Manualul Electricianului Si Automatistul

Cuprins
ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA

132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23
Cuprins
2 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Cuprins
Cuprins :
Capitolul 1 – Materiale, scule şi aparate folosite în instalaţiile electrice
1.1. Materiale conductoare ………………………………………………………………….... 3
Cabluri electrice pentru instalaţii electrice fixe şi mobile …………………….
1.1.1. Conducte electrice – bare de forţă ……………………………………………..
1.1.2. Cabluri de energie ……………………………………………………………….
1.1.3. Cabluri de comandă, control şi semnalizare ………………………………….
1.1.4. Cabluri pentru comunicaţii ………………………………………………………
1.2. Materiale semiconductoare …………………………………………………………….... 4
1.3. Materiale izolatoare ………………………………………………………………………. 4
1.4. Siguranţe electrice ………………………………………………………........................ 6

1.4.1. Siguranţe fuzibile ………………………………………………………………… 6
1.4.2. Siguranţe automate …………………………………………….........................
1.5. Reglete (Conectoare) …………………………………………………………………….. 10
1.6. Aparate de măsură analogice şi digitale ……………………………………………….. 11
1.6.1. Voltmetrul – Măsurarea tensiunii …………………………………………........ 11
1.6.2. Ampermetrul – Măsurarea intensităţii curentului electric ………………….... 12
1.6.3. Wattmetrul – Măsurarea puterii active …………………………………………
1.6.4. Varmetrul – Măsurarea puterii reactive ………………………………………..
1.6.5. Voltampermetrul – Măsurarea puterii aparente ………………………………
1.6.6. Contorul – Măsurarea energiei electrice ………………………………………
1.6.7. Multimetrul analogic şi multimetrul digital …………………………………….. 13
1.6.8. RLC – metrul ……………………………………………………………………..
1.7. Aparate de conectare acţionate manual ……………………………………………….. 17
1.7.1. Separatoare ………………………………………………………………………
1.7.2. Întreruptoare (Disjunctoare) ……………………………………………………. 17
1.7.3. Butoane …………………………………………………………......................... 51
1.7.4. Limitatoare de cursă …………………………………………………………….
1.7.5. Comutatoare cu came …………………………………………………………... 52
1.7.6. Prize, fise şi cuple ………………………………………………………………..
1.8. Aparate de conectare acţionate electromagnetic …………………….........................
1.8.1. Relee ………………………………………………………………………………
1.8.2. Relee de timp …………………………………………………………………….
1.8.3. Contactoare ……………………………………………………………………… 56
1.9. Protecţii ……………………………………………………………………………………. 57
1.9.1. Releul termic …………………………………………………………………….. 58
1.9.2. Termistorul ……………………………………………………………………….. 59
1.9.3. Protecţia cu relee electronice …………………………………………………..
1.9.4. Relee de măsurare şi supraveghere ………………………………………….. 61
1.10. Aparate de protecţie contra supracurenţilor şi supratensiunilor ……………………...
1.10.1. Bobine de reactanţă uscate ……………………………………………………
1.10.2. Bobine fără miez de fier ………………………………………………………..
1.10.3. Descărcătoare …………………………………………………………………..
Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 3 / 350

Cuprins
1.11. Tablouri de distribuţie ……………………………………………………………………. 63
1.12. Avertizoare sonore ………………………………………………………………………..
1.12.1. Soneria …………………………………………………………………………..
1.12.2. Buzerul …………………………………………………………………………..
1.12.3. Hupa ……………………………………………………………………………..
1.12.4. Sirena …………………………………………………………………………....
1.13. Dispozitive electronice de putere ………………………………………………………..
1.13.1. Softstarterul …………………………………………………………………….
1.13.2. Convertizorul de frecvenţă …………………………………………………....
1.14. Scule şi aparate …………………………………………………………………………… 79
1.14.1. Şurubelniţa ……………………………………………………………………. 79
1.14.2. Cleştele şi patentul …………………………………………………………… 80
1.14.3. Decada de rezistenţe ………………………………………………………… 81
1.14.4. Surse de tensiune şi curent …………………………………………………. 82
1.14.5. Osciloscopul …………………………………………………………………... 83
1.14.6. Generatorul de funcţii ………………………………………………………… 84
1.14.7. Identificatorul de cabluri ……………………………………………………… 85
1.14.8. Reflectometrul şi puntea de măsură ……………………………………….. 85
1.14.9. Locatorul ………………………………………………………………………. 86
1.14.10. Cleşti ampermetrici / multimetre ……………………………………………. 87
1.14.11. Cleşti ampermetrici / wattmetre …………………………………………….. 87
1.14.12. Aparate pentru măsurarea prizei de pământ …………………………….... 88
1.14.13. Aparate de măsurat rezistenţa de izolaţie (Megohmetrul) ……………….. 91
1.14.14. Analizoare portabile / staţionare de reţea electrică trifazată …………….. 92
1.14.15. Echipamente pentru testare relee de protecţie ………………………….... 93
1.14.16. Termometre digitale portabile în infraroşu (Pirometre) …………………… 93
1.14.17. Camere de termoviziune în infraroşu ………………………………………. 94
1.14.18. Plăci de achiziţie de date ……………………………………………………. 94
1.14.19. Pistoale şi ciocane de lipit. Staţii de lipit şi deslipit ………........................ 95
1.15. Jgheaburi şi Plinte ………………………………………………………………………… 98

1.16. Minicoloane ………………………………………………………………………………... 101
1.17. Poduri de cable …………………………………………………………………………… 102
1.18. Sisteme de fixare ………………………………………………………………………….
1.19. Sisteme de ventilaţie ……………………………………………………………………..
1.20. Volan. Joystick …………………………………………………………………………….
Capitolul 2 – Motoare electrice ………………………………………………………………...

2.1. Motoare electrice rotative ………………………………………………………………...
2.1.1. Motoare electrice de curent continuu ………………………………………….
2.1.2. Motoare electrice de curent alternativ …………………………………………
2.1.2.1. - monofazate ………………………………………………...
2.1.2.2. - trifazate ……………………………………………………..
2.1.2.2.1. - asincrone …………………………………………
2.1.2.2.2. - sincrone ………………………………………......
2.2. Motoare electrice liniare …………………………………………………………………..
2.3. Motoare electrice pentru condiţii speciale ……………………………………………… 108

Cuprins
Capitolul 3 – Instalaţii electrice de iluminat …………………………………………………
3.1. Echipamente pentru iluminat electric ……………………………………………………
3.1.1. Lămpi electrice …………………………………………………........................
3.1.1.1. Lămpi electrice cu incandescenţă ………………………………….
3.1.1.2. Tuburi fluorescente …………………………………………………..
3.1.1.3. Lămpi cu vapori de mercur de înaltă presiune …………………....
3.1.1.4. Lămpi cu vapori de sodiu ……………………………………………
3.1.1.5. Led-uri ………………………………………………………………....
3.1.2. Corpuri de iluminat ………………………………………………………………
3.2. Calitatea iluminatului ……………………………………………………........................
3.3. Întreţinerea instalaţiei de iluminat ……………………………………………………….
Capitolul 4 – Senzori şi traductoare …………………………………………………………..

4.1. Măsurarea presiunii ……………………………………………………………………….
4.2. Măsurarea debitului ……………………………………………………………………….
4.3. Măsurarea nivelului ……………………………………………………………………….
4.4. Măsurarea temperaturii …………………………………………………………………...
4.5. Măsurarea vibraţiilor ………………………………………………………………………
4.6. Măsurarea turaţiei …………………………………………………………………………
4.6.1. - cu contact direct (Tahogeneratorul) ………………………………………….. 118
4.6.2. - fără contact ………………………………………………………………………
4.7. Măsurarea umidităţii ………………………………………………………………….......
4.8. Măsurarea mişcării unghiulare (Selsinele) …………………………………………….. 119
4.9. Detectori de prezenţă …………………………………………………………………….
4.10. Detectori de mişcare ………………………………………………………………………
4.11. Detectori de fum …………………………………………………………………………..
4.12. Măsurarea intensităţii luminoase (Luxmetrul) ………………………………………….
4.13. Frecvenţmetrul …………………………………………………………………………….
4.14. Fazmetrul …………………………………………………………………………………..
Capitolul 5 – Măsurări electrice ……………………………………………………………....

5.1. Măsurarea elementelor de circuit pasive ………………………………………………...
5.1.1. Măsurarea rezistoarelor (rezistenţele) ………………………………………….
5.1.2. Măsurarea capacitoarelor (condensatoarele) ………………………………….
5.1.3. Măsurarea inductanţelor (bobinele) …………………………………………….
5.2. Măsurarea elementelor de circuit active …………………………………………………
5.2.1. Măsurarea diodei ………………………………………………………………....
5.2.2. Măsurarea tranzistorului ………………………………………………………....
5.2.3. Măsurarea tiristorului ……………………………………………………………..
5.2.4. Măsurarea diacului ………………………………………………………………..
5.2.5. Măsurarea triacului ……………………………………………………………….
5.3. Măsurarea mărimilor electrice …………………………………………………………….
5.3.1. Măsurarea tensiunii electrice …………………………………………………....
5.3.2. Măsurarea intensităţii curentului electric ……………………………………….
5.3.3. Măsurarea puterii în curent continuu ……………………………………………
5.3.4. Măsurarea puterii în curent alternativ monofazat şi trifazat ………………….
5.3.4.1. Măsurarea puterii active ………………………………………………
5.3.4.2. Măsurarea puterii reactive ………………………….........................
5.3.4.3. Măsurarea puterii aparente …………………………………………..

Cuprins
5.3.5. Măsurarea energiei în curent alternativ monofazat şi trifazat ………………..
5.3.5.1. Măsurarea energiei active ………………………….........................
5.3.5.2. Măsurarea energiei reactive ………………………………………....
5.3.5.3. Măsurarea energiei aparente ………………………………………..
5.3.6. Măsurarea defazajului ……………………………………………………………

5.3.7. Măsurarea factorului de putere ………………………………………………….
Capitolul 6 – Elemente de electronică aplicată …………………………………………....

6.1. Componente pasive ……………………………………………………………………..
6.1.1. Rezistoare ……………………………………………………………………...
6.1.2. Capacitoare …………………………………………………………………....
6.1.3. Bobina ………………………………………………………………………….
6.1.4. Electromagnetul …………………………………………………...................
6.1.5. Transformatorul şi Autotransformatorul …………………………………….
6.2. Componente active ……………………………………………………………………..
6.2.1. Dioda ………………………………………………………………..................
6.2.2. Tranzistorul …………………………………………………………………….
6.2.3. Tiristorul ………………………………………………………………………..
6.2.4. Diacul …………………………………………………………………………..
6.2.5. Triacul ……………………………………………………………....................
6.3. Scheme electronice explicate …………………………………………………………..
Redresorul ………………………………………………………………………………..
Circuite basculante ………………………………………………………………………
Darlington …………………………………………………………………………………
Optocuploare ……………………………………………………………………………..
Capitolul 7 – Elemente teoretice şi practice necesare proiectării instalaţiilor

electrice ……………………………………………………………………. 121
7.1. Generalităţi ………………………………………………………………………………… 123
7.2. Culori caracteristice pentru butoane şi semnificaţia lor …………….......................... 129

7.3. Culori caracteristice pentru indicatoare luminoase şi semnificaţia lor ………………. 130
7.4. Influenţe externe. Grade de protecţie IP şi IK …………………………………………. 131
7.5. Cantităţi şi unităţi de măsură …………………………………………………………….
7.6. Semne convenţionale folosite în electrotehnică + imagini cu aparate ……………....
7.7. Semne convenţionale folosite în electronică + Imagini ……………………………….
7.8. Măsuri de protecţie împotriva şocului electric …………………………………………. 140
7.9. Tipuri de conexiuni pentru motoarele electrice trifazate ……………………………… 142
7.10.
Capitolul 8 – Proiectarea instalaţiilor electrice. Dimensionarea componentelor ........ 163

8.1. Calculul instalaţiei de iluminat …………………………………………………………….
8.2. Alegerea conductoarelor în funcţie de intensitatea curentului ………........................ 176
8.3. Alegerea presetupei în funcţie de conductorul folosit ………………………………….

Cuprins
Capitolul 9 – Aplicaţii practice. Scheme explicate ………………………………………... 185

9.1. Instalaţii de iluminat ………………………………………………………………………..
9.1.1. Iluminat obişnuit …………………………………………………………………..
9.1.2. Iluminat cu dimere ………………………………………………………………..
9.1.3. Iluminat de siguranţă ……………………………………………….................... 187
9.2. Acţionări electrice …………………………………………………………………………..
9.2.1. Schema de pornire a unui motor cu o viteză şi un sens ……………………… 188
9.2.2. Schema de pornire a unui motor cu o viteză şi două sensuri ……………….. 190
9.2.3. Schema de pornire a unui motor cu două viteze şi un sens (Dahlander) ….. 192
9.2.4. Schema de pornire a unui motor cu două viteze şi două sensuri (Dahlander 198
9.2.5. Schema de pornire Stea – Triunghi a motoarelor asincrone trifazate ………. 215
9.2.6. Schema de pornire Stea – Triunghi a motoarelor asincrone trifazate cu
două sensuri …………………………………………………………………….... 221
9.2.7.
9.2.8.
9.2.9.
9.2.10.
9.3. Protecţia împotriva electrocutării ………………………………………………………….
9.4. Protecţia împotriva trăsnetului …………………………………………………………….
9.5. Protecţia împotriva focului …………………………………………………………………
9.6.
Capitolul 10 – Instalaţii pentru îmbunătăţirea factorului de putere …………………….
10.1. Factorul de putere în instalaţiile electrice ………………………………………………
10.2. Cauzele şi efectele consumului de putere activă ……………………………………...
10.3. Mijloacele de ameliorare a factorului de putere ………………………………………..
10.4. Caracteristicile condensatorului …………………………………………………………
10.5. Calculul bateriei de condensatoare ……………………………………………………..
10.6. Descărcarea bateriilor de condensatoare ………………………………………………
10.7. Echipamentul electric ……………………………………………………………………..
10.8. Scheme electrice de conectare a bateriilor de condensatoare ………………………
10.9. Compensatoare sincrone ………………………………………………………………...
10.10. Eficienţa economică a ameliorării factorului de putere ………………………………
Capitolul 11 – Instalaţii de acumulatoare ……………………………………………………

11.1. Acumulatoare ……………………………………………………………………………...
11.2. Regimuri de utilizare a bateriilor de acumulatoare ……………………………………
11.3. Scheme de încărcare a bateriilor
Capitolul 12 – Comunicaţii ……………………………………………………………………... 229

12.1. Cablarea structurată ……………………………………………………………………… 231
12.2. Soluţii pe cupru …………………………………………………………………………… 234
12.3. Realizarea patch cord-ului ………………………………………………………………. 243
12.4. Soluţii pe fibră optică …………………………………………………………………….. 251
Bibliografie ………………………………………………………………………………….. 191

Adrese de INTERNET (selectate) ………………………………………………………..
Lista schemelor ……………………………………………………………………………..
Lista imaginilor ……………………………………………………………………………...
Lista tabelelor ……………………………………………………………………………….

Cuprins
Index de cuvinte cheie ……………………………………………………………………..
Elemente noi în lucru :
Tipuri de cabluri şi unde se folosesc

Calculul curentului de scurtcircuit, capacitate de rupere, selectivitate
Iluminatul normal, de avarie
Avertizare de incendiu
Public adress + Fire detection
Automatizare PRAXIS
Echipamente antiex
DEIFF
Protectie generală şi punere în paralel
Redresoare, invertoare, convertizoare
Calculul căderii de tensiune – c.c. şi c.a.
Calculul secţiunii
Regimuri de funcţionare a echipamentelor
Tipuri de treceri şi materiale de etanşare
Cutii de conexiuni, tipuri, moduri de conectare
Sisteme de distribuţie la nave
Sisteme de alimentare
Stopuri de avarie – tipuri, amplasări, instalaţii deconectate încaz de avarie
Modul în care se setează un automat pentru generator
Realizarea unui proiect, pas cu pas

Prefaţă
Această carte se doreşte a fi un manual pentru salariaţii RETEC.

În această carte, am sistematizat o suită de informaţii cu caracter atât
practic, dar şi teoretic.
Cartea se doreşte a fi un îndrumător practic pentru ingineri, maiştri şi
muncitori care activează în domeniul electric şi de automatizări.
În capitolul 1, sunt prezentate o parte din materialele, sculele şi
aparatele folosite în domeniul instalaţiilor electrice. Sunt prezentate materialele
conductoare, materialele semiconductoare şi materialele izolatoare. Apoi sunt
prezentate pe scurt siguranţele, regletele, aparatele de măsură, separatoarele,
întreruptoarele, tipurile de legături, butoanele, limitatoarele de cursă,
comutatoarele cu came, prize, fişe, cuple, relee, contactoare, protecţii, tablouri de
distribuţie, etc
În capitolul 2, sunt prezentate motoarele electrice rotative de curent
continuu şi de curent alternativ, monofazate şi trifazate, asincrone şi sincrone. Un
subcapitol este reprezentat de motoarele electrice pentru condiţii speciale.
În capitolul 3, sunt prezentate lămpile electrice cu incandescenţă,
fluorescente, cu vapori de mercur, cu vapori de sodiu şi led-urile. Tot în acest
capitol se face referire la calitatea iluminatului şi la întreţinerea instalaţiei de
iluminat.
În capitolul 4, sunt prezentaţi senzorii dar şi traductoarele pentru
diverse mărimi măsurate, cum ar fi : debit, nivel, temperatură, vibraţie, turaţie,
umiditate, mişcare unghiulară, etc.
În capitolul 5 este prezentată măsurarea elementelor de circuit pasive şi
active, şi măsurarea mărimilor electrice.
Capitolul 6 prezintă câteva elemente de electronică aplicată, adică
componentele pasive, componentele active şi câteva scheme electronice
explicate.
Capitolul 7 prezintă elemente teoretice şi practice necesare proiectării
instalaţiilor electrice, cum ar fi culorile caracteristice pentru butoane şi indicatoare
luminoase şi semnificaţia lor, gradele de protecţie IP şi IK, semne convenţionale,
tipuri de conexiuni pentru motoare electrice trifazate.
Capitolul 8 este un capitolul orientat spre inginerul proiectant de
instalaţii electrice şi explică cum se calculează diferite tipuri de instalaţii electrice.
În capitolul 9 sunt arătate scheme electrice explicate atât pentru
iluminat cât şi pentru motoare electrice.
Prefaţă

1
Capitolul
1
Materiale, Scule şi Aparate
folosite în instalaţiile electrice
Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

Capitolul 1.1.
Materiale conductoare
Materialele conductoare au o rezistivitate care nu depăşeşte 10-5÷10-3[Ω cm].

După natura conductibilităţii electrice materialele conductoare se pot clasifica în:
- Materiale conductoare de ordinul I. Aceste materiale prezintă o conductibilitate

de natură electronică, rezistivitatea lor creşte odată cu creşterea temperaturii, iar
sub acţiunea curentului electric ele nu suferă modificări de structură. Materialele
conductoare de ordinul I sunt metale în stare solidă şi lichidă. Dacă luăm în
considerare valoarea conductivităţii lor, materialele conductoare de ordinul I se
pot împărţi în:
--materiale de mare conductivitate, cum sunt: Ag, Cu, Al, Fe, Zn, PB, Sn etc.
--materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje şi se

utilizează pentru rezistenţe electrice, elemente de încălzire electrică, instrumente
de măsură etc.
- Materiale conductoare de ordinul II. Aceste materiale prezintă o conductibilitatea

de natură ionică, rezistivitatea lor scade odată cu creşterea temperaturii, iar sub
acţiunea curentului electric ele suferă transformări chimice. Din categoria
materialelor conductoare de ordinul II fac parte sărurile în stare solidă sau lichidă,
soluţiile bazice sau acide, soluţiile de săruri (deci toţi electroliţii).
Tipuri de cabluri electrice
MGH – Cablu de forţă neecranat

MGCH – Cablu de forţă ecranat
FMGCH – Cablu de semnal ecranat
FMGCCH – Cablu de semnal ecranat pe fiecare pereche şi per total
FFR – Rezistent la foc (Fire resistance)


Capitolul 1.2.
Materiale semiconductoare
Materialele semiconductoare au o rezistivitate electrică ρ cuprinsă în

intervalul (10-3÷1010)[Ω cm]. Caracteristicile de bază ale materialelor
semiconductoare sunt următoarele :
rezistivitatea materialelor semiconductoare variază neliniar cu temperatura;

rezistivitatea lor scade odată cu creşterea temperaturii;
prin suprafaţa de contact între 2 semiconductori sau un semiconductor cu un
metal, conducţia electrică este unilaterală;
Natura purtătorilor de sarcină dintr-un semiconductor depinde de natura

impurităţilor existente în semiconductor. Materialele semiconductoare se pot
clasifica, la rândul lor, după mai multe criterii. Astfel după gradul de puritate
distingem :
Semiconductori intriseci. Aceştia sunt perfect puri şi au o reţea cristalină

perfect simetrică;
Semiconductori extrinseci. Aceştia sunt impurificaţi şi natura conductibilităţii lor
depinde de natura impurităţilor.
După felul impurităţilor pe care le conţin, semiconductorii extrinseci pot fi :
donori, dacă impuritatea are valenţa mai mare decât cea a semiconductorului;
acceptori, dacă impuritatea are valenţa mai mică decât cea a semiconductorului.
Capitolul 1.3.
Materiale izolatoare
Materialele izolatoare (electroizolante) prezintă o rezistivitate electrică

ρ cu valori cuprinse între 108 şi 1018 [Ω cm]. Oricare dintre proprietăţile electrice şi
neelectrice ale materialelor electroizolante poate servi drept criteriu de clasificare
a acestor. S-au impus totuşi criteriile cu caracter general cum sunt: natura
chimică, starea de agregare, stabilitatea termica, forma şi caracteristica esenţială
a materialelor componente la care se mai adaugă eventual, starea finală şi
transformările necesare pentru obţinerea produsului finit. Astfel, după natura lor
chimică, materialele electroizolante se pot clasifica în materiale organice,
anorganice şi siliconice. Materialele de natură organică prezintă proprietăţi

electroizolante foarte bune, având însă o rezistenţă redusă la solicitările termice şi
mecanice. Materialele de natură anorganică (marmura, azbestul etc.) au o
comportare inversă materialelor organice. Materialele de natură siliconică îmbină
în mod favorabil cele mai bune proprietăţi ale materialelor organice şi anorganice.
Luând în considerare starea de agregare a materialelor electroizolante vom
distinge materiale: solide, lichide şi gazoase. Folosind drept criteriu de clasificare
stabilitatea termică, materialele electroizolante se împart în clase de izolaţie şi au
caracteristica comună temperatura maximă la care pot fi utilizate timp îndelungat.
Pentru determinarea stabilităţii termice, pe lângă temperatură, se pot utiliza şi
mărimi electrice (constante de material) ca de exemplu scăderea rigidităţii
dielectrice cu creşterea temperaturii, mărimi fizice sau mărimi mecanice. O clasă
de izolaţie cuprinde materialele care au o stabilitate termică comparabilă, la o
temperatură de serviciu dată. Clasificarea materialelor în clase de izolaţie este în
prezent nesatisfăcătoare deoarece se referă la grupe de materiale ce pot intra în
constituţia unui sistem de izolaţie, dar nu oferă posibilitatea alegerii unui material
pentru condiţiile impuse de un anumit scop sau loc de utilizare. Ca urmare este
căutat un alt criteriu de clasificare a materialelor adoptat de CEI (Comisia
Electronică Internaţională). Această clasificare cuprinde în fiecare grupă materiale
de aceeaşi formă şi stare finală, care necesită pentru utilizare acelaşi mod de
prelucrare. Din punctul de vedere al proprietăţilor lor electrice, materialele
semiconductoare se situează între materialele conductoare şi materialele
electroizolante.
Materiale izolatoare ceramice
Materialele izolatoare sunt folosite atât pentru izolarea cablurilor cât şi

pentru jgheaburi şi minicoloane. Incendiile devastatoare şi urmările lor au
determinat măsuri potrivite pentru a micşora numărul victimelor în caz de incendiu
dar şi pentru a micşora pagubele.
O contribuţie importantă pentru mai multă siguranţă în cazul unui
incendiu o reprezintă folosirea materialelor fără halogeni, adică materialele fără
clor, fluor sau brom, pentru instalaţii. Materialele fără halogeni pentru instalaţii se
remarcă, în cazul unui incendiu, prin faptul că nu degajă gaze toxice sau corozive.
În plus emenaţia de gaz este considerabil redusă.
Aceasta nu înseamnă doar mai multă siguranţă pentru oamenii surprinşi
de foc, dar lupta împotriva incendiilor devine mult mai uşoară. Utilizarea
materialelor fără halogeni pentru instalaţii ţine seama şi de faptul că foarte mulţi
oameni au suferit datorită asfixierii şi intoxicării cu gazele emanate.
În cazul unui incendiu materialele fără halogeni nu degajă gaze corozive
pe când un material obişnuit care conţine clor în combinaţie cu umezeala aerului,
respectiv cu apa din stingătoare, formează acid clorhidric. De asemena există şi
materiale plastice fără halogeni care sunt cu autostingere şi contribuie la
protejarea împotriva incendiilor a aparaturii electronice.

Capitolul 1.4.
Siguranţe electrice
Siguranţa electrică este un dispozitiv care întrerupe automat un circuit

electric, în cazul depăşirii valorii nominale a acestuia.
Capitolul 1.4.1.
Siguranţe fuzibile
Fuzibilul este un element al unei siguranţe electrice în formă de fir sau

de lamelă, care se topeşte atunci când este parcurs de un curent mai mare decât
cel admis.
Părţile componente unui element de siguranţă :

Corpul siguranţei
Adaptor
Capac
Protecţie pentru corpul siguranţei
Parametrii unei siguranţe :

Curentul de declanşare (A)
Tensiunea de lucru (V)
Puterea de rupere (kA)

Figura 1.x – Corpuri de siguranţe
Figura 1.x – Adaptoare pentru siguranţe

Figura 1.x – Capac şi protecţii pentru siguranţe
Figura 1.x – Siguranţe fuzibile

Figura 1.x – Siguranţe fuzibile tip MPR
Figura 1.x – Corpuri de siguranţe miniaturale

Figura 1.x – Siguranţă miniatură
Capitolul 1.4.2.
Siguranţe automate
Capitolul 1.5.
Reglete (Conectoare)
Definiţie, Rol, Imagini
Figura 1.x – Reglete (Conectoare)

Capitolul 1.6.
Aparate de măsură analogice şi digitale
Capitolul 1.6.1.
Voltmetrul – Măsurarea tensiunii
Voltmetrul este un aparat de măsura care măsoară tensiunea. Se

montează în paralel cu sursa şi consumatorul. Se poate monta direct pentru
tensiunile mici sau prin intermediul unui transformator coborâtor de tensiune,
pentru măsurarea tensiunilor mari.
Figura 1.x – Voltmetre analogice
Figura 1.x – Voltmetre digitale

Capitolul 1.6.2.
Ampermetrul – Măsurarea intensităţii curentului electric
Ampermetrul este un aparat de măsura care măsoară intensitatea curentului. Se

montează în serie cu sursa şi consumatorul. Se poate monta direct pentru curenţii
mici sau prin intermediul unui transformator coborâtor de curent, pentru
măsurarea curenţilor mari.
Figura 1.x – Ampermetre analogice
Figura 1.x – Ampermetre digitale
Atenţie !
Nu se va deschide niciodată circuitul secundar al unui transformator de curent
dacă circuitul primar este sub tensiune. Înainte de orice intervenţie în circuitul
secundar, bornele secundare ale transformatorului trebuie să fie scurtcircuitate.

Capitolul 1.6.3.
Wattmetrul – Măsurarea puterii active
Capitolul 1.6.4.
Varmetrul – Măsurarea puterii reactive
Capitolul 1.6.5.
Voltampermetrul – Măsurarea puterii aparente
Capitolul 1.6.6.
Contorul – Măsurarea energiei electrice
Capitolul 1.6.7.
Multimetrul analogic şi multimetrul digital
Aparatele de măsurare de tip multimetru permit măsurarea mărimilor

electrice cele mai uzuale : tensiune, curent, rezistenţă.
Primele tipuri de multimetre au fost realizate pe baza
microampermetrelor magnetoelectrice (ex : MAVO 35).
Următoarea categorie de multimetre au reprezentat-o cele electronice, la
care partea de bază este un voltmetru de curent continuu cu impedanţă mare de
intrare, datorită utilizării amplificatoarelor electronice.
Multimetrele numerice reprezintă o categorie de aparate de măsurare
perfecţionate, de precizie mare, la care mărimea electrică de măsurat se
converteşte într-un număr, pe baza unui convertor analog-digital. Partea de bază
a multimetrelor electronice o reprezintă un voltmetru de curent continuu de 0,1 V

sau de 1 V, ce permite măsurarea tensiunilor de până la 1.000 V datorită
divizorului de intrare. Celelalte mărimi electrice pe care trebuie să le măsoare sunt
convertite, prin convertoare adecvate, la o tensiune în gama voltmetrului de bază.
Un multimetru foarte folosit în România a fost MAVO – 35 şi încă se mai
găsesc în multe locuri de muncă sau pe la electroniştii cu vechime. Aceste
aparate foarte bune se construiau la IAEM – Timişoara, fiind implementate pe la
începutul anilor ’70 de la chinezi. La început se construiau cu mecanisme,
comutatoare şi rezistenţe chinezeşti. De menţionat este că chinezii l-au moştenit
de la nemţi care l-au construit prin anii ’40 şi era prezent pe unele avioane militare
ca aparat de intervenţie la bord. Chinezii spuneau că originalele nemţeşti erau
“adevărate opere de măiestrie”. Deşi anii au trecut acest aparat poate fi dat ca
exemplu de robusteţe, fiabilitate şi ergonomie.
La ora actuală se folosesc foarte mult multimetrele digitale, care sunt
foarte ieftine, au o eroare foarte mică astfel încât valoarea măsurată diferă
neglijabil de valoarea adevărată, măsoară o gamă largă de parametri şi sunt mici
ca volum. O componentă importantă a unui multimetru digital este voltmetrul ce
funcţionează împreună cu convertorul analog – digital. Atât voltmetrele cât şi
convertoarele se împart în două mari categorii şi anume :
Voltmetre numerice neintegratoare, realizate pe baza convertoarelor analog

– digitale neintegratoare, eşantionează tensiunea necunoscută şi îi măsoară
valoarea instantanee, obţinând astfel o viteză de măsurare mare. Când
tensiunea de măsurat este afectată de perturbaţii este necesară filtrarea
acesteia, ceea ce reduce considerabil viteza de măsurare a voltmetrului.
Principalele tipuri de voltmetre numerice neintegratoare sunt cele cu
aproximaţii succesive, cu rampă liniară şi cu rampă în trepte.
Voltmetre numerice integratoare, realizate pe baza convertoarelor analog –
digitale integratoare, măsoară valoarea medie a tensiunii necunoscute prin
integrarea acesteia pe un interval de timp determinat. Durata unei măsurări nu
poate fi mai mică decât durata integrării, care este dictată de perioada
semnalului perturbator, cel mai frecvent fiind frecventa retelei de 50 Hz.
Aceste voltmetre nu depăşesc cadenţa de 10 măsurări pe secundă, dar
prezintă o bună imunitate la tensiunile perturbatoare suprapuse peste cea
măsurată, ceea ce le face să fie cele mai răspândite. Principalele tipuri de
voltmetre numerice integratoare sunt : cu conversie tensiune – frecvenţă, cu
simplă integrare şi cu dublă integrare. De asemenea voltmetrele numerice
folosesc o conversie intermediară tensiune – timp sau tensiune – frecvenţă,
datorită uşurinţei cu care se poate măsura numeric durata şi frecvenţa,
excepţie făcând voltmetrele cu aproximaţii succesive.

Figura 1.x – Multimetrul analogic MAVO – 35

Figura 1.x – Multimetre digitale

Capitolul 1.6.8.
RLC – metrul
Capitolul 1.7.
Aparate de conectare acţionate manual
Capitolul 1.7.1.
Separatoare

Figura 1.x – Separator de sarcină echipat cu un modul de protecţie diferenţială

Figura 1.x – Separator de sarcină echipat cu telecomandă


Capitolul 1.7.2.
Întreruptoare (Disjunctoare)
Întreruptoarele diferenţiale asigură o protecţie diferenţială globală pentru mai

multe circuite. Reprezintă o soluţie economică pentru realizarea protecţiei în
instalaţiile electrice pentru locuinţe.
Întreruptoare pentru protecţia motoarelor

Prezentare generală
Definiţie
Întreruptoarele pentru protecţia motoarelor sunt întreruptoare pentru comutarea,
protecţia și separarea circuitelor de forţă care au drept consumatori în primul rând
motoare. În acelasi timp ele protejeză motoarele împotriva deteriorării prin pornire
cu rotorul calat, suprasarcină , scurtcircuit sau întreruperea unei faze într-un istem
trifazat de alimentare. Acestea posedă un declanșator termic pentru protecţia
înfășurărilor motorului (protecţia la suprasarcină) și un declanșator lectromagnetic
(protecţia la scurtcircuit).
Întreruptoarele pentru protecţia motoarelor pot avea următoarele echipări
suplimentare:
• declanșator de tensiune minimă,
• declanșator de deschidere,
• contacte auxiliare,
• indicator pentru starea declanșat.
Declanșatoare de tensiune minimă

Aceste declanșatoare deconectează întreruptorul când tensiunea nu este
prezentă. Se introduc în schemă din motive de siguranţă. Declanșatorul de
tensiune minimă U-PKZ0 alimentat prin intermediul contactului auxiliar cu acţiune
anticipată VHI20-PKZ0 permite închiderea întreruptorului. La căderea tensiunii
declanșatorul acţionează asupra mecanismului întreruptorului. Se asigură astfel
evitarea repornirilor necontrolate ale mașinilor. Circuitele de siguranţă nu sunt
afectate de întreruperea conductoarelor.
Alegerea unui întreruptor depinde de tipul de protecţie cerut de aplicaţie (protecţia

sistemelor de distribuţie, protecţia motoarelor, etc) şi de condiţiile prescrise ale
instalaţiei.


Întreruptoarele pot funcţiona la temperaturi cuprinse între – 25 °C şi +70 °C.
Pentru temperaturi peste 40 °C (65 °C la întreruptoarele utilizate pentru protecţia
circuitelor de alimentare motoare), trebuie să se ţină cont de declanşarea cu
temperatura.
Secţionare deplin aparentă
Orice întreruptor poate realiza secţionarea

unui circuit, conform regulilor de mai jos :
poziţia de secţionare corespunde poziţiei

OFF
mânerul de acţionare nu poate indica
poziţia OFF dacă contactele nu sunt
efectiv deschise
dispozitivele de încuiere nu pot fi montate dacă contactele nu sunt deschise
Montajul unei manete rotative sau a unei telecomenzi păstrează aptitudinea de

secţionare a întreruptorului.
Funcţia de secţionare a circuitului este certificată de teste care garantează :

fiabilitatea mecanică a sistemului de indicare a
poziţiei
absenţa curenţilor de scurgere la pământ
capacitatea de ţinere la supratensiuni între
conexiunile din amonte şi aval
Funcţii şi caracteristici
Protecţia reţelelor de distribuţie reprezintă protecţia :

reţelelor de distribuţie alimentate de un
transformator
reÍelelor alimentate de un grup generator
cablurilor lungi din sistemele IT (cu neutru izolat)
sau TN (cu neutru legat la pământ).
Pentru protecţia sistemelor de distribuţie în curent continuu se utilizează
declanşatoare magneto – termice.
Clasificare după tipul comenzii :
manuală
electrică
Clasificare după tipul conexiunilor :
fix - legături în faţă sau în spate

debroşabil - debroşabil pe soclu - legături în faţă sau în spate
- debroşabil pe şasiu - legături în faţă sau în spate
Figura 1.x – Întreruptor (Disjunctor) 250 A

Figura 1.x – Întreruptor (Disjunctor) 800 A

Disjunctoare de alimentare generală
Declanşatoare magneto – termice
Protecţie la suprasarcină (termică)

Prag de declanşare (A) Ir Reglabil de la 0,8 la 1 x In
Protecţie la scurtcircuit (magnetică)
Prag de declanşare (A) Im Fix sau reglabil de la 5 la 10 x In


In – curent nominal
Declanşatoare electronice
1. Prag de declanşare a protecţiei la suprasarcină (LTD)

2. Temporizarea la declanşarea protecţiei la suprasarcină (LTD)
3. Prag de declanşare a protecţiei la scurtcircuit (STD)
4. Temporizarea la declanşarea protecţiei la scurtcircuit (STD)
5. Prag de declanşare a protecţiei la scurtcircuit instantanee
6. Priză de test
7. Indicarea sarcinii
Indicarea sarcinii se realizează cu un led montat pe partea frontală care

indică sarcina în procente :
aprins : sarcina este de 90% din valoarea Ir reglată
pâlpâire : sarcina este de 105% din valoarea Ir reglată
De asemenea o trusă de test se poate conecta la priza de test de pe

partea frontală pentru a verifica funcţionarea întreruptorului după montarea
declanşatorului sau a acesoriilor.
Protecţie la suprasarcină (LTD) (termică)
Prag de declanşare (A) Ir Reglabil de la 0,4 la 1 x In
Protecţie la scurtcircuit (STD) (magnetică)
Prag de declanşare (A) Im Fix sau reglabil de la 2 la 10 x In
Exemplu de reglaj :
Care este pragul de declanşare a protecţiei la

suprasarcină a unui întreruptor (disjunctor) de
250 A echipat cu un declanşator de 160 A
reglat la Io = 0,5 şi Ir = 0,8 ?
Răspuns : In x Io x Ir = 160 x 0,5 x 0,8 = 64 A
Care este pragul de protecţie la suprasarcină a unui întreruptor (disjunctor) de

400 A reglat la Io = 0,5 şi Ir = 0,8 ?
Răspuns : In x Io x Ir = 400 x 0,5 x 0,8 = 160 A
Acelaşi declanşator, cu aceleaşi reglaje, dar instalat pe un întreruptor (disjunctor)

de 630 A va avea un prag de protecţie la suprasarcină de 630 x 0,5 x 0,8 = 250 A.
Declanşatoarele nu au calibru propriu. Pragul de declanşare depinde de
calibrul întreruptorului (disjunctorului) şi de reglajul protecţiei la suprasarcină LTD.
De exemplu, pentru un declanşator reglat la valoarea maximă, pragul de
declanşare este :
250 A, când este montat pe un întreruptor de 400 A, de calibru 250 A
630 A, când este montat pe un întreruptor de 630 A
Pentru reţelele de curent continuu, disjunctorul şi declanşatorul sunt
livrate complet asamblate, deoarece nu sunt interschimbabile.
Criterii de alegere a întreruptoarelor pentru aplicaţii de curent continuu :
curentul nominal, care determină alegerea calibrului
tensiunea nominală, care determină numărul de poli în serie necesari pentru
întreruperea circuitului
curentul de scurtcircuit maxim în acel punct al instalaţiei, care determină
capacitatea de rupere
tipul de reţea


Întreruptoarele (Disjunctoarele) asigură protecţia la scurtcircuit şi
secţionarea circuitului. Pentru protecţia completă a motorului şi a comenzii
acestuia, protecţia la suprasarcină poate fi asigurată fie de un întreruptor fie de un
releu termic.
Inversoare de sursă
Inversoarele de sursă sunt folosite pentru transferul de pe sursa normală

de alimentare pe sursa de rezervă.
Cele mai simple dispozitive, necesită intervenţia personalului tehnic. Un
sistem manual de comutare a surselor se poate face utilizând 2 sau 3
întreruptoare (disjunctoare) sau separatoare de sarcină. Este folosit un interblocaj
mecanic pentru a împiedica punerea în paralel a surselor, chiar şi pentru scurt
timp.
Există dispozitive mai avansate, care nu necesită intervenţia umană dar
folosesc comanda electrică pentru comutarea de pe sursa normală de tensiune pe
cea auxiliară. Un inversor de sursă comandat de la distanţă este alcătuit din 2 sau
3 întreruptoare (disjunctoare) sau separatoare de sarcină, interblocate electric.
Aparatele sunt interblocate şi mecanic pentru a împiedica conectarea în paralel a
surselor, dacă se încearcă o acţionare manuală incorectă sau dacă are loc o
funcţionare defectuoasă a sistemului electric.
Pentru funcţionare pe automat, unui inversor de sursă acţionat de la
distanţă i se poate adăuga un automat pentru comutarea surselor, în conformitate
cu modurile de funcţionare programate. Acesta asigură o folosire optimă a
energiei electrice, realizând :
comutarea pe sursa de rezervă, în funcţie de cerinţele externe
gestionarea surselor de alimentare
reglare
înlocuirea de urgenţă a surselor
Automatul poate fi prevăzut cu o opţiune de comunicaţie cu un supervizor.

Figura 1.x – Accesorii electrice şi mecanice pentru întreruptor (disjunctor)

Figura 1.x – Accesorii electrice şi mecanice pentru întreruptor 100 – 630 (var. fixă)
Figura 1.x – Accesorii electrice şi mecanice pentru întreruptor 100 – 630

(varianta debroşabilă pe soclu şi pe şasiu)

Montaj :
Întreruptoarele pot fi montate vertical, orizontal sau pe spate, fără declanşarea

vreunei caracteristici.
Configuraţia debroşabilă permite :

extragerea şi / sau înlocuirea rapidă a întreruptorului, fără a fi nevoie să se
intervină asupra conexiunilor
posibilitatea de a prevedea plecări de rezervă, care pot fi adăugate ulterior
Figura 1.x – Poziţii de montaj
Legături faţă Legături spate

Figura 1.x – Conexiuni aparate fixe

Legături faţă Legături spate Legături spate

printr-un contrapanou
Figura 1.x – Conexiuni aparate debroşabile pe soclu sau şasiu
Bobinele de declanşare se utilizează la deschiderea

întreruptorului (disjunctorului).
Bobina de declanşare la minimă tensiune deschide

disjunctorul când tensiunea de comandă scade sub un
anumit prag de declanşare
pragul de declanşare este între 0,35 şi 0,7 din
tensiunea nominală
închiderea disjunctorului este posibilă numai dacă
tensiunea depăşeşte 0,85 din tensiunea nominală
Unei bobine de declanşare i se poate ataşa un
temporizator pentru a elimina declanşările
intempestive datorate căderilor de tensiune tranzitorii
care durează mai puţin de 200 de milisecunde. Figura 1.x – Bobină
de declanşare
Bobina de declanşare la punerea sub tensiune, deschide disjunctorul
când tensiunea de comandă creşte peste 0,7 x Un. Semnalul de comandă poate fi
de tip impuls (≥ 20 ms)sau menţinut.
După declanşarea de către bobină, întreruptorul (disjunctorul) trebuie să
fie rearmat manual. Declanşarea prin bobină este prioritară faţă de închiderea
manuală. În prezenţa unei comenzi de declanşare, închiderea contactelor, chiar
temporară, nu este posibilă.

Indicatorul detectează
şi indică faptul că
terminalele
disjunctorului sunt
alimentate. Se poate
monta în aval sau în
amonte de disjunctor.
Figura 1.x – Întreruptor cu indicator de prezenţă a tensiunii

Modulul
transformator de
curent permite
conectarea
directă a unui
dispozitiv de
măsură
(ampermetru sau
centrală de
măsură)
Se montează
direct pe bornele
din aval ale
disjunctorului.
Figura 1.x – Întreruptor cu modul transformator de curent

Modulul
ampermetric,
măsoară şi afişează
prin intermediul unui
ampermetru cu
cadran, curentul
fiecărei faze, prin
selectarea fazelor cu
un comutator cu 3
poziţii de pe faţa
modulului.
Figura 1.x – Întreruptor cu modul ampermetric

Modulul detectează şi
semnalizează o scădere
a izolaţiei pe o plecare în
regim TN–S sau TT.
Dacă este depistată o
scădere a izolaţiei, atunci
aceasta este semnalizată
printr-un indicator de
culoare roşie montat pe
partea frontală sau se
poate monta un contact
auxiliar pentru
semnalizarea la distanţă
a scăderii izolaţiei, dar
fără declanşarea
disjunctorului.
Figura 1.x – Întreruptor cu modul de supraveghere a izolaţiei


(varianta fixă)

(varianta debroşabilă pe soclu şi pe şasiu)
Tipuri de legături
Întreruptoarele (Disjunctoarele) fixe şi debroşabile, pot fi conectate

utilizând :
legături spate orizontale sau verticale
legături faţă
legături mixte
o combinaţie de legături fată şi spate
Figura 1.x – Legături faţă

Figura 1.x – Legături spate orizontale şi verticale
Figura 1.x – Combinaţie de legături fată şi spate


Legături faţă la aparate fixe
Întreruptoarele fixe cu legături faţă sunt echipate cu terminale care conţin

şuruburi pentru conexiunea directă a barelor. De asemenea pentru a conecta
barele la întreruptoare putem folosi adaptorii de conexiune verticali şi piesele
pentru a mări pasul polar.
Figura 1.x – Adaptori de conexiuni verticali şi piese mărire pas polar
Dacă adaptorii de conexiuni verticali sunt orientaţi frontal, atunci este

obligatorie montarea ecranelor camerelor de stingere.

Figura 1.x – Conectarea prin bare, adaptori de conexiuni verticali

şi piese mărire pas polar, pentru aparate fixe
Cabluri dezizolate
Se pot utiliza seturi de conectori şi capace de borne pentru a conecta

până la 4 cabluri de cupru sau aluminiu de 240 mm2 pe fiecare fază.
Figura 1.x – Conectori pentru 4 cabluri dezizolate


Cabluri cu papuci
Adaptorii de papuci de cablu sunt asociaţi cu adaptorii de conexiuni

verticali. Pot fi conectate 1 până la 4 cabluri cu papuci sertizaţi (≤ 300 mm2).
Pentru a asigura stabilitatea, între extensiile de borne, trebuiesc instalate piese de
distanţare.
Dacă adaptorii papucilor de cablu sunt montaţi peste partea superioară a
camerelor de stingere, atunci este obligatoriu montajul ecranelor camerelor de
stingere.
Figura 1.x – Papuc şi adaptori pentru papuci de cablu
Figura 1.x – Conectori pentru cabluri cu papuci (legătură faţă)


Legături spate la aparate fixe
Bare
Întreruptoarele de la 630 la 1600 fixe, cu legături spate, echipate cu

conectori orizontali sau verticali, pot fi conectate direct la la barele orizontale sau
la bare pe cant, în funcţie de poziţia bornelor. Dacă este necesar, se pot folosi
piese de mărire pas polar.
Figura 1.x – Conexiunea spate. Conectarea prin bare pentru aparate fixe


Cabluri cu papuci

distanţare.
stingere.
Figura 1.x – Legătură spate. Cablu cu papuci pentru aparat fix


Legături faţă la aparate debroşabile
Întreruptoarele debroşabile cu legături faţă sunt echipate cu terminale

care conţin şuruburi pentru conexiunea directă a barelor. De asemenea pentru a
conecta barele la întreruptoare putem folosi adaptorii de conexiune verticali şi
piesele pentru a mări pasul polar.
Figura 1.x – Adaptori de conexiuni verticali şi piese mărire pas polar
Dacă adaptorii de conexiuni verticali sunt orientaţi frontal, atunci este

obligatorie montarea ecranelor camerelor de stingere.

Figura 1.x – Conectarea prin bare, adaptori de conexiuni verticali

şi piese mărire pas polar, pentru aparate debroşabile


Cabluri cu papuci

distanţare.
stingere.
Figura 1.x – Legătură faţă. Cablu cu papuci pentru aparat debroşabil

Legături spate la aparate debroşabile

Bare
Întreruptoarele de la 630 la 1600 debroşabile, cu legături spate, echipate

cu conectori orizontali sau verticali, pot fi conectate direct la la barele orizontale
sau la bare pe cant, în funcţie de poziţia bornelor. Dacă este necesar, se pot folosi
piese de mărire pas polar.

Figura 1.x – Conexiunea spate. Conectarea prin bare pentru aparate debroşabile


Cabluri cu papuci

distanţare.
stingere.
Figura 1.x – Legătură spate. Cablu cu papuci pentru aparat debroşabil


Capitolul 1.7.3.
Butoane
Figura 1.x – Buton de pornire / buton de oprire de urgenţă
Aceste butoane au culoarea roşie.

De obicei au un contact normal închis
(NO) şi un contact normal deschis
(NC). În caz de avarie, se apasă pe
buton.
Pentru revenirea în starea de
funcţionare există 3 tipuri de butoane
şi anume : cu deblocare prin tragere,
cu deblocare prin rotire sau cu
deblocare cu cheie.
Figura 1.x – Buton tip “ciupercă”, pentru oprire de urgenţă

Capitolul 1.7.4.
Limitatoare de cursă
Capitolul 1.7.5.
Comutatoare cu came
Figura 1.x – Comutator cu came

Figura 1.x – Părţile componente ale unui comutator cu came

Figura 1.x – Contactele fixe şi contactele mobile ale unui etaj,

dintr-un comutator cu came

Figura 1.x – Comutatoare cu came
Figura 1.x – Comutatoare cu came (modalităţi de prindere)

Capitolul 1.7.6.
Prize, fişe şi cuple
Capitolul 1.8.
Aparate de conectare acţionate electromagnetic
Capitolul 1.8.1.
Relee
Capitolul 1.8.3.
Contactoare
Contactoarele de comandă se utilizează pentru soluţionarea problemelor

de control și reglare. Acestea sunt folosite în mare măsură pentru comanda
indirectă a motoarelor, electro-ventilelor, cuplajelor și a instalaţiilor de încălzire. Pe
lângă simplitatea de integrare în proiecte, montare, punere în funcţiune și
întreţinere, utilizarea contactoarelor de comandă este recomandată în special de
nivelul ridicat de siguranţă în funcţionare.
Contactoarele de comandă reprezintă un aspect esenţial al siguranţei în
funcţionare. Prin măsuri constructive acestea asigură o separare galvanică între
circuitul de comandă și circuitul comandat, iar în stare dezenergizată între intrarea
și ieșirea contactelor. Toate contactoarele de comandă au contacte cu dublă
întrerupere. Contactele sunt astfel interblocate mecanic, încât contactele normal
deschise și cele normal închise nu pot fi niciodată simultan pe poziţia închis. În
același timp este necesară asigurarea distanţei între contacte de minim 0,5 mm
pe întreaga durată de viaţă, inclusiv în stare de avarie (de exemplu sudarea unui
contact).

Capitolul 1.9.
Protecţii
Motorul asincron trifazat este utilizat pe scară largă în acţionări electrice.

În afară de unele acţionări individuale de mică putere, adesea comutate manual,
majoritatea motoarelor sunt comandate prin contactoare sau combinaţii de
contactoare.
Puterea motorului in kilowaţi (kW) sau curentul în amperi (A) reprezintă
parametrii caracteristici pentru alegerea corectă a contactoarelor. La aceeași
putere pot apărea curenţi nominali diferiţi în funcţie de tipul constructiv al
motorului. Tipul constructiv al motorului determină, de asemenea, raportul între
amplitudinea curentului la pornire, respectiv curentul cu rotorul calat și curentul
nominal al motorului (Ie). Comutarea echipamentelor de încălzire electrică, a
instalaţiilor de iluminat, a transformatoarelor și a echipamentelor de compensare a
puterii reactive, fiecare cu caracteristicile sale specifice, conduce la solicitări
diferite ale contactoarelor.
Frecvenţa de comutare poate varia foarte mult în funcţie de aplicaţie.
Gama posibilă se întinde de la mai putin de o comutare pe zi până la mii de
manevre pe oră sau chiar mai mult. În cazul motoarelor, de multe ori frecvenţa
ridicată de comutare este întâlnită la comanda prin impulsuri și frânarea în
contracurent.
Contactoarele sunt acţionate prin intermediul a diverse aparate de
comandă, manual sau automat, funcţie de deplasare, timp, presiune sau
temperatură. Interdependenţa acţionării mai multor contactoare poate fi realizată
prin interblocări cu ajutorul contactelor auxiliare.
Contactele auxiliare ale contactoarelor DILM pot fi utilizate drept
contacte în oglindă conform IEC/EN 60947-4-1 Anexa F, pentru semnalizarea
stării contactelor principale. Un contact în oglidă este un contact auxiliar normal
închis, care nu poate fi închis simultan cu contactele principale normal deschise.
Releele termice pentru protecţia motoarelor, numite în norme relee de
suprasarcină, fac parte din grupa dispozitivelor de protecţie dependente de
curent. Acestea supraveghează temperatura înfășurării motorului prin intermediul
curentului ce trece prin conductoarele de alimentare și oferă o protecţie sigură și
eficientă împotriva defectelor datorate :
• Nepornirii motorului,
• Suprasarcinii,
• Căderii unei faze.
Releele termice utilizează proprietatea bimetalului de a-și modifica forma

și starea în funcţie de încălzire. Dacă se atinge o anumită valoare a temperaturii,

acestea acţionează un contact auxiliar. Încălzirea bimetalului este produsă de
rezistenţele parcurse de curentul motorului. Echilibrul între căldura transmisă și
cea cedată se stabilește la diferite temperaturi funcţie de valoarea curentului.
Dacă se atinge temperatura reglată, releul declanșează. Timpul de
declanșare este dependent de intensitatea curentului și preîncărcarea releului.
Valoarea sa trebuie să se situeze sub cea a timpului de periclitare a izolaţiei
motorului. Pe această bază în normele EN 60 947 sunt dati timpii maximi de
suprasarcină. Pentru a evita declanșările inutile sunt stabiliţi timpi minimali pentru
curentul limită și pentru curentul cu rotorul calat.
Sensibilitatea la căderea unei faze
Releele termice oferă, datorită construcţiei lor speciale, o protecţie

eficientă în cazul căderii unei faze. Așa numita sensibilitate la căderea unei faze
corespunde cerinţelor normelor IEC 947-4-1 și VDE 0660 Partea 102.
Dacă bimetalele aflate pe căile de curent principale se deformeză
datorită unei suprasarcini trifazate, acestea acţionează asupra unei punţi de
declanșare și a unei punţi diferenţiale. La atingerea valorii limită reglate, o pârghie
de declanșare comună comandă comutarea contactului auxiliar.
Puntea de declanșare și cea diferenţială sunt situate la distanţe mici,
simetric, în apropierea bimetalelor. În cazul în care, de exemplu la căderea unei
faze, unul dintre bimetale se deformează mai puţin decât celelalte două (sau își
revine), puntea de declanșare și cea diferenţială se vor deplasa pe distanţe
diferite. Diferenţa de deplasare dintre cele două punţi este convertită intr-o
mișcare suplimentară în sensul declanșării, determinând accelerarea acesteia.
Capitolul 1.9.1.
Releul termic
Pentru protejarea motoarelor trifazate de curent alternativ se folosesc

două tipuri de protecţii (releee) termice şi anume : Relee pentru protecţia
motoarelor cu blocare a resetării automate şi Releele pentru protecţia motoarelor
fără blocare a resetării automate.
Relee pentru protecţia motoarelor cu blocare a resetării automate se
folosesc în circuite cu elemente care comandă prin contact permanent cum ar fi
presostatele, întreruptoarele de poziţie, etc. Pentru personalul de exploatare se
poate monta un buton de resetare pe capacul cofretului, care să fie uşor accesibil.
Releele pentru protecţia motoarelor fără blocare a resetării automate se
folosesc doar în circuitele cu elemente care comandă prin contact de tip impuls,
cum sunt butoanele cu revenire, astfel încât după răcirea bimetalelor să nu fie
posibilă o reconectare automată.
Regimurile de lucru ale motorului
Regimurile cu număr ridicat de comutări fac mai dificilă protecţia

motorului. Releul se va regla pentru o valoare mai mare decât curentul nominal al
motorului deoarece altfel are o temporizare mai mică. Motoarele proiectate pentru
un număr ridicat de comutări vor suporta acest reglaj până la un numit grad. Chiar
dacă nu se realizează o protecţie eficientă la suprasarcină, aceasta este
suficientă ca protecţie contra nepornirii.
Capitolul 1.9.2.
Termistorul
Protecţia cu termistor
Pentru protecţia globală a motorului, la bornele T1-T2 se pot conecta

până la 6 senzori de temperatură tip PTC, conform DIN 44081 și DIN 44082,
având o rezistenţă internă RK 250 Ω sau 9 cu RK 100 Ω.
Scurtcircuitele din circuitul termistoarelor pot fi detectate prin montarea
suplimentară a unui releu de supracurent.
Date caracteristice
• Curentul de scurtcircuit în circuitul senzorilor 2,5 mA,

• Lungimea maximă a conductoarelor până la senzor 250 m (neecranate),
• Rezistenţa totală a termistoarelor 1500 Ω
• Reglarea releului de supracurent:
– Se setează aparatul pe valoarea minimă,
– Se reglează declanșarea la suprasarcină,
În cazul întreruperii unui senzor, supravegherea temperaturii prin temistoare nu

conduce la regimuri periculoase de lucru deoarece în această situaţie sistemul
deconectează imediat.

Capitolul 1.9.3.
Protecţia cu relee electronice
Releele electronice pentru protecţia motoarelor, la fel ca cele care

funcţionează pe principiul bimetalului, fac parte din categoria dispozitivelor de
protecţie dependente de curent. În cazul sistemului electronic de protecţie detecţia
curentului prin cele trei conductoare de alimentare ale motorului se realizează prin
trecerea lor prin corpul senzorului sau prin fixarea de conductoare a senzorilor cu
cordon cu bandă specială. Aceștia se combină cu echipamentul de prelucrare
astfel încât să se poată realiza o dispunere separată a senzorilor și respectiv a
echipamentului de prelucrare. Senzorii de curent se bazează pe principiul lui
Rogowski, cunoscut din tehnica măsurărilor. Astfel, cordonul cu senzori nu
posedă miez de fier, deci nu se va satura și poate detecta o gamă largă de
curenţi. Utilizând detecţia inductivă rezultă că secţiune conductoarelor din circuitul
de forţă nu influenţează precizia de declanșare. Sistemele de protecţie electronică
a motoarelor permit reglarea curentului de declanșare într-o gamă de curenţi mult
mai extinsă comparativ cu cea a releelor termice electromecanice cu bimetal. În
cazul sistemului electronic de protecţie ZEV domeniul de protecţie de la 1 până la
820 A poate fi acoperit cu un singur echipament de prelucrare.
Sistemul cu relee electronice ZEV realizează protecţia motoarelor atât
prin măsurarea indirectă a temperaturii prin intermediul curentului, cât și prin
măsurarea directă a temperaturii în motor cu ajutorul termistoarelor. Indirect se
realizeză supravegherea motorului la suprasarcină, căderea fazelor și curent
asimetric.
La măsurarea directă temperaturii în înfășurarea motorului se folosește
un termistor PTC. În cazul unei supratemperaturi semnalul este transmis
dispozitivului de declanșare și este acţionat contactul auxiliar. Resetarea este
posibilă numai după răcirea termistorului sub temperatura de declanșare. Prin
conexiunea de termistor inclusă, releul poate fi utilizat pentru protecţia globală a
motorului. Suplimentar releul protejează motorul împotriva defectelor de punere la
pământ. Încă de la apariţia unor defecte minore ale izolaţiei înfășurărilor motorului,
apar mici scurgeri de curent. Acești curenţi de defect sunt inregistraţi de un
transformator de curent sumator extern. Acesta însumează curenţii fazelor, îi
prelucreză și semnalizează prezenţa curenţilor de defect către microprocesorul
releului. Prin preselectarea uneia din cele 8 clase de declanșare (CLASS) devine
posibilă adaptarea motorului protejat la condiţii de pornire normale sau grele.
Astfel rezervele termice ale motorului pot fi folosite în siguranţă.
Releul pentru protecţia motoarelor este alimentat cu o tensiune auxiliară.
Echipamentul de prelucrare este executat în versiunea multi-tensiuni permiţând
alimentarea cu tensiuni intre 24 V și 240 V c.a. sau c.c. Echipamentele au o
comportare de monostabil; la căderea tensiunii de alimentare ele declanșează.


Pe lângă contactele normal închis (95-96) și normal deschis (97-98)
existente la releele de protecţie a motoarelor, releele elctronice ZEV sunt
prevăzute cu contacte programabile normal deschise (07-08) și normal închise
(05-06). Contactele normale, amintite la început acţionează la încălzirea motorului
determinată direct prin termistoare sau indirect prin intermediul curentului,
incluzând sensibilitatea la căderea unei faze.
Contactelor parametrizabile li se pot atribui diferite funcţii cum sunt :

• punere la pământ,
• presemnalizare la încărcare termică de 105 %,
• semnalizare separată „declanșare prin termistor”,
• defect intern al aparatelor.
Atribuirea funcţiilor se efectuează printr-un sistem tip meniu cu ajutorul

unui display cu cristale lichide. Intensitatea curentului prin motor se introduce cu
ajutorul tastelor de operare și poate fi verificată pe display-ul cu cristale lichide.
Prin aceasta display-ul permite o diagnoză diferenţiată a cauzelor
declanșării, ceea ce duce la o depanare mai rapidă a defectelor. Declanșarea
suprasarcinii simetrice tripolare la un curent de x – ori curentul reglat se produce
într-un timp stabilit de clasa de declanșare. Timpul de declanșare se reduce în
raport cu cel din starea rece, în funcţie de preîncărcarea motorului. Se atinge o
precizie ridicată a declanșării. Timpii de declanșare sunt constanţi pe întreg
domeniul de reglare. Dacă asimetria curenţilor prin motor depășește 50 %, releul
declanșează după 2,5 s. Există aprobarea pentru protecţia la suprasarcină a
motoarelor in execuţie antiexplozivă de tipul EEx e de „siguranţă ridicată”
conform directivei 94/9/UE, precum și raportul PTB (numărul certificatului UE de
încercări de tip: PTB 01 ATEX 3233). Informaţii suplimentare pot fi obţinute
consultând manualul AWB 2300-1433-D „Sistemul cu relee electronice ZEV
pentru protecţia motoarelor, supravegherea suprasarcinilor motoarelor de tipul
EEx e”.
Capitolul 1.9.4.
Relee de măsurare și supraveghere
Date generale
Releele de măsurare și supraveghere sunt necesare pentru cele mai

diverse aplicaţii. Cu ajutorul noului produs EMR4, Moeller acoperă o multitudine
de cerinţe:
• Utilizare universală, releu de supracurent EMR4-I
• Supraveghere a plajei de turaţii cu economie de spaţiu, releu de protecţie a fazei
EMR4-F


• Protecţie împotriva distrugerii sau a deteriorării anumitor părţi ale instalaţiei,
releu de supraveghere a fazelor
• Detectare sigură a căderii unei faze, releu de asimetrie
• Siguranţă sporită cu anclanșare la excitare, releu de nivel
• Sporirea siguranţei în utilizare, releu supraveghere izolaţie
Releele de supracurent sunt adecvate atât pentru supravegherea

curentului alternativ, cât și a curentului continuu. Cu ajutorul acestora, pot fi
supravegheate pompele și mașinile de găurit împotriva sarcinii reduse și a
suprasarcinii. Acest lucru se realizează cu ajutorul limitei de acţionare selectabile,
inferioare sau superioare. Există două variante de execuţie cu câte trei domenii de
măsurare (30/100/1000 mA, 1,5/5/15 A). Bobina cu tensiuni multiple facilitează o
utilizare universală a releului. Al doilea contact comutator facilitează o
semnalizare de revenire directă.
Depașirea intenţionată a vârfurilor scurte de curent
Cu ajutorul intervalului selectabil între 0,05 și 30 s al temporizării la

acţionare, pot fi depășite fără urmări vârfurile de curent scurte. Releele de
supraveghere a fazelor supraveghează, pe lângă direcţia de rotaţie a câmpului și
amplitudinea tensiunii aplicate. Acest lucru reprezintă protecţie împotriva
distrugerii sau a deteriorării componentelor individuale ale instalaţiei. Așadar, se
setează comod, la tensiune dorită, atât valoarea cea mai mică pentru tensiunea
minimă, cât și valoarea cea mai mare pentru tensiunea maximă, cu un selector
rotativ, în cadrul unei ferestre definite.
Suplimentar, se poate diferenţia între o funcţie temporizată la acţionare
și una temporizată la revenire. Prin setarea temporizarii la acţionare, pot fi
depasite scurte căderi ale tensiunii. Temporizarea la revenire facilitează
memorarea erorii pe un interval de timp setat. Intervalul de temporizare poate fi
setat între 0,1 și 10 s. Releul funcţionează la turaţia și la tensiunea corectă. După
o cădere, aparatul funcţionează din nou, dacă tensiunea a depășit un histerezis
de 5 %.
Releu de supraveghere a succesiunii fazelor EMR4-F500-2
Cu ajutorul releului de supraveghere a succesiunii fazelor, cu o lăţime de

numai 22,5 mm, pot fi supravegheate motoare modificabile local, la care direcţia
de rotaţie este importantă (de exemplu pompele, ferăstraie, mașini de găurit).
Acest lucru înseamnă spaţiu redus în dulapul de comutare și o protecţie împotriva
deteriorărilor, prin supravegherea succesiunii fazelor. În cazul câmpului rotativ cu
direcţia spre dreapta, se validează tensiunea de comandă pentru circuitul
motorului printr-un contact comutator. EMR4-F500-2 acoperă întregul domeniu de
tensiune de la 200 până la 500 V c.a.
Releul de asimetrie EMR-4-A cu lăţimea de 22,5 mm, reprezintă elementul de

protecţie adecvat împotriva căderii unei faze. Așadar, acesta protejează motorul
împotriva distrugerii. Întrucât căderea unei faze se poate detecta pe baza
defazajului, aceasta poate fi detectată sigur și la tensiuni mari de revenire ale
motorului, iar supraîncărcarea motorului este împiedicată. Releul este capabil să
protejeze motoare cu o tensiune nominală de Un = 380 V, 50 Hz.
Releu de nivel EMR4-N
Releele de nivel EMR4-N sunt utilizate efectiv pentru protecţia

funcţionării în gol a pompelor sau drept dispozitive de reglare a nivelului în cazul
lichidelor. Acestea funcţionează cu ajutorul senzorilor, care măsoară
conductibilitatea. Pentru aceasta, este necesar câte un senzor pentru înălţimea
maximă și unul pentru înălţimea minimă. Un al treilea senzor servește drept
potenţial nul.
Aparatul cu lăţimea de numai 22,5 mm, EMR4-N100, este adecvat
pentru lichide cu o conductibilitate ridicată. Acesta este echipat cu un comutator
de selectare pe reglare de nivel sau protecţie la mers în gol. Siguranţa este
sporită, întrucât în ambele cazuri este utilizat principiul anclanșării la excitare.
Releul de nivel EMR4-N500 dispune de o sensibilitate sporită și este, de

asemenea, adecvat pentru medii cu o conductibilitate mai redusă. Prin intermediul
unei temporizări integrate, la alegere, în amonte sau în aval, între 0,1 și 10 s pot fi
de asemenea supravegheate și lichidele mobile.
Releu de izolaţie EMR4-R
Pentru sporirea siguranţei în funcţionare, norma EN 60204 „Siguranţa

mașinilor” prevede supravegherea circuitelor auxiliare la punerea la pământ, prin
intermediul releelor de izolaţie. Acesta este domeniul principal de utilizare a
releelor EMR4-R. Dar și pentru spaţiile din domeniul medical există cerinţe
similare. Prin intermediul unui contact comutator, se semnalizează o punere la
pământ și se poate îndepărta o eroare fără intervale costisitoare de repaus.
La alegere, aparatele dispun de o memorare a erorii, care necesită o
confirmare pentru îndepărtarea erorii. Cu ajutorul unui buton test, aparatul poate fi
verificat oricând cu privire la funcţionalitatea acestuia.

Capitolul 1.11.
Tablouri de distribuţie
A. Generalităţi
Prin liniile aeriene sau subterane se realizează alimentarea cu energie

electrică a marilor consumatori : întreprinderi, secţii, clădiri sociale sau locuinţe.
Numărul receptoarelor alimentate de la un singur circuit este însă limitat.
Pentru acest motiv o instalaţie electrică cuprinde mai multe circuite, alimentate de
la o singură sursă. Pe de altă parte, din anumite cauze, intensitatea curentului
poate fi uneori prea mare, iar căldura degajată prin efectul Joule-Lenz poate
produce arderea izolaţiei conductoarelor şi deci scurtcircuite, care periclitează
instalaţia. Apare necesitatea unor dispozitive care să permită ramificarea acestor
circuite, aşa cum o cere situaţia locală şi importanţa instalaţiei respective. Aceste
dispozitive se numesc tablouri de distribuţie.
Tablourile de distribuţie au următoarele funcţii :
- să fixeze şi să protejeze aparatele de manevră, de măsurat şi de protecţie,
necesare distribuţiei energie electrice.
- să permită localizarea defectelor produse prin supraîncărcări sau scurtcircuite,
precum şi înlocuirea siguranţelor care s-au topit.
- să distribuie energia electrică la mai multe circuite, pentru ca în cazul arderi
unei siguranţe să nu se întrerupă funcţionarea tuturor consumatorilor.
După destinaţia pe care o au, tablourile de distribuţie se împart în :

tablourile generale, principale şi secundare.
Tabloul general de distribuţie este cel care primeşte energia electrică, la
o tensiune sub 1000 V, de la sursa de energie sau de la reţea.
Tabloul principal primişte energia electrică de la tabloul general şi
alimentează tablourile secundare.
Tabloul secundar deserveşte unul sau mai multe receptoare.
În cazul în care tabloul general de distribuţie alimentează cu energie
electrică mai multe tablouri pricipale, prin circuite separate, distribuţia se numeşte
radială.

Figura 1.x – Distribuţie radială
În figura 1.x, se reprezintă schema de principiu a unei distribuţii radiale.

Prin branşamentul B se alimentează cu energie electrică punctul de alimentare C
(care poate să fie un cofret în cazul contrucţiilor civile sau un post de transfazare
în cazul distribuţiilor de energie în industrie), care la rândul său alimentează
tabloul general, de distribuţie TG. De aici, energia electrică este distribuită, prin
circuite separate, la tablourile principale TP1, TP2, TP3 care deservesc
consumatorii sau pot alimenta alte tablouri secundare.
Dacă însă tabloul general distribuie energie electrică printr-un circuit la
un tablou principal, iar acesta alimentează un tablou de distribuţie secundar, deci
mergând din tablou în tablou (figura 2), distribuţia se numeşte în cascadă.
Figura 1.x – Distribuţie în cascadă
În figura 1.x se poate observa că sistemul de distribuţie în cascadă

prezintă un mare dezavantaj : dacă circuitul de alimentare al tablourilor T1 şi T2
iese accidental din funcţiune, se întrerupe alimentarea cu energie electrică a
tablourilor în cascadă şi deci a tuturor consumatorilor legaţi de acestea.
De aceea se foloseşte îndeosebi sistemul de distribuţie radială, celălalt
sistem fiind utilizat în cazuri speciale.
Tablourile de distribuţie se confecţionează numai din materiale
necombustibile şi nehigroscopice. Tablourile electrice de distrbuţie pot fi construite
într-unul din următoarele tipuri:
- Tablouri neprotejate (deschise), care nu sunt protejate contra atingerilor şi
deteriorărilor mecanice şi se montează în încăperi uscate, fără praf, fără pericol
de incendiu sau de explozie.
- Tablouri protejate, care sunt închise în cutii protectoare sau în dulapuri
metalice şi nu se pot monta în încăperi, cu pericole de explozie sau incendiu
decât cele executate special pentru astfel de situaţii.


Tabloul de distribuţie este punctul în care alimentarea cu energie se
divide în circuite separate, fiecare din ele fiind comandate şi protejate de siguranţe
fuzibile sau aparate de comutaţie. Un tablou de distribuţie este compus dintr-un
număr de unităţi funcţionale, fiecare conţinând toate elementele electrice şi
mecanice care contribuie la îndeplinirea unei funcţii anume. Tabloul şi unităţile
funcţionale reprezintă elemente cheie în siguranţa instalaţiei. în consecinţă, tipul
de tablou electric trebuie perfect adaptat la aplicaţia sa.
Proiectarea şi construcţia lui trebuie să corespundă atât standardelor
aplicabile cât si practicilor curente.
Carcasa tabloului de distribuţie furnizează o protecţie dualâ :
■ protecţia aparatajului de comutaţie, aparatelor de măsură, releelor,
siguranţelor, etc. împotriva impactului mecanic, vibraţiilor şi a celorlalte influenţe
externe a căror interferenţa ar afecta siguranţa operaţională (interferenţe
electromagnetice, praf, umezeală, paraziţi, etc);
■ protecţia personalului împotriva posibilului contact direct sau indirect (a
se vedea gradele de protecţie IP şi IK).
B. Tablouri de distribuţie pentru locuinţe
Tablourile de distribuţie pentru locuinţe servesc la asigurarea

producţie circuitelor electrice din clădirile de locuit, precum şi din clădirile sociale,
birouri, etc.
1. Clasificare
• După locul de instalare tablourile pot fi :

- Tablouri de branşament, care asigură racordarea clădirii la reţeaua de
energie electrică şi protecţie generală.
- Tablouri de firidă care asigură protecţia mai multor apartamente.
- Tablouri de apartament care asigură distribuţia şi protecţia circuitelor
din apartament
2. Tipuri constructive de tablouri de distribuţie
• Pentru alimentarea instalaţiilor de alimentat din locuinţe se folosesc

tablouri de distribuţie cu mască metalică sau din mase plastice.
Tablourile de distribuţie cu mască sunt dimensionate pentru 4 elemente
de siguranţă, sau pentru 6 elemente de siguranţă. În figura 3 sunt reprezentate
două tablouri de distribuţie cu capac metalic.

Figura 1.x – Tablouri de distribuţie pentru apartament (tip vechi)
Figura 1.x – Tablouri de distribuţie pentru apartament (tip nou, de la

Moeller)
Pe lângă siguranţe ele mai pot conţine un contor monofazat, un corp de

iluminat, un clopot şi un transformator de sonerie.
Tablourie de firidă se execută din profile metalice şi cuprind siguranţe
fuzibile. Ele se montează într-o firidă prevăzută cu o uşă metalică ce se poate
deschide numai cu o cheie specială de către electricienii întreprinderii de
distribuţie a energiei electrice.
Locatarii au acces numai la tablourile din apartament, pentru înlocuirea
patroanelor de siguranţă arse în caz de defect în instalaţie sau suprasarcină.
C. Tablouri de distribuţie pentru industrie
Pentru distribuţia energiei electrice la consumatorii de putere mai mare

din întreprinderile industriale se folosesc tablouri de distribuţie protejate contra
loviturilor mecanice, a prafului etc.


Din punct de vedere contructiv, tablourile de distribuţie se clasifică în
următoarele grupuri mari :
- Tablouri capsulate
- Tablouri deschise
- Dulapuri
- Tablouri debrosabile
• Tablourile capsulate constau dintr-o serie de cutii independente

(Figura 5), echipate cu aparate sau elemente de distribuţie şi legate între ele.
Echiparea cu aparate a tablourilor capsulate este ma redusă decât a panourilor,
datorită spaţiului mai restrâns, iar curentul nominal nu depăşeşte 630 A, maximum
1000 A.
Figura 1.x – Tablouri capsulate (a – vedere generală, b – componente)
Tablourile deschise sunt alcătuite dintr-un schelet metalic, pe care sunt

fixate foi din tablă de oţel. În partea frontală, unele tipuri sunt prevăzute cu uşi de
acces, iar în spate sunt deschise (Figura 6).
1. Întreruptor cu pârghie
2. Dispozitiv de acţionare al
întreruptorului
3. Siguranţă fuzibilă
4. Transformator de curent
5. Ampermetru
6. Contor
7. Izolator de susţinere
8. Bare
9. Panou
10. Cadre
Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern11. Suport 69 / 350
Figura 6 – Tablou deschis
Dulapurile (Figura 7) spre de tablourile deschise, sunt închise complet, fiind

prevăzute cu uşi în faţă. Dulapurile şi panourile se asamblează între ele alăturat,
în numărul cerut de schema electrică a instalaţiei. Montarea panourilor la locul de
exploatare se face de obicei cu culoare în spate, pentru controlul aparatelor.
Figura 7 – Dulap de distribuţie

• Tablourile debroşabile sunt
constituite din dulapuri sub formă de unităţi
tipizate în privinţa echipării cu aparataj electric,
care se pot asambla alăturat.
Caracteristica acestor tablouri este
faptul că sunt complet închise, aparatele,
blocurile sau sertarele cu aparate fiind
debroşabile şi montate în casete închise.
Avantajele unui astfel de tablou sunt :

- asigură separarea circuitelor;
- oferă protecţie personalului de
deservire şi nu necesită scoaterea de sub
tensiune a întregii instalaţii în timpul lucrului a
unul dintre circuite;


- asigură depanarea rapidă prin înlocuirea sertarelor defecte;
- prezintă siguranţă în exploatare deoarece defectul produs la un circuit
nu se poate extinde la circuitele vecine sau la bare, fapt care ar conduce la
coaterea completă din funcţiune a instalaţiei;
- permite obţinerea de dimensiuni reduse.
Tablourile debroşabile de joasă tensiune au o echipare cu aparate mult
mai completă decât tablourile capsulate, cuprinzând practic toate tipurile de
aparate.
Aparatele mai mari, cum sunt întrerupătoarele automate se montează
câte unul în fiecare sertar, în timp ce aparatele cu gabarit mai redus ca releele,
contactoarele, siguranţele fuzibile, se montează grupate pe cicuite în acelaşi
sertar.
În unele cazuri, tablourile debroşabile conţin şi transformatorul de putere
împreună cu aparatajul aferent.
• Observaţii. Faţă de tablourile capsulate, tablourile deschise prezintă
avantajul unui spaţiu interior mai mare, deci a posibilităţii de montare a
aparatajului celui mai diferit şi a instalaţiilor electrice de mare putere.
Din echipamentul tablourilor deschise pot face parte : întrerupătoare
automate, contactoare, separatoare, siguranţe fuzibile, întrerupătoare cu pârghie
şi pache, aparate de măsurat de orice tip, precum şi unele dispozitive speciale ca
: redresoare, transformatoare, etc.
Tablourile deschise pot conţine circuite cu curenţi nominali mari, de
ordinul kiloamperilor. Au însă următoarele dezavanaje faţă de panourile
debroşabile :
- aparatele sunt montate fix. Orice înlocuire a unui aparat necesită
demontarea vechiului aparat şi a legăturilor sale electrice, precum şi montarea
completă a aparatului nou, ceea ce conduce la durate impotante de întrerupere a
funcţionării staţiei;
- lipsa pereţilor de separeu interiori poate duce, în caz de defecţiune, la
avarii grave.
• Dintre condiţiile impuse de Standarde, tablourilor de distribuţie se

menţionează :
- Protecţia împotriva atingerilor accidentale a părţilor sub tensiune
trebuie să fie asigurată prin construcţie. Pentru a se preveni pericolul de
accidentare prin punerea la masă a unei faze, carcasele metalice se leagă la
pământ. Se permite ca numai o singură cutie sau panou să fie legată la pământ.
Se permite ca numai o singură cutie sau panou să fie legat le pământ, celelalte
fiind legate electric cu acesta.
Siguranţele cu filet trebuie montate sub o placă izolată pentru a se
elimina posibilitatea atingerii pieselor sub tensiune la schimbarea patroanelor.
- Construcţia tablourilor capsulate şi a panourilor, trebuie să asigure o
încălzire normală, la curentul nominal, a aparatelor ncluse.

Această condiţie se îndeplineşte prin dimensionarea suficient de largă a
cutiilor şi panourilor. Se admite, de asemenea, ca aparatele folosite să aibă
curenţi proprii mai mari decât curentul nominal al instalaţiei, deci o reducere a
curentului nominal al aparatelor.
- Construcţia panourilor şi tablourilor trebuie să asigure capacitatea de
rupere a aparatelor, prin prevederea unor spaţii suficiente, ca arcul electric de
întrerupere să nu atingă părţi sub tensiune sau părţi metalice legate la pământ.
Separatoarele, care nu au capacitatea de rupere trebuie prevăzute cu un
dispozitiv de blocaj, care să împiedice deschiderea lor atât timp cât întrerupătorul
principal al circuitului de alimentare este deschis.
- Izolaţia tablourilor şi panourilor între faze sau între părţile aflate sub
tensiune şi masă trebuie să fie suficintă, chiar şi în condiţii de umiditate mărită,
pentru a rezista supratensiunilor accidentale, fără a se produce străpungeri sau
scurgeri de curent la suprafaţă sau prin interiorul materialelor izolante.
- La panourile debroşabile trebuie acordată o atenţie deosebită realizării
unor contacte sigure între părţile fizice ale panourilor şi cele debroşabile.
Domeniul de utilizare a diferitelor tipuri de tablouri de comandă şi
distribuţie depinde de tipul constructiv al tabloului, de echiparea sau în cazul
tablourilor tipizate, de gradul de automatizare al instalaţiei în care se montează
etc.
În instalaţiile electrice industriale şi în alte instalaţii similare cu grad de
automatizare redus se utilizează tablouri capsulate sau panouri deschise.
Tablourile capsulate sunt folosite obligatoriu în instalaţiile în care se cere
protecţie împotriva agenţilor esterni : în exteriorul clădirilor, în turnătorii, în
instalaţii chimice.
Pentru utilizarea în medii explozive (de exemplu, în industria petrolului)
se folosesc variante speciale protejate împotriva exploziilor. În acest caz cutiile se
execută din materiale turnate, ca fontă sau aliaje de aluminiu, cu rezistenţă mărită
la acţiunea mediului extern şi presiune, în timp ce pentru instalţii interioare în
mediul normal se utilează construcţii mai uşoare din tablă sau materiale plastice.
În execuţia instalaţiilor electrice centrale şi în întreprinderi industriale se

utilizează curent panouri deschise şi dulapuri.
În instalaţiile electrice moderne din centrale electrice, staţii şi
întreprinderi industriale cu grad înaintat de automatizare, panourile deschise sunt
înlocuite cu panouri debroşabile.
Procesele tehnologice moderne impun alimentarea continuă cu energie
electrică. O scurtă întrerupere a alimentării poate provoca pagube economice
importante. Panourile debroşabile corespund acetei cerinţe, deoarece permit
înlocuirea rapidă a elementului defect, fără scoaterea de sub tensiune a întregii
instalaţii.

Figura 8 – Tablou de distribuţie Figura 9 – Tablou de firidă

dintr-un post de transformare
Două tehnologii pentru tablourile de distribuţie
Tablourile de distribuţie tradiţionale
Aparatele de comutaţie şi siguranţele fuzibile sunt localizate în mod

normal pe un şasiu din interiorul carcasei. Dispozitivele indicatoare şi de control
(aparate de mâsurâ, lămpi, butoane, etc.) sunt montate pe partea din faţa a
tabloului. Amplasarea componentelor în carcasa cere un studiu amănunţit, luând
în considerare dimensiunile fiecărui echipament, conexiunile necesare şi spaţiul afi
pentru a asigura securitatea şi funcţionarea corectă.


Tablourile de distribuţie funcţionale
Dedicate funcţiunilor specifice, soluţiile sunt bazate pe folosirea

modulelor funcţionale, care includ aparate de comutaţie şi dispozitive specifice,
împreuna cu accesorii de montaj şi de conexiuni. Proiectarea unui tablou se poate
face rapid, deoarece este suficient sa se reunească modulele necesare,
prevăzând spaţii în 1 plus pentru elemente care vor fi montate ulterior, în caz de
nevoie. Folosind aceste componente prefabricate, asamblarea tabloului se
simplifica substanţial asigurând în acelaşi timp o siguranţa deosebita şi o mare
capacitate de adaptare la schimbări de ultim moment sau la schimbări ulterioare
Funcţiile unui tablou de distribuţie, dintr-un punct de transformare

• asigură întreruperea circuitului electric şi protejează transformatorul în
cazul unor defecte sau suprasarcini ce pot apărea în reţeaua de joasă tensiune
sau de iluminat public. Aceasta se realizează cu un întreruptor automat debroşabil
sau fix. În cazul utilizării unui întreruptor automat fix, se montează şi un separator
pentru a face vizibilă întreruperea circuitului în timpul intervenţiilor în tablou;
• asigură întreruperea în caz de defect pe fiecare fază a circuitului
electric pe plecările de joasă tensiune şi a iluminatului public, prin arderea
siguranţelor şi asigură separarea vizibilă pentru protecţia personalului de
exploatare, prin scoaterea siguranţelor fuzibile;
• asigură alimentarea cu energie electrica a iluminatului public pe timp
de noapte, acţionarea făcându-se manual sau automat.
D. Măsuri specifice de protecţie a muncii
Accidentele mortale prin electrocutare, reprezintă anual circa 10 %

din totalul accidentelor. Pe baza unei analize a accidentelor mortale prin
lectrocutare pe o durată de 10 ani s-a constatat că 33,3% s-au produs în
reţelele de joasă tensiune şi 36,7 % în reţelele de înaltă tensiune. În ceea ce
priveşte modul de accidentare, a rezultat că 73,2 % dintre accidente au avut loc
prin atingere directă şi 26,8 % prin atingere indirectă. Mai interesant este faptul
că electricienii, cărora la revine sarcina să asigure protecţia lor şi a celorlalţi
muncitori, reprezintă aproape 44 % din numărul total al accidentaţiilor.
La utilajele şi aparatele mobile, accidentele prin electrocutare
reprezintă 31,22 % din totalul accidentelor, din care 16,5 % s-au produs prin
atingere indirectă Ia joasă tensiune. Majoritatea accidentelor la utilajele mobile,
au avut loc datorită instalaţiilor electrice executate necorespunzător şi
nerespectării măsu- rilor elementare de protecţie a muncii. Trebuie menţionat
că dintre accidentele care au avut loc la transformatoarele de sudură, 50 % s-au
produs la tensiunea secundară de mers în gol, cele mai multe fiind la atingerea
electrodului de sudură.
Varietatea mare a utilajelor electrice folosite pe şantierele de


construcţii, caracterul mobil al unui mare număr de utilaje electrice şi
solicitarea mecanică a acestora, fac ca acestea să se defecteze des, existând
posibilitatea apariţiei unor pericole de electrocutare dacă nu se iau la timp
măsurile de remediere a defectelor. Statistica accidentelor prin electrocutare pe
o perioadă de 5 ani, a arătat că din totalul accidentelor, peste 24 % au
fost înregistrate pe diferite şantiere. O cauză principală a acestor accidente s-
a datorat folosirii unor instalaţii de protecţie necorespunzătoare, executate
improvizat.
Sistemul principal de protecţie cel mai răspândit în prezent pentru
utilajele mobile existente pe şantiere este legarea la pământ a carcaselor
metalice, folosind o priză de pământ construită dintr-un singur electrod sau
doi electrozi. Dacă se ţine seama de rezistenţa conductorilor de legătură la
utilaj, este necesar ca priza de pământ propriu-zisă să aibă rezistenţa de
trecere sub 3 Ω, lucru imposibil de realizat numai cu 2 electrozi. Electrocutările
care au avut loc la utilajele mobile de pe şantiere, confirmă nerealizarea
protecţiei corespunză- toare la atingerea indirectă.
Analizând combaterea pericolului de electrocutare la echipamentele
mobile alimentate din reţelele de tip TN se desprinde concluzia că reţeaua de
tip TN este definită prin aceea că neutrul sursei de tensiune este legat direct la
pământ, iar carcasa echipamentului este legată la nul. Acest tip de reţea poate
fi de 3 feluri: TN-S, TN-C-S şi TN-C. Din fig. 10 se observă că cele două
conductoare N şi PE sunt separate chiar de la sursa de tensiune.
Figura 10

Figura 11
Figura 12
Normele de protecţia muncii în vigoare obligă această separare

începând de la ultimul tablou de distribuţie în sensul alimentării
consumatorilor, respectiv se prevede o legătură la pământ în punctul de la
ramificare. În fig. 11 conductoarele N si PE sînt întrunite în unul singur PEN,
chiar de la sursa de tensiune.
Reţelele de tip TN, conform normelor noastre se aplică numai în
cazurile la joasă tensiune, respectiv tensiunea de fază a echipamentelor
să nu depăşească 250 V.

Pentru a şti cum trebuie combătut pericolul de electrocutare prin
atingere indirectă, trebuie să se cunoască ce se întâmplă la un defect care
pune sub tensiune carcasa echipamentului.
La apariţia unui curent pe conductorul PE de protecţie se produce
o tensiune de atingere la carcasa echipamentului. Valoarea acestei tensiuni de
atingere depinde de tensiunea de fază şi de raportul dintre secţiunea
conductorului PE şi secţiunea conductorului de fază L1, L2, L3.
Normele impun ca secţiunea conductorului PE să nu fie sub 1/2 din
secţiunea conductorului de fază În acest caz tensiunea de atingere Ua va fi
de 2/3 x Uf/3 respectiv o tensiune destul de ridicată. În aceasta situaţie,
este obligatoriu ca protecţia maximală de curent (siguranţe fuzibile sau
întrerupătoare) să declanşeze într-un timp cât se poate de scurt. Tensiunea de
atingere care ia naştere pe conductorul PE în caz de defect se mai poate
diminua şi printr-o legare corectă a sa la pământ. Normele prevăd ca legarea la
pământ a conductorului PE să se facă în mai multe puncte.
Dacă se realizează două legături la pământ ale conductorului PE prin
prize de pământ egale ca valoare, făcând calculul tensiunii de atingere în aceste
condiţii se constată obţinerea unei valori de 1/4 din tensiunea de fază a reţelei.
Prin legarea repetată a conductorului de protecţie la pământ se mai
realizează următoarele :
menţinerea tensiunilor între conductoarele de fază "sănătoase" şi pământ
sub anumite valori prescrise;
asigurarea unei protecţii corespunzătoare chiar în cazul întreruperii de
protecţie a conductorului PE, în amonte de ultima legare la pământ.
În multe situaţii întîlnite în practică, reţelele de tip TN nu

îndeplinesc condiţia de deconectare a protecţiei maximale de curent în caz de
scurt circuit monofazat.Acest lucru se întâmplă din următoarele motive principale :
proiectanţii nu verifică reţelele la această condiţie;
extinderea reţelelor se face neţinând seama de faptul că există posibilitatea
înrăutăţirii condiţiilor de deconectare;
electricienii supradimensionează în mod voit siguranţele fuzibile
La utilajele şi echipamentele electrice mobile se foloseşte ca

protecţie principală împotriva atingerilor indirecte una din următoarele protecţii :
carcasare de protecţie, care are ca scop atât evitarea atingerilor
directe, cât şi a producerii arsurilor;
amplasări la înălţimi inaccesibile şi îngrădiri care să nu permită trecerea
persoanelor spre elementele aflate sub tensiune;
protecţia prin legare la nul şi protecţia prin legare la pământ, respectiv
separarea de protecţie.
La echipamentele electrice portative, în afară de protecţia indicată,
se foloseşte ca protecţie principală una din următoarele

protecţii:
asigurarea unei tensiuni reduse pentru alimentarea echipamentului
electric portativ;
izolarea suplimentară de protecţie aplicată echipamentului. Pentru asigurarea
securităţii depline a omului, este obligatoriu a
se adopta simultan şi o protecţie suplimentară (protecţia prin legare la
pământ, izolarea amplasamentelor muncitorilor, egalizarea sau dirijarea
potenţialelor, deconectarea automată în cazul apariţiei unui defect, respectiv
folosirea mijloacelor de protecţie individuală).
La uneltele electrice portative, în cazul când se folosesc tensiuni
mai mari de 24 V, este obligatorie folosirea mijloacelor de protecţie
individuale izolante şi izolarea amplasamentului.
Utilaje şi instalaţii (echipamente) mobile alimentate din reţelele de
joasă tensiune cu neutrul legat direct la pământ
Pentru aceste utilaje se va adopta ca protecţie principală legarea

la nul, iar ca protecţie suplimentară, instalaţia de legare la pământ (fig. 2).
Pentru a se asigura securitatea deplină este necesar ca instalaţia de protecţie
împotriva atingerilor indirecte să fie verificată prin calcul sub aspectul eficacităţii.
Tensiunea de atingere realizată de instalaţia de legare la pământ
de protecţie, depinde de raportul dintre valoarea prizei de pământ de
protecţie Rp şi a prizei de exploatare Re. Deci nu este suficient să avem o
rezistenţă de pământ de protecţie Rp sub 4 Ω, ci trebuie ca din calcul să rezulte
eficacitatea protecţiei.
Nu se admite ca o parte din instalaţii sau echipamemente electrice
să se lege la nul, iar cealaltă parte să se lege la pământ, deoarece în
situaţia străpungerii izolaţiei unui utilaj electric legat la pământ, pe carcasa
instalaţiilor sau echipamentelor electrice legate la nul apare o tensiune de
atingere periculoasă.
Este interzis a se lega carcasa instalaţiilor sau echipamentelor electrice
la priza de pământ de exploatare, deoarece în această situaţie, la apariţia
unui curent de defect, pe priză există o tensiune periculoasă. De asemenea,
este interzis a se atinge de către personal priza de exploatare de la
transformatoare sau generatoare, respectiv conductorul de legare a acestora.
Este necesar să se verifice periodic vizual şi prin măsurători, conform
normelor de securitatea muncii, starea legăturilor la prizele de pământ a
utilajelor şi echipamentelor.
În ceea ce priveşte racordarea utilajelor mobile la instalaţia de protecţie
împotriva atingerilor indirecte, în funcţie de condiţiile specifice existente se vor
respecta următoarele :
reţeaua conductoarelor de nul se va lega la pământ la extremităţi la
ramificaţii şi pe traseu la 200 m, iar valoarea rezistenţei de dispersie a


prizelor nu va depăşi 10 Ω, astfel ca rezistenţa întregii instalaţii de
legare la pământ va fi de cel mult 4 Ω, atunci când conductorul de nul
este chiar întrerupt de la sursa de alimentare;
carcasele metalice ale tablourilor electrice de distribuţie se vor lega la o
instalaţie generală de protecţie a cărei rezistenţă de dispersie nu va depăşi 4
Ω;
conductorul suplimentar de protecţie de la carcasă în exteriorul
utilajului va avea o secţiune minimă de 25 mm2 pentru conductoarele
de cupru sau 70 mm2 pentru conductoarele de oţel. Dacă conductorul
suplimentar de protecţie dintre tabloul electric şi receptor este instalat
protejat prin îngropare sau în tuburi de protecţie, secţiunea minimă a
acestuia va fi de cel puţin 10 mm2 cupru sau 50 mm2 oţel;
când în zona de lucru a utilajului există construcţii metalice în contact cu
pământul ca de exemplu: conducte de apă, construcţii metalice,
construcţii din beton armat, care constituie prize de pământ naturale,
acestea se pot folosi drept prize pentru legarea la pământ a reţelei de nul,
cât şi pentru legarea suplimentară de protecţie a utilajelor şi tablourilor
electrice;
dacă mai multe utilaje electrice funcţionează grupate pe acelaşi loc, ca
măsură suplimentară de protecţie se va aplica legarea carcaselor utilajelor
între ele cu un conductor sau platbandă de 70 mm2 oţel;
pe şantiere legătura echipamentelor se face astfel: legătura de la reţeaua
generală de protecţie la tabloul de distribuţie se execută printr-un singur
conductor, iar de la tabloul de distribuţie la utilaj, prin două conductoare
legate la puncte diferite ale carcasei metalice. Legătura dublă este
necesară pentru evitarea a două categorii de defecte care au cauzat
accidente şi anume :
întreruperea unei legături la carcasa utilajelor;
inversarea rolului conductoarelor de fază şi de protecţie.
Reţelele electrice izolate faţă de pământ
Se va prevedea protecţia pentru semnalizarea punerilor simple la

pământ şi protecţia pentru deconectarea automată în cazul unei puneri duble
la pământ.
Valorile tensiunilor de atingere şi de pas maxim admise sunt în funcţie
de timpul de deconectare şi de categoria instalaţiei sau echipamentului
aflat în zona de circulaţie frecventă sau redusă.


Reţele electrice legate la pământ
Se vor prevedea protecţii care să deconecteze rapid (într-un timp

mai mic sau cel mult egal cu 3 secunde) sectorul respectiv în cazul apariţiei unui
scurtcircuit monofazat (punere la pământ).
Indiferent de rezultatele calculelor, rezistenţele de scurgere la pământ
nu vor fi mai mari decât următoarele valori :
- pentru reţelele cu neutrul izolat maxim 10 Ω;
- pentru reţelele legate la pământ cu neutrul de înaltă tensiune maxim
0,5 Ω.
Verificarea instalaţiilor de protecţie împotriva atingerilor indirecte
Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ şi a tensiunii

de atingere şi de pas se efectuează după cum urmează :
la recepţie în vederea punerii în funcţiune;
când se aduc modificări sau se constată defecţiuni;
când se cere în mod expres de organele abilitate;
la efectuarea de măsurători periodice cerute de normele de protecţia muncii
în vigoare.
Procesul tehnologic pentru confecţionarea şi echiparea tablourilor

electrice impune ca atât cei care conduc procesul de protecţie cât şi cei din atelier
să respecte următoarele reguli de protecţie a muncii :
Spaţiile de lucru să nu fie aglomerate de materiale sau utilaje;
Lângă mesele de lucru sau în jurul tablourilor (dulapurilor) să se creeze spaţiul
necesar desfăşurării procesului de producţie, fără pericol de accidentare;
Muncitorii să fie echipaţi cu haine de protecţie necesare operaţiilor tehnologice
pe care le execută (mănuşi, şorţuri, ochelari de protecţie etc.);
Să se verifice permanent starea sculelor şi utilajelor în special a maşinilor de
găurit electrice. Cablul de alimentare să nu fie deteriorat, conductorul de
împământare să fie corect legat şi să nu prezinte uzură mecanică;
Pe şantier, la montare, să se folosească casca de protecţie;
Pentru iluminarea spaţiului de lucru la şantier să se folosească sursa de
energie de 12 – 14 V;
Distanţa dintre un tablou şi un utilajul cel mai apropiat să fie mai mare de un
metru.

Capitolul 1.14.
Scule şi Aparate
În activitatea de montare / depanare a unui muncitor electrician sau

electronist apare necesitatea folosirii a diferitelor scule şi aparate. Unele aparate
sunt complexe şi reprezintă o sumă de invenţii şi inovaţii care au avut loc în
decursul timpului.
Capitolul 1.14.1.
Şurubelniţa
Figura 1.x – Şurubelniţă cu cap drept
Figura 1.x – Şurubelniţă cu cap în cruce
Figura 1.x – Şurubelniţă cu cap în stea
Figura 1.x – Şurubelniţă antistatică (de reglaj)


Capitolul 1.14.2.
Cleştele şi Patentul
Figura 1.x – Patenţi
Figura 1.x – Cleşte pentru scos cuie
Figura 1.x – Cleşti pentru dezizolat

Figura 1.x – Cleşte cu fălci lungi curbate
Figura 1.x – Cleşti pentru tăiat sârma


Capitolul 1.14.3.
Decada de rezistenţe

Capitolul 1.14.4.
Surse de tensiune şi curent
Figura 1.x – Surse de

tensiune şi curent


Capitolul 1.14.5.
Osciloscopul
Osciloscopul este folosit pentru ….

Dintre parametrii importanţi la un osciloscop amintesc :
Cursorul pentru tensiune, timp, frecvenţă, perioadă
Banda de frecvenţe 0 – 200 MHz
Sensibilitatea de intrare
Figura 1.x – Osciloscop analogic
Osciloscopul digital este mai performat, având o memorie extinsă ce permite

capturarea şi analiza detaliată a unui semnal pe o perioadă mult mai lungă,
permite “zoom” pentru vizualizarea detaliilor, fără a afecta rata de eşantionare.
Interfaţa cu utilizatorul este un mediu tip Windows cu mouse inclus.

Figura 1.x – Osciloscop digital
Capitolul 1.14.6.
Generatorul de funcţii
Generează semnale cu diferite tipuri de undă, cum ar fi : sinus, treaptă

(dreptunghiular), rampă, triunghi.
Figura 1.x – Generatorul de funcţii


Capitolul 1.14.7.
Identificatorul de cabluri şi perechi de fire
Prin aplicarea unui semnal cu un generator de ton, conectat la capătul

unui conductor şi utilizând un amplificator
inductiv (cu rol de receptor) se poate
identifica, fără contact direct, traseul de
cablu şi continuitatea acestuia, atât în
punctele de joncţiune cât şi în punctul
terminal, precum şi corespondenţele
perechilor din mănunchiuri de fire.
Identificatorul se poate utiliza în
reţele electrice (conductori singulari), de
televiziune (cabluri coaxiale), în reţele
telefonice şi de comunicaţii Figura 1.x – Identificatorul de cabluri
(calculatoare).
Generatorul de ton furnizează cele 4 funcţii de bază şi anume : semnal
de ton, testare continuitate, baterie de convorbire şi confirmarea polarităţii liniei.
Capitolul 1.14.8.
Reflectometrul şi puntea de măsură
Este utilizat pentru localizarea defectelor de contact de joasă rezistenţă

şi a întreruperilor din cablurile de comunicaţii sau de semnalizare simetrice sau
coaxiale. De asemenea se foloseşte şi pentru localizarea punctelor de cuplaj sau
diafonie (trecerea nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio
cu două sau mai multe
canale sau în telefonie când
se aude o convorbire
telefonică de pe un circuit pe
altul), a transpoziţiilor pe
perechi precum şi a
punctelor de infiltrare cu
apă.
Se pot utiliza pe
distanţe de până la 50 Km.
Se poate regla amplificarea
în funcţie de lungimea
cablului. Majoritatea au
interfaţă RS 232 şi software
pentru comunicarea cu
calculatorul sau imprimanta. Figura 1.x – Reflectometrul


Pentru localizarea
defectelor intermitente şi a
celor care sunt insesizabile
cu reflectometrele se
utilizează punţile de măsură.
Acestea au o capacitate de
monitorizare continuă, timp
de 25 de ore executând un
set de peste 10 măsurători
de bază plus alte măsurători
automate rezultate din
combinaţia a 10 măsurători
de bază. De asemenea pot
măsura rezistenţa de izolaţie
cu o rezistenţă de defect de
până la 50 MΩ, indicând
poziţia defectului fie în ohmi
fie în metri.
Figura 1.x – Punte de măsură digitală portabilă

Capitolul 1.14.9.
Locator de trasee cabluri de telecomunicaţii
Locatorul folosit pentru a
identifica simplu şi precis
traseele de cabluri atât în
sistemele active cât şi în
sistemele inactive, indicând şi
adâncimea la care este îngropat
cablul. Locatorul se bazează pe
un sistem transmiţător –
receptor. Transmiţătorul de
înaltă frecvenţă oferă 3 moduri
de conectare : direct, cuplare
inductivă sau antenă inductivă.
Indicarea este vizuală şi sonoră,
iar pentru mediile de lucru
Figura 1.x – Locatorul de trasee cabluri zgomotoase se folosesc căşti.


Capitolul 1.14.10.
Cleşti ampermetrici / multimetre
Cu ajutorul acestui instrument se pot măsura simplu şi precis curenţi şi

tensiuni de curent continuu şi de curent alternativ, rezistenţe şi frecvenţe.
Figura 1.x – Cleşti ampermetrici / multimetre
Capitolul 1.14.11.
Cleşti ampermetrici / wattmetre
Cu ajutorul acestui instrument se pot

măsura simplu şi precis curenţi şi tensiuni de curent
continuu, rezistenţe, frecvenţe, puterea activă (KW),
puterea reactivă (KVAR), puterea aparentă (KVA),
energia activă (KWh) şi factorul de putere (cos φ).
Unii cleşti ampermetrici / wattmetre pot
funcţiona şi ca osciloscop,având posibilitatea de
afişare a formelor de undă, cu baza de timp
selectabilă de 2ms, 10 ms şi 50 ms. Pe acelaşi afişaj
cu cristale lichide se pot vizualiza valori, forme de
undă şi diagrame. Pentru depistarea defectelor
intermitente se pot memora mai mulţi parametri într-
o memorie internă.
Figura 1.x
Cleşti ampermetrici / wattmetre

Capitolul 1.14.12.
Aparate de măsurat prizele de pământ
Figura 1.x – Aparate de măsurat prizele de pământ
Figura 1.x – Principiul de măsură a prizelor de pământ

Figura 1.x – Măsurare clasică cu 3 / 4 poli (ţăruşi)
Figura 1.x – Măsurare selectivă, cu un cleşte şi doi ţăruşi
Figura 1.x – Măsurare selectivă la pilonii de înaltă tensiune

Figura 1.x – Măsurarea rezistivităţii solului cu 4 ţăruşi
Figura 1.x – Măsurarea cu transformator, pentru piloni


Capitolul 1.14.13.
Aparate pentru măsurat rezistenţa de izolaţie (Megohmetrul)
Rezistenţa de izolaţie se măsoară cu un aparat numit megohmetru şi

este un aparat care măsoară rezistenţe cu valoare foarte mare.
Valoarea măsurată a rezistenţei de izolaţie este cuprinsă între 100Ω şi
3GΩ iar cele mai moderne măsoară rezistenţe până la 30TΩ. Cu cât valoarea
este mai mare, cu atât rezistenţa de izolaţie este mai bună.
Tensiunile nominale de măsurat sunt de 100V / 250V / 500V / 1.000V /
2.500V / 5.000V. Pentru circuitele de forţă şi pentru motoarele mari, tensiunea de
500 sau cu 1.000V este suficientă pentru a măsura rezistenţa de izolaţie.
Rezistenţa de izolaţie scade în condiţii de mizerie, umezeală, condens,
lovituri ale izolaţiei.
În prezent se folosesc aparatele de măsură digitale care sunt mici,
compacte şi uşoare. În industrie încă se mai folosesc aparatele cu buton de
alegere a tensiunii (500V sau 1.000V), mari de culoare neagră sau chiar şi mai
vechi, aparatele cu manivelă.
Figura 1.x – Aparate digitale pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie
Aparatele pentru măsurat rezistenţa de izolaţie moderne sunt dotate cu

funcţii suplimentare cum ar fi măsurarea tensiunilor (maxim 5.000V), măsurarea
capacităţilor (maxim 50μF), program cu tensiune de test crescătoare în trepte,
descărcare (de sarcinile electrice acumulate) obiect testat.

Capitolul 1.14.14.
Analizoare portabile şi staţionare de reţea electrică trifazată
Analizoarele portabile sunt aparate cu afişaj LCD color, în mod grafic.

Pot fi afişate numere, forme de undă, armonici, diagrame, histograme. Aparatele
dispun de traductori de curent, fiind în stare să măsoare până la 3.000A. Pot fi
măsurate şi analizate, energiile şi puterile activă, reactivă şi aparentă. Aparatele
au şi funcţii de osciloscop pentru tensiune şi curent.
Figura 1.x – Analizoare portabile de reţea electrică trifazată
Analizoarele staţionare de reţele electrice trifazate sunt dispozitive

universale pentru înregistrarea mărimilor electroenergetice, analiza calităţii
energiei, detectarea perturbaţiilor şi optimizarea
reţelei. Aceaste aparate sunt instrumente care se
programează prin intermediul unui calculator şi al
unui soft aferent, adică se setează mărimile ce
trebuiesc monitorizate, durata şi intervalele de
timp pentru înregistrarea acestora, evenimentele
tranzitorii, organizarea memoriei, etc.
Periodic, datele analizate se transferă la
calculator, unde se poate face o analiză complexă
şi arhivarea bazei de date.
Prin setarea unei rezoluţii minime de
eşantionare, înregistrarea se poate configura
astfel încât să se memoreze şi evenimentele
tranzitorii (de scurtă durată) chiar dacă acestea se
petrec între intervalele de măsurare.
Analiza valorilor memorate se face prin compararea acestora cu limitele
specificate în standardul european EN 50160.

Capitolul 1.14.15.
Echipamente pentru testare relee de protecţie
Aceste echipamente pot genera o putere de ieşire pe canal de până la

1.000VA la o tensiune de până la 300V şi cu o frecvenţă cuprinsă între 40 şi
420Hz. Există modele care pot ajunge la 1.000Hz.
Figura 1.x – Aparate pentru testare relee de protecţie
Capitolul 1.14.16.
Termometre digitale portabile în infraroşu (Pirometre)
Pirometrul este un termometru digital în infraroşu. Asupra obiectului vizat

se trimite un impuls laser, având un timp de răspuns sub 500ms. Domeniul de
măsurare cuprinde temperaturi de la – 40°C până la +900°C.
Figura 1.x – Termometre digitale portabile în infraroşu – Pirometre

Capitolul 1.14.17.
Camere de termoviziune în infraroşu
Aceste camere se utilizează mai ales în aplicaţii speciale, în medicină,

biotehnologie, cercetare, inspecţii la distanţă, monitorizare continuă. Există
modele cu mai multe rezoluţii, dar este bine ca să alegem o cameră care suportă
o rezoluţie minimă de 320x240 pixeli. Domeniul spectral este cuprins între
8 şi 14μm.
Figura 1.x – Imagini surprinse de o cameră cu termoviziune
Capitolul 1.14.18.
Plăci de achiziţie de date
Se cuplează la calculator pentru a achiziţiona datele de la senzori plasaţi

în diverse puncte ale unei instalaţii.
Figura 1.x – Plăci de achiziţie de date


Capitolul 1.14.19.
Pistoale şi ciocane de lipit. Staţii de lipit şi deslipit
Pistolul de lipit este

de putere mică (100W), se
alimentează de la reţeaua
de 220V / 50Hz şi are un
bec de iluminare locală a
zonei de lucru.
Ciocanul de lipit
este folosit pentru lipituri
care necesită temperatură
mai mare decât la pistolul de
lipit. Nu există controlul
temperaturii.
Figura 1.x – Pistolul de lipit
Figura 1.x – Ciocanul de lipit
Staţia de lipit asigură

o stabilizare a temperaturii de
lucru, utilizând un senzor fero-
magnetic montat pe vârful de
lipt, care îşi schimbă
proprietăţile magnetice în
funcţie de variaţia temperaturii.
Această caracteristică produce
o atracţie sau o respingere a
unui magnet permanent aflat
în legătură cu un comutator,
ce porneşte şi respectiv
opreşte alimentarea rezistenţei
de încălzire. Figura 1.x – Staţia de lipit


În acest mod se elimină supraîncălzirile din timpul staţionării ce pot
ajunge la 600°C, se face economie de energie şi se realizează o compensare
imediată a temperaturii în momentul lipirii. Temperatura de lucru este determinată
de tipul vârfului folosit şi poate ajunge la 260°C, 310°C, 370°C, 425°C sau 480°C.
Staţia de lipit este alcătuită din :
Sursă de tensiune 220V / 24V

Creion de lipit dotat cu vârf
Suport elicoidal pentru creion de
lipit, dotat cu burete vegetal
Figura 1.x – Vârfuri opţionale pentru o staţie de lipit
Există staţii de lipit performante, realizate pentru experţii în electronică,

la care temperatura de lucru poate fi reglată în mod continuu până la temperatura
de 450°C, cu o toleranţă de 2%. Aceste staţii dispun de o tehnologie ce
încorporează o serie de precauţii în scopul eliminării posibilităţii de distrugere a
componentelor în momentul lipirii, în special din punct de vedere termic şi
electrostatic. Aceste staţii de lipit permit aducerea la zero a diferenţei de potenţial
dintre vârf şi zona de lipire, prin conectarea cablajului la soclul dedicat aflat pe
panoul frontal.
Vârfurile sunt confecţionate din cupru acoperite succesiv cu nichel şi fier.
Partea neactivă este protejată împotriva coroziunii cu un strat de crom, iar partea
activă este cositorită. În acest fel se înlătură posibilitatea dizolvării cuprului în
timpul procesului de lipire.

Figura 1.x – Staţii de lipit la care temperatura se reglează în mod continuu
Figura 1.x – Staţie de lipit şi deslipit cu temperatură controlată electronic
Figura 1.x – Creion de deslipit cu filtru de cositor, 24 V / 80W

Capitolul 1.15.
Jgheaburi (plinte, canale)
Sistemele de jgheaburi (sau plinte sau canale) sunt utilizate pentru a

realiza instalaţii electrice, reţele de telecomunicaţii şi calculatoare, într-o manieră
uşoară şi rapidă, atât în clădirile noi cât şi în clădirile care se reamenajează.
Aceste sisteme pot fi montate în interiorul unui panou electric sau pot fi
utilizate pentru reamenajarea unor spaţii locuibile, în clădirile pentru birouri, în
depozite, ateliere, etc.
Figura 1.x – Canal soclu

Figura 1.x – Canal integrat
Figura 1.x – Sistem de jgheaburi într-un panou electric
Pe lângă jgheaburile anterioare se folosesc şi jgheaburi din tablă cu

mărimi şi forme diverse. Sunt folosite atât pentru traseele de cabluri orizontale cât
şi verticale. Datorită unor acoperiri speciale ale suprafeţelor este asigurată
protecţia anticorosivă şi la montarea în exterior şi la montarea în medii agresive.

Figura 1.x – Jgheab de tablă
Figura 1.x – Jgheab de tablă

Un alt sistem elegant pentru realizarea instalaţiilor electrice este cel cu
jgheaburi din sârmă. Avantajele acestui sistem sunt :
Capacitate portantă mare la o greutate proprie redusă
Bună aerisire a conductoarelor
Asamblare simplă şi rapidă

Figura 1.x – Jgheab din sârmă

Asamblarea rapidă realizată fără şuruburi, printr-o simplă apăsare duce
la economii de timp şi bani, care sunt foarte importante în cadrul unui proiect.
Jgheabul din sârmă se poate adapta cu uşurinţă planului de montaj.
Există şi jgheaburi din sârmă zincate galvanic, care sunt mult mai
atractive din punct de vedere optic dar sunt şi mai rezistente datorită protecţiei
realizate prin zincare. Jgheaburile din sârmă zincate galvanic sunt ideale pentru
montarea în tavane false dar şi în zona de vizibilitate.
Capitolul 1.16.
Minicoloane
Minicoloanele permit distribuţia pe verticală a circuitelor de joasă

tensiune şi curenţi slabi, până la postul de lucru. Se pot alimenta din pardoseală
şi / sau tavan. Se utilizează în birouri, spaţii comerciale, laboratoare.

Figura 1.x – Minicoloane
Pe aceiaşi minicoloană putem avea

trasee pentru alimentarea cu 220V dar şi trasee
pentru cablu de reţea, telefon, televizor.
În interiorul minicoloanei există un
profil metalic care pe lângă rezistenţa mecanică
oferă şi o separare între circuitele de joasă
tensiune şi cele de curenţi slabi.
Capitolul 1.17.
Poduri de cable
Podurile de cabluri sunt atât orizontale cât şi verticale.
Sistemele de poduri de cabluri oferă o capacitate portantă ridicată şi o bună

ventilare.
Figura 1.x – Pod vertical de cabluri
Figura 1.x – Pod de cabluri vertical, piese de legătură, protecţia împotriva

muchiilor ascuţite, traverse, cornier de montaj

Figura 1.x – Sisteme de poduri de cabluri

2
Capitolul
2
Motoare electrice
Capitolul 2 – Motoare electrice

Capitolul 2.
Motoare electrice
Capitolul 2.1.
Motoare electrice rotative
Capitolul 2.1.1.
Motoare electrice de curent continuu
Capitolul 2.1.2.
Motoare electrice de curent alternativ
Capitolul 2.1.2.1.
Motoare electrice de curent alternativ monofazate
Capitolul 2.1.2.2.
Motoare electrice de curent alternativ trifazate

Capitolul 2.1.2.2.1.
Motoare electrice de curent alternativ trifazate asincrone
Capitolul 2.1.2.2.2.
Motoare electrice de curent alternativ trifazate sincrone
Capitolul 2.2.
Motoare electrice liniare
Capitolul 2.3.
Motoare electrice pentru condiţii speciale
Motoare de joasă tensiune pentru zone cu pericol de explozie
Motoarele pentru zonele cu pericol sunt proiectate special pentru a

respecta reglementările oficiale cu privire la pericolul de explozie. Siguranţa în
exploatarea acestor motoare poate fi diminuată dacă sunt folosite neadecvat,

conectate necorespunzător sau modificate în vreun fel, chiar şi într-o măsură
foarte mică.
Trebuie luate în considerare standardele legate de conectarea şi
utilizarea aparaturii electrice în zone cu pericol, în special standardele naţionale
pentru instalare din ţările în care sunt utilizate motoarele. Manevrarea acestui tip
de dispozitiv se va face numai de către personal califi cat, familiarizat cu aceste
standarde.
În general acest tip de motoare sunt proiectate să funcţioneze /
staţioneze la temperaturi cuprinse între – 20° şi + 60°. Pentru alegerea motorului
în proiect, trebuie verificat dacă seria de motoare din care face parte şi motorul
ales, este adecvat pentru orice temperatură cuprinsă între aceste limite.
Pe lângă conformitatea cu standardele legate de caracteristicile
mecanice şi electrice, motoarele proiectate pentru atmosfere explozive trebuie, de
asemenea, să fie în conformitate cu una sau mai multe dintre următoarele
standarde europene sau IEC pentru tipul de protecţie în cauză :
EN 60079-0 (2004); Cerinţe generale cu privire la aparatura electrică

IEC 60079-0 (2004) destinată atmosferelor explozive gazoase
EN 60079-1 (2004); Standarde referitoare la tipul de protecţie „d ”, capsulare
IEC 60079-1 (2003) antideflagrantă.
EN 60079-7 (2003); Standarde referitoare la tipul de protecţie „e ”, siguranţă
IEC 60079-7 (2001) mărită.
EN 60079-15 (2003), Standarde referitoare la tipul de protecţie „nA”
IEC 60079-15 (2001),
EN60079-15 (2005),
IEC 60079-15 (2005)
prEN 61241-0 (2005); Cerinţe generale cu privire la aparatura electrică folosită
IEC 61241-0 (2004) în prezenţa prafului combustibil
EN 61241-1 (2004); Standarde referitoare la protecţia contra aprinderii
IEC 61241-1 (2004) amestecurilor praf/aer şi etanşeitatea la praf (protecţie tD)
Atmosferă :
G – atmosferă explozivă cauzată de gaze
D – atmosferă explozivă cauzată de praf combustibil
Standardele conform cărora sunt atestate motoarele sunt precizate în certificatele

corespunzătoare.
Atât proiectantul cât şi muncitorul care instalează motorul, trebuie să

verifice toate informaţiile prezente în documentaţia tehnică standard în legătură cu
datele privitoare la standardele de protecţie împotriva exploziilor, cum ar fi cele
din tabelul de mai jos.
Informaţii de verificat
A) Grupa de gaze
Industrie Grupă de gaze Tipul de gaz (exemple)
Atmosferă explozivă în afara IIA Propan
minelor IIB Etilenă
IIC Hidrogen / Acetilenă
B) Temperatura de marcaj
Clasa de temperatură T1 T2 T3 T4 T5 T6 T125°C T150°C
Temperatura maximă °C 450 300 200 135 100 85 125 150
Cresterea temperaturii 400 250 155 90 55 40 80 105
maxime a suprafeţei K la
40°C
Creşterea temperaturii maxime a suprafeţei se referă la suprafaţa din

interiorul motorului (rotor) pentru clasele de temperatură T1, T2 şi T3 şi la
suprafaţa exterioară a motorului (batiu şi/sau scuturi) pentru alte clase de
temperatură.Trebuie notat că motoarele sunt atestate şi clasificate potrivit grupei
din care fac parte. Acest lucru este determinat în funcţie de atmosfera ambientală
de gaze sau praf şi de temperatura de marcare, calculată pe baza unei
temperaturi ambientale de 40°C.
Temperatura ambientală nu poate fi sub –20°C. Dacă sunt de aşteptat
temperaturi mai scăzute, trebuie consultat fabricantul motorului.
Pentru motoarele care funcţionează / staţionează la temperaturi scăzute,
adică sub +10°C proiectantul trebuie să prevadă un sistem de măsurare a
rezistenţei de izolaţie, deoarece după oprirea unui motor la temperaturi scăzute,
există riscul de a apare condens în interiorul motorului, umezind astfel izolaţia
înfăşurărilor.
Rezistenţa de izolaţie, corectată la 25°C, se măsoară de către muncitorul

specialist cu un aparat numit megohmetru, după ce alege tensiunea de măsurare
care poate fi de 500 V sau 1.000 V curent continuu şi trebuie să depăşească
valoarea de referinţă, adică 100 MΩ. Valoarea rezistenţei de izolaţie este
înjumătăţită la fiecare creştere a temperaturii ambientale cu 20°C. Batiul motorului
trebuie împământat iar înfăşurările trebuie descărcate prin intermediul acestuia
imediat după fi ecare măsurare pentru a evita pericolul de curentare.
Dacă nu este atinsă valoarea de referinţă a rezistenţei, înfăşurarea este
prea umedă şi trebuie uscată în cuptor. Temperatura în cuptor trebuie sa fie de
90°C timp de 12-16 ore, apoi de 105°C timp de 6-8 ore. Pe durata încălzirii,
trebuie îndepărtate eventualele dopuri de la găurile de scurgere şi trebuie
deschise eventualele valve de închidere. După încălzire nu uitaţi să puneţi

dopurile la loc. Chiar dacă există dopuri pentru scurgeri, este recomandat să
dezasamblaţi scuturile de la extremităţi şi capacele cutiilor cu borne pe timpul
procesul de uscare. Înfăşurările udate cu apă de mare trebuie de obicei
rebobinate.
Cablarea şi conexiunile electrice
Cutia cu borne de la motoarele standard cu o singură viteză conţine de

obicei şase borne pentru înfăşurare şi cel puţin o bornă pentru împământare.
Pe lângă bornele principale pentru înfăşurare şi împământare, cutia mai poate
conţine şi contacte pentru termistori, elemente de încălzire sau alte dispozitive
auxiliare. Pentru conectarea tuturor cablurilor principale trebuie folosite urechi de
borne potrivite. Cablurile pentru dispozitivele auxiliare pot fi conectate la plăcile cu
borne ca atare. Folosiţi numai garnituri de etanşare pentru cabluri certificate
pentru motoare antideflagrante şi cu siguranţă mărită. Pentru motoarele fără
scânteie, garniturile trebuie să fie în conformitate cu EN 60079-0.
NOTĂ
Pentru a îndeplini cerinţele EN 60079-0 şi standardele locale de instalare

(de exemplu, NFC 15100), cablurile trebuie protejate mecanic şi fixate cu cleme în
apropierea cutiei cu borne. Intrările pentru cablu nefolosite trebuie închise cu
elemente de izolare în funcţie de clasa de protecţie şi IP a cutiei cu borne. Gradul
de protecţie şi diametrul sunt specificate în documentaţia referitoare la garnitura
de etanşare a cablului.
AVERTISMENT
Folosiţi garnituri de etanşare adecvate la intrările pentru cabluri, în funcţie de tipul
de protecţie, diametrul şi tipul cablului.
AVERTISMENT
Nu deschideţi motorul sau cutia cu borne în prezenţa unei atmosfere

explozive, atât timp cât motorul este cald şi conectat la curent.
Tensiunea maximă de măsurare pentru termistori este 2,5 V. Intensitatea
maximă de măsurare pentru Pt100 este 5 mA. Folosirea unor valori mai mari
pentru tensiunea şi intensitatea de măsurare poate provoca erori de citire.
Bornele şi direcţia de rotaţie


Arborele se roteşte în sensul acelor de ceasornic dacă privim capătul
acestuia dinspre capul de acţionare, iar secvenţa fazelor liniei de alimentare - L1,
L2, L3 – este conectată la borne. Pentru a modifica direcţia de rotaţie, schimbaţi
între ele oricare două conexiuni la cablurile de alimentare.
Operarea
Utilizarea
Dacă nu este precizat altfel pe plăcuţa cu specificaţii tehnice, motoarele
sunt proiectate pentru următoarele condiţii :
– Limitele normale ale temperaturii ambientale sunt –20°C şi +40°C.
– Altitudinea maximă: 1000 m deasupra nivelului mării.
– Toleranţa pentru tensiunea de alimentare este ±5%
iar pentru frecvenţă ±2% în conformitate cu EN / IEC
60034-1 (2004), paragraful 7.3, Zona A.
Motorul poate fi folosit numai la aplicaţiile pentru care a fost proiectat.

Valorile nominale şi condiţiile de operare standard sunt indicate pe plăcuţele cu
specificaţii tehnice ale motoarelor. În plus, trebuie urmate toate cerinţele din
manual şi din alte instrucţiuni şi standarde relevante. Dacă aceste limite sunt
depăşite, trebuie verificate datele motorului şi datele de construcţie.
Trebuie acordată o atenţie deosebită atmosferelor corozive la
exploatarea motoarelor antideflagrante; asiguraţi-vă că stratul protector de vopsea
este adecvat pentru condiţiile ambientale existente, deoarece capsularea
antideflagrantă poate fi deteriorată prin coroziune.
AVERTISMENT
Ignorarea oricăror instrucţiuni sau operaţii de întreţinere a aparatului

poate pune în pericol siguranţa şi astfel poate împiedica utilizarea motorului în
zone cu pericol.
Răcirea
Controlaţi ca motorul să beneficieze de suficientă circulaţie a aerului.

Verifi caţi ca motorul să nu fi e supus căldurii suplimentare provenite de la alte
obiecte apropiate sau prin expunere la soare.


AVERTISMENT
Dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie echipate cu blocaje-repornire.
După oprirea de urgenţă, o nouă comandă de pornire nu poate avea efect decât
după ce aţi înlăturat blocajul.
Puncte ce trebuie respectate
1. Nu călcaţi pe motor.
2. Temperatura carcasei exterioare a motorului poate provoca arsuri la atingere în
timpul operării obişnuite şi mai ales după oprire.
3. Unele aplicaţii speciale ale motorului necesită instrucţiuni speciale (de exemplu,
utilizarea unor surse cu convertizor de frecvenţă).
4. Atenţie la componentele rotative ale motorului.
5. Nu deschideţi cutiile cu borne când se află sub tensiune.
Cerinţele principale potrivit cu standardele EN şi IEC.

Motoare antideflagrante Ex d, Ex de
Potrivit standardelor, motorul trebuie dimensionat astfel încât

temperatura maximă a suprafeţei exterioare a motorului să fie limitată potrivit
clasei de temperatură (T4, T5 etc.). De cele mai multe ori, acest lucru necesită fie
efectuarea unor teste etalon, fie controlarea temperaturii suprafeţei exterioare a
motorului. În cazul unor convertizoare de sursă de tensiune (fără control DTC ca
la ACS800) cu control tip modulaţia impulsurilor în lăţime (Pulse Width Modulation
- PWM), sunt de obicei necesare teste combinate pentru a confirma funcţionarea
termică adecvată a motorului. Aceste teste pot fi evitate dacă motoarele
antideflagrante sunt echipate cu senzori termici concepuţi pentru controlul
temperaturii suprafeţei. Astfel de motoare prezintă următoarele marcaje
suplimentare pe plăcuţa cu specificaţii tehnice : - „PTC” (Positive Temperature
Coeficient - coeficient de temperatură pozitiv) pentru temperatura de declanşare şi
„DIN 44081/82”.


4
Capitolul
4
Senzori şi traductoare
Capitolul 4 – Senzori şi Traductoare

Senzori
şi
Traductoare

Capitolul 4.6.1.
Măsurarea turaţiei prin contact direct - Tahogeneratorul
Tahometrele sau tahogeneratoarele se montează pe axul motorului.

Generează o tensiune direct proporţională cu turaţia.

Capitolul 4.8.
Măsurarea mişcării unghiulare - Selsinele
Selsinele sunt maşini electrice de putere mică pentru traducerea şi

transmiterea la distanţă a deplasărilor sau a vitezelor unghiulare, existând astfel
două tipuri de selsine şi anume : selsin emiţător, sau invers, selsin receptor.
Selsina a fost dezvoltatǎ în jurul anului 1924 folosindu-se pentru început
denumirea de “synchro”. Dupǎ 1942-43 denumirea a devenit cea actualǎ. Avînd în
vedere construcţia, selsina este practic o micromaşinǎ electricǎ de curent
alternativ. Rotorul are o singurǎ înfǎşurare în timp ce statorul este trifazat.
Dacă două mecanisme nu pot fi cuplate mecanic la arbore din diverse
motive (de ex.: poziţionarea lor în spaţiu nu o permite), dar ele trebuie să execute
aceeaşi mişcare, atunci pot fi cuplate prin intermediul a două selsine, realizându-
se aşa numitul arbore electric. Dispozitivul a cărui mişcare trebuie reprodusă este
cuplat cu selsinul emiţător; acesta converteşte semnalul mecanic (deplasarea) în
semnal electric, îl transmite selsinului receptor, care la rândul lui realizează
conversia inversă, transmiţând mişcarea unui alt mecanism.
Construcţia selsinelor este asemănătoare cu a maşinii sincrone clasice :
armătura statorică cu crestături şi o înfăşurare trifazată simetrică, iar rotorul cu
poli aparenţi sau înecaţi şi cu înfăşurarea de excitaţie conectată însă la o reţea
monofazată de curent alternativ. Există şi alte variante constructive, de exemplu
cu construcţia inversată, sau cu poziţionarea ambelor înfăşurări pe armătura
statorică, cu adăugarea unei înfăşurări de amortizare, etc.
Utilizarea selsinelor îşi găseşte loc în aplicaţii de transmisie sincronă a
mişcării : comanda maşinilor unelte de copiat, a unor tipuri de laminoare,
comanda la distanţă a deplasării unor nave sau avioane în regim de pilot automat,
comanda la distanţă a ecluzelor şi a vanelor, a diferitelor organe de execuţie ale
maşinilor de lucru sau de transport, măsurarea la distanţă a unor parametri de
poziţie (nivel, poziţia unor ace indicatoare pe cadranul aparatelor de măsură, etc.),
măsurarea unor mărimi ce pot fi convertite în deplasări.
Pentru a lucra în regim de traductor sunt necesare douǎ selsine :
• una va fi cuplatǎ cu elementul mobil a cǎrui mişcare se urmǎreşte şi se va numi
emiţǎtor (SE);
• una va fi cuplatǎ cu un aparat indicator şi va fi numitǎ receptor (SR).
Din punct de vedere electric cele douǎ componente (SE) şi (SR) sunt
identice. Deosebiri constructive se datoreazǎ comportamentului diferit al selsinei
emiţătoare şi a celei receptoare faţă de eventualele oscilaţii. SE este fixatǎ ca
poziţie prin sistemul urmărit care este caracterizat în general de inerţie şi cuplu de
frecare mari. În aceste condiţii factorii perturbatori nu au ca efect apariţia de
oscilaţii ale rotorului. SR lucrează în regim de indicator acţionând un dispozitiv cu

inerţie şi frecări mici (de ex. acul unui aparat indicator) putând intra foarte uşor în
oscilaţii. Se recomandă cuplarea selsinului receptor printr-un sistem de amortizare
interior sau exterior.
În figura 4.x şi 4.x se prezintǎ o secţiune longitudinalǎ prin selsina
emiţǎtoare şi respectiv cea receptoare. Se sesizeazǎ prezenţa sistemului de
amortizare interior pe arborele selsinei receptoare.
Principiul de lucru al sesinei ca şi traductor este prezentat sugestiv în
figura 4.1
Figura 4.2
Modul de conectare din punct de vedere electric al celor douǎ selsine

este prezentat în figurile 4.3 şi 4.4.
- S1 şi S2 sunt bornele de alimentare monofazatǎ a rotorului, cu tensiunea
nominalǎ Un şi frecvenţa de 50 Hz;
- R1, R2, R3 sunt terminalele de intrare a înfǎşurǎrilor statorice.

Figura 4.3

Figura 4.4
Un aspect exterior al selsinei receptoare cu aparatul indicator este

prezentat în figura 4.5.
Figura 4.5
Marele dezavantaj al selsinelor îl reprezintă parametrii lor de

performanţă scăzuţi :
η ≈ 0,1 şi cos φ ≈ 0.25...0.35 .
Este posibilă funcţionarea cu un singur selsin emiţător şi mai multe

receptoare, de construcţie identică şi egal încărcate; dacă receptoarele sunt

plasate la distanţe diferite, liniile de transmisie se dimensionează cu impedanţele
adaptate.


6
Capitolul
6
Elemente de electronică aplicată
Capitolul 6 – Elemente de electronică aplicată

Capitolul 6.
Elemente de electronică aplicată
Capitolul 6.1.
Componente pasive
Capitolul 6.1.5.
Transformatorul
CLASIFICAREA TRANSFORMATOARELOR
După funcţia pe care o au în cadrul sistemului electric, se disting următoarele

categorii de transformatoare:
• Transformatoare de putere;
• Transformatoare auxiliare;
• Transformatoare de separare;
• Autotransformatoare.
CONEXIUNILE TRANSFORMATOARELOR TRIFAZATE
Conexiunea unui transformator reprezintă schema de conexiuni a

înfăşurărilor sale şi precizarea unghiului de defazaj al fazorului tensiunii
secundare de linie faţă de fazorul tensiunii primare corespunzătoare. Pentru
transformatoarele trifazate de putere se folosesc trei conexiuni de bază: în stea, în
triunghi şi în zig-zag.


Conexiunile în stea, triunghi şi în zig-zag se reprezintă convenţional prin
literele Y, D şi Z, pentru înfăşurările de înalta tensiune şi prin literele y, d şi z
pentru înfăşurările de joasa tensiune. Când una din înfăşurări are nulul accesibil şi
legat direct la pământ la simbolul respectiv se adaugă cifra 0, de exemplu Y0 sau
y0. Alegerea grupei de conexiuni a transformatorului se face în funcţie de condiţiile
de funcţionare ale transformatorului. Astfel pentru transformatoarele din staţiile
centralelor electrice înfăşurările pe partea centralei se adoptă în triunghi iar pe
partea reţelei în stea. Pentru transformatoarele din staţiile de conexiuni se adopta
conexiunea stea-stea.
TRANSFORMATORUL TRIFAZAT - ELEMENT DE REŢEA
Transformatorul este un element component al reţelei electrice. Prin intermediul

transformatoarelor electrice se transformă o putere electrica alternativa cu anumiţi
parametrii într-o altă putere electrică alternativă de aceeaşi frecvenţă dar cu
parametrii electrici modificaţi.
Elementele caracteristice sau datele de catalog ale unui transformator sunt:
• Puterea nominala aparenta, SnT;
• Tensiunile nominale primare şi secundare, U1 , U2;
• Raportul de transformare, K12;
• Impedanţa de scurtcircuit, Zsc;
• Tensiunile relative de scurtcircuit, usc;
• Curentul de mers in gol, I0;
• Pierderile în scurtcircuit, ∆psc;
• Pierderile la mersul în gol, ∆p0;
• Numerele caracteristice.
Înfăşurarea care primeşte energia se numeşte înfăşurare primară iar înfăşurarea
care cedează (alimentează) energia se numeşte înfăşurare secundară.


Transformatorul de curent
Transformatorul de curent este o soluţie simplă de măsurare izolată

galvanic. Acesta este construit de obicei pe un tor din material feromagnetic
(Fig. 1.x). Transformatorul de curent funcţionează ca orice transformator, curenţii
din înfăşurarile primar şi secundar fiind legaţi de relatia :
i S NS = i P NP (4)
unde
iP = curentul din primar;

iS = curentul din secundar;
NP = numarul de spire din primar;
NS = numarul de spire din secundar.
Curentul din primar induce în secundar un curent care este transformat

de rezistenţa de sarcină RL într-o tensiune. În aplicaţiile tipice ale transformatorului
de curent secundarul, are mai multe spire decat primarul care de obicei are o
singură spiră. Astfel curentul din secundar are valori substanţial mai mici şi mai
uşor de măsurat decat cele din primar.
Figura 1.x – Transformator de curent


7
Capitolul
7
Elemente teoretice şi practice
necesare
proiectării instalaţiilor electrice
Culori caracteristice pentru butoane şi semnificaţia lor
Culori caracteristice pentru indicatoare luminoase şi
semnificaţia lor
Influenţe externe. Grade de protecţie IP şi IK
Măsuri de protecţie împotriva şocului electric
Tipuri de conexiuni pentru motoare trifazate
Conexiunile Stea (Y) şi Triunghi (Δ)
Conexiuni pentru motoare trifazate cu 2 şi cu 3 viteze
Capitolul 7 – Elemente teoretice şi practice necesare proiectării

Capitolul 7.1.
Generalităţi
Definiţie, Rol, Imagini
Conductor electric = piesă cu conductanta mare, folosită pentru realizarea
CONDUCTANTĂ, conductanţe, s.f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea

curentului electric continuu care străbate un conductor si tensiunea continuă aflată
la capetele sale. Mărime care defineste capacitatea de conductibilitate electrică a
unui corp sau a unui circuit
Conductivitatea electrică (numită şi conductibilitatea electrică specifică) este

mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a permite
transportul sarcinilor electrice atunci cînd este plasat într-un cîmp electric.
Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească sigma),
iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S·m−1). Mărimea inversă
conductivităţii este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească ro) şi
unitatea de măsură ohm metru (Ω·m).
Următorii termeni sînt înrudiţi cu conductivitatea electrică dar au semnificaţii
diferite:
• Conductibilitatea electrică este proprietatea materialelor de a permite
trecerea curentului electric.
• Conductanţa electrică este mărimea care exprimă capacitatea a unui
conductor sau circuit dat de a conduce curentul electric. Conductanţa se măsoară
în siemens (S) şi este mărimea inversă rezistenţei electrice măsurate în ohmi (Ω).
De exemplu, în conductoare, datorită agitaţiei interne, multitudinea de electroni ce
se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în
care interacţiunile dintre electroni sunt negrijabile. Se ţine cont că electronii se
ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o
viteză calculabilă. Datorită agitaţiei interne naturale, electronii au viteze diferite,
precum şi direcţii, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup vm
vm=√(3KT/m)
K = 1,38 * 10 -23 J/K ;
T = temperatura absoluta ;
Dacă se aplică un câmp electric conductorului din exterior, electronii smulşi de

câmp au o anumită direcţie, sens şi viteză calculabilă. Dacă se ţine cont de
interacţiunile dintre electroni, aceştia având o anumitâ masâ, curbeazâ spaţiul în

jurul lor, modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a
conductoarelor, o parte din energie transformându-se într-un element
gravitaţional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa.
Conductivitatea electrică a unui material se defineşte ca raportul dintre densitatea
curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E:
Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea şi

orientarea vectorului J depinde de mărimea şi orientarea vectorului E ---, caz în
care conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o
matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură
stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul
straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcţia perpendiculară.
În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un
număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este
anizotrop), numit admitivitate electrică. În acest caz partea reală a admitivităţii se
numeşte conductivitate iar cea imaginară susceptivitate. Similar, conductanţei îi
corespunde în cîmp alternativ mărimea numită admitanţă, care este inversa
impedanţei electrice.
Clasificarea materialelor
Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numeşte conductor
electric; metalele sînt buni conductori electrici, iar dintre acestea conductivitatea
cea mai mare o are argintul (63,0·106 S·m−1), urmat la mică distanţă de cupru
(59,6·106 S·m−1). De asemenea plasma (gaz ionizat) este în general un bun sau
foarte bun conductor electric --- în multe cazuri conductivitatea plasmei se poate
considera infinită. Tot în clasa conductorilor intră şi unele lichide care conţin mulţi
ioni, de exemplu apa sărată conduce curentul electric cu atît mai bine cu cît
concentraţia de sare este mai mare.
Un corp sau material care nu permite în mod semnificativ trecerea sarcinilor
electrice se numeşte izolator (de exemplu sticla, vidul, apa deionizată etc.).
O valoare a conductivităţii electrice între cea a conductorilor şi cea a izolatorilor o
au semiconductorii. Adesea conductivitatea semiconductorilor poate fi ajustată în
limite largi, atît permanent prin procesul de fabricaţie, de obicei prin dopare, cît şi
dinamic prin aplicarea unor cîmpuri electrice exterioare, prin variaţia temperaturii,
prin iluminare, prin expunere la radiaţie ionizantă etc.
Dependenţa de temperatură
La majoritatea materialelor conductivitatea electrică depinde mult de temperatură.
Astfel, în cazul celor mai multe metale, conductivitatea scade cu temperatura, iar
în cazul semiconductorilor conductivitatea creşte cu temperatura. Pe intervale de
temperatură mici în general această dependenţă se poate aproxima printr-o
relaţie liniară.


La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă fenomenul
cuantic de supraconducţie, în care conductivitatea are valoare infinită
(rezistivitatea este exact zero). În aceste materiale curentul electric poate curge la
infinit. Fiecare material supraconductor are propria sa temperatură critică sub care
prezintă aceste proprietăţi; unele materiale precum cuprul şi argintul păstrează
totuşi o conductivitate finită chiar şi la temperaturi foarte apropiate de zero
absolut. Altele în schimb rămîn supraconductoare pînă la temperaturi relativ
înalte, astfel încît pot fi utilizate şi la temperatura de fierbere a azotului lichid (77
K); primul material de acest gen studiat a fost oxidul de ytriu bariu şi cupru
(YBa2Cu3O7, prescurtat YBCO).
Pentru descrierea transportului de sarcina electrica printr-o sectiune a unui

conductor, ca urmare a miscarii dirijate a purtatorilor liberi, se defineste o marime
fizica scalara, numita intensitatea curentului electric. Aceasta marime fizica a
fost introdusa pentru a masura debitul sarcinii electrice totale printr-o sectiune a
conductorului.
Intensitatea curentului electric reprezinta una dintre cele sapte marimi fizice
fundamentale SI, unitatea sa de masura fiind amperul.
Miscarea ordonata de sarcina electrica poate fi realizata astfel incat purtatorii
care traverseaza o sectiune a conductorului sa transporte sarcini egale in
intervale egale de timp. In astfel de conditii, in acel mediu conductor se
stabileste un curent electric continuu.
Punerea in evidenta a curentului electric prin unul dintre efectele sale:

efect termic
efect magnetic
efect chimic
efect biologic
permite si compararea intensitatilor acestor curenti, pornind de la intensitatea
efectelor produse.
Datorita faptul ca anumite efecte depind si de sensul miscarii dirijate a
purtatorilor de sarcina electrica, a fost stabilit, prin conventie, un sens al
curentului electric, acesta fiind cel al miscarii ordonate a unor purtatori de
sarcina electrica pozitiva.


Observatie
Sub actiunea unui camp electric, particulele incarcate cu sarcina electrica de
semne diferite se deplaseaza in sens opus, orientarea fortelor electrice fiind
determinata si de semnul sarcinii electrice a purtatorilor:
→ →
F1 = q E
In conductorii metalici, unde purtatorii de sarcina electrica sunt electronii de

valenta, sensul miscarii acestora sub actiunea campului electric este opus
sensului conventional al curentului electric.
curent alternativ sinusoidal
Aplicaţii :
Transportul energiei electrice
Iluminat
Telefonie
Transmisii de date
Telecomunicaţii
Cablurile au diverse tipuri de izolaţii, în funcţie de domeniul de aplicare, locul

montării şi gradul de protecţie cerut.
Cablu cu întârziere la propagarea flăcării

Cablu cu întârziere mărită la propagarea flăcării


Circuite supresoare de protecţie
În prezent sunt utilizate frecvent combinaţii de aparate clasice de

comutare, de exemplu contactoare, și aparatură electronică. Din această
categorie fac parte printre altele automatele programabile (PLC), releele de timp și
modulele de cuplaj. Interacţiunea tuturor componentelor sistemului poate perturba
aparatele electronice și funcţionarea acestora. Unul dintre factorii de perturbare îl
reprezintă deconectarea sarcinilor inductive, cum sunt bobinele aparatelor de
comutare electromagnetice. La deconectarea acestor aparate pot apărea tensiuni
induse de valori ridicate care perturbă echipamentele electronice alăturate sau se
pot genera impulsuri parazite prin mecanisme de cuplaj capacitiv care conduc la
perturbaţii în funcţionare. Deoarece deconectarea lipsită de perturbaţii nu este
posibilă fără dispozitive suplimentare, bobinele vor fi dotate cu un modul supresor
de protecţie. Avantajele și dezavantajele diferitelor circuite supresoare de
protecţie sunt prezentate în continuare.
Releele de timp electronice sunt utilizate în schemele de comandă ale

contactoarelor în care sunt necesari timpi scurţi de revenire, precizie de repetiţie
ridicată, frecvenţă mare de comutare și durată de viaţă îndelungată a
echipamentelor. Duratele de temporizare se pot alege în domeniul cuprins între
0,05 secunde și până la 100 ore, putând fi ușor reglate.
Intrări analogice
În funcţie de tipul de aparat, sunt disponibile două sau patru intrări analogice
0 – 10 V. Rezoluţia digitală este de 10 Biţi = 1024 poziţii = 0 până la 1023.
Sunt valabile următoarele :
Atenţie !
Semnalele analogice sunt mai perturbabile, ca semnalele digitale, astfel încât
conductorii de semnal trebuie să fie conectaţi și amplasaţi cu atenţie. Conectarea
necorespunzătoare poate conduce la stări de comutare nedorite.
• Utilizaţi cabluri ecranate, răsucite în pereche, pentru a evita producerea

interferenţelor la semnalele analogice.
• Împământaţi ecranele cablurilor cu conexiuni de lungimi reduse, bilateral și
absolut simetric. Începând cu o lungime a cablurilor de aproximativ 30 m,
împâmântarea bilaterală poate conduce la curenţi de egalizare între cele două
puncte de împământare și astfel la perturbarea semnalelor analogice. În acest
caz, împământaţi cablul numai unilateral.
• Nu amplasaţi cablurile pentru semnal paralel cu cele pentru energie.
• Conectaţi sarcinile inductive, pe care le comutaţi prin ieșirile easy, la o tensiune
de alimentare separată sau utilizaţi un circuit supresor pentru motoare și
electroventile. Când sunt operaţi consumatori precum motoare, ventile magnetice

sau contactoare și easy de la aceeași sursă de alimentare, comutarea poate
conduce la o perturbare a semnalelor analogice de intrare.
Senzori 4 până la 20 mA cu rezistenţă 500 Ω
Indicaţie
• Acordaţi atenţie numărului diferit și denumirii diferite a intrărilor analogice, în
funcţie de tipul de aparat.
• Conectaţi referinţa de potenţial ( 0 V) a aparatului easy, respectiv a MFD-Titan,
cu referinţa de potenţial ( 0 V) a sursei de alimentare a simulatorului de valori
analogice.
• La un senzor de 4(0) până la 20 mA și cu o rezistenţă de 500 Ω, rezultă
următoarele valori:
– 4mA – 1,9 V,
– 10mA – 4,8 V,
– 20mA – 9,5 V.
• Intrare analogică 0 până la 10 V, rezoluţie digitală 10 Bit = 1024 poziţii = 0 până
la 1023.
Indicaţie
La deconectarea sarcinilor inductive, trebuie să aveţi în vedere

următoarele :
inductivităţile echipate cu circuite supresoare cauzează mai puţine perturbaţii în
întregul sistem electric. În general, se recomandă ca circuitul supresor să fie
conectat cât mai aproape de inductivităţi. Dacă inductivităţile nu au circuite
supresoare, sunt valabile următoarele: nu pot fi deconectate simultan mai multe
inductivităţi, pentru a nu se supraîncălzi modulele de acţionare. Dacă în caz de
urgenţă, alimentarea cu +24 V c.c. este deconectată prin intermediul unui contact
și prin aceasta ar putea să deconecteze mai mult de o ieșire cu inductivitate,
trebuie echipate inductivităţile cu circuite supresoare.

Capitolul 7.2.
Culori caracteristice pentru butoane şi semnificaţia lor
Conform IEC/EN 60073 (VDE 0199), IEC/EN 60204–1 (VDE(0113)
Culoare Semnificaţie Aplicaţii tipice

Avarie • Oprire de urgenţă
• Combaterea incendiilor
Roşu
Anormal Intervenţie pentru a elimina
condiţiile anormale sau a evita
Galben modificările nedorite
Normal Start din condiţie sigură
Verde
Acţiune forţată Funcţie de resetare
Albastru
• Start / ON (preferat)
• Stop / OFF
Alb
• Start / ON
Nu au atribuită o semnificaţie specială • Stop / OFF
Gri
• Start / ON
• Stop / OFF (preferat)
Negru

Capitolul 7.3.
Culori caracteristice pentru indicatoare luminoase şi semnificaţia lor
Conform IEC/EN 60073 (VDE 0199), IEC/EN 60204–1 (VDE(0113)
Culoare Semnificaţie Explicaţie Aplicaţii tipice
Avarie Atenţionare asupra unui • Scăderea presiunii în sistemul

pericol posibil sau a unei stări de ungere
Roşu
ce impune o intervenţie • Temperatură în afara limitelor
imediată (sigure) date
• Echipamente importante oprite
prin acţiunea unui dispozitiv de
protecţie
Anormal Stare critică preexistentă • Temperatura (sau presiunea)
diferite de valorile normale
Galben • Suprasarcină a cărei durată este
admisibilă
• Resetare
Normal Indicarea condiţiilor de • Lichid de răcire circulant
funcţionare sigură sau • Comanda automată a cazanului
validarea continuării pornită
Verde funcţionării • Maşina pregătită de pornire
Acţiune Acţionare necesară prin • Înlăturare obstacol
forţată operator • Comutare pe avans
Albastru
Neutrală Orice semnificaţie : se poate • Motorul în mers
utiliza când nu este clar ce • Indicarea regimurilor de lucru
culoare ar fi potrivită (roşu,
Alb galben sau verde) sau pentru
confirmare

Capitolul 7.4.
Influenţe externe
(CEI 60364 – 5 – 51)
Influenţele externe trebuiesc luate în considerare când se aleg :
• Măsurile specifice de asigurare a securităţii persoanelor (în particular în zone

sau instalaţii electrice cu caracter special)
• Caracteristicile echipamentului electric cum ar fi gradul de protecţie IP,
rezistenţa mecanică, etc.
Definiţii şi standarde de referinţă
Fiecare instalaţie electrică este plasată într-un mediu specific, care

prezintă într-o măsură mai mare sau mai mică, un anumit risc :
• pentru persoane
• pentru echipamentele care constituie instalaţia
În consecinţă, condiţiile de mediu influenţează definirea parametrilor şi

alegerea materialelor specifice instalaţiei, precum şi alegerea măsurilor de
protecţie adecvate pentru securitatea persoanelor.
Condiţiile de mediu ale unei instalaţii electrice se exprimă prin sintagma
“influenţe externe”
Dacă mai multe influenţe externe intervin în acelaşi timp, ele pot avea
efecte independente sau se pot influenţa reciproc astfel încât gradul de protecţie
trebuie ales în consecinţă.
Clasificare
Fiecare condiţie de influenţă externă este indicată de un cod care

cuprinde un grup de două litere majuscule şi un număr după cum urmează :
Prima literă (A,B sau C)
Prima literă este legată de categoria generală de influenţă externă
• A = mediu ambiant
• B = utilizare
• C = tip de construcţie a clădirilor respective

A doua literă
A doua literă este legată de natura influenţei externe.
Litera adiţională (opţional)

Se utilizează numai dacă protecţia efectivă a persoanelor este mai mare decât
cea indicată de prima cifră din codul IP. Atunci când trebuie specificată numai
protecţia persoanelor, cele două cifre ale codului IP sunt înlocuite cu X-uri.
Exemplu : IP XXB
Exemplu :
AC2 înseamnă :
A = mediu
AC = mediu – altitudine
AC2 = mediu – altitudine >2000 m
Lista influenţelor externe
Tabelul de mai jos este extras din CEI 60364 – 5 – 51, care este
documentul de referinţă în astfel de situaţii.
Cod
A – Mediu
AA Temperatura ambientă (°C)
Minim Maxim
AA1 – 60°C + 5°C
Echipament proiectat special
AA2 – 40°C + 5°C
sau măsuri corespunzătoare
AA3 – 25°C + 5°C
AA4 – 5°C + 40°C Normal (precauţii speciale în anumite cazuri.
AA5 + 5°C + 40°C
AA6 + 5°C + 60°C
Echipament proiectat special
AA7 – 25°C + 55°C
sau măsuri corespunzătoare
AA8 – 50°C + 40°C

Cod Caracteristici necesare

A – Mediu pentru echipament
AB Temperatura ambientă (°C)
Temperatură Umiditate Umiditate
aer °C relativă % absolută g/m3
Minim Maxim Minim Maxim Minim Maxim
AB1 – 60°C + 5°C 3 100 0,003 7 Trebuiesc luate măsuri
corespunzătoare
AB2 – 40°C + 5°C 10 100 0,1 7
AB3 – 25°C + 5°C 10 100 0,5 7
AB4 – 5°C + 40°C 5 95 1 29 Normal
AB5 + 5°C + 40°C 5 85 1 25 Normal
AB6 + 5°C + 60°C 10 100 1 35 Trebuiesc luate măsuri
corespunzătoare
AB7 – 25°C + 55°C 10 100 0,5 29
AB8 – 50°C + 40°C 10 100 0,04 36
AC Altitudine
AC1 <2000 m Normal
AC2 >2000 m Poate necesita
precauţii
AD Prezenţa apei
AD1 Neglijabilă Exterior sau locaţii IPX0
neprotejate la intemperii
AD2 Stropi în cădere liberă IPX 1 sau IPX2
AD3 Pulverizare IPX3
AD4 Împroşcare IPX4
AD5 Jeturi Locaţii unde un furtun cu apă este IPX5
folosit regulat
AD6 Valuri Locaţii litorale (diguri, cheiuri, plaje, IPX6
etc)
AD7 Imersie Apă 150 mm deasupra celui mai IPX7
înalt punct şi echipamentul la mai
puţin de 1 m de suprafaţă
AD8 Submersie Echipamentul este permanent şi IPX8
total acoperit


AE Prezenţa corpurilor străine solide
Cele mai mici Exemplu
dimensiuni
AE1 Neglijabilă IP0X
AE2 Obiecte mici 2,5 mm Scule IP3X
AE3 Obiecte foarte mici 1 mm Sârmă IP4X
AE4 Praf nu prea dens IP5X dacă penetrarea
AE5 Praf moderat prafului nu împiedică
funcţionarea sau
IP6X dacă praful nu
trebuie să penetreze
AE6 Praf dens IP6X
AF Prezenţa substanţelor corosive sau poluante
AF1 Neglijabilă Normal
AF2 Atmosferică În funcţie de natura substanţei
AF3 Intermitentă, accidental Protecţie împotriva corosiunii
AF4 Continuă Echipament proiectat special
AG Reacţia la impact mecanic
AG1 Severitate scăzută Normal
AG2 Severitate medie Standard
AG3 Severitate ridicată Protecţie crescută
AH Vibraţii
AH1 Severitate scăzută Aplicaţii casnice sau similare Normal
AH2 Severitate medie Condiţii industriale normale Echipament proiectat
AH3 Severitate ridicată Condiţii industriale severe special sau măsuri
speciale
AJ Alte solicitări mecanice
AK Prezenţa florei şi/sau mucegaiului
AK1 Fără riscuri Normal
AK2 Cu riscuri
AL Prezenţa faunei
AL1 Fără riscuri Normal
AL2 Cu riscuri


AM Influenţe electromagnetice, electrostatice sau ionizări
Fenomene electromagnetice de joasă frecvenţă / Armonici
AM1 Armonici A se referi la standardele
AM2 Tensiune de semnalizare CEI aplicabile
AM3 Variaţii ale amplitudinii tensiunii
AM4 Dezechilibre ale tensiunii
AM5 Variaţii ale frecvenţei
AM6 Tensiuni induse de joasă frecvenţă
AM7 Curent continuu în reţele de curent alternativ
AM8 Câmpuri magnetice
AM9 Câmpuri electrice
AM21 Oscilaţii de tensiuni sau curenţi induşi
AM22 Fenomene tranzitorii pe scala de nanosecunde A se referi la standardele
AM23 Fenomene tranzitorii pe scala de milisecunde CEI aplicabile.
AM24 Fenomene tranzitorii oscilante
AM25 Fenomene de înaltă frecvenţă
AM31 Descărcări electrostatice
AM41 Ionizări
AN Radiaţii solare
AN1 Slabe Normal
AN2 Medii
AN3 Puternice
AP Efect seismic
AP1 Neglijabil Normal
AP2 Slab
AP3 Mediu
AP4 Puternic
AQ Trăsnete
AQ1 Neglijabil Normal
AQ2 Expunere indirectă
AQ3 Expunere directă
AR Mişcarea aerului
AR1 Slabă
AR2 Medie
AR3 Puternică


AS Vânt
AS1 Slab Normal
AS2 Mediu
AS3 Puternic
B – Utilizare pentru echipament
BA Calificarea persoanelor
BA1 Obişnuită Normal
BA2 Copii
BA3 Handicapaţi
BA4 Instruiţi
BA5 Calificaţi
BB Rezistenţa electrică a corpului uman
BC Contactul persoanelor cu potenţialul pământului
BC1 Nici unul Clasă de echipament
BC2 Rar corespunzătoare cu
BC3 Frecvent CEI 61140
BC4 Continuu
BD Condiţii de evacuare în caz de urgenţă
BD1 Joasă densitate / ieşire accesibilă Normal
BD2 Joasă densitate / ieşire dificilă
BD3 Înaltă densitate / ieşire accesibilă
BD4 Înaltă densitate / ieşire dificilă
BE Natura materialelor procesate sau depozitate
BE1 Fără risc semnificativ Normal
BE2 Risc de incendiu
BE3 Risc de explozie
BE4 Risc de contaminare
C – Construcţia de clădiri pentru echipament
CA Materiale de construcţie
CA1 Necombustibile Normal
CA2 Combustibile
CB Proiectarea clădirilor
CB1 Riscuri neglijabile Normal
CB2 Propagarea incendiului
CB3 Mişcare
CB4 Flexibil sau instabil

Grade de protecţie pentru echipamente

Codurile IP şi IK
Definiţia codurilor IP
Gradul de protecţie furnizat de o carcasă este furnizat de codul IP

recomandat de CEI 60529. Protecţia se referă la următoarele influenţe externe :
penetrarea corpurilor solide

protecţia persoanelor împotriva accesului la părţile sub tensiune
protecţia împotriva pătrunderii prafului
protecţia împotriva pătrunderii lichidelor
Notă : codul IP se aplică la echipamente electrice pentru tensiuni de maxim 72,5

Kv inclusiv
IP 2 3 C H
Codul literelor
(International Protection)
Cifra primei caracteristici
(Cifră de la 0 la 6 sau litera X)
Cifra celei de a doua
caracteristici
(Cifră de la 0 la 8 sau litera X)
Litră adiţională (opţională)
(Literele A, B, C, D)
Literă suplimentară (opţională)
(Literele H, M, S, W)
Atunci când cifra caracteristică nu este necesar a fi specificată, ea poate fi

înlocuită prin litera “X” sau “XX” dacă amândouă cifrele caracteristice nu sunt
necesare. Literele adiţionale şi / sau suplimentare pot fi omise fără înlocuire.

IP
Element Cifre sau Semnificaţia pentru protecţia Semnificaţia pentru
litere echipamentului protecţia persoanelor
Codul literei IP
Cifra primei Împotriva pătrunderii corpurilor Împotriva accesului la

caracteristici străine solide părţile periculoase cu
0 Neprotejat Neprotejat
1 Diametru > 50 mm Dosul palmei
2 Diametru > 12,5 mm Degetul
3 Diametru > 2,5 mm Unealtă
4 Diametru > 1,0 mm Sârmă
5 Protejat la praf Sârmă
6 Etanş Sârmă
Cifra celei Împotriva pătrunderii apei cu

de a doua efecte nedorite
caractristici 0 Neprotejat
1 Picături verticale
2 Picături de apă, unghi de 15º
3 Pulverizare
4 Împroşcare
5 Jet de apă
6 Jet puternic
7 Imersie temporară
8 Imersie continuă
Literă Împotriva accesului la

adiţională părţile periculoase cu
(opţională) A Dosul palmei
B Degetul
C Unealtă
D Sârmă
Literă Informaţii suplimentare

suplimentară specifice
(opţională) H Aparate de înaltă tensiune
M Mişcări în cursul testului cu apă
S Staţionar în cursul testului cu
apă
W Condiţiile meteo


Definiţia codurilor IK
Standardul CEI 62262 defineşte codurile IK care caracterizează
capacitatea unui echipament de a rezista la impact mecanic pe toate părţile.
Codul Energia de impact Codul AG
IK (in Joules)
00 0
01 ≤ 0,14
02 ≤ 0,20 AG 1
03 ≤ 0,35
04 ≤ 0,50
05 ≤ 0,70
06 ≤1
07 ≤2 AG 2
08 ≤5 AG 3
09 ≤ 10
10 ≤ 20 AG 4
Specificarea codurilor IP şi IK pentru tablourile de distribuţie
Gradele de protecţie IP şi IK ale unei carcase trebuie specificate în
funcţie de diversele influenţe externe definite de standardul CEI 60364–5–51, în
particular :
• prezenţa corpurilor solide (codul AE)
• prezenţa apei (codulAD)
• solicitări mecanice (fără cod)
• calificarea persoanelor (codul BA)
Recomandări pentru IP
Codurile IP în funcţie de condiţii
Normal, fără riscul căderii verticale a apei Camere tehnice 30
Normal, cu riscul căderii verticale a apei Coridoare 31
Risc sever de apă împroşcată în toate Ateliere 54 / 55
direcţiile
Recomandări pentru IK
Codurile IK în funcţie de condiţii
Fără risc de impact major Camere tehnice 07
Risc semnificativ de impact major ce ar Coridoare 08 (carcasă cu
putea afecta aparatele uşă)
Risc maxim de impact,ce ar putea afecta Ateliere 10
carcasa


Capitolul 7.8.
Măsuri de protecţie împotriva şocului electric
Protecţia împotriva atingerii directe se referă la toate măsurile pentru

protecţia personalului şi a animalelor împotriva pericolelor ce decurg din atingerea
părţilor active ale echipamentelor electrice.
Măsuri de protecţie împotriva atingerii directe :

Protecţie prin izolare părţi active
Protecţie prin acoperire şi încapsulare
Protecţie prin obstacole
Protecţie prin distanţare
Protecţia împotriva atingerii indirecte se referă la protecţia

personalului şi a animalelor împotriva pericolelor ce decurg din atingerea
accidentală a părţilor conductoare accesibile ale echipamentelor.
Măsuri de protecţie împotriva atingerii indirecte :

Protecţie prin deconectare automată a sursei
Izolare de protecţie
Protecţie prin spaţii neconductoare
Protecţie prin egalizarea locală a potenţialelor fără legare la pământ
Separare (izolare) de protecţie
Protecţia atât împotriva atingerii directe cât şi împotriva atingerii

indirecte se referă la toate măsurile pentru protecţia personalului şi a animalelor
împotriva pericolelor ce decurg atât prin atingerea directă cât şi prin atingerea
indirectă.
Protecţie prin utilizarea tensiunii

reduse (SE
220 LV şi PELV –0,05
250 de
280 310 0,03
aflat) Tensiunea de Durata de
atingere prezumată acţionare
c.a. ef c.c. ef maxim admisă
Dispozitivul de protecţie trebuie [V] [V] [s]
să deconecteze automat partea defectă a 50 120 5,00
instalaţiei. În nici un punct al instalaţiei nu 75 140 1,00
trebuie să apară o tensiune de atingere cu 90 160 0,50
o durată de acţionare mai mare decât 110 175 0,20
valorile din tabelul de mai jos. Valoarea 150 200 0,10


limită acceptată internaţional pentru tensiunea de atingere, la o durată maximă de
deconectare de 5 secunde este de 50 V c.a. sau 120 V c.c.
Semnificaţia simbolurilor Schema de legare la pământ

Sistem IT
I: Izolarea tuturor părţilor active
faţă de pământ sau legarea la
pământ printr-o impedanţă
T: Masele se leagă direct la
pământ, independent de legarea
la pământ a unui punct al
alimentării (împământarea
sistemului)
Număr conductoare : 3
Sistem TT
T : Legare directă la pământ a
unui punct (împământarea
sistemului)
T : Masele se leagă direct la
pământ, independent de legarea
la pământ a unui punct al
alimentării (împământarea
sistemului)
Sistem TN
T : Legare directă la pământ a
unui punct (împământarea
sistemului)
N : Masele se leagă direct la
punctul de alimentare legat la
pamânt (împământarea
sistemului)
1 – Împământarea sistemului L1, L2, L3 – Faze

2 – Masă N – Nul
3 – Impedanţă PE – Împământare electrică


Capitolul 7.9.
Tipuri de conexiuni
pentru motoare de curent alternativ trifazate
În funcţie de tipul motorului de curent alternativ, adică cu una, două, trei

sau patru viteze şi în funcţie de puterea motorului, se folosesc diferite tipuri de
conexiuni. Cele mai folosite motoare de curent alternativ sunt cele cu o singură
viteză. Pentru pornirea acestora se folosesc de obicei conexiunile Stea (Y = Star)
şi Triunghi (Δ = Delta). În funcţie de ce se urmăreşte se folosesc variante ale
acestor conexiuni şi pentru motoarele asincrone cu două, trei sau patru viteze.
Puterea Conexiune Invertoare

motorului
0,18 – 3,00 Kw Stea Stea
4,00 – 5,50 Kw Triunghi Triunghi
7,50 – 90,00 Kw Stea / Triunghi Triunghi
Viteza unui motor asincron trifazat este direct proporţională cu frecvenţa

şi invers proporţională cu numărul de poli din stator, conform tabelului de mai jos :
Număr de poli
Frecvenţa 2 4 6 8 10 12 16
50 Hz 3.000 1.500 1.000 750 600 500 375
60 Hz 3.600 1.800 1.200 900 720 600 540
100 Hz 6.000 3.000 2.000 1.500 1.200 1.000 750
Formula de calcul este următoarea :
120 x F
N=
2p
N = Viteza motorului (rotaţii / minut)

F = Frecvenţa (Hertz)
P = Numărul de perechi de poli
Exemple :
120 x 50 120 x 50 120 x 60 120 x 60

N= = 3000 N= = 1500 N= = 1800 N= = 1200
2 x1 2 x 2 2 x 2 2 x3

Conexiunea STEA (STAR) Y

Reprezentare în schemă Placa de borne
Conexiunea TRIUNGHI (DELTA) Δ

Figura 7.1


Conectarea bobinelor la placa de borne
Conexiunea STEA (STAR) Y Conexiunea TRIUNGHI (DELTA) Δ


Figura 2.2
Diversele variante ale schemei Dahlander determină raporturi diferite

între puterile corespunzătoare pentru cele două turaţii.
Tipul schemei Δ / YY Y / YY
Raportul puterilor 1 / 1,5 – 1,8 0,3 / 1
Schema Δ/YY satisface cel mai bine cerinţele de cuplu constant

(winch-uri). Această schemă prezintă avantajul că motorul poate fi pornit lent sau
cu reducerea curentului de pornire.
Schema Y/YY este bine să fie folosită pentru adaptarea motorului cu
maşini cu creştere pătratică a cuplului (pompe, ventilatoare, compresoare
rotative).
Două turaţii – înfăşurări separate
Motoarele cu înfăşurări separate admit teoretic orice combinaţii de turaţii

şi orice raport al puterilor. Cele două înfăşurări separate sunt conectate în STEA
sau în TRIUNGHI şi sunt complet independente una de alta.
Combinaţiile preferate de turaţii sunt următoarele :
Motoare în schemă 1.500 / 3.000 – 750 / 1.500 500 / 1.000

Dahlander
Motoare cu înfăşurări – 1.000 / 1.500 – –
separate
Număr de poli 4/2 6/4 8/4 12 / 6
Numere de cod 1/2 1/2 1/2 1/2
Joasă/Ridicată
Numerele de cod se trec ca prefixe ale notaţiilor cu litere, în sensul

creşterii turaţiei. Exemplu : 1U, 1V, 1W, 2U, 2V, 2W


Conexiunea DAHLANDER – 2 viteze (Δ/YY)
Conexiunea TRIUNGHI Δ – viteză mică
Conexiunea STEA DUBLĂ YY – viteză mare





Observăm că legătura internă între bobine este aceiaşi. Diferă doar
bornele la care se alimentează motorul. O reprezentare în schemă mai elegantă
este cea de mai jos. Schema este realizată atât pe verticală cât şi pe orizontală.
Schemele fiind echivalente, inginerul proiectant poate alege una dintre ele în
funcţie de spaţiul de care dispune în plan.
Figura 2.1
Pentru viteză mică alimentăm motorul în conexiune TRIUNGHI (Δ) la

bornele 1U, 1V, 1W. Bornele 2U, 2V, 2W rămân nealimentate.
Pentru viteză mare alimentăm motorul în conexiune STEA DUBLĂ (YY)
la bornele 2U, 2V, 2W. Bornele 1U, 1V, 1W se conectează în conexiune STEA
care se realizează prin intermediul unui contactor care are ieşirea în scurt circuit.
În schemă, capetele bobinelor U1, U2, U5, U6, V1, V2, V5, V6, W1, W2,
W5, W6 nu se reprezintă. Eu le-am reprezentat în figura 2.1 pentru ca cititorul să
înţeleagă schema mai uşor şi mai bine.

Conexiunea DAHLANDER – 2 viteze (Y/YY)

Conexiunea STEA Y – viteză mică





Observăm că legătura internă între bobine este aceiaşi. Diferă doar
bornele la care se alimentează motorul. O reprezentare în schemă mai elegantă
este cea de mai jos. Schema este realizată atât pe verticală cât şi pe orizontală.
Schemele fiind echivalente, inginerul proiectant poate alege una dintre ele în
funcţie de spaţiul de care dispune în plan.
Figura 2.xx
Pentru viteză mică alimentăm motorul în conexiune STEA (Y) la bornele

1U, 1V, 1W. Bornele 2U, 2V, 2W rămân nealimentate.
Pentru viteză mare alimentăm motorul în conexiune STEA DUBLĂ (YY)
la bornele 2U, 2V, 2W. Bornele 1U, 1V, 1W se conectează în conexiune STEA
care se realizează prin intermediul unui contactor care are ieşirea în scurt circuit.
În schemă, capetele bobinelor U1, U2, U5, U6, V1, V2, V5, V6, W1, W2,
W5, W6 nu se reprezintă. Eu le-am reprezentat în figura 2.xx pentru ca cititorul să
înţeleagă schema mai uşor şi mai bine.


2 viteze – 2 înfăşurări separate
Conexiunea STEA Y – viteză mare


2 viteze – 2 înfăşurări separate

Conexiunea TRIUNGHI Δ – viteză mare



3 viteze : 2 înfăşurări Dahlander + o înfăşurare separată
Schema X : Y/Δ/YY – cuplu constant
Reprezentare în schemă
Placa de borne
Y – Viteză mică Δ – Viteză medie YY – Viteză mare

Viteză Conexiune Alimentare
Mică : Stea – Y 1U, 1V, 1W (separat)
Medie : Triunghi – Δ 2U, 2V, 2W
Mare : Dublă Stea – YY 3U, 3V, 3W + 2U, 2V, 2W(Y)
Viteze
Frecvenţa 8 4 2 Raţia
50 Hz 750 1.500 3.000 vitezelor 8 poli : înfăşurare separată
60 Hz 900 1.800 3.600 1:2:4 4 / 2 poli : conexiune Dahlander
6 4 2 Raţia
50 Hz 1.000 1.500 3.000 vitezelor 6 poli : înfăşurare separată
60 Hz 1.200 1.800 3.600 1 : 1,5 : 3 4 / 2 poli : conexiune Dahlander
Altă reprezentare în schemă,
echivalentă cu cele de mai sus :


Schema Y : Δ/Y/YY – cuplu constant
Placa de borne
Δ – Viteză mică Y – Viteză medie YY – Viteză mare

Mică : Triunghi – Δ 1U, 1V, 1W
Medie : Stea – Y 2U, 2V, 2W (separat)
Viteze
60 Hz 900 1.200 1.800 1 : 1,33 : 2 8 / 4 poli : conexiune Dahlander


Schema Z : Δ/YY/Y – cuplu constant
Placa de borne
Δ – Viteză mică YY – Viteză medie Y – Viteză mare

Mică : Triunghi – Δ 1U, 1V, 1W
Medie : Dublă Stea – YY 2U, 2V, 2W + 1U, 1V, 1W(Y)
Mare : Stea – Y 3U, 3V, 3W (separat)
Viteze


Schema X : Y/Y/YY – cuplu cu creştere pătratică
Placa de borne
Y – Viteză mică Y – Viteză medie YY – Viteză mare

Mică : Stea – Y 1U, 1V, 1W (separat)
Medie : Stea – Y 2U, 2V, 2W
Viteze
6 4 2 Raţia
50 Hz 1.000 1.500 3.000 vitezelor 6 poli : înfăşurare separată
60 Hz 1.200 1.800 3.600 1 : 1,5 : 3 4 / 2 poli : conexiune Dahlander


Schema Y : Y/Y/YY – cuplu cu creştere pătratică
Placa de borne
Y – Viteză mică Y – Viteză medie YY – Viteză mare

Mică : Stea – Y 1U, 1V, 1W
Medie : Stea – Y 2U, 2V, 2W (separat)
Viteze
60 Hz 900 1.200 1.800 1 : 1,33 : 2 8 / 4 poli : conexiune Dahlander


Schema Z : Y/YY/Y – cuplu constant
Placa de borne
Y – Viteză mică YY – Viteză medie Y – Viteză mare

Mică : Stea – Y 1U, 1V, 1W
Medie : Dublă Stea – YY 2U, 2V, 2W + 1U, 1V, 1W(Y)
Mare : Stea – Y 3U, 3V, 3W (separat)
Viteze

Tabele sintetice pentru motoarele cu 2 şi 3 viteze
Motoare cu 2 viteze
Sche Frecvenţa Număr Raţia Cone
ma Viteza 50Hz 60Hz poli vitezelor xiune Alimentare
Motoare cu 2 viteze – Cuplu constant
2 inf Mică (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1 Y 1U, 1V, 1W
sep Mare (Rot/Min) 1.500 1.800 4 1,5 YY 2U, 2V, 2W
2 inf Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Y 1U, 1V, 1W
sep Mare (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1,33 YY 2U, 2V, 2W
Dahl. Mică (Rot/Min) 1.500 1.800 4 1 Δ 1U, 1V, 1W
Mare (Rot/Min) 3.000 3.600 2 2 YY 2U, 2V, 2W + 1U,1V,1W(Y)
Dahl. Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Δ 1U, 1V, 1W
Dahl. Mică (Rot/Min) 500 600 12 1 Δ 1U, 1V, 1W
Motoare cu 2 viteze – Cuplu cu creştere pătratică

2 inf Mică (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1 Δ 1U, 1V, 1W
sep Mare (Rot/Min) 1.500 1.800 4 1,5 ΔΔ 2U, 2V, 2W
2 inf Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Δ 1U, 1V, 1W
sep Mare (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1,33 ΔΔ 2U, 2V, 2W
Dahl. Mică (Rot/Min) 1.500 1.800 4 1 Y 1U, 1V, 1W
Dahl. Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Y 1U, 1V, 1W
Dahl. Mică (Rot/Min) 500 600 12 1 Y 1U, 1V, 1W

Motoare cu 3 viteze
Sche Frecvenţa Număr Raţia Cone
ma Viteza 50Hz 60Hz poli vitezelor xiune Alimentare
Motoare cu 3 viteze (cuplu constant)
Mică (Rot/Min) 500 600 12 1 Y 1U, 1V, 1W (separat)
X Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 3 Δ 2U, 2V, 2W
Mare (Rot/Min) 3.000 3.600 2 6 YY 3U, 3V, 3W + 2U, 2V, 2W(Y)
X Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 2 Δ 2U, 2V, 2W
Mică (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1 Y 1U, 1V, 1W (separat)
X Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 1,5 Δ 2U, 2V, 2W
Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Δ 1U, 1V, 1W
Y Medie (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1,33 Y 2U, 2V, 2W (separat)
Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Δ 1U, 1V, 1W
Z Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 2 YY 2U, 2V, 2W + 1U, 1V, 1W(Y)
Mare (Rot/Min) 3.000 3.600 2 4 Y 3U, 3V, 3W (separat)
Motoare cu 3 viteze (cuplu cu creştere pătratică)

X Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 3 Y 2U, 2V, 2W
X Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 2 Y 2U, 2V, 2W
Mică (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1 Y 1U, 1V, 1W (separat)
X Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 1,5 Y 2U, 2V, 2W
Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Y 1U, 1V, 1W
Y Medie (Rot/Min) 1.000 1.200 6 1,33 Y 2U, 2V, 2W (separat)
Mică (Rot/Min) 750 900 8 1 Y 1U, 1V, 1W
Z Medie (Rot/Min) 1.500 1.800 4 2 YY 2U, 2V, 2W + 1U, 1V, 1W(Y)
Mare (Rot/Min) 3.000 3.600 2 4 Y 3U, 3V, 3W (separat)

9
Capitolul
9
Aplicaţii practice
Scheme explicate
Schema de pornire a unui motor cu o viteză şi un sens
Schema de pornire a unui motor cu o viteză şi două sensuri
Schema de pornire a unui motor cu două viteze şi un sens
Schema de pornire a unui motor cu două viteze şi două sensuri
Schemă de pornire Stea – Triunghi
Schemă de pornire Stea – Triunghi cu două sensuri
Capitolul 9 – Aplicaţii practice. Scheme explicate

Capitolul 9.
Aplicaţii practice. Scheme explicate
Nec
Capitolul 9.1.3.
Iluminatul de siguranţă
Iluminatul de siguranţă
Adaptate la toate tipurile de clădiri, acestea se află în categoria

elementelor esenţiale de securitate ale unei clădiri publice. Ele permit asigurarea
securităţii în clădirile deschise publicului :
hoteluri şi parcuri
locuinţe
şcoli
săli de spectacol
birouri
restaurante
Corpurile de iluminat de siguranţă autonome asigură securitatea

oamenilor. Într-o clădire publică permit să se evite panica În cazul problemelor
grave (în mod special în caz de incendiu). Concepţia simplă a acestora
garantează un montaj rapid şi o întreţinere uşoară. Dacă se asociază corpurilor de
iluminat telecomenzi, procedurile de încercare şi menţinere a capacităţii de
funcţionare a bateriei se simplifică mult.
Având în vedere că intră în funcţiune automat în cazul căderii tensiunii
de la retea, acestea permit :
balizajul luminos către ieşirile de siguranţă
evacuarea persoanelor în afara clădirii
asigurarea unui iluminat de rezervă pe o durata de la una la trei ore.
Datorită utilizării de LED-uri în perioadele de veghe, corpurile de iluminat

de siguranţă au un consum electric foarte redus participând astfel şi la economia
de energie electrică a clădirii.
Corpurile de iluminat de siguranţă autonome cât şi accesoriile acestora
prezintă un aspect care se integrează perfect esteticii diferitelor tipuri de clădiri,
indiferent dacă sunt montate aparent sau încastrat.

Capitolul 9.2.1.
Schema de pornire a unui motor cu o viteză şi un sens
Schema de pornire a unui motor într-un singur sens, este cea mai simplă
schemă de acţionări electrice. Schema are două părţi şi anume : partea de forţă şi
partea de comandă.
Partea de forţă este alcătuită din trei siguranţe fuzibile, un întreruptor
automat (usol), un contactor şi o protecţie termică. Aceste elemente sunt
dimensionate corespunzător cu consumul motorului trifazat.
Pe partea de comandă avem două siguranţe fuzibile, un buton de oprire
(S0 – contact normal închis), un buton de pornire (S1 – contact normal deschis),
un contact de la protecţia termică (FT1 – contact normal închis). Toate aceste
elemente sunt înseriate cu bobina contactorului. În paralel cu butonul de pornire
se află un contact normal deschis care are rol de automenţinere.
Funcţionarea schemei :
Pentru pornirea motorului se apasă pe butonul de pornire S1. Circuitul

de comandă se închide şi curentul are următorul traseu : Siguranţa 1F2 / 1 – 2,
butonul de oprire S0 / 21 – 22, butonul de pornire S1 / 1 – 2, contactul releului
termic FT1 / 95 – 96, bobina contactorului 1K1 / A1 – A2 şi siguranţa 1F2 / 3 – 4.
Energizându-se bobina contactorului, contactele de forţă sunt atrase, motorul este
alimentat şi porneşte. Simultan cu atragerea contactelor de forţă, este atras şi
contactul auxiliar 1K1 / 13 – 14. Acest contact se închide, curentul circulând şi prin
el. Operatorul eliberează butonul de pornire, dar motorul nu se opreşte, deoarece
curentul circulă prin acest contact auxiliar. Acest contact poartă numele de
automenţinere.
Pentru oprire se apasă pe butonul de oprire S0 / 21 – 22.
Exemplu de aplicaţie : ventilator de putere, pompă pentru apă

Figura 9.1

Capitolul 9.2.2.
Schema de pornire a unui motor cu o viteză şi două sensuri
La această schemă avem mai multe elemente atât pe partea de forţă cât
şi pe partea de comandă.
Pentru partea de forţă avem un contactor în plus pentru celălalt sens
(1K2) iar pentru partea de comandă avem câte un contact normal închis la fiecare
contactor (1K1 / 21 – 22 şi 1K2 / 21 – 22) care au rol de interblocaj.
Funcţionarea schemei :
Pentru pornirea în sens direct, se pasă pe butonul de pornire S1 / 1 – 2.

Circuitul de comandă se închide şi curentul are următorul traseu : Siguranţa 1F2 /
1 – 2, butonul de oprire S0 / 21 – 22, butonul de pornire S1 / 1 – 2, interblocajul
de la contactorul de pe sensul invers 1K2 / 21 – 22, bobina contactorului 1K1
/ A1 – A2, contactul releului termic FT1 / 95 – 96 şi siguranţa 1F2 / 3 – 4.
contactul auxiliar 1K1 / 13 – 14, care realizează automenţinerea. După eliberarea
butonului de pornire, curentul în circuit se menţine prin contactul 1K1 / 13 – 14.
Interblocajul are rolul de a bloca pornirea motorului în sens invers, în cazul în care
operatorul apasă din greşeală butonul de pornire S2 / 1 – 2.
Pentru oprire se apasă butonul S0 / 21 – 22.
Pentru pornirea în sens invers se apasă pe butonul de pornire S2 / 1 – 2.
Circuitul de comandă se închide şi curentul are următorul traseu : Siguranţa 1F2 /
1 – 2, butonul de oprire S0 / 21 – 22, butonul de pornire S2 / 1 – 2, interblocajul
de la contactorul de pe sensul direct 1K1 / 21 – 22, bobina contactorului 1K2 /
A1 – A2, contactul releului termic FT1 / 95 – 96 şi siguranţa 1F2 / 3 – 4.
contactul auxiliar 1K2 / 13 – 14, care realizează automenţinerea. După eliberarea
butonului de pornire, curentul în circuit se menţine prin contactul 1K1 / 13 – 14.
Interblocajul are rolul de a bloca pornirea motorului în sens invers, în cazul în care
operatorul apasă din greşeală butonul de pornire S2 / 1 – 2.
NU se poate trece de pe un sens pe celălalt, fără oprirea motorului.
Exemplu de aplicaţie : macara

Figura 9.2

Capitolul 9.2.3.
Schema de pornire a unui motor cu două viteze şi un sens
(Conexiune Dahlander)
În figura 3 este desenată partea de forţă a schemei de pornire a unui

motor cu două viteze prin conexiune Dahlander. Deoarece avem nevoie de un
cuplu constant, pentru viteză mică este folosită conexiunea triunghi, iar pentru
viteză mare este folosită conexiunea dublă stea. Schema conţine un contactor
pentru viteză mică 1K1, un contactor pentru viteză mare 1K2, un contactor pentru
conexiunea STEA (STAR) 1K3, un contactor pentru frână 1K4 şi două protecţii
termice reglate fiecare pentru consumul specific vitezei mici sau mari.
În figura 4 este desenată partea de comandă a schemei de pornire a
unui motor cu două viteze prin conexiune Dahlander. Schema de comandă se
alimentează preluând tensiune de la două faze, printr-un transformator T1 –
400/230V – 400VA. Din secundarul transformatorului, curentul trece prin cele
două siguranţe, prin contactele protecţiilor termice FT1 şi FT2 şi prin butonul de
oprire de urgenţă de tip ciupercă CB1 / S0.
Apăsând pe butonul S1 / 1 – 2, curentul trece prin contactul de
interblocaj viteză mare 1K1 / 21 – 22, contactul contactorului stea 1K3 / 21 – 22 şi
bobina contactorului de viteză mică 1K2 / A1 – A2. Prin apăsarea butonului de
pornire, simultan se taie alimentarea circuitului de comandă viteză mare prin
contactul S1 / 11 – 12. Automenţinerea se realizează prin contactul 1K2 / 13 – 14.
Contactorul 1K2 fiind anclanşat, se închide şi contactul 1K2 / 13 – 14, fapt care
permite energizarea bobinei contactorului pentru frână 1K4. În stare nealimentată,
frâna este strânsă pe tambur. În momentul în care frâna este alimentată, frâna se
deschide şi permite ca axul motorului să se învârtească.
Dacă vrem să trecem în viteză mare, putem face acest lucru apăsând
apoi butonul S2 / 1 – 2, fără să apăsăm butonul de oprire S0 (tip ciupercă).
Apăsând butonul S2, prin contactul 11 – 12 este tăiată alimentarea circuitului de
comandă viteză mică iar prin contactul S2 / 1 – 2 curentul trece prin contactul S1 /
11 – 12, interblocajul de la viteză mică 1K2 / 21 – 22 şi bobina contactorului
pentru conexiunea STEA 1K3 / A1 – A2. Anclanşând contactorul 1K3, se închide
şi contactul 1K3 / 21 – 24, astfel alimentându-se şi bobina contactorului viteză
mare 1K1 / A1 – A2. Contactorul 1K1 fiind anclanşat, se închide şi contactul 1K1 /
13 – 14, fapt care permite energizarea bobinei contactorului pentru frână 1K4.
Schema este completată de două lămpi, una pentru indicarea alimentării
cu curent (H1) şi una pentru indicarea alimentării încălzirii cofretului. Cuplarea
încălzirii se face prin comutatorul 1S1.
Trecerea din viteză mare în viteză mică se poate face direct, apăsând
butonul S1.
Exemplu de aplicaţie : Pompă de apă, exhaustor

Figura 3.3
Figura 3
Figura 4
Figura 4

Capitolul 9.2.4.
Schema de pornire a unui motor cu două viteze şi două sensuri
(Conexiune Dahlander)
Deoarece am prezentat trei scheme până acum, mergând de la o

schemă simplă la una complexă, acum voi prezenta un proiect întreg, adică
partea de forţă, partea de comandă şi pozarea elementelor în cofreţi sau pe
capacele acestora.
Schema cuprinde 3 planşe şi anume, prima reprezintă schema de forţă iar

celelalte două reprezintă schema de comandă.
Lista componentelor de pe prima planşă (Figura 5)
1F1 Siguranţe
1K1 Contactor sens SUS
1K2 Contactor sens JOS
1K3 Contactor viteză mică
1K4 Contactor viteză mare
1K5 Contactor prin care se realizează conexiunea STEA a motorului, pt viteză
mare
1K6 Contactor prin care se decuplează frâna. Când motorul stă, frâna este
cuplată.
1S1 Comutator cu came rotativ, cu 2 poziţii ON – OFF.
FT1 Protecţie termică pentru viteză mică
FT2 Protecţie termică pentru viteză mare
Lista componentelor de pe a doua planşă (Figura 6)
1F2 Siguranţele pentru rezistenţa de încălzire
1F4 Siguranţele generale pentru comandă – 4A
1F5 Siguranţele de pe secundarul transformatorului – 4A
1F6 Siguranţa pentru lampa H1
1K1 Contactor sens SUS cu temporizare la anclanşare (cuplare = atragere)
1K2 Contactor sens JOS cu temporizare la anclanşare (cuplare = atragere)
1K3 Contactor viteză mică
1K4 Contactor viteză mare
1K5 Contactor prin care se realizează conexiunea STEA a motorului, pt viteză
mare
1K6 Contactor prin care se decuplează frâna. Când motorul stă, frâna este
cuplată.
FT1 Contactul pe circuitul de comandă al protecţiei termice pentru viteză mică
FT2 Contactul pe circuitul de comandă al protecţiei termice pentru viteză mare

H1 Lampă indicatoare prezenţă tensiune
H3 Lampă pentru semnalizare încălzire
H4 Lampă pentru semnalizare încălzire, în cofretul cu butoane
Heat Încălzire – 200W
T1 Transformator coborâtor de tensiune 400 / 230 V – 400VA
Lista componentelor de pe a treia planşă (Figura 7)
1K10 Releu viteză mare
1K7 Releu sens sus
1K8 Releu sens jos
1K9 Releu viteză mică
H2 Lampă indicatoare prezenţă tensiune, în cofretul cu butoane
S1 Viteză mică sus
S2 Viteză mare sus
S3 Viteză mică jos
S4 Viteză mare jos
Lista contactelor din planşa a doua (Figura 6)
1K1 / 67 – 68 Contactul temporizării la anclanşare pentru sens sus
1K2 / 67 – 68 Contactul temporizării la anclanşare pentru sens jos
1K7 / 11 – 12 Interblocaj cu sensul sus
1K8 / 11 – 12 Interblocaj cu sensul jos
1K9 / 11 – 12 Interblocaj cu viteză mică
1K10 / 11 – 12 Interblocaj cu viteză mare
1K1 / 13 – 14 Decuplarea frânei, la cuplarea sensului sus
1K2 / 13 – 14 Decuplarea frânei, la cuplarea sensului jos
1K1 / 21 – 24 Interblocaj cu sensul sus
1K2 / 21 – 24 Interblocaj cu sensul jos
1K3 / 21 – 24 Interblocaj cu viteză mică
1K4 / 21 – 24 Interblocaj cu viteză mare
1K5 / 21 – 22 Interblocaj cu contactorul care realizează conexiunea STEA
1K5 / 21 – 24 Contactul se închide prin energizarea bobinei contactorului
STEA
1K6 / 21 – 22 La cuplarea frânei, contactul se deschide decuplând încălzirea.
1K7 / 21 – 24 Contact auxiliar care se închide prin apăsarea butonului viteză
mică sus sau viteză mare sus
1K8 / 21 – 24 Contact auxiliar care se închide prin apăsarea butonului viteză
mică jos sau viteză mare jos
1K9 / 21 – 24 Contactul se închide prin energizarea bobinei releului de viteză
mică
1K10 / 21 – 24 Contactul se închide prin energizarea bobinei releului de viteză
mare


Explicarea schemei :
Prin închiderea comutatorului cu came 1S1, atât partea de forţă cât şi

partea de comandă, sunt puse sub tensiune. Ca urmare, lămpile indicatoare de
prezenţă tensiune H1 şi H2 vor indica prezenţa tensiunii prin aprinderea lor. În
această fază, motorul nu se învârte iar frâna este cuplată.
Fiecare buton de comandă are 2 contacte normal deschise care se
închid prin apăsare.
S1 – Viteză mică sus
Prin apăsarea butonului S1, se închid contactele butonului 1 – 2 şi 3 – 4.

Prin închiderea contactului 1 – 2 se energizează bobina releului 1K7 iar prin
închiderea contactului 3 – 4 se energizează bobina releului 1K9.
Energizându-se bobina releului 1K7, contactul 1K7 / 21 – 24 se închide,
curentul trecând şi prin contactele 1K8 / 11 – 12 şi 1K2 / 21 – 22. Astfel bobina
contactorului 1K1 (sens sus) este alimentată şi după timpul prestabilit
anclanşează. Anclanşând 1K1, se închide şi contactul 1K1 / 13 – 14 care
decuplează frâna.
Prin apăsarea butonului, se închide şi contactul 1K9 / 21 – 24, alimentânt
astfel şi bobina contactorului 1K3 (viteză mică).
S2 – Viteză mare sus

contactorului 1K1 (sens sus) este alimentată şi după timpul prestabilit
decuplează frâna.
Prin apăsarea butonului, se închide şi contactul 1K10 / 21 – 24, curentul
trece şi prin contactul 1K3 / 21 – 22 alimentânt astfel şi bobina contactorului 1K5
(conexiune STEA). Anclanşând 1K5, se închide contactul 1K5 / 21 – 24,
alimentânt astfel bobina contactorului 1K4 (viteză mare).

S3 – Viteză mică jos

contactorului 1K2 (sens jos) este alimentată şi după timpul prestabilit
decuplează frâna.
Prin apăsarea butonului, se închide şi contactul 1K9 / 21 – 24, alimentânt
astfel şi bobina contactorului 1K3 (viteză mică).
S4 – Viteză mare jos

contactorului 1K2 (sens jos) este alimentată şi după timpul prestabilit
decuplează frâna.
Prin apăsarea butonului, se închide şi contactul 1K10 / 21 – 24, curentul
trece şi prin contactul 1K3 / 21 – 22 alimentânt astfel şi bobina contactorului 1K5
(conexiune STEA). Anclanşând 1K5, se închide contactul 1K5 / 21 – 24,
alimentânt astfel bobina contactorului 1K4 (viteză mare).
Exemplu de aplicaţie : ascensor, macara (pod rulant), nacelă pentru intrarea în

cazan recuperator, staţie de winch (manevrarea ancorei la un vapor)

Figura 5
Figura 5
Figura 6
Figura 6
Figura 7
Figura 7
Figura 8
Figura 9
Figura 10
Figura 11
Figura 12
Figura 13

Figura 14
Figura 15
Figura 16
Figura 17

Capitolul 9.2.5.
Schema de pornire Stea – Triunghi a motoarelor asincrone trifazate
Pentru pornire se apasă pe butonul S1. Curentul are următorul circuit :

FT1 / 95 – 96, S0 / 21 – 22, S1 / 13 – 14, bobina releului de temporizare 1K5.
Fiind alimentată bobina releului 1K5, contactul 1K5 / 17 – 18 se închide şi bobina
contactorului 1K3 (Stea) este energizată. În acest moment 1K3 anclanşează şi
prin contactul normal deschis 1K3 / 13 – 14, aplică tensiune pe bobina
contactorului de reţea 1K1. Anclanşând 1K1, se închide şi contactul 1K1 / 17 – 18.
Energizându-se bobina contactorului 1K4, se decuplează frâna. Contactul 1K3 /
21 – 22 se deschide, împiedicând astfel anclanşarea lui 1K2. Contactoarele 1K1
şi 1K3 se automenţin prin contactele normal deschise 1K1 / 13 – 14, 1K1 / 43 –
44 şi 1K3 / 13 – 14. Contactorul 1K1 alimentează motorul cu tensiunea reţelei, în
conexiune stea.
Corespunzător timpului de comutare reglat (3 secunde), 1K5 / 17 – 18
deschide circuitul lui 1K3, contactorul pentru stea 1K3 cade, astfel că contactul
1K3 / 21 – 22 are poziţia închis. După 50 ms, prin contactul 1K5 / 17 – 28 se
închide circuitul lui 1K2. Contactorul pentru conexiunea triunghi 1K2 anclanşează
şi aplică motorului tensiunea reţelei. În acelaşi timp, contactul normal deschis 1K2
/ 21 – 22 întrerupe circuitul lui 1K3, realizând interblocarea cu conexiunea stea în
timpul funcţionării motorului.
Pentru oprire se apasă butonul S0.

Figura 18
Figura 18
Figura 19
Figura 19

Capitolul 9.2.6.
Schema de pornire Stea – Triunghi

a motoarelor asincrone trifazate, cu 2 sensuri
În figura 20 este desenată partea de forţă a schemei de pornire

Stea – Triunghi.
Modificarea sensului de rotaţie după acţionarea butonului de oprire S0
Această schemă este reprezentată în figura 21.

Pentru pornire în sens jos se apasă pe butonul S2. Curentul are
următorul circuit : FT1 / 95 – 96, S0 / 21 – 22, S2 / 13 – 14, S1 / 21 – 22, 1K1 /
21 – 22, bobina contactorului 1K2 / A1 – A2. Contactorul 1K2 fiind anclanşat,
alimentează înfăşurarea motorului cu tensiunea reţelei şi se automenţine prin
contactul normal deschis 1K2 / 13 – 14. Anclanşând 1K2, se închide şi contactul
1K2 / 17 – 18 care decuplează frâna. Prin contactul 1K2 / 43 – 44 se aplică
tensiunea, contactorului pentru conexiunea Stea 1K4 / A1 – A2. Contactorul 1K4
fiind anclanşat, conectează motorul M în conexiunea Stea. Simultan este
alimentat şi releul de timp 1K6. Corespunzător timpului de comutare reglat (3
secunde), 1K6 deschide circuitul contactorului Stea 1K4, prin contactul 1K6 / 17 –
18, astfel că contactorul 1K4 cade. Prin contactul 1K6 / 17 – 28 se închide circuitul
contactorului triunghi 1K3. Contactorul pentru conexiunea triunghi 1K3 fiind
anclanşat se aplică motorului M întreaga tensiune a reţelei. În acelaşi timp
contactul normal închis 1K3 / 21 – 22 întrerupe circuitul contactorului pentru
conexiunea Stea 1K4 şi interblochează o nouă conectare a acestuia în timpul
funcţionării motorului. Pentru comutarea în celălalt sens de rotaţie, trebuie ca mai
întâi să apăsăm butonul de oprire S0, care are drept urmare declanşarea
contactorului 1K5, adică cuplarea frânei. La suprasarcină declanşarea este
realizată de contactul normal închis FT1 / 95 – 96 al releului de protecţie a
motorului.
Modificarea sensului de rotaţie fără acţionarea butonului de oprire S0
Această schemă este reprezentată în figura 22.

Această schemă trebuie folosită la motoare cu viteze mici sau cu
momente inerţiale mici. Pentru a evita defecte mecanice de cuplaj sau decuplarea
prin contactul protecţiei termice, este mai bine să se elimine din schemă
contactele de automenţinere (1K1 / 13 – 14 şi 1K2 / 13 – 14) pentru că prin lipsa
apăsării pe buton frâna se cuplează imediat. Desigur că în schemă pot fi folosite


două relee de timp, pentru a avea timp ca rotorul să se oprească înainte de a
schimba sensul.

Figura 20
Figura 20
Figura 21
Figura 21
Figura 22
Figura 22

12
Capitolul
12
Cabluri, mufe şi alte accesorii
pentru
comunicaţii
Capitolul 12 – Comunicaţii

Capitolul 12.1.
Cablarea structurată
Sistemul de cablare structurată devine un element-cheie în buna

desfăşurare a activităţii oricărei societăţi care are o reţea proprie de calculatoare
şi telefonie.
O reţea de cablare structurată trebuie să satisfacă mai multe criterii :
Performanţa lanţului de legături, care reprezintă garanţia securităţii
comunicaţiei pentru utilizatorul final;
Simplitatea montajului, atăt pentru sisteme de cablare structurată de
dimensiuni mari cât şi pentru cele de dimensiuni mici, unde instalarea
trebuie să se facă rapid de către personal cu calificare medie în domeniu;
Procedura de Realizare a reţelei de cablaj structurat voce/ date

documentează modul de interacţiune a procesului cu celelalte procese din firmă,
responsabilităţile în fiecare fază a procesului, procedeele folosite pentru
managementul activităţii de inspecţie, urmărindu-se ca execuţia acestor activităţi,
pe cât este posibil, să fie realizată de personal independent de cel care a executat
lucrările şi asigurarea în toate punctele de inspecţie a documentaţiei suport
necesară .
Cablarea structurata a retelei de voce - date presupune proiectarea,
realizarea şi verificarea cablajului. O primă luare de contact cu realitatea, strict
necesară proiectării cablajului îl reprezintă vizitarea locaţiei. Vizitarea locaţiei îşi
propune colectarea de informaţii ca :
planurile de construcţie ale clădirii (de arhitectură , de distribuţie a
instalaţiilor de curenţi tari, ventilaţie, apă , avertizare, etc);
numărul şi poziţia posturilor în spaţiile de lucru, stabilirea locurilor de
amplasare a spaţiilor tehnice;
posibiltatea de legare a dulapurilor de comunicaţie la centura de
împământare a clădirii;
definirea modului de realizare al traseelor, ţinând cont de particularităţile
constructive ale clădirilor şi de zonele de dificultate pentru tragerea
cablurilor;
Prin activitatea de proiectare a reţelelor de cablaj structurat se

identifică şi se stabilesc elemente ca :
scopul în care va fi folosită reţeaua de beneficiar (tipul aplicaţiilor);

arhitectura cablajului şi componentele;

poziţia şi mărimea spaţiilor tehnice, metoda de marcare şi identificare a
componentelor de cablaj;
tipul de inspecţie care să asigure acceptarea sistemului, realizarea
performanţelor pentru care a fost proiectat;
Se va urmări printre altele ca :

reţeaua să nu fie limitată la elementele active ale unui singur furnizor;
specificaţiile de proiectare să aibă în vedere cerinţele de dezvoltare ale
beneficiarului pe o perioadă de minim 5 ani;
Proiectul pentru reţeaua de cablaj structurat cuprinde, în principal

schiţele pentru distribuţia pe orizontală şi pe verticală, schiţele de interconectare a
dulapurilor de comunicaţie, dispunerea elementelor pasive şi active în dulap,
recomandări privind modul de realizare a anumitor operaţii (circuitul de
împământare, cablajul pe fibra optică, particularităţi ale traseelor de cablu, etc.)
În etapele executiei cablajului se tine cont de urmatoarele aspecte:
Dimensionarea găurilor se face în funcţie de numărul de cabluri necesar
pentru realizarea traseului;
Se evită străpungerea grinzilor, a structurilor de rezistenţă ale clădirii;
Trecerea cablurilor se face numai prin traseele realizate;
Se realizează întâi magistralele şi apoi traseele până la nivelul posturilor de
lucru;
Ca reguli de baza ale executiei :

În scopul limitării riscului interferenţelor electromagnetice cablurile sunt
instalate la cel puţin 2m depărtare faţă de casa liftului, la cel putin 30 cm
depărtare faţă de lămpile fluorescente, separat faţă de traseele cablurilor
de curenţi tari (în cazuri critice, se asigură cabluri cu ecranare
corespunzătoare, iar trecerea se face sub unghi de 90 grade.
Distanţa maximă admisă între staţia de lucru şi dulapul de comunicaţie este
de 90 m.
Distanţa maximă admisă între dulapurile de comunicaţie este de 100 m.
În cazul în care se foloseşte fibra optică pentru realizarea conexiunilor,

se vor avea în vedere urmatoarele :
respectarea cu stricteţe a razelor minime de curbură pentru fibră;
asigurarea rezervelor de cablu şi protejarea lor;
respectarea condiţiilor speciale de mediu pentru realizarea conectorizării;
executarea conexiunilor doar de personal specializat, conform tehnologiei şi
cu trusa de scule corespunzătoare;

Testarea cablajului cuprinde printre alţi parametri testaţi şi memoraţi :
continuitatea segmentelor de cablu;
cross-over-ul (corespondenţa punct la punct);
lungimea segmentului de cablu;
atenuarea semnalului;
impedanţa;
După terminarea verificării tuturor conexiunilor (sau pe parcurs, dacă
este necesar), datele sunt transferate din testor într-un PC. Pe baza acestor date
se poate întocmi automat şi lista diferite tipuri de rapoarte (sumar/ detailat pentru
cablu cupru/ fibră optică ).
Pe parcursul desfăşurării diverselor procese se întocmesc o serie de
documente precum :
Raport de verificări cablaj structurat
SITE VISIT REPORT pentru reţele cablaj structurat
PROCES VERBAL DE RECEPŢIE privind realizarea reţelei de cablaj
structurat voce/ date
Chestionar de evaluare – reţele cablaj structurat
Registrul de evidenţă asupra cererilor de intervenţie
Raportul de acţiuni corective şi preventive cu scopul de a monitoriza gradul
de satisfacţie al clienţilor privind modul de alegere a soluţiei tehnice
pentru realizarea reţelelor de cablaj structurat, modul de implementare a
soluţiei stabilite, funcţionarea corectă a reţelei cu echipamentele folosite de
client şi modalitatea de întocmire a documentaţiei aferente, ca element
suport în deciziile manageriale.
Elementele de bază ale unei reţele
Conectorul RJ 45 (Registered Jack) este de două tipuri :
Mufă tată Male connector Plug

Mufă mamă Female connector Jack
Patch Cord este un cablu de lungime de obicei mică, cu fibre flexibile şi

conectori RJ 45 la capete, ce se foloseşte pentru conectarea echipamentelor
terminale între ele sau cu prizele de perete sau din dulap.
Patch panelurile permit concentrarea într-un spaţiu restrâns a
ansamblului de resurse (reţea, telefonie, alimanteare 220V). În general sunt
folosite 2 tipuri de patch panel-uri, cele de 10” şi cele de 19”.

Capitolul 12.2.
Soluţii pe cupru
Norme de cablare
Normele ISO 11801 şi EN 50173 precizează care sunt regulile de cablaj.

Trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:
Parametrii de verificare a reţelei :

1. Atenuarea
2. Paradiafonia
3. Raportul semnal / zgomot
4. Lungimea cablurilor
5. Alegerea cablului
6. Reguli de manevrarea cablului
7. Instalarea
8. Coabitarea între curenţii tari şi curenţii slabi
9. Punerea în funcţiune a conectorului de tip RJ 45
1. Atenuarea
Cu cât cablul este mai lung, cu atât mai mare este atenuarea. Atenuarea
impusă de clasa D prin normă este ≤ 20,4 dB la 100 MHz, pentru o lungime a
cablului de 90 m.
Figura 12.x – Atenuarea semnalului pe cablu

2. Paradiafonia (NEXT)
Paradiafonia sau “NEXT” măsoară perturbarea unei perechi de fire de

către o altă pereche. Cu cât paradiafonia este mai mare cu atât sunt mai mici
perturbaţiile. Pentru a corespunde clasei D, valoarea de ecart paradiafonic
trebuie să fie ≥ 32,3 dB la 100 MHz.
Figura 12.x – Paradiafonia

3. ACR (Raportul Semnal / Zgomot)
Cu cât raportul semnal / zgomot (ACR) este mai mare, cu atât este mai
bună calitatea transmisiei. Pentru a corespunde clasei D prin normă, valoarea
trebuie să fie ≥ 11,9 dB al 100 MHz. În practică este recomandat un raport
semnal / zgomot de minim 15 dB.
Figura 12.x – Raportul semnal / zgomot

4. Lungimea cablurilor
Pentru cablajul pe orizontală, lungimea autorizată este de 90 m şi 100 m

cu patch corduri. Patch cordurile nu trebuie să depăşească 10 m de la postul de
lucru până la sursă (ex. de la calculator la priza din perete). Cablajul pe verticală
care constituie rocadele, trebuie să aibă o lungime maximă de 100 m; În general
cablul utilizat este de tipul cu 32 sau 64 perechi. Pentru legătura între clădiri, nu
se poate utiliza decât fibră optică; lungimea maximă recomandată pentru o astfel
de configuraţie este de 1500 m.
5. Alegerea cablului
Cablul Twisted Pair este un tip de cablu des întâlnit în care doi
conductori sunt răsuciţi unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenţei
electromagnetice ce cauzează diafonie (engl.: crosstalk). Numărul de răsuciri pe
o distanţă de un metru face parte din specificaţiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest
număr este mai mare, cu atât diafonia este redusă mai mult. Răsucirea firelor
cauzează reducerea interferenţei deoarece :
Zona de buclă dintre conductori (care determină cuplajul magnetic în

semnal) este redusă cât de mult este fizic posibil.
Direcţiile de curent generate de un câmp magnetic cuplat uniform sunt
inversate la fiecare răsucire, anulându-se reciproc.
Categorii de cablu
Cablurile cu perechi răsucite sunt împărţite în categorii în funcţie de

specificaţiile privind integritatea semnalului. În cazul în care într-un sistem sunt
utilizate cabluri aparţinând mai multor categorii, performanţele maxime ale
sistemului sunt limitate la cele ale categoriei inferioare.
Cat. 1
Categoria 1 a fost iniţial definită în standardul TIA/EIA 568 şi a fost
utilizată pentru comunicaţii telefonice, ISDN şi sonerii. În prezent este perimată,
nerecunoscută de TIA/EIA şi neutilizată.
Cat. 2
utilizată în reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 4Mbps.
În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA şi neutilizată.

Cat. 3
Categoria 3 a fost proiectată pentru a transmite în mod fiabil date la

viteza de 10 Mbps, având o frecvenţă de 16 MHz şi făcând parte dintr-o familie de
standarde privind cablurile de cupru definite în parteneriat de EIA şi TIA. Cat. 3 a
fost utilizată pe scară largă în anii '90 în reţelele de date, dar a pierdut din
popularitate în favoarea standardului Cat.5, standard similar dar cu performanţe
sporite. Spre deosebire de Cat.1, 2, 4 şi 5, Cat.3 este încă recunoscută de
standardul TIA/EIA-568-B.
Cat. 4

utilizată în reţelele token ring, fiind capabilă a transmite date la o viteză de
16Mbps, având o frecvenţă de 20MHz. În prezent este perimată, nerecunoscută
de TIA/EIA şi neutilizată.
Cat. 5
Categoria 5 a fost proiectată pentru a oferi o înaltă integritate a
semnalului. Odată cu introducerea în anul 2001 a standardului TIA/EIA-568-B,
categoria 5 a devenit perimată şi a fost înlocuită de categoria 5e.
Specificaţiile iniţiale pentru cablul cat. 5 au fost definite în ANSI/TIA/EIA-
568-A, cu clarificări în TSB-95. Aceste documente precizau caracteristicile de
performanţă şi cerinţele de testare pentru frecvenţe de până la 100 MHz. Cablul
cat. 5 includea patru perechi răsucite într-o cămaşă şi a fost utilizat în mod
deosebit în reţelele de 100 Mbps, precum 100 BASE-TX Ethernet, deşi IEEE
802.3ab definea standarde pentru 1000 BASE-T - Gigabit Ethernet pe cablu cat.5.
Cablul cat. 5 avea 3 răsuciri la fiecare ţol (2,54 cm) de cablu de cupru AWG 24.
O altă caracteristică importantă este că firele sunt izolate cu fluor-etilen-propilenă
(FEP) - plastic cu dispersie redusă; cu alte cuvinte, constanta dielectrică a
plasticului nu depinde în mare măsură de frecvenţă. A fost acordată, de
asemenea, atenţie deosebită minimizării dezacrodurilor de impedanţă la punctele
de conexiune.
Cablurile cat. 5 au fost în principal utilizate în cablarea structurată a
reţelelor de date, precum Fast Ethernet, dar au avut aplicaţie şi în transportul altor
semnale, de exemplu servicii de telefonie de bază, reţele token ring şi ATM (cu
viteze de până la 155 Mbps, pe distanţe scurte).
Pentru conectarea cablului cat. 5 se utilizau aproape întotdeauna conectori RJ-45.
Cat. 5e
Categoria 5e este o versiune îmbunătăţită (engl.: Enhanced) a cat.5 care
adaugă specificaţii pentru telediafonie (engl.: far-end crosstalk). Deşi
1000 BASE-T fusese proiectat pentru a fi utilizat cu cablu cat. 5, specificaţiile mai
stricte ale categoriei 5e au făcut din aceasta o alegere excelentă pentru utilizarea
cu 1000BASE-T. În ciuda specificaţiilor mai stricte privind performanţa (frecvenţe
de până la 125 MHz), cablul de categoria 5e nu permite distanţe mai lungi pentru
reţelele Ethernet: cablurile orizontale sunt limitate tot la 90m lungime.
Caracteristicile de performanţă şi cerinţele de testare pentru cat.5e sunt precizate
în TIA/EIA-568-B.2-2001.
Pentru conectarea cablului cat.5e se utilizează aproape întotdeauna
conectori RJ-45.
Cat. 6
Categoria 6, definită în ANSI/TIA/EIA-568-B.2-1, este un standard de
cablu pentru Gigabit Ethernet şi alte protocoale de reţea, compatibil cu categoriile
3, 5 şi 5e. Cat.6 impune specificaţii mai stringente pentru diafonie şi zgomot de
sistem, oferind în acelaşi timp performanţe înalte la o frecvenţă dublă faţă de
cat.5e - 250MHz (max).
Ca şi standardele anterioare, cat.6 conţine patru perechi de conductori
de cupru, dar dimensiunea conductorilor creşte de la AWG 24 la AWG 23. La fel
ca pentru toate categoriile definite de TIA/EIA-568-B, lungimea maximă a unui
cablu orizontal cat.6 este 90m. În cazul unui canal complet (cablu orizontal plus
cabluri de conectare la fiecare capăt), lungimea maximă admisă poate fi până la
100m, în funcţie de raportul dintre lungimea cablului de conectare şi lungimea
cablului orizontal.
Cat. 7
Categoria 7, definită în ISO/IEC 11801:2002 drept cat.7/clasa F, este

un standard de cablu pentru Ultra Fast Ethernet şi alte tehnologii de
interconectare ce poate fi compatibil cu categoriile tradiţionale cat. 5e şi cat. 6.
Caracteristicile cat. 7 privind diafonia şi zgomotul de sistem sunt şi mai stringente
decât cele ale cat. 6. Pentru a atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare
atât pentru fiecare pereche în parte cât şi pentru întreg cablul.
Standardul cat. 7 a fost creat pentru a permite construirea unei reţele
10-gigabit Ethernet pe o lungime de 100m de cablu orizontal. Cablul cat. 7 poate
avea ca terminaţie conectori GG45 compatibili cu conectorii RJ-45; utilizat
împreună cu conectorii GG45, frecvenţa normată a cablului cat. 7 este de până
la 600 MHz. Se are, de asemenea, în vedere un standard de conectori dezvoltat
de Simon, ce renunţă la compatibilitatea cu RJ-45 în schimbul unei creşteri
semnificative în performanţă (frecvenţe de până la 1,2GHz). Această nouă
interfaţă, denumită TERA, reprezintă singurul tip de conector non-RJ de
cat. 7/clasa F recunoscut în cadrul ISO/IEC 11801 Ed. 2.0.

Este important să se aleagă cablul corespunzător performanţelor
aşteptate. Categoria 5e este astăzi un minim necesar pentru o instalaţie LAN
(Local Area Network) clasică.
Categorie Clasa Frevenţa maximă de transmisie Atenuarea pe cablu
Category Class Maxim Transmission Frequency
Cat. 5 D 100 MHz
Cat. 5e D 200 MHz
Cat. 6 E 250 MHz
Cat. 7 F 600 MHz
Pe lângă categoriile existente mai sus, pe piaţă au apărut şi categoriile
următoare:
Categorie Clasa Frevenţa maximă de transmisie Atenuarea pe cablu
Category Class Maxim Transmission Frequency
Cat. 6 E 450 MHz
Cat. 6 E 650 MHz
Cat. 7 F 750 MHz
Cat. 7 F 900 MHz
Cat. 7 F 1,2 GHz
Cable construction description
XX / Y ZZ Engleză Română
Stranded Element TP TP
Element cablat Twisted Pair Pereche răsucită
U U
Unscreened Neecranat
Element Shield (Unshielded)
Element Ecranat F F
Foiled Ecranat cu foiţă de metal
(Foil Shielded)
U U
Unscreened Neecranat
(Unshielded)
Overall shield F F
Complet ecranat Foiled Ecranat cu foiţă de metal
(Foil Shielded)
S S
Screened Tresă metalică
(Braid Shield)
SF SF
Screened&Foiled Foiţă de metal şi tresă
(Foil and Braid)

Descrierea numelui unui cablu cuprinde 3 elemente.
Primul element, adică “XX” se referă la ecranajul din mantaua cablului,
adică la ecranajul care îmbracă cele 4 perechi torsadate (răsucite).
Al doilea element, adică “Y” se referă la ecranajul fiecărei perechi de
cablu torsadat.
Al treilea element, adică “ZZ” înseamnă că firele sunt răsucite în perechi.
Exemple :
Tip Semnificaţie
U / UTP Cable with overall foil shield. Unshielded twisted pais.
Cablu neecranat. Perechea neecranată.
F / UTP Cable with overall foil shield. Unshielded twisted pair.
Cablu ecranat cu foiţă metalică. Perechea neecranată.
S / UTP Screened Unshielded Twisted Pair
Cable with overall foil shield. Unshielded twisted pair.
Cablu ecranat cu foiţă metalică. Perechea neecranată.
S / FTP Screened Foiled Twisted Pair
Este o combinaţie a tipurilor S / UTP şi FTP, fiind ecranat cu folie pe
perechi şi tresă metalică per ansamblu.
S / STP Screened Shielded Twisted Pair
Cablul S / STP este asemănător tipului STP
SF / UTP Cable with overall foil and braid shield. Unshielded pairs.
Cablu ecranat cu foiţă metalică şi tresă. Perechea neecranată.
SF / FTP Cable with overall foil and braid shield. Foil shielded pairs.
Cablu ecranat cu foiţă metalică şi tresă. Perechea ecranată.
Cablurile UTP sunt cabluri neecranate, compuse din perechi torsadate.

Cablurile FTP sunt cabluri ecranate, compuse din perechi torsadate
protejate sub o folie de aluminiu. Sunt foarte potrivite pentru aplicaţii telefonice şi
informatice din categoria 5e.
Cablurile S/FTP sunt cabluri utilizate pentru zone cu perturbaţii
electromagnetice mari. Sunt cabluri dublu ecranate, adică fiecare pereche în parte
dar şi pe ansamblul cablului.
Cablu UTP – Cat 5, 5e, 6

Cablu FTP – Cat 5, 5e, 6
Cablu STP – Cat 5, 5e, 6
S/FTP – Cat 7
Figura 12.x – Categorii de cabluri utilizate pentru reţele

6. Reguli de manevrare a cablului
Datorită importanţei calităţii cablurilor la asigurarea transmisiei, trebuie

să se aplice următoarele reguli de manevrare a acestora :
Depozitarea : cablurile trebuie ferite de umiditate şi este important să fie
protejate chiar de la stocare, evitându-se depozitarea lor în exterior;
Derularea de pe tambur : Datorită eforturilor axiale care rezultă din tragere,
cablurile se pot deteriora. De aceea trebuie să se utilizeze un dispozitiv care
să deruleze tamburul pentru a se evita crearea de suprasolicitări în cablu.
7. Instalarea
Razele de curbură utilizate trebuie să fie de 8 ori mai mari decât

diametrul exterior al cablului sau de 12 ori diametrul unitar exterior al cablului
dacă acestea sunt legate în fascicule. Cablurile nu trebuiesc niciodată blocate şi
nu trebuie încercat să fie degajate prin tragere sau printr-o mişcare “lovitură de
bici”. Este important să existe o persoană care să aibă sarcina să însoţească
cablul pe traseu la instalare.
Calitatea transmisiei depinde şi de protecţia la umiditate a cablului. De
aceea se recomandă ca mantaua exterioară a cablului să fie protejată la
întreruperi.
Zdrobirea unui cablu sau numai a mantalei sale exterioare, poate creea
un număr mare de probleme. Din acest motiv, este recomandat să nu fie strânse
colierele de susţinere.
Se pot lăsa rezerve de cablu sub forma unor bucle cu diametrul interior
de minim 1 m.
8. Coabitarea între curenţii tari şi curenţii slabi
Pentru evitarea curenţilor de circulaţie trebuie folosită o priză unică de

legare la pământ. Respectând o distanţă de separare de 30 cm între cablurile de
curenţi slabi şi sursele de radiaţie electromagnetică (ex: cabluri de fortă), se
limitează interferenţele.
Intersectarea traseelor de cabluri de curenţi slabi cu cele de forţă se face
obligatoriu la un unghi de 90º.
Pentru a simplifica punerea în funcţie se recomandă să se folosească un
canal de cablu cu două sau trei compartimente, utilizând compartimentul cel mai
de jos pentru curenţii slabi.
9. Punerea în funcţiune a conectorului de tip RJ 45 (Registered Jack)
Valorile legate de diafonie depind de o detorsadare a perechilor sub

13 mm.

Capitolul 12.3.
Realizarea PATCH CORD-ului cu RJ 45
Denumirea generică CORD defineşte un cablu flexibil de cupru terminat

în ambele capete cu doi conectori tată (plug) RJ45. Denumirea CORD îşi asumă
diferite sensuri, în funcţie de destinaţia şi poziţia pe care o are în cadrul sistemului
de cablare :
Patch cords
Work area cord
Equipment cord
Consolidation point cord
Standardele pentru sistemele de cablare generică defineşte pentru fiecare

funcţie un set de reguli.
Patch cords
Utilizat în zonele de crossconnect – lungime maximă 5m.
Work area cord

Utilizat pentru conectarea echipamentelor la TO (priză) – lungime maximă 20m.
Equipment cord
Utilizat pentru conectarea echipamentelor active în rack – lungime maximă 5m.
Consolidation point cord

Utilizat pentru conectarea TO (Priză) sau MUTO (priză multiplă) la CP (punct de
consolidare) – face parte din proiectarea Permanent Link – lungimea maximă nu
este specificată dar trebuie calculată conform standardului.
Există 3 tipuri de conexiuni cu mufe RJ 45 folosite în reţele :

Straight – Through (pin la pin pentru PC la Switch)
Crossover (Primul fir colorat din stânga este al treilea din dreapta pentru
PC la PC, Switch la Switch sau Router la Switch)
Rolled (Firele colorate de la un capăt sunt în ordine inversă faţă de cele de
la capătul celălat)
Pentru realizarea conexiunii între un Switch şi un calculator sau între

două calculatoare, avem nevoie de un cablu care să respecte normele de cablare
menţionate mai sus la capitolul anterior, doi conectori “tată” RJ 45 (plug), un
cleşte de sertizat şi un aparat pentru verificarea calităţii lucrării realizate.
Prin mufarea cablului la ambele capete se obţine “Patch cord-ul”.
Figura 12.x – Mufa “tată” RJ 45 (Plug)
Conectorul RJ 45 are 8 pini. Numerotarea începe din partea stângă,

dacă ţinem mufa cu pinii orientaţi înspre noi. În figurile de mai sus se observă pinii
şi numerotarea.

Figura 12.x – Mufa “tată” RJ 45 (Plug) cu firele pregătite pentru 568 B

Cablul se alege în funcţie de necesităţi. Uzual, acum se alege minim
cat. 5e, dar de asemenea se foloseşte cat. 6 şi cat. 7.
Figura 12.x – Cablu de reţea. Se observă cele 4 perechi torsadate.
Figura 12.x – Cleşte de sertizat pentru mufe RJ 45 şi RJ 11

Pasul 1 :
Se taie mantaua cablului
Figura 12.x – Cablu de reţea căruia i s-a tăiat mantaua
Pasul 2 :
Se aşează firele în ordinea dorită conform cu tabelul de conexiuni de mai jos
Figura 12.x – Cablu de reţea. Se observă că firele au fost aşezate în conexiune

Straight – throught (PC – Switch) – 568 B
568 A Patch cord 568 B
RJ 45
1 2 3 4 5 6 7 8 Plug 1 2 3 4 5 6 7 8
Conexiune STRAIGHT – THROUGH (PC – Switch) – 568 A
Maro 1 1 Alb – Verde
Alb – Maro 2 2 Verde
Portocaliu 3 3 Alb – Portocaliu
Alb – Albastru 4 4 Albastru
Albastru 5 5 Alb – Albastru
Alb – Portocaliu 6 6 Portocaliu
Verde 7 7 Alb – Maro
Alb – Verde 8 8 Maro
Conexiune CROSSOVER (PC – PC, Switch – Switch) – 568 A
Maro 1 3 Alb – Portocaliu
Alb – Maro 2 6 Portocaliu
Portocaliu 3 1 Alb – Verde
Alb – Portocaliu 6 2 Verde
Verde 7 7 Alb – Maro
Alb – Verde 8 8 Maro
Conexiune STRAIGHT – THROUGH (PC – Switch) – 568 B
Maro 1 1 Alb – Portocaliu
Alb – Maro 2 2 Portocaliu
Verde 3 3 Alb – Verde
Alb – Verde 6 6 Verde
Portocaliu 7 7 Alb – Maro
Alb – Portocaliu 8 8 Maro
Conexiune CROSSOVER (PC – PC, Switch – Switch) – 568 B
Maro 1 3 Alb – Verde
Alb – Maro 2 6 Verde
Verde 3 1 Alb – Portocaliu
Alb – Verde 6 2 Portocaliu
Portocaliu 7 7 Alb – Maro
Alb – Portocaliu 8 8 Maro
După ce s-au aşezat firele în ordinea cerută, se execută o tăiere a
lungimii lor, astfel încât de la marginea mantalei cablului spre capătul cablului să
nu depăşească 13 mm dar nici mai puţin de 10 mm. Dacă se depăşesc 13 mm
cablul nu va fi prins bine iar dacă firele sunt tăiate prea scurt este foarte greu să
se menţină ordinea firelor, atunci când sunt împinse în mufă.
Pentru obţinerea unui cablu CROSSOVER se va mufa la un capăt în
ordinea 568 A iar la capătul celălalt în ordinea 568 B din tabelul de mai sus (ne
uităm la conexiunea STRAIGHT THROUGHT).
Pasul 3 :
Pasul următor este să se introducă firele în interiorul conectorului RJ 45.

După ce au fost introduse cu atenţie, se mai verifică odată vizual dacă firele
au intrat corect.
Pasul 4 :
Se introduce conectorul RJ 45 până la capăt în cleştele de sertizat apoi se

strânge bine, o singură dată. Braţele cleştelui se eliberează pentru a se
scoate conectorul, iar operaţia nu se mai repetă.
Figura 12.x – După ce a fost introdus în cleşte, conectorul RJ 45 este strâns bine.

Figura 12.x – Aşa DA !!! – Mufare corectă
Figura 12.x – Aşa NU !!! – Mufare incorectă
Pasul 5 :
Ultimul pas este verificarea cu testerul. Un capăt al patch cord-ului se

introduce în tester iar celălalt capăt în terminal.

Figura 12.x – Tester pentru verificarea cablului
Unele testere, ca cel din imaginea de mai sus ne arată corectitudinea

conectării fiecărui fir în parte, iar altele au doar 4 led-uri arătându-ne
corectitudinea conectării pe perechi. Dacă firul sau perechea este bine conectată,
atunci se aprinde ledul corespunzător.
Figura 12.x – Verificarea cablului realizat

Ordinea firelor pentru conectori „mamă” (jack) RJ 45
Conector „mamă” (jack) Conector „mamă” (jack)

568 A 568 B
Patch panele pentru Generic Cabling

Utilizare
Patch panele sunt folosite pentru inchiderea cablării orizontale instalate şi
formarea unei interfeţe către diferite echipamente active de reţea:
Funcţie de cross-connecta backbone la cablarea orizontală
Interconectarea componetelor active.
Distribuitor de diferite servicii în reţea.
Punct de service, administrare şi mentenanţă.

Capitolul 12.4.
Soluţii pe fibră optică
Elemente teoretice
Transmiterea informaţiei


Structura fibrei optice
Fibra şi materialul pentru manta (clading)
Glass optical fiber Polymer Clad Fiber Polymer Optical Fiber

Fibră optică sticlă Fibră clad polimer Fibră optică polimer
(GOF) (PCF) (POF)
Core Siliciu Siliciu Polimer
Cladding Siliciu Polimer Polimer
Acolo unde este folosit acelaşi material (Siliciu, Polimer) pentru miez
(core) şi manta (cladding), unul se dopează prin procesul de producţie pentru a i
se schimba indicele de refracţie.
Profil indici de refracţie

Descrieri tipuri de fibră optică

Propagarea luminii prin fibra optică
Multiplele feluri prin care lumina se propagă prin intermediul fibrei se

numesc moduri.
Moduri şi tipuri de fibră

Fibra de tip Step index
Aceiaşi densitate a miezului (core) generează viteze diferite a modurilor

pentru că fiecare mod parcurge distanţe diferite.
Observaţie :
M = număr de moduri
d = 50μm
NA = numerical aperture = 0,2
Pentru 680 moduri avem λ = 850 nm iar pentru 292 moduri avem λ = 1300 nm.

Fibra de tip Graded index
Densităţi diferite ale miezului (core) generează viteze egale pentru

moduri pentru că fiecare mod parcurge aceiaşi distanţă.
Observaţie :
Pentru 150 moduri avem λ = 1300 nm.
Efectele profilului indicilor de refracţie asupra transmisiilor de date

Influenţa caracteristicilor optice
1. Atenuarea are ca efect pierderea de putere de-a lungul legăturii optice şi

limitează distanţa de transmisie.
2. Dispersia afectează amplitudinea şi face ca semnalul să fie mai slab.
Limitează lărgimea de bandă a semnalului şi distanţa de transmisie.
3. Apertura numerică (NA) influenţează pierderile în zona de cuplare şi
limitează capacitanţa de cuplare.
Apertura numerică
Atenuarea reprezintă reducerea puterii optice datorită fibrei, curburilor şi

conectărilor. Atenuarea este măsurată în decibeli (dB) şi este cumulativă.

Categorie
Category Fibre
OM1 50 / 125 μm 62,5 / 125 μm
OM2 50 / 125 μm
OM3 50 / 125 μm
OS1 9 / 125 μm
Fibre type / Cable category Class Maximum length (m)

Multimode
OM1 / OM2 / OM3 OF – 300 300
OF – 500 500
OF – 2000 2000
Singlemode
OS1 OF – 300 300
OF – 500 500
OF – 2000 2000

Capitolul 12.3.
Realizarea PATCH CORD-ului pentru fibră optică
PATCH CORD–ul pentru fibră optică defineşte un cablu flexibil terminat

în ambele capete cu doi conectori tată (plug).
Pentru realizarea conexiunii între …, avem nevoie de un cablu de fibră
optică, doi conectori “tată” (plug) speciali pentru fibră, şi un aparat pentru sudarea
fibrei şi verificarea calităţii lucrării realizate.
Prin mufarea cablului la ambele capete se obţine “Patch cord-ul”.
Tipuri de conectori pentru fibră optică
Conectori cu ferula de 2,5 mm
Conectorul FC
Conectorul FC …
Threading mounting system. Keyed body for repeatability and

intermateability. Primarily used with Singlemode fibers.

Conectorul SC
Conectorul SC …
Snap-in locking mechanism for positive latching keyed body for

repeatability and intermateability. Used for both - Singlemode
and Multimode applications.
Conectorul ST
Conectorul ST …

One-piece bayonet mounting system – easy to assemble.
Mainly used with Multimode fibers.
Conectorul LSH
Conectorul LSH …
Also known as E-2000TM. Features a latched snap-in locking

mechanism. Keyed body for repeatability and intermateability.
Exchangeable lever for either colour and/or mechanical coding.
Integrated and self closing dust cap to protect ferrule endface.

Conectorul LSHRJ
Conectorul LSHRJ …
SFF – Small Form Factor connector. LSH simplex features fully integrated (except
mechanical coding system). Ideal for high-density applications.
Conectorul DIN
Conectorul DIN …

Threading mounting system. Keyed body for repeatability and
intermateability. Often a metal ferrule is used.
Conectorul SCRJ
Conectorul SCRJ …
SFF - Small Form Factor connector. Smallest SC Duplex

available. Snap-in locking mechanism and keyed body.
Primarily used with Multimode fibers. Ideal for high-density data
transmission applications.
Conectorul SC Duplex
Conectorul SC Duplex …

Snap-in locking mechanism for positive latching keyed body for

repeatability and intermateability. Used for both -Singlemode
and Multimode applications.
Conectori cu ferula de 1,5 mm
Conectorul LC
Conectorul LC …
Latched push-pull locking mechanism. Half the size of standard

connectors. For private (primarily Multimode) and public
(Singlemode) networks.
Conectorul MU
Conectorul MU …

For multiple optical connectors and self-retentive mechanism
used in backplane applications. For high-speed data
communications, voice networks and DWDM applications.
LX.5 connector
F-3000 connector

MTRJ connector
MTP connector

Figura 12.x – MST 260 – Aparat de sudat fibra optică
Figura 12.x – FSM 50s – Aparat de sudat fibra optică

Specificaţiile pentru teste de foc, densitate fum şi gaz
IEC 60332-1:
Test pe un singur cablu
IEC 60332-3 Cat. C:

Test pe un mănunchi de cabluri
IEC 61034:
Măsurarea densităţii fumului în condiţii definite
IEC 60754:
Măsurarea gazelor halogene degajate în timpul combustiei plasticului
IEC 60332-1 test la foc

propagarea flăcării
Un arzător cu gaz este ţinut pe cablu continuu timp de 1 minut.
După un minut arzătorul este oprit. Cablul trebuie să se stingă singur. Zona
afectată nu trebuie să depăşească dimensiunea de 425 mm.
Test simplu
PVC şiLS0H au trecut acest test
IEC 61034 Testul densităţii fumului
Măsuarea densităţii fumului pentru a se asigura vizibilitatea căilor de ieşire în

timpul unui incendiu.
PVC produce un fum dens, negru(vizibilitate~10%). Test eşuat
Fumul nu permite vizualizarea ieşirilor de siguranţă.
Problematic pentru cablurile aflate în aerisiri.
Cablurile LS (Low Smoke) produc mai puţin fum (vizibilitate~90%).
Test trecut
Ieşirile de siguranţă sunt vizibile.
Oamenii pot fi localizaţi şi salvaţi.
IEC 60754 măsurarea halogenilor din gaze
Măsurarea halogenilor produşi în timpul combustiei materialelor din cabluri

Corozivitatea gazelor halogene au efect negativ dublu asupra:
Uman – Intoxicarea provoacă moartea înainte de foc.

Echipamente – apa folosită în timpul stingerii poate conţine clor care este foarte
corosiv pentru componentele electronice.
PVC conţine elemente care eliberează gaz halogen în timpul

combustiei sau carbonizării (nu a trecut testul)
Cablurile 0H (Zero Halogen) nu produc gaze halogene (testtrecut)
Fibra optică - avantaje faţă de cablul de cupru
• VITEZA: retelele de fibra optica opereaza la viteze mari - de ordinul Gb

• LARGIME DE BANDA: capacitate mare de transport semnal
• DISTANTA: semnalul poate fi transmis la distanţe mult mai mari, fără a necesita
amplificare.
• REZISTENTA: fibra optica nu este influentata de interferente electromagnetice.
• INTRETINERE: costurile de intretinere a retelelor de fibra optica sunt mai mici
decat a celor de cupru.
Fibra optica este plasata intr-un tub cu coeficient de plasticitate ridicat. Tuburile au
in interior un material (gel) rezistent la apa. Tuburile (si firele) sunt impletite in jurul
membranei de rezistenta, formand un nucleu circular compact.
Firele care formeaza nucleul sunt alcatuite dintr-un plastic intarit (FRP) care sunt
sau nu invelite intr-o foita de polietilena.
OTDR - FTB 200B domenii de utilizare si caracteristici tehnice
Acest OTDR se remarca prin cateva caracteristici care il fac deosebit de util
• Sistem de operare Windows CE

• Monitorul tactil al OTDR afisaza toate functiile si meniurile intr-un design usor
de utilizat
• Echpamentul este compact si robust, fiind proiectat special pentru a lucra in
conditii dure.
Şocurile, praful şi temperaturile extreme nu afectează în nici un fel precizia
măsurării cu acest OTDR.

Panou universal pentru date, telefon şi fibră optică





Bibliografie
Bibliografie

Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-232009-03-23
Bibliografie
1. Catalogul electricianului – 2007 – Schneider Electric

2. Manualul instalaţiilor electrice – 2007 – Schneider Electric
3. Tehnologia lucrărilor electrotehnice – Traian Cănescu, Alexandru Iulian Stan, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984
4. Protecţia împotriva electrocutărilor la exploatarea şi executarea de lucrări în
instalaţiile electrice – Constantin Iliescu, Ovidiu Radu, Ed. Tehnică Bucureşti 1985
5. Execuţia şi exploatarea instalaţiilor de joasă tensiune. Îndreptar pentru autorizarea
electricienilor – Florin Pop, Ştefan Drăgan, Ed. Tehnică Bucureşti,1984
6. INCERC Bucureşti - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu
tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c., indicativ I7-98
7. STAS 12604-87 – Protecţia împotriva electrocutării. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii
8. STAS 12604/4-89 – Protecţia împotriva electrocutărilor. Prescripţii generale
9. STAS 12604/5-90 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.
Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare
10. STAS 2612-87 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise
11. STAS 8275-87 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.

Bibliografie

Adrese de
INTERNET
(selectate)
Adrese de INTERNET (selectate)

A
ABB
http://www.abb.com/
http://www.abb.com.ro/
Alfatron
http://www.alfatron.com.au/
www.alphatronmarine.com
AQUASIGNAL
www.aquasignal.de/
ASTI CONTROL S.A.
http://www.asticontrol.ro/siemens_ro.htm
Revista AUTOMATIZĂRI şi INSTRUMENTAŢIE
www.aair.org.ro
C
CABLOFIL –
http://www.cablofil.ro/
D
DRAKA
http://www.draka.com/draka/Languages/English/index.html
E
EQURAM
http://www.equram.ro
E&K ELECTRONICS
http://www.ekelectronics.nl/
F
FELIX TELECOM
http://www.felixtelecom.ro
FINDER
http://www.findernet.com
http://www.findernet.com/comuni/pdf/install_RO.pdf
G
GIRA
www.gira.com
GLAMOX – Producătorul programului OptiWin
http://www.glamox.com
GMB ELECTRIC – Automate programabile
http://www.gmbelectric.ro/produse.asp?2
H
HAGER –
http://www.hager.ro/
K
Koncar – Comutatoare cu came
http://www.koncar-nsp.hr
http://www.koncar-nsp.hr/dokumenti/
L
Legrand –
http://www.legrand.ro/
www.legrand-celiane.ro/
M
MEGATECH
http://www.megatech.ro
METEOR AUTO
www.indtech-meteor.ro/Produse/Lg/LGIS.htm – Automate programabile,
Convertizoare statice de frecvenţă, Panouri operator
N
NEXANS – Cabluri electrice şi de telecomunicaţii
http://www.nexans.com/
http://nexans.pa.ro/

O
OBO BETTERMANN
http://www.obo-bettermann.com/ro/index.shtml
OMRON
www.omron-industrial.com
OSRAM
http://www.osram.com.ro/osram_com/
P
PARROT INVENT
http://www.parrot-invent.ro
http://www.parrot-invent.ro/yaleelectromagnetice.htm
PLC–uri
http://www.plcs.net/contents.shtml
R
RITTAL –
www.rittal.ro
S
SCHNEIDER
http://www.schneider-electric.ro/
http://www.casa.schneider-electric.ro/
http://www.navy.schneider-electric.com/
SCHRACK
http://www.schrack.ro/ro
http://www.schrack.ro/produse-solutii/schrack-in-casa-dvs/ro/
SOCIETATEA INGINERILOR ENERGETICIENI din ROMÂNIA
http://www.sier.ro/
U
UNTEL – Cabluri electrice
http://www.untel.com.tr/
UNILUX – Distribuitor
http://www.uniluxinternational.ro/

V
VDR & Servicii SRL
http://www.componente-automatizari.ro/
Victron
http://www.victronenergy.com/
VOLTAMARINE –
www.voltamarine.ro
W
WIKIPEDIA
http://en.wikipedia.org/wiki/Three-way_switch#Multiway_switching
http://ro.wikipedia.org/wiki/FTP
Z
ZEXSTAR – Soluţii de iluminat cu Led-uri
http://www.zexstar.com
1.
2.
3.
http://www.niqro.3x.ro/dome/dome.htm
www.tehnicaonline.com
Nexans –
http://www.ifm.com/ifmnl/web/home.htm
http://www.agenda-electrica.ro/index.php ......................................... Agenda

Electrica Moeller
http://www.moeller.ro/ ......................................................... Moeller

Manualul Electricianului Si Automatistul

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Manualul Electricianului Si Automatistul

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Cuprins

ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA

2 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

1.2. Materiale semiconductoare …………………………………………………………….... 4

1.3. Materiale izolatoare ………………………………………………………………………. 4

1.4. Siguranţe electrice ………………………………………………………........................ 6

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 3 / 350

1.15. Jgheaburi şi Plinte ………………………………………………………………………… 98

Capitolul 2 – Motoare electrice ………………………………………………………………...

4 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Capitolul 4 – Senzori şi traductoare …………………………………………………………..

Capitolul 5 – Măsurări electrice ……………………………………………………………....

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 5 / 350

5.3.6. Măsurarea defazajului ……………………………………………………………

Capitolul 6 – Elemente de electronică aplicată …………………………………………....

Capitolul 7 – Elemente teoretice şi practice necesare proiectării instalaţiilor

7.2. Culori caracteristice pentru butoane şi semnificaţia lor …………….......................... 129

Capitolul 8 – Proiectarea instalaţiilor electrice. Dimensionarea componentelor ........ 163

6 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Capitolul 9 – Aplicaţii practice. Scheme explicate ………………………………………... 185

Capitolul 11 – Instalaţii de acumulatoare ……………………………………………………

Capitolul 12 – Comunicaţii ……………………………………………………………………... 229

Bibliografie ………………………………………………………………………………….. 191

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 7 / 350

Elemente noi în lucru :

Tipuri de cabluri şi unde se folosesc

8 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Această carte se doreşte a fi un manual pentru salariaţii RETEC.

2 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

2 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

Materialele conductoare au o rezistivitate care nu depăşeşte 10-5÷10-3[Ω cm].

- Materiale conductoare de ordinul I. Aceste materiale prezintă o conductibilitate

--materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje şi se

- Materiale conductoare de ordinul II. Aceste materiale prezintă o conductibilitatea

Tipuri de cabluri electrice

MGH – Cablu de forţă neecranat

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 3 / 350

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

Materialele semiconductoare au o rezistivitate electrică ρ cuprinsă în

rezistivitatea materialelor semiconductoare variază neliniar cu temperatura;

Natura purtătorilor de sarcină dintr-un semiconductor depinde de natura

Semiconductori intriseci. Aceştia sunt perfect puri şi au o reţea cristalină

După felul impurităţilor pe care le conţin, semiconductorii extrinseci pot fi :

Materialele izolatoare (electroizolante) prezintă o rezistivitate electrică

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

Materiale izolatoare ceramice

Materialele izolatoare sunt folosite atât pentru izolarea cablurilor cât şi

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

Siguranţa electrică este un dispozitiv care întrerupe automat un circuit

Fuzibilul este un element al unei siguranţe electrice în formă de fir sau

Părţile componente unui element de siguranţă :

Parametrii unei siguranţe :

6 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

Figura 1.x – Corpuri de siguranţe

Figura 1.x – Adaptoare pentru siguranţe

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 7 / 350

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice

Figura 1.x – Capac şi protecţii pentru siguranţe

Figura 1.x – Siguranţe fuzibile

8 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

Capitolul 1 – Materiale, Scule şi Aparate folosite în instalaţiile electrice