; ; AMINTIRI DIN BRAILA »MOS POPA“ I ea A mon ami D. B. Ce ee hoe eet Ge a keche cae nage ere en pees cae eS Enigmaticul batrin despre care ti-am vorbit in treacat la Lausanne si asupra ciruia tu-mi ceri cu staruinté sa reviu mai pe larg, nu e, poate, tipul potrivit gustului h- terar de astazi. : Rousseau spune in Confesiunile sale ca cititorul nu va gasi-demn de luare aminte, tot ce-] intereseazai pe dinsul ; cA multe icoane din trecut, scimpe lui, vor parea lipsite de sens lectorului, dar eA aceasta nu-l va impiedica sa retraiascé clipele de altadata cu toata miscatoarea lor intindere, caci autorul scrie peniru propria-i muljumire, nu pentru lector. Observatia asta a Jui Rousseau e adevdratd, ori de cite ori ¢ vorba dé un fapt din viata pe care tu vrei sa-] redai, asa cum 1-ai vazut cu ochii tai, cu temperamentul tau, si nu cu oehii si temperamentul altora. Cu alte eu- vinte, cind vrei sé te abtii de la orice intrigad, orice im- podobire ; sa descrii numai adevdrul. Or, crezi tu ca a facut vreun scriitor asa ceva pina fn zilele noastre ? Si mai crezi si o asemenca descriptie se poate nunvi ,,literatura“ ?... E viata, literatura ? Paul Bourget a raspuns: ,,nu“, in procesul doamnei Caillaux, cind aparatorul acesteia si-a ingaduit si atvagé martorului Tuarea aminte ca ,,principiile sale de la bara martorilor sunt in contrazicere cu cale expuse in ultimul su roman psihologic, Démon du Midi", 403»Viata nu e literatura“ ! a declarat autorul Discipolului. Dar atunci nici ,,literatura nu e viata“, caci daca intre doua oglinzi nu se reflecteazi acelasi adevar, doud ade- varuri nu pot s& existe. Totusi, lumea se prapadeste dupa ceea ce vede in oglinda cea falsd, dispretuind pe cea ade- varata.,. Cauza ? Se stie : omul cautéi ,,emofiuni*, deose- bitul, extraordinarul ; iar FP aporel iubeste extravagantul, supranaturalul. lata de ce m& intreb adesea: ,,SA ‘spun si eu un cu- vint, ori mai bine s& tac“ ? Dar ce s& spun? Basme? C4ci eu n-am intiinit in viat& ceea ce pretind literatii ; jar dacd .am intilnit, totusi, ceva deosebit, apoi aceasta e ceva prea omenesc pentru a fi numit literatura... - Fes Ai on betes . Sala cay Naas ts. ae: . fe eo od —a Era in -primadvara anului 1914, la Brdila, cea mai trista epocd din cite am trait pind azi. La 5 martie, imi venise la Paris stirea mortii lui Stefan Gheorghiu, surve- nité fn ,sanatoriul de tuberculosi* d= la Filaret si pier- derea acestui om ma dezgustasé de ,,miscare*. Se stin- sese singura figura impunatoare cu care ne puteam si noi mindri, singurul revolufionar ,,nedisciplinat“ din turma »social-democrata*, asa-zisi .,cu zgarda*, dusmanul ,,coti- zatiilor“ trimise la termen si al ,,registrelor {inute in re- gula“, spaima ,,brigazii_a 3-a de Siguranta*, omul care résairea in mijlocul grevistilor tocmai cind intrarile erau mai bine pazite de agentii lui Panaiteseu, tocmai cind flaminzii se priveau mai descuraja{i, tocmai cind totul parea pierdut !.., Statura lui puternicd, faja~i vioaie de figan gi parul negru, cret, totdeauna vilvoi, se distingeau dintr-o mie; iar cind apadrea la tribuna, vocea-i tuna- toare, sincera si cuvintu-i popular, inteles de toti, pina si de cei mai umili, electrizau multimea, ridicau moralul si cauza era cistigata !... El era singurul care mai calitorea cu ,,clasa III-a“, din »elita* miscarii; care minca la un loe ¢u_ ,,tovarasii* brinza cu piine ,,stropite cu ceai* la ,,Cafeneaua lui Miha- lache Berechet* ; singurul care impartasea adapostul mo- dest, patul de scinduri sau chiar rogojina unui tovaras din fundul vreunei mahalale si poate singurul care trebuia sa se 464