COMUNICAREA DIDACTICA N SITUATII DE CONFLICT

Comunicarea interpersonala realizata n diverse situatii didactice are loc ntr-un mediu deosebit (mediul scolar) si ntr-un context specific (scoala sau un spatiu adiacent acesteia). Acest context poate bloca procesul de comunicare, ducnd la esecul / insuccesul acesteia. De aceea este important sa studiem factorii care altereaza relatia profesor scolar scolar, inhibnd procesul comunicarii. Pentru profesori, situatiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de abilitate si deontologie profesionala, dat fiind ca o situatie conflictuala are implicatii att asupra canalelor de comunicare, ct si asupra mediului n care evolueaza participantii. Deoarece profesorul si scolarul ca parteneri educationali dezvolta activitati comune bazate, n esenta, pe comunicare didactica, este important de cunoscut si acceptat urmatoarele: a) Conflictul este o realitate fireasca a vietii cotidiene, inerenta n relatiile interumane (profesorul si scolarul au experiente de viata diferite, perceptii ale realitatii diferite, dispozitii diferite) b) Conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative: Abordat pozitiv , conflictul, de regula ideatic, poate determina dezvoltarea personala, afirmarea creativitatii, schimbarea sociala; este constructiv; Abordat negativ, conflictul are rezultate distructive asupra psihicului, fizicului, spiritului (tensiunea nervoasa este mare, nemultumirile si reprosurile sporesc); din aceasta perspectiva este respins principiul acceptarii reciproce; c) ntr-un conflict, sentimentele sunt foarte importante pentru ca nu pot fi controlate, (ndeosebi cele neconstientizate, umorile, patimile, vanitatea etc.); d) ntotdeauna, un conflict poate fi solutionat daca se cunosc sursele, daca se respecta cele trei principii strategice de rezolvare si daca se doreste efectiv dezamorsarea si instalarea armoniei (printr-un management corespunzator). e) Conflictul din mediul scolar trebuie neaparat negociat, ncercnd sa se ajunga la o solutie acceptabila pentru ambele parti. Modelul de dezvoltare si stingere a unui conflict scolar presupune cinci etape relativ distincte:
ETAPA MANIFESTARI I.

Dezacordul - aparitia diferentelor ntre membrii grupului scolar; cauzele diferentelor pot fi legate de: a) - interese personale - opinii diferite - actiuni orientate valoric diferit de grup b) motive/pretexte minore n raport cu scopul general al grupului scolar c) interese de moment care daca ar fi constientizate nu ar constitui baza dezacordului II. Confruntarea - apar actiuni ce sustin opiniile, cerintele sau convingerile, fiecarei parti; - se explica pozitia partilor n grup; - se accentueaza erorile din gndirea celorlalti; Este momentul n care conflictul se poate stinge sau poate continua cu aparitia justificarilor ce sustin diferentele.

Tensiunea creste, manifestarile emotionale iau locul celor rationale. III. Escaladarea - violenta verbala se transforma n violenta fizica sau morala; - situatia scapa de sub control, ceea ce face sa se atinga punctul culminant al conflictului; - se intensifica reprosurile si disputele, astfel fiind greu de separat partile angajate n conflict; - se trece la etapa autodefensiva lipsa de ncredere a unuia n celalalt . IV. Deescaladarea - ncepe negocierea (trecerea de la tensiune, irationalitate, spontaneitate, lipsa de logica la o discutare normala a intereselor partilor aflate n conflict); - se trece de la concluzii distributive pe subgrupuri la concluzii integrative; - apare momentul de construire a ncrederii (promisiuni, comunicare nt re parti, deschidere, respect reciproc) V. Rezolvarea - intervine mediatorul , ca a treia parte neutra, impartiala si obiectiva; - este momentul negocierilor; - conflictul se stinge
Conditionari ale comunicarii didactice n situatii de conflict Analiza oricarui conflict scolar releva faptul ca orice situatie de comunicare afectata de o tensiune/conflict devine automat dependenta de trei factori: - sursa (emitatorul) - mesajul -mediul si canalele de comunicare A. Sursa Elementul determinant n actul comunicarii este emitatorul (sursa) care n situatii de conflict scolar se manifesta plenar, iesind n evidenta. Deoarece profesorul emitator detine controlul asupra actului de comunicare, se impune ca n situatii conflictuale sa actioneze prompt, sa identifice n timp util sursele conflictului si sa stabileasca strategia de dezamorsare a conflictului si normalizare a climatului didactic. Din acest punct de vedere, strategiile de comunicare pentru care opteaza emitatorul sunt de doua feluri: strategii de informare: profesorul emitator doreste ca elevul receptor, destinatar al mesajului, sa cunoasca si sa nteleaga care sunt modalitatile de restabilire a relatiei. n acelasi timp, profesorul se informeaza, apelnd la ntrebari scurte, punctuale, cu privire la doleantele si pretentiile elevului receptor. Sunt utilizate tactica falsei oferte si cea a feliei de salam (tactica pasilor mici); strategii de convingere, cu pronuntata tenta persuasiva, care presupune rezolvarea pasnica a conflictului, fara pierderi majore. Apelnd la astfel de strategii, profesorul doreste sa-l implice direct pe elev n rezolvarea conflictului, convingndu-l sa actioneze, sa se manifeste, sa gaseasca solutii. Practic, elevului i se cere sa -si asume responsabilitati concrete n atingerea obiectivelor comune si pastrarea relatiei. Evident, profesorului i se cere sa-si pastreze calmul, sa fie abil, sa fie convingator, sa fie dispus sa ia act de imaginea pe care o are n fata elevilor. Este deosebit de importanta credibil itatea emitatorului n fata receptorului. Pentru a-si asigura reusita n situatiile delicate de conflict, emitatorul sursa ar trebui sa ntreprinda cel putin urmatoarele actiuni:

sa informeze pe partener despre scopul demersului; sa identifice rapid eventualele bariere de comunicare si sa actioneze pentru ndepartarea lor; sa raspunda oportun si sincer la ntrebarile receptorului/lor; sa propuna solutii de rezolvare a conflictului si sa le argumenteze; daca se impune, sa propuna introducerea unui mediator; sa asculte activ. B. Mesajul n situatiile deosebite de conflict, comunicarea profesorelev este ntr-o masura apreciabila dependenta de precizia si acuratetea mesajului, care trebuie sa fie cuplat cu intentia emitatorului si cu nivelul de perceptie al ascultatorului destinatar. Mesajul are semnificatie si este complet numai n conditiile n care este coroborat cu limbajul folosit, filtrele si perturbatiile din comunicare, cu mediul si canalele de comunicare. n plus, pentru mesaj mai sunt importante si: reactia receptorului fata de mesaj, reactie care de cele mai multe ori este marcata de sensibilitate; autoritatea si credibilitatea emitatorului; situatiile controversate n care se pot plasa simultan sau prin alternanta emitatorul si receptorul, situatii care pot face loc compromisului. Concluzionnd, este foarte important ca nainte de a transmite un mesaj sa ne ntrebam ce ar putea sa nsemne mesajul pentru receptor si care ar fi reactia lui la acest mesaj. C. Mediul si canalele de comunicare n situatia de conflict, comunicarea este eficace daca posibilitatile asigurate de canale sunt mai mari. Aceasta pentru ca este nevoie ca receptorii sa cunoasca informatia si sa o poata propaga mai departe, timpul alocat rezolvarii conflictului fiind scurt si, de asemenea, se impun dezbateri, negocieri fiind necesar si un feed-back imediat si apropiat. n concluzie, comunicarea didactica de tip fata n fata sau mediata electronic este conditionata de calitatea celor trei factori, prezentati anterior. Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi sa obtina o imagine mai clara despre ei nsisi si despre societate, avem datoria de a transforma conflictele n sanse educative. Conflictul este o componenta naturala a existentei noastre de zi cu zi, a relatiilor noastre cu ceilalti; de aceea, de cele mai multe ori nici nu ne gndim la el si nu l studiem; daca nu l mai privim ca pe o forta negativa, distructiva, ci ncercam sa explicam natura sa si sa identificam cauzele si fortele angrenate, conflictul poate deveni o sansa de maturizare. Dezvoltarea anumitor competente specifice, att pentru solutionarea conflictelor, dar mai ales pentru a le face fata acestora, conduce la responsabilizarea elevilor pentru actiunile lor, la constientizarea consecintelor pe care le au actiunile lor. Capacitatea de a aborda conflicte le ntr-un mod constructiv contribuie la sanatatea mentala si individuala si are efecte pozitive asupra societatii n general. Sursele conflictelor scolare; factori de escaladare si de diminuare a conflictelor scolare; abilitati de rezolvare a conflictelor scolare Conflictele sunt, n general, o realitate a vietii sociale si a vietii personale. Ele izvorasc din urmatoarele surse: 1. ncalcarea nevoilor fundamentale ale omului: libertatea, afirmarea, succesul (ncalcarea lor genereaza conflicte), cunoasterea, actiunea; 2. Valorile (morale, sociale, profesionale) diferite: profesorul si scolarul apartin unor timpuri diferite; au credinte diferite, gndesc diferit, raportndu-se la valori diferite, au culturi diferite;

3. Perceptii diferite asupra realitatii: cnd oamenii vad diferit un anumit lucru sau gndesc diferit despre el, pot apare situatii conflictuale; 4. Interese diferite: determina preocupari diferite, explicatii diferite; 5. Resurse limitate: gen spatii, logistica, timp, disponibilitate altereaza relatia profesor elev; 6. Nevoi psihologice: respectul de sine, stabilitatea intrapsihica (linistea interioara), buna ntelegere, afectiunea, fericirea. Alterarea acestor nevoi atrage aparitia conflictelor interioare, care pot provoca conflicte cu ceilalti actori educationali. Dupa cum se observa, sursele conflictuale sunt limitate ca numar, dar determina o varietate de conflicte (conflictul cu noi nsine, cu familia, cu prietenii, cu colegii, cu partenerul educational). Strategii de rezolvare a conflictelor scolare; atitudini si comportamente specifice Pentru rezolvarea conflictelor, de regula oamenii adopta strategii diferite, unele functionnd automat la nivel preconstient, altele fiind stabilite constient n functie de situatie, de antrenamentul personal si de miza pusa n joc. Orice strategie poate fi oricnd schimbata aplicnd noi metode de rezolvare. Modul n care actionam ntr-un conflict este afectat de importanta obiectivelor noastre personale si de ct de importanta este considerata relatia respectiva. n rezolvarea oricarui conflict scolar care afecteaza comunicarea se recomanda ca partile sa respecte urmatoarele reguli, pentru a se asigura reusita: 1. Partile trebuie sa discute ct se poate de deschis despre adevaratele probleme care le preocupa. 2. Trebuie sa-si prezinte scopurile, punctele de vedere si sentimentele ct se poate de deschis 3. Trebuie sa ncerce sa priveasca conflictul n contextul mai larg al scopurilor subordonate interesului general al grupului. 4. Trebuie sa se concentreze asupra unor actiuni de viitor mai mult dect asupra unor evenimente din trecut. 5. Trebuie sa-si asculte reciproc punctele de vedere si sa caute sa le nteleaga. 6. Trebuie sa evite sa atace sau sa se retraga. 7. Trebuie sa ncerce sa cladeasca unul pe ideile celuilalt. 8. Trebuie sa ncerce sa aiba ncredere reciproca n buna credinta a fiecaruia. 9. Trebuie sa planifice actiuni clare care sa urmeze discutiilor, specificnd cine ce va face si cnd. (Acest lucru este deosebit de important si poate fi uitat n euforia aflarii faptului ca adversarul nu este chiar asa de nentelegator cum parea la nceput). 10. Se va fixa o data pentru revizuirea progresului, data care se va respecta cu orice pret. Putem spune ca exista cinci strategii de baza care pot fi utilizate pentru a ne descurca n cadrul unor conflicte si care genereaza atitudini si comportamente specifice din partea partilor angajate n conflict. 1. Strategia: RENUNTAREA si la obiective si la relatia ca atare, n final evitnd si persoana si problema aflata n litigiu. Se procedeaza astfel n cazul n care obiectivele nu sunt importante si nu este necesar sa mentineti o relatie amiabila cu cealalta persoana; atunci, convenabila este renuntarea la afirmarea punctului de vedere personal si nchiderea n sine. 2. Strategia: FORTAREA implica ndeplinirea obiectivelor propuse cu riscul de a compromite relatia cu celalalt. Presupune urmarea neabatuta a caii propuse. Concluzia? Obiectivul este mai presus de relatie. Practic, fortam mna celuilalt sa accepte conditiile noastre. Implicarea n conflict este ridicata si stresanta.

Exemplu: pentru a termina predarea unei teme ngenunchem elevul. Comportamentul este agresiv, incisiv, abrupt deoarece conteaza obiectivul de atins, nu relatia. Ne impunem prin forta. 3. Strategia: APLANAREA implica renuntarea la obiective n scopul mentinerii relatiei la cel mai nalt nivel (asa e bine!). Consta n nivelarea asperitatilor, cererea de scuze, abordarea cu umor / ironie fina , calda a celuilalt, acordarea de prioritate celeilalte persoane. Se recomanda sa fim concilianti atunci cnd dorim sa mentinem colaborarea. Din cnd n cnd, pentru a aplana un conflict este nevoie sa informam cealalta parte ca ne pare rau de situatia creata (sa nu se sfiasca profesorul sa spuna regret sau mi pare rau). Cnd considerati ca interesele celeilalte persoane sunt mai puternice dect ale dumneavoastra, aplanati conflictul si acordati-i prioritate partenerului. Exemplu: atunci cnd un coleg/profesor tine deosebit de mult la o chestiune de care d-vs. nu prea va pasa, nu tensionati inutil atmosfera. Faceti o gluma / va cereti scuze de situatia creata, dati-i dreptate etc. 4. Strategia: COMPROMISUL implica renuntarea la o parte din principiile d-vs. Si din calitatea relatiei, pentru a ajunge la o ntelegere (prin cedare reciproca). Presupune constientizarea de catre ambii participanti a faptului ca trebuie venit unul n ntmpinarea celuilalt, cu o doza rezonabila de smecherie, renuntare, viclenie si chiar fortare indirecta (prin negociere). Este totusi o impunere indirecta si amnata. Exemple: profesorul care, pentru a-si pastra renumele de om bun, este mai ntelegator cu elevii mediocrii si slabi. Exista un numar redus de burse si ambii colegi aspira la una anume. Pentru a nu-si altera relatia, vor cadea de comun acord cine renunta si cine sa cstige. Se pare ca relatia conteaza mai mult ca principiile. Cel care cedeaza, posibil sa aiba un plan de perspectiva (acela de a cstiga n viitor). 5. Strategia: CONFRUNTAREA care implica demararea imediata a unor negocieri ndelungate sau repetate, destinate ndeplinirii obiectivelor fiecarui partener, dar si pastrarii relatiei la cel mai nalt nivel posibil. Confruntarea ia n calcul ca viitorul este mai important dect situatia prezenta, ca sustine rea reciproca este necesara atunci cnd participantii sunt mult si pentru mult timp mpreuna. Confruntarea cere tarie de caracter, gndirea unor solutii care sa ofere ambilor ceea ce doresc, dar fara fara a altera relatia. Este o negociere profesionala care presupune o atitudine nteleapta, deoarece si obiectivele si relatia sunt extrem de importante pentru d-vs.; se impune o oarecare doza de impartialitate. Se recomanda ambelor parti sa se gndeasca la solutii pertinente care sa aduca beneficii si unuia si celuilalt. Exemplu: profesorul explica n amanunt elevilor recalcitranti de ce le impune anumite lucruri, reguli, sarcini de nvatare. n continuare, negociaza cu acestia modul de actiune viitor, prezentnd avantajele si dezavantajele, oferindu-le ajutor si consiliere.