INTRODUCERE

Theatrum mundi

Via]a nu-i dect o umbr\ `n mi[care, un biet actor Care se `mp\uneaz\ [i se-agit\ pe scen\ ct e vremea lui Iar pe urm\ nici nu mai auzi de el.
(Macbeth, Actul V, Scena 5)

Cnd ne na[tem, plngem c\ ne-am trezit Pe scena asta mare de nebuni.

(Regele Lear, Actul IV, Scena 6)

Acestea sunt, f\r\ `ndoial\, cele dou\ bine-cunoscute pasaje care formuleaz\ `n modul cel mai explicit toposul teatrului lumii, topos central `n dramaturgia shakespearian\, `n gndirea renascentist\ [i `n poetica baroc\... S\ `ncepem `ns\ prin a face un scurt, dar necesar ocol.
23

SHAKESPEARE, LUMEA-I

U N T E AT R U

Majoritatea numelor teatrelor londoneze din timpul domniei reginei Elisabeta I [i apoi a regelui Iacob I The Red Lion, The Rose, The Swan, The Fortune, The Red Bull, The Hope [.a. se refereau la elemente ale lumii exterioare, `n special la animale, ori la no]iuni abstracte, la virtu]i etc. ~n raport cu ele, denumirile celor dou\ teatre unde au fost puse `n scen\ piesele lui Shakespeare The Theatre [i The Globe constituie excep]ii notabile, prima fiind autoreferen]ial\, a doua alegoric\. Jum\tate dintre comedii, cele dou\ prime tragedii atipice Titus Andronicus [i Romeo [i Julieta ca [i cea mai mare parte a pieselor istorice (cu excep]ia lui Henric al VIII-lea, oper\ tardiv\, [i a lui Henric al V-lea, cu care s-a deschis, `n 1599, teatrul The Globe) au fost `ntr-adev\r reprezentate `ntr-un spa]iu numit emblematic The Theatre, Teatrul, situat `n cartierul Hollywell din nordul Londrei. A[adar, `nsu[i locul unde au `nceput s\ prind\ via]\ crea]iile shakespeariene purta numele generic al acestei arte a minciunii veridice, al acestei arte a iluziei, pentru care ambivalen]a [i permanenta tensiune dintre reprezentarea referen]ial\ [i distan]are, dintre mimesis [i stilizare sunt elemente nu numai constitutive, ci [i definitorii. De fapt, `ntr-o m\sur\ mai mare dect Brecht, Shakespeare nu `nceteaz\ s\ aminteasc\ ancorarea teatrului, ca fic]iune, `n concretul cel mai palpabil, construirea unui univers fictiv `n parametrii realului, materialitatea scndurilor pe care se joac\ pove[ti inventate despre o istorie adev\rat\ a lumii [i a pasiunilor omene[ti. ~n toate piesele sale, dramaturgul insist\ neobosit asupra caracterului artificial [i fic]ional al povestirii teatrale. ~n Henric al V-lea, `nfruntarea dintre
24

INTRODUCERE

dou\ puternice monarhii (Prolog) se desf\[oar\ pe un O de lemn (Ibid.), loc derizoriu, nedemn de a fi scena acestui grandios episod istoric dac\ imagina]ia spectatorilor n-ar prelua sarcina textului [i nu le-ar da cuvintelor rostite puterea de a transfigura, de a face ca totul s\ par\ absolut autentic. Pe legendara Cleopatra, simbolul `nsu[i al eternului feminin, o `ncarneaz\ un adolescent ce pare mai degrab\ un copilandru: temndu-se c\ va fi purtat\ `n triumf la Roma, ea se `ngroze[te la gndul c\ va vedea O Cleopatr\ scheunndu-i m\re]ia `ntr-un b\ietan / Ce-o va maimu]\ri `n chip de curv\ (Antoniu [i Cleopatra, Actul V, Scena 2) (Some squeaking Cleopatra boy my greatness / Ithposture of a whore) (Ibid.). C\ci, a[a cum se [tie, eroine la fel de emblematice pentru seduc\toarea lor feminitate precum Cleopatra [i `naintea ei Julieta sau, `n comedii, Rosalinda din Cum v\ place, Portia din Negu]\torul din Vene]ia ori Viola din Noaptea regilor au fost interpretate, toate, de cte un boy actor. Dramaturgia shakespearian\ `[i denun]\, clip\ de clip\, teatralitatea care o fondeaz\, ar\tndu-se perfect con[tient\ de ambiguitatea proprie artei teatrale: ac]iune adev\rat\ `n dubla ei dimensiune vocal\ [i gestual\ [i simulacru, artificiu, aparen]\ `n[el\toare. ~n una [i aceea[i pies\, ba chiar, deseori, `n interiorul unuia [i aceluia[i monolog, protagonistul trece de la afirmarea puterilor spectaculare ale teatrului la con[tiin]a, exaltat\ sau grotesc\, a falsit\]ii lui, a abilit\]ii cu care [tie s\ se prefac\, s\ imite, s\ am\geasc\, din dorin]a de a crea o iluzie a adev\rului. Astfel, ascultnd celebrul monolog al Hecubei, Hamlet, deopotriv\ uluit [i `ncntat, `ncepe prin a admira jocul
25

SHAKESPEARE, LUMEA-I

U N T E AT R U

extrem de conving\tor al actorului care o interpreteaz\ pe Hecuba, ale c\rei n\scociri i-au adus lacrimi `n ochi, i-au dat un aer de r\t\cire, / I-au frnt glasul, manifestare urmnd pe deplin / Formele pl\smuirii sale?) (Actul II, Scena 2), continu\ prin a observa cu am\r\ciune z\d\rnicia eforturilor acestuia ({i toate pentru nimic, / Pentru Hecuba! / Ce-nseamn\ Hecuba pentru el [i el pentru Hecuba, / Ca s-o plng\?) (Ibid.)... [i sfr[e[te prin a-i `ncredin]a tot unei reprezenta]ii teatrale misiunea extrem de dificil\ de a interveni asupra realului [i de a-l demasca pe uciga[ul tat\lui s\u. Totul `n mai pu]in de treizeci de versuri. Teatrul lui Shakespeare nu se rezum\ `ns\ niciodat\ la simpla comtemplare (fie ea [i extaziat\) a propriilor sale vr\jitorii. Ambi]ia lui este aceea de a dezv\lui adev\rurile lumii, violen]a istoriei, realitatea contradictorie a patimilor omene[ti. ~n 1599, cnd, din pricina unui contract prost `ntocmit, compania teatral\ a lui Shakespeare (cunoscut\ la acea dat\ sub numele de Comedienii {ambelanului) e pe punctul de a fi evacuat\ din spa]iul ocupat pn\ atunci, trupa se vede silit\ s\-[i g\seasc\ un alt sediu. Actorul James Burbage o ia `naintea demolatorilor [i, f\r\ s\ mai stea pe gnduri, demonteaz\ `n vitez\ scena [i reconstruie[te Teatrul pe cel\lalt mal al Tamisei, `ntr-un cartier situat `n afara jurisdic]iei municipale, cartierul bordelurilor [i al arenelor unde aveau loc luptele de ur[i. A[a se na[te un nou loc teatral, cunoscut `n curnd sub numele de The Globe, Globul, denumire emblematic\ a unei alte asocieri simbolice (semnificativ\ att pentru dramaturgia, ct [i pentru filozofia shakespearian\)
26

INTRODUCERE

prin care se afirm\ r\spicat c\ mica scen\ a teatrului nu este altceva dect o reflectare a marii scene a universului. P\rticica reflect\ `ntregul, teatrul reflect\ lumea. De altfel, pe frontonul Globului se putea citi o maxim\ a lui Petronius: Totus mundus agit histrionem, a c\rei traducere lapidar\ [i lipsit\ de orice echivoc se reg\se[te `n `nceputul celui mai cunoscut monolog din Cum v\ place All the world is a stage (Lumea `ntreag\ e o scen\) (Actul II, Scena 7). Lumea `ntreag\ este o scen\, iar oamenii, b\rba]i [i femei deopotriv\, nu sunt dect actorii care joac\ pe ea... Spa]iul teatral este un concentrat al lumii, iar via]a omeneasc\ nu este dect o fic]iune dramatic\, la fel de evanescent\ [i de efemer\ ca un spectacol de teatru. Fiec\ruia dintre noi `i este repartizat un rol sau, mai degrab\, cteva roluri, pe ct de arbitrare, pe att de incerte, de nesigure. Aceasta este, `n esen]\, viziunea despre lume pe care se `ntemeiaz\ [i care traverseaz\ tot teatrul lui Shakespeare, o filozofie asupra vie]ii afirmat\ [i mai trziu, `ntr-un mod `nc\ [i mai sistematic, de teatrul lui Caldern, al c\rui cel mai cunoscut auto sacramental se intituleaz\ El gran teatro del mundo (Marele teatru al lumii) [i a c\rui comedie cel mai des reprezentat\ este La vida es sueo (Via]a este vis). C\ci viziunea lumii ca teatru apare, `n epoca elisabetan\ ([i postelisabetan\), `n aproape toate textele ce formeaz\ vastul ansamblu al literaturii Rena[terii: epistola familiar\, predica, poezia gnomic\, comedia, tragedia sau drama religioas\. Ea este, `ntr-adev\r, un loc comun al umanismului, c\ruia Shakespeare i-a dat expresia cea mai des\vr[it\ [i formul\ri cu adev\rat memorabile. Acest loc comun `[i are r\d\cinile `n gndirea
27

SHAKESPEARE, LUMEA-I

U N T E AT R U

greac\, de unde a fost mai apoi transmis [i reformulat, `ntr-o optic\ marcat\ de cre[tinism, de c\tre scriitorii eclezia[ti ai Antichit\]ii. ~n maxima lui Petronius Totus mundus agit histrionem, `n traducere literal\: Lumea `ntreag\ face pe actorul verbul agit evoc\ deja amintita dualitate fundamental\ a teatrului, el semnificnd deopotriv\ a ac]iona / a face [i a reprezenta / a juca. ~n limba englez\ [i `n numeroase pasaje din Shakespeare, verbul to act are ambele sensuri. Jocul actorului este o activitate real\, dar produc\toare de iluzie; simulacrul pe care el `l creeaz\ nu se reduce `ns\ la un simplu divertisment, la o imita]ie de adev\r, am\gitoare [i, `n consecin]\, zadarnic\, deoarece `ntre rolul jucat de actor [i destinul individual exist\ o veritabil\ analogie: lumea [i teatrul sunt analoge. Teatrul lumii, lumea teatrului: principiul analogiei este, `ntr-adev\r, perfect reversibil. ~ns\[i scenografia teatrului elisabetan ilustreaz\, `n plan material, aceast\ analogie: scena / p\mntul; bolta scenei / bolta cereasc\; spa]iul de sub plan[eul scenei / infernul. A[adar, dac\ teatrul este oglinda unei lumi instabile, ve[nic schimb\toare, el este totodat\ [i reprezentarea acestei lumi, spectacolul ei. Pe scen\, omul devine actorul ce joac\ mereu alte roluri, mereu `n alte costume, toate de `mprumut. ~n opera lui Shakespeare ([i `n teatrul baroc, `n general), referirile la teatru sunt nenum\rate. ~n Hamlet, piesa cea mai reprezentativ\ din acest punct de vedere, ele constituie un ansamblu tematic fundamental, ilustrat mai ales prin prezen]a temei pref\c\toriei [i a jocului de roluri `ntr-o oper\ `n care conflictul dintre aparen]\ [i realitate de]ine un loc central, ancheta lui Hamlet
28

INTRODUCERE

putnd fi definit\ ca o c\utare disperat\ a transparen]ei [i a adev\rului `ntr-o lume a m\[tilor, a simulacrelor [i a `n[el\toriei. Claudius pretinde s\ fie acceptat ca rege legitim, dar nu e, `n fond, dect un prototip al duplicit\]ii; Polonius vrea s\ treac\ drept un tat\ iubitor, dar trimite spioni pe urmele fiului s\u la Paris [i se folose[te de fiica lui ca momeal\; Gertrude, so]ia complice la crim\, `[i manifest\ repetat [i ostentativ durerea la `nmormntarea so]ului ei; Ophelia face pe `ndr\gostita tr\dat\ [i `n[elat\ `n fa]a lui Hamlet; fo[tii colegi [i prieteni ai lui Hamlet, Rosencrantz [i Guildenstern, consimt s\ se `ntoarc\ la Curtea regelui pentru a-l ]ine sub observa]ie pe vechiul lor camarad. Pn\ [i Spectrul ce d\ trcoale castelului apare sub forma [i avnd chipul r\posatului rege al Danemarcei, `nf\[urat `n giulgiu, ca [i cum ar fi un actor ce interpreteaz\ un rol dubios. De altminteri, poate c\ [i este a[a ceva `n mintea unor credincio[i protestan]i: un spirit blestemat (Hamlet, Actul I, Scena 4), un diavol [c\ruia] `i st\-n puteri s\ ia o `nf\]i[are ademenitoare (Ibid.). Hamlet `nsu[i, dup\ ce mai `nti respinge dispre]uitor aceste ac]iuni pe care le poate simula un om (Ibid.), se confrunt\ personal cu bizara [i ambigua fantom\; `n urma acestei `ntlniri, el se hot\r\[te ca, de acum `ncolo, s\ fac\ pe m\sc\riciul (Ibid.), s\ simuleze nebunia la ad\postul c\reia le va spune verde-n fa]\ adev\rul tuturor puternicilor zilei, p\strndu-[i totodat\ o deplin\ libertate de manevr\. C\ci `n aceast\ comedie a m\[tilor, `n care fiecare joac\ un personaj, e primejdios s\ te ar\]i cu chipul descoperit. To]i eroii piesei, cu excep]ia lui Hamlet [i a lui Horatio, evolueaz\ dinaintea noastr\ ca `ntr-un
29

SHAKESPEARE, LUMEA-I

U N T E AT R U

spectacol de marionete ce-[i etaleaz\, rnd pe rnd, vanitatea, `ngmfarea, dragostea, onoarea sau ambi]ia. Manechine ale existen]ei, ei `[i plimb\ derizoria [i trista lor g\uno[enie `ntr-o lume caricatural\, unde totul se degradeaz\ [i se destram\. ~n fa]a acestei farse a aparen]elor mincinoase, `n fa]a acestui carusel al efigiilor goale, Hamlet, `n ciuda c\ut\rii `ndrjite a adev\rului, nu scap\ totu[i de fascina]ia imaginii, a teatrului: el alterneaz\ rolurile fiu r\zbun\tor, melancolic plin de ironie, comediant capabil s\ parodieze la perfec]ie excesele melodramatice ale tragediilor r\zbun\rii ori sclifoselile curtenilor [i sfr[e[te prin a-i `ncredin]a unei reprezenta]ii teatrale sarcina de a prinde `n capcan\ con[tiin]a vinovat\ a regelui uzurpator [i de a scoate adev\rul la lumin\. Mul]i comentatori se `ntreab\ `ns\ dac\, `n pofida reac]iilor triumfaliste ale prin]ului Danemarcei, reprezenta]ia actorilor ambulan]i `i aduce `ntr-adev\r lui Hamlet dovada de net\g\duit pe care o a[tepta. Lumea real\ este o enigm\. Punerea `n scen\ a jocului dintre aparen]\ [i realitate ilustreaz\ conving\tor caracterul incert al unei lumi aflate `ntr-o permanent\ schimbare, o lume cu contururi imprecise [i derutante. Nicio certitudine nu este posibil\ dac\ lumea `ntreag\ este un teatru. Toposul teatrului lumii, cel mai vechi [i cel mai constant model de reprezentare al filozofiei occidentale, `[i g\se[te astfel expresia privilegiat\ [i orchestrarea tematic\ [i dramaturgic\ cu adev\rat remarcabil\ `n teatrul baroc. Un teatru care, `n mod firesc [i inevitabil, se propune [i se impune spiritului publicului elisabetan ca metafor\ a lumii, tocmai pentru c\ se bazeaz\ pe importan]a acordat\ celor
30

INTRODUCERE

dou\ mari preocup\ri ale epocii: `n primul rnd, el permite explorarea raportului dintre aparen]\ [i realitate, `ntr-o `ncercare de cunoa[tere a naturii realului; `n al doilea rnd, el devine locul cel mai potrivit pentru punerea `n scen\ a multiplicit\]ii eului, favoriznd dezbaterea asupra identit\]ii [i con[tiin]ei individuale, dimensiune exprimat\ `n Hamlet prin dialectica ra]iunii [i a nebuniei. ~nainte de a prezenta [i examina principalele ramifica]ii ale toposului theatrum mundi la Shakespeare, se cuvine s\ reconstituim, `n linii mari, elaborarea lui [i s\ ar\t\m, urmnd drumul deschis de Jean Jacquot c\ruia i se datoreaz\ prima sintez\ `n limba francez\ a acestei teme (Jean Jacquot, Le Thtre du monde de Shakespeare Caldern, Revue de littrature compare, vol. XXXI, Paris, Didier, 1957, pp. 341372) care au fost marile etape ale constituirii [i transmiterii respectivului topos, de la originile lui grece[ti [i pn\ `n vremea Rena[terii. Democrit, filozoful care rde [i pe care tradi]ia `l opune lui Heraclit, filozoful care plnge pare s\ fi fost primul autor tentat s\ compare, `ntr-un fragment (O kosmos skn; o bios parodos) din vasta sa oper\, lumea cu un teatru [i omul cu un actor. Teren]iu, Epictet (`n Manualul [i `n Conversa]iile sale) [i Seneca (`n Scrisori c\tre Lucilius) formuleaz\ [i ei aceast\ idee, `ndemnndu-[i cititorul sau discipolul s\ ac]ioneze [i s\ se comporte corect, `n spiritul moralei, c\ci omul-actor va fi judecat de c\tre zei; prin urmare, el va trebui s\ se supun\ necondi]ionat ordinii [i legilor lumii. Compararea vie]ii cu o comedie sau cu un spectacol ce se desf\[oar\ sub privirile zeilor
31

SHAKESPEARE, LUMEA-I

U N T E AT R U

ori ale lui Dumnezeu este un aspect esen]ial al acestei filozofii despre lume. La distan]\ de aproape cincisprezece secole, vom reg\si ecourile stoicismului lui Epictet la dramaturgul elisabetan George Chapman, de pild\, atunci cnd acesta `l pune pe Clermont, eroul tragediei sale R\zbunarea lui Bussy DAmbois, s\ rosteasc\ un monolog foarte asem\n\tor cu acela, mai cunoscut, al lui Jaques Melancolicul din Cum v\ place. Monologul lui Clermont insist\ `n mod deosebit asupra caracterului aleatoriu [i trec\tor al gloriei, asupra sor]ii schimb\toare, cnd fericit\, cnd nefericit\, a oamenilor, tem\ `nvecinat\ cu filozofia Ro]ii destinului. {i Legile lui Platon exprim\ ideea c\ via]a omeneasc\ este o reprezenta]ie jucat\ `n cinstea zeilor. Omul este descris aici ca un soi de marionet\ ale c\rei sfori sunt trase de patimile ce s\l\[luiesc `n el sau ca o juc\rie ie[it\ din minile Domnului. Gndirea lui Platon va fi reluat\ [i continuat\ peste veacuri de Plotin, a c\rui teodicee insist\ asupra necesit\]ii perfec]ion\rii interioare [i dezvolt\ imaginea oamenilor-actori chema]i s\-[i joace, fiecare, rolul ce le-a fost atribuit `n drama conceput\ [i dirijat\ de Providen]\. Concep]ia plotinian\ despre rolul Providen]ei `n istorie va fi amplificat\ `ntr-o important\ scriere a Sfntului Augustin, Cetatea lui Dumnezeu. {i astfel, compara]ia `ntre lume [i teatru, drag\ stoicilor [i platonicienilor, se reg\se[te [i la teologii [i filozofii cre[tini, `n special la Ioan Hrisostom, unul dintre cei patru mari P\rin]i ai Bisericii Ortodoxe, teolog [i predicator pentru care via]a este deopotriv\ fic]iune teatral\ [i vis. Ideii stoice potrivit c\reia inegalitatea condi]iei sociale nu are nicio importan]\, singurul care conteaz\ fiind doar
32

INTRODUCERE

comportamentul virtuos, el `i adaug\ acum principiul evanghelic al milei cre[tine[ti. Ioan Hrisostom `nf\ptuie[te practic punerea de acord a aportului platonician sau stoic cu tradi]ia cre[tin\. Evul Mediu reia `n repetate rnduri imaginea unui teatru al lumii supus capriciilor zei]ei Fortuna, cea care putea la fel de bine s\ ridice un necunoscut pn\ la cele mai `nalte demnit\]i sau s\ coboare un suveran de pe tronul lui [i s\-l azvrle `n temni]\. Jean de Salisbury, de pild\, `[i intituleaz\ astfel un capitol al principalei sale lucr\ri, Policraticus: De mundana comoedia vel tragoedia; capitolul cuprinde un comentariu al aceleia[i celebre maxime a lui Petronius, preluat\ `ntr-o variant\ mai r\spndit\: Quod fere totus mundus exerceat histrionem. Umanismul nu a `mbog\]it considerabil tema, dar a contribuit activ la transmiterea ei, fie prin traducerile `n limba latin\ ale operelor lui Epictet, Plotin sau Hrisostom, fie prin comentariile referitoare la ace[ti autori, prezente `n scrieri de larg\ circula]ie precum Elogiul nebuniei al lui Erasm din Rotterdam. Marsilio Ficino traduce Tratatul despre Providen]\ al lui Plotin [i subliniaz\, `n Comentariul s\u, ideea c\ Dumnezeu trimite oamenii pe p\mnt pentru ca ace[tia s\ participe la o fic]iune dramatic\ numit\ via]\, de fapt un simplu simulacru al adev\ratei vie]i `ntru Dumnezeu. Cnd compar\ lumea cu un teatru, Erasm formuleaz\ [i el ideea conform c\reia adev\ratul chip al oamenilor e ascuns sub o masc\. ~n De hominis dignitate oratio, Pico Della Mirandola `l prezint\ pe Jupiter care, atunci cnd creeaz\ lumea printr-un act de voin]\, `i d\ `nf\]i[area unui teatru pe a c\rui scen\ se desf\[oar\ un spectacol regizat de el `nsu[i. Iar dac\ protestantul
33

SHAKESPEARE, LUMEA-I

U N T E AT R U

Calvin insist\ mai mult asupra cuvntului divin dect asupra spectacolului lumii, `n schimb Francesco Patrizi, `ntr-unul din dialogurile sale despre istorie, vorbe[te mai ales despre omul-actor. Pe marea scen\ a lumii, unde zeii l-au trimis dndu-i `n[el\toarea aparen]\ a unei f\pturi de esen]\ divin\, acesta se ded\ la ac]iuni [i ele doar aparent divine, gr\bindu-[i astfel tragicul sfr[it. A[adar, cnd John Donne `n predicile sale, Walter Raleigh `ntr-un poem sau `n Istoria lumii, Philip Massinger `n Actorul roman, Thomas Heywood `n Elogiul actorilor (An Apology for Actors) [i at]ia al]ii trateaz\ motivul teatrului lumii, ei nu fac dect s\ `l preia din tezaurul comun al unei culturi pl\m\dite `n creuzetul gndirii grece[ti [i latine, `mbog\]it\ cu noi elemente din perspectiva teologilor cre[tini [i transmis\, `n numeroase variante, filozofiei umaniste, mai `nainte de a-[i g\si o str\lucit\ expresie `n teatrul Rena[terii, la Shakespeare, Lope de Vega, Caldern (apoi, `n secolul clasic, la Corneille sau la Rotrou). No]iunea unui Dumnezeu-artist, care compune [i regizeaz\ dramele istoriei, este prezent\ la majoritatea scriitorilor epocii baroce; ideea mobilit\]ii [i a instabilit\]ii tuturor lucrurilor de pe lume [i, `n primul rnd, a condi]iei umane se reflect\ `n estetica teatrului din aceast\ perioad\ prin exacerbarea sentimentului c\ totul e trec\tor [i c\ totul e de[ert\ciune. Dac\ la toate acestea mai ad\ug\m [i diversificarea progresiv\ a tehnicilor [i a procedeelor teatrale introducerea travestiurilor, multiplicarea planurilor, teatrul `n teatru, actorul care joac\ rolul unui actor etc. avnd drept consecin]\ o mai mare complexitate a raportului dintre actor [i spectator, vom `n]elege
34

INTRODUCERE

de ce teme precum teatrul lumii, z\d\rnicia existen]ei, incertitudinea [i iluziile ce i-au fost h\r\zite dintotdeauna omului vor problematiza raporturile cu realul [i se vor reflecta `n dramaturgia, `n filozofia [i `n poetica lui Shakespeare, unde vor fi formulate `ntr-un mod limpede [i memorabil. Desigur, cnd Shakespeare transpune scenic povestea unui cer[etor adormit adus `ntr-un palat unde, cnd se treze[te, se vede tratat ca un mare senior, dup\ care e aruncat din nou `n strad\ [i f\cut s\ cread\ c\ visase tot ceea ce i se `ntmplase (`n prologul la ~mblnzirea scorpiei, spoitorul de tingiri Sly este obiectul unei astfel de mistific\ri), el prelucreaz\ o legend\ de origine oriental\, dar nu avem cum s\ nu observ\m aici [i o incontestabil\ influen]\ a platonismului, pentru care lumea nu este dect o simpl\ reflectare a ideilor divine. Dac\ vom apropia prologul din ~mblnzirea scorpiei de Via]a e vis a lui Caldern imaginea vie]ii ca vis nefiind dect o variant\ a vie]ii ca fic]iune teatral\ , vom vedea c\ o pies\ precum Regele Lear se constituie `ntr-o sintez\ `nc\ [i mai frapant\ a numeroase aspecte legate de filozofia lui theatrum mundi. R\sturnarea brusc\ produs\ `n via]a unui rege ce trece de la m\re]ia conferit\ de rang, de avere [i de puterea despotic\ asupra supu[ilor s\i la umilin]a cea mai deplin\ a omului deposedat de toate bunurile lui, ajuns s\ r\t\ceasc\ nebun prin land\, `n plin\ furtun\, confuzia `ntre realitate [i iluzie din care se na[te delirul, tema lumii nebune, secven]a `n care Gloucester, creznd c\ se arunc\ `n mare din `naltul falezei de la Douvres, se pr\bu[e[te pe podeaua de scnduri a scenei, punerea `n eviden]\ a vulnerabilit\]ii omului gol, complet despuiat, a omului lipsit de scutul
35

SHAKESPEARE, LUMEA-I

U N T E AT R U

protector al ve[mintelor (Regele Lear, Actul III, Scena 4), redus la condi]ia unui animal s\lbatic, a unei jivine, a unui biet am\rt devenit victima nerecuno[tin]ei apropia]ilor lui, nerecuno[tin]\ mai crud\ chiar dect furia naturii dezl\n]uite, toate aceste situa]ii, toate aceste teme sunt ramifica]ii, figuri, aspecte, reprezent\ri filozofice [i teatrale ale toposului teatrului lumii. Iar acest topos dezvolt\, de-a lungul `ntregii istorii occidentale a gndirii [i a teatrului, diversitatea formulelor sub care se prezint\ sciziunea dintre a fi [i a p\rea. S\ `ncerc\m s\ preciz\m [i s\ analiz\m diferitele componente ale acestui topos `n tematicile [i `n dramaturgia teatrului lui Shakespeare. Primul aspect demn de a fi relevat este acela c\ o comparare a lumii cu o scen\ implic\ divizarea actului teatral `n dou\ spa]ii: unul rezervat interpre]ilor, cel\lalt rezervat spectatorilor care `i privesc (acesta din urm\ desemnat `n limba greac\ prin cuvntul theatron, etimon u[or de recunoscut, `n toate limbile romanice, al cuvintelor `nsemnnd teatru, `n toate accep]iunile lui). Dac\ via]a oamenilor este conceput\ ca joc sau ca reprezenta]ie, acestea se desf\[oar\ sub privirea lui Dumnezeu (ori a zeilor). Pericle evoc\ puterile care dau cerurilor ochi f\r\ num\r spre a vedea faptele oamenilor! (Pericle, Actul I, Scena 1). Cerul este `n acela[i timp spectator [i judec\tor. Un spectator exigent, `nzestrat cu un deosebit discern\mnt, cum spune Walter Raleigh `ntr-un poem:

Heaven the judicious sharp spectator is, That sits and marks still who doth act amiss.
36

Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.