ciunilor vietii, incit as avea dreptul sa tai capul la o mic de oameni, partea mea de cruzime sfinté. Eu, insaé, dupa ce_am secat fintina durerilor (toate durerile si toate bucuriile imi sunt cunoscute, afara de acelea de-a darui viata unui copil — ba chiar si pe acelea le cunose de cind scriu !), eu am descoperit in fundul acestei fintini un nou strat de bunatate, si ce bundtate ! Un om la o suta de mii poate ci o cunoagte. Si acum iat&é ci doud sulite noi-nousoare se indreapta spre biata mea cosnitaé trupeascd : prieteni vechi imi imputa c& scrisul meu nu e pe placul lor. Aceasta din fata. Din dos, neamici noi vor si-mi ia dreptul de-a f#ingropat lingA mama. Cei dintii, strasnici in a dusmini, pretind cé-mi voi uita originea modesté; cei din urma, ca Chira nu e romaneasci. Cu acestia ma voi invoi repede spunindu-le ca putin imi pasa de ce e romanese si de ce e figdnesc. Ma intereseazi, nu ceea ce poarté un drapel, ci numai ce e umanitar, caci mama mea, mai romanca dectt mulfi -pretinsi romani, a uitat si-mi vorbeasca cu marinimie de {ara in care gardistii voiau s-o aresteze sera, ca fiind beata, cind ea mitihdia de truda cum numai poporul cunoaste — dar n-a uitat niciodaté sdi-mi spuie ca omului fi face cinste si fie bun si drept. Prietenilor vechi, insaé, care au. umplut puscariile nationale si cu care am suferit, as vrea si le spun ¢a niciodata drumul lor n-a fost cu totul al meu, nici pre- dilectiile lor, cu totul ale mele. Ca niciodata n-am putut si m& impac cu un partid; ci nu e in firea mea sd ma supun unei hotariri, cind aceasta hotarire nu-mi con- vine; si c& dacé as avea in miini puterea lumii n-as sti ce s& fae cu ea, convins fiind c& omului poti sa-i ici, dar nu sa-i dai cu sila. Nici chiar libertatea nu pofi sa i-o dai cu sila. As vrea si le mai spun ca pentru ei Jumea e impartita numai in saraci si bogati, sA mi se ingdduiasca si cred cA pentru mine lumea e impartfité si in oameni ce se nase liberi si oameni ce se nase robi. Robul sdrac ramine rob si atunci cind se imbogateste, caci eu nu reduc crincena problema a vietii la o farfurie cu “fagole ; iar orul liber ramine liber si in puscarie. C&é nu aecdlo e locul lui, o stiu si eu — dar mai stiu cA multe Bastilii 438trebui si fie Iuate cu asalt, inainte de-a nu’ se’ mai Bastilii. Totusi — far& sé-mi fac iluzii, si dac&é n-ar decit si smulg ciramida care m-a separat un ccas de ele vietii — eu sunt gata si m& amestec in toate dele care vor s& dirime Jilavele internationale, sd ime mereu si mereu, dar cu o conditie : si nu mi se ara apoi sA viu si eu cu noi cdramizi ca $4 zidim noi ilave. ) Tata crezul meu. Dar tot crezindu-mi erezul, eu imi triiesc viata, si iatamea nu intra inty-o teaci de cutit. Liber e fiecine si e zbat#, lep&dindu-se de credinte, cum se leap&dd de Amasa. Deasupra. credintelor uscate si sovaielnice, insa, pun iubirea caldé ce vine de la inima, Sunt gata sii bese orice om liber! Asa am fost totdeauna. Aga ramin. meni si nimic nu-mi va putea schimba o iota din ce m-a invatat viata si din ce imi simte inima. N-am nevoie e dadaca. | Pe peticul de pamint ce se cheam& Romania — si sare si-a dublat suprafata si numarul puscariilor — eu radacini adinci, O fi frumos sa scrii in frantuzeste a si fi deschis o gramatica ; o fi frumos s& ai cu tine A presa pariziand, de la necajita Humanité a lui ures pind la gravul Figaro si regalista Action Francaise, aceasta din urma mai elogioasi decit oricare ; dar muit i frumos e sa ramii ceea ce te-ai ndscut, cind te-ai mascut iubind — si eu imi aduc aminte mereu ca la sapte ani pasteam caii la cimp, in preajma Baldovinestilor, ascultind povestile unchiului Anghel si tinguirile mamei re imi spunea pe romaneste cd o dor bratele ,,de-atita Spalat strain“. | Un om de frunte francez imi spunea zilele trecute : | — Daca ai vrea sd te naturalizezi francez, ai obtine premiul Goncourt. | — Sipe urma ?..; |. --,He ! Asta inseamna ‘cinci mii de franci pesin si 0 uta de mii de Chira vindute ! _ =~ Sipe urmé ?... 439