Formarea limbii romane Originea limbii romane este legata de procesul de formare a poporului roman, process de sinteza dacoromana

asupra caruia s-a exercitat in timp un process de asimiliare a influentelor externe. Nasterea limbii romane a fost un proces indelungat si complex, care s-a derulat simultan cu formarea poporului roman. Colonizarea Daciei de catre romani s-a caracterizat printr-o influenta reciproca din punct de vedere cultural Limba romana este o limba romanica deoarece elementele sale costitutitve sunt de origine latina. Dupa razboiul de cucerire a Daciei de catre romani (105-l06), se produce procesul de romanizare a getodacilor, iar limba latina e insusita de catre bastinasi. Din contopirea romanilor cu geto-dacii s-a nascut poporul roman, iar peste limba geto-daca s-a suprapus limba latina vulgara/ populara (lat. \"vulgaris\" = populara), din care s-a nascut limba romana. Se poate mentiona o prima etapa a formarii limbii romane in secolele VI-VII, dar o desavarsire a trasaturilor caracteristice mai bine conturate are loc pana in secolul al IX-lea cand a fost introdus alfabetul chirilic realizat de calugarii Chiril si metodiu. Limba romana este o limba romanica sau neolatina, la fel ca franceza, italiana, portugheza, spaniola; provensala, catalana, sarda, retoromana si dalmata (ultima, disparuta catre sfarsitul secolului al XlX-lea). Toate limbile romanice s-au format din limba latina si au eluat diferit de la o natiune la alta, in decurs de cateva secole Fundamentele culturii romane au fost valorificate de mai multi intelectuali pe parcursul ultimilor secole, contribuind astfel la construirea unei identitati culturale. In literatura romana apar scrieri ale oamenilor invatati ce ofereau argumente despre dacism si latinitatea poporului roman, cum ar fi Gheorghe AsachiLa italia, Vasile alecsandri Cantecul gintei latine, Mihai eminescu Memento mori.

Tipariturile Inceputurile scrisului in lb romana se regasesc in sec XVI primul document in lb romana care s-a pastrat este scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre Hanesc bagner judele brasovului di 1521. O etapa foarte importanta o constituie tipariturile, in 1508 aparand in t.r prima tiparitura romaneasca dar in limba slavona, Liturghierul lui Macarie. Filip Moldoveanu tipareste in 1544 la Sibiu Catehismul luteran, acesta reprezentand prima carte scrisa in limba romana. La brasov diaconul coresi infiinteaza o tipografie proprie unde apar din anul 1559 11 tiparituri in limba slavona si 9 in limba romana cu ajutorul judelui Hanes care avea o fabrica de hartie. Aparitia tipariturilor a reprezentat un important mod de raspandire a scrierilor in limba romana. De acestea au avut un rol crucial in formarea limbii literare, avand la baza limba vorbita in nordul munteniei si s-e transilvaniei.

In sec XVII a se diversifica domeniile de folosire in scris a limbii romane, aparand noi tipuri de texte: coduri de legi, care pun bazele limbajului juridic romanesc, inceputurile instoriografiei si cartile populare. Apar si primele observatii despre latinitatea limbii romane si despre unitatea ei dar si primele elemente ale literaturii artistice. Textile originale cuprind, pe de o parte, lucrarile istoriografice ale cronicarilor moldoveni grigore ureke miron costin si ion neculce si munteni, mihail moxa, stolnicul constantin cancacuzino, radu greceanu radu popescu si cronicari anonimi, pe de alta parte literature religioasa dintre care polemica ecleziastica a lui Varlaaam , didahiile lui antim ivireanul. Textile traduse au un continut variat, unele iesind din sfera strict bisericeasca. Mitropolitul Varlaam A fost scriitor si traducator religios. A infiintat o tipografie la biserica 3 ierarhi din iasi unde tipareste in 1643 Cazania intitulata carte romaneasca de invatatura. O alta lucrare importanta este raspunsul impotriva catehismului calvinesc 1645. El a fost primul carturar afirmat intr-un context cultural, incercand sa introduca limba romana in biserica. Principala sa lucrare, Cazania, pune in valoarea bogatia limbii romane, indepartandu-se de stilul slavon.

Mitropolitul Dosoftei Dosoftei ( 1624-1693) a fost carturar, poet si traducator, fiind numit mitropolit al Moldovei. El a continuat activitatea mitropolitului Varlaam, introducand limba romana in cartile bisericesti. Cele mai importante scrieri ale sale sunt Psaltirea in versuri 1673 si Viata si petrecerea sfintilor 1686. Este numit primul nostru poet din literature romana care creaza intaiul monument de limba poetica romaneasca (Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane). Dosoftei nu doar traduce Psalmii dar ii si prelucreaza desi mijloacele expressive literare erau restranse.

Antim Ivireanul a fost orator, traducator si tipograf. El marcheaza inceputurile oratoriei bisericesti prin predicile salescrise numite Didahii. Mitropolitul A. I a imbinat faimoasele sale predici cu elemente originale de teologie morala care priveau aspect ale vietii. Astfel, doreste sa-l culturalizeze sis a-l moralizeze pe credinciosul caruia ii suprinde slabiciunile. Cele 28 de predici ale lui ivireanul au o structura bine definite fiind formata din introducere,

exord tratare si sunt finalizate de o incheiere iar in desfasurarea compozitionala foloseste comparatia antiteza si interogatia retorica. Formarea constiitei istoricef Formarea constiintei istorice este realizata treptat fiind subliniata in scrierile umanistilor din sec. XV- XVII care consemneaza in scrierile lor evenimente istorice, personalitati, obiceiuri, cultura si civilizatia. Consemnarea istoriei romanesti incepe la curtea domneasca a Moldovei, din porunca lui Stefan cel Mare in sec. XV. In aceasta perioada are loc o inflorire remarcabila a scrierilor cu character istoriografic in limba romana, in Moldova si T R. datorita preocuparii intense pentru istorie a oamenilor politici si a carturarilor din secolele precedente. Cea mai veche cronica romaneasca este Cronica lui Stefan cel Mare, cu autor necunoscut scrisa in limba slavona si este continuata de calugarii Macarie, Eftimie si Azarie la porunca domnitorilor. In sec XVII Cronicarii moldoveni Grigore ureke, miron costin ion neculce scriu Letopisetul tarii moldovei.

Grigore ureke G U ( 1590-1647) a fost un Cronicar moldovean , fiind unul dintre cei mai bogati si influenti boieri ai vremii sale. Singura sa lucrare cunoscuta a fost Letopisetul tarii moldovei, lucrare neterminata scrisa intre anii 1642 si a1647, marcand astfel inceputul istoriografiei in limba romana. In letopiset Acesta trateaza evenimentele istorice cuprinse intre anii 1359 1594 in Moldova. In lipsa originalului , aceasta a fost transmisa sub forma prelucrata cu mai multe interpolari ale copistilor Simion Dascalul Misail Calugarul si Axinte Uricariul. Letopisetul este precedat de o prefata numita Predoslovie in care autorul afirma faptul ca urmasii trebuie sa isi cunoasca originile si istoria predecesorilor. Miron Costin(1633-1691) Miron costin a fost unul din cronicarii de seama ai Moldovei sic ea mai cunoscuta personalitate din tarile romane a sec al XVIIa. Letopisetul tarii moldovei de la Aron Voda incoace inceput de Grigore ureke si continuat de acesta, reprezinta principala sa opera care ii ofera un loc incontestabil in istoria literaturii romane. In letopiset miron costin infatiseaza evenimentele din istoria moldovei cuprinse intre anii 1595 si 1661 dar inca din prefata acestuia isi manifesta regretful de a nu putea sa-si inceapa lucrarea de la primul descalecat cand Dacia a fost cucerita de romani fiind impiedicat de vremurile aspre de atunci. Este recunoscut si pentru alte lucrari importante precum poemul filosofic Viiata lumii sau De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor, ce prezinta un profund character istoric in care

cronicarul combate adaosurile neadevarate in cronica lui Ureche si completeaza cunostintele oamenilor despre origini. Ion Neculce91672-1745) Continuand activitatea lui Miron Costin, cronicarul moldovean Ion Neculce marcheaza in Letopisetul tarii moldovei de la dabija voda pana la a doua domnie a lui constantin mavrocordat, lucrare scrisa spre sfarsitul vietii, evenimentele dramatice petrecute in Moldova intre anii 1661 si 1743 la care a si fost mai totdeauna partas sau le-a cunoscut de aproape. In Predoslovie el marturiseste ca s-a folosit predominant de informatii transmise oral de boierii batrani si de izvoare scrise romanesti sau straine pana la Domnia lui Duca-Voda, iar de la aceasta domnie pana la cea a lui Ion Voda Mavrocordat, a continuat sa scrie din inima folosindu-se de propriile informatii detinute. n faa Letopiseului, Ion Neculce aaz 42 de legende istorice, sub titlul "O sam de cuvinte" despre care spune c sunt auzite din om in om de oameni vechi si de batrani i care ilustreaz evenimente ce au cutremurat Tara Moldovei. Neculce acord legendelor o anumit valoare documentar, dar las pe cititor s aprecieze veridicitatea ntmplrilor povestite. Meritele cronicarului sunt recunoscute in lucrarea lui Dan Horia Mazilu intitulata Marii cronicari ai sec. XVII care au cladit baza istoriografiei romanesti.

Dimitrie Cantemir Dimitrie Cantemir a fost unul din domnitorii Moldovei. Principala sa preocupare a fost invatatura, el cunoscand 9 limbi, ceea ce l-a ajutat sa devina un spirit enciclopedic, reprezentant stralucit al umanismului romanesc si prefigurator al iluminismului. Fiind constient de noutatea limbajului sau, el scrie un dictionar explicativ ce continea un numar mare de neologisme, numindu-l Scara cuvintelor streine talcuitoare Dimitrie Cantemir scrie in 1716"Descriptio Moldaviae" ("Descrierea Moldovei") in limba latina, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea prezinta interes nu numai pentru documentata descriere politica si geografica, ci si pentru observatiile etnografice si folclorice, Dimitrie Cantemir fiind primul carturar roman ce a intreprins cercetari in aceste domenii, cat si primul nostru cartograf. Ideile filozofice si politice, extrase din realitatea istorica traita intens de Dimitrie Cantemir, sunt prezentate sub forma literar-alegorica in "Istoria ieroglifica". Lucrarea a avut ca scop realizarea unui pamflet politic in care doreste sa demasce puternicele neintelegeri cause de dintre familiile boieresti

aflate la putere in cele doua tari romanesti si rolul nefast jucat de Poarta Otomana in politica si in viata Moldovei si Tarii Romanesti; toate acestea cu personaje luate din lumea fabulelor. Activitatea lui Dimitrie Cantemir se incheie cu "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor", ce continua ideile cronicarilor. Lucrarea a fost socotita multa vreme opera sa capitala, prima istorie a romanilor de pretutindeni. Scrisa in limba romana, opera este conceputa dupa un plan vast si cu o larga informatie extrasa din lucrari ale istoricilor din cele mai vechi timpuri care infatiseaza trecutul indepartat al poporului nostru, originea comuna a tuturor romanilor. In concluzie, scrierile cronicarilor sunt stiintifice prin continut dar literare prin forma si sunt importante datorita ideilor pe care le-au pus in circulatie si a realizarii artistice a scrierilor, dand astfel un impuls la formarea constiintei istorice si la impunerea limbii nationale ca limba de cultura.