Tanada vs.

Tuvera (146 SCRA 446)

FAPTE: Petiționarul invocă dreptul oamenilor de a fi informați cu privire la chestiuni de
interes public, un drept recunoscut în secțiunea 6, articolul IV din Constituția filipineză din
1973, precum și principiul conform căruia legile pentru a fi valabile și executorii trebuie să
fie publicate în Monitorul Oficial sau promulgate efectiv în alt mod, petiționarii solicită un
mandat de mandamus pentru a obliga funcționarii publici respondenți să publice, și/sau să
determine publicarea în Monitorul Oficial a diferitelor decrete prezidențiale, scrisori de
instrucțiuni, ordine generale, proclamații, ordine executive, scrisori de punere în aplicare și
ordine administrative.

PROBLEMĂ: Indiferent dacă publicarea legii este sau nu o cerință pentru eficacitatea

acesteiaHELD: Publicarea este obligatorie chiar dacă legea prevede propria dată de intrare
în vigoare.

RAŢIONAMENT: Obiectivul clar al publicației este de a oferi publicului larg o informare

adecvată cu privire la diferitele legi care urmează să reglementeze acțiunile și
comportamentul lor în calitate de cetățeni. Fără o astfel de notificare și publicare, nu ar
exista niciun temei pentru aplicarea maximei "ignorantia legis non excusat". Ar fi culmea
nedreptății să pedepsești sau să împovărezi în alt mod un cetățean pentru încălcarea unei
legi despre care el nu a avut nici un fel de cunoștință, nici măcar una constructivă.

Rezumat: Tanada v. Tuvera (GR L-63915, 24 aprilie 1985)

Tanada v. Tuvera
[GR L-63915, 24 aprilie 1985]
En Banc, Escolin (J): 1 sunt de acord, 2 sunt de acord cu rezervarea, 1 nu a
participat, 1 în concediu

Fapte: Invocând dreptul oamenilor de a fi informați cu privire la chestiuni de interes

public (secțiunea 6, articolul IV din Constituția filipineză din 1973), precum și
principiul conform căruia legile pentru a fi valabile și executorii trebuie publicate în
Monitorul Oficial sau promulgate efectiv în alt mod, Lorenzo M. Tanada, Abraham F.
Sarmiento și Mișcarea Avocaților pentru Frăție, Integrity and Nationalism, Inc.
(Mabini) solicită un mandat de mandamus pentru a-i obliga pe Juan C. Tuvera (în
calitatea sa de asistent executiv al președintelui), Joaquin Venus (în calitatea sa de
asistent executiv adjunct al președintelui), Melquiades P. de la Cruz (în calitatea sa
de director, Malacañang Records Office) și Florendo S. Pablo (în calitatea sa de
director, Biroul de tipărire), să publice și/sau să determine publicarea în Monitorul
Oficial a diferitelor decrete prezidențiale, scrisori de instrucțiuni, ordine generale,
proclamații, ordine executive, scrisori de punere în aplicare și ordine administrative.

Problemă: Dacă publicarea în Monitorul Oficial nu este o cerință sine qua non pentru
eficacitatea legilor, în cazul în care legile însele prevăd propriile date de intrare în
vigoare

Reținut: NU. În general, publicarea în Monitorul Oficial este necesară în cazurile în

care legislația însăși nu prevede data intrării sale în vigoare – pentru c ă atunci data
publicării este relevantă pentru stabilirea datei sale de intrare în vigoare, care este a
cincisprezecea zi de la publicare – dar nu și atunci când legea îns ăși prevede data
intrării sale în vigoare. Acest lucru este corect în măsura în care echivaleaz ă
eficacitatea legilor cu faptul publicării. Articolul 2 din Noul Cod Civil nu se opune îns ă
obligativității publicării în Monitorul Oficial, chiar dacă însăși legea prevede data
intrării sale în vigoare. Obiectul clar al acestei dispoziții este de a informa în mod
corespunzător publicul larg cu privire la diferitele legi care trebuie s ă reglementeze
acțiunile și comportamentul lor cetățenesc. Fără o astfel de notificare și publicare, nu
ar exista niciun temei pentru aplicarea maximei "ignorantia legis non excusat". Ar fi
culmea nedreptății să pedepsești sau să împovărezi în alt mod un cetățean pentru
încălcarea unei legi despre care el nu a avut nici un fel de cunoștință, nici m ăcar una
constructivă. În plus, publicarea este necesară pentru a aduce la cuno știn ța
publicului conținutul regulamentelor și pentru a face sancțiunile menționate
obligatorii pentru persoanele afectate de acestea. Publicarea legilor a c ăp ătat o
semnificație atât de vitală atunci când poporul a conferit președintelui o putere de
care până acum se bucura doar legislativul. În timp ce oamenii sunt ținu ți la curent
de mass-media cu dezbaterile și deliberările din Batasan Pambansa – iar pentru cei
sârguincioși, accesul rapid la înregistrările legislative – nici o astfel de publicitate nu
însoțește procesul legislativ al președintelui. Publicarea tuturor emisiunilor
prezidențiale "de natură publică" sau "de aplicabilitate generală" este mandatat ă prin
lege. Decretele prezidențiale care prevăd amenzi, confiscări sau sanc țiuni pentru
încălcarea lor sau impun în alt mod o povară asupra oamenilor, cum ar fi măsurile
fiscale și de venituri, intră în această categorie. Alte emisiuni preziden țiale care se
aplică numai anumitor persoane sau categorii de persoane, cum ar fi ordinele
administrative și executive, nu trebuie publicate presupunând c ă au fost circularizate
tuturor celor interesați. Publicarea emisiunilor prezidențiale "de natur ă public ă" sau
"de aplicabilitate generală" este o cerință a unui proces echitabil. Este o norm ă de
drept că, înainte ca o persoană să poată fi ținută prin lege, aceasta trebuie mai întâi
să fie informată oficial și specific cu privire la conținutul acesteia. Emisiunile
prezidențiale cu aplicabilitate generală, care nu au fost publicate, nu au for ță și efect.
Cu toate acestea, punerea în aplicare/executarea decretelor preziden țiale înainte de
publicarea lor în Monitorul Oficial este un fapt operativ, care poate avea consecin țe
care nu pot fi ignorate pe bună dreptate. Trecutul nu poate fi întotdeauna șters printr-
o nouă declarație judecătorească potrivit căreia o declarație atotcuprinzătoare a unui
principiu al nulității retroactive absolute nu poate fi justificat ă.