ISTORIOGRAFIE GENERALA Capitolul 1 1.

Obiectul , locul si insemnatatea istoriei istoriografiei - obiectul istoriografiei l reprezint cercetarea ntregii producii istoriografice de la nceputuri i pn n zilele noastre - istoria istoriografiei s-a impus ca disciplina universitara in ultimele decenii. - De mentionat este ca in 1945 1946 cunoscutul istoric francez Georges Lefebvre a initiat un curs destinat nasterii instoriografiei moderne. -rostirea cursului si publicarea lui in 1971 sunt semnificative deoarece preocuparile privind istoriografia incep sa se impuna dupa cel de al doilea raz. Mondial in invatamantul universitar + - inmultirea cercetarilor a insemnat si o detasare de viziunea istoriei literare. 2. Notiunea de Istorie a istoriografiei si semnificatiile ei Etimologia cuvntului istoriografie nseamn scrierea istoriei. Istoriografia este:

tiina auxiliar a istoriei care se ocup cu studiul evoluiei concepiilor i cu studiul operelor istorice; totalitatea scrierilor periodice dintr-o anumit perioad sau dintr-o anumit ar; totalitatea cercetrilor istorice privitoare la un anumit aspect.

3.Definirea domeniului Georges Lefebvre spune ca istoriografia s-a dezvoltat sub influenta vietii si evenimentelor desfasurate in lume , ca ea este vie asemenea istoriei , adica schimbatoare Pt el obiectivele istoriografiei sunt de a face cunoscuti cititorului cei mai de seama autori istorici. Istoria istoriografiei se formeaza ca ramura a stiintei istorice cu scopuri din ce in ce mai bine stabilite , urmarind evolutia in timp a acesteia , in functie de conceptia si metoda istorica . 4.istoria istoriografiei in perspective actuala Istoria este nu numai facuta de oameni , ci a fost si scrisa de ei in conditii determinate. Ca atare , pagina istoricului a fost scrisa avandu-l pe el ca participant , care traind intr-o lumea reala cu idealuri proprii epocii in care a trait si ale carui aspiratii le-a exprimat.

5.Obiectivele istoriei istoriografiei Istoria istoriografiei este chemata sa deosebeasca efortul creator al generatiilor de istorici care ne-au precedat si care au facut posibila , istoriografia moderna a zilelor noastre. Profesia istorica , ca oricare alta are nevoie periodic sa se revizuiasca, ea insusi , sa se reconsidere cu toata obligativitatea pentru a-si vedea deopotriva calitatea si slabiciunile ei.La urma urmei am putea sa afirmam ca sunt necesare atat cercetarile destinate trecutului istoriografiei , cat si a prezentului. Daca examninezi metodologia istoriei contemporane pe baza careia inca cu mijloace traditionale se scriu lucrari istorice , avand in vedere in special documentul scris , poti fi indreptatit sa te intrebi , in epoca telefonului casetofonului , daca este oare metodologia traditionala apta sa dezvaluie integral faptul istoric contemporan

Capitolul 2 1.Constituirea si evolutia istoriei istoriografiei In epoca Preherodotiana Hecateu din Milet afirma o detasare de legende si mituri , urmat de Herodot, Tucidide si Polybios. Secolul al 17 lea adduce indoiala la adresa istoriei , sub raportul considerarii ei .AStefl Pascal socotea ca istoria nu dezvaluie decat principiul autoritatii , fiind o stiinta care depinde de memorie. Critica lui Pascal declanseaza un spor de interes pentru rosturile istoriei , o interogatie tot mai des indreptata asupra naturii ei. Un rol in constituirea istoriografiei l-a avut , REVOLUTIA FRANCEZA care a creat Istorie. Revolutia a deschis arhivele publice si senioriale , astfel ca documentatia sporeste . Numai in anul 1825 s-au imprimat aproximativ 40 de milioane de pagini de istorie. 2.Raportul istoriei istoriografiei cu stiinta istorica , filosofia istoriei ,istoria culturii , literature si sociologia. Istoria istoriografiei a aprut la captul unei indelongi evolutii istoriografice. Se poate remarca dialogul permanent al istoricului cu societatea , cu istoria timpului sau , un dialog cu stiintele invecinate.Astel ca dupa 1990 s-a deschis o noua epoca , prin care era firesc sa examinam certitudinile si radacinile istorice , sa sesizam evolutiile recente ale interogatiilor istoriicilor asupra propriei discipline , tratand pe scurt marimea subiectelor pe multiple planuri ale istoriei cunoasterii. In lucrarea Passses recomposes Champs et chantiers de lhistoire , infatiseaza o vasta panorama a campului si metodelor investigarii , ceea ce marturiseste nevoia raportarii scrisului istoric la standardele contemporane.

3.Raportul istoriei istoriografiei cu stiinta istorica Problema primordiala a istoriei istoriografiei este acea a situarii scrisului istoric dintro anume epoca in raport de stiinta istorica actuala. Aprecierea unui istoric al Renasterii este posibila cunoscand nivelul actual al studiilor renascentiste. In istoria istoriografiei sunt numeroase exemple de studii care au examinat istoriografia Renasterii asa cum aceasta s-a constituit de-a lungul epocilor. Istoricul istoriografiei este obligat sa recurga in evaluarile sale la stiinta istorica contemporana despre problemele examinate pentru a situa correct aportul unui istoric sau current. 4.Raportul istoriei istoriografiei cu filosofia istoriei Termenul de filosofie a istoriei se intalneste relative tarziu in istoria culturii , fiind utilizat pentru prima data de Voltaire Iluminist francez , el este cel care inscrie in istoriografie idea unei istorii a civilizatiei si o noua maniera de scrier a istoriei.Deci , iluminismul francez este primul care intrebuinteaza noul concept , punand in raport filosofia cu istoria. Desigur , aparitia notiunii nu inseamna si constituirea disciplinei filosofiei istorice , care va avea loc in secolul 18 , fiind menita sa explice istoria umanitatii. Destinul filosofiei istoriei se resimte in mare masura de pe urma Revolutiei franceze care intr-un fel sau altul , a influentat gandirea istorica. 5.Raportul istoriei istoriografiei cu istoria culturii Istoricul istoriografiei are in vedere creatia culturala dintr-o epoca , institutiile culturale , stiintele positive si ale omului , curentele in care se incadreaza. Istoriografia cu statutul ei bine definit va trebui sa tina seama de datele istoriei culturii epocii in care se produce scrisul istoric.Pentru istoricul istoriografiei climatul cultural este un element de referinta necesar, pe care nici o cercetare serioasa nu-l poate ocololi. Exista intre cei doi termini un raport de reciprocitate , istoriografia apeleaza la datele istoriei culturii pentru a explica formatia unui istoric , iar acestea se imbogatesc prin reconstituirile istoriei istoriografiei.

6.Istoria literara si istoriografia Istoria literaturii este susceptibila de luat in considerare din dpdv al obiectului sau , LITERATURA . Istoria istoriografiei poate beneficia de genul biografic pentru studiul personalitatii unor istorici , evocati de istoricii literari cu mijloace proprii. Studiul literaturii constituie un izvor pentru reconstituirea istoricului si dpdv al continutului care este de natura sa explice profilul unei epoci , tendinte politice si doctrinare. 7.Istoria istoriografiei si sociologia Studiul societatii dintr-o perioada istorica este una din posibilitatile pe cale le ofera sociologia. Ex lucrarea CONTRIBUTII LA STUDIUL SATELOR DEVALMASE este un exemplu despre rolul sociologiei in cunoastera istorica. Sociologia ofera insa si metodele ei de investigare cantitativa care pot lumina in termini mai exacti dimensiunile productiei istoriografice si difuzarea ei in societate. Capitolul 3 1.Istoriografia Antica .Introducere Istoria istoriografiei trebuie sa porneasca in demersurile ei din momentul in care exista o traditie scrisa , un uz al scrisulul pe piatra metal , hartie , papirus etc , din momentul in care aminitrea faptelor este consemntata.Tot scrisul este , intr-un fel , istoric, pentru ca isi propune sa pastreze ceva. Istoria istoriografiei incepe cu descoperirea masurii timpului. Masurarea timpului a conferit istoriei calitatea fixarii evenimentelor , a faptelor intr-o succesiune si la o anumita data. 2.Istoriografia Egiptului Pana in secolul 19 s-a considerat ca istoria evreilor este cea mai veche prin date si fapte de continut istoric transmis de Vechiul Testament. In realitate numai dupa descifrarea hieroglifelor si dupa descoperirile arheologice s-au deschis noile posibilitati de cunoastere a culturii egiptene. Cel mai bogat text este scriera lui Manetho in care a pregatit o serie de anale egiptene (Scriere istoric n care sunt nregistrate an cu an ntmplrile importante din viaa

unui popor) de-a lungul a 30 de dinastii cu numele lor , continand datel venirii la domnie si evenimentele mai importante. Alte texte sunt : Analistica. Piatra de la Palermo databila cu 200 de ani inaintea celei mai vechi parti a V.T. In text sunt consemnate nume de faraoni , impreuna cu faptele lor. Analele lui Thutmes III . Au fost scrise din porunca faraonului pe peretii coridorului care inconjura incaperea ce adapostea statuia zeului la Karnak. 2.Consideratii pe marginea conceptiei ce a prezidat la elaborarea analisticii egiptene Pe baza acestor fragmente analistice se poate constata ca in vechiul Egipt arhivele faraonilor contineau marturii despre domnii , povestiri despre campanii si despre venimente politice de insemnatate, cronologii , etc. De observat ca majoritatea dintre ele au un character strict contemporan , referindu-se la fapte istorice traite. Sunt insa si cronologii care acopera evolutia istorica a trecutului , o analistica cu date mai bogate , in masura in care trecutul era mai apropiat de momentul redactarii. Analistica marturiseste o preocupare in legatura cu consemnatrea faptelor. In analele lui Thutmes al III lea se poate observa cu usurinta rolul vointei divine in implinirea marilor fapte ale faraonului , prezenta zeului in fiecare isprava a sa. Avem de a face evident cu o istorie , exresie a unei forte supranatural , in alti termini o istorie intemeiata pe revelatia divina. 3.Istoriografia in Babilonia , Asiria si Persia Istoriografia Babiloniana este asemanatoare cu cea a egiptenilor , asociindu-si insa caracteristici particulare : curioziatatea pentru originea lucrurilor despre care vorbesc unele tablite ce fac parte dintr-o literature mitica. Ex: inscripiile lui Gudea din Lagash, aparinnd perioadei sumeriene, au surprins obiceiurile i deprinderile vremii. n Asiria relevante sunt compilaiile Istoria sincron i Cronica asirian. Cea dinti cuprinde o istorie politic prin excelen, istoria relaiilor dintre Babilon i Asiria ntre 1600- 800 .e.n. cu accent pe disputele de frontier. Consemnarea evenimentelor politice a continuat n secolele VIII-VI .e.n. prin Cronica babilonian ce acoper perioada 745- 668, lucrare ce trdeaz un nceput de critic istoric prin interesul pentru corectarea nregistrrilor asiriene anterioare i se distinge prin imparialitatea relatrii rzboiului dintre Asiria i Elam.

Genul analelor regale a fost ilustrat cu deosebire n perioada lui Assurbanipal (668- 626 .e.n.), suveran interesat nu numai de alctuirea de nsemnri cu caracter istoric, de inscripii glorificatoare, ci i de crearea unei vaste biblioteci n spiritul colecionar specific vechilor orientali. Invazia greac i rspndirea elenismului a influenat i n Babilon scrisul istoric reprezentat de Berossos, autorul lucrrii n trei pri intitulat Babilonica sau Chaldaica. Prefaat de o descriere a rii, n maniera istoriografiei greceti timpurii, textul se poate diferenia n trei pri: una mitic, legendar, de la creaie la potop, a doua scris n tradiia listelor de regi, de la potop pn la Nabonassar, i a treia, o naraiune a istoriei recente. 4.Istoriografia evreilor ntre popoarele Orientului antic vechii evrei au fcut o not distinct prin raportare la istorie. Biblia prezint istoria unui popor ce se mic de la barbarie spre civilizaie, devenind din ce n ce mai neistoric pe msur ce este mai sacr. Interesul pentru naraiunea istoric a fost stimulat de expansiunea evreilor, de prosperitatea i prestigiul din timpul regilor Saul, David i Solomon. Evreii mpart scrierile sfinte n trei pri: 1. Pentateuhul, nume dat de evreii din Alexandria cnd au transcris-o n limba greac, Legea sau Cele cinci cri ale lui Moise; e alctuit din patru surse principale datnd din secolele IX-IV, dintre care dou, cele mai vechi, sunt propriu-zis istorice, celelalte cuprinznd legi i ritualuri; textul cel mai timpuriu, ce acoper perioada dintre genez i regi abund n legende ale patriarhilor israelii integrabile unei saga naionale, 2. Profeii i 3. Scriptura alctuit ndeosebi din psalmi, proverbe i Cartea lui Daniel. 5.Istoria preherodotiana La nceput au fost legendele, miturile, epica eroic. Istoria epic, precum Iliada i Odiseea, i-a propus s ncnte i nu neaprat s informeze i astfel a neglijat cronologia. Un pas nainte l-a fcut Hesiod, descoperitorul unui trecut cu dimensiuni umane care a dat n Teogonia o cronologie pe cinci vrste, a dat timpului o direcie prin aseriunea potrivit creia istoria uman e una a declinului. Alturi de poei, filosofii i geografii i-au adus aportul lor la schimbarea viziunii grecilor despre timp. Trecerea dinspre poezie spre proz a nsemnat asumarea unei critici a tradiiei i n acest sens s-a impus Xenophanes care a refuzat s cread n zeii tradiionali i a subliniat incertitudinea cunoaterii umane.

Dei au mbinat mitul cu istoria n lucrri cu titlul Genealogii, ntemeieri logografii au anunat scrisul istoric prin ncercarea de a lmuri raporturile dintre greci i vecinii lor asiatici, lrgind astfel orizontul istoric al contemporanilor. n lucrri ca Lidiaca, Persica Xanthos din Lidia, Dionisios din Milet, Caron din Lampsacos au depit istoria local n favoarea uneia regionale lansnd, pe baza autopsiei, a cercetrii la faa locului, consideraii despre structura politic i economic a marilor state orientale n comparaie cu realitile greceti. 6.Istoriografia clasica greaca . HERODOT Sub impulsul rzboaielor medice Greciei legendare, mitice i-a luat locul o alta n care s-a manifestat o solidaritate real, terestr. Rzboaiele medice au avut un efect catalizator determinnd o autoexaminare colectiv a grecilor, responsabilizarea lor fa de destinul unei civilizaii comune. Contactul cu perii i-a ndemnat pe greci la o reflecie fr precedent asupra propriului trecut, reflecie care a stimulat apariia contiinei istorice ntemeiate pe unitatea care s-a creat deasupra particularismelor locale, instituionale. Lui Herodot i-a revenit meritul de a ilustra unitatea grecilor cldit pe destinul lor comun. Herodot (cca. 480- 430 .e.n) a propus un nou tip de investigare a trecutului exprimat prin chiar titlul lucrrii: Anchete. Istoria este deci n concepia lui cercetare, investigare ce impune o adncire n timp i dezvluirea de noi spaii care au scpat pn atunci cunoaterii Eladei. Propunndu-i s descrie faptele oamenilor pentru ca acestea s nu fie date uitrii de posteritate, a ales un subiect de istorie contemporan, rzboaiele medice. Prin demersul su amplu de a repovesti trecutul ntr-o naraiune n care i-au fcut loc relatrile etnografice i geografice ca i biografiile (situate n continuarea unei tradiii epice), Herodot nu a fost numai printele istoriei ci a fost creditat cu meritul de a fi creat un gen specific, acela al istoriei culturale. 7.Istoriografie clasica greaca . TUCITIDE Contemporanul lui Herodot, Thucydides (cca. 462- 395 .e.n.) a dorit s se individualizeze n epoc prin cultivarea unui alt gen de istorie: istoria politic. A ales s scrie despre Rzboiul peloponeziac, un eveniment de istorie trit, la care a fost, pn la un moment dat, martor. Dornic s-i configureze un profil aparte n lumea istoricilor, autorul atenian a inut s se detaeze de Herodot ca i de logografi delimitndu-se de mituri, de legende. A avut meritul de a convinge

c mitul poate fi cu greu salvat sau restituit. A criticat elementele fabuloase din opera predecesorilor pentru c nu pot fi testate i nu pot constitui subiect de anchet datorit distanei mari n timp a evenimentelor la care se face referire i a naturii lor fantastice. Ambii nceptori ai istoriografiei greceti au abordat tema rzboiului, ntr-o tratare diferit. Herodot a fost istoricul perioadei de glorie a grecilor, Thucydides al celei de autodistrugere. Herodot a vzut n rzboaiele persane o lupt ntre forele despotismului i libertii, ntre Orient i Occident, ntre o monarhie despotic i oraele-state guvernate de ceteni. ns rzboaiele n viziunea lui nu echivalau cu simple btlii ntre buni i ri, ci a mers mai departe i le-a prezentat cititorilor/auditorilor obiceiurile persanilor, contrastul dintre unitatea Imperiului persan i discordanele dintre oraelestate greceti. Thucydide a scris despre rzboiul peloponeziac ca unul care a vzut puterea i gloria Atenei apsat de mizeria nfrngerii. 8.Istoriografia clasica greaca. POLYBIOS Elenismul a stimulat rentoarcerea la istoria critic. Prin impunerea unui dialect unic, coin, s-a depit viziunea tradiional potrivit creia lumea greac se separ de cea barbar n primul rnd prin limb. Ilustrativ pentru aceast nou epoc a fost Polybios (cca. 198- 117 .e.n.). A propus o istorie universal centrat pe ideea creterii puterii romane. De altfel, s-a considerat ntemeietorul acestui gen, diferit de cel profesat pn atunci. Istoria universal nsemna nlnuirea cauzal a faptelor i nu alipirea de istorii pariale. Astfel, n Istorii a prezentat evenimentele din Italia, Iberia, Sicilia, Africa, Grecia, Macedonia, Asiria, Siria i Egipt ntr-o legtur organic dat de politica roman. n ceea ce privete structura lucrrii, a nceput cu o incursiune n istoria Romei, cu rzboaiele dintre romani i cartaginezi, convins c astfel cititorii vor putea mai lesne nelege evenimentele ulterioare. A vrut deci s pregteasc iubitorilor de nvtur o cale uoar spre nelegerea celor ce urmeaz s fie spuse. Istoriile lui Polybios cuprind o expunere a trecutului recent al Romei realizat de un strin care a putut observa guvernarea roman, arta militar i diplomaia dintr-o poziie extrem de favorabil. 9.Istoriografia latina 10.Inceputurile istoriografiei romane

Faptul c romanii i-au dezvoltat treptat sensul trecutului este relevat de Fabius Pictor. A scris n limba greac din dorina de a imita genul istoriografiei greceti dar i pentru c n secolul al III-lea limba greac a reprezentat limba civilizaiei din Iudeea pn n Spania, toi oamenii de litere ncercnd s scrie n aceast limb. Ca atare, grecii, mai mult dect oricnd, au scris despre alte naiuni iar acestea la rndul lor au fost stimulate s scrie despre sine n limba greac, potrivit standardelor greceti. Fabius a scris n grecete pentru c era la mod i pentru c n limba greac avea mai multe informaii despre Roma. Cato , s-a luptat cu influena Greciei, a dezvluit o minte saturat de a gndi n grecete. Astfel, a fost cel dinti istoric care a scris n limba latin ,opera sa intitulandu-se Origini.

11.Teoria istorica ciceroniana De la primele redactri istorice s-a ajuns n secolul I . Hr. la meditaii asupra istoriei prin raportarea ei la oratorie. Cicero, n De oratore, tratat publicat n 55 . Hr., a dat o critic a istoriografiei romane timpurii creia i-a lipsit, n opinia sa, interesul pentru stil. Analele, lipsite de orice ornamente ale stilului, sunt in opinia lui , doar simple nregistrri de persoane, locuri i evenimente. Aprecia istoria ca o art care astfel se apropie de oratorie. Trebuia s fie ns o art folositoare, i pentru aceasta, istoricul s urmeze propriile-i reguli: 1. istoricul s nu ndrzneasc s spun ceva fals, 2. s cuteze s spun adevrul, 3. s fie imparial i 4. s ordoneze faptele n ordine cronologic. 12.Evolutia istoriografiei latine Caesar n Commentarii de bello Galico i Commentarii de belo civili a identificat misiunea imperial roman cu propria sa carier, soart, noroc, a vzut n istorie un mijloc de justificare. Cel care a creat un stil istoriografic a fost Caius Sallustius Crispus (86- 35 .e.n.), autor care a abordat, i perfectat, genul monografiei n Conjuraia lui Catilina i Rzboiul cu Iugurtha. A dorit s transmit lectorilor mesajul c forele interne, schimbrile n mentalitatea elitei caracterizat prin corupie, ambiie, brutalitate distrug republica roman. Istoric moralizator i-a structurat analiza pe opoziia dintre corp i suflet, dintre bun i ru.

13. Gaius Seutonius Tranquillus A trait in jurul anilor 70 - 130 dp Hr ,el apartinea ordinului ecvestru , fapt ce se reflecta in conceptia lui politica.Cariera pe care a parcus-o si responsabilitatile in ierarhia imperiala , conducator al biroului documentelor principelui , membru in Consiliul imperial , consilier a lui Hadriasnus , i-au pus la indemana o vasta informatie. Fiind om de cultura , autor al unei bogate opera dintre care cea mai importanta Viata celor 12 Cezari , in 8 carti , in care chronologic trateaza viata imparatilor de la Iulius Cesar la Domitian. El a considerat ca sirul cezarilor incepe nu cu Augustus ci cu Cesar. Capitolul 4 Istoriografia Evului Mediu 1.Istoriografia crestina .Consideratii preliminare Istoriografia cretin a avut dou sarcini: de a plasa viaa lui Isus n istoria evreilor i de a integra istoria evreilor n istoria general antic Cum regatul spiritual al lui Mesia trebuia reconstituit prin apelul la referine incerte i fragmentare s-a recurs la interpretarea simbolic i alegoric. Utilizarea alegoriei pentru interpretarea unor texte nu a fost o invenie a istoriografiei cretine, se ntlnete i n literatura antic, la Homer, de exemplu i n filosofia antic care a ncercat s armonizeze mitul cu raiunea. Cea mai renumit personalitate a alegoriei cretine a fost Origen (cca. 184- 254 e.n.), un grec alexandrin numit de Ieronim cel mai mare nvtor al bisericii dup apostoli. A considerat c succesiunea cronologic se fondeaz pe continuitatea spiritual; acelai spirit, spiritul sfnt, l-a inspirat pe Moise ca i pe apostoli; dac istoria uman este o nregistrare a unor aciuni accidentale, istoria cretin este expresia unui adevr mai nalt, a Logosului. Origen a dorit s deslueasc nelesul adevrat al textelor cu ajutorul unei chei interpretative care s constea ntr-un fapt suprem, cretinismul. Ca atare, acesta a jucat rolul de cheie n interpretarea pe care a aplicat-o Vechiului Testament. Astfel a realizat srcia i nepotrivirea dintre surse, mai ales a celor referitoare la istoria cretinismului. 2.Cele dintai maifestari ale culturii istorice crestine si a noii conceptii. Interesul pentru cronologie s-a confundat cu cel de a da istoriei evreilor un trecut glorios, prestigiul i vechimea istoriei pgne, a

servit dorinei de a impune o perspectiv istoric asupra credinei cretine i de a stabili importana istoriei sacre. Prin cronologie istoria devenea i mai credibil i de aceea istoricii cretini i-au asumat sarcina de a reconcilia evenimentele istoriei evreieti cu ale istoriei pgne. Prima cronologie cretin a aprut la mijlocul sec. III i i-a aparinut lui Sextus Iulius Africanus, autorul Cronografiei, lucrare n cinci cri. Metoda, utilizat mai nti de Iulius Africanus i apoi de Eusebius a fost ca, pornind de la olimpiade, s consemneze evenimentele legendare, sacre i laice, petrecute n acelai timp n istoria grecilor, persanilor sau a altor populaii antice i n cea a evreilor. Istoriografia ecleziastica . Creatorul acestui gen a fost Eusebius din Cezareea (cca. 260- 340), numit i Herodotul cretin, printele istoriei ecleziastice, multe din evenimentele i persoanele primelor secole ale erei cretine fiind cunoscute numai prin a sa istorie a bisericii. A scris o eroic biografie a lui Constantin. 3. Evolutia istoriografiei medievale Evul mediu a asimilat motenirea antichitii pe care a transmis-o Renaterii. Autorii de istorie medievali au preluat din istoriografia roman noiuni despre varietatea genurilor istoriografice, distingnd ntre istorie i anal. Din punct de vedere stilistic modelul cel mai admirat a fost Sallustius ale crui discursuri din Conjuraia lui Catilina sau Rzboiul cu Jugurtha au ptruns att de adnc n contiina medieval nct istoricii au mprumutat din acestea fraze ntregi n lucrrile lor. De o circulaie deosebit s-a bucurat i Vieile celor 12 cezari a lui Suetonius, model de biografie alturi de alte biografii elogioase sau panegirice, derivat din oraia funebr. Din seria autorilor de istorii medievale este de retinut : Gregoire de Tours (538/539- 594) i-a propus s pstreze vie memoria trecutului barbar i s dea exemple ale unei guvernri cretine ideale precum cea a lui Clovis i a soiei sale Clotilde. Beda (672/73- 25 mai 735) martirolog, exeget biblic i istoric remarcabil prin Historia ecclesiastica gentis Anglorum (Istoria ecleziastic a poporului englez). A dezvoltat un interes profund i critic n cronologia cretin creia i-a dat o nou versiune n De ratione temporum.

4.Conceptia si metoda istorica medievala Istoria s-a definit in occidentul medieval prin conceptele furnizate din antichitate.In esenta , in Evul Mediu s-a inteles prin istorie nu numai naratiunea ci si faptele in sine.Prin naratio rei gestae , povestirea faptelor facute intelegm si distictia dintre adevar si poezie , adevar si fictiune.In evul de mijloc cunoasterea istorica s-a redus la 3 elemente fundamentale: Personajele prin care evenimentele se produc , Locurile unde s-au produs si Timpul cand s-au produs. In Evul Mediu istoria nu se scria usor , dar se citea cu placere , era un divertisment , o distractie , nefiind departe deliteratura.Istoria era providentiala , totul pornea de la Dumnezeu , iar tot ce se petrecea era voia lui. Metoda scrieri istoriei era bazata pe ceea ce au vazut , ca participanti apeland la surse orale si scris , monumente si inscriptii ,diplome originale etc. 5.Istoriografia Bizantului Este importanta deoarece dinspre ea au iradiat influente asupra culturii europene medievale si moderne , asupra umanismului renascentist. Primele 3 secole din istoria Bizantului , de la Constatntin cel Mare la Iustinian , constituie o perioada ce a oferit un loc de intalnire al oamenilor de cultura , ce au salvat manuscrisele antichitatii grecesti si romane. Cultura bizantina si implicit istoriografia a avut 3 elemente consecutive : Elenismul , Romanitatea , Crestinismul la care s-a asociat componenta orientala , care si-a avut rolul ei in definirea culturii istorice a Bizantului. Istoriografia bizantina a avut o decisiva influenta asupra ariei culturale rasaritene , sud slave , rusesti si slavo romane. Este fara indoiala ca influenta bizantina a inraurit lietratura blugara , sarba si rusa si cea romana.

Capitolul 5

Istoriografia Moderna

1.Istoriografia Renasterii

Marcheaza , prin conceptie si metoda afirmarea unei noi modalitati de scriere a istooriei prin care se distanteaza de scrisul istoric medieval. In ambianta dinamicii orizontale si verticale ce caracterizeaza Renastera isi face aparitia o noua intelectualitate in serviciul cetatii , apar noi clase profesionale si regimuri politice . Umanismul debuteaza in Italia fiind prilejuit de noua conjunctura sociala si economica care a oferit cadurl afirmarii Renasterii. Autorii scrierilor istorice umaniste sunt diplomati , juristi dar si oameni atasati bisericii . 2.Originea umanismului 3.Evolutia istoriografiei umaniste .Primul umanism Petrarca a fost considerat primul modern iubitor de antichiti . Interesul su pentru antichitate, pasiunea sa de colecionar este dezvluit de faptul c n 1351 a cumprat o copie a istoriei lui Titus Livius pe care a adnotat-o cu comentarii elogioase i critice, a pus-o n uz n poemul su Africa i a fost mai trziu studiat de Lorenzo Valla. A descoperit n 1345 un manuscris al scrisorilor lui Cicero ctre Atticus. Devotat conceptului idealizat de patrie, glorificat n sonetul Italia mia, considera c Roma de aur (Aurea Roma) este deopotriv capul lumii (caput mundi) i cetatea lui Dumnezeu. Primului umanism ii apartin Dino Compagni , Giovanni Villani , Filippo Villani . Dino campagni a scris Cronica a Florentei de la origini pana la zilele sale.Giovanni Villani prin cronica Florentei s-a oprit la Evul Mediu incepand cu originea orasului . Al doilea umanism italian ii apartin Leonardo Bruni Bracciolini , Flavio Biondo , Aeneas Silvio Piccolomini. , Poggio

Pentru Leonardo Bruni istoria ar trebui s cuprind, echilibrat, evenimente practice i teoretice, politice i literare, aducnd aminte de vechiul concept al lui Marte aliat Minervei. Lucrarea sa definitorie Istoria poporului florentin la care a lucrat din 1416 pn n 1444, anul morii sale. Cel mai renumit continuator al lui Bruni a fost Flavio Biondo . A combinat n lucrarea sa ntr-un mod remarcabil erudiia i naraiunea.

Poggio Bracciolini a nregistrat rmiele ruinelor romane corectndu-l pe Petrarca iar Cyriac din Ancona (1381- cca. 1455), un negustor care a trit n orientul mijlociu unde a adunat insctipii, a scris ase volume de comentarii (pierdute ntr-un incendiu n 1514). Criticismul istoriografic s-a afirmat prin Lorenzo Valla (1405- 1457) retor, reformator al dialecticii. A aplicat criticismul Donaiei lui Constantin; cu argumente legale, gramaticale, retorice, geografice i cronologice l-a ridiculizat pe autorul acestei prezumtive donaii necunoscute nici de Constantin i nici de papa Silvestru. 4.Teoria istorica a umanismului italian. Al treilea umanism apartine lui Machiavelli si Guicciardini . Pentru Machiavelli studiul istoriei nu a fost n principal o activitate de anticar ci cheia tiinei politice, a politicii raionale i prudente. n Discurs asupra primei decade din Titus Livius (1519) a dorit s deschid o nou cale tiinei guvernrii i artei rzboiului. A cutat n cartea lui Titus Livius rspunsuri referitoare la natura uman, structura social, faciunile politice, rolul religiei, libertatea republican, sursele puterii politice. n termeni ciceronieni a vzut n istorie nu numai lumina adevrului dar i nvtoarea vieii. A scris Istoriile florentine la cererea conducerii universitilor din Pisa i Florena (1520- 1525). Ceea ce istoria Florenei pare s ofere, n contrast cu cea roman sunt exemple de evitat, de ocolit. Raiunile acestei stri de fapt sunt 1. faptul c puterea secular a fost deinut de papalitate i 2. ruinarea nobilimii florentine care a dus la divizarea n partide i a lsat Florena dependent de mercenari strini, barbari care, sub presiunea demografic au ptruns din cnd n cnd n Italia, decisiv dup 1494. Francesco Guicciardini a continuat genul istoriei cetii n Istoria Florenei scris ntre 1508- 1510) n care a cuprins evenimentele de la nceputul marii schisme n biseric (1378) pn la asediul Pisei n 1409.

5.Eruditie si istorie in secolul 16 lea >preludiul france la istoriografia moderna

Criza constituional care s-a declanat dup moartea regelui Henric al II-lea a stimulat interesul pentru reinterpretarea istoriei medievale, pentru justificarea instituiilor regatului. Monarhia i biserica, ntorcndu-se spre origini, trebuiau s se justifice prin istorie. Estienne Pasquier (1529- 1615) a justificat instituiile regatului prin apelul la istorie. n Recherches de la France (Cercetri ale Franei s-a referit la istoria timpurie a Franei, ncepnd cu galii, semn c a respins teoria originii troiane. Frana, n opinia lui, a existat nainte i separat de regii si, de biseric, nobilime i de Roma. i-a propus s demonstreze continuitatea unor instituii fundamentale, acordnd Parlamentului un rol important ntre celelalte instituii i n istoria Franei Jean Bodin n Methodus ad facilem historiarum cognitionem (Metod pentru o mai uoar cunoatere a istoriei) a mprit istoria omenirii n trei perioade principale de aproximativ 2000 de ani fiecare : 1. civilizaia a nflorit n regiunile din sud (Mesopotamia, Egipt); se caracterizeaz prin preponderena religiei i a nelepciunii, prin faptul c omul cucerete natura dovad importana dat astrologiei, 2. centrul de greutate l reprezint lumea mediteranean; se caracterizeaz prin crearea oraelor-state, a legilor, expansiunea colonial i 3. ncepe cu era cretin i se caracterizeaz prin evoluia tehnologiei i rspndirea rzboaielor. Modelul istoricului modern, erudit a fost ilustrat de un contemporan al lui Bodin, Nicolas Vignier (1530- 1596), fiul unui bogat ofier regal, care a beneficiat de o educaie clasic. n Bibliothque historiale i-a propus cercetarea i cunoaterea adevrului tuturor lucrurilor. 6.Istoriografia Europei clasice Secolul al XVII-lea a fost unul al erudiiei colective, dominat de cuvntul critic ce pune sub semnul ntrebrii autoritile tradiionale. Este secolul n care s-a fondat definitiv critica documentelor de arhiv prin contribuia lui Jean Mabillon. S-au stabilit reguli ale criticii de text prin contribuiile lui Richard Simon, reguli i mijloace de analiz a documentului pentru a distinge autenticul de fals. Criticismul acestui secol a rezultat i din relaia special stabilit ntre istorie i drept ca urmare a ateniei deosebite acordate n epoc documentelor cu valoare juridic: constitiii, tratate, capitularii, diplome,

ntemeietorul criticii diplomatice a fost Jean Mabillon , un clugr benedictin din Congregaia de la Saint Maur. 7.Istoriografia Iluminismului Reprezinta un capitol semnificativ din evolutia scrisului istoric universal. Despre scrisul istoric al sec 18 lea s-a afirmat cu indreptatire ca niciodata istoria nu a fost mai populara si ca niciodata nu a fost atat de bine scrisa intr-un atat de perfect acord cu ideile dirigente ale epocii Aceste aprecieri sunt fondate pe istoriografia voltariana care a facut apel la ratiune si gust , combinand stilul literar cu gandirea rationala. Istoricii secolului Luminilor au stiut sa imbine intelegerea exacta a istoriei ce i-a precedat cu o clara constiinta de sine avand meritul de a fi ridicat epoca in propria lor constiinta angajand un dialog cu Dumnezeu si cu puterea constituanta. Au pus capat conceptiei clasice umaniste despre istorie , vazuta ca o colectie de fapte stralucite , impestritate cu discursuri inventate sau cu tonalitati retorice ce o transformau intr-o pagina de literatura.

8.Istoriografia iluminista engleza si americana Istoria Angliei de la invazia lui Iulius Caesar La revolutia din 1688. i-a adus lui David Hume renumele de Voltaire al istoriografiei engleze. Voltaire nsui a apreciat-o la fel de filosofic, raional i cosmopolit ca a sa. Cuprinde perioada de la invazia lui Iulius Caesar pn la William al III-lea, ntr-o abordare dinspre timpurile recente spre cele ndeprtate. Pentru Hume cheia nelegerii comportamentului caracteristic, a trsturilor specifice ale poporului britanic const n analiza constituiilor. Potrivit lui Hume prima calitate a istoricului este de a fi imparial, de a spune adevrul i a doua de a fi interesant. A doua lucrare a sa este Istoria imparatuluui carol al V lea in care nu a apelat la fapte de arhiva.Importanta este introducerea la carte in

care da o imagine a istoriei Europei in Evul Mediu depasindu-l pe Voltaire in aceasta privinta. 9.Istoriografia romantica Romantismul poate fi definit ca o reacie mpotriva gndirii anistorice, ca un protest al sentimentului i imaginaiei mpotriva intelectualismului, a simirii mpotriva formei, a individualismului mpotriva tiraniei sistemului. Unul din ideologii care au anunat noua micare a fost Johann Gottfried Herder (1744- 1803), filosof, filolog, literat, antropolog, folclorist, poet. Elev al lui Kant, a preluat de la profesorul su ideea potrivit creia funcia istoricului este de descoperi unitatea ntre numrul mare de fapte diverse, de a descoperi principiul dezvoltrii continue. A pus istoria n relaie cu evoluia organic a naturii, a conceput toate vietile de pe pmnt ca un tot care progreseaz continuu ntr-o nlnuire organic. 10.Istoriografia pozitivista Pozitivismul a fost definit ca un sistem de filosofie pozitiv, iar definiia istoriografiei pozitiviste a fost dat de Louis Bourdeau n manifestul polemic din 1888 Istoria i istoricii. Eseu critic asupra istoriei considerate ca tiin pozitiv. Acesta afirma c tiina istoric nu poate fi conceput n afara unei perspective filosofice deoarece omenirea tocmai intrase ntr-o nou vrst caracterizat prin dezvoltarea raiunii. Filosofia istoriografiei pozitiviste a fost determinist, a folosit un limbaj matematic. Istoria ca tiin trebuie s fie n msur s stabileasc legi pe care Bourdeau le-a clasificat n trei grupe: 1. legile de ordine, care arat similitudinea lucrurilor, 2. legile de raport, care explic cum anume aceleai cauze antreneaz aceleai efecte i 3. legea suprem care regleaz cursul istoriei 11.Istoriografia metodica sau tiumful eruditiei In evolutia istoriografiei universale ultima treime a secolului al 19 lea si primele decenii din sec urmator reprezinta o perioada distincta.Unul dint pionerii istoriei istoriografiei in franta , Georges Lefebvre in cursul pe care la profesat la Sorbona , care a fost publicat ulterior de doi din elevii sai , sun titlul de La naissance de lhistoriographie moderne afirma cu indreptatire ca dupa 1870 se inregistreaza fenomenul cuceriri eruditiei.

Apar noi discipline , cunoasterea istorica face progrese datorita descoperirilor arheologice care imbogatesc spectrul cunoasterii istorice. Gabriel Monod a enunat n 1876 programul unei noi coli istoriografice pe care dorea s o constituie n jurul nou-nfiinatei reviste La Revue historique (Revista istoric). Monod a definit metoda simpatiei intuitive apreciind c n msura n care istoricul trateaz istoria naional efortul su de nelegere a secolelor trecute e facilitat de faptul c regsete n trecut o parte din el nsui. Astfel Monod a privilegiat istoriografia naional; de altfel, cei doi directori ai revistei au anunat c studiul istoriei Franei este principala sarcin a demersului lor avnd i o finalitate politic, de a da rii unitatea i fora moral de care are nevoie. Aprecia c istoriografia se afla nc ntr-o perioad de elaborare a materialului i astfel a lansat un ndemn la cercetarea arhivelor, la unitatea metodologic i solidaritate tiinific.

Capitolul 6 Istoriografia contemporana 1.Istoriografia intre cele doua razboaie mondiale In aceasta perioada apar mari sinteze de istorie nationala ce reflecta particularitatile diferitelor state in istoriile generale.Se constata un progres in scrierea istoriei , aparitia unor noi domenii de investigare , noi discipline ca Demografia istorica sau Antropologia care ofera noi perspective. Istoriografia europeana si ce universala a fost puternic marcata de contributiile lui Lucien Febvre si Marc Bloch care organizeaza la Strasbourg revista Annales care va deveni o principala directie in istoriografia universala , o adevarata revolutie istoriografica Prin spiritul interdisciplinar scoala Analelor va domina istoriografia europeana prin revolutia documentara si interdisciplinaritate provocand o mutatie in gandirea istorica universala. In perioada interbelica se afirma istoriografiile noilor state nationale din Europa , Istoria romanilor a lui N.Iorga , istoria Ungariei etc. Apar noi institute specializate , Institutul De istorie s-e europeana la Munchen , Institutul Balcanic la Bucuresti.

Izbucnirea razboiului va intrerupe comunicarea , mersul normal al istoriografiei , iar incercarile de alcatuire a noi sinteze de istorie universala vor intra in desuetudine pentru moment. 2.De la Anale la Istoria noua