Scurta Mostră A Apelantului

CURTEA DE APEL
A REPUBLICII FILIPINE
MANILA
ELLEN T. TORDESILLAS, CHARMAINE DEOGRA- CIAS, ASHZEL HACHERO, JAMES KONSTANTIN

GALVEZ, MELINDA QUINTOS DE JESUS, VERGEL O. SANTOS, YVONNE CHUA, BOOMA B. CRUZ, ED
LIN- GAO, ROBY ALAMPAY, JESSICA SOHO, MARIA JUDEA PULIDO, MICHAEL FAJATIN, CONNIE SISON,
RAWNNA CRISOSTOMO, J.P. SORIANO, GENA BA- LAORO, MICHELLE SEVA, LEILANI ALVIS, DANILO
ARAO, LETICIA Z. BONIOL, ROWENA PARAAN, LOURDES SIMBULAN, IRIS C. GONZALES, MAMĂ.
CRISTINA RODRIGUEZ, MARLON RAMOS, LEAH FLOR, MANOLITO C. GAYA, EREL A. CABATBAT,
VINCENT CRISTOBAL, JESUS D. RAMOS, MICHAEL C. CARREON, ED DE GUZMAN, MA. AURORA FA-
JARDO, ELIZABETH JUDITH C. PANELO, ANGEL AYALA, NILO BACULO, CENTRUL PENTRU LIBERTATEA
ȘI RESPONSABILITATEA MASS-MEDIA (CMFR), REPREZENTAT DE DIRECTORUL SĂU ADJUNCT, DEAN
LUIS V. TEODORO, UNIUNEA NAȚIONALĂ A JURNALIȘTILOR DIN FILIPINE (NUJP), REPREZENTATĂ DE
PREȘEDINTELE SĂU JOSE TORRES JR., CENTRUL FILIPINEZ PENTRU JURNALISM DE INVESTIGAȚIE
(PCIJ), REPREZENTAT DEFONDATOR ȘI PREȘEDINTE AL CONSILIULUI EDITORILOR, MARIA LOURDES
MANGAHAS, ȘI AL INSTITUTULUI DE PRESĂ DIN FILIPINE (PPI), REPREZENTAT DE DIRECTORUL SĂU
EXECUTIV, JOSE PAVIA,
RECLAMANȚI-RECURENȚI
CA GR CV NR. 91428
DOSARUL CIVIL RTC NR. 08-086
-CONTRA- PENTRU: DAUNE ȘI ORDIN
JUDECĂTORESC CU
RUGĂCIUNE PENTRU UN ORDIN DE
INTERDICȚIE PRELIMINARĂ ȘI / SAU UN
ORDIN TEMPORAR DE REȚINERE
HON. RONALDO PUNO, SECRETAR AL INTERIOR ȘI AL ADMINISTRAȚIEI LOCALE, ONORABIL. RAUL
GONZALES, SECRETAR AL JUSTIȚIEI, ONOR. GILBERTO C. TEODORO, SECRETAR AL APĂRĂRII
NAȚIONALE, DIRECTOR GENERAL AVELINO RAZON, JR., ȘEF AL POLIȚIEI NAȚIONALE FILIPINE,
DIRECTOR GEARY BARIAS, ȘEF AL BIROULUI POLICE DIN REGIUNEA CAPITOLIULUI NAȚIONAL
(NCRPO), ȘEF SUPERINTENDENT LUIZO TICMAN, SUPERINTENDENT LEOCADIO SANTIAGO JR.,
DIRECTOR AL FORȚEI SPECIALE DE ACȚIUNE PNP ( SAF), SUPERINTENDENT PRINCIPAL ASHER
DOLINA, ȘEF, GRUPUL DE INVESTIGAȚII ȘI DETECTARE PENALĂ - OFICIUL REGIUNII CAPITALEI
NAȚIONALE (CIDG-NCRPO), MUNTEANU. GEN. HERMOGENES ESPERON, ȘEFUL STATULUI MAJOR
AL FORȚELOR ARMATE DIN FILIPINE,
Pârâți-apelanți
În temeiul
Avizul acestei onorabile instanțe,reclamanți-recurenți
ELLEN T. TORDESILLAS, CHARMAINE DEOGRACIAS, ASHZEL

HACHERO, JAMES KONSTANTIN GALVEZ, MELINDA
QUINTOS DE JESUS, VERGEL O. SANTOS, YVONNE CHUA,BOOMA
B. CRUZ, ED LINGAO, ROBY ALAMPAY, JESSICA
SOHO, MARIA JUDEA PULIDO, MICHAEL FAJATIN, CONNIE
SISON, RAWNNA CRISOSTOMO, J.P. SORIANO, GENA BALAORO, MICHELLE SEVA, LEILANI ALVIS,
DANILO ARAO, LETICIA Z. BONIOL, ROWENA
PARAAN, LOURDES SIMBULAN,
IRIS C. GONZALES, MAMĂ. CRISTINA RODRIGUEZ, MARLON
RAMOS, LEAH FLOR, MANOLITO C. GAYA, EREL A.
CABATBAT, VINCENT CRISTOBAL, ISUS D. RAMOS,MICHAEL
C. CARREON, ED DE GUZMAN, MAMĂ. AURORA
FAJARDO, ELIZABETH JUDITH C. PANELO, ANGEL AYALA, NILO BACULO, CENTRUL PENTRU
LIBERTATEA ȘI
RESPONSABILITATEA MEDIA (CMFR), REPREZENTAT DE DIRECTORUL SĂU ADJUNCT
,
DEAN LUIS V. TEODORO, UNIUNEA
NAȚIONALĂ A JURNALIȘTILOR DIN FILIPINE (NUJP), REPREZENTATĂ
DE PREȘEDINTELE SĂU JOSE TORRES JR., CENTRUL
FILIPINEZ PENTRU JURNALISM DE INVESTIGAȚIE (PCIJ) REPREZENTAT DE COFONDATORUL ȘI
PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE
ADMINISTRAȚIE AL
EDITORII, MARIA LOURDES MANGAHAS, ȘI INSTITUTUL DE PRESĂ DIN FILIPINE
(PPI), REPREZENTAT DE DIRECTORUL SĂU EXECUTIV
, JOSE PAVIA
prin sfat, își prezintă cu cel mai mare respect
MEMORIUL RECURENTELOR
TABELUL AUTORITĂȚILOR
JURISPRUDENȚA FILIPINEZĂ PAGI

NĂ
V. DATE DE DECLARARE A MATERIALELOR...................................................16

VI. DECIZIA CONTESTATĂ..................................................................................18
VII. EXPUNEREA FAPTELOR.................................................................................18
IX. RELIEF....................................................................................................................76
JOEL RUIZ BUTUYAN................................................................................................78
EXPLICAȚIE..................................................................................................................79
(2 exemplare)..................................................................................................................80
(2 exemplare)..................................................................................................................80
X. APENDICELE.....................................................................................................81
HOTĂRÂRI ALE TRIBUNALELOR SAU ORGANISMELOR INTERNAȚIONALE PAGI

NĂ
COMENTARIUL GENERAL AL COMISIEI PENTRU DREPTURILE OMULUI A ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR
UNITE (GC) 4(13), PUNCTELE 2-3;
IX. RELIEF....................................................................................................................76
EXPLICAȚIE..................................................................................................................79
(2 exemplare)..................................................................................................................80
(2 exemplare)..................................................................................................................80
X. APENDICELE.....................................................................................................81
TRATATELE
PACTUL INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ȘI POLITICE (PIDCP)

A. RES. 2200A (XXI), 21 U.N. GAOR SUPP. (NO. 16) AT 52, U.N. DOC. A/6316 (1966), 999 U.N.T.S.
171, A INTRAT ÎN VIGOARE LA 23 MARTIE 1976 41, 49-52
CONVENȚIA DE LA VIENA PRIVIND DREPTUL TRATATELOR, 1155 U.N.T.S. 331, 8 I.L.M. 679,
REDACTATĂ LA 23 MAI 1969 ȘI INTRATĂ ÎN VIGOARE LA 27 IANUARIE 1980 50
INDEX SUBIECT

IX. RELIEF....................................................................................................................76
EXPLICAȚIE..................................................................................................................79
(2 exemplare)..................................................................................................................80
(2 exemplare)..................................................................................................................80
X. APENDICELE.....................................................................................................81
II. ATRIBUIREA ERORILOR
I. Instanța de fond a comis o eroare reversibilă prin 23

respingerea plângerii pe motiv că reclamanții-
recurenți nu au temei de acțiune împotriva
pârâților-apelanți.
1. Declarațiile publice contestate –

inclusiv avizul DOJ – emise de pârâți – 23-33
Appellees constituie acte de
constrângere prealabilă interzise de
Constituție în temeiul hotărârilor de
referință ale Curții Supreme în David
v. Arroyo și Chavez v. Gonzales.
2. Declarațiile publice puse sub semnul

întrebării și avizul emis de pârâții- 33-39
apelanți sunt infirmi din punct de
vedere constituțional pentru că sunt
acte restrictive de conținut cu un
"efect de descurajare" asupra
discursului protejat.
3. În conformitate cu totalitatea testelor 39-48

de efecte vătămătoare stabilite în cazul
Chavez vs. Gonzales , transportarea
fără ceremonii în lagăr a jurnaliștilor
care au ales să rămână la Hotelul
Peninsula Manila, în ciuda unei
notificări a poliției de a pleca, a fost
cenzură pură.
49-52
4. Actele contestate ale inculpaților
încalcă obligațiile statului filipinez în
temeiul Pactului internațional cu
privire la drepturile civile și politice
(PIDCP).
53-57
5. Reclamanții-recurenți au demonstrat
în mod clar și suficient prejudiciul în
fapt și, prin urmare, au cauze
întemeiate de acțiune împotriva
pârâților-apelanți.
II. Instanța de judecată a comis o eroare reversibilă 58-67
prin respingerea cererii reclamanților-recurenți de emitere a unui ordin de
restricție temporar și de emitere a unei ordonanțe președințiale preliminare.
III. Instanța de judecată a comis o eroare reversibilă 67-71

în negarea admisibilității mărturiei martorului expert Dean Raul C.
Pangalangan.
III. EXPUNEREA CAUZEI
Acesta este un recurs din partea ordonanțelor Curții a quo prin care se respinge o
plângere pentru despăgubiri și rugăciunile pentru emiterea unei ordonanțe preliminare de
interdicție depuse de reclamanții-recurenți – jurnaliști individuali din diferite instituții
media și organizații profesionale – împotriva pârâților-apelanți, pentru încălcarea dreptului
lor constituțional la libera exprimare și la o presă liberă.
Cazul a apărut din ceea ce este acum cunoscut sub numele de asediul Manila Pen
din 29 noiembrie 2007, când zeci de jurnaliști care relatau despre Magdalos și aliații lor
care s-au ascuns în hotel pentru a cere demisia din funcție a doamnei Gloria Macapagal-
Arroyo au fost arestați de poliție, aparent pentru încălcarea ordinelor legale. Ulterior, înalți
oficiali ai guvernului – inclusiv pârâții-apelanți în cazul de față – au emis un cor de
declarații avertizând că un comportament similar al mass-mediei în situații similare va fi
tratat în mod similar. Cea mai notabilă dintre aceste declarații oficiale este un avertisment
către mass-media privind urmărireapenală pentru încălcarea ordinelor legale, emis de
inculpatulAppellee, secretarul justiției.
5
În acest caz, reclamanții-recurenți nu susțin că, în orice moment, în orice loc și în
toate circumstanțele, presa are o libertate absolută de a-și susține cauza în fața
publicului, ci că presei ar trebui să i se permită să meargă neîngrădită cât mai mult posibil,
având în vedere statutul preferat al idealurilor de libertate pe care le exprimă și le
întruchipează într-un stat democratic. În temeiul dreptului constituțional și al dreptului
internațional, statul are obligația pozitivă de a se asigurași că limitele acestei libertăți nu
pot fi aplicate ca o cămașă de forță în circumstanțele existente în acest caz, în care
declarațiile publice contestate ale pârâților-apelanți – fie în amenințările voalate făcute
prin declarații de presă, fie în avizul emis de secretarul justiției – dacă nu sunt invalidate,
sau altfel tensionateși interzise, "prezintă pericole pentru libertatea presei de o dimensiune
neîntâlnită"5 în această țară de la înlăturarea regretatului om forte Ferdinand Marcos în
1986.
În special, hotărârile de referință ale Curții Supreme în David v. Arroyo6 și, mai
recent, Chavez v. Gonzales7, subliniază necesitatea activismului judiciar împotriva unor
astfel de subterfugii menite să "ocolească garanțiile constituționale pentru libertățile civile
ale cetățenilor"8 în numele rațiunii de a fi. În prima cauză, Curtea Supremă a statuat că:
Este acel funcționar oficial al guvernului represiv care îi spune

cetățeanului că poate vorbi numai dacă i se permite să o facă, și nici
mai mult, nici mai puțin decât ceea ce îi este permis să spună sub
amenințarea pedepsei, dacă ar fi atât de pripit încât să nu se supună.
Fărăîndoială, The Daily Tribune a fost supus acestor intruziuni arbitrare
din cauza sentimentelor sale antiguvernamentale. Această Curte nu poate
5Pentru a împrumuta o frază remarcabilă din declarațiile de deschidere în argumentele orale în fața
Curții Supreme a SUA, rostite de profesorul Herbert Wechsler de la Columbia Law School,
avocatul reclamantului în cazul de referință New York Times v. Sullivan , 376 U.S. 254 (1964).
Fraza este citată în Anthony Lewis, Make No Law: The Sullivan Case and the First Amendment
129 (1991).
6H.G. Nr. 171396, 3 mai 2006.
7G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
8Lacson v. Perez G.R. nr. 147780. 10 mai 2001, (J. Kapunan, disidență).
4
6
tolera nerespectarea flagrantă a unui drept constituțional, chiar dacă îi
implică pe cei mai sfidători dintre cetățenii noștri. Libertatea de a comenta
afacerile publice este esențială pentru vitalitatea unui reprezentant al-
mocrației. Este datoria tribunalelor să vegheze la drepturile constituționale-
ale cetățeanului și la orice încălcareascunsă a acestora. Motto-ul ar trebui
să fie întotdeauna obsta prince.9
În cel de-al doilea caz, Înalta Curte a abordat neconstituționalitatea declarațiilor de

presă emise de un înalt oficial guvernamental care a avertizat mass-media cu privire la
consecințelepenale, spunând că acestea nu pot suporta controlul constituțional, pentru
motivul că: "orice act făcut, cum ar fi un discurs rostit, pentru și în numele
guvernului în calitate oficială este acoperit de regula privind reținerea prealabilă". 10
[subliniere în original].
Actele pârâților-apelanți – din amenințările colective formulate împotriva
jurnaliștii la Consilierul Secretarului Justiției – cu excepția cazului în care acestea sunt
considerate a fi neconstituționale și sunt impuse pentru a fi un exercițiu de cenzură simplă
sau de reținere prealabilă, atârnă ca proverbiala Sabie alui Damocles deasupra capului
membrilor presei. Acest lucru se datorează faptului că agenții statului pot invoca în orice
moment aceste declarații împotriva oricărui membru al presei.
Astfel de amenințări au un "efect de descurajare" asupra exercitării drepturilor
reclamanților-recurenți, acestea fiind declarații cu un domeniu juridic ambiguu care
încalcă zona pro
acordată cetățeanului prin Carta Drepturilor. În măsura în care legea este vagă, aceasta ar
putea avea un efect in terrorem și ar putea descuraja persoanele să se angajeze în activități
protejate.
Într-adevăr, reacția guvernului la impasul din Peninsula Manila, declanșată de
9H.G. Nr. 171396, 3 mai 2006.

10G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
7
grupul Magdalo și de susținătorii săi, nu a făcut decât să scoată în evidență modul în care
un guvern poate lua până la absurd măsuri pe care le consideră necesare pentru
supraviețuirea politică. Cu toate acestea, face acest lucru numai în detrimentul drepturilor
și libertăților constituționale câștigate cu greu. În vremuri ca acestea, forțele istoriei
numesc curțile în poziția regală de arbitri ai libertății. Ei abdică de la această datorie sacră
doar cu prețul libertății care, în primul rând, face posibil modul nostru democratic de viață.
În ultimii ani, presa din Filipine a fost sub un asediu mortal; de fapt, actele și
declarațiile atacate ale pârâților-recurenți urmează o traiectorie politică oficială pronunțată
mai întâi prin indiferență oficială față de o impunitate violentă și mortală îndreptată
împotriva jurnaliștilor și evidențiată ulterior de ceea ce observatorii externi au remarcat ca
măsuri sancționate de stat menite să înăbușe chiar și disidența politică legitimă, și aceasta,
în ciuda obligațiilor statului atât în temeiul dreptului constituțional, cât și al dreptului
internațional de a asigura și proteja libertatea de exprimare și libertatea de exprimare
presă.
8
IV. REZUMATUL PROCEDURILOR
1. La 28 ianuarie 2008, reclamanții-recurenți au introdus cazul în fața Curții
Regionale de Judecată a orașului Makati, depunând plângerea11 pentru "daune și
ordonanță, cu rugăciune pentru o ordonanță preliminară obligatorie și / sau un ordin de
restricție temporară". Plangerea, descrisa ca dosar civil nr. 08-086, a fost formulata
impotriva inculpatilor-apelanti.
2. În același timp, reclamanții-recurenți au depus o moțiune urgentă în fața
onorabilului. Judecătorul executiv al Tribunalului Regional al orașului Makati, Winlove
Dumayas, pentru emiterea unui ordin de restricție temporar de 72 de ore. 12 Reclamanții-
recurenți au depus, de asemenea, o moțiune prin care se roagă ca dosarul să fie stabilit
pentru o tombolă specială a doua zi sau în momentul în care urgența problemei o cere. 13
3. În aceeași zi, judecătorul executiv a emis un ordin de admitere a moțiunii
urgente de mai sus. Partea dispozitivă a spus astfel: "În consecință, în conformitate cu
Circulara administrativă nr. 20-95 a Curții Supreme și pentru a menține status quo-ul în
așteptarea tombolei și atribuirea cauzei uneia dintre ramurile acestei Curți, se emite un
ordin de restricție temporar de 72 de ore prin care se impune pârâților-apelanți onorabili.
Ronaldo Puno, onor. Raul Gonzales, onor. Gilberto C. Teodoro, Director General Avelino
Razon, Jr., Director General Geary Barias, Superintendent Șef Luizo Ticman,
11Recorduri, la 1-54.
9
9
Superintendent șef Leocadio Santiago, Jr., superintendent principal Asher Dolina, maior
Gen. Hermogenes Esperon și toate persoanele aflate în legătură cu pârâții-apelanți
menționați să se abțină și să se abțină de la emiterea de amenințări cu arestarea sau de la
punerea în aplicare a unor astfel de amenințări împotriva reclamanților-recurenți și / sau a
altor membri ai mass-media, care acoperă evenimente similare cu confruntarea Manila
Pen și ordonă și mențin status quo-ul între părțile menționate până în momentul în care
Curte." 10 prezentate în procesul de față sunt rezolvate de către

problemele
4.
Reynaldo M. Cazul a fost ulterior trimis la Curtea a quo, sala judecătorului Laigo,
Tribu președintele secției 53 a procesului regional al orașului Makati

nal.
5.
Într-o
audierea din data ordonanță
de 31 ianuarie din
2008,30oraianuarie 2008, cererea
14:00, privind Curtea reclamanților-recurenți
menționată a stabilit
de emitere a ordinului de restricție temporar.14
6. La 4 februarie 2008, consilierul statutar pentru pârâții publici, Biroul
avocatului general, a depus un memorandum (re: Cerere de ordin de restricție
temporară).15
7. La 13 februarie 2008, intimata-apelanta Teodoro a depus o moțiune de
respingere pe motivul, printre altele, că plângerea nu menționează niciun motiv de
acțiune.16
10
11
12
1
3
1
0
8. La 2 februarie 2008, Curtea a emis un ordin, a cărui parte dispozitivă
prevede că: "Prin urmare, premisele luate în considerare, cererea reclamanților-recurenți
pentru un ordin de restricție temporar este respinsă. Cererea reclamanților-recurenți de
emitere a ordonanței președințiale să fie stabilită pentru audiere la data de 20 februarie
2008, ora 14.00."17
9. La 28 februarie 1008, Biroul Avocatului General a depus o moțiune de
respingere a plângerii pe motiv că reclamanții-recurenți au pretins lipsa unei cauze a
acțiunii și a lipsei de temeinicie a plângerii lor.18
10. La data de 6 martie 2008, reclamanții-recurenți au formulat contestația la
cererea de respingere formulată de pârâta-apelantă Teodoro.19
11. La data de 27 martie 2008, reclamanții-recurenți au formulat opoziția la
cererea de respingere depusă de Biroul Avocatului General, avocatul celorlalți pârâți-
apelanți din prezenta cauză.20
12. La 5 aprilie 2008, pârâtul-apelant Teodoro a depus o cerere 21 omnibus [1)
supliment la memorandum (re: opoziție la cererea reclamanților-recurenți pentru
ordonanță preliminară) 2) răspuns la opoziție (re: pârâtul SND's
14
15
16
17
19Înregistrări, la 335-340.
1
8
1
1
moțiune de demitere) și 3) Memorandumul privind inadmisibilitatea mărturiei decanului
Raul [R.]Pangalangan) ].
13. La 18 aprilie 2008, Biroul Avocatului General a depus un memorandum 22
(în opoziție cu cererea reclamanților-recurenți de încetare preliminară și la admiterea
mărturiei expertului decanului Raul Pangalangan).
14. La data de 16 mai 2008, reclamanții-recurenți au depus Memorandumul 23
omnibus (On the Prayer for Preliminary Prohibitory Injunction).
15. La data de 2 iunie 2008, Curtea a emis Ordonanța atacată, a cărei parte
dispozitivă prevedea: "PRIN URMARE, premisele luate în considerare, cererea
reclamanților-recurenți pentru o ordonanță preliminară este RESPINSĂ. AȘA A
ORDONAT."24
16. La data de 2 iunie 2008, reclamanții-recurenți au depus cererea de
reexaminare (in re: Ordonanța din 2 iunie 2008).25
17. Cu toate acestea, fără a se obosi să soluționeze cererea de reexaminare
depusă de reclamanții-recurenți cu privire la ordonanța sa din data de 2 iunie 2008,
Curtea a quo a emis o ordonanță din data de 20 iunie 2008, a cărei parte dispozitivă
prevedea astfel:
19
20
21 22Înregistrări, la 430-489.
2
2
1
2
"PRIN URMARE, pentru motivele menționate mai sus, plângerea este RESPINSĂ. DECI
COMANDAT." Reclamanții-recurenți - au primit o copie a ordinului menționat la 30
iunie 2008.26
18. La 4 iulie 2008, Biroul Avocatului General a depus o opoziție la cererea
reclamanților-recurenți de reexaminare a hotărârii Curții de respingere a cererii lor de
emitere a unei ordonanțe preliminare.27
19. La data de 11 iulie 2008, pârâta-apelantă Teodoro a depus o moțiune de
grevă [cererea de reexaminare a reclamanților-recurenți (in re: Ordonanța din 02 iunie
2008)].28 29
20. La 14 iulie 2008, reclamanții-recurenți au depus o cerere de recurs la Curte

26 a quo.
21. La 15 iulie 2008, Curtea a emis ordonanța sa prin care a dat curs
recursului reclamanților-recurenți.30
23 28Recorduri, la 999-1002.
24 29Recorduri, la 1003-1004.
25 30Recorduri ,la 1007.
26
2
7
1
3
V. DATE DE DECLARARE A MATERIALELOR
22. La data de 17 decembrie 2008, reclamanții-recurenți, prin avocat, au primit un
ordin din partea acestei onorabile instanțe din data de 8 decembrie 2008 prin care li s-a
cerut să depună memoriul apelantului în termen de 45 de zile de la primirea acestuia. 31
Ultima zi a termenului acordat pentru depunerea Brief-ului a căzut într-o sâmbătă, 31
ianuarie 2009.
23. Prin urmare, reclamanții-recurenți au avut la dispoziție data de 2 februarie
2009 pentru a depune memoriul recurentului. Cu toate acestea, datorita volumului mare de
munca al subsemnatului avocat, precum si a faptului ca are nevoie de mai mult timp
pentru a discuta cu reclamantii-recurenti care provin din diferite organizatii de stiri si
asociatii de jurnalisti, subsemnatul avocat, la data de 2 februarie 2009, am solicitat inca
treizeci (30) de zile incepand cu data de 31 ianuarie 2009 sau pana la data de 2 martie
2009 pentru a se conforma ordinului de mai sus.32
24. La data de 23 februarie 2009, reclamanții-recurenți au primit o notificare cu
privire la o rezoluție din data de 17 februarie 2009 prin care li s-a admis cererea pentru
încă 30 de zile sau până la data de 2 martie 2009 pentru a se conforma Ordinului din 8
decembrie 200833
25. Cu toate acestea, reclamanții-recurenți nu au putut depune memoriul în
termenul prelungit pentru aceleași motive menționate mai sus. Ulterior, au depus o
31Recorduri, la 36 de ani.
33Recorduri, la 42 de ani.
3
0
28
29
1
4
moțiune finală pentru o prelungire de încă douăzeci (20) de zile de la 2 martie 2009 sau
până la 22 martie 2009
3
0
1
5
pentru a face acest lucru.34 22 martie 2009 fiind o zi de duminică, reclamanții-recurenți au
termen până astăzi, 23 martie 2009, să depună memoriul recurenților.
26. Prin urmare, acest Brief este depus la timp.
VI. DECIZIA CONTESTATĂ
27. Partea dispozitivă a ordonanței atacate din data de 2 iunie 2008 prevede:
"Prin urmare, premisele luate în considerare, cererea reclamantului pentru

o ordonanță preliminară este RESPINSĂ."
AȘA A ORDONAT."35
28. Partea dispozitivă a ordonanței contestate din data de 20 iunie 2008 prevede:
"PRIN urmare, din motivele expuse mai sus, plângerea este RESPINSĂ.
AȘA A ORDONAT."36
VII. EXPUNEREA FAPTELOR
40. Pe nov. 29 noiembrie 2007, în jurul orei 10:00. Sen. Antonio Trillanes IV,
generalul de brigadă Danilo Lim și membri și simpatizanți ai Grupului Magdalo au ieșit
din Tribunalul Regional al orașului Makati, unde sunt audiate cazurile lor de rebeliune, și
31 au mărșăluit spre hotelul Peninsula Manila din apropiere, unde au ținut oconferință de
32
35Recorduri, la 971.
3
3
1
6
presă cerând înlăturarea doamnei Gloria Macapagal-Arroyo din funcția de președinte al
Filipinelor.
41. Sute de jurnaliști din mass-media locală și străină, inclusiv mulți dintre
reclamanții-reclamanți din acest caz, s-au deplasat la hotel pentru a acoperi ceea ce a
devenit cunoscut sub numele de confruntarea din Peninsula Manila.
42. În jurul orei 14:00 a aceleiași zile, poliția a încercat să transmită un mandat de
arestare emis de judecătorul Oscar Pimentel de la Tribunalul Regional al orașului Makati
către Magdalos la hotel, dar au fost refuzați. Directorul PNP-NCRPO, Geary Barias, a
anunțat ulteriorcă un atac al poliției pentru a-l aresta pe senator. Trillanes, Gen. Lim și
susținătorii lor ascunși la hotel au venit. El a emis, de asemenea, un ultimatum pentru
jurnaliști să părăsească incinta hotelului până la ora trei după-amiaza, care nu a fost însă
comunicat multora, dacă nu majorității, în special celor care se aflau în interiorul
hotelului.
43. Mulți dintre jurnaliști au părăsit sediul, dar un număr considerabil au ales să
rămână, inclusiv reclamanții-recurenți Tordesillas, Deogracias, Hachero, Galvez
44. În timp ce poliția efectua o operațiune împotriva Magdalos, i-a luatîn custodie
și pe jurnaliștii care au rămas în urmă, punându-i pe mulți dintre ei în cătușe și
transportându-i la Camp Bagong-Diwa pentru "procesare".
45. Poliția a confiscat, de asemenea, echipamente și înregistrări video realizate de
echipa de televiziune care a acoperit confruntarea. Ofițeri de poliție – conduși de
directorul Geary Barias, șef Supt. Leocadio Santiago Jr., Supt. șef Luizo Ticman și Senior
1
7
Supt. Asher Dolina – nu a informat membrii mass-media despre drepturile lor Miranda și
nici nu i-a informat despre infracțiunile pentru care au fost arestați.
46. În ceea ce privește amploarea și efectul, tratamentul de către poliție al mass-
mediei în operațiunea lor de recucerire a hotelului a fost fără precedent. Ofițerii au
ordonat jurnaliștilor să ridice brațele în surrender, în ciuda faptului că fumul de gaze
lacrimogene pe care comandourile SAF l-au desfășurat anterior pentru a alunga Magdalos
nu s-a disipat încă. Poliția i-a tratat pe jurnaliști ca suspecți într-o infracțiune, luându-i în
custodie, dar fără a-i informa cu privire la infracțiunea sau infracțiunea pe care au comis-o
și fără a le oferi un avocat la alegerea lor.
47. Puțin peste o lună mai târziu, inculpatul Raul Gonzales, Secretar al Justiției, a
emis, la 11 ianuarie 2008, un așa-numit "Aviz consultativ" adresat directorilor executivi-
(CEO) ai rețelelor media și organizațiilor de presă și tipărit cu majuscule:
VĂ RUGĂM SĂ REȚINEȚI CĂ ÎNTREPRINDERILE, REȚELELE SAU

ORGANIZAȚIILE DVS. RESPECTIVE POT SUPORTA
RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN CONFORMITATE CU LEGEA, DACĂ
ORICARE DINTRE REPORTERII DVS. DE TEREN, COLECTORII DE
ȘTIRI, FOTOGRAFII, CAMERAMANII ȘI ALȚI PRACTICIENIMEDIA
NU SE VA SUPUNE ORDINELOR LEGALE ALE OFIȚERILOR
GUVERNAMENTALI AUTORIZAȚI ÎN MOD CORESPUNZĂTOR ȘI
ALE PERSOANEINEL ÎN TIMPUL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ,
CEEA CE POATE DUCE LADETERIORAREA COLATERALĂ A
PROPRIETĂȚILOR ȘI A GARANȚIILOR CIVILEÎN CAZUL
OPERAȚIUNILOR AUTORIZATE ALE POLIȚIEI SAU MILI-
TARILOR.37
48. Emiterea avizului și conținutul acestuia au fost relatate pe larg și discutate în
mass-media. Reclamanții-recurenți manifestă că au încercat să obțină o copie certificată

37 A se vedea DOJ: complotul descoperit a condus la reținerea mass-mediei, disponibil la
http://services.inquirer.net/print/print.php?article_id=111997. O copie a raportului de știri a fost atașată
plângerii ca ANEXA G. Înregistrări, la 46-47.
1
8
conformă a avizului de la Departamentul de Justiție, doar pentru a fi îndrumați către
personalul de conducere prezidențială (PMS) de la Palatul Malacanang. Cu toate acestea,
funcționarii PMS le-au dat reclamanților-recurenți o fugă și au fost trimiși înapoi la De -
partment of justice. În cele din urmă, nu au putut obține o copie certificată pentru
conformitate pentrusubmisiunea la această Onorabilă Curte, deoarece nimeni nu putea
spune în ambele birouri de unde putea fi obținută o copie oficialăa acesteia.38 În orice caz,
emiterea avizului, precum și ceea ce pretinde că face au fost de notorietate publică.
49. Respondentul-Appellee Razon și-a exprimat sprijinul pentru declarația lui
Gonzalez, spunând că membrii mass-media ar putea fi acuzați de obstrucționarea justiției
pentru nerespectarea avertismentelor poliției. 39 După cum s-a menționat deja în plângere,
acest lucru pare să facă parte dintr-o politică oficială implementată de PNP, pe care un alt
oficial de rang înalt a numit-o amenințător "opțiunea finală".40
50. Respondentul-Appellee Puno: "jurnaliștii care ignoră ordinele poliției de a
părăsi locul crimei vor fi arestați și acuzați de obstrucționarea justiției și disobedience
intenționat față de autoritate." 41
38 O copie a scrisorii adresate Biroului Secretarului Justiției, prin care se solicita o copie conformă cu
originalul a avizului consultativ al Departamentului de Justiție, a fost anexată ca ANEXA A la
memorandum. Recorduri, la 123.
39A se vedea memoriul șefului PNP privind acoperirea mediatică, disponibil la
http://newsinfo.inquirer.net/breakingnews/nation/view_article.php?article_id=112256. O copie a raportului
de știri a fost anexată ca ANEXA I la plângere. Recorduri, la 49 de ani.
40Vezi PNP to use force to eject media from 'crisis situation', disponibil la
http://newsinfo.inquirer.net/breakingnews/nation/view_article.php?article_id=112655 . O copie a raportului
de știri a fost anexată ca ANEXA J la plângere. Recorduri, la 50-51.
41 Vezi stiloul sau sabia? Directorii de știri ABS-CBN se ghemuiesc la oficialii guvernamentali în dialog,
disponibil la http://services.inquirer.net/print/print.php?article_id=105154. O copie a articolului de știri a
fost atașată ca ANEXA D la plângere. Recorduri la 39-40.
1
9
51. Pârâtul-Appelle Teodoro a intervenit cu contribuția sa nobilă la așa-numita
cauză a legii și ordinii, apărând arestarea de către poliție a jurnaliștilor care acopereau-
asaltul poliției asupra Peninsulei Manila.42
52. Pentru a nu fi mai prejos, șeful Statului Major al AFP de atunci, generalul
respondent-apelant. Esperon a emis o amenințare voalată că armata va merge împreună cu
PNP învestigarea jurnaliștilor "care au blocat aplicarea legii".43
53. Reclamanții-recurenți rezumă întrebările prezentate în cauza de mai

jos:
42Vedea Mediameni etichetați, arestați ca suspecți de asediu, disponibili la http://www.abs-

cbnnews.com/storypage.aspx?StoryId=100910. O copie a articolului de știri a fost atașată ca ANEXA F la
plângere. Recorduri, la 44-45.
43 Vezi ABS-CBN intenționează să dea în judecată; PNP pregătește contra-procesul, disponibil la
http://newsinfo.inquirer.net/inquirerheadlines/nation/view_article.php?article_id=104158. O copie a
articolului de știri a fost atașată ca ANEXA E la Registrul plângerii, la numerele 41-43.
2
0
VIII. PROBLEME
I. Dacă instanța de judecată a săvârșit sau nu o eroare reversibilă prin

respingerea plângerii pe motiv că reclamanții - recurenții nu au niciun
motiv de acțiune împotriva pârâților - apelanți.
II. Dacă instanța de judecată a săvârșit sau nu o eroare reversibilă prin

respingerea cererii reclamanților-recurenților-recurenților de emitere
a unui ordin de restricție temporar și a unei ordonanțe președințiale
de interdicție.
III. Dacă instanța de judecată a comis sau nu o eroare reversibilă

prin negarea admisibilității mărturiei martorului expert Dean
Raul C. Pangalangan.
2
1
IX. ARGUMENTE
I. Instanța de fond a comis o eroare reversibilă prin respingerea plângerii pe motiv că

reclamanții-recurenți nu au temei de acțiune împotriva pârâților-apelanți.
1. Declarațiile publice puse sub semnul întrebării – inclusiv

avizul DOJ – emis de pârâții-apelanți constituie acte de
constrângere prealabilă interzise de Constituție în temeiul
hotărârilor de referință ale Curții Supreme în cauzele David v.
Arroyo și Chavez v. Gonzales.
54. Jurisprudența filipineză privind restrângerea prealabilă împotriva libertății

de exprimare și a libertății de exprimare a suferit o dezvoltare radicală sub administrația
Arroyo. Nu este o surpriză, deoarece de când doamna Arroyo a ajuns la putere în 2001,
multe grupuri media, atât locale, cât și internaționale, au remarcat deteriorarea libertății
presei în țară.44
55. În David vs. Arroyo, petiționarii au contestat emiterea de către doamna

Arroyo a Proclamației prezidențiale 1017 care a declarat stare de urgență națională în
încercarea de counși a Ordinului General nr. 5, 45 în urma unui presupus complot de
răsturnare a guvernului ei de către unele segmente ale armatei nemulțumite.
56. O secțiune relevantă a deciziei Curții Supreme este cea care se ocupă de
modul în care aceste două ordine au fost puse în aplicare de agenții statului, în special
elementele Grupului de Investigații și Detectare Penală (CIDG) al PNP, care au
41
percheziționat birourile Daily Tribune pentru presupusa publicare a materialelor
antiguvernamentale în sprijinul rebeliunii în curs de desfășurare. Agenții CIDG au
42
44Argumentele dezvoltate în această secțiune se datorează în parte unei lucrări nepublicate de

Gilbert Andres și Janice Lee, Chavez v. Gonzales: Delimitarea și extinderea limitelor libertății de
exprimare și a presei libere într-o perioadă de abuz executiv, Colegiul de Drept al Universității din
Filipine (aprilie 2008).
45H.G. Nr. 171396, 3 mai 2006.
2
2
confiscat știrile reporterilor, documente, fotografii și machete ale numărului de sâmbătă al
Daily Tribune . Autoritățile au postat, de asemenea, polițiști în uniformă în incinta ziarului.
Raidul a fost urmat de avertismente că estedat în judecată de înalți oficiali ai
Departamentului Executiv.
57. Șeful Statului Major al Președinției, Michael Defensor, a declarat că raidul a

fost menit să arate o "prezență puternică", să spună mass-mediei să nu se înțeleagă sau să
facă ceva care i-ar ajuta pe rebeli să răstoarne acest guvern.
58. Oficialii PNP, pe de altă parte, au avertizat că va prelua orice organizație

media care nu va respecta standardele stabilite de guvern în timpul stării de urgență
națională. Directorul său general, Arturo Lomibao, a avertizat că, dacă mass-media nu
respectă standardele guvernamentale, adică dacă ar contribui la instabilitatea guvernului sau
dacă nu subscrie la ceea ce este în Ordinul General nr. 5 și Proc. 1017, poliția urma să le
preia facilitățile.
59. Comisarul național pentru telecomunicații, Ronald Solis, și-a contracarat, de

asemenea, propria amenințare la adresa mass-media, spunând că NTC nu va ezita să
recomande închiderea oricărei echipamente dedifuzare care încalcă regulile stabilite pentru
mass-media atunci când securitatea națională este amenințată.
60. Ninez Cacho-Olivares, editorul ziarului Tribune , a pus sub semnul

întrebării raidul în fața Înaltei Curți ca fiind o "cenzură" sau "reținere prealabilă". Curtea
Supremă a decis că raidul asupra Tribunei, precum și amenințările emise de înalți oficiali ai
guvernuluiau fost neconstituționale pentru că au fost un exercițiu de "cenzură simplă" sau
reținere prealabilă. Curtea a statuat în avizul consolidat în cauza David v. Arroyo astfel:

cetățeanului că poate vorbi numai dacă i se permite să facă acest lucru,
și nici mai mult, nici mai puțin decât ceea ce îi este permis să spună sub
Fărăîndoială, The Daily Tribune a fost supus acestor arbitrar
2
3
intruziuni din cauza sentimentelor sale antiguvernamentale. Această Curte
nu poate tolera nerespectarea flagrantă a unui drept constituțional, chiar
dacă îi implică pe cei mai sfidători dintre cetățenii noștri. Libertatea de a
comenta afacerile publice este esențială pentru vitalitatea unui reprezentant
almocrației. Este datoria tribunalelor să vegheze la drepturile
constituționaleale cetățeanului și la orice încălcareascunsă a acestora.
Motto-ul ar trebui să fie întotdeauna obsta prince.46
61. În discuția sa asupra acestui punct, Înalta Curte a luat în serios lecțiile legii
marțiale, comparând mai întâi ceea ce s-a întâmplat cu Daily Tribune cu soarta "
Metropolitan Mail " și " We Forum" – publicații care au criticat regimul Marcos înainte de a
decide dacă acțiunile agenților CIDG au fost constituționale. Acesta a citat poziția sa în
cauza Burgos v. Șeful Statului Major:
După cum s-a menționat anterior, sediile percheziționate au fost birourile

comerciale și tipografice ale ziarelor " Metropolitan Mail " și "We Forum ".
Ca urmare a percheziției și a confiscării, aceste spații au fost încuiate și
sigilate, rezultatul ulterior fiind că tipărirea și publicarea ziarelor
menționate au fost întrerupte.
O astfel de închidere este de natura unei restricții anterioare saua unei

cenzuri odioase față de libertatea presei garantată de legea
fundamentală și constituie o negare virtuală a libertății reclamanților-
recurenți de a se exprima în scris.47
62. Apoi a spus, cu privire la situația dificilă în care se afla Daily

Tribune din cauza emisiunilor prezidențiale puse sub semnul întrebării:
Deși, desigur, Daily Tribune nu a fost încuiat și sigilat ca ziarele

"Metropolitan Mail" și "We Forum" în cazul de mai sus, totuși nu se poate
nega că agenții CIDG și-au îndeplinitîndatoririle de executare. Percheziția și
confiscarea colegilorpentru publicare, staționarea polițiștilor în vecinătatea
birourilor The Daily Tribune și avertizarea arogantă a oficialilor
guvernamentali
43
44
46H.G. Nr. 171396, 3 mai 2006.

47H.G. Nr. 64161, 26 decembrie 1984.
2
4
către mass-media, sunt cenzură pură [subliniere furnizată 48 ].
63. Este demn de remarcat faptul că, în această hotărâre, Înalta Curte a
considerat avertismentele arrogant ale oficialilor executivi, împreună cu raidul CIDG și
ocuparea pre mises de la Daily Tribune ca acte care constituie cenzură simplă.
64. În cazul Chavez vs. Gonzales, Curtea Supremă ar împinge problema chiar
mai departe, hotărând că până și simplele declarații de presă făcute de oficiali
guvernamentali în funcțiile lor oficiale constituie "restricții prealabile bazate pe conținut"
care încalcă protecția constituționalăacordată libertății de exprimare.
65. În acest al doilea caz, Curtea Supremă a declarat neconstituționale

următoarele acte ale secretarului Justice Gonzales:
3. La 8 iunie 2005, secretarul pârât al Departamentului de Justiție

(DOJ), Raul Gonzales, a avertizat reporterii că cei care au polițiștiai
compact-discului (CD) și cei care difuzează sau publică conținutul acestuia
ar putea fi trași la răspundere în temeiul Legii împotriva interceptării
convorbirilor telefonice. Printre aceste persoane se numărau secretarul Bunye
și Atty. Paguia. El a declarat, de asemenea, că persoanele care dețineau sau
difuzau casetele respective comiteau o infracțiune continuă, supusă arestării
de către oricine avea cunoștință personalădacă infracțiunea a fost comisă sau
a fost comisă în prezența lor.
4. La 9 iunie 2005, într-un alt briefing de presă, secretarul GonZales a

ordonat Biroului Național de Investigații (NBI) să meargă la organizațiile
media "găsite că au provocat răspândirea, redarea și tipărirea conținutului
unei casete" a unei presupuse conversații interceptate care îl implica pe
președinte despre aranjarea voturilor laalegerile naționale din 2004. Gonzales
a spus că va începe cu Inq7.net, un joint-venture între Philippine Daily
Inquirer și rețeaua de televiziune GMA7 , deoarece prin însăși
dezvoltareainternetului, a reușit să difuzeze conținutul casetei pe scară mai
largă. El și-a exprimat apoi intenția de a invitaeditorii și managerii Inq7.net
și GMA7 la o anchetă și se presupune că a declarat: "Am cerut NBI să
efectueze un interogatoriu tactic al tuturor celor implicați".49
66. În cazul CNT, Curtea Supremă a anulat ca reținereprealabilă o declarație de

45
46
presă emisă de Comisie la 11 iunie 2005, care sună pe larg în acest sens:
48H.G. Nr. 171396, 3 mai 2006.

49G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
2
5
NTC AVERTIZEAZĂ CORECT PROPRIETARII/OPERATORII DE
RADIO ȘI TELEVIZIUNE SĂ RESPECTE LEGEA ANTI-
INTERCEPTARE A CONVORBIRILOR TELEFONICE ȘI
CIRCULARELE PERTINENTE PRIVIND PROGRAMUL STANDARDS
xxx xxx xxx
Având în vedere situația neobișnuită a țării și pentru a nu agrava inutil
situația, NTC avertizează toate posturile de radio și proprietarii / operatorii
de rețele de televiziune că condițiile de autorizare și permisele eliberate de
guvern, cum ar fi Autoritatea provizorie și / sau certificatul de urgență,
prevăd în mod explicit că aceste companii nu trebuie să utilizeze posturile
[lor] pentru difuzarea sau difuzarea de informații false sau intenționate
Denaturare. În legătură cu aceasta, s-a ajuns ladispoziția [NTC] că anumite
personalități sunt în posesia unor presupuse conversații înregistrate despre
care susțin că implică președintele Filipinelor și un comisar al COMELEC
cu privirela presupusa încălcare a legilor electorale.
Aceste personalități au recunoscut că conversațiile înregistrate sunt produse

ale operațiunilor ilegale de interceptare a convorbirilor telefonice.
Având în vedere că aceste convorbiri înregistrate nu au fost legal atenateși

nici nu se poate spune în acest moment că casetele conțin o reprezentare
exactă sau veridică a ceea ce a fost înregistrat în acestea, poziția [NTC] este
că difuzarea sau difuzarea continuă a conversațiilor înregistrate menționate
de posturile de radio și televiziune reprezintă o încălcare continuă a Legii
anti-interceptare a convorbirilor telefonice și a condițieiale autorității
provizorii și/sau certificatul de autorizare eliberat acestor posturi de radio și
televiziune. Ulteriors-a stabilit că respectivele casete sunt false și/sau
frauduloase, după o urmărire penală sau o investigație corespunzătoare,
autoritățileîn cauză și companiile de televiziune sunt avertizate prin
prezenta că difuzarea/difuzarea unor astfel de informații false și/sau
declarații intenționate vorconstitui un motiv just pentru suspendarea,
revocareași/sau anularea licențelor sau autorizațiilor eliberate
societăților menționate.
În plus față de cele de mai sus, [NTC] reiterează circularele NTC pertinente
privind standardele de program care trebuie respectate de posturile de radio
și de televiziune. Circulara Memorandumului NTC 111-12-85 prevede în
mod explicit, printre altele, că "toate posturile de radio și televiziune trebuie,
în
2
6
timpul oricărei emisiuni sau transmisiuni, să întrerupă de la emisie discursul,
piesa, actul sau scena sau alte chestiuni difuzate sau difuzate, tendința
acestora fiind de a difuza informații false sau alte denaturări intenționate sau
de a propune și/sau incita la trădare, răzvrătire sau răzvrătire." Directiva de
mai sus a fost reiterată prin Circulara Memorandumului NTC nr. 22-89, care,
înconformitate cu aceasta, a interzis personaluluide radio, radiodifuziune și
televiziune să utilizeze posturile lor de radio sau televiziune pentru a difuza
sau difuza orice discurs, limbaj sau scenă care difuzează informații false sau
reprezentare intenționatăsau incită, încurajează sau asistă la acte subversive
sau trădătoare.
[CNT] nu va ezita, după respectarea cerințelor unui proces echitabil, să

aplice cu toată forța dispozițiile circularelor menționate și sancțiunile
care le însoțesc împotriva posturilor de radio și de televiziune care
greșesc, precum și a proprietarilor/operatorilor acestora. 50 (emphasis în
original)
67. Faptul că ceea ce este în discuție în principal în cauza Chavez v. Gonzales

sunt simple declarații de presă nu a împiedicat Curtea Supremă să considere că astfel de acte
constituie o constrângere prealabilă bazată pe content. Aceasta a declarat astfel:
în soluționarea acestei probleme, considerăm că nu este decisiv faptul că

declarațiile de presă ale pârâților-apelanți nu au fost reluatesau urmate
de ordine formale sau circulare. Este suficient ca declarațiile de presă să
fi fost făcute de pârâții-apelanți în exercitarea funcțiilor lor oficiale.
Fărăîndoială, inculpatul Gonzales și-a făcut declarațiile în calitate de secretar
al justiției, în timp ce NTC și-a emis declarația în calitate de organism de
reglementare a mass-media.51 [subliniere în original].
68. De asemenea, un punct important este faptul că Curtea Supremă a stabilit o

criticăpentru a determina dacă actul unui funcționar executiv este echivalent cu o
constrângere prealabilă: "Orice act făcut, cum ar fi un discurs rostit, pentru și în
numele guvernului în calitate oficială este acoperit de regula privind constrângerea
prealabilă"52 [subliniere în original].
47
48 69. Curtea Supremă a ajuns la această concluzie fără a vedea necesitatea de a
49
elimina contextele de fapt și de drept implicate în actele atacate ale Sec. Gonzales și a
50G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.

51G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
52G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
2
7
NTC. După cum ar spune opinia separată a judecătorului Dante Tinga:
Trebuie subliniat faptul că există diferențe critice între mediul factual și

juridic al actului atacat al secretarului DOJ, pe de o parte, și cel al
comportamentului contestat al CNT, pe de altă parte. Actul reclamat de CNT
constă în emiterea unui comunicat de presă, în timp ce cel al secretarului
DOJ nu este încapsulat într-o bucată de hârtie, ci cuprins în declarații care au
fost totuși bine documentate de rapoartele de știri de la acea vreme. Există un
element de precauție invocat în comunicatul de presă în sensul că nu
sancționează sau amenință să sancționeze imediat mass-media largăpentru
difuzarea casetelor Garci , dar ridică această posibilitate cu condiția ca
"ulterior să se fi stabilit că casetele menționate sunt false și / sau frauduloase
după o urmărire penală sauo investigație adecvată". Nicio astfel de condiție
suspensivă nu este încorporată în actele atacate ale secretarului DOJ.
Și cea mai critică, în opinia mea, este distincția dintre NTC și secretarul DOJ
în ceea ce privește amploarea și amploarea capacității lor de a încălca dreptul
la libera exprimare. CNT este un organism de reglementare cvasi-judiciar
atașat Departamentului de Transport și Comunicații, care exercită jurisdicție-
de reglementare asupra unui set limitat de subiecte: mass-media
audiovizuală, companiile de comunicații de telecomunicațiietc. În domeniul
de aplicare al jurisdicțieisale de reglementare, aceasta are, desigur, o anumită
capacitate de a impune sancțiuni saude a efectua acte care ar putea aduce
atingere dreptului subiecților săi de reglementare la libera exprimare, deși
parametrii exacți ai competenței sale legale de a exercita astfel de acțiuni nu
au fost încă definiți pe deplin de Curte.
În schimb, capacitatea secretarului DOJ și a biroului pe care îl conduce de a

încălca dreptul la liberă exprimare este destul de amplă. Spre deosebire de
NTC, a cărui putere de ordin judecătoresc și de sancționare este limitată la
subiecții săi de reglementare, secretarul DOJ conduce departamentul-
guvernului, care are facultatea principală de a iniția și judeca urmărirea
penală a aproape oricui.53
70. De fapt, judecătorul Minita Chico-Nazario, examinând mediul factual, cel

puțin, în ceea ce privește Sec. Gonzales, a concluzionat că este necesar să fim precauți în
acordarea unei semnificații juridice simplelor declarații de presă:
De asemenea, nu ar trebui să acordăm prea mult merit declarațiilor făcute de

Secretary Gonzales mass-mediei, potrivit cărora acesta a instruit deja Biroul
Naționalde Investigații (NBI) să monitorizeze toate posturile de radio și
rețelele de televiziune pentru posibile încălcări ale Legii împotriva-
interceptării convorbirilor telefonice. Secretarul Gonzales este una dintre
personalitățile politice preferate ale mass-media, hăituită de reporteri și
prezentatăzilnic în ziare, radiouri și televiziuni, pentru "citatele sale
53G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
2
8
citabile", dintre care unele păreau să fi fost folositespontan și
superficial. Nu a existat nicio dovadă că secretarul Gonzales a ordonat
efectiv și oficial NBI să efectueze monitorizarea difuzărilor largide radio
și televiziune și că NBI a acționat în conformitate cu ordinul menționat.
Ceea ce mă conduce la următorul punct.
Ar trebui să fim judicioși în a acorda prea multă greutate declarațiilor-

de presă. Cred că ar fi un precedent periculos să se decidă că declarațiile de
presă ar trebui considerate un act oficialal agenției administrative sau al
funcționarului public în cauză. Declarațiile de presă, în general, pot fi ușor
fabricate, predispuse la alterări sau interpretări greșite pe măsură ce sunt
raportate de mass-media și, în unele cazuri, pot fi făcute la fața locului, fără a
acorda sursei prea mult timp pentru a discerne ramificațiiledeclarațiilor sale.
Prin urmare, nu li se poate acorda aceeași greutate și efect obligatoriu ca
actelor oficiale sub forma, să zicem, a ordinelor morandumsau a
circularelor.54
71. Cu toate acestea, opinia majoritară a respins aceste rezerve, oferind o

înțelegere extinsă a unui "act" ca un concept juridic în legătură cu libertatea de exprimare și
problemele presei libere:
Noțiunea de "act" nu se limitează la actele deja transformate într-un

ordin formal sau într-o circulară oficială. În caz contrar, neformalizarea
unui act într-un ordin sau circulară oficială va duce la eludarea ușoară a
interdicției privind reținerea prealabilă. Declarațiile de presă de la bar
sunt acte care trebuie lovite
54G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
2
9
jos, deoarece acestea constituie forme inadmisibile de restrângere prealabilă
a dreptului la liberă exprimare și presă.55 (subliniere în original)
72. De ce este așa? Importanța raționamentului majorității devine mai clară

atunci când este privită în raport cu constatarea sa că acțiunile atacate ale respondenților au
creat de fapt un efect de descurajare asupra mass-media:
Există suficiente dovezi ale efectului disuasiv al actelor reclamate

înregistrate. Avertismentele date mass-media au venit nu mai puțin de la
NTC, o agenție de reglementare care poate anula certificatul de istorie a-
mass-mediei radio și audiovizuale. Ele au venit, de asemenea, de la
Secretarul Justiției, alter ego-ul Executivului, care exercită puterea
extraordinară de a-i urmări penal pe cei percepuți că încalcă legile țării.
După avertismente, KBP s-a alăturat în mod inexplicabil NTC în emiterea
unei declarații de presă comune ambivalente. Dupăavertismente, petiționarul
Chavez a fost lăsat singur să lupte împotriva acestei bătăipentru libertatea de
exprimare și a presei. Această tăcere de pe margine din partea unor
practicieni din mass-media este prea asurzitoare pentru a face obiectul unei
interpretări greșite.56 (subliniere în original)
73. Actele puse sub semnul întrebării în prezenta cauză nu sunt diferite de cele
invaacceptate de Curtea Supremă în cauza David v. Arroyo și Chavez v. Tratamentul aplicat
de poliție mass-mediei în urma conflictului din Peninsula Manila a fost în mod clar menit să
timideze, să pună botnițăpresei. Actele oficiale înainte, în timpul și după impasîn dicate o
politică oficială îndreptată împotriva unora dintre cele mai sacre drepturi ale cetățenilor într-
o societate democratică ca a noastră.
74. În controversa instantanee, poliția i-a tratat pe jurnaliști ca suspecți într-o

infracțiune, luându-i în custodie, dar fără a-i informa ce infracțiune sau infracțiune au comis
și fără a le oferi un avocat la alegerea lor.
75. Într-adevăr, într-un cor răsunător, declarațiile secretarului justiției și ale

altor membri ai cabinetului președintelui au aprobat modul abuziv, arbitrar și represiv în
care polițiștii i-au tratat pe jurnaliștii care relatau despre
52
53
55G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
56G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
3
0
Peninsula Manila a impas și a amenințat că va dezlănțui același tratament împotriva
jurnaliștilorîn viitoarele evenimente de știri de natură similară.
76. Poate că una dintre cele mai elocvente și explicite declarații despre
scopul protecțiilor pe care Declarația Drepturilor le-a acordat cetățeanului a fost făcută de
savantul constituțional Joaquin Bernas, S.J. care, explicând intenția prevederilor găsite în
Declarația drepturilor din Carta din 1987, a spus:
În primul rând, reflecțiile generale. Protecția legăturilor liberalefundamentale

în esența democrației constituționale. Protecție împotriva cui? Protecția
împotriva statului. Declarația drepturilor reglementează relația dintre individ
și stat. Preocuparea sa nu este relația dintre indivizi, dintre un individ privat
și alți indivizi. Ceea ce face Bill of Rights este să declare unele zone interzise
din sfera privată inaccesibile oricărui deținător de putere.57
77. Partea pertinentă a discursului de sponsorizare Bernas a fost citată

mai târziu într-un caz din 1991, care, deși de natură penală și implicând o problemă de
percheziție și confiscare nerezonabilă, afirmă că protecțiile găsite în Declarația Drepturilor
sunt menite să limiteze raza deacțiune a statului și să-l împiedice să abuzeze de o astfel de
putere.58
78. Nu se poate nega faptul că inculpații-apelanți nu sunt oameni obișnuiți – nu

sunt simpli cetățeni care vorbesc într-un "interviu de ambuscadă" cu mass-media pe străzile
aglomerate din Manila – nu, toți sunt oamenii președintelui și împreună au adus întreaga
54
greutate a puterii procurorilor, poliției și armatei șefului executiv pentru a se ocupa de
discursul protejat.
55
79. Erau bărbați în locurile înalte care se mișcau într-un mod coordonat, ca și
57Discursul de sponsorizare al comisarului Bernas, Înregistrarea Comisiei Constituționale, Vol. 1, p.

674, 17 iulie 1987.
58Oamenii din Filipine vs. Marti, 193 SCRA 57 (1991). În acest caz, acuzatul a trimis patru pachete
prietenului său din Zurich, Elveția, prin intermediul Manila Packing and Export Forwarders. Înainte-
de a trimite pachetele, proprietarul, urmând procedura standard, a deschis pachetele pentru inspecția
finală, doar pentru a descoperi frunze uscate de marijuana în interiorul pachetelor. Ulterior,
proprietarul a raportat problema la Biroul Național de Investigații (NBI). NBI l-a urmărit în timp util
pe acuzat, folosind marijuana găsită în pachete ca probă împotriva lui. Inculpatul a încercat să
excludă probele, spunând că încalcă garanțiile constituționale ale dreptului său de cetățean împotriva
perchezițiilor și confiscării nerezonabile și ale drepturilor sale la confidențialitatea comunicării.
Constatând pentru stat, Curtea, după ce l-a citat pe Bernas, a fost emfatică în a afirma că " interzicerea
constituțională împotriva perchezițiilor și confiscărilor ilegale se aplică, prin urmare, ca o
constrângere îndreptatănumai împotriva guvernului și a agențiilor sale însărcinate cu aplicarea legii.
Astfel, ea nu poate fi invocată decât împotriva statului căruia îi este impusă restrângerea exercitării
arbitrare și nerezonabilea puterii.
3
1
cum ar fi fost îndrumați de un maestru fluturându-și bastonul în ghearele întunericului,
pentru a intimida, hărțui, vaci, bătea fruntea și reprima presa într-o supunere blândă. În
cuvintele reclamantului-recurent Vergel O. Santos spuse în ședință publică, ceea ce avem
aici este ca confruntarea clasică să fie"puterea" pe de o parte și "libertatea" pe de altă parte.
80. Reclamanții-recurenți vorbesc aici despre o putere ordinară; Ei vorbesc

despre puterea exercitată în mod iresponsabil de cei cărora li s-a încredințat datoria de a
conduce drept. Este puterea bărbaților și femeilor din locurile înalte aduse împotriva
cetățeanului, încălcând drepturile sale în temeiul Constituției.
2. Declarațiile publice puse sub semnul întrebării și avizul emis de

pârâții-apelanți sunt infirmi din punct de vedere constituțional pentru
că sunt acte restrictive de conținut cu un "efect de descurajare" asupra
discursului protejat.
81. În observațiile lor în fața Curții a quo, pârâții-apelanți susțin că declarațiile

publice contestate și consultanța nu sunt decât memento-uri inofensive a ceea ce se așteaptă
de la reclamanții-recurenți în calitate de cetățeni care respectă legea. Cu alte cuvinte,
potrivit acestora, acestea nu sunt altceva decât reglementări neutre din punct de vedere
constituțional și neutre din punct de vedere al conținutului.
82. Dar, după cum a spus Dean Pangalangan în mărturia sa în fața aceleiași
instanțe, faptele din acest caz sunt diferite. În acest caz, actele în cauză, departe de a fi o
reglementare neutră din punct de vedere al tentației, sunt, chiar și atunci când sunt luate
separat, acte restrictive de conținut cu un "efect disuasiv" asupra discursului protejat.
3
2
83. În circumstanțe obișnuite, invocarea art. 151 din Codulpenal revizuit ar fi
nevinovat, iar presupusa reamintire sau reglementare ar fi neutră din punct de vedere al
conținutului. Ordinul de a părăsi sediul Peninsulei Manila din cauza unui atac iminent al
poliției – legal ar putea fi – nu poate prevala asupra discursului politic pe care jurnaliștii îl
exercitau deja. După cum a subliniat el, jurnaliștii "au râvnitdeja incidentul în exercitarea
legitimă a profesiei lor și de aceea, în conformitatecu îndatoririle lor, erau deja angajați în
propriul discurs ca mass-media ... deci este o protecție specială specifică presei" [TSN, la
redirecționare 7 martie 2008, pp. 4849].59
84. El a depus mărturie astfel:
Discursul jurnaliștilor de aici este o relatare publică legitimă, care, de fapt,

este discursul cel mai protejat [.] Acesta este motivul pentru care orice
reducere a oricărui discurs politic va fi supusă unui control judiciar [sporit],
nu doar unei mici scrumejudiciare obișnuite, care este din nou hotărârea
Curții Supreme în cazul Chavez prin intermediul președintelui Curții
Supreme Puno. [TSN, la redirecționare 7 martie 2008, pp. 46-]. 60
85. Când a fost presat de Curte cu ideea că jurnaliștii, dupăce nu toți au fost
împiedicați să-și scrie poveștile, decanul Pangalangan a adus în discuție un aspect important
al practicii jurnalistice care suferă sub greutatea tipului de reglementarepe care pârâții-
apelanți din acest caz doresc să o impună jurnaliștilor:
Poveștile pe care le scriu vor depinde de ceea ce vor acoperi. Deci, dacă
acoperirea este [constrânsă], chiar și scrisul va fi [similarly constrâns], ei nu
vor avea nimic de scris, deci face parte din libertatea presei. De aceea mă
întorc la declarația mea inițială, la modul în care am formulat constituția
filipineză [.] Este atât de specifică, libertatea de exprimare și a presei. Pentru
a preciza, în timp ce există o libertate generică de exprimare pentru toată
lumea, există o protecție specială pentru un sector, și anume presa, acestea
sunt evidențiate ... (TSN, despre redirecționare, 7 martie 2008, p. 54)61
86. Reporterul malaezian Ashzel Hachero a explicat în cadrul unei examinări

56
încrucișate importanța pentru jurnalist de a fi acolo, indiferent ce s-ar întâmpla, pe
57
58 măsură ce istoria brută s-a desfășurat:
3
3
Î: Ați spus că a fost o poveste mare, incidentul peninsulei a fost o poveste
mare?
R: Da.
Î: Și de aceea ați insistat și ați insistat să acoperiți cauzaamplorii poveștii?
R: Da.
Î: Urmărind povestea, ca reporter, ca jurnalist, te-ai expuspericolelor, corect?
R: Te-ai pus în situații periculoase, corect?
Î: Uneori, de asemenea, trebuie neapărat să nu respectați ceea ce vă ordonă
oamenii legii să faceți, corect?
R: Nu, nu ne-am conformat.
Î: În ciuda faptului că ați luat cunoștință de acel avertisment, de acea cerere

sau de acel ordin, după caz, ați insistat să rămâneți?
R: Da.
Î: Și ai rămas în ciuda riscului pentru viața ta și pentru membrele tale?
R: Da.
Î: Și, așa cum ați spus, aceasta a fost o parte din riscul locului de muncă?
R: Da.62
87. Reclamantul-recurent, decanul Luis V. Teodoro, la rândul său, afirmă că

avizul Gonzales individualizează de fapt mass-media într-un mod cu totul diferit – într-un
mod care le restricționează sever libertățile. La examinarea încrucișată de către onor.
Solicitor General, care a spus că avizul nu face decât să reafirme art. 151 din Codul penal
revizuit și, prin urmare, este o "reamintire legală a ceea ce un jurnalist, nici măcar un
jurnalist, [ci] a fiecărui cetățean [,] să se supună ordinelor legale ale funcționarilor publici",
reclamantul-apelant Dean Teodoro, jurnalist veteran și educator de jurnalism, a spus
următoarele: "Ei bine, este direcționat în mod specific către mass-media, cred. Deci există o
diferență aici. Nu este un memento pentru toți cetățenii că există
62TSN, la examinarea încrucișată, 26 februarie 2008, pp. 51-52., Înregistrări, la 885.
3
4
88. un astfel de lucru ca articolul 151. Deci se adresează în mod specific mass-
mediei"[TSN, on CrossExamination, 20 februarie 2008, pp. 37-38].63
89. Acesta este și motivul pentru care Dean Pangalangan a opinat că, deși avizul
Gonzales a fost de fapt emis la mai mult de o lună și jumătate după asediul Peninsulei
Manila, nu are nicio importanță; pentru că încă se califică drept un act neconstituțional cu
"efect de descurajare" asupra discursului. Punctul său de vedere este că contextul contează
în aprecierea corectă a adevăratei semnificații a avizului și aici, este clar că avizul se referea
la același incident, asediul Peninsulei Manila, și, prin urmare, este suficient să se trimită un
astfel de efect, "așa cum a fost emis în lumina unui incident foarte specific". [TSN, privind
examinarea redirectă, 7 martie 2008, p. 45].64
90. Astfel, culoarea neutralității conținutului în avizul Gonzales sau în ordinul

presupus legal de a părăsi sediul Peninsulei Manila sau în denunțurilepublice ale celorlalți
pârâți-apelanți în acest caz trebuie eliminată și adevărata sa culoare expusă pentru ceea ce
este: un atac nerușinat și arogant asupra dreptului la liberă exprimare și a presei, precum și
a dreptului de acces la informațiile publicului deservit de presă.
91. După cum s-a statuat în cazul Chavez vs. Gonzales, simpla emitere a acestor
declarațiide presă trimite deja un "efect de descurajare" asupra discursului protejat. Nu
poate exista altă intenție în astfel de declarații care fac obiectul acestui proces decât aceea
de a bambusa, vacă, timidși reprima mass-media. Aceste declarații, împreună cu
manipularea brutală de către autoritățile polițienești a jurnaliștilor care au ales să rămână la
Manila Pen în ciuda unui asalt al poliției în așteptare, au fost înmod evident menite să
trimită un efect de descurajare asupra exercităriilibere a cuvântului și a presei atât de vitale
în orice societate democratică.
92. Toate actele pârâților-apelanți, luate individual și luate împreună, constituie

acte neconstituționale de constrângere prealabilă care creează un efect de descurajare asupra
libertății de exprimare a mass-mediei, precum și asupra dreptului publicului de a ști.
60
61
93. În cauza Chavez vs. Gonzales, în discuție au fost (1) un ordin verbal emis în
3
5
fața mass-mediei de către secretarul Gonzales care a ordonat Biroului Național de
Investigații (NBI) să urmărească organizațiile media "găsite că au cauzat răspândirea,
redarea și tipărirea conținutului unei casete" – caseta Hello Garci.
94. La suprafață, "avertismentul corect" al NTC, precum și ordinul secretarului

GonZales nu prevăd mai mult decât atât: un memento că încălcările legii vor fi tratate în
consecință. Acesta este același mesaj pe care pârâții-apelanți din prezenta cauză pretind că îl
comunică mass-mediei, nici mai mult, nici mai puțin.
95. Fără îndoială, sec. Gonzales este un funcționar guvernamental care, în

cuvintele Curții Supreme în cazul Chavez vs. Gonzales, este "alter ego-ul executivului, care
exercită puterea extraordinară de a-i urmări penal pe cei percepuți că încalcă legile țării". 65
96. Același lucru se poate spune despre ceilalți inculpați-apelanți în acest caz:
toți sunt oamenii președintelui care aduc cu ei greutatea teribilă a puterii Biroului șefului
executiv împotriva cetățeanului obișnuit. Atunci când fac afirmații proîn public despre o
chestiune de interes public, ei nu își exercită dreptul la liberă exprimare în calitate de
cetățeni obișnuiți; de fapt, ei exprimă o politică oficială cu consecințe teribile, deși
profunde, asupra vieții publice, ca în acest caz.
97. Din același motiv, afirmația pârâtului Teodoro, Secretary of National

Defense, potrivit căreia acesta nu făcea decât să exprime o opinie cu privire la o chestiune
publică în litigiu, este în cel mai bun caz înșelătoare și, încel mai rău caz, condescendentă.
98. Prin urmare, nu ar trebui să scape observația acestei onorabile instanțe că

pârâtul Gonzales și co-pârâții-apelanți, în ciuda interdicției Curții Supreme în David v.
Arroyo și Chavez v. Gonzales, au acționat și continuă să acționeze
65G.R. Nr. 168338 , 15 februarie 2008.
3
6
99. contumaci împotriva hotărârii Înaltei Curți; acționările lor individuale și
colective miroase a dispreț față de Înalta Curte și față de buna administrare a justiției.
100. De fapt, actele pârâților-apelanți trebuie să fie anulate pentru amploareși
neclaritate. Curtea Supremă americană modernă a subliniat în mod repetat principiul că "un
scop guvernamental de a controla sau de a preveni activitățile supuse constituțional
reglementării nu poate fi atins prin mijloace care mătură inutil pe scară largă și, prin urmare,
invadează spațiul libertăților protejate".66
101. O lege este nulă la prima vedere din cauza caracterului vag dacă persoane
de ordin comuntrebuie în mod necesar să ghicească semnificația acesteia și să difere în ceea
ce privește aplicarea sa. Cel mai important aspect al doctrinei vagității nu este notificarea
67
efectivă, ci celălalt element principal al doctrinei – cerința ca legiuitorii să stabilească linii

directoarerezonabil de clare pentru oficialii de aplicare a legii și pentru cei care judecă
faptele, pentru a preveni aplicarea arbitrară și discriminatorie.68
102. Trebuie subliniat faptul că declarațiile puse sub semnul întrebării nu sunt
statuturi, ci emisiuni ale unor înalți funcționari ai Departamentului Executiv, alter ego-uri
nu mai puțin, ale președintelui. Astfel, pericolele asociate cu ambiguitatea sunt mai
palpabile atunci când este implicat doar departamentul executiv, deoarece alter ego-urile
președintelui nu trebuie, ca în acest caz, să promulge linii directoare pentru aplicarea
propriei sale politici.
103. În cazul Chavez vs. Gonzales, după cum s-a discutat deja, Curtea Supremă a
avut de spus următoarele despre acte de aceeași natură ca și declarațiile atacate ale De-
fendants-Appellees: "Conceptul de «act» nu se limitează la acte deja converted la un ordin
formal sau la o circulară oficială. În caz contrar, neformalizarea unui act într-un ordin sau
circulară oficială va duce la eludarea ușoară a interdicției
63
64
65
66NAACP v. Alabama, 357 US 449 (1958), 78 S.Ct. 1163, 2L. Ed.2d 1488 (1958).
67Connally v. General Construction Co., 269 S.U.A. 385 (1926).
68Vedea Smith v. Goguen, 415 S.U.A. 566 (1974).
3
7
104. privind reținerea prealabilă. Declarațiile de presă în discuție sunt acte care ar
trebui eliminate, întrucât constituie forme inadmisibile de restrângere prealabilă a dreptului
la libertatea de exprimare și a presei.69
3. În conformitate cu totalitatea testelor de efecte vătămătoare

stabilite în cazul Chavez vs. Gonzales , transportarea fără ceremonii în
lagăr a jurnaliștilor care au ales să rămână la Hotelul Peninsula Manila,
în ciuda unei notificări a poliției de a pleca, a fost cenzură pură.
105. Într-adevăr, chiar presupunând că autoritățile au stabilit o linie de păduchila

Manila Pen și care linie a fost încălcată de mass-media, în conformitate cu decizia Înaltei
Curți în cauza Chavez v. Gonzales, acțiunea poliției împotriva jurnaliștilor constituie o
reținereprealabilă și, prin urmare, este neconstituțională.
106. În procedura în fața Curții, s-a sugeratîn mod repetat că o problemă-cheie în

acest caz este dacă mass-media a încălcat sau nu legea atunci când a refuzat să părăsească
sediul Peninsulei Manila, în ciuda unui atac al poliției în așteptare. Cu toate acestea, Curtea
Supremă, în cazul Chavez vs. Gonzales, a decis că "nu orice încălcare a unei legi va
justifica exercitarea libertății de exprimare și a presei".70
107. A amplificat afirmația de mai sus în acest sens:
Legile noastre sunt de diferite tipuri și, fără îndoială, unele dintre elenorme
de conduită care, chiar dacă sunt încălcate, au doar un efect negativ asupra
confortului privat al unei persoane, dar nu pun în pericol securitatea
națională. Există legi de mare importanță, dar încălcarea lor, singură și fără
mai mult, nu poate susține suprimarea libertății de exprimare și a presei
libere. În fine, încălcarea legii este doar un factor, unul vital pentru a fi
siguri, care ar trebui cântărit atunci când se decide dacă să se restrângă
libertatea de exprimare și a presei. Talitateaefectelor prejudiciabile ale
încălcării interesului privat și public trebuie calibrată în funcție de statutul
preferat acordat de Constituție și de pactele internaționale conexe care
protejeazălibertatea de exprimare și a presei. În apelul la o atenție
66
67
69G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.

70G.R. Nr. 168338 , 15 februarie 2008.
3
8
și măsurarea calibrată a circumferinței tuturor acestor factori pentru a
determina conformitatea cu testul de pericol clar și prezent, Curtea nu
trebuie interpretată greșit ca devaluând încălcări ale legii. Prin toate
mijloacele, încălcările legii ar trebui să fie urmărite viguros de către stat
pentru că le cresc pe ale lor
consecință rea. Dar, repet, nevoia de a preveni încălcarea lor nu
poate depăși în sine exercitarea libertății de exprimare și a presei libere,
un drept preferat a cărui încălcare poate duce la rele mai mari.71
[subliniere în original].
108. Curtea Supremă a stabilit astfel un test important în cauza Chavez vs. Gon-
zales pentru determinarea corectitudinii constituționale de a impune o restricție prealabilă
asupra libertății de exprimare: "totalitatea efectelor prejudiciabile ale încălcării interesului
privat și public" a cântărit în raport cu "statutul preferat" acordat atât de Constituția
filipineză, cât și de tratatele internaționale care protejează libertatea de exprimare și a presei.
109. O reglementare bazată pe conținut sau restrictivă de conținut rezultă din

însuși obiectul enunțului sau discursului. Cel mai strict control este acordat reglementărilor
bazate pe conținut din cauza "impactului său inerent și invaziv". Motivul pentru acest lucru
este expusîn Departamentul de Poliție din Chicago vs. Mosley,72 unde Curtea Supremă a
SUA a declarat:
Cu toate acestea, Primul Amendament înseamnă că guvernul nu are puterea

de a restricționa exprimarea din cauza mesajului, ideilor, subiectului sau
conținutului său. Pentru a permite construirea continuă a politicii și culturii
noastre și pentru a asigura împlinirea de sine pentru fiecare înparte,
poporului nostru i se garantează dreptul de a-și exprima orice gând, fără
cenzură guvernamentală. Esența acestei cenzuri interzise este controlul
conținutului. Orice restricție privind activitatea expresădin cauza
conținutului său ar submina complet "angajamentul național profund față de
principiul că dezbaterea pe teme publice ar trebui să fie neinhibată, robustă și
larg deschisă [citărileomise].
110. Aici, apropos este testul "pericolului clar și prezent", sarcina probei
constituționalității revenind guvernului. Astfel, guvernul trebuie să arate
68
69
71Chavez v. Gonzales, G.R. Nr. 168338 , 15 februarie 2008.

72408 S.U.A. 92, 95-96 (1972).
3
9
111. mai multe lucruri: în primul rând, tipul de rău pe care discursul căutat să fie
reținut l-ar aduce este grav și iminent. Răul trebuie să fie "un rău substanțial și iminent care
a luat viața unei realități deja pe teren". 73 În al doilea rând, regulamentul trebuie să
servească, de asemenea, unui interes guvernamental important sau substanțial, care nu are
legătură cu suprimarea libertății de exprimare. 74 În al treilea rând, restricția accesorie asupra
exprimării nu trebuie să fie mai mare decât ceea ce este esențial pentru promovarea acestui
interes.75 O restricție nu trebuie să fie atât de largă încât să implice mai multdecât ceea ce
este necesar pentru a satisface interesul guvernamental. În al patrulea rând, restricțiile nu-
trebuie să fie nici prea largi, nici vagi.76
112. Pe acest test, cazul pârâților-apelanți cade. În primul rând, faptele nuarată că
guvernul a considerat conflictul din Peninsula Manila drept o problemă de urgență publică.
Nu a existat nicio declarație oficială în acest sens, astfel cum prevede Pactul internațional cu
privire la drepturile civile și politice (PIDCP), în cazul în care sunt permise derogări de la-
obligațiile statului în materie de drepturi ale omului. 77 Guvernul l-a considerat tot timpul un
subiect al unei simple operațiuni polițienești, deoarece, de fapt, agenții Forței Speciale de
Acțiune a PNP au efectuat asaltul. În al doilea rând, natura cuprinzătoare a măsurii utilizate
de guvern a afectat în mod direct și grav discursul protejat, astfel încât, în al treilea rând, a
depășit ceea ce este necesar pentru a satisface interesul guvernamental specific implicat. Nu
numai că jurnaliștii au fost arestați, dar au fost încătușați și duși la prisîn tabără, fără să li se
spună de ce au fost supuși unei proceduriextrem de invazive. În al patrulea rând, restricțiile,
deoarece acestea nu au orientările clare ale unui statut, sunt prea largi și vagi, încât
invadează sfera libertăților protejate nu numai ale presei, ci, mai presus de toate, ale
cetățenilor.
70
71
72
73Iglesia ni Cristo v. Curtea de Apel, 328 Phil. 893 (1996).

73 74Adiong v. COMELEC, G.R. Nr. 103956, 31 martie 1992, 207 SCRA 712, citat în ABS-CBN
Broadcasting Corp. împotriva COMELEC, 380 Phil. 780, 795 (2000).
75Adiong v. COMELEC, G.R. Nr. 103956, 31 martie 1992, 207 SCRA 712 și Gonzales v.
74 COMELEC, 137 Phil. 471 (1969), citat în ABS-CBN Broadcasting Corp. v. COMELEC, 380 Phil.
780, 795 (2000).
76Iglesia ni Cristo v. Curtea de Apel, 328 Phil. 893 (1996); Gonzales v. COMELEC, 137 Phil. 471
(1969); ABS-CBN Broadcasting Corp. împotriva COMELEC, 380 Phil. 780 (2000); Social Weather
Stations v. COMELEC, G.R. Nr. 147571, 5 mai 2001, 357 SCRA 496.
77Acest lucru este discutat pe larg în argumentele de mai jos.
4
0
113. Pârâții-apelanți citează cauza Branzburg v. Hayes78 pentru a-și susține
afirmația că, în acest caz, reclamanții-recurenți nu pot pretinde dreptul la acces special la
locul crimei pentru propria lor plăcere. În primul rând, situația de fapt este diferită:
jurnaliștii dela Manila Pen au fost acolo înainte ca orice funcționar public să aibă ocazia să
stabilească o linie de poliție. De fapt, nu a existat o astfel de linie de poliție stabilită din
momentul în care senatorul. Trillanes și grupul său au intrat în Peninsula Manila și până
după arestarea lor. Cu alte cuvinte, ele erau deja încorporate în mijlocul acțiunii cu mult
înainte ca poliția să vină.
114. În al doilea rând, jurnaliștilor li se poate interzice să intre într-o linie de

poliție, dar nu pot fi arestați pentru acest lucru. Ei pot fi excluși de la locul dezastrului, dar
nu pot fi arestați și reținuți pentru încălcarea unei bariere a poliției pentru a acoperi
evenimentul pe măsură ce se desfășoară. După cum a explicat Dean Pangalangan Curții un
quo atunci când a fost întrebat despre ordinealiniei de poliție și despre ordinul presupus
legal care interzice jurnaliștilor să intre pe această linie:
R: Onoarea dumneavoastră, în acest caz, dacă rațiunea este pentru protecția

jurnalistului [,] în paralel cu exemplul dat anterior al evacuării PHI-VOLCS
a unei erupții [vulcanice] ... dacă libertatea esteredusă de dragul persoanelor
cărora li se ordonă [să evacueze], atunci persoanele sunt libere să decidă
pentru ele însele, ce risc sunt pregătiți să-și asume, dacă [sunt] pregătiți să-și
asume riscul de a-și pierde viața, cred că aceasta este decizia lor...
CURTEA: Da, în același mod în care legea impune o sancțiune dacă nu se

supun, deci și acesta este un risc?
R: Ei bine, Onorate, nu am cunoștință ca vreo persoană să fi fost arestată

pentru că a refuzat să părăsească [scena] unei erupții vulcanice.
CURTEA: Da, s-ar putea să nu fiți conștienți, dar există o lege în acest
sens.79
Un; Ceea ce vă spun, Onorată Voastră, este că nu este nimeni arestat.

Tocmai pentru că legea însăși recunoaște că scopul regulii este de a
garanta... de a-și proteja propriile vieți, este la latitudinea lor să decidă cât de
mult risc sunt pregătiți să-și asume.80
75
76
78408 S.U.A. 665 (1972). Citat în memorandumul avocatului general, înregistrări, la 459.
4
1
115. În acest caz, nu numai că jurnaliștii de la asediul Peninsulei Manila s-au-
odihnit, dar au fost încătușați, duși în tabără și, în cea mai mare parte, ținuți în întuneric de
către authorities despre motivul pentru care au fost supuși unei astfel de proceduri.
116. În al patrulea rând – și acesta este cel mai important dintre toate – niciuna
dintre aceste situații descrise în Branzburg nu pretinde de fapt să acorde autorităților dreptul
sau licența de a face ceea ce agenții pârâților-apelanți din acest caz au făcut jurnaliștilor care
au acoperit asediul Peninsulei Manila. De fapt, inculpații-apelanți vor căuta în zadar în
jurisprudența americană recentă un caz în care autoritățile au arestat și reținut jurnaliști în
masă care acopereau un eveniment politic revoluționar în curs de desfășurare. Un astfel de
lucru nu se face într-o țară sau într-un stat care pretinde a fi democratic și republican la
origine și dezvoltare. Ceea ce arată clar cazul de față este abuzul de putere exercitat la ex-
pensede libertăți constituționale iubite. Ceea ce s-a întâmplat în Peninsula Manila este fără-
precedent în analele presei, atât aici, cât și în străinătate.
117. De fapt, dacă faptele din cauza Branzburg sunt examinate îndeaproape,
acestea nu se aplică deloc în acest caz. În Branzburg, un reporter de ziar a refuzat să
răspundă la întrebarea unui mare juriu cu privire la traficul ilegal de droguri pe care
l-a servit personal, susținând că primul amendament oferă unui reporter libertatea de
a nu închidesursele de informații și de a decide cât de mult va dezvălui din ceea ce a
întâlnit în munca sa de jurnalist.
118. În mod evident, situația din Branzburg este diferită – în măsura în care era
vorba despre o chestiune de descoperire prealabilă procesului – de cazul de față, în care
jurnaliștilor nu numai că li s-a interzis să-și exercite dreptul la o presă liberă, dar chiar au
fost transportați fără ceremonii în tabăra poliției în cătușe, ținuți împotriva voinței lor timp
de mai multe ore. și au ținut în întuneric de ce au fost tratați în acest fel de către autorități.
119. Curtea Supremă însăși recunoaște că, uneori, pot fi permise încălcări ale
unei legi în măsura în care aceasta permite exercitarea unui drept constituționalpreferat. În
cazul de față, nu există nici măcar o încălcare a statutului.
4
2
120. Ce anume au încălcat jurnaliștii? Când au fost încătușați și duși în tabără
pentru a fi procesați, nici măcar nu au fost informați despre încălcare. Pârâții-apelanți
recunosc acest lucru. Abia mai târziu, după ce un astfel de tratament oficial al jurnaliștilor a
atras multă atenție din multe părți, autoritățile au început să-l justifice spunând că jurnaliștii
stăteauîn calea operațiunii poliției.
121. Acum, pârâții-apelanți invocă circulara memorandumului PNP nr. 2006-09-

01 pentru a-și susține cazul împotriva presei. Acesta nu este nici măcar un statut adoptat
prin convențiesau un ordin executiv emis de directorul executiv. Este un simplu
memorandum circular emis de șeful PNP. Acum este folosit pentru a justifica arestările fără
mandat și reținerea prealabilă a mass-mediei.
122. Un lucru este clar: statul nu se poate angaja în arestări fără mandat fără
temei legal și fără procedura adecvată de informare a celor arestați cuprivire la drepturile lor
și la infracțiunea pentru care sunt arestați. Etichetarea acestor acte cu un alt nume, adică
"prelucrarea" și subsumarea lor unei proceduri într-un PNP Circular nu face ca aceste acte
să fie acceptabile sau legale. Este vorba despre detenție ilegală și arbitrară și arestare ilegală,
indiferent de regulamentul sau circulara în baza căreia a fost executată.
123. Acest drept de a nu fi privat de libertate fără un proces echitabil este un

drept constituționalși legal care este dincolo de orice viclenie și a cărui încălcare trebuie să
răspundă pârâții-apelanți publici și să răspundă pentru daune.
124. De fapt, nu există nimic în circulara menționată care să ofere vreunui

cetățean vreun motiv pentru a concluziona în mod rezonabil că poliția, atunci când o pune în
aplicare, ar fi în măsură să distingă între cine este suspect și cine este martor.
125. Aceeași circulară, se vede la prima vedere, prescrie același tratamentpentru

cele două clase disparate de oameni: arestarea amândurora. Și după mărturisirile Biroului
Avocatului General, exact asta a făcut poliția în acest caz: a arestat membri ai mass-media
care acopereau asediul Manila Pen, încălcându-le drepturile constituționale. Mai rău, nici
măcar nu i-au informat pe jurnaliști de ce au fostarestați și duși în tabără ca niște criminali
4
3
de drept comun, cu mâinile în cătușe.
126. Ultima dată când reclamanții-recurenți s-au uitat la legea noastră

constituțională, martorii nu ar trebui să fie arestați. De asemenea, membrii mass-mediei nu
ar trebui să fie arestați pentru că fac ceea ce fac cel mai bine: acoperă o chestiune de interes
public, astfel încât publicul să își poată exercita în mod responsabil dreptul public de a fi
informat cu privire la problemele care îi privesc.
127. Această circulară ar trebui anulată ca neconstituțională pentru încălcarea

libertăților protejate.
128. Aceste libertăți sunt câștigate cu greu, fapt recunoscut de propria noastră
Curte Supremă în cazurile consolidate de referință Estrada v. Desierto et al. și Estrada v.
Arroyo, care au discutat distincțiile fine dintre EDSA I și EDSA II. Reclamanții -
Reclamanții citează cazul pe larg, deoarece este cel mai potrivit pentru problemele în cauză:
În fine, distincția juridică dintre EDSA People Power I și EDSA People

Power II este clară. EDSA I implică exercitarea puterii populare a
revoluției care a răsturnat întregul guvern. EDSA II este un exercițiu al
puterii oamenilor, al libertății de
libertatea de exprimare și libertatea de întrunire de a adresa petiții

guvernului pentru remedierea plângerilor care au afectat doar funcția
de președinte. EDSA I este extraconstituțională și legitimitatea noului
guvern care a rezultat din aceasta nu poate face obiectul unui control
judiciar, dar EDSA II este intraconstituțională, iar demisiapreședintelui în
funcție pe care a provocat-o și succesiunea vicepreședintelui în funcția de
președinte sunt supuse controlului jurisdicțional. EDSA Am prezentat o
întrebare politică; EDSA II implică probleme juridice. Un scurt discurs
despre libertatea de exprimare și libertateade a adresa petiții guvernului
pentru remedierea plângerilor, care sunt de ultimă oră ale EDSA People
Power II , nu este inappropriate.
Libertatea de exprimare și dreptul de întrunire sunt prețuite de Filipinos.

Negarea acestor drepturi a fost unul dintre motivele revoluției noastre din
1898 împotriva Spaniei. Eroul nostru național, Jose P. Rizal, a lansat un apel
clar pentru recunoașterea libertății presei filipineze și a inclus-o printre
"reformele sine quibus non". Constituția Malolos, care este opera
Congresului revoluționar din 1898, prevedea în Declarația drepturilor că
filipinezii nu vor fi privați (1) de dreptul de a-și exprima liber ideile sau
opiniile, oral sau în scris, prin utilizarea presei sau a altor mijloace similare;
(2) a dreptului de asociere în scopuri legate de viața omului și care nu
4
4
contravin mijloacelor publice; și (3) a dreptului dea adresa petiții
autorităților, individual sau colectiv."
Aceste drepturi fundamentale au fost păstrate atunci când Statele Unite

au dobândit jurisdicție asupra Filipinelor. În instrucțiacelei de-a doua
Comisii filipineze din 7 aprilie 1900 emisă de președintele McKinley, se
prevede în mod specific "că nu va fi adoptată nicio lege care să limiteze
libertatea de exprimare sau a presei sau a drepturilor oamenilor de a se aduna
pașnic și de a adresa petiții guvernului pentru remedierea plângerilor".
Garanția a fost preluată în Legea filipineză, Actul Congresului din 1 iulie
1902 și Legea Jones, Actul Congresului din 29 august 1966.
De aici înainte, garanția a fost bătută în cuie în Constituția noastră din

1935 și în Constituția din 1973. Aceste drepturi sunt acum recunoscute în
siguranță însecțiunea 4, articolul III din Constituția din 1987, și anume:
"Punctul 4. Nu va fi adoptată nicio lege care să limiteze libertatea de

exprimare, libertatea presei sau dreptul poporului de a se aduna în mod
pașnic și de a adresa petiții guvernului pentru remedierea plângerilor."
Indispensabilitatea libertății de exprimare a poporului și a democrațieieste

acum evidentă. Motivele sunt bine formulate de Emerson: în primul rând,
libertatea de exprimare este esențială ca mijloc de asigurare a împlinirii
individuale; în al doilea rând, este un proces esențial pentru avansarea
cunoașterii și descoperirea adevărului; În al treilea rând, este esențial să se
prevadă participarea la luarea deciziilor a tuturor membrilor acesteițări; și, în
al patrulea rând, este vorba despre o metodă de realizare a unei comunități
mai adaptabile și, prin urmare, mai stabile, de menținere a echilibruluiprecar
dintre clivajul sănătos și consensul necesar." În acest sens, libertatea de
exprimare și de întrunire oferă o lucrare cadruîn care conflictul necesar
4
5
progresului unei societățipoate avea loc fără a distruge societatea. 81
[subliniere în original, citate în text omise]
129. Este adevărat că, în cazul în care publicul larg este exclus din motive de
ordine publică, raportorul poate fi, de asemenea, interzis.
130. Dar numai interzis , trebuie subliniat, și nu arestat, încătușat și dus în lagăr.
Și da, ei pot fi excluși de la aceste proceduri – de obicei de natură guvernamentală – dar
dacă, prin intermediul întreprinderii jurnalistice, sunt încă capabili să-și găsească drumul în
proceduri și să raporteze despre ele, nu pot fi supuși unei restricții prealabile fără un ordin
judecătoresc.
131. Da, ei pot fi răspunzători penal pentru raportarea a ceea ce sunt, să zicem,
secrete de stat care depășesc cu mult interesul publicului de a ști despre ele, dar care vin
după, nu înainte. Cu alte cuvinte, aceștia raportează cu privire la aceasta cu riscul urmăririi
penale. Ei nu sunt arestați și reținuți înainte de a-și putea exercita dreptul la liberă exprimare
și la o presă liberă.
132. În cazul conflictului din Peninsula Manila, a fost un eveniment de știri care,
așa cum s-a desfășurat, a fost, prin însăși natura sa, o invitație deschisă pentru jurnaliști să
relateze. Acum este o chestiune de cunoaștere publică că, în primele câteva ore cruciale,
când autoritățile ar fi putut izola hotelul și ar fi ținut publicul departe, poliția nu a fost de
găsit.
133. Într-adevăr, în conformitate cu Regulamentul Curții, atunci când pârâții

depun o moțiune de respingere pe motiv că reclamanții nu au niciun caz sau "cauză de
acțiune" împotriva lor, se consideră că aceștia au admis cel puțin ipotetic toate afirmațiile
dinplângere și, pe baza unei astfel de recunoașteri, instanța ar putea pronunța o hotărâre
valabilă. Aceasta înseamnă că pârâții-recurenți au recunoscut că jurnaliștii care au acoperit
incidentul de la Manila Pen și au ales să rămână acolo în ciuda unui atac iminent al poliției
asupra Magdalos au fost arestați, încătușați și grupați pentru a fi procesați ca infractori de
drept comun, fără beneficiul de a li se spune de ce au fost supuși unor astfel de umilințe;
4
6
Acest lucru înseamnă, de asemenea, că, într-adevăr, jurnaliștii au fost împiedicați să-și facă
meseria. Astfel cum a statuat Înalta Curte într-o cauză:
Astfel, pentru a susține o respingere pentru motivul căreclamantul nu invocă

niciun motiv de acțiune, insuficiența cauzei trebuie să apară la fața locului,
iar criteriul suficienței faptelor invocate în plângere pentru a constitui o
cauză a acțiunii este dacă Admițând faptele invocate, instanța ar putea
pronunța o hotărâre valabilă cu privire la acestea, în conformitate cu
rugăciunea plângerii. În acest scop, moțiunea de respingere trebuie să admită
4
7
ipotetic adevărul faptelor invocate în plângere.82
134. Având în vedere faptele și circumstanțele prezentei cauze, este dificil să ne

imaginăm cum ar putea fi respinsă cauza. Trebuie remarcat faptul că, atunci când
reclamanții-recurenți au adus pentru prima dată această cauză în fața instanțelor, judecătorul
executiv al Tribunalului Regional de Judecată din orașul Makati, onorabilul. Winlove
Dumayas a emis un ordin de restricție de trei zile, o indicație că a găsit într-adevăr obază în
afirmația reclamanților privind drepturile încălcate și amenințările continue cu privire la
aceste drepturi.
4
8
4. Actele contestate ale inculpaților-apelanți încalcă obligațiile
statului filipinez în temeiul Pactului internațional cu privire la
drepturile civile și politice (PIDCP).
135. Filipine este parte la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice (PIDCP), un tratat multilateral care, după cum ar spune un savant, este un
4
9
"instrument uniccare conține obligații legale obligatorii pentru statele părți la acesta". 83 Artă.
5
0
19 din PIDCP asigură protecția fundamentală a drepturilor acestor cetățeni. 84 Artă. 21 din
5
1
PIDCP se referă la dreptul cetățenilor la întrunire pașnică. 85PIDCP obligă Filipine să
protejeze drepturile fundamentale ale persoanelor, precum și drepturile de a beneficia de căi
de atac adecvate pentru încălcarea drepturilor fundamentale. Într-adevăr, datorită ratificării
PIDCP, protecțiile acordate prin tratat legăturilor de libercivil sunt acum considerate parte a
dreptului țării,iar cetățenii pot solicita despăgubiri în fața instanțelor locale pentru încălcarea
5
2
acestor drepturi. 86
136. Artă. II, Sec. 2 din Constituția din 1987 prevede că "Filipinele ... adoptă
principiile general acceptate ale dreptului internațional ca parte a dreptului
DREPTUL DE ÎNTRUNIRE PAȘNICĂ ESTE RECUNOSCUT. EXERCITAREA ACESTUI DREPT NU
POATE FACE OBIECTUL ALTOR RESTRÂNGERI DECÂT CELE IMPUSE ÎN CONFORMITATE
CU LEGEA ȘI CARE, ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ, CONSTITUIE MĂSURI NECESARE,
ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ, PENTRU SECURITATEA NAȚIONALĂ, SIGURANȚA
PUBLICĂ, ORDINEA PUBLICĂ, PROTECȚIA SĂNĂTĂȚII SAU A MORALEI PUBLICE SAU
PENTRU PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR ALTORA.
83
VEDEA PIDCP, ARTICOLUL 2 ALINEATUL (3), 993 U.N.T.S. 3; MCCANN ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA
REGATULUI UNIT, CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI. CT. DE ZUMZET. RTS.
(SER.A), NR. 324 (1995), PUNCTUL 161.
pământul și aderă la politica de pace, egalitate, justiție, libertate, cooperare și prietenie cu
toate națiunile. De mult timp s-a stabilit că un tratat la care pinii Philipeste parte are efectul
unei legi obligatorii. După cum a spus Curtea Supremă în cazul Tanada v. Angara:
Una dintre cele mai vechi și fundamentale reguli din dreptul internațional
este pacta sunt servanda – acordurile internaționale trebuie să fie performate
cu bună-credință. "Un angajament în tratat nu este o simplă obligație morală,
ci creează o obligație obligatorie din punct de vedere juridic pentru părți ...
Un stat care a contractat obligații internaționale valabile este obligat să facă
în legislațiile sale modificările necesarepentru a asigura îndeplinirea
80 obligațiilor asumate.84
137. Sau, ca art. 26 din Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, la

81
care Filipine este parte, ar spune: "fiecare tratat în vigoare este obligatoriu pentru părțile
la acesta și trebuie să fie îndeplinit de acestea cu bună-credință". 85
138. Comisia pentru Drepturile Omului (CDO), comentând natura art. 2 obligația
82
ARTĂ. 21
statelor,PREVEDE :
subliniază că Pactul impune statelor o obligație activă:
Comitetul consideră că este necesar să se atragă atenția statelor părți asupra

faptului că obligația care decurge din pact nu se limitează la respectarea
drepturilor omului, ci că statele s-auangajat, de asemenea, să asigure
exercitarea acestor drepturi tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția lor.
Acest aspect necesită o acțiune specifică din partea statelor părți pentru a
5
3
permite indivizilorsă se bucure de drepturile lor. 86
139. După cum a explicat decanul Pangalangan în mărturia sa, frazeologia

PIDCP este de așa natură încât statele au obligația nu numai de a garanta și respecta dreptul
cetățenilor la libera exprimare și la o presă liberă; Ea cere statelor să "asigure" re-
H.G. NR. 118295, 2 MAI 1997

CONVENȚIA DE LA VIENA PRIVIND DREPTUL TRATATELOR, 1155 U.N.T.S. 331, 8 I.L.M. 679,
REDACTATĂ LA 23 MAI 1969 ȘI INTRATĂ ÎN VIGOARE LA 27 IANUARIE 1980.
GC 4(13) PUNCTELE 2-3; DOC. A/36/40, LA 109-110; DE ASEMENEA, ÎN DOC. CCPR/C/21.
5
4
spect, ceea ce înseamnă că se așteaptă ca statele "să fie proactive, să fie mai active în
promovarea" acestor drepturi. (TSN, examinare încrucișată, 7 martie 2008, p. 35).
140. PIDCP, deși recunoaște drepturile statelor de a declara o "stare de

urgență", atunci când viața națiunii este amenințată, are o procedură clară prin care
drepturile sunt protejate, iar impunerea unei astfel de stări de urgență în numele
supraviețuirii politice sau al securității naționale este reglementată de comunitatea
internațională.
141. Așa cum un tratat de frunte privind drepturile omului în starea de urgență
a spus-o într-un pasaj pe care îl cităm pe larg astfel:
Principalele obiective ale redactorilor Pactului... trebuia să prevadă

calificarea pentru urgența publică care nu ar fi expusă abuzurilor din partea
statelor, mai degrabă decât să enumere circumstanțele concrete care ar
justifica derogările. Calificarea urgențeicare a fost aprobată ("amenințarea
vieții națiunii") înseamnă că singura urgență care justifică derogările este una
excepțională care afectează întreaga națiune. Prin urmare, urgențele maipuțin
grave, chiar dacă ar fi acceptate în legislația municipală, nu s-ar califica
pentru derogări în temeiul tratatelor.
Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a considerat, de asemenea, că

urgențapublică care justifică derogările trebuie să aibă un caracter
excepțional și poate dura numai atâta timp cât viața națiunii este amenințată
în mod oficial.
142. Aceste protecții au fost încorporate în PIDCP în măsura în care experiența

istorică recentă pe plan internațional a arătat că "cele mai grave încălcăriale drepturilor
81G.R. nr. 146710-15. 2 martie 2001; G.R. Nr. 146738. 2 martie 2001.
82Produse lactate consolidate v. Curtea de Apel, GR Nr. 100401, 24 august 1992.
83DOMINICK MCGOLDRICK, COMITETUL PENTRU DREPTURILE OMULUI, ROLUL SĂU ÎN
DEZVOLTAREA PACTULUI INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ȘI POLITICE (1994). EL
SUBLINIAZĂ CĂ ACUM NU EXISTĂ NICIO ÎNDOIALĂ, ÎN URMA ADOPTĂRII PIDCP DE CĂTRE MAI MULT
DE 100 DE STATE ÎN 1966 ȘI RATIFICĂRII DE CĂTRE 92 DE STATE (PÂNĂ LA 27 IULIE 1990), CĂ
OBLIGAȚIILE PE CARE LE IMPUNE STATELOR PĂRȚI (ÎN SPECIAL CELE GĂSITE ÎN ART. 2) DE A
"RESPECTA ȘI ASIGURA" DREPTURILE PE CARE LE PROTEJEAZĂ SUNT OBLIGATORII DIN PUNCT DE
VEDERE JURIDIC. Id.
84A se vedea A. res. 2200A (XXI), 21 U.N. GAOR Supp. (No. 16) at 52, U.N. Doc. A/6316 (1966),
999 U.N.T.S. 171, a intrat în vigoare la 23 martie 1976. Filipine a semnat tratatul la 19 decembrie-
1966 și l-a ratificat la 23 octombrie 1986. Articolul 19 din PIDCP prevede:
85.1. Orice persoană are dreptul de opinie fără imixtiune.
86(2) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; Acest drept exclude libertateade
a căuta, de a primi și de a transmite informații și idei de orice natură,fără frontiere, oral, în
scris sau tipărit, sub formă artistică sau prin orice alte mijloace la alegerea sa
5
5
fundamentale ale omului au avut loc în contextul stării de urgență".87
143. În temeiul convenției, un stat care a declarat o astfel de stare de urgență

este obligat să notifice celorlalte state părți, prin intermediul secretarului general al
Organizației Națiunilor Unite, dispozițiile de la care a derogat și motivele pentru care a
făcut acest lucru.88 Cu toate acestea, Comisia Generală pentru Drepturile Omului
87
88
87GC 4(13) punctele 2-3; Doc. A/36/40, la 109-110; de asemenea, în Doc. CCPR/C/21. la 1. A se
vedea, de asemenea, R. Falk, Responding to Severe Violations, în Jorge L. Dominguez et al., En
hancing Global Human Rights 207-257 (1979).
88Artă. 4 (3), PIDCP
5
6
Comentariu asupra art. 19 subliniază că restricțiile permise privind exercitarea libertății de
exprimare "nu pot pune în pericol dreptul în sine". 89
144. Actele atacate în cazul de față în fața acestei onorabile Curți sunt o
derogare de la obligațiile Filipinelor în temeiul PIDCP de a proteja libertățile civile ale
cetățenilor săi. În acest caz, nu a existat nici măcar o declarare a stării de urgență care să
justifice vreo derogare de la obligațiile sale în temeiul PIDCP. Agenții statului au început
pur și simplu să-i adune pe jurnaliștii care acopereau conflictul.
145. Dacă într-adevăr exista un mare pericol de nelegiuire dacă nu întreprindea

o astfel de măsură extremă, în temeiul PIDCP era obligat să informeze secretarul general al
Organizației Națiunilor Unite că necesitatea vremurilor cerea anumite derogări pentru
moment, până la ridicarea stării de urgență. Înainte de aceasta, este necesară o declarație
oficială a existenței unei astfel de situații de urgență. . Chiar și așa, în temeiul aceleiași
convenții, există libertăți fundamentale care nu sunt supuse derogării sau "nucleul
ireductibil" al drepturilor omului, și anume dreptul la viață, dreptul de a fi protejat împotriva
torturii, pedepselor crude sau inumane, dreptul de a nu fi supus sclaviei, dreptul de a elibera
dreptul de închisoare doar pe motiv de incapacitate de aîndeplini o obligație contractuală,
dreptul la un proces echitabil și dreptul la recunoașterea pretutindeni a unei persoane în fața
legii.90
146. Faptul că nu a existat o astfel de declarație contrazice afirmația că

derogările de la aceste drepturi au fost solicitate în prezenta cauză. Întrucât Filipine are
obligația de a asigura respectarea termenilor PIDCP, actele contestate ale Defen- dants-
Appellees au reprezentat o încălcare a obligațiilor sale din tratat.
89
90 89GC 10 (19), adoptată de CDO lacea de-a 461-a reuniune din 27 iulie 1983. Doc. A/38/40, la 109. Tot
în Doc. CCPR/C/21/Add.2..
90Vedea Artă. 4(2).
5
7
5. Reclamanții-recurenți au demonstrat în mod clar și suficient
prejudiciulîn fapt și, prin urmare, au cauze întemeiate de acțiune
împotriva pârâților-apelanți.
147. Actele în cauză – declarațiile publice ale pârâților – Appellees, inclusiv

Advisory – sunt amenințări îndreptate nu numai împotriva plantiffilor care se aflau la
hotelul Peninsula Manila, ci și împotriva presei sau a mass-mediei ca o clasă de persoane.
Aceste acte – invalidate de David v. Arroyo și Chavez v. Gonzales ca fiind neconstituționale
șicenzură pură – sunt cuprinzătoare în domeniul de aplicare și acoperire; prin însăși natura
lor, simpla lor emitere dăunează deja presei sau mass-mediei ca clasă.
148. De fapt, efectul său de descurajare nu ajunge doar la jurnaliști, ci și la

public în general. Acesta este motivul pentru care reclamanții-recurenți susțin că aceste
declarații, și în special cele consultative, ar trebui, de asemenea, să fie eliminate pentru
amploare excesivă și vagă.
149. De fapt, deoarece drepturile încălcate aparțin publicului, oricine poate

solicita despăgubiri în fața instanțelor pentru protecția acelorași drepturi, cum este cazul
unei legi vagi sau al unei legi caracterizate printr-o amploare excesivă. Aceasta este, de fapt,
logica în cazurile Primului Amendament: instanțele anulează legi prea largi pentru efectul
lor de descurajare asupra discursului altora care nu sunt prezenți în fața instanței. 91 După
cum a spus judecătorul Mendoza de la Curtea Supremă din Filipine astfel:
Într-adevăr, invalidarea "la prima vedere" a legilor are drept consecință

anularea lor în întregime pe motiv că ar putea fi aplicate unor partide care nu
se află în fața Curții, ale căror activități sunt protejate constituțional. Aceasta
constituie o abatere de la cerința privind cazul și controversa din Constituție
și permite luarea deciziilor fără cadre concrete de fapt și în contexte abstracte
sterile.92
150. De fapt, deoarece drepturile încălcate aparțin publicului, oricine poate

solicita despăgubiri în fața instanțelor pentru protecția acelorași drepturi, cum este cazul
unei legi vagi sau al unei legi caracterizate printr-o amploare excesivă. Aceasta este, de fapt,
91
92 91Estrada v. Sandiganbayan, G.R. nr. 148560, 19 noiembrie 2001, 369 SCRA 394, judecătorul
Mendoza, în concordanță.
92Id.
5
8
logica în cazurile Primului Amendament: instanțele anulează legi prea largi pentru efectul
lor de descurajare asupra discursului altora care nu sunt prezenți în fața instanței.
151. Decanul Raul C. Pangalangan a explicat acest lucru în declarația sa sub

jurământ ca o măsură aefectului in terrorem al declarațiilor publice în cauză, descurajând
persoanele să se angajeze în activități protejate. O lege neclară, o lege care nu trasează linii
clare, ar putea reglementa sau părea să reglementeze mai mult decât este necesar și, astfel,
să descurajeze sau să descurajeze persoanele să se angajeze în activități protejate. 93
152. Arestarea arbitrară și detenția de către poliție a jurnaliștilor care relatau

despre conflictul din Peninsula Manila, precum și declarațiile colective ale membrilor-
cabinetului, invocate aici ca inculpați-apelanți, reprezintă un exercițiuinvalid și
neconstituțional de reținere prealabilă care amintește de suprimarea libertății presei de către
regimul Marcos. O astfel de reținere prealabilă nu numai că limitează libertatea de
exprimare și o presă liberă; De asemenea, izolează în mod eficientpublicul de informațiile
care îl privesc și îl interesează.
153. Într-adevăr, dreptul la informare este un drept public în care părțile reale
în interes sunt publicul sau, mai exact, cetățenii. Pentru fiecare drept al poporului
consideratfundamental, există o datorie corespunzătoare din partea celor care guvernează de
a respecta și proteja acest drept. Aceasta este esența Bill of Rights într-un regim
constituțional.
154. Da, este posibil ca accesul la procedurile publice să nu fie un prerogativ-

special al presei, deoarece temeiul acestuia este un drept public comun.
155. Dar reclamanții-recurenți pretind acest drept nu numai pentru ei înșiși. O

invocă și în numele interesului public. Reclamanta-recurentă Ellen O. Tordesillas, care, în
afară de scrierea de coloane care văd tipărite în ziarul Malaya și sora sa tabloidă
93 Declarație pe proprie răspundere din 6 martie 2008, punctul 14. Recorduri, la 317.
5
9
Abante, de asemenea, conduce un blog on-line la ellentordesillas.com, a depus mărturie
despre acest fapt în timpul audierii sumare efectuate de această Onorabilă Curte pe 21
ianuarie 2008. 94
156. În mărturia sa, reclamanta-apelantă Tordesillas a spus că blogul ei - un-

mediu teractiv, unde cititorii pot comenta scrierea pentru ziua proprietarului blogului în
timp real - este unul dintre blogurile filipineze de top din domeniul comentariilor politice. În
medie, ea obține un trafic de 11.000 de accesări pe zi – echivalentul tipărit a 11.000 de
cititori.95
157. Ea a mărturisit că în ziua în care a fost arestată și "procesată" la Bicu-tan,

a primit multe comentarii îngrijorate de la cititorii ei fideli care întrebau despre bunăstarea-
ei. Dacă este arestată în mod arbitrar în timp ce relatează despre un eveniment demn de știri,
adepțiiei loiali vor fi privați de informațiile pe care le primesc de obicei de pe blogul ei,
precum și din articolele ei care sunt tipărite în Malaya și Abante. Acesta a fost un "efect
înfiorător" pur și simplu.96
158. Acest reclamant-recurent Vergel O. Santos explică, de asemenea,

în declarația sa sub jurământ:
Nu există un prejudiciu mai mare făcut jurnalistului decât reținerea

anterioară, cum ar fi ceea ce au făcut pârâții-apelanți și amenință să facă din
nou și din nou. Îngrădirea libertății presei este o îngrădire a mijloacelor de
trai ale jurnalistului. Ea lovește în inima a ceea ce înseamnă profesia –
libertatea de exprimare. Fără libertatea de a raporta cu privire la chestiuni
care privesc publicul, jurnalismul nu poate fi. Împiedicați presa să-și facă
treaba, faceți daune înparabolă interesului public și binelui comun.97
159. Curtea Supremă a explicat semnificația acestui drept corolar în acești

termeni:
Dreptul la informare este o premisă esențială a unui drept semnificativ la

exprimare. Dar aceasta nu înseamnă că dreptul la informare este doar un
accesoriu și, prin urmare, restrâns în
94 94Recorduri, la 710.
97 97Punctul 25 de la pagina 3. Recorduri, la 77 de ani.
6
0
aplicare prin exercitarea libertății de exprimare și a presei. Departe de asta.
Dreptul la informare merge mână în mână cu politicile constituționale de
dezvăluire publică completă * și onestitate în serviciul public . ** Este menit
să sporească rolul tot mai mare al cetățenilor în procesul decizional
guvernamental, precum și în verificareaabuzurilor din guvern. [subliniere în
original].98
160. Într-adevăr, drepturile reclamanților-recurenți au fost deja încălcate.

Atunci când jurnaliștii au fost supuși unei arestări și detenții neconstituționale, drepturile lor
nu numai la un proces echitabil, ci, mai presus de toate, la o presă liberă au fost încălcate. În
plus, arestarea șidetenția lor de către autoritățile polițienești au încălcat dreptul publicului la
informare cu privire la chestiuni care privesc bunăstarea publică. Aceasta nu este o situație
de damnum absque injuria. Ceea ce au fost încălcate au fost drepturile constituționale care
se referă nu numai la jurnaliștii individuali, ci și la public. Dreptul la o presă liberă și la
libera exprimare sunt drepturi publice, la fel și dreptul publicului la informare. Oricine
poate, de fapt, să dea în judecată statul în acest caz, pentru că ceea ce a fost rănit și riscă să
fie rănit din nou sunt drepturi constituționale.
161. Statut – Art. 32 din Codul civil – ea însăși a oferit o cale de atac în cazul
în care sunt invocatedrepturi constituționale de natura celor implicate în prezenta cauză.
Răspunderea funcționarilor publici pentru încălcarea acestor drepturi nu este doar în sarcina
celorcare pot fi direct responsabili pentru încălcare. Aberca v. Ver99 Statele:
Astfel, nu numai actorul trebuie să răspundă pentru despăgubiri în temeiul

articolului 32; Persoana indirect responsabilă trebuie, de asemenea, să
răspundă pentru daunele sau vătămările cauzate părții vătămate.
162. Actele pârâților-apelanți prin care se susțin și se ratifică încălcările

libertății presei și neîndeplinirea continuă și intenționată de către aceștia a obligației
lor obligatorii de a ajuta și proteja drepturile constituționale ale petentului constituie o
încălcare a drepturilor constituționale ale reclamanților-recurenți și justifică acordarea
vârstei de căsătorieconform art. 32 din Noul Cod Civil.
98 98Valmonte v. Belmonte, G.R. nr. 74930 13 februarie 1989.

99 99160 SCRA 590 (1988).
6
1
163. De fapt, chiar și persoanele fizice pot fi trase la răspundere pentru
încălcarea drepturilor constituționale dacă au stat deoparte și au consimțit la aceasta sau au
instigat la încălcare, așa cum s-a reținut în MHP Garments Inc. v. CA.100 Prin urmare, există
o încălcare a drepturilor reclamanților - recurenților care justifică despăgubiri și, prin
urmare, există o cauză de acțiune, contrar pretențiilor prevăzute în cererea de respingere.
164. Este posibil ca în cazul Laird vs. Tatum,101 Curtea Supremă a SUA să fi
stabilit un test jurisdicțional strict care impune unei persoane private să demonstreze că a
suferit sau este în pericol imediat de a suferi o vătămare directă ca urmare a unei acțiuni
mentale interogateînainte de a putea invoca o cale de atac judiciară.
165. Cu toate acestea, propria noastră jurisdicție are o cerințăjurisdicțională

mai liberală atunci când este vorba despre un drept constituțional. După cum a statuat
Onorabila Curte în cazul de referință Francisco, Jr. et al v. Camera Reprezentanților,
Atunci când acționează în justiție în calitate de cetățean, interesul

petiționarului de a ataca constituționalitatea unei legi trebuie să fie direct și
personal. El trebuie să fie în măsură să demonstreze nu numai că legea sau
actul guvernamental este nul, ci și că a suferit sau este în pericol iminent de a
suferi un prejudiciu direct ca urmare a executării sale, și nu doar că suferă
prin aceasta într-un mod nedeterminat. Trebuie să pară că persoanei care
depune plângerea i s-a refuzat sau urmează să i se refuze un drept sau un
privilegiu la care are dreptul legal sau că urmează să fie supusă unor sarcini
sau sancțiuni ca urmare a statutului sau a actului reclamat. In fine, atunci
când procedura implică afirmarea unui drept public, simplul fapt că
acesta este cetățean îndeplineștecerința interesului personal. 102[sublinierea
noastră].
100
101
102
100236 SCRA 227.

101408 S.U.A. 1 (1972).
102Ernesto V. Francisco Jr. și colab., v. Camera Reprezentanților, GR. Nr. 160261, 10 noiembrie
2003.
6
2
II. INSTANȚA DE JUDECATĂ A COMIS
EROARE REVERSIBILĂ ÎN RESPINGEREA CERERII RECLAMANȚILOR-RECURENȚI
DE EMITERE A UNUI ORDIN DE RESTRICȚIE TEMPORAR ȘI DE PROHIBITIVE
ORDIN.
162. În cazul în care este vorba despre un drept public, prin prejudiciu direct se
înțelege ca sinonimcu o încălcare a dreptului care aparține unui cetățean. Importanța pentru
citizen a căilor de atac judiciare în cazul în care un drept constituțional este atacat devine
mai accentuată în contextul unei situații politice în care, așa cum a mărturisit reclamantul-
recurent Dean Teodoro, "anumite declarații și acte ale anumitor agenții guvernamentale
sugerează că orice se poate întâmpla jurnaliștilor" [TSN, la redirecționarea examinării 20
februarie 2008, p. 65].
163. Ceea ce este greșit în primul rând, a spus el, este că în asediul Pen Manila,
jurnaliștii au fost arestați pentru simplul fapt că au fost acolo – ca "daune colaterale":
Dar ceea ce s-a întâmplat cu adevărat a fost că se pare că guvernul [scoate]

mass-media. Acum, acest lucru are anumite consecințe și una dintre
consecințe este că: data viitoare când se întâmplă un astfel de lucru în cident,
unii jurnaliști vor fi mai atenți înceea ce spun ... și vor ezita să-și facă
meseria.103
Apoi, informațiile de care publicul are nevoie nu vor ajunge la cârciuma-

jurnaliștilor [ezită] să obțină informațiile. Apoi, există probabilitatea ca
informațiile vitale pentru public să nu poată ajunge la public. Cred că am
văzut asta în timpul legii marțiale pe riod și sunt destul de bătrân pentru a fi
experimentat legea marțială period. (TSN, la redirecționarea examinării 20
februarie 2008, pp. 65-66).104
103
104
6
3
164. Este într-adevăr înșelător să spunem că, întrucât consilierea se adresează
numai directorilor executivi sau directorilor organizațiilor mass-media, aceasta nu îi privește
pe reclamanții-recurenți și nici reclamanții-recurenți nu au demonstrat că ocupă astfel de
poziții de responsabilitate în organizațiile lor mass-media respective. De fapt, oricine a
elaborat avizul arată o familiaritate profundă cu funcționarea organizațiilor media și cu
modul în care paralizarea sau amenințarea paznicilor – editorii și directorii din vârful
lanțului – poate trimite într-adevăr un efect de descurajare asupra tuturor celorlalți.
165. Faptul că avizul a fost emis, că există, este în sine amenințător, deoarece,
după cum a mărturisit reclamantul-reclamant Santos, "nu trebuia emis" [TSN, la
interogatoriu, 31 ianuarie 2008, p. 25].105 În spatele emiterii unui astfel de anunțîntr-o
atmosferă generală în care drepturile au devenit din ce în ce mai restrânse se află un
exercițiu arbitrar al puterii, cu un joc psihologic abil și viclean impus celor vulnerabili.
Deoarece acest schimb de replici între martor și examinatorul încrucișat amplifică și mai-
mult:
Î: Există ceva amenințător cu asta? [referindu-se la Gonzales advisory].
R: O, da! simplul fapt că a fost emis este o amenințare.
Î: Nu este de așteptat ca noi toți să ne supunem ordinelor legale ale oricărui

oficial guvernamental?
A. Exact suntem. De aceea sunt surprins că trebuie să fie pus într-un astfel de
aviz.
Î: Deci, ce face consilierea mai amenințătoare?
R: Avizul în sine este amenințător pentru că nu trebuia emis [TSN, la

interogatoriu, 31 ianuarie 2008, pp. 24-25].106
166. Propria noastră Curte Supremă înțelege prea bine psihologiaacestui joc
arbitrar și capricios al puterii. În cazul David v. Arroyo, a făcut această declarație cu privire
la problema amenințărilor voalate, cum ar fi cele încorporate în Gonzales advisory și
105 exprimate în declarațiile publice ale pârâților-apelanți:
106
6
4
cetățeanului că poate vorbi numai dacă i se permite să facă acest lucru,
și nici mai mult, nici mai puțin decât ceea ce îi este permis să spună sub
Fărăîndoială, The Daily Tribune a fost supus acestor intruziuni arbitrare din
cauza sentimentelor sale antiguvernamentale. Această Curte nu poate tolera
nerespectarea flagrantă a unui drept constituțional, chiar dacă îi implică pe
cei mai sfidători dintre cetățenii noștri. Libertatea de a comenta afacerile
publice este esențială pentru vitalitatea unui reprezentant almocrației. Este
datoria tribunalelor să vegheze la drepturile constituționaleale cetățeanului și
la orice încălcareascunsă a acestora. Motto-ul ar trebui să fie întotdeauna
obsta prince.107
167. Mai mult, contextul în care au fost emise aceste acte contestate trebuie
considerat de instanțe ca fiind factorul vital care face același lucru amenințător pentru
jurnaliști. După cum ar spune Freedom House, o instituție internațională respectată:
Creșterea recentă a hărțuirii jurnaliștilor este integral legată de preocupările mai

largi cu privire la starea de declin a democrației filipineze.
Uciderea pe scară largă a jurnaliștilor a determinat organizația Reporteri fără

Frontiere să declare că "după Irak, Filipine este cea mai periculoasă țară pentru
jurnaliști". Potrivit Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor, 32 de reporteriau fost
uciși pentru reportajele lor în cei 15 ani dintre 1991 și 2006. Mai puțin de 10% din
cazuri au dus la condamnări. O comisie guvernamentală recentă privind asasinatele
din mass-media și activiști arată cu degetul spre "politicienii locali, lorzii războiului
sau interesele marilor afaceri" conduse de o serie de motive în principal locale.
Un nou mod de hărțuire mediatică vine din partea celor apropiați conducerii
naționale. În 2006, soțul președintelui, "Primul gentleman" Jose Miguel Arroyo, a
intentat procese de calomnie împotriva a 43 de jurnaliști. Procesele solicită daune
totale de 1,4 milioane de dolari pentru poveștile care îl acuză de implicare în
fraudarea voturilor și acțiuni corupte; Dacă vor fi condamnați, jurnaliștii ar putea
risca, de asemenea, închisoare de la șase luni la șase ani. Ca răspuns, 600 de
jurnaliști și 30 de organizații de sprijin au emis o petiție cerând incriminarea-
calomniei. O încercare a guvernului de a acuza alți jurnaliști de răzvrătire în urma
unei tentative de lovitură de stat din februarie 2006 a fost blocată de Curtea
Supremă. Nu este clar în ce măsură aceste acuzații legale vor atenuasau încuraja
mass-media, în special având în vedere că legile privind calomnia și răzvrătirea nu
au fost în trecut un mijloc eficient de reducere a criticiimass-media la adresa
oficialilor guvernamentali. Cu toate acestea, combinate cu crimele, acuzațiile legale
trebuie privite ca un atac tulburător asupra unuia dintre bastioanele majore ale
democrației filipineze. 108
107H.G. Nr. 171409, 3 mai 2006.

108 disponibil la
6
5
168. În acest context de intimidare mediatică din ultimii doi ani, începând cu
2006, declarațiile de presă ale inculpaților-apelanți, precum și avizul Secretarului de justiție,
care avertizează organizațiile mass-media că se confruntă cu răspundere penală în cazul în
care reporterii lor nu se supun ordinelor autorităților polițienești constituie o restricție
prealabilă și trebuie luate împreună ca o bucată.
169. Dar asta pentru a argumenta că avertismentele și recomandările ÎNAINTE

ca revistelesă facă ceva este o formă de reținere PREALABILĂ, deoarece le limitează
libertatea de a acoperi evenimente de interes public CHIAR ÎNAINTE de a acoperi efectiv
ceva. Hotărârea Curții SuPreme în cazul David vs. Arroyo se pare că nu a descurajat
guvernul de la o astfel de poziție arogantă împotriva unei instituții vitale într-o societate
democratică.
170. Într-adevăr, emiterea amenințării a cauzat deja daune schimbului de idei

promovatde o presă neîngrădită. Simpla emitere a unui astfel de aviz este o amenințare la
adresa ordinii democratice. De ce? Ea tratează cetățeanul ca pe o marionetă mentală
guvernată; condescendența sa dezvăluie o vădită neîncredere din partea funcționarilor
publici, a funcțiilor publice și democratice ale presei. Este, după cum afirmă însuși
reclamantul-recurent Santos, încă un exemplu al luptei clasice dintre putere și libertate.
Întrebat la interogatoriul încrucișat de ce contează faptul că Secretarul Apărării Naționale
exprimă o opinie și nu un cetățean obișnuit, reclamantul-recurent Santos explică lumea unei
diferențe între cele două situații:
http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=140&edition=8&ccrcountry=165&section=83&ccrpage
=37.
6
6
Î: Deci, nu este cazul, domnule, ca un grup de jurnaliști care consideră că
libertateade exprimare să fie valoroasă l-au dat acum în judecată pe
secretarul apărării naționale pe motiv că și-a exercitat dreptul de exprimare-
prin exprimarea unei opinii?
R: Nu este cazul.
Î: De ce nu, domnule?
R: Pentru că este o chestiune de cine își exprimă opinia. Dacă vrea să fie o
persoană la putere, devine o problemă între putere și libertate. Și sa
întâmplat că secretarul național Defense este de partea puterii în acest caz.
Iar jurnaliștii sunt de partea libertății. Este un caz între putere și dom liberși
mi se pare că Constituția preferă sistemul [greșește] de partea libertății în loc
de putere.109 110
171. În discuția sa cu privire la interogatoriul încrucișat al reclamantului-

reclamant Tord- esillas, secretarul pârât al apărării naționale face să reiasă că martorul a fost
de acord cu faptul că, fără rezerve, avea dreptul să-și exprime opinia cu privire la arestarea
jurnaliștilor care relatau despre Peninsula Manila.
172. De fapt, la început, reclamantul-recurent Tordesillas a declarat deja că,

dacă ar exprima o opinie în calitate de simplu cetățean al Republicii, este cu siguranță
îndreptățit să formuleze o astfel de opinie. Cu toate acestea, este diferit în cazul în care
vorbește în calitate de secretar al apărării naționale, deoarece, ca atare, potrivit doamnei
Tordesillas, "opinia sa [cântărește] mai mult decât opinia unei persoane private". [TSN, la
110
examinarea încrucișată, 31 ianuarie 2008, p. 82]. Astfel, secretarul apărării naționale nu
este împiedicat să împărtășească soției sale ceea ce crede despre această problemă în
intimitatea patului conjugal sau într-o convorbire telefonică cu mama sa. Reclamanții-
recurenți nu îi iau și nu îi pot lua dreptul de a-și exprima opinia în limitele private și
personale.
173. Dar este clar că atunci când pârâtul-apelant Teodoro a făcut declarațiile
sale interogate, a făcut-o în public, în calitate de șef al unuia dintre cele mai puternice
109
110 birouri executive ale țării. Nu a fost o opinie exprimată în încrederea unei întâlniri
6
7
private, departe de microfoanele și camerele video ale presei, ci una clar îndreptatăcătre
public.
174. Pârâtul-apelant Teodoro susține că doar și-a exercitat libertateade

exprimare. Cu toate acestea, aceasta este o afirmație prea simplistă și inacceptabilă,
deoarece el nu a vorbit în calitate de cetățean privat. Declarația sa a fost un exercițiu al
puterii executive și, așa cum reclamantul Santos a contracarat în mărturia sa în fața acestei
onorabile instanțe, declarațiile pârâtului Teodoro au fost fără echivoc de acord cu arestarea
fără mandat, încătușareași transportarea mass-mediei în ceea ce este acum "cea mai notorie
tabără" din țară.
175. Prin cuvintele sale, el a făcut, de fapt, o aprobare oficială a unei astfel de
rețineri neconstituționale și nerezonabileîndreptate împotriva membrilor mass-media, cu
toate consecințele sale înspăimântătoare, având în vedere că el conduce un departament care
exercită puteri de supraveghere asupra unității militare.
176. Prin urmare, ar fi pertinent să reamintim aici hotărârea Curții Supreme

în cauza Chavez v. Gonzales cu privire la ceea ce constituie un act interzis ca restricție
prealabilă: "Orice act făcut, cum ar fi un discurs rostit, pentru și în numele guvernului
în calitate oficială este acoperit de regula privind reținerea prealabilă".111
177. Actele inculpaților-apelanți – de la amenințările lor colective emise

împotriva jurnaliștilor până la consilierul secretarului justiției – cu excepția cazului în care
acestea sunt considerate neconstituționale pentru că sunt un exercițiu de cenzură simplă sau
de reținere prealabilă, atârnă ca proverbiala Sabie a lui Damocles. Oricând, agenții statului
pot invoca aceste substanțe proîmpotriva oricărui membru al presei. Și, așa cum reclamanții-
recurenți au repetat, "valoarea Sabiei lui Damocles este că atârnă – nu că cade". Acest lucru
se datorează faptului că "pentru fiecare [persoană care testează] limitele statutului, mult mai
mulți vor alege calea prudentă și nu vor vorbi deloc".112
111 G.R. Nr. 168338, 15 februarie 2008.
112Thurgood Marshall, J., în Arnett v. Kennedy, 416 U.S. 134 (1974). (Vezi și J.B.L. Reyes, citat în
6
8
178. Astfel de amenințări au un "efect de descurajare" asupra exercitării
drepturilor reclamanților-recurenți, acestea fiind declarații cu un domeniu de aplicare juridic
ambiguu care încalcă zona de protecție acordată cetățeanului prin Declarația drepturilor. În
măsura în care legea este vagă, aceasta ar putea avea un efect in terrorem și ar putea
descuraja persoanele să se angajeze în activități protejate. Pentru că, repet, o lege neclară,
adică o lege care nu trasează linii strălucitoare, ar putea reglementa sau părea să
reglementeze mai mult decât este necesar și, astfel, să descurajeze sau să răcească pe fiisă se
angajeze în activități protejate.113
179. Reclamanții-recurenți CMFR, PPI, PCIJ și NUJP au, de asemenea, un

interes temporal care suferă și are de suferit în fața amenințărilor oficiale cu arestarea, în
măsura încareacestea reprezintă o preocupare comună pentru drepturile și bunăstarea
jurnaliștilor. Toate cele trei organizații sunt susținători ai libertății presei și ai dreptului
publicului la informațiile care le privesc și care contează pentru ei.
180. Reclamanții-recurenți De Jesus, Santos, Chua, Cruz, Alampay, Arao,

Paraan, Fajardo, Panelo, Ayala și Baculo și toți ceilalți jurnaliști individuali din prezenta
cauză, în calitate de jurnaliști practicanți și avocați ai libertății presei și ai dreptului la
informare a publicului cu privire la chestiuni care privesc interesul lor, se confruntă cu
amenințarea continuă a arestării și urmăririi penale în exercitarea îndatoririlor lor
profesionale.
181. Din acest motiv, o ordonanță preliminară de interdicție este necesară,

chiar dacă numai pentru a preveni orice încălcare sau încălcare ulterioară a drepturilor
reclamanților-recurenți și pentru a conservaaceste drepturi în timp ce cauza este audiată.
Întrucât rolul primordial al dreptului la liberă exprimare și al unei prese libere într-o
societate democratică nu poate fi contestat, problema este, fără îndoială, extrem de urgentă.
Reclamanții-recurenți au suferit și vor suferi grave în justiție și vătămări ireparabile și, prin
urmare, se roagă ca această Onorată Curte să emită un ordin princare să se alăture pârâților-
apelanți de la emiterea unor astfel de amenințări, avertismente, recomandări, directive sau
Ilagan v. Ponce Enrile, G.R. No. 70748, 139 SCRA 349 (1985)
113JOHN E. NOWAK ȘI RONALD ROTUNDA, DREPT CONSTITUȚIONAL, 1071 (2000, EDIȚIAa 6-
A)
6
9
de la aplicarea în alt mod a unor astfel de amenințări, avertismente, recomandări și
directive, întimp ce cazul de față este audiat.
182. În temeiul normei 58, solicitantul unei ordonanțe președințiale aredreptul
la o astfel de măsură solicitată atunci când se stabilește că (a) are dreptul la măsurile
solicitate, în cazul în care o parte sau o parte a acestora constă în restrângerea comiterii sau
continuării actului sau actelor denunțate sau în solicitarea îndeplinirii actului sau actele; fie
pentru o perioadă limitată, fie perpetuu; (b), comiterea, continuarea sau neîndeplinirea
actului sau actelor reclamate în cursul litigiului ar crea probabil o nedreptatefață de
solicitant; sau (c) o parte, o instanță sau o agenție face, amenință sau estetentantă să facă sau
procură suferă să se facă un act sau acte care probabil încalcădrepturile solicitantului în ceea
ce privește obiectul acțiunii sau procedurii, și tinzând să facă hotărârea ineficientă.
183. "Valoarea Sabiei lui Damocles este că atârnă – nu că cade", a observat un
jurist american. "Pentru fiecare [persoană care testează] limitele statutului, mult mai mulți
vor alege calea prudentă și nu vor vorbi deloc".114 Nimic nu ar putea fi mai adevărat acum
decât cazul membrilor mass-media – inclusiv al reclamanților individuali din acest caz – în
urma amenințărilor făcute de pârâtul-apelant.
184. Astfel de amenințări au un "efect de descurajare" asupra exercitării
drepturilor petiționarilor, acestea fiind declarații cu un domeniu juridic ambiguu care încalcă
zona de protecțieacordată cetățeanului prin Declarația drepturilor. În măsura în care legea
este vagă, aceasta ar putea avea un efect in terrorem și ar putea descuraja persoanele să se
angajeze în activități protejate. O lege neclară, adică o lege care nu trasează linii clare, ar
putea reglementa sau pare să reglementeze mai mult decât este necesar și, astfel, să
114 Thurgood Marshall, J., în Arnett v. Kennedy, 416 U.S. 134 (1974). (Vezi și J.B.L. Reyes, citat în Ila-gan v.
Ponce Enrile, G.R. No. 70748, 139 SCRA 349 (1985)
7
0
descurajeze sau să descurajeze persoanele să se angajeze în activități protejate.115
185. Reclamanții-recurenți din organizațiile CMFR, PPI, PCIJ și NUJP auun
interes legitim care suferă și are de suferit în fața amenințărilor oficiale de arestare, în
măsura în care este o preocupare comună pentru drepturile și bunăstarea jurnaliștilor. Toate
cele trei organizații sunt susținători ai libertății presei și ai dreptului publicului la
informațiile care le privesc și care contează pentru ei.
186. Reclamanții-recurenți De Jesus, Santos, Chua, Cruz, Alampay, Arao,
Paraan, Fajardo, Panelo, Ayala și Baculo și toți ceilalți jurnaliști individuali din prezenta
cauză, în calitate de jurnaliști practicanți și avocați ai libertății presei și ai dreptului la
informare a publicului cu privire la chestiuni care privesc interesul lor, se confruntă cu
amenințarea continuă a arestării și urmăririi penale în exercitarea îndatoririlor lor
profesionale.
187. Din acest motiv, un ordin de încetare preliminar obligatoriu și/sau un
ordin de restricție temporar este necesar, chiar dacă numai pentru a preveni orice încălcare
sau încălcare ulterioară a
drepturile reclamanților și de a păstra aceste drepturi în timpul judecării cauzei. Întrucât
rolul principalal dreptului la liberă exprimare și al unei prese libere într-o societate
democratică nu poate fi contestat, problema este, fără îndoială, extrem de urgentă.
188. Reclamanții-recurenți au suferit și vor suferi o nedreptate gravă și o
115 JOHN E. NOWAK ȘI RONALD ROTUNDA, DREPT CONSTITUȚIONAL, 1071 (2000, EDIȚIAa 6-A)
7
1
vătămare imorală și, prin urmare, se roagăca această Onorată Curte să emită ex parte un
ordin de restricțiede 60 de zile care să interzică pârâților-apelanți să emită astfel de
amenințări, avertismente, criticisau să aplice în alt mod astfel de amenințări, avertismente și
directive și să solicite în continuare ca, în aceeași perioadă, onorabila instanță să efectueze o
audiere sumară pentru a stabili dacă emiterea unui mandat preliminar Se solicită o
ordonanță președințială, în conformitate cu dispozițiile CIR. Având în vedere natura
plângerii instantanee și cauzele acțiunii pe care se întemeiază, reclamanții se roagă pentru
scutirea de la depunerea unei acțiuni în încetareobligatorii.
III. Curtea de judecată a comis o eroare reversibilă prin negarea admisibilității

mărturiei martorului expert Dean Raul C. Pangalangan.
189. Dean Pangalangan a depus mărturie ca expert în dreptul constituțional

american și în dreptul internațional, mai ales că aceste domenii se intersectează cu
problemele libertății de exprimare și a presei. Reclamanții-recurenți nu pretind să
înlocuiască hotărârea Curții cu cea a decanului Pangalangan. El a fost prezentat doar pentru
a asista Curtea a quo în stabilirea legii astfel cum se aplică faptelor din prezenta cauză.
7
2
190. Mărturia lui Dean Pangalangan a fost deosebit de necesară în ceea ce
privește dreptul constituțional american privind dreptul la liberă exprimare și la o presă
liberă (și distilarea sa în dreptul constituțional filipinez) și în ceea ce privește dreptul
internațional cu privire la aceste aspecte, în special aplicarea Pactului internațional cu
privire la drepturile civile și politice (PIDCP) privind libertatea de exprimare și libera
exprimare. El a fost calificat în mod corespunzător și stabilitca expert în aceste domenii.
191. De fapt, în jurisdicția americană, mărturia experților poate fi admisă acolo

unde mărturia oferită este aceea a unei persoane care are cunoștințe și abilități speciale în
ceeace privește existența și interpretarea legii străine. 116 Un martor expert în drept străin nici
măcar nu trebuie să îndeplinească calificări speciale și nu trebuie să fie admis să profeseze
în țara a cărei lege este în cauză și nici măcar să fie avocat.117
192. Pe baza faptelor și circumstanțelor, Curtea Supremă a SUA a declarat că

martorii experți ar putea depune mărturie în mod corespunzător cu privire la ceea ce era
legea într-o jurisdicțiestrăină. A se vedea, de exemplu, Statele Unite v. Wiggins, în care
Curtea a declarat că persoanelefamiliarizate cu obiceiurile și legile unei jurisdicții străine
118
pot depune mărturie cu privire la aceste legi și obiceiuri, deși Curtea nu a indicat dacă
acești martori au fost experts.
193. Curtea a indicat, de asemenea, că, din moment ce depozițiile martorilor

erau în conformitate exactă cu ordonanțele publicate pe această temă, legea scrisă va fi
invocată. În cauza Ennis v. Smith,119 Curtea a declarat că legea nescrisă a unei ju risdiction
străinepoate fi dovedită prin mărturia experților.
194. Trecând la problema mărturiilor juridice ale experților cu privire la

chestiuni care ating dreptul intern, deși este adevărat că, în dreptul american, regula
tradițională care exclude mărturia expert în materie de drept intern continuă să se aplice în
majoritatea jurisdicțiilor, trebuie să se facă distincție
116
117
118
119 116Trans Chemical Ltd. împotriva China Nat. Utilaje Import și Export Corp. 161 F.3d 314 C.A.5
(tex.),1998. 08. decembrie 1998
117În moșia lui Re Johnson, apel 100. App. 2d 73, 223 P.2d 105 (2dDist. 1950).
11839 S.U.A. 334, 10 L. Ed. 481 (1840).
11955 S.U.A. 400, 14 Cum. 400, 14 L. Ed. 472 (1852).
7
3
195. între mărturiile experților solicitate pentru a fi admise că doar interprets
dreptul intern și în cazul în care sunt în discuție alte considerații, cum ar fi atunci când
există probleme mixte de drept sau fapt.
196. Astfel, un exemplu de mărturie cu privire la o întrebare mixtă se găsește
în Statele Unite vs. Milton,120 în care instanța de judecată a permis unui expert să
interpreteze transcripteleconversațiilor dintre pârâții-apelanți acuzați de încălcări ale
jocurilor de noroc. Expertul a clasificat diferitele tipuri de pariuri implicate și a interpretat
rolul Defen- dants-Appellees în organizarea jocurilor de noroc. Această mărturie a inclus
atât o explicație facialăa ceea ce făceau pârâții-apelanți, cât și concluzia legală că au fost
implicați într-o operațiune ilegală de jocuri de noroc.
197. De fapt, instanțele americane au fost, de asemenea, receptive la admiterea

mărturiei juridice în cazul în care subiectul este complex și legea este fie atât de incertă
încât să fie vagă. Mărturiile juridice ale experților nu numai că sunt admise pe ascuns ca
mărturii cu privire la chestiunimixte de drept și de fapt, dar sunt și permise în mod deschis
în multe cazuri. Cazurile care implică legi conformecare sunt dificil de înțeles sau de
interpretat – cum ar fi cazurile complexe de impozite și legături desecuritate – au devenit o
arenă pentru prezentarea mărturiilor juridice ale experților.
121
198. De exemplu, instanța de judecată din Statele Unite v. Garber a permis
mărturia experților cu privire la problema juridică aimpozitării vânzării de anticorpi
împotrivasângelui în conformitate cu secțiunea 61 din Codul veniturilor interne. În mod
similar, în cazul Sharp vs. Coopers &; Lybrand, judecătorul a permis unui profesor de drept
specializat în impozitarea federală a veniturilor să depună mărturie despre consecințele
fiscale ale unei întreprinderi de foraj petrolier și despre semnificația dispozițiilor relevante
ale Codului.122
199. Prin urmare, regula generală potrivit căreia mărturia avocaților experți cu
privire la chestiuni juridice sau ceea ce ar echivala cu o concluzie de drept este inadmisibilă
admite excepții
120
121
122 120555 F.2d 1198 (5 Cir. 1977).
121607 F.2d 92, 79-2 U.S. Tax Cas. (CCH) ¶9709, 44 A.F.T.R.2d (P-H) ¶79-6095 (5th Cir. 1979).
122Sharp v. Coopers &; Lybrand, 457 F. Supp. 879 (E.D. Pa. 1978) (nr. 75-1313), aff'd parțial, 649
F.2d 175 (3d Cir. 1981), cert. negat, 455 U.S. 938 (1982).
7
4
200. , chiar și în temeiul legislației și practicii americane, din care derivă o
mare parte din dreptul și practica filipineză privind probele.
201. De asemenea, decanul Pangalangan nu este împiedicat să exprime o
opinie cu privire la chestiuni de fapt asupra cărora nu are cunoștințe personale. În
conformitate cu propriile noastre reguli, unui expert i se permite să-și exprime opinia cu
privire la fapte care nu intră sub incidența cunoașteriisale personale, cu condiția ca acestea
să îi fie date ipotetic – adică "trebuie să-și asume starea de fapt asupra căreia se dorește
opinia sa".123 Astfel, "în cazul în care faptele sunt puse în mod neregulat, ele trebuie incluse
și înîntrebarea ipotetică. În cazul în care faptele sunt contestate, fiecare parte trebuie să
presupună, în întrebarea sa ipotetică, orice stare de fapt pe care susține că probele sale o
justifică.124
202. De fapt, Curtea a propus întrebări în acest sens cu privire la punctele

cruciale ale controversei, în special în ceea ce privește aspectul dacă, în temeiul legii actuale
– având în vedere faptul că jurnaliștilor li s-a dat un ordin legal de a părăsi legea – aceștia
pot fisau nu reținuți pentru refuzul de a da curs ordinului.125
203. Reclamanții-recurenți susțin că există o situație în care martorul expert se

confruntă atât cu probleme de fapt, cât și cu probleme de drept: de exemplu, aspectul este -
dacă acționarea jurnaliștilor care relatează despre asediul hotelului din Manila intră sub
incidența dispozițiilor art. 151 din Codul penal revizuit și aspectul juridic fiind dacă, în
ciuda unei astfel de interdicții, sunt sau nu îndreptățiți să o ignore în temeiul unei alte legi –
în acest sens caz, legea fundamentală a țării. Este o întrebare la care Dean Pan-galangan a
răspuns afirmativ, citând actuala lege constituțională filipineză.126
204. De asemenea, este importantă mărturia lui Dean Pangalangan cu privire la

aplicabilitatea PIDCP la faptele cauzei. Dreptul internațional actual privind libertatea de
exprimare și libera presiune, așa cum este elaborat în PIDCP, este o chestiune care nu este
în mod obișnuit în cunoașterea comună a instanțelor și avocaților. Este nevoie de abilități și
pregătire specială pentru a vă familiariza
123
124 123RICARDO J. FRANCISCO, DOVEZI 450 (ED. 1997). DESIGUR, EMINENTUL SCRIITOR FILIPINEZ DE
TRATATE
125
126 124on procedure culege o mare parte din materialul său din precedentele americane.
Id . la 450-451.
125TSN, Întrebări clarificatoare, 7 martie 2008, pp. 49-54.Înregistrări, 948-953.
126TSN, Întrebări clarificatoare, 7 martie 2008, pp. 49-50, vezi Înregistrări
7
5
205. cu aceasta. Acest fapt Curtea a apreciat foarte bine atunci când a adresat
expertului oserie de întrebări cu privire la momentul și modul în care un stat poate deroga de
la obligațiile sale în temeiul PIDCP privind libertatea de exprimare.127
206. Într-adevăr, acest caz implică probleme de primă impresie. Niciunul
dintre apărătorii-apelanți nu a negat că este fără precedent. Problemele implicate în acest caz
iau proporții complexe. Astfel, o mărturie juridică a unui expert poate fi admisă de această
onorabilă instanță pentru a o ajuta în determinarea legii aplicabile asupra faptelor.
207. Obiecția este că prezentarea mărturiei juridice a experților uzurpă funcția

judecătorului. Dar acest lucru nu este neapărat cazul. Onorabila Curte este cea care trebuie
să determine legea aplicabilă și să o aplice faptelor cauzei.
208. Mărturia unui expert cu privire la interpretarea corectă a unei legi nu

afectează niciuna dintre aceste funcții. Această Onorabilă Curte este liberă să acorde
mărturiei expertului cât de mult sau cât de puțină importanță consideră că este potrivit 128 -
chestiuni care sunt cu totul separate de problema admisibilității. Nici mărturia juridică a
experților nu invadează funcția judecătorului de a determina legea, în același mod în care
mărturia experților cu privire la o chestiune de fapt nu aduce atingere rolului de constatare a
faptelor al acestei onorabile Curți.129
IX. RELIEF
Prinurmare, premisele avute în vedere, reclamanții-recurenți se roagă respectuos ca

această Onorată Curte:
a) DECLARE că pârâții-apelanți sunt răspunzători pentru încălcări ale

127 drepturile constituționale ale reclamanților prevăzute la art. 32 din
128 Noul Cod Civil în condițiile descrise mai sus.
127TSN, Întrebări clarificatoare, 7 martie 2008, pp. 42-44. vezi Înregistrări

129 128Statele Unite v. Ecker, 543 F.2d 178, 190 (D. C. Cir. 1976) ("Instanța nu este obligată să accepte
opiniile experților cu privire la chestiuni de drept ...."), cert. negat, 429 U.S. 1063 (1977); Dixon
v. Jacobs, 427 F.2d 589, 600-01 (D.C. Cir. 1970); E. M. Stevens Corp. împotriva Statelor Unite, 270
F.
129Supp. 25, 28 (Cust. Ct. 1967).
A se vedea, de exemplu, Shore v. Comitatul Mohave, 644 F.2d 1320, 1322-23 (9th Cir. 1981)
(susținând utilizarea mărturiilor medicale ale experților, deoarece "pericolul era redus... că instanța ar
fi fost impresionată în mod nejustificatde mărturia sau opinia expertului [Curtea] ar fi putut
să-i acorde greutatea pe care a considerat că o merită.").
7
6
b) FIND pârâții-apelanți obligați să plătească reclamanților-
Recurentele în total (i) daune reale în valoare de cel puțin cinci
sute de mii de pesos (500.000,00 PHP); (ii) daune moraleîn
valoare de cinci milioane de pesos (5.000.000,00 PHP); (iii) și
daune exemplare în valoare de patru milioane cinci sute de mii de
pesos (4.500.000,00 PHP);
c) ISSUE după audiere, Ordonanță permanentă de încetare prin care se

impune
Respondenții și / sau agenții lor de la emiterea de amenințări cu
arestarea sau de la punerea în aplicare a unor astfel de amenințări,
împotriva reclamanților și / sau a altor membri ai mass-media, care
acoperă evenimente similare cu confruntarea Manila Pen în viitor.
d) ELIBERAREA, la depunerea prezentei Informări, Ordonanța de

Prohibi-
Ordin judecătoresc și/sau un ordin de restricție temporar împotriva
pârâților și/sau a agenților acestora și a altor instrumente,
împiedicându-i să emită în continuare amenințările menționate mai
sus sau să le pună în aplicare până în momentul în care problemele
prezentate în acest proces sunt soluționate de această instanță de
onoare.
În subsidiar, reclamanții-recurenți se roagă respectuos ca această Honorable

Court
e) REVERSE Ordonanțele contestate ale Curții a quo din 2 iunie,

2008 și 20 iunie 2008;
f) R EINSTATE ȘI REMAND cauza în fața Curții a quo pentru judecarea

fondul, admițând în același timp mărturia expertului Dean Raul C.
Pangalangan și
g) Sunt de acord cu depunerea acestui bRIEF, a unui ordin de interdicție
preliminară și / sau a unui ordin de restricție temporar împotriva
pârâților și / sau a agenților lor și a altor instrumente,
împiedicându-i să emită în continuare amenințările menționate
anteriorsau să le pună în aplicare până când problemele prezentate
în acest proces instantaneu sunt rezolvate de această onorabilă
instanță.
Se roagă și alte alinări drepte și echitabile.
7
7
Makati City pentru Manila. 23 martie 2009
De către: avocatul reclamanților-recurenți
CABINETE DE AVOCATURĂ ROQUE & ; BUTUYAN

Unitatea 1904 Antel 2000 Centrul corporativ 121 Valero
St., satul Salcedo
Orașul Makati 1200
Tel. 750-3847 la 48
Adresa de e-mail: mail@roquebutuyan.com
Număr de fax: 887-3893
H. HARRY L. ROQUE, JR.
PTR NR. 0008545/8 IANUARIE 2009 / MAKATI CITY
IBP NR. 499912/LIFETIME/MAKATI CITY
ROLA NR. 36976
Scutirea MCLE NR. II-002169
JOEL RUIZ BUTUYAN

PTR NR. 0008546 /8 IANUARIE 2009/MAKATI CITY
IBP NR. 500459 / LIFETIME / MAKATI CITY
ROLA NR. 36911
MCLE CONFORMITATE NR. 0000571
ROMEL REGALADO BAGARES

PTR NR. 0016687/ 14 IANUARIE 2009/MAKATI CITY
IBP NR. 775414/ JAN 12, 2009/SOCSARGEN
ROLA NR. 49518
7
8
MCLE CONFORMITATE NR.II-0015132 JAN. 5, 2009
EXPLICAȚIE
Din cauza lipsei de servicii de mesagerie și a lipsei de timp, prezenta Memoriu al

recurenților pentru reclamanții-recurenții-recurenți este notificat sau comunicat celorlalte
părți prin scrisoare recomandată în conformitate cu secțiunea 11, regula 13 din
Regulamentul revizuit al Curții.
ROMEL REGALADO BAGARES
7
9
COPIE MOBILATĂ:
(2 exemplare)
Alberto E. Valenzuela Jr.
Avocatul pârâtului-apelant hon. Gilberto C.Teodoro Jr.
și subsecretar pentru afaceri juridice și preocupări speciale
Departamentul Apărării Naționale
Tabăra Aguinaldo, Quezon City
(2 exemplare)
Avocat general asistent Sarah Jane T. Fernandez
Avocatul celorlalți pârâți-apelanți
Biroul avocatului general
134 Amorsolo St., satul Legaspi
Orașul Makati 1200
8
0
X. APENDICELE
(Copie a ordinelor contestate ale Tribunalului

Regional din orașul Makati, secția 56, datate 2 iunie 2008 (Anexa "A") și 20 iunie 2008
(Anexa "B")
Recorduri, la 66-67.
8
1

Scurta Mostră A Apelantului

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Scurta Mostră A Apelantului

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

CURTEA DE APEL

ELLEN T. TORDESILLAS, CHARMAINE DEOGRA- CIAS, ASHZEL HACHERO, JAMES KONSTANTIN

Avizul acestei onorabile instanțe,reclamanți-recurenți

ELLEN T. TORDESILLAS, CHARMAINE DEOGRACIAS, ASHZEL

prin sfat, își prezintă cu cel mai mare respect

JURISPRUDENȚA FILIPINEZĂ PAGI

V. DATE DE DECLARARE A MATERIALELOR...................................................16

HOTĂRÂRI ALE TRIBUNALELOR SAU ORGANISMELOR INTERNAȚIONALE PAGI

PACTUL INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ȘI POLITICE (PIDCP)

V. DATE DE DECLARARE A MATERIALELOR...................................................16

I. Instanța de fond a comis o eroare reversibilă prin 23

1. Declarațiile publice contestate –

2. Declarațiile publice puse sub semnul

3. În conformitate cu totalitatea testelor 39-48

III. Instanța de judecată a comis o eroare reversibilă 67-71

III. EXPUNEREA CAUZEI

plângere pentru despăgubiri și rugăciunile pentru emiterea unei ordonanțe preliminare de

interdicție depuse de reclamanții-recurenți – jurnaliști individuali din diferite instituții

media și organizații profesionale – împotriva pârâților-apelanți, pentru încălcarea dreptului

lor constituțional la libera exprimare și la o presă liberă.

oficiali ai guvernului – inclusiv pârâții-apelanți în cazul de față – au emis un cor de

declarații avertizând că un comportament similar al mass-mediei în situații similare va fi

către mass-media privind urmărireapenală pentru încălcarea ordinelor legale, emis de

inculpatulAppellee, secretarul justiției.

având în vedere statutul preferat al idealurilor de libertate pe care le exprimă și le

întruchipează într-un stat democratic. În temeiul dreptului constituțional și al dreptului

internațional, statul are obligația pozitivă de a se asigurași că limitele acestei libertăți nu

pot fi aplicate ca o cămașă de forță în circumstanțele existente în acest caz, în care

declarațiile publice contestate ale pârâților-apelanți – fie în amenințările voalate făcute

neîntâlnită"5 în această țară de la înlăturarea regretatului om forte Ferdinand Marcos în

recent, Chavez v. Gonzales7, subliniază necesitatea activismului judiciar împotriva unor

astfel de subterfugii menite să "ocolească garanțiile constituționale pentru libertățile civile

Este acel funcționar oficial al guvernului represiv care îi spune

În cel de-al doilea caz, Înalta Curte a abordat neconstituționalitatea declarațiilor de

Actele pârâților-apelanți – din amenințările colective formulate împotriva

jurnaliștii la Consilierul Secretarului Justiției – cu excepția cazului în care acestea sunt

considerate a fi neconstituționale și sunt impuse pentru a fi un exercițiu de cenzură simplă

moment aceste declarații împotriva oricărui membru al presei.

Astfel de amenințări au un "efect de descurajare" asupra exercitării drepturilor

reclamanților-recurenți, acestea fiind declarații cu un domeniu juridic ambiguu care

încalcă zona pro

putea avea un efect in terrorem și ar putea descuraja persoanele să se angajeze în activități

Într-adevăr, reacția guvernului la impasul din Peninsula Manila, declanșată de

9H.G. Nr. 171396, 3 mai 2006.

și libertăților constituționale câștigate cu greu. În vremuri ca acestea, forțele istoriei

declarațiile atacate ale pârâților-recurenți urmează o traiectorie politică oficială pronunțată

împotriva jurnaliștilor și evidențiată ulterior de ceea ce observatorii externi au remarcat ca

în ciuda obligațiilor statului atât în temeiul dreptului constituțional, cât și al dreptului

internațional de a asigura și proteja libertatea de exprimare și libertatea de exprimare

1. La 28 ianuarie 2008, reclamanții-recurenți au introdus cazul în fața Curții

Regionale de Judecată a orașului Makati, depunând plângerea11 pentru "daune și

ordonanță, cu rugăciune pentru o ordonanță preliminară obligatorie și / sau un ordin de

2. În același timp, reclamanții-recurenți au depus o moțiune urgentă în fața

onorabilului. Judecătorul executiv al Tribunalului Regional al orașului Makati, Winlove

Dumayas, pentru emiterea unui ordin de restricție temporar de 72 de ore. 12 Reclamanții-

3. În aceeași zi, judecătorul executiv a emis un ordin de admitere a moțiunii

ordin de restricție temporar de 72 de ore prin care se impune pârâților-apelanți onorabili.

Gen. Hermogenes Esperon și toate persoanele aflate în legătură cu pârâții-apelanți

menționați să se abțină și să se abțină de la emiterea de amenințări cu arestarea sau de la

punerea în aplicare a unor astfel de amenințări împotriva reclamanților-recurenți și / sau a

altor membri ai mass-media, care acoperă evenimente similare cu confruntarea Manila

Curte." 10 prezentate în procesul de față sunt rezolvate de către

Tribu președintele secției 53 a procesului regional al orașului Makati