Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
(1)
pentru orice t0. Cu alte cuvinte, f nu trebuie sa creasca prea rapid. De exemplu,
orice polinom satisface conditia (2). Toate functiile luate in considerare in restul
capitolului vor fi presupuse ca fiind de ordin exponential. De asemenea se va
presupune ca pe orice interval finit [o,a], f este marginita si integrabila.
1.1 Abscisa de convergenta
Primul rezultat important in acest capitol se refera la natura multimii in care f(z)
este definita si analitica.
5
Fig. Semiplanul de convergenta al transformatelor Laplace
1.1.1 Terorema de convergenta a transformarii Laplace
Fie f:[0,) (sau ) de ordin exponential si fie
(z)=
Daca exista un numar unic , - < , astfel incat :
este : (3)
- convergenta, daca Re z >
- divergenta, daca Re z <
Mai mult,
(4)
pentru Re z > . Numarul este numit abscisa de convergenta si daca
definim numarul pri :
=inf {B | A>0 a.i. |f(t)|A
}, atunci . (5)
Multimea ,z | Re z > - este numita semiplanul de convergenta. (Daca =-
, atunci multimea de convergenta este tot ). In general, este dificil de spus
daca
+b pentru Re z >
max * (f), (g)+. De asemenea, aplicatia este injectiva; adica
= rezulta f = g, o
functie (z) este transformarea Laplace a cel mult unei functii.
Mai precis:
1.1.2. Teorema de unicitate pentru transformarile Laplace
Presupunem ca f si h sunt continue si ca
(z)=
, pentru
un
nu
se modifica.
7
Unicitatea teoremei ne permite sa oferim un raspuns semnificativ la
problema urmatoare. Fie g(z), sa gasim f(t) astfel incat
, pe portiuni,
adica aceasta este derivabila cu derivate continue pe portiuni. Atunci pentru Re z
> (definit ca in teorema de convergenta 1.1.1)
(
) (z)= z
(z)-f(0) (6)
Demonstratie. Prin definitie :
(
) (z)=
(t)dt.
Integrand prin parti, obtinem:
(t)
) +
f(
)| < A, daca
> B, pentru B < Re z, obtinem
|
|=|
| |
f(
)|
(z).
Observam am demonstrat ca (df/dt)(z) exista pentru Re z > , desi abscisa
sa de convergenta ar putea fi mai mica decat .
Daca aplicam ecuatia (
) (z)= z f(z)-f(0)
f/
, obtinem
8
(
) (z)=
f(z) - zf(0) -
(0).
Ecuatia (4) din teorema de convergenta 1.1.1 este formula (z)=
, unde g(t) = -
tf(t).
Propozitie. Fie g(t)=
1.3 Teorema de convolutie
Tabelul 1. de la sfarsitul lucrarii prezinta cateva formule care se folosesc
pentru calculul lui
(z+a)
Demonstratie. Prin definitie:
(z)=
(z).
Demonstratie. Prin definitie si deoarece ca g=0 pentru 0 t a,
(z)=
Notam = t-a, obtinem
=
Din ecuatia (z)=
, pentru t ,
unde f(t)=0, daca t < 0. (deci integral este numai de la 0 la t).
Convolutia este legata numai de transformarea Laplace in felul urmator:
1.3.3. Teorema de convolutie
f*g = g*f si (f*g)(z)=
11
=
Pentru Re z > max [(f), (g)] inetgralele pentru
]
Notam s= deoarece f(s)=0 daca s<0, obtinem:
f(z) =
(z)(z)
Prin schimbarea variabelelor, nu este greu sa demonstram ca f*g=g*f, ceea ce
rezolvam si demonstram ceea ce am facut, daca f si g sunt continue. Avem
(f*g)=
(z)=
converge pentru z =
.
Presupuem ca 0 /2 si definim multimea
={z ||arg(z-
converge uniform pe
.
12
Sector de convergenta uniforma
Demonstratie. Fie h(x) =
f(t)dt-
, astfel incat
implica
|
pentru orice z
. Rezulta ca
converge uniform pe
, cand
x , conform criteriul lui Cauchy. Vom utiliza functia h(x) dupa cum urmeaza.
Scriem
Daca integram prin parti, obtinem
Fie >0, alegem pe
, daca t
. Atunci
pentru
,
13
|
deoarece |
deoarece Re z > Re
. Similar pentru
>
.
|
| <
Trebuie sa estimam ultimul termen:
|(z-
unde x = Re z si
= Re
. Daca z=
, x
,
obtinem
) < 2
2 sec =
.
Combinand inegalitatile precedente, obtinem
|
Daca
, pentru orice z
deoarece z se afla in
pentru
.
Fie Re z > . Din definitia lui exista un
(z)
nu converge daca Re z < . In continuare, folosind teorema convergentei analitice
demonstram ca
. De
asemenea
relativ la un
cu Re
> .
Fig. Fiecare disc se afla in
pentru un , 0
.
16
Astfel conform teoremei convergentei analitice,
)(z)=-
f(t)dt
Integrala este convergenta pentru Re z > . Ramane sa demonstram ca
. Pentru aceasta este necesar sa demonstram ca B, daca |f(t)| A
.
Aceasta rezulta, din demonstratia de mai sus, daca
|
Pentru a demonstra ca
,
pentru un
,
petru n = 0, 1, 2 .. Atunci f=0.
Din aceasta lema rezulta ca
, pentru orice g
continua. Rezultatul se obtine luand g = f si aplicand faptul ca daca integrala unei
functii continue, pozitive este zero, atunci functia este zero.
17
Demonstratie. (demonstratie la propozitie).
Presupunem ca
(z)=
cand Re z > . Fix
>
real si notam s=
+ n, pentru n = 0, 1, 2.
, n=0, 1, 2 .
Unde h(s)=
(z) =
1. (z)= -
+b
3. (
)(z) = z
(z) f(0).
4. (z) =
()
5. (z) =
6. (z) =
9. Daca f(t) =
, atunci
(z) =
si (f) = - Re a
10. Pentru f(t) = cos at,
(z) =
si (f) = |lim |
11. Daca f(t) = sin at,
(z) =
si (f) = |lim |
12. Daca f(t) =
, a > -1,
(z) =
si (f) = 0
13. Daca f(t) = 1,
(z) =
si (f) = 0
18
Capitolul2.
Formula de inversiune complexa
Este important sa putem calcula f(t) atunci cand
,
cand |z| R; de exemplu: daca F(z)=P(z)/Q(z) pentru polinoamele P si Q cu deg(Q)
1 + deg(P). Pentru t 0, fie f(t)
=
(1)
Atunci
,
Im z=
Im z = -
astfel incat
2if(z)=
=+
20
Putem schimba ordinea de integrare, deoarece ambele integrale sunt
definite pe intervale finite. Prin urmare
Cu z fix in semiplanului Re z > , termenul
tinde la 0 si integrandul
converge uniform la F()/( -z) pe . Obtinem
cu conditia ca sa fie destul de mare astfel incat z se afla in interiorul lui . In cele
din urma
alegand suficient de mare astfel incat se afla in afara cercului ||= p > R cu toate
singularitatile lui F()/( -z) in interiorul acestui cerc, iar deci deformand la cerc.
Aceasta ultima expresie tinde la 0 cand la . Astfel, luand sa tinda la
obtinem :
(z)
converge pemtru Re z > . Daca (f) este mai mic decat , atunci
(z) ar
fi analitic pe Re z > (f), conform teoremei de convergenta. Dar F are o
singura singularitate in punctul
care converge la
cu F(
) .
Intrucat
(z)
este analitica pe Re z > . Astfel (f) > nu este posibile. Deci (f) = 0.
ii) Din formula de inversiune complexa
Aceasta integrala converge la integral din ecuatia (2),
si
.
Deoarece ,
si
..
(3)
In plus (f) = max , Re
|i = 1, 2, ..,m-
Demonstratie.
Deoarece deg Q P+1, conditiile de la formula de
inversiune complexa sunt indeplinite. Astfel f(t) = { lui
P(z)/Q(z)}. Dar poli sunt simpli si demonstram formula 4, din tabel, avem
Res (
) =
Formula lui (f) este o consecinta a Corolarului de mai sus.
23
Capitolul III
Aplicaii
1. Sa se arate ca
2
sin
0
2
2
t
=
}
du
u
u
Rezolvare. Fie functia
du
u
xu
x I
}
=
0
2
2
sin
) (
careia sa-i calculam transformata Laplace.
( ) ( )
( )
.
2 0
2
arctan
1
4
2
4
1 1
2
1
2 cos 1
1
2
1
sin
1 sin
) (
2 2
0
2 2
2 2
0
2
0
2
2
0
2
0
2
2
p p
u
p p u
du
p
du
u p
p
p u
du xu
u
du xu
u
du
u
xu
x I
t
=
=
+
=
=
|
|
.
|
\
|
+
= =
= =
|
|
.
|
\
|
=
}
} }
} }
L
L L L
Deci
( )
2
p 2
) x ( I
t
= L i du
u
xu sin
x
2
) x ( I
0
2
2
}
=
t
=
Trecand la limita pentru 1 x obtinem
2
du
u
xu sin
0
2
2
t
=
}
.
24
2. Integrati ecuatia diferentiala, liniara, cu coeficienti constanti si
neomogena
x 2 sin 5 ) x ( y 2 ) x ( y ) x ( y 2 ) x 9 y = + ' ' ' ' ' '
cu conditiile initiale . 1 ) 0 ( y , 1 ) 0 ( y , 1 ) 0 ( y = ' ' = ' =
Rezolvare. Teorema derivarii originalului conduce la
( )
( )
( )
( ) ) p ( Y ) x ( y
1 ) p ( pY ) 0 ( y ) p ( pY ) x ( y
1 p ) p ( Y p ) 0 ( y ) 0 ( py ) p ( Y p ) x ( y
1 p p ) p ( Y p ) 0 ( y ) 0 ( y p ) 0 ( y p ) p ( Y p ) x ( y
2 2
2 3 2 3
=
= = '
= ' = ' '
+ = = ' ' ' = ' ' '
L
L
L
L
si ( )
4 p
1
x 2 sin 5
2
+
= L
Se obtine ecuatia operationala
( ) ,
4 p
10
2 p p ) p ( Y 2 p p 2 p
2
2 2 3
+
= + + +
din care
|
|
.
|
\
|
+
+
+
+
+
+
=
4 p
2
4 p
p
4
1
2 p
1
12
5
1 p
1
3
1
) p ( Y
2 2
Functia original corespunzatoare, solutie a ecuatiei, are forma
x 2 sin
4
1
e
12
5
e
3
1
) x ( y
x 2 x
+ + =
3. Integrati ecuatia diferentiala, liniara, cu coeficienti constanti si
neomogena
2
x
sin
2
x 3
sin ) x ( y 4 ) x ( y = + ' '
si
0 ) 0 ( y , 1 ) 0 ( y = ' =
Rezolvare. Ecuatia se mai poate scrie
25
( ). x cos x 2 cos
2
1
) x ( y 4 ) x ( y = + ' '
Ecuatia operationala are forma
|
|
.
|
\
|
+
+
= +
1 p
p
4 p
p
2
1
p ) p ( Y ) 4 p (
2 2
2
, din care
( )
2
2
2 2
4 p
p
2
1
4 p
p
6
5
1 p
p
6
1
) p ( Y
+
+
+
+
=
Utilizand teorema derivarii imaginii se obtine
( )
( )
2
2
2
4 p
p 4
4 p
2
x 2 sin x
+
=
|
|
.
|
\
|
+
= L
iar
. x 2 sin x
8
1
x 2 cos
6
5
x cos
6
1
) x ( y + + =
). p ))( x ( g ( bL ) p ))( x ( F ( aL dx e ) x ( g b dx e ) x ( f
a dx e ) x ( bg ) x ( af ( ) p ))( x ( bg ) x ( af ( L
0
px
0
px
px
0
+ = + =
= + = +
} }
}
4. Fie ecuatia :
t
e x 6 x 5 x = + ' ' ' cu 1. (0) x , 1 ) 0 ( x = ' =
Aratati ca
t 3 t 2 t
e
2
7
e 5 e
2
1
) t ( x + =
Solutie:
1 p
1
e ; 1 p ) p ( X p ) 0 ( x ) 0 ( px ) p ( X p x
t 2 2
+ + = +
Descompunand in fractii simple obtinem:
) 1 p ( 2
1
) 3 p ( 2
7
2 p
5
) p ( X
=
De unde: . e 5 e
2
7
e
2
1
) t ( x
t 2 t 3 t
+ =
26
5. t sin x 4 x 4 x = + ' ' ' cu 2. (0) x , 1 ) 0 ( x = ' =
Rezolvare: ( )
2
2
p 1
1
2 p ) p ( X 4 p 4 p
+
+ = +
) 1 p ( 25
p 4
) 1 p ( 25
3
) 2 p ( 5
1
) 2 p ( 25
21
) p ( X
2 2 2
+
+
+
+
=
t cos
25
4
t sin
25
3
te
5
1
e
25
21
) t ( x
t 2 t 2
+ + + =
6. 0. (0) x -2, x(0) , t x 2 x 2 x = ' = = + ' ' '
Rezolvare:
( ) ( ) 1 1 p
4
1 1 p
1 p
2
5
p 2
1
p 2
1
) p ( X
2 2 2
+
+
+ =
t sin e 4 t cos e
2
5
2
t
2
1
) t ( x
t t
+ =
7. ( ) 0 x(0) , t 2 sin t 2 cos 2 e x 2 x
t
= + = + '
Rezolvare:
4 ) 1 p (
2
4 ) 1 p (
) 1 p ( 2
) p ( X ) 2 p (
2 2
+ +
+
+ +
+
= +
( ) 1 1 p
2
) p ( X
2
+ +
= i t 2 sin e ) t ( x
t
=
8. 0 (0) x x(0) -z, z t, - x y , z 3 x 3 y 3 x = ' = = ' ' = ' ' + = ' '
0. (0) z 1, z(0) -1, (0) y , 0 ) 0 ( y = ' = = ' =
Rezolvare: ( ) p -Z Z p 1, - Y - X Y p , Z X Y 3 X p
2 2 2
+ = = + = de unde:
1 p
p
Z ,
4) 1)(p (p p
1) - 3(p
Y ,
p ) 4 p (
) 1 p ( 3
X
2 2 2 2 2 2
+
=
+ +
=
+
=
27
Capitolul IV
Biografie
Pierre-Simon Laplace s-a nascut la Beaumont-en-Auge (Normandia), pe 23
martie1749. Era fiul unui mic fermier, Pierre Laplace, mama sa numindu-se Marie-
Anne Sochon. Pierre Laplace se ocupa, de asemenea, cu comercializarea cidrului i
ajunsese sindic al oraselului Beaumont-en-Auge.
Dupa ce a urmat cursurile primare ale scolii din localitatea sa natala, Pierre-
Simon Laplace a fost trimis sa-si continue studiile la o manastire benedictina, tatal
sau intenionand sa-l faca sa intre in clerul catolic. In acest scop, la varsta de
saisprezece ani, a fost trimis la Universitatea din Caen, pentru a studia teologia.
Dupa ce a absolvit cursurile Universitatii din Caen, Laplace a avut sansa sa il
cunoasca personal pe D'Alembert, care l-a incurajat sa persevereze in studierea
matematicilor si i-a dat o scrisoare de recommandare, gratie careia a obtinut un
post de profesor de matematica la Scoala Militara din Paris (infiintata in 1750 de
catre regele Ludovic al XV-lea), post care ii permitea sa-si continue studiile
personale in timpul liber.
Increzator in capacitatile sale, Laplace se dedica cercetarii si timp de
saptesprezece ani, intre 1771 si 1787, realizeaza cea mai mare parte din
contributiile sale in astronomie. Publica, de asemenea, numeroase articole si
memorii stiintifice referitoare la calculul integral, ecuatii diferentiale si ecuatii cu
derivate partiale.
Printre altii, Laplace l-a impresionat foarte mult pe Marchizul de Condorcet.
Dupa ce acesta a devenit secretarul permanent al Academiei Franceze de Stiinte,
Laplace a fost ales membru asociat al acestei academii, la varsta de 24 de ani (31
martie 1773). In 1785 a devenit membru titular al Academiei Franceze de Stiinte,
la catedra de mecanica.
28
Laplace s-a casatorit cu Marie-Charlotte de Courty de Romanges; cuplul a
avut doi copii: o fata, Sophie, si un baiat, Charles-mile (nascut in1789). Multe
documente originale legate de viaa lui Laplace s-au pierdut, astfel incat golurile
biografice au fost uneori completate de mituri. Unele documente au ars in
incendiul care a cuprins castelul unuia dintre urmasii sai, iar altele au cazut prada
flacarilor in timpul bombardarii orasului Caen de catre Aliai in timpul celui de-al
doilea razboi mondial.
Spre deosebire de prietenul sau Antoine Lavoisier, Laplace nu a avut de
suferit din cauza Revolutiei franceze. In timpul acesteia, el a contribuit la
introducerea sistemului metric si la organizarea prestigioaselor institutii de
invatamant cole polytechnique si cole normale suprieure.
In 1795 a fost ales ca membru al nou-creatului Institut Francez (l'Institut de
France), la catedra de matematica, institut al carui presedinte devine in 1812.
In 1816 Laplace a fost ales membru titular al Academiei Franceze. In 1821, odata
cu fondarea Societatii Geografice (Socit de Gographie), devine si primul
presedinte al acesteia. Laplace a fost, de asemenea, membru al principalelor
academii stiintifice din Europa acelor timpuri.
In 1806, Napoleon l-a investit cu titlul de conte al Primului Imperiu Francez.
Dupa restauraia Bourbonilor a devenit marchiz (din 1817).
Pierre-Simon Laplace a murit pe 5 martie 1827, in locuina sa de la Arcueil,
din apropierea Parisului, cu doar cateva zile inainte de a implini varsta de 78 de
ani.
Contributii in matematica.
Printre contributiile aduse de Laplace la dezvoltarea matematicilor pure si
aplicate se pot enumera:
Teoria generala a determinantilor
Demonstratia teoremei care afirma ca orice ecuatie algebrica de grad par are
cel putin un factor patratic real;
Soluia ecuatiei cu derivate partiale liniare de gradul doi;
A fost primul matematician care a luat in considerare problemele dificile
implicate in ecuatiile cu diferente finite mixte; a demonstrat ca solutia unei
29
ecuatii in diferente finite de gradul I sau de gradul II poate fi obtinuta sub
forma unei fractii continue.
De numele lui Laplace este strans legata notiunea de operator Laplace,
sau laplacian. Acesta este un operator diferential de ordinul al doilea, eliptic,
in spatiul euclidian n-dimensional, definit ca divergenta gradientului. Are
numeroase aplicatii, de exemplu in fizica, unde este utilizat la modelarea
propagarii undelor si propagarii caldurii, stand la baza ecuaiei Helmholtz. Este
esential in electrostatica si in mecanica fluidelor, prin prezenta sa in ecuatia
Laplace si in ecuatia Poisson. In matematica, functiile al caror laplacian este nul se
numesc functii armonice.
Daca f este o funcie cu valori reale derivabila de doua ori, atunci laplacianul
lui f este suma tuturor derivatelor partiale nemixte de ordinul doi in coordonate
carteziene x
i
:
O alta contributie insemnata a lui Laplace, in analiza functionala,
este transformata Laplace. Aceasta, , este un operator liniar asupra unei
functii f(t), numita functie original, de argument real t (t 0). Acest operator
transforma originalul intr-o alta functie F(s) de argument complex s,
numita functie imagine. Transformata Laplace are o proprietate extrem de utila, si
anume aceea ca multe relatii si operatii ce se efectueaza in mod curent asupra
originalului f(t) corespund unor relatii si operatii mai simplu de efectuat asupra
imaginii F(s). Transformata Laplace are numeroase aplicatii importante in
matematica, fizica, optica, inginerie electrica, automatica, prelucrarea semnalelor
si teoria probabilitatilor. In matematica, este folosita la rezolvarea ecuatiilor
diferentiale si integrale. In fizica, este folosita la analiza sistemelor liniare
invariante in timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive
optice si sistemele mecanice.
Transformata Laplace a unei functii f(t), definita pentru toate numerele
reale t 0, este o functie F(s), definita prin expresia:
Limita inferioara 0