mai stabili, mai putin mobili sau inerti. Reactiile redox implica un transfer de electroni de la un compus la altul: un reactant este oxidat (pierde electroni) si altul este redus (castiga electroni). Agentii oxidanti cei mai utilizati pentru tratarea contaminantilor periculosi in pamant sunt ozonul, peroxid de hidrogen, hipocloriti, cloruri, permanganat de potasiu. Oxidarea cianurilor si declorurarea sunt exemple de tratamente chimice. Aceasta metoda poate fi aplicata, in-situ sau ex-situ, pamanturilor, namolurilor, sedimentelor si altor solide si/sau pentru tratarea in-situ a apei subterane. (VI) TEHNICI BIOLOGICE

Biodegradarea se bazeaza pe prezenta in pamant a unor microorganisme capabile de a degrada marea majoritate a produselor organice considerate ca poluanti. Metabolismul microorganismelor este de doua feluri: anaerob si aerob. Activitatea aeroba este in general mai eficienta si mai usor de controlat. In acest mecanism, este necesar sa se asigure cantitati suficiente de elemente nutritive si de oxigen pentru ca procesul sa poata consuma carbonul prezent. Pentru realizarea eficienta a biodegradarii, trebuie intrunite urmatoarele conditii: Temperatura cuprinsa intre 20 si 37 0C; Permeabilitate > 10 -4 cm/s a pamantului contaminat; Din punct de vedere chimic unele elemente din pamant pot reactiona cu adjuvantii si pot provoca colmatari; Prezenta unor poluanti bogati in carbon se pot dovedi toxici pentru microorganisme; pH cuprins intre 6 si 9. Se pot distinge doua tipuri de tratare clasica: a). Tratarea pe pat bacteriologic: consta in excavarea pamantului si punerea lui pe o membrana etansa (geomembrana) in scopul evitarii contaminarii pamantului suport. Pentru optimizarea metabolismului microorganismelor, se pot adauga elemente nutritive in raportul: C/N/P/K = 100/5/2/1 Tratarea biologica este deseori realizata in interiorul unei sere ce permite controlul si reglarea temperaturii si a umiditatii. b). Tratarea in situ face apel la tehnici de pompare si de injectie, fiind nevoie in cursul procesului de: - oxigen sub forma gazoasa (aer, oxigen, ozon) sau lichida (peroxid de hidrogen); - elemente nutritive necesare activitatii microbiene. Injectarile pot fi realizate prin utilizarea de puturi de infilitratie. Eficienta tratarii poate fi optimizata prin adaugarea de agenti de suprafata care permit cresterea solubilitatii unor aumite substante, deci implicit, biodegradabilitatea. Utilizarea injectarii in situ permite realizarea unor costuri mai reduse. Bioventilare Bioventilarea este o forma obisnuita de bioremediere in situ ce utilizeaza puturi de extractie pentru a circula aerul in interiorul terenului. Bioventilarea este o tehnologie noua care stimuleaza biodegradarea naturala a compusilor degradabili in pamant prin aprovizionarea cu oxigen a microorganismelor existente deja in sol. Spre deosebire de extractia vaporilor din teren, bioventilarea foloseste debite scazute de aer pentru a asigura numai cantitatea de oxigen necesara activitatii microbiene. Oxigenul este asigurat prin injectarea directa de aer in teren. Tehnicile de bioventilare s-au folosit cu succes la remedierea solurilor contaminate cu hidrocarburi, solventi neclorurati, pesticide si alte chimicale organice. Desi prin bioremediere nu se pot degrada substantele anorganice, totusi ea poate fi utilizata pentru schimbarea valentei unor substante anorganice si poate contribui la adsorbtia, acumularea si concentrarea lor in micro si macroorganisme. Aceste tehnici experimentate pe larg au demonstrat capacitatea de a contribui la indepartarea substantelor anorganice poluante din terenurile contaminate. Factorii care pot limita aplicabilitatea si eficienta procesului sunt:

nivelul ridicat al apei subterane, pamanturile saturate sau permeabilitatea scazuta a terenului reduc efectele bioventilarii, terenul sarac in umiditate poate limita biodegradarea si eficienta bioventilarii, temperaturile scazute duc la o remediere inceata, se impune o monitorizare a gazelor de la suprafata terenului, biodegradarea aeroba a unor compusi ai clorului nu se poate realiza fara prezenta unui produs de co-metabolizare sau a unui ciclu de tratare anaeroba.

Schema de principiu a metodei de remediere in situ prin bioventing

Avantaje i limitri ale bioventilaiei BIOVENTILARE CONDIII IMPUSE -temperatur >20C; -aerare permanent; -controlul emisiilor poluante se face prin sisteme de retenie adecvate i monitorizare permanent; -pH: 6-8; -la clim arid se impune i AVANTAJE -se preteaz pentru descompuner ea contaminanil or petrolieri cu masa molecular mic; LIMITRI - durata remedierii este lent(ntre cteva luni i civa ani) -nu se poate aplica iarna; -nu se preteaz la un sol saturat cu ap sau n care aerarea

BIOVENTILARE

asigurarea umiditii n start;

nu este facil; -nu se preteaz n zone n care acviferul este la suprafa.

Bioreactorul de la depozitele de deseuri Un bioreactor opereaza in sensul transformarii rapide si descompunerii deseurilor organice. Intensificarea descompunerii si stabilizarii deseurilor se face prin aditia lichidului si a aerului in deseu, intensificandu-se in acest fel si procesele microbiene. Exista 3 tipuri diferite de bioreactor: a) aerob: levigatul este indepartat din stratul inferior, pompat catre tancul de stocare lichide si recirculat in depozit ul de deseuri printr-un sistem controlat. Aerul este injectat in masa de deseu, folosind puturi verticale sau orizontale, favorizand activitatea aeroba si accelerand mineralizarea deseului. b) anaerob: se adauga lichid masei deseului sub forma de levigat recirculat pentru a obtine nivele optime de umiditate. Biodegradarea are loc in absenta oxigenului rezultand gaze provenite din deseuri. Biogazul, in principal metanul, provenit de la depozitele de deseuri poate fi captat in scopul minimizarii emisiilor de gaze si pentru proiecte energetice. c) hibrid (aerob anaerob). Bioreactorul hibrid accelereaza descompunerea deseurilor printr-o tratare secventiala aeroba anaeroba care pe de o parte degradeaza rapid componentele organice ale deseurilor din zona superioara a depozitului si pe de alta parte colecteaza gazul care se produce la baza depozitului. Asociatia de salubritate din America de Nord a definit bioreactorul de la depozitul de deseuri ca fiind o celula a depozitului unde lichidul sau aerul este injectat in mod controlat in masa deseului in scopul intensificarii biostabilizarii deseului. Agentia de Protectia Mediului din USA monitorizeaza permanent functionarea bioreactorului si are o importanta baza de date referitoare la avantajele si dezavantajele pe care le prezinta aceasta tehnologie. Bioremedierea Orice compus chimic a crui acumulare n natura devine periculoas pentru mediu poate fi considerat drept POLUANT, iar nlaturarea lui cu ajutorul microorganismelor poate fi considerat BIOREMEDIERE.

Bioremedierea utilizeaza microorganismele pentru a descompune contaminantii organici din teren, noroi, reziduuri lichide si solide provenite din excavatii sau din in situ. Microorganismele distrug contaminantii folosindu-i ca sursa de hrana (energie). n poluarea cu iei succesul bioremedierii depinde ntr-o foarte mare msur de compoziia comunitilor microbiene din sol i de potenialul lor degradativ. Pe masur ce agentul contaminant este descompus, populaia de micoorganisme se diminueaz, deoarece ea a utilizat ntreaga surs de hran. Stimularea populaiilor de bacterii indigene, dar i exogene (testate in laborator i introduse n mediul poluant) n scopul decontaminrii diverilor poluani de natura alifatic, aromatic, metale grele, policlorurai aromatici, se face numai prin aport de nutrieni . Procesul de bioremediere se poate desfaura n condiii aerobe sau anaerobe. Un alt parametru care codiioneaz buna funcionare a tehnologiilor de bioremediere l reprezint coninutul de OXIGEN, pentru procesele aerobe. Aportul de oxigen este din: Aerul atmosferic; Sursa de oxigen pur; Apa oxigenat; Permanganat de potasiu; Ozon; Oxizi de azot

Ali factori ce necesit o permanent monitorizare pe ntreaga perioada de aplicare a tehnologiei de bioremediere sunt:

Valoarea pH ului solului, meninut ntre valorile din domeniul 6,5-8; Temperatura mediului ambient, meninut la peste 20C,favorabil creterii i dezvoltarii populaiei microbiene, adecvat proceselor de degradare a poluanilor petrolieri.

Procesele aerobe au nevoie de surse de oxigen, iar produsii obtinuti in final sunt dioxid de carbon si apa. Procesele anaerobe se desfasoara in absenta oxigenului iar produsii finali pot fi: metan, hidrogen, sulfati, sulf si azot. Bioremedierea in- situ, aerob n procesul metabolic, microorganismele utilizeaz oxigenul atmosferic , rezultnd ca produse de reacie, primordiale, dioxidul de carbon i ap, conform reaciei(1): Substrat(sursa de carbon) +O2 Biomas +CO2 +H2O +ali compui organici(netoxici) (1) Bioremedierea in- situ, anaerob

n cazul degradrii bacteriene n prezena hidrocarburilor n mediu anaerob, aportul de oxigen sau alte substane va fi dirijat de la suprafata, conform reactiei (2): Substrat + H2 Biomasa +CH4 + compui organici simpli(netoxici) (2)

BIOREMEDIERE ACCELERAT (Biostimulation, bioaugmentation, enhanced biodegradation) Reprezint o tehnologie ce utilizeaz culturi microbiene aclimatizate n condiiile severe din situl contaminat, pe grupe de contaminani, alturi pe populaia microbian autohton. Pe intreg parcursul decontaminrii, procesul de bioremediere este monitorizat prin date analitice, corecii de pH, nutrieni, umiditate, aport de oxigen(n cazul degradrii aerobe) sau lipsa oxigenului (n cazul remedierii anaerobe).Contaminanii care prin procesul de bioremediere accelert sufer procese de biodegradare sunt : compuii organici nehalogenai volatili i semivolatili, combustibilii, iar pentru apa subteran, contaminanii int sunt din grupa BTEX(benzen, toluen, etil-benzen, xileni).

Schema de bioremediere in situ accelerat, aerob Decontaminarea hidrocarburilor pe cale anaerob se efectueaz cu ajutorul culturilor de bacterii methanoigenice, sulfato-reductoare i denitrificatoare. Aportul de nutrieni este din gama lactatului de calciu sau a azotatului de sodiu. n urma mecanismelor de degradare anaerobe, bazate pe schimb electronic ntre materialul bacterian i contaminanii, grupurile int afectate de descompunere n forme mai puin poluante rmn BTEX (Benzen, toluen, etilbenzeni, xileni sunt componentele oragnice aromate cele mai volatile(COV) cu caracter cancerigen dovedit asupra factorului uman), compui aromatici clorurai, naftaline. Tehnologia este curent aplicat n siturile contaminate cu hidrocarburi, dar este limitativ n ce privete timpul (de la cteva luni la ani, funcie de tipul,

concentraia poluantului, factorii climatici). Aplicabilitatea este att pe sol ct i pe ap, cu toate c n multe state unde sursa de ap subteran urmeaz s fie destinat potabilitii, injectarea de azotat de sodiu prin sonde este interzis din motive de siguran sanitare. Metodele de biologice, n special bioremedierea in situ este folosit punctual i n ara noastr, cu titlul experimental.

BIOPUSTER reprezint un echipament mobil de stabilizare a deeurilor din depozitele neconforme, care prezint pericol de contaminare a aerului, surselor de ap, solului. Emisiile de gaze toxice i explozive, a mirosurilor intense, vor fi minimizate in situ prin aportul de aer i oxigen introdus dar i de extracia gazelor nocive, prin intermediul acestui echipament.

Schema de funcionare a echipamentului BIOPUSTER Dup stabilizare, situl poate fi decontaminat prin excavare, relocarea materialelor din ntreg depozitul, aplicarea altor tehnologii specifice depozitrii conforme. Relocarea n condiii de siguran este esenial pentru zonele rezideniale i personalul care deservete situl. BIOPUSTER este echipamentul care permite aerarea bogat n oxigen, la presiune de lucru ntre 3 i 7 bari, la intervale bine stabilite, iar presiunea de extracie a gazelor nocive este de cu 30% mai mare dect cea de aerare. Populaia microbian din sit este activat pe ntreg parcursul funcionrii instalaiei mobile (de la cteva zile la cteva sptmni). Aerul este purificat prin filtre cu crbune activ. Tratamente ex situ de bioremediere Bioremedierea ex-situ include bioremediere in suspensie, pamantul este amestecat cu apa pentru formarea suspensiei care sa mentina solidele si microorganismele in contact cu pamantul contaminat si bioremediere in faza solida in cadrul careia pamantul este asezat intr-o celula si amestecat cu apa si nutrienti.

Aratul pamantului, compostarea sunt exemple de bioremediere ex-situ in faza solida. a. Compostarea Compostarea const n procese fizico-chimice i microbiologice, de transformare a deeurilor organice(biodegradabile), n mediu aerob sau anaerob, n produi biologici stabili, care dupa maturare se valorific. Toate deeurile biodegradabile: menajere, dejecii animaliere, resturi vegetale, deeuri din industria alimentara, ajung pe o cale sau alta ntr-o faza de putrefacie n care reprezint un ngramnt natural, ecologic deosebit de preios. Calea pe care se ajunge la aceast faza este la fel de importanta ca i produsul finit n sine. O varianta este aceea de a lasa deeurile biodegradabile n timp la faza de maturare prin degradare anaerob fr o aciune oxidativa. Acest lucru este relativ acceptabil pentru o parte din materialele biodegradabile, de tipul resturilor vegetale, care nu sunt depozitate n straturi prea groase. Maturarea are loc in 1224 luni(legat de factori climatici si biolgici). Pentru celelalte deeuri biodegradabile (dejecii animale, resturi menajere etc.) metoda anaerob conduce la degajarea unor gaze cu miros si toxicitate (ex.amoniac, hidrogen sulfurat) infestarea acviferului, rspndirea de germeni patogeni, disconfort al amplasamentului. Deintorii de deeuri biodegradabile ajung sa fie obligai ca fie direct, fie prin intermediari, s recurg la tehnologii care s evite impactul semnificaativ adus mediului i factorului uman. O soluie de eliminare a acestor categorii de deseuri este INCINERAREA, ns necesit consum energetic ridicat si degajare de gaze cu efect de ser. O a doua varianta i cea mai utilizat pe plan mondial o reprezint compostarea aeroba biodegradare cu aport intens de oxigen. Maturarea compostului are loc in 10-16 sptmni. Reaciile dintre materia organic i oxigenul atmosferic(inclusiv aport controlat de ap) conduc la un material organic stabilizat(compost de fermentaie aerob), degajare de caldur, vapori de ap i dioxid de carbon. Procesul aerob, controlat nu induce mirosuri i germeni patogeni. Datorit cantiti mari de cldur care se degaj cu ocazia reaciilor aerobe,aceast metoda se mai numete i compostare fierbinte. Materialul atinge temperaturi de peste 70 C,motiv pentru care n sezonul rece are aspect de cea. Etapele compostarii: 1. Inventarierea tipurilor de deseuri biodegradabile (din punct de vedere al compozitiei fizico-chimice i al cantitii); 2. Alegerea amplasamentului (destinat platformei i a utilajelor destinate operaiilor de obinere a compostului);

3.Criterii climatice(zona ploioas, secetoas, foarte cald); 4.Tocarea materialului de compostat, amestecarea cu materiale de gofrare i dispunerea lui n brazde, pe lungimea platformei. n aceste brazde se pot aduga cantiti controlate de deeuri petroliere sub o atent monitorizare; 5. Aerarea brazdelor, umectarea lor, funcie de condiiile climatice(2-4 ori/sptmn) 6.Evaluarea fazelor de prelucrare pn la maturare; Echipamente i dotri -Tocator(shredder); -ncrctor frontal; -Separator materiale anorganice; -Agitator; Atelier de ntretinere a utilajelor; Platforma asfaltat sau betonat cu dotri aferente; Impermeabilizare n zona brazdelor;

Echipament destinat activitii zootehnice si vegetale, de capacitate mic Avantajele folosirii compostarii -Producatorii de compost respec politica de mediu naional privind valorificarea deeurilor biodegradabile, impus de legislaia comunitar.Generatorii de deeuri biodegradabile vor plati taxe pentru preluarea lor, iar productorii de compost vor

vinde fermierilor acest produs ecologic. O foarte bun surs de materii prime n compost sunt algele provenite din dragarea lacurilor, mrii. -Se mbuntete textura i fertilitatea solului(aportul de compost n terenul destinat agriculturii se face numai cu avizul unui institut /laborator acreditat); -Se pot creea parcele fertile n zone puternic poluate(ex.n zone de exploatari miniere de suprafa, la ocolale silvice); -Solul mbuntit cu compost, devine mai afnat, cu permeabilitate mare, favoriznd ca aportul pluvial sa nu spele i s se acumuleze la suprafa; -Sunt eliminate mirosurile i agentii patogeni; -n circuit inchis(amenajari de parcuri oraeneti, deeurile vegetale compostate se rentorc n acelai amplasament, nefiind necesar alta pia de desfacere)-un prim exemplu la Galai i Iai, unde autoritile locale au aprobat aceast utilizare. -metoda se poate extinde ( cadrul legislativ va permite i n Romania) utiliznd n brazdele de compostare i a unor tipuri de nmoluri(ex.din staiile de canalizare oraeneti, din industrii poluante-n urma corectrii coninutului de metale grele, substane greu biodegradabile) cu diverse destinaii(umpluturi, agricultur, etc) numai pe baza de determinri analitice i concentraii maxim admisibile. b. Landfarming Tehnologia numit landfarming const n excavarea solului contaminat, aplicarea pe o platform impermeabilizat (cu asigurarea drenajului, aerajului i nutrienilor ) a unui strat de max.50 cm de sol contaminat.Echipamentele de aeraj, scarificatorul i determinrile analitice asigur eficiena acestei tehnologii.Nu este aplicabil n sezonul rece.Este cea mai utilizat tehnologie de bioremediere la nivel mondial, iar n Romnia numai n faz pilot.

Fig.30 Schema de landfarming Echipamentele i materiale specifice in bioremedierea ex-situ: - Tractor/cisterna cu plug; Scarificator; Instalaie de pulverizare a apei, n scopul meninerii umiditii optime a solului; Fertilizani sintetici(ingraminte cu azot, fosfor); Prelevatoare de probe pentru sol i apa freatica(sonde Waterra, recipient de PVC etani, etc); pH-metru automat; umidometru pentru agricultura;

Modificatori de pH(funcie de natura solului);

Echipamente destinate bioremedierii landfarming

Tratarea biologica a umpluturilor de pamant (umpluturi speciale pentru realizarea fazei solide de bioremediere) Tratamentul biologic al umpluturilor de pamant debuteaza cu excavarea pamantului contaminat si amestecarea lui cu diversi aditivi in celule speciale prevazute cu sisteme de colectare a levigatului si sisteme de aerare. Tratamentul este utilizat pentru a reduce concentratiile compusilor petrolieri impreuna cu biodegradarea. Aditivii cum ar fi umiditatea, caldura, nutrientii, oxigenul si pH-ul pot fi controlati pentru a accelera biodegradarea. Celulele in care se face tratarea vor fi protejate cu membrane impermeabile pentru a minimiza riscul contaminarii cu levigat a zonelor inconjuratoare. Industria a dezvoltat diversi nutrienti si aditivi care in diverse formule (retete) pot stimula biodegradarea functie de conditiile specifice fiecarui amplasament. Sistemul de distribuire a aerului este amplasat la baza celulelor sub umplutura de pamant ce urmeaza a fi tratata. Umpluturile de pamant au inakltimi ce nu depasesc 2 3 m si sunt de regula protejate de folii de plastic care creaza efect de sera si contribuie la cresterea temperaturii. Daca pamantul care este tratat contine contaminanti organici volatili acestia sunt captati pe masura ce se evapora si sunt tratati sau distrusi. Acest tratament este de scurta durata (de la cateva saptamani pana la cateva luni). Exista tehnologii alternative care includ procese statice cum ar fi: pregatirea de paturi pentru tratament bilogic, celule pentru biotratament si compostare).

Decontaminare naturala Decontaminarea naturala se bazeaza pe un proces natural de curatare sau de atenuare a poluarii terenurilor si a apei subterane. Este frecvent intalnita chiar si la terenuri foarte poluate. In orice caz, trebuie sa se indeplineasca conditiile subterane potrivite pentru ca depoluarea terenului sa se poata face. Daca conditiile necesare nu sunt indeplinite decontaminarea naturala nu se va produce suficient de repede sau complet. Este necesara o monitorizare a conditiilor de mediu pentru a fi siguri ca o decontaminare naturala a loc (MDN monitorizarea decontaminarii naturale). Natura poate lucra in 4 moduri pentru a curata zonele poluate atunci cand mediul este poluat cu chimicale, - Insectele mici si microbii care traiesc in sol si in apele subterane folosesc unele chimicale drept hrana. Produsele digerate sunt transformate in apa si gaze netoxice, - chimicalele pot adera sau pot fi adsorbite de particulele de pamant. Acest fenomen nu inseamna decontaminare, dar fixarea substantelor poluante de particulele de pamant le impiedica sa migreze si sa polueze apa freatica si zonele adiacente. - atunci cand sursa de poluare se deplaseaza in teren sau ape subterane ea poate fi amestecata cu apa curata, diluandu-se poluarea, - unele chimicale, ca uleiuri si solventi, se pot evapora adica trec din faza lichida in faza gazoasa in interiorul pamantului. Daca aceste gaze (vapori) ajung la suprafata terenului ar putea fi neutralizate de actiunea razelor solare (ultraviolete). Tratament in situ, metode de solidificare/stabilizare Reprezint o tehnologie prin care contaminanii cu caracter deosebit de periculos sunt imobilizai ntr-o matrice de natur fizico-chimic. Prin amestecul de sol contaminat (ce conine metale grele, radionuclizi,ali compui periculoi ) cu aditivi (diverse proporii de ciment Portland, lapte de var, silicai alcalini), ap,care se injecteaz, se obine o mas solid, care nu permite apelor pluviale, subterane i levigatului s o destabilizeze. Schema acestei metode este prezentat n figura nr.17.

Fig.17 Schema de solidificare i stabilizare a contaminanilor (Sursa EPA 2001) Prin stabilizare i solidificare, terenul nu mai poate fi excavat, sau s i se dea o destinaie agricol. Tehnica se aplic destul de rapid, de la cteva sptmni pn la cteva luni, dependent de natura, concentraia de poluani, adncimea i mrimea sitului, tipul de sol, condiiile geologice. Tehnologia de stabilizare/solidificare, poate fi folosit ca atare sau se poate combina cu tehnologia de vitificare . Vitrificarea este o tehnologie in situ, care prin utilizarea energiei electrice(cu ajutorul a 4 electrozi, temperatura 1600-2000C) topete solul i nglogeaz permanent contaminanii periculoi pe diverse adncimi i suprafee, ntr-o matrice solid asemntoare sticlei.Prin topirea solului electrozii se scufund n profunzime, uniformiznd topirea.Dup ndeprtarea sursei de curent, solul se rcete i se vitrific.Schema acestui proces termic, dar i de solidificare / stabilizare este redat n fig.nr.18. Mantaua protectoare, incombustilil, are rolul de a nu permite mprocarea cu sol contaminat, degajarea altor emisii poluante. Dup vitrificare, masa solid nu mai poate fi relocat, iar aciunea apelor asupra ei este inert.Spaiile care rmn n urma vitrificrii (deoarece se comprim) se niveleaz i se competeaz cu sol curat.

Schema de vitrificare in situ a contaminanilor(Sursa EPA 2001) Tehnologia de vitrificare este scump din punct de vedere economic i limitat dac solul are o umiditate mare sau i se cere o destinaie agricol. Funcie de adncimea polurii, suprafaa sitului contaminat, aplicarea procesului de remediere a solului este de la cteva sptmni, luni pn la ani.

CONCLUZII Tehnologiile de remediere a terenurilor poluate din antierele petroliere din Romania sunt intr-o faza timid de iniiere, dat fiind o legislaie incomplet pe acest domeniu, dar i costurile pe care le ridic pentru titularii activitilor respective. Apreciabil este faptul ca sistarea activitatii de depozitare a lamurilor petroliere in spatiile neconforme a demarat, iar prin perspectiva unei viitoare directive a solului,

se vor transpune i implementa la nivel national acte legislative ce vor obliga poluatorul sau titularul de activiti ce a preluat i poluarile istorice s demareze aciuni de remediere a terenurilor afectate. Dac la nivel rilor puternic industrializate, cu un puternic sim civic privind natura, tehnologiile bazate de bioremediere au o larga aplicabilitate, fiind relativ puin costisitoare, nu necesita monitorizari extensive si nici echipamente complexe, n ara noastra acestea se aplica punctual. Bioremedierea in situ nu se preteza pe terenurilor cu poluare istoric. Procedeele landfarming ct i cele bazate pe stimularea capacitatii de atenuare naturala a solului, pot fi deosebit de utile in situaiile n care timpul i spaiul nu sunt factori limitativi.