Nu datorité unei intimpldri, societatea umana trebuie recunoascé meritele unui om — artist ori simplu mMuncitor — si s& le rasplateascé. Aceasti nenorecita are de lucruri, luptadtorii pentru dreptate trebuie s-o acai si inceteze, iar cihd ea vine sé favorizeze pe vreunul Noi avem datoria sentimentala — care trebuie sé devie ici in luptele proletariatului — de a respinge orice aratie individuald a universalei nedreptati si de a ne sidera toti invingi, atita timp cit frafi de-ai nostri gem lanfuri, pier in intuneric, ori sunt nevoiti sa se pro- tiueze. Caro m’él sonno et piu l’esser di sasso, fe Mentre che’l danno et la vergogne dura. Bi Non veder, non sentir m’é grand ventura ; be Pero non mi destar, deh ! parla basso. * |. Acestea sunt versurile uriasului intre uriasi: ale Jui ‘Michelangelo. Fr Un contemporan al sau, poetul Giovanni Strozzi — pri- ‘vind cele patru statui alegorice : Ziua, Noaptea, Aurora ‘gi Crepusculul, care inconjurau soclul mausoleului Medi- cisilor — scrise urmatoarele, admirind Noaptea : - ,,Noaptea, pe care o vezi dormind asa de gratios, a fost sculptata de un Inger in stinca asta ; si, din moment ce doarme, trdieste. Dac& nu crezi, desteapt-o si iti va vorbi“. . Michelangello ii raéspunse cu versurile de mai sus: Scump mi-e somnul. Imi e si mai scump sa fiw de piatré, astazi, cind domnesc crima si rusinea. Nimic sé nu vdd, nimic sd nu-aud, mi-e marea fericire » iaté de ce (te-as ruga) sd nu md destepti, ah, vorbeste incet !! Ff Uriasul cerea sA fie lAsat si doarma, intr-o vreme in care domneau crima si rusinea. Nu voia nimic si vada ; nu voia nimic sa audi. . Mighelangello, desi glorios, desi cu lada plina de aur Tinga el, era un selav al puternicilor zilei din timpul sau, 1 Vie de Michei-Ange, de Romain Rolland (n. a.), 4acare ii cereau s4-i imortalizeze. Si el, in loc sé le sculpteze chipurile lor, isi sculpta propria-i durere, pesimismul sau activ. De atunci au trecut patru sute de ani. Si daci nu mai avem duci si papi care sé ne tiranizeze, avem in schimb domnia acelorasi crime si rusini, domnie mult mai sin- geroasa si mai nerusinata decit aceea de pe vremea nobi- lilor Renasterii italiene. Care trebuie si fie datoria noastra, a acelora care au simfire si darul de a se exprima — fata de niste tirani care vor si cumpere cu banii lor toate constiintele sau sa indbuse pe cele ce nu se pot cumpara, pentru ca astfel s4-si continuie domnia de singe si de rusine ? Faraé sé aspiram la formidabila putere de creatie a lui Michclangello, noi trebuie sé fim mai tari ca el in lupta noastra cu asupritorii. Neegalatul artist florentin a gemut de la un capat la celalalt al lungii sale viefi, — a gemut sculptind munti, ridicind catedrale, pictindu-si credinfa si descriindu-si supliciul in versuri nemuritoare ; le-a facut pe toate ca- zind in genunchi, lasindu-se robit de. tiranii vremii lui. Romain Rolland ni-] prezinté ca pe un invins al vietit gi ne cere sa fraternizim cu durerea universala : »ln aceasta epoca de lasi, care tremura in fata durerii gi revendicd cu zgomot dreptul lor la fericire, care nu e cele mai adesea decit dreptul la nenorocirea aliora, sé indraznim a privi durerea in fatd si a o venera !* Tati adevaérul: dreptul de-a fi fericit cu pretul neno- rocirii altora ! Dreptul de a triumfa, calcind peste durerile semenilor tai. : Putem noi revendica asemenea fericire ? : Fericirea de a invinge singur. Fericirea de a reusi singur. Fericirea de a te bueura singur. Dar nu trebuie nici sd ne lasam strivifi de durere, aga cum simte marele liberator : »Slévitd fie bucuria si slivitd fie durerea! Una si cealalta sunt surori, si amindoud sfinte. Ele fdures lunitéa gi umplu sufletele mari. Ele sunt tdria, ele sunt viata, ele 444