aceasté caricaturd hidoasa a vietii, se intinde cu burta pe pamint cind cade in genunchi si geme in loc s& se scoale repede. Pufini oameni, luptind cu viata, au cAzut in ge- nunchi atit cit am ecdzut eu. M-a trintit banul, m-a trintit femeia, m-a trintit insdsi sublima prietenie. Acum in urma, dupi cum se stie, cizusem asa de rau cd eram gata sA hu ma mai mise. Si totusi, m-am sculat si ma misc mai cu folos ea oricind. S& nu ma intrebe nimeni ce cred, in intimitatea mea, despre opera Creatorului: cred si eu, ca si procopsitul de blazat, ci ar fi fost mult mai bine ca aceasta opera si nu fi existat niciodataé, chiar dacd n-ar fi decit din cauzi cd inceput si sfirsit sunt doud cuvinte nein{elese in Univers. Dar din moment ce existém, si-mi spund filozofii academiilor burgheze ce trebuie sa aleg intre ura si iubire, intre aceste amindoua si nimic. A uri, numai, e o monstruozitate. A iubi, numai, e o natingie. A nu face nici pe una, nici pe cealalta, e egal cu sinuciderea. Iar a face pe citesitrei numai pe juma- tate, inseamna s4 opresti omenirea in mersul ei. Tata cele patru categorii de existente care compun imensa majoritate a omenirii-si care se lasi grea pe Spatele celei de-a cincea categorii: aceea care creeazd jara incetare condifii noi de viata. Viata este un cuptor care. cere si fie alimentat ne- contenit, cu energii noi; totul e modificare, transfor- mare, in bine sau in rau. Cine se opreste in loc, piere ; gi e¢ mai bine s4 dai uneori inddrat decit sA nu te misti. Intreg progresul uman se datoreste necontenitei fra- mintéri a unei infime minoritati a omenirii. Aceastaé mi- noritate e fecundd, atit in wra cit si in tubirea ei. Restul e€ puhoiul, care se las& tirit, ori pune bete in roate ; to- tusi, in sterilitatea sa, el ascunde si inabusé nenumé- rate individualita{i fecunde, creatoare, ori numai cerce- tatoare si active, ceea ce inc e util progresului, Eu insumi vin din acest puhoi; cine binuia de existen{a mea, pina in ziua cind, o mind care nu da gres, m-a smuls din nisipurile viefii ? Cime banuia de existenta lui Gorki, pind la strigatul triumfal al lui Korolenko, descoperito- rul lui ? Si cine stia ci lucraétoarea Simona Basarab gin- dea, creea, de doisprezece ani, pind in ziua cind, o inte- a6